Activitatea de valorifcare cultural-educativa a rezultatelor cercetarii

Functia cultural-educativa a muzeului este din ce in ce mai importanta si se

doreste a f complementara educatiei din scoala. Aceasta functie nu se poate
realiza daca publicul nu este interesat de activitatile muzeului si de rezultatele
acestora. De aceea, activitatea muzeului trebuie sa se indrepte in 2 directii:
informarea si formarea publicului si educatia prin muzeu si pentru muzeu.
Modul specifc prin care muzeul realizeaza aceste 2 directii de educatie
este in primul rand expozitia, pe langa care se mai adauga si alte forme ca
simpozionul, wors!opul etc. "#pozitia este principala forma de manifestare
cultural-educativa si totodata cea specifca muzeului. $rin e#pozitie se intelege o
forma de comunicare a unei informatii comple#e si specializate folosind drept
mi%loc de comunicare e#punerea ordonata a obiectelor si imaginilor dupa o
sc!ema adecvata scopului comunicarii.
&ipuri 'forme( de e#pozitii: e#pozitia de baza sau e#pozitia permanenta,
e#pozitia temporara tematica, e#pozitia de colectie, e#pozitia itineranta,
e#pozitia de panou sau foto-e#pozitia.
Ezpozitia de baza sau permanenta este forma principala de e#punere,
detinuta de orice muzeu. Are o multitudine de forme de alcatuire: poate avea o
structura tematica sau poate f de colectie. Din aceasta multitudine de forme se
vede ca nu intotdeauna e#ista o ec!ivalenta intre e#pozitia de baza si e#pozitia
permanenta. )ea de baza trebuie sa fe reprezentativa pentru proflul muzeului
respectiv, in timp ce o e#pozitie permanenta poate sa nu fe reprezentativa.
Expozitia de colectie este tot o colectie de piese ca si e#pozitia de baza, dar
selectia nu se mai face pe criteriul reprezentativitatii, ci pe criteriul valorii
pieselor. *e urmareste valoare intrinseca a piesei si capacitatea reprezentativitatii
ei din punctul de vedere al temei e#pozitiei. De regula aceste e#pozitii de colectie
au ca scop popularizarea unui fond valoros care altfel este e#trem de ingust
reprezentat in e#pozitia de baza.
Expozitiile temporare tematice se caracterizeaza prin utilizarea numai a
materialelor autentice 'fara copii ale pieselor(. "ste de dimensiuni mai mici si
prezinta o tema limitata cronologic si+sau stiintifc. ,u isi propune sa ilustreze
toata istoria unei regiuni+unui fenomen, ci doar un moment bine precizat al
acesteia. -n cadrul unei e#pozitii temporare pot f utilizate si e#ponate+materiale
au#iliare si complementare '!arti, planuri, mac!ete, reconstituiri grafce,
fotografi( dar care sa nu aiba pretentia sa inlocuiasca originalele. "#pozitiile
temporare pot f completate cu mi%loace muzeote!nice de tip media care
transforma e#pozitia intr-un spectacol de sunet-lumina-imagine.
Expozitia itineranta este tot temporara, dar capata un mod specifc de
organizare. Are o selectie e#trem de restransa de piese. $rincipalele criterii de
selectie sunt valoarea piesei, reprezentativitatea ei pentru tema e#pozitiei,
transportabilitatea. "#pozitia itineranta, spre deosebire de o e#pozitie temporara
obisnuita, poate avea un numar mai mare de e#ponate+materiale au#iliare si
complementare. De asemenea, o alta cerinta pentru e#pozitia itineranta este ca
mobilierul sa fe modular si demontabil pentru a se transporta usor si in
siguranta. "#ista si cerinte de natura %uridica: scoaterea obiectelor din muzeu si
transportarea lor trebuie sa respecte strict toate normele legale.
Foto-expozitia este o forma particulara a expozitiei de panou, care poate f
fotografca sau tiparita sau poate imbina fotografile cu materiale autentice dar
care sa poata f e#puse pe un panou. -n general ele sunt e#pozitii tematice
amena%ate pe panouri modulare demontabile si care au avanta%ul de a f
itinerante. "fcienta acestui tip de e#pozitie este determinata de calitatea
imaginilor si de calitatea e#punerii lor.
