Sunteți pe pagina 1din 36

LIANTII BITUMINOSI

Liantii bituminosi sunt amestecuri foarte complexe de hidrocarburi de origine


naturala sau insotite prin pirogenare, insotite de derivate cu oxigen, azot si sulf, care
prezinta capacitatea de aglomerare a agregatelor naturale. Ei se prezinta sub forma
lichida, vascoasa sau solida, au o culoare brun inchisa pana la neagra si sunt integral
solubile in sulfura de carbon.Conditia de aglomerare a agregatelor naturale este
indeplinita numai de bitumurile asfaltice si de gudroane.
Bitumul asfaltic se gaseste in stare naturala sub diferite forme si se poate prepara
si pe cale artificiala, prin distilarea fractionara a anumitor titeiuri si prelucrarea
reziduurilor.In functie de origine bitumul poate fi:
-bitum de petrol obtinut prin prelucrarea produselor petroliere in rafinarii,
-bitum natural, rezultat din procesul de asfaltizare a titeiului din zacamant.
Bitumul de petrol, in functie de continutul de parafina, respectiv de natura
titeiului de obtinere, poate fi:
-bitum neparafinos continut de parafina sub !"#,
-bitum parafinos continut de parafina intre ! si $"#.
Bitumul de petrol mai poate fi clasificat in functie de domeniul de aplicare:
-bitum pur,
-bitum aditivat,
-bitum modificat.
Bitumul natural se gaseste sub forma nativa sau sub forma de impregnatii:
-Bitum ca atare, bitum nativ se gaseste in regiunea %arii %oarte numit si bitum
de Iudeea desi este foarte pur-&'"-nu poate fi folosit in lucrarile rutiere din cauza
lipsei de adezivitate si a duritatii foarte mari#, sunt cunoscute zacamintele din Insula
(rinidad, in )enezuela Lacul Bermudes#, in Cuba, %adagascar,*iria, in +lbania la
*elenita# si in multe alte locuri.
-In natura bitumul se gaseste si sub forma de impregnatii in roci calcaroase,
gresii, nisipuri, argile etc. ,ocile impregnate cu bitum asfaltic se numesc roci asfaltice.
-intre cele mai cunoscute si intrebuintate roci asfaltice sunt calcarele si nisipurile
bituminoase din Elvetia )al de (ravers#, .ranta *e/ssel,0ont--e-Chateau, etc#.Ele
contin in medie '-1!" bitum si sunt intrebuintate direct in anumite lucrari de asfalta2.In
general bitumul impregnat in aceste roci nu se extrage, totusi se poate extrage cu
anumite tehnologii speciale fie folosind un solvent, fie prin separare cu apa calda
alcalinizata#. 3peratia nu este economica.
La noi in tara se gaseste bitum natural, sub forma de impregnatii in nisip in
bazinul -erna4tatarus-Budoi, cu un continut de 15-1'" bitum. Bitumul este de foarte
buna calitate, nu contine parafina, insa este foarte moale si pentru a obtine un bitum
rutier el trebuie supus unor prelucari speciale.
6isipul bituminos de -erna-(atarus este folosit direct in lucrarile de asfalta2 dupa
tehnologii speciale, simplu sau in amestec cu un bitum rezidual dur.
1
*e mai gaseste bitum natural la %atita si 0acureti, in 2udetul 0rahova., sub forma
de impregnatii in argila si nisip fin, cu un continut de 17-1!" bitum pur de buna
calitate.+ceste nisipuri sunt folosite, in amestec cu bitumul rezidual la lucrarile de
asfalta2 locale.
In afara de rocile asfaltice se mai gasesc in natura argile sau marne impregnate cu
bitum insolubil, puternic mineralizat, numite sisturi bituminoase sau pirosisturi.
*epararea partii bituminoase se poate face nnumai prin pirogenare, operatie in urma
careia se obtine un ulei soecial numit ulei de sist.+stfel de zacaminte se gasesc si la noi
in tara la +nina in 2udetul Caras *everin.
-in bitum pot deriva urmatorii lianti bituminosi:
*emulsiile bituminoase- dispersii de ordinul micronilor de bitum in apa in
prezenta unui emulgator si a unui agent de ionizare8
*bitumurile taiate- bitum cu adaos de solvent pentru reducerea vascozitatii si
intrebuintarea lui in metoda la rece8dupa punerea in opera solventul se evapora si
bitumul ramane cu carateristicile initiale8
9bitumurile fluxate-amestec de doua bitumuri cu consistente diferite sau amestec
de bitum mai dur cu cu un produs petrolier sub forma de fluid vascos8dupa punerea in
opera produsul rezultat actioneaza ca un liant unitar cu caracteristici diferite de cele pe
care le-a avut la inceput.
:udroanele sunt produse vascoase obtinute prin pirogenarea unor materii
organice , ca huila, lignit, lemn etc.:udroanele folosite in tehnica rutiera provin din
distilarea uscata a huilei.La noi in tara nu avem o productie propiu zisa de gudron. +
fost o perioada cand s-a folosit un gudron reconstituit din smoala si o serie de uleiuri
antracenice obtinute din pirogenarea carbunelui in industria de prepararea cocxului
utilizat in siderurgie.
:udroanele, spre deosebire de bitum,nu se gasesc in stare naturala.
Compozitia si structura liantilor bituminosi.
-in punct de vedere chimic bitumurile asfaltice sunt amestecuri extrem de
complexe de hidrocarburi cu un mare numar de atomi de carbon. Ele sunt insotite de
derivatele lor oxigenate, sulfuroase si azotoase, precum si de un mare numar de izomeri.
In bitumuri predomina hidrocarburile ciclice naftene# si indeosebi
hidrocarburilor policiclice saturate.
In compozitia elementara bitumurile asfaltice, carbonul se gaseste in proportie de
'7;.'<",hidrogenul 1!;.1<",oxigenul !;=", iar sulful si azotul in proportii reduse.
Complexitatea amestecului de hidrocarburi ingreuneaza posibilitatea de separare
hidrocarburilor componente8 de aceea separarea se poate face pe grupe de hidrocarburi
care intra in alcatuirea acestor substante.
Cea mai folosita metoda de studiul compozitiei bitumului este separarea pe grupe
de componenti cu caracteristici apropiate prin tratare cu solventi selectivi, cromatografie
pe coloana, sau alte metode moderne: iatroscan cromatografie pe gel permeabil, etc.
!
+ceste grupe de componenti sunt , la randul lor studiate prin metode fizico-chimice
complexe:
-eterminarea raportului C>?8
-eterminarea masei moleculare8
-eterminarea indicelui de refractie8
-eterminarea densitatii8
*pectroscopie in @)si I,8
+naliza prin ,%6 *I ,0E8
+naliza elementara8
Cromatografie gaz Alichid8
-efractie cu raze B8
%icroscopie electronica8
0otentiometrie, etc.
Compozitia bitumului se exprima in general prin doua grupe de hidrocarburi:
maltene si asfaltene, solubile in totalitate in sulfura de carbon. .ractiunile din bitum
insolubile in sulfura de carbon se numesc carboide si se caracterizeaza prin continutul
ridicat de carbon8 carboidele nu depasesc ingeneral !".
-in punct de vedere al constitutiei fizico-chimice bitumurile formeaza sisteme
coloidale complexe..aza continua, sau mediul de dispersie il constitue hidrocarburile
fluide, iar faza dispersata fiind alcatuita din micele de hidrocarburi solide
%altenele, care constitue faza continua , mediul uleios, sunt solubile in heptan si
sunt alcatuite dintr-o fractiune fluidauleioasa#, numita petrolene si o fractiune cu
vascozitate mai mare numite rasini. +mbele fractiuni sunt solubile in heptan, sulfura de
carbon si tetraclorura de carbon.
0etrolenele- fractiunea uleioasa- sunt de culoare galben-rosietica, cu densitatea de
1,7 Cg>dm
=
si masa moleculara intre !<7 si<77. +ceasta fractiune contine indeosebi
hidrocarburi naftenice lichide, precum si hidrocarburi aromatice8 in cantitati reduse si
variabile sunt prezente combinatii organice ale sulfului si in cantitati reduse
parafine.0etrolenele reprezinta $7;57" din masa bitumului.
,asinile sunt de culoare galbena pana la bruna, au densitatea de 1;1,1 Cg>dm
=
si
contin pe langa hidrocarburi policiclice, care sunt constituentii principali si hidrocarburi
aromatice, compusi cu oxigen,sulf si azot, in proportii reduse sub forma de acizi
asfaltogeni ,-C33?#8 rasinile au masa moleculara cuprinsa intre<77 si1!77.
Continutul de maltene influenteaza asupra consistentei si intr-o masura oarecare,
si asupra ductilitatii bitumului.
+sfaltenele sunt sunt sisteme de substante solide-rigide si friabile-cu densitatea
de1,1;1,1< Cg>dm
=
, solubile in sulfura de carbon si insolubile in heptan, masa
moleculara variaza intre 17
=
si 17
$
, mai frecvent 1<77 si 5D77. A asfaltenele din
bitumurile suflate au masa moleculara mai mare decat cele din bitumurile de
distilare.+sfaltenele reprezinta 17..=7" din masa bitumului si sunt alcatuite din
hidrocarburi policiclice, care reprezinta 5<-&<" din masa constituentilor, iar
=
hidrocarburile aromatice sunt in proportie de =7..57" din cele naftenice8 in proportii
reduse, pana la =-$" din masa bitumului, asfaltenele contin o fractiune de hidrocarburi
mai grele, numite carbene solubile iin sulfura de carbon dar insolubila in tetraclorura de
carbon8 carbenele sunt solide cu caracter casant si au o influenta defavorabila asupra
propietatilor bitumului.
+sfatenele manifesta tendinta accentuata de forma asociatii moleculare.
%oleculele de asfaltene formeaza foite plane sau aproape plane, discontinui, alcatuite
din molecule naftenice si aromatice , si in proportii reduse din heterocompusi organici,
intre care se stabilesc legaturi, in general sub forma de lanturi alifatice. +socierea in
micele se realizeaza prin suprapunerea succevsiva a foitelor de moleculessi formarea
unei structuri stratificate fig. #Legaturile intre foitele de asfaltene sunt atribuite
fortelor de natura electrostatica.
@nele cercetari atribuie asfaltenelor caracter de compusi macomoleculari
proveniti din policondensarea constituentilor policiclici ai rasinilor si uleiurilor8
policondensare care a avut loc in timpul indelungat de formare a titeiului si apoi in
procesul de suflare a masei asfaltoase.,asinile si asfaltenele fac parte din aceeasi
familie de hidrocarburi, dar care se deosebesc prin continutul de hidrogen in raport cu
carbonul. %oleculele de rasini sunt mai bogate inhidrogen ?>CE1,$1;1,55 fata de
7,&<..1,!< in asfaltene#.
%altenele si asfaltenele manifesta influente diferite asupra structurii si
propietatilor bitumului8 plasticitatea si consistenta sunt determinate in deosebi de
continutul de asfaltene, iar coeziunea, adezivitatea si ductilitatea de proportia de
asfaltene.
In general putem spune ca bitumurile au urmatorii constituenti principali:
uleiurile, rasinile, asfaltenele, acizii asfaltogeni si anhidridele lor, care contribuie la
marirea stabilitatii bitumului fata de agentii atmosferici si varaitiile de
temperatua.Compozitia aproximativa pe fractiuni a bitumului este urmatoarea:
(ip bitum @leiuri ,asini +sfaltene
Bitum de petrol $7-57 1'-$' 1< -=<
Bitum natural 5D-D! !1-!! 1-11
6umeroase studii efectuate in vederea cunoasterii structurii bitumului au
demonstrat ca modelul cel mai cunoscut si utilizat este modelul tridimensional propus
de Fen in anii 57. Conform modelului Fen, moleculele de asfaltene sunt fie intr-o stare
de asociere sub forma de micele,fie sub forma de pachete de micele numite aglomerate,
caz in care fortele care leaga aceste pachete de micele sunt de tip hidrogen, dipolare
induse sau permanente.
$
.ig1. *tructura unei micele .ig!.%acrostructura asfaltenelor
de asfaltene dupa Fen dupa Fen
-ispersia micelelor si aglomeratelor in masa maltenelor este mai mult sau mai
putin intensa in functie de compozitia fazei maltene fig. !#. Bitumul este un sistem
coloidal complex:
%olecule %icele +glomerate
In functie de continutul relativ al diversilor constituenti, asfaltene, rasini si
uleiuri#, se disting = tipuri de structuri:
*tructura G:ELH: caracterizata prin aglomerarea micelelor de asfaltene, ce
formeaza o retea continua intr-un mediu dispersant slab structurat de catre rasini. 0este o
anumita limita de concentratie a asfaltenelor, bitumul realizeaza o structura de
coagulare, manifesta tixotropie si comportare preponderent plastica, corespunzator
fluidelor cu prag de curgere. Cresterea pronuntata a continutului de asfaltene determina
aglomerarea micelelor, cu formarea de agregate micelare si in acest caz bitumul
realizeaza o structura de condensare, corespunzatoare corpurilor solide si manifesta
comportare predominant elastica.*tructura de condensare corespunde pentru o stare
fizica *3LI-, iar structura de condensare Acoagulare corespunde pentru o stare fizica de
*3LI--:EL cu comportare reologica elasto-plastica.
.ig.= ,eprezentarea schematica a unui bitum de tip :EL
<
In conditiile unui continut redus de asfaltene si micelele de asfaltene sunt in
totalitate peptizate de catre rasini se obtine o solutie diluata si bine stabilizata de
asfaltene intr-un mediu dispersant puternic structurat de catre rasini. +ceasta structura
este caracteristica bitumurilor cu faza maltene bogata in hidrocarburi aromatice si
corepunde unei stari fizice de *3L cu o comportare vascoasa A neItoniana. 3 situatie
intermediara intre starea fizica de :EL si *3L, caraterizata prin agregate de micele de
asfaltene care plutesc intr-un mediu dispersant structurat de rasini. %a2oritatea
bitumurilor prezinta aceasta structura si au o comportare vascoelatica.
.ig. $ ,eprezentarea schematica a unui bitum de tip *3L
0e baza studiilor efectuate s-au stabilit o serie de indici care carcterizeaza
structura bitumului pe baza compozitiei,punctului de inmiiere IB# si penetratia la !<JC:
Indicele de instabilitate coloidala, IC
ICE+sfaltene K *aturate#>,asiniK +romatice#8
IC: max. 7,< Ain cazul aplicarii metodei I+(,3*C+6 pentru determinarea
compozitiei pe grupe de hidrocarburi8
Indicile de aromaticitate, IA
I+E+romatice"#K,asini "#8 I+: min 55".
Indicele de penetratie, IP
I0E!7-<77a#>IBK<7a# , unde GaH este succeptibilitatea termica calculata
cu relatia:
aElg '77 Alg 0
!<
#>(
IB
-!<# 8 I0 : -1;..K1
)alorile admisibile pentru indcii de structura sunt din literatura de specialitate.
%etoda pentru determinarea indicelui de penetrare se bazeaza pe faptul ca
dependenta penetratiei unui bitum oarecare fata de temperatura poate fi reprezentata
printr-o dreapta, cand se foloseste o scara logaritmica pentru penetratie si una zecimala
pentru temperatura.
6ormele frantuzesti prevad doua metode pentru determinarea indicelui de
penetrare:
5
1# indicile de penetrare este dedus pe baza a doua masuratori de penetratie la
temperatura (
1
si(
!
fig < #8
!#indicele de penetratie este dedus pe baza punctului de inmuiere IB# si a
penetratiei la !<C, fig. 5 #.
*tructura bitumului este determinata, pe langa raportul dintre continutul relativ
de maltene si asfaltene, si de temperatura. Cresterea temperaturii provoaca ruperea
progresiva a legaturilor si deci modificari de stare fizica de structura si comportare
reologica.
Prepararea bitumului
In lucrarile de constructia, reabilitarea si intretinerea drumurilor sunt folosite
bitumurile reziduale sau de petrol, rezultate din distilarea fractionara a titeiului. *unt
D
folosite titeiurile naftenice sau asfaltoase numite si neparafinoase#. (iteiurile
semiparafinoase sau parafinoase, prin distilarea lor, dau bitumuri de calitate
necorespunzatoare din cauza continutului ridicat de parafina,dar care, supuse unei
prelucrari speciale, pot da si ele bitumuri bune.
In principiu, prelucrarea titeiului se face in doua faze distincte:
9Distilareprimara,in care titeiul este incalzit la o temperatura de =77-$77J
C. )aporii diferitilor compusi din titei se ridica intr-o coloana speciala de distilare la
temperatura atmosferica si se condenseaza la o inaltime corespunzator cu punctul de
fiebere. *e capteaza, cu a2utorul unor instalatii speciale, benzina B, lampantul L, si
motorina %. La baza coloanei se aduna reziduul distilarii primare , care este pacura.
-aca pacura are un continut sarac de hidrocarburi naftenice, procesul de distilare nu mai
este continuat8 pacura fiind folosita drept combustibil sau, eventual supusa unui proces
de cracare.
9Distilare secundara, pacura bogata in hidrocarburi naftenice, este
incalzita in alt cuptor si trimisa in a doua coloana de distilare, de data aceasta in vid,
prin care rezulta uleiurile de uns si masa asfaltoasa ca reziduu in blaz. ,eziduul ramas
in urma distilarii secundare este foarte vascos si este numit masa asfaltoasa. +ceasta
masa constitue bitumul de distilare8 distilarea pacurii in vid se continua pana se obtine
consistenta dorita a bitumului.
Cand bitumul de distilare are un continut redus de asfaltene 1,<-
<"#,constitue un ulei asfaltic ,oad-3ils#, are o putere redusa de adezivitate si se
intareste foarte incet.Este intrebuintat la lucrari de stropiri sau fluxarea bitumurilor prea
consistente.
(itei
.igura D
'
0acura , ca reziduu din prima distilare, afost supusa unui proces de stripare
tratarea cu abur# pentru indepartarea produselor mai usoare.
Bitumul de distilare are o tendinta marita la deformatii plastice, o
succeptibilitate mai redusa la fisurare si este compatibil cu modificatorii polimeri#.
-aca masa asfaltoasa rezultata la distilarea in vid a pacurii, este supusa unui
proces de oxidare prin suflare cu aer cald la temperatura de !<7;.!57JC, se obtin
bitumurile de oxidare.0rin oxidare se produce o dehidrogenizare partiala a rasinilor si
trecerea acestora in asfaltene.In afara de oxidare se mai produce si un proces de
policondensarea constituentilor policiclici ai rasinilor si uleiurilor, formand o anumita
structura. %arind sau reducand durata de suflare, se pot obtine bitumuri cu consistente
diferite.
.igura '
Bitumurile de oxidare au o succetibilitate termica mai redusa, un echilibru
coloidal instabil, un punct de inmuiere mai ridicat si ca atare o rezistenta mai mare la
deformatii plastice, sunt succeptibile la fisurare si prezinta o compatibilitate mai scazuta
cu modificatorii.
0acura parafinoasa este supusa unui proces de dezuleiere cu propan lichid prin
care se recupareaza o parte din uleiurile din pacura si se obtine un produs consistent
denumit impropiu G semigudron dezasfaltat cu propanH
Caracteristicile liantilor bituminosi
Liantii bituminosi au un puternic comportament reologic, cu deformatii
elastico-vascoase, care depind in primul rand de viteza de solicitare, de durata aplicari
incarcarii si de temperatura la care se produc solicitarile.
0rincipalele caracteritici ale liantilor bituminosi, care intervin in aprecierea
calitatii acestora se pot grupa in:
caracteristici in legatura cu consistenta8
caracteristici in legatura cu plasticitatea8
caracteristici in legatura cu adezivitatea8
&
caracteristici in legatura cu intarirea si procesul de imbatranire.
Caracteristici in legatura cu consistenta
Consistenta este apreciata prin relatia de dependenta dintre deformatia
specifica si solicitarile care produc aceasta deformatie si se datoreste
coeziunii.Coeziunea reprezinta fortele de atractie inermoleculara care se opun fortelor
care produc deformatia. Consistenta liantilor bituminosi in stare fluida se apreciaza prin
vascozitate, iar in stare plastica sau solida la temperatura obisnuita, prin penetratie.
)ascozitatea reprezinta rezistenta pe care o opune un lichid la curgere datorita
frecarii interioare a particulelor fluidului . +ceasta este vascozitate dinamica si se
masoara in unitati numite poise.
-aca se presupun, in fluidul considerat, doua plane paralele la distanta z, dintre
care unul este actionat de o forta tangentiala, . si se deplaseaza fata de celalat cu o
viteza ), se poate scrie relatia:
.>*#E)>L# 8in care este este un coeficient de proportionalitate numit
vascozitate dinamica, iar raportul )>L reprezinta gradientul vitezei.
,aportul dintre vascozitatea dinamica si densitatea specifica se numeste
coeficient de vascozitate cinematica si se masoara in unitati numite stoCs.
.igura &
)ascozitatea bitumului se poate determina in laborator cu aparate de tipul
vascozimetrului rotativ cu cilindri coaxiali sau cu consistometrul ?oppler etc
In practica consistenta bitumurilor fluide la temperatura obisnuita se poate
masura , in mod conventional cu aparate prevazute cu orificii de scurgere.In acest scop
se pot folosi vascozimetrul Engler sau vascozimetrul *.(.). *tandard (ar )ascozimeter#
.olosind vascozimetrul Engler fig. &#, vascozitatea se exprima prin raportul
dintre durata de scurgere a unui anumui volum de liant si durata de scurgere a unui
volum egal de apa, la aceeasi temperatura, printr-un a2uta2 de ceasi forma si dimensiuni
de regula diametrul a2uta2ului este de $ mm# vascozitatea in acest caz se exprima in
grade Engler.
17
.ig. 17 )ascozimetrul Engler.
In cazul vascozimetrului *(), vascozitatea se exprima prin numarul de secunde
necesare scurgerii unui anumit volum de liant <7, 177 sau !77 cm
=
# printr-un a2uta2 cu
un anumit diametru $ sau 17 mm#.
.ig. 11 )ascozimetrul *.(.).
)ascozitatea variaza in raport cu temperatura fig. 1!#, dupa o relatie de forma:

t
E
7
e
-Ct
, in care
7 este vascozitatea la temperatura de 7JC8
t- diferenta de temperatura fata de 7Jc8
CEtg-coeficientul de succeptibilitate termica a liantului8
- unghiul pe care il face tangenta intr-un punct considerat pe curba.
11
.ig. 1! )ariatia vascozitatii cu temperatura
)ascozitatea dinamica se determina cu a2utorul vascozimetrului rotativ cu cilindri
coaxiali fig. 1=#, prin masurarea cuplului motor necesar pentu rotirea unui cilindru cu
viteza constanta si controlata, coaxial cu un cilindru fix in care se gaseste proba de
bitum. )ascozitatea se masoara in milipascali secunda m0a s# sau centipoise si se
determina cu relatia:
E/-
r
[m0a s c0#] unde:
- este efortul de forfecare aplicat la efectuarea determinarii, exprimat in
milipascali 17
-!
d/n>cm
!
#, calculat cu relatia:
Ez m0a#, in care: z este constanta aparatului,
- unghiul cuplului de rotatie citit la aparat, in
diviziuni#. -omeniul de variatie al efortului unitar de forfecare este de
!'.17
!
;.=7777.17
!
m0a 17
-!
d/n>cm
!
#.
--
r
gradientul vitezei de forfecare s
-1
#, a carui valoare depinde de tipul
cilindrului mobil si treapta de viteza. -omeniul de variatie al gradientului vitezei de
forfecare este de 7,15D;..1=17 s
-1
.
.ig. 1= )ascozimetru rotativ cu
cilindri coaxiali
-in proba de bitum pregatita si incalzita in anumite conditii, pana devine
suficient de fluida, se cantareste o cantitate de bitum prevazuta in tabelul 1, care se
introduce in cilindrul fix. La vascozimetru se monteaza cilindrul mobil, corespunzator
cu vascozitatea dinamica presupusa a bitumului care se analizeaza conform tabelului 1.
( ,aportul razelor
Cilindrilor:mobil>fix
Efortul unitar
de forfecare,
m0a
-omeniul de
masurare al efortului
unitar de forfecare
:radientul vitezei
de forfecare, -r, s
-1
)ascozitatea
#,m0a.s
c0#
%asa
1!
r>,E7,&'

*e monteaza la aparat cilindrul fix cu proba de bitum si baia de termostatare cu
racordarea la ultratermostat. *e fixeaza temperatura de incercare 57JC# si cand
termometrul baii de termostatare indica aceasta temperatura, proba se mentine in
continuare timp de circa =7 minute.
*e fixeaza domeniul de masurare a efortului unitar de forfecare si treapta de
viteza cea mai redusa. *e pune in functiune cilindrul mobil si se citeste valoarea
unghiului de rotatie #, in momentul atingerii valorii constante.
*e reia incercarea- in ordinea crescatoare a efortului unitar de forfecare pentru
cele doua domenii de masurare-pentru fiecare treapta de viteza pentru care valoarea
unghiului cuplului de rotatie se incadreaza in scara aparatului de masura.
)ascozitatea se calculeaza pentru fiecare valoare a unghiului cuplului de rotatie.)alorile
obtinute se inscriu intr-o diagrama fig 11# avand in abscisa gradientul vitezei de
forfecare-r#, iar in ordonata vascozitatea dinamica #. )ascozitatea dinamica a
bitumului la temperatura de incercare 57JC#, reprezinta valoarea obtinuta pe diagrama,
corespunzatoare gradientului vitezei de forfecare
-
r
E1s
-1
.
.ig. 1$
Consistenta bitumurilor plastice sau solide la temperatura obisnuita, se apreciaza
prin penetratie.
0rin penetratie se intalege adancimea de patrundere intr-o proba de bitum, a unui
ac cu anumite dimensiuni, incarcat cu o greutate de 177 gf, care este lasat sa patrunda
in masa bitumului, timp de < secunde. 0enetratia se masoara prin adancimea de
1=
patrundere a acului, exprimata in zecimi de milimetru. -eterminarea se face de regula la
temperatura de !<JC, cu penetrometrul ,ichardson.
.ig. 1< 0enetrometrul ,ichardson
)aloarea penetratiei arata tipul de bitum8 bitumurile cu penetratie mica 0M<7#
sunt bitumuri dure, cu penetratia cuprinsa intre 57;..1'7 mm17
-1
, sunt bitumuri
mi2loci si bitumurile cu penetratia peste 1'7 mm17
-1
, sunt bitumuri moi..olosirea
diferitelor tipuri de bitum se face in functie de temperatura mediului ambiant si de
procedeul de lucru aplicat in asfalta2.
0enetratia creste cu temperatura dupa o curba exponentiala descrisa de expresia:
0E0
o
e
h(
, in care:
0 este penetratia la temperatura (8
0o - penetratia la temperatura 7JC8
h - coeficient care caracterizeaza succeptibilitatea termica a liantului.
Caracteristica liantilor de a modifica consistenta cu valori diferite, cand
temperatura variaza cu acelasi interval, se numeste succeptibilitatea liantilor fata de
temperatura.
*ucceptibilitatea termica a liantilor bituminosi se poate calcula , cunoscand
variatia penetratiei cu temperatura, cu relatia:
lg0Elg0
o
K 7,$=h(, de unde:
hElg0-lg0o#>7,$=(
Intre penetratie 0# si vascozitate # exista o relatie, cu aproximatie acceptabila:
0
!
E constant
Carateristici in legatura cu plasticitatea
1$
0lasticitatea este propietatea unor materiale consistente de a capata deformatii
permanente sub actiunea solicitarilor fara sa fisureze.
Bitumul, gudronul si masele plastice, care sunt corpuri amorfe, nu au un punct de
topire precis, asa cum au corpurile cristaline, iar in timpul topirii sau solidificarii
temperatura nu se mentine constanta. In timpul incalzirii corpurile amorfe se inmoaie
treptat si nu poate fi stabilita o temperatura anumita la care aceste corpuri devin lichide.
Bitumul din stare solida trece, prin incalzire, trece treptat in stare lichida prin
intermediul unei stari plastice cu consistente diferite.Bitumul este plastic numai intr-un
anumit interval de temperatura8 in afara acestui interval, bitumul este fie solid, fie
lichid, stari in care plasticitatea inceteaza.
(emperatura la care bitumul devine rigid este considerata limita inferioara de
plasticitate, iar temperatura de inmuiere, limita superioara de plasticitate. Intervalul
dintre temperatura de rigidizare si temperatura de inmuiere constitue campul de
plasticitate al bitumului.
@n bitum pentru drumuri, este cu atat mai bun cu cat temperatura de rupere este
mai scazuta, temperatura de inmuiere mai ridicata, iar campul de plasticitate cat mai
mare. 0entru bitumurile oxidate folosite la mixturile asfaltice campul de plasticitate este
de minimum '7JC. Campul de plasticitate ridicat reprezinta garantia comportarii bune a
imbracamintilor asfaltice la intreaga gama de temperaturi din timpul anului.
Punctul de inmuiere, determina in mod conventional, temperatura la care bitumul
trece din stare plastica in stare lichida. Bitumurile pentru drumuri trebuie sa aiba un
punct de inmuiere suficient de ridicat pentru a nu se inmuia la temperaturile mari din
timpul verii si a produce deformatii permanente.
0unctul de inmuiere se determina in mod convetional prin metoda inel si bila
prin care se stabileste temperatura la pastila de bitum dintr-un inel de alama, cu
dimensiuni standardizate, se deformeaza sub greutatea unei bile cu masa de =,< g8 totul
fiind intr-o baie de apa. Incalzirea trebuie astfel sa fie condusa incat temperatura sa
creasca continuu si uniform, in mod conventional <JC>min.(emperatura la care bila
strabate masa de bitum8 bitumul deformandu-se sub forma unei pungi si atinge placa
inferioara a stativului fig. 1=#. 0entru bitumurile la care punctul de inmuiere este mai
mare de '7JC, apa este inlocuita cu glicerina.
.ig. 15 +parat pentru determinarea
punctului de inmuiere
1<
0entru aprecierea limitei superioare a campului de plasticitate, in practica se mai
foloseste uneori si metoda cunoscuta sub numele de punct de picurare (Ubbel!de".
0unctul de picurare este temperatura la care bitumul devine lichid si se desprinde prima
picatura sub propia sa greutate. Incalzirea se face intr-o baie de aer cu viteza de
1JC>min. -eterminarea se face cu aparatul @bbelNhde fig. 1D#. 0unctul de picurare a
unui bitum este mai ridicat decat punctul de inmuiere cu aproximativ 17JC.
.ig. 1D +paratul @bbelohde
Limita inferioara a campului de plasticitate este punctul la care bitumul inceteaza
de a mai fi plastic si devine rigid. -eterminarea se face cu aparatul .raass fig. 1'#.
0unctul de rupere reprezinta temperatura la care o pelicula de bitum, pe o placuta subtire
de otel, fisureaza cand este solicitata la incovoiere repetata simultan cu descresterea
temperaturii. (emperatura la care apar primele fisuri pe pelicula de bitum reprezinta
punctul de rupere dupa metoda .raass.
.ig. 1' +paratul .raass
Calitatile plastice ale unui bitum pot fi puse in evidenta prin incercarea de
ductilitate, care reprezinta aptitudinea bitumului de a se trage in fire. -eterminarea se
face cu ductilometrul -oI si consta in a supune la intindere o epruveta de bitum in
forma de opt intr-o baie de apa la o anumita temperatura.Intinderea epruvetei se face cu
o viteza de <cm>minut si de regula la temperatura de !<JC. In anumite cazuri, pentru a
15
obtine indicatii referitoare la comportarea la intindere la temperaturi scazute, ductilitatea
se determina si la 7JC.
.ig. 1& -eterminarea ductilitatii
a# - matrita8 b# - ductilometru8
-uctilitatea bitumului reprezinta lungimea firului de bitum care se formeaza pana
in momentul ruperii, exprimata in cm.
Bitumurile obisnuite pentru drumuri trebuie sa aiba, la !<JC o ductilitate de cel
putin 177 cm, iar la temperatura de 7JC de cel putin 1,<;.' cm, in functie de
consistenta bitumului.
-uctilitatea bitumului da o imagine asupra comportarii bitumului la variatii de
temperatura8 contractii si dilatatii din temperatura precum si asupra rezistentei la
solicitari mecanice de intindere.Continutul de parafina influenteaza negativ ductilitatea
bitumului.
Caracteristici in legatura cu adezi!itate
Lianti bituminosi au propietatea de a adera pe suprafata agregatelor si de a
aglomera granulele intre ele.+dezivitatea poate fi definita ca rezistenta pe care o opune
la dezlipire o pelicula de liant, sub actiunea de infiltrare a apei. +dezivitatea depinde
atat de propietatile liantului cat si de cele ale agregatului si se verifica in prezenta apei,
ca atare adezivitatea este functie de tensiunile interfaciale liant- agregat-apa. 0entru a
realiza adezivitatea trebuie urmarite doua aspecte8 in primul rand liantul trebuie sa aiba
propietatea de uda suprafata agregatelor si in al doilea rand pe suprafata de cntact dintre
liant si agregat sa se produca o adsorbtie selectiva. +derenta dintre liant si suprafata
agregatului trebuie sa se mentina si in prezenta apei.
In principiu, un liant adera bine daca uda piatra8 liantii bituminosi fiind in general
uleiosi, ei vor adera foarte bine de suprafetele hidrofobe, carateristica care este
indeplinita de rocile bazice cum sunt calcarele si bazaltul.
*uprafata agregatelor trebuie sa fie curata si uscata, sa nu contina apa sau alte
materii straine ,in special argila, care impiedica realizarea contactului direct intre liant si
agregat. -aca agregatele sunt curate si uscate, o parte din rasinile liantului sunt
adsorbite selectiv pe suprafata agregatului.
1D
+dezivitatea liantului fata de agregate nu este suficienta decat daca se mentine in
prezenta apei.+pa are o tensiune superficiala D< d/n>cm# mai mare decat a bitumului
!< d/n>cm# si din aceasta cauza, apa uda mai bine agregatele decat bitumul si tinde sa-i
ia locul.
Conditia de udare a unei picaturi de liant pe suprafata agregatului se poate
determina, in prezenta apei, prin echilibrul tensiunilor interfaciale :

pa

pl
K
la.
cos
la
unde:

pa
este tensiunea interfaciala piatra-apa,

pl
A ten siunea interfaciala piatra-liant,

la
- tensiunea interfaciala liant-apa,

la
- unghiul de udare a liantului.
-in aceasta relatie se poate stabili un coeficient de adezivitate CEcos
la
E
pa
-

pl
#>
la
, daca:
CO7 sau, cos
la
O7,M&7J , in acest caz liantul uda piatra8
CM7 sau, cos
la
M7,O&7J, in acest caz liantul nu uda pitra.
0entru a face posibila udarea si a obtine o adezivitate corespunzatoare pe orice fel
de roca, trebuie micsorata tensiunea interfaciala piatra-liant.+cest lucru se poate realiza
folosind urmatoarele procedee:
innobilarea suprafetei agregatelor cu lapte de ciment sau var circa !"#, care
dau o reactie alcalina favorabila acrosarii liantului8
folosirea unor substante tensioactive, numite activanti sau aditivi. +ceste
substante exercita un dublu rol favorabil: pe de o parte diminueaza tensiunea
interfaciala liant-piatra si amelioreaza etalarea liantului pe suport, iar pe de
alta parte fiind adsorbite pe suprafata agregatului, formeaza legaturi
interfaciale puternice.
-atorita dificultatilor realizarii studiilor fizico-chimice asupra adezivitatii, in
practica sunt folosite metode indirecte, bazate pe evaloarea dezanrobarii sau reducerea
rezistentelor mecanice ale unor epruvete din mixtura asfaltica, mentinute in anumite
conditii in prezenta apei.
La noi in tara sunt utilizate doua metode pentru analiza adezivitatii:
metode calitative# statica si dinamica,
metoda cantitativa.
$etoda statica consta in aprecierea adezivitatii prin estimarea, in procente, a
suprafetiei de agregat natural, ramasa peliculizata cu bitum, dupa imersare in apa.
Incercarea consta in peliculizarea, la cald a 177g, agregat natural, sortul '-1! mm,cu
<,=;<,D" bitum si pastrarea acestora in apa distilata timp de 1' ore la temperatura de
!7..!<JC, dupa care se observa si se apreciaza procentul de suprafata ramasa anrobata.
1'
$etoda dinamica are la baza acelasi principiu, diferenta esentiala fiind ca,
inainte de estimarea suprafetei ramasa anrobata, granulele de agregat natural se
desprind, sub apa, unele de altele si apoi cu o bagheta sau spatula , se amesteca fortat
prin rotirea acestora in apa de 177 de ori in acelas sens, timp de = minute.0entru
incercare se utilizeaza sortul <-' mm, care se anrobeaza cu $,'; <,!" bitum si se
pastreaza in