Jean Valvis a vandut grupul LaDorna

gigantului francez Lactalis

La sase ani dupa ce a vandut apele minerale Dorna catre Coca-Cola, Valvis a
semnat al doilea exit de amploare - businessul de lactate - intr-o tranzactie evaluata
la 70-90 mil. euro.

Jean Valvis, creatorul brandurilor Dorna, a vandut afacerea cu lactate LaDorna gigantului
mondial Lactalis - Franta, intr-o tranzactie evaluata intre 70-90 mil. euro. Acordul de
preluare a fost semnat pe 16 aprilie si marcheaza al doilea exit din afacerea Dorna (ape
minerale si lactate) creata de Valvis, un antreprenor elvetian cu origini in Grecia, care a
venit prima data in Romania in 1992. Valvis a vandut apele minerale in 2002 catre Coca-
Cola, pentru 39 mil. euro.
Lactalis este al doilea mare producator de lactate din lume si primul de pe piata
europeana, cu un rulaj anual de 10 mldeuro. LaDorna se afla in topul primilor cinci
producatori locali de lactate.
In ultimii ani, numele francezilor a fost asociat cu mai multi operatori independenti din
industria locala, despre care se vehiculau informatii privind vanzarea.
In urma achizitiei LaDorna, francezii de la Lactalis intra direct pe o piata romaneasca de
un miliard de euro, cu potential de a ajunge la 3-4 miliarde de euro pe termen mediu.
"Tranzactia s-a realizat relativ repede, in ianuarie am semnat un memorandum of
understanding (acord de principiu - n. red.), iar pe 16 aprilie am inchis deal-ul, care va fi
supus autorizatiilor Consiliului Concurentei. Negocierile nu au fost usoare, mai ales ca
este o tranzactie complexa in care am vandut Dorna SA, Dorna Lactate, dar si Dorna
Helas, compania de distributie infiintata in Grecia", a declarat pentru ZF Jean Valvis.
El a refuzat sa dea orice detalii legate de valoarea tranzactiei.
Potrivit estimarilor ZF, deal-ul se situeaza intre 70 si 90 mil. euro, luand in calcul faptul
ca exit-ul a presupus si vanzarea companiei de distributie din Grecia. LaDorna a finalizat
anul trecut cu afaceri de 38 mil. euro, nivel apropiat de cel raportat in 2006, si un profit
operational de 4 mil. euro.
Spre comparatie, Danone Romania, cu afaceri de 87 mil. euro in 2006, a fost evaluata de
casa de investitii Capital Partners la 185 mil euro, potrivit datelor Anuarului ZF Cele mai
valoroase 100 de companii romanesti, luand in calcul un multiplu de 11,4 al profitului
operational. Potrivit aceleiasi surse, nicio alta companie din industrie nu a trecut, potrivit
bilantului din 2006, de valoarea de 180 mil. euro. Valvis, care dupa vanzarea businessului
de ape minerale Dorna catre Coca-Cola a ramas cu afacerea de lactate, spune ca au fost
cinci companii pe lista celor cu care s-au purtat discutii, dintre care patru jucatori
strategici, Lactalis fiind ultimul intrat in cursa.
"Determinarea lor a contat", spune Valvis, mai ales ca pe tot parcursul lui 2007 un alt
operator, a carui identitate nu vrea sa o dezvaluie, s-a aflat extrem de aproape de a incheia
achizitia unui pachet de actiuni al producatorului LaDorna. "Au facut chiar si due-
dilligence, insa nu a fost sa fie", spune el.
Mai mult decat atat, Valvis admite ca dorea sa faca exit-ul, in timp ce operatorul strategic
intentiona sa cumpere un pachet de 25-35% din actiunile companiei. "Am vrut sa fac
exit-ul pentru ca ma simt in continuare creativ si vreau sa investesc in viitorul meu, cum
am facut si dupa vanzarea apelor".
Valvis a fost, in 2002, artizanul uneia dintre cele mai mari tranzactii din industria
alimentara, dupa ce a vandut apele minerale Dorna catre grupul Coca-Cola.
La fel cum s-a intamplat si in primul deal, cel cu Coca-Cola, cand a fost ferm pe pozitii
pentru a putea folosi cuvantul "Dorna" si intr-un nou business, nici acum Valvis nu a
renuntat definitiv la brandul care i-a sporit averea cu zeci de milioane de euro.
Dincolo de suma incasata in urma vanzarii catre Lactalis, Valvis a reusit sa-i convinga pe
francezi sa-i permita sa utilizeze brandul LaDorna pentru cateva categorii de produse,
printre care cereale ecologice, batoane de ciocolata sau Musli.
In deal-ul cu Lactalis, echipa LaDorna a fost coordonata chiar de Jean Valvis, ajutat de
vicepresedintele financiar Razvan Cretu, in timp ce consultanta juridica a fost asigurata
de avocatul Sorin David de la casa de avocatura David&Baias, acelasi avocat care a fost
alaturi de Jean Valvis si la vanzarea apelor minerale Dorna catre Coca-Cola. De partea
cealalta, Lactalis l-a avut consultant pe Bogdan Iliescu, directorul diviziei corporate
finance din BRD, care se ocupa cu operatiunile de fuziuni si achizitii pentru clienti.
Piata produselor lactate a atras atentia mai multor investitori strategici, insa numele grele
din industrie au intarziat sa apara. Rand pe rand, jucatori precum Meggle sau Lactalis au
spus pas unor investitii in Romania, dupa ce pe lista potentialelor tinte de investitii se
vehiculau nume ca Prodlacta, Covalact, Albalact sau LaDorna. Albalact a atras atentia
fondurilor de investitii, care au cumparat pe Bursa pachete din titlurile companiei, in timp
ce prima tranzactie "in afara Bursei", s-a perfectat anul trecut, cand SigmaBleyzer a
cumparat Covalact, intr-o tranzactie estimata la 7 mil. euro.

1992 Jean Valvis, un inginer consultant de origine elvetiana, venea pentru prima data in
Romania, cu scopul de a intocmi
un studiu de fezabilitate referitor la capacitatile de rafinare a uleiului comestibil, pentru
un important trader elvetian de cereale;

1994 a cumparat izvorul Poiana Vinului din regiunea Dornelor, iar apoi a preluat
controlul societatii de ape minerale din Vatra Dornei, intrand in businessul cu ape
minerale;

1998 ajunge la concluzia ca zona in care se aflau izvoarele Dorna era o regiune prin
excelenta a produselor lactate, asa ca decide sa intre pe piata laptelui UHT;

2002 august, semneaza vanzarea companiei Dorna Apemin catre Coca-Cola, intr-o
tranzactie de aproape 40 mil. euro, hotarat sa se concentreze pe dezvol-
tarea businessului din industria lactatelor. Dupa vanzarea apelor minerale a construit cinci
fabrici
de produse lactate, in perioada 2003-2005;

2006 ianuarie, a cumparat Vitipomicola Samburesti, marcand intrarea pe piata vinului, un

sector pe care spune ca se va concentra puternic;

2007 decembrie, omul de afaceri anunta

ca in 2008 va incepe productia de cereale pe un teren de 7.000 de hectare din Insula Mare
a Brailei, concesionat de la Agentia Domeniilor Statului

2008 16 aprilie, semneaza acordul de vanzare al companiilor din industria lactatelor din
Romania si din Grecia catre gigantul francez Lactalis, un grup cu afaceri de 10 miliarde
de euro.

Menirea si rolul Societatii Nationale a Apelor Minerale - SA (SNAM), aceasta veriga intermediara aparuta itre stat si
imbuteliatori pe de o parte, si itre imbuteliatori si materia prima pe de alta parte, au iceput sa fie contestate puternic i ultimul
timp, mai ales dupa aparitia Legii minelor, i 1998.
Societatii Nationale a Apelor Minerale i-au fost concesionate, i conditiile Legii minelor, 30 de perimetre de exploatare,
reprezentind 13,06% din rezerva totala de apa minerala (ceea ce iseamna, de fapt, aproape itreaga cantitate de ape minerale
imbuteliabile, pentru consumul alimentar) si 16,6% din numarul total de zacaminte hidrominerale.
Societatea are contracte economice de livrare pe termen lung a apei minerale cu 36 de parteneri, carora le vinde materia
prima de la sursa cu 37 de lei litrul. Se pare isa ca, la bugetul statului nu ajung decit 70 de bani/litru, plus suma aferenta
impozitului pe venit, restul intrind i vistieria SNAM.
Dumitru Balan, director executiv la Organizatia Patronala a Apelor Minerale (OPA), detaliaza: "Pina i 1990, toate
problemele care tineau de apele minerale erau rezolvate de Inspectia de Stat pentru Resurse Minerale. Aceasta s-a transformat
i Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM), iar aparitia acestui intermediar, SNAM, nu avea nici un rost. Cit am
fost la mina statului, nu aveam alta solutie, i sensul ca, neexistind legislatie i domeniu, nu puteam cere concesiunea izvoarelor.
Dar nici conflicte nu au fost itre noi si fosta regie RAMIN actuala SNAM. Ni s-a spus ca dupa ce apare Legea minelor, totul se
va rezolva. S-a tot aminat, pina i 1998, moment i care ne-am dat seama ca se lucreaza altfel, ca nu se aplica legea asa cum
trebuie. Exista si un document oficial emis de Consiliul Concurentei care sustine multe puncte de vedere ale producatorilor:
legea s-a aplicat discriminatoriu si s-au facut abuzuri i acordarea licentelor de exploatare."
Asa au aparut o serie de actiuni contestatare vizavi de legislatia romineasca i domeniul explorarii, exploatarii si comercializarii
apelor minerale. in acest moment, exista 12 societati de imbuteliere care au actionat i judecata Guvernul Rominiei si Agentia
Nationala pentru Resurse Minerale, solicitind:
· modificarea obiectului de activitate al SNAM, i sensul eliminarii activitatii de extractie a apelor minerale;
· atribuirea licentelor de exploatare societatilor comerciale de imbuteliere;
· desfiintarea SNAM si ifiintarea unui Oficiu al Apelor Minerale i structura ANRM, organ bugetar de specialitate i structura
Guvernului Rominiei.
Doua dintre aceste societati, respectiv Cristalina Vatra Dornei si Dorna Apemin, au cistigat procesele intentate, aflate acum i
faza de recurs la Curtea de Apel, celelalte zece procese fiind pe rol.
in fond, ce incrimineaza imbuteliatorii? in primul rind, faptul ca acordarea licentelor de concesiune a exploatarii surselor de
catre SNAM a instituit un monopol de stat asupra zacamintelor. Aceasta situatie a indus producatorilor o nesiguranta
privind asigurarea materiei prime, ceea ce s-a tradus, i ultimul timp, i reducerea pina la zero a investitiilor. in aceste conditii,
piata interna nu are sanse sa se dezvolte, iar de cucerirea celei externe, nici nu poate fi vorba.
Pisica aterizeaza dintr-o curte i alta
in replica la aceste acuzatii se precizeaza ca SNAM are sub obladuire doar 13,06% din rezerva totala de apa minerala.
Celelalte zacaminte sunt date i exploatare, prin licenta de concesiune, altor societati comerciale, iar cele i conservare sunt
oferite de ANRM spre concesionare oricarei persoane fizice sau juridice, romine sau straine, prin licitatie publica. in ceea ce
priveste dezvoltarea pietei, inclusiv a exportului, se considera ca tocmai existenta SNAM constituie o garantie pentru
investitori, deoarece contractele de livrare a apei minerale, icheiate pe o perioada de 20 de ani, se pot prelungi cu perioade
succesive de cinci ani, cantitatile livrate fiind i limita rezervelor omologate. De asemenea, ilocuirea SNAM cu un oficiu de
specialitate aflat i subordinea ANRM ar isemna o crestere nejustificata a cheltuielilor bugetare.
Radu-Silviu Hornianschi, director tehnic la SNAM, sustine ca toata campania de subminare a activitatii acestei societati care
urmareste, i ultima instanta, chiar desfiintarea ei, este o actiune initiata si sustinuta de catre imbuteliatorii constituiti i
Organizatia Patronala a Apelor Minerale, idrumati de catre presedintele i exercitiu al acesteia, Jean Valvis: "Acestia sunt
ajutati de unii factori de decizie din aparatul guvernamental, cu o insuficienta cunoastere a problematicii specifice apelor
minerale, care, orbiti de febra privatizarii, nu sesizeaza ca aceasta campanie are niste scopuri bine definite", spune
Hornianschi.
Monopolul privat sperie ambele tabere
in viziunea directorului SNAM, unul dintre scopurile urmarite de OPA este crearea unui monopol privat asupra apelor
minerale, astfel icit Organizatia Patronala Apemin sa dispuna nelimitat si necontrolat de aceste bogatii naturale, interesele
strategice ale statului romin i domeniu fiind excluse. Acest lucru ar isemna o exploatare arbitrara si haotica, dupa nevoile de
moment ale fabricilor, ceea ce ar conduce la degradarea zacamintelor, calitatea si echilibrul hidrogeologic fiind greu sau
imposibil de restabilit ulterior.
in plus, i ultimul timp, aprobarea prin H.G. nr. 456/2000 a privatizarii SNAM printr-un investitor strategic si cu evaluarea
societatii printr-o firma ce consultanta internationala a stirnit o avalansa de proteste din toate partile. Cel putin i aceasta
privinta exista un punct de vedere comun: printr-o astfel de privatizare, aceasta societate cu capital integral de stat s-ar
transforma itr-un monopol privat, care si-ar face propria strategie de dezvoltare si politica de preturi, cu efecte imprevizibile,
greu de controlat. Interesele personale pot duce cu usurinta la aparitia unor fenomene de supraexploatare, cu repercusiuni
asupra calitatii si protectiei surselor sau, dimpotriva, la fenomene de reducere a exploatarii sau chiar ichidere abuziva a unor
surse. in acest fel se va ajunge, i scurt timp, la aparitia unui sistem neconcurential pentru operatorii de pe piata apelor
minerale.
Cele doua parti au pozitii ireconciliabile
Pentru orice observator neutru, este clar ca interese fatise sau subterane exista i ambele tabere. in cazul i care privatizarea
rapida a SNAM s-ar face i favoarea unei societati straine, aceasta ar putea dicta indirect si i interes personal politica de import-
export, controlul statului devenind aproape inexistent.
in aceste conditii, conducerea SNAM recurge la urmatoarea solutie: pastrarea societatii cu capital integral de stat si cu acelasi
obiect de activitate, care apara interesele statului i acest domeniu, dind, totodata, garantia societatilor producatoare ca
investitiile realizate i domeniul imbutelierii nu sunt periclitate, acestea avind asigurate materia prima pe termen lung si i
conditii de calitate.
in schimb, OPA persista cu tenacitate i a demonta fiecare afirmatie care ar motiva pastrarea SNAM cu aceleasi atributii,
argumentul suprem fiind ca, dupa calculele proprii si ale Oficiului Concurentei, statul ar obtine venituri itre 30 si 50 de ori mai
mari decit i prezent.     

"Privatizarea SNAM printr-un investitor strategic a deranjat multa lume si, oarecum, justificat. Aceasta perioada nu este
oportuna privatizarii si, din surse demne de icredere, se pare ca nu se va itimpla acest lucru. Acum, tot taraboiul se desfasoara i
jurul licentelor. Societatile comerciale de imbuteliere pretind ca ar avea dreptul la licente, contrar Legii minelor care nu
stipuleaza acest lucru. Consider ca nu detinerea licentelor ar isemna rezolvarea problemelor. Societatile se pot dezvolta pe
baza contractelor de lunga durata pe care le-am icheiat cu fiecare fabrica i parte, acestea constituind pentru ele o garantie i
vederea dezvoltarii afacerilor pe piata interna sau externa. Sigur, se fac fel de fel de speculatii si de comparatii cu ce era iainte
de ‘90 sau cu ce este i alte tari. Noi trecem isa printr-o perioada de tranzitie, de aici si profilarea SNAM pe aceasta
problematica a exploatarii optime si rationale: nu putem extrage dupa placul fiecaruia, exista o protectie a sursei, a
zacamintului si o urmarire permanenta a parametrilor - ceea ce nu se poate face de oricine si i orice moment. Altfel, ne vom
transforma i scurt timp, din producatori, i importatori de ape minerale."\r\n
\r\n
"La Ministerul Industriilor nu exista competenta pentru a reglementa piata apelor minerale, motiv pentru care, i bugetul
statului romin intra de aproape 60 de ori mai putine venituri, fata de cit ar fi normal. Acum se asteapta schimbarea guvernului
si se amina privatizarea SNAM, pentru ca ministerul de resort este inexistent i problemele de dezvoltare a ramurii si, efectiv,
nu este capabil sa formuleze o propunere. Noi am venit cu trei propuneri: 1) transferarea concesiunilor, i acest caz
nemaifiind nevoie de nici o hotarire de guvern; 2) Din hotarirea de guvern prin care s-a ifiintat SNAM sa se scoata atributiile
referitoare la exploatarea surselor, SNAM putind i continuare sa desfasoare servicii i domeniu; 3) o privatizare prin
divizare, adica sa se vinda partea ce-i revine celui care imbuteliaza itr-o anumita zona."\r\n
\r\n
Atributiile SNAM\r\n
Activitatea desfasurata pina i prezent de Societatea Nationala a Apelor Minerale -SA a avut ca prioritati:\r\n
• asigurarea apei minerale naturale pentru toti beneficiarii printr-o exploatare eficienta si rationala a surselor;\r\n
• asigurarea protectiei corespunzatoare a zacamintelor si surselor, apa minerala naturala fiind singura substanta minerala
regenerabila;\r\n
• retehnologizarea instalatiilor de extractie si livrare;\r\n
• extinderea automatizarii si monitorizarii parametrilor de exploatare;\r\n
• activitati de prospectiune, explorare, dezvoltare, proiectare, expertiza si analize de laborator pentru punerea i evidenta de
rezerve noi;\r\n
• studii de optimizare a exploatarii si de fundamentare a parametrilor de protectie a surselor si zacamintelor hidrominerale;\r\n
• initierea de studii de vulnerabilitate la poluare, dimensionari de perimetre de protectie i concordanta cu conditiile de
exploatare.\r\n
Scurt istoric\r\n
in urma cu o suta de ani, administrarea zacamintelor de ape minerale imbuteliabile era asigurata de statul romin prin Centrala
Berii, Spirtului, Amidonului si Apelor Minerale din cadrul Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare. Gestionarul
resurselor minerale si ordonatorul de credite de la buget era Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei, prin intermediul
Inspectiei de Stat pentru Resurse Minerale. \r\n
in 1990, o data cu desfiintarea centralelor, pentru asigurarea protectiei si a exploatarii rationale a zacamintelor hidrominerale, a
fost ifiintata Regia Apelor Minerale (RAMIN). Pe structura acesteia, sapte ani mai tirziu a fost creata Societatea Nationala a
Apelor Minerale SA (SNAM), conform H.G. nr. 786/2 decembrie 1997.\r\n
Productie si consum\r\n
Productia de apa minerala naturala, exploatata si imbuteliata i Rominia, a crescut an de an, de la 115,9 mil. litri i 1993, la 588
mil. litri i 1999. Consumul a iregistrat, i aceeasi perioada, o crestere anuala de la 5,5 litri/locuitor, la 25,5 litri/locuitor, fiind cu
mult mai mic decit media europeana, de 57 litri/locuitor/an sau fata de consumul unor tari dezvoltate, ca Germania, Franta,
Belgia, Italia, de 95-110 litri/locuitor/an. Trendul este i crestere substantiala, pentru acest an estimindu-se o productie totala de
aproape un miliard litri. Piata se pare ca a ajuns totusi la o anumita saturatie, consumatorii permanenti de apa minerala formind
un segment nu mai mare de 15%, procentaj care se dubleaza pe perioada verii si i timpul calamitatilor naturale, prin aparitia
consumatorilor ocazionali.

Cea dintai atestare documentara a izvoarelor de ape minerale din Bucovina se

gaseste intr-un document din 1410, scris cu caractere chirilice, in care se mentiona
faptul ca domnitorul din acea vreme al Moldovei, Alexandru cel Bun, dona izvorul din
satul Cosna Manastirii Sucevita. De-a lungul anilor, faima acestei zone a crescut
continuu. Ca, de altfel, si preocuparile pentru valorificarea nenumaratelor izvoare de
ape minerale existente in aceasta depresiune strabatuta de apele raului Dorna. Si,
asa cum depresiunea a capatat numele raului, tot astfel apa minerala imbuteliata aici
a devenit cunoscuta sub acelasi nume – “Dorna”. Exista, insa, dupa cum aminteam,
mai multe izvoare, intre care Poiana Negri si Izvorul Alb.

De valorificarea acestora – captare, imbuteliere si distribuire in toata tara – se ocupa

in prezent Societatea Comerciala DORNA APEMIN – SA, unul dintre beneficiarii
importanti ai serviciilor cailor ferate, care are contracte cu societatile feroviare atat
pentru transportul, cat si pentru depozitarea produselor pe care le comercializeaza:
ape minerale (“Dorna”, “Izvorul Alb” si “Poiana Negri”) si
bauturi racoritoare pe baza de sucuri din fructe (“Meridor”,
“Ala bala portocala” si “ Gustul iubirii”).

Spuneam, asadar, ca DORNA APEMIN este unul dintre

marii utilizatori ai transportului feroviar si ne sustinem
afirmatia aratand ca din Statia CF Dorna pleaca lunar spre
toate marile orase ale tarii, atat din Moldova (Bacau, Iasi,
Galati), cat si din Transilvania (Cluj-Napoca, Brasov) si
Banat (Timisoara), in jur de 400 de vagoane incarcate cu “pet”-urile (asa se numesc
buteliile din plastic utilizate, spre a le diferentia de cele din sticla) purtand marca
acestei societati. In plus, dupa cum aratam, societatea foloseste spatii de depozitare
inchiriate de la Calea Ferata: dintre cele 400 de vagoane incarcate in Statia Dorna, in
jur de 300 ajung la Bucuresti si peturile sunt depozitate in
fosta magazie de marfuri din Statia Bucuresti Obor. Ritmul
de descarcare a vagoanelor este foarte alert, depasindu-
se, de obicei, 10 vagoane intr-o singura ora, operativitate
datorata, fireste, bunei organizari si desfasurari a
activitatii. Vagoanele sunt trase la rampa magaziei, apoi
manipularea se face cu ajutorul motostivuitoarelor, iar
dupa descarcarea vagoanelor si repunerea lor la dispozitia
organelor CFR, incepe operatiunea inversa: reincarcarea paletilor cu peturi in
autocamioane sau in alte mijloace de transport pentru a fi distribuite la unitatile de
desfacere atat din Capitala, cat si din Sectorul Agricol Ilfov, din judetele apropiate
(Ilfov, Giurgiu) si chiar din orasele Rosiori de Vede si Alexandria. Cum apa minerala
si racoritoarele sunt imbuteliate in peturi de 1,5 l si de 0,5 l, se intelege ca volumul
de marfa care se manipuleaza in acest depozit este foarte mare: circa 250.000 de
peturi zilnic! Se munceste serios aici, ceea ce, fireste, este in beneficiul ambilor
parteneri – Calea Ferata si Societatea Comerciala DORNA APEMIN -, a caror relatie
se dovedeste a fi cat se poate de statornica si profitabila.