Etichetarea
Numarul de inventar reprezinta legatura dintre obiecte si documentele
lor. ,umai pe baza acestui numar putem corela un obiect cu fsa sa analitica sau
un obiect din inventar cu obiectul propriu-zis din depozit. De aceea este foarte
importanta si ordonarea corecta a obiectelor dupa numarul lor de inventar.
"tic!etele cu numarul de inventar trebuie sa fe aplicate+atasate fzic de obiect,
iar metoda de atasare trebuie sa fe sigura. )and un obiect devine parte a unei
colectii, el primeste un numar de inventar+catalog care trebuie aplicat imediat pe
acel obiect. Metodele de atasare pot diferi in functie de caracteristicile obiectului
respectiv. Daca un obiect primeste un numar temporar de regula poate primi o
etic!eta atasata, nu aplicata. ,umarul trebuie sa fe aplicat+atasat fara sa
afecteze integritatea obiectului. &eoretic trebuie sa e#iste posibilitatea ca etic!eta
de inventar sa fe detasata la nevoie 'fara a afecta obiectul(. totusi, muzeele
prefera o metoda de marcare permanenta pentru a evita scoaterile accidentale a
numarului si pentru evidenta istoricului muzeal al obiectului in cazul in care
acesta trece dintr-o institutie in alta. ,umarul de inventar trebuie sa fe usor de
localizat, fara o manipulare prea intensa a obiectului. "l nu trebuie sa acopere o
parte a obiectului care trebuie etalata sau fotografata. *e recomanda ca
metodele de marcare si etic!etele sa fe in numar cat mai restrans, ca si
materialele folosite in acest scop. )and un obiect este realizat din mai multe
materiale, numarul trebuie aplicat in cel mai sigur loc. )and un obiect este
realizat din mai multe componente, in mod normal trebuie inventariata fecare
componenta detasabila. aceasta practica se aplica si obiectelor sparte sau
restaurate prin lipire. De obicei in aceste situatii se acorda acelasi numar de
inventar tuturor obiectelor sau numere consecutive. Fiecare muzeu trebuie sa isi
stabileasca regulile de numerotare si forma numarului de inventar 'de regula se
include si indicativul muzeului, de e#emplu piesa nr.M-/0123(.
"tic!etarea si inventarierea trebuie sa se faca in mod consecvent si numai
de catre specialisti. ,umerele vec!i nu se indeparteaza de pe obiect pentru ca
pot oferi informatii importante legate de istoricul muzeal al obiectului.
$ozitionarea etic!etei: sa fe aplicata in acelasi loc pe obiecte din aceeasi
categorie, de e#emplu pe fundul vaselor. $e obiectele grele sau fragile numarul
trebuie aplicat astfel incat obiectul sa nu trebuiasca sa fe ridicat. Daca obiectul
are cutie+ambala%, numarul de inventar trebuie scris si pe acestea. "tic!eta
trebuie pusa intr-un loc care sa nu afecteze foarte mult aspectul obiectului sau sa
ii obtureze caracteristici importante. Metodele de aplicare sunt diverse. ,u e#ista
reguli standard, dar e#ista principii. Aplicarea numarului+etic!etei nu trebuie sa
aduca vatamare obiectului. -deal ar f sa se asigure reversibilitatea aplicarii. Desi
etic!etarea este metoda mai putin vatamatoare, se prefera totusi marcarea
directa a obiectului. Atunci cand obiectul este de dimensiuni foarte mici si nu
poate f marcat direct, etic!eta este atasata printr-o sfoara. ,umarul trebuie sa
se poata citi usor. $entru a se spori siguranta legaturii dintre obiect si
documentele sale se recomanda includerea in dosar a unor fotografi cu numarul
de inventar de pe obiect. $entru marcare se folosesc materiale specifce in
functie de proprietatile obiectului marcat: pe suprafete tari neporoase se
foloseste tus+vopsea acrilica eventual cu o pelicula de lac trasnparent pe
deasupra. pe suprafete tari poroase tot tus. pe !artie numarul se marc!eaza usor
cu un creion cu mina moale. pe te#tile se coase cu un ac fn o etic!eta de panza
numerotata in prealabil. pe suprafete vopsite+lacuite+din plastic trebuie alese
materiale de marcare care sa nu afecteze c!imic obiectul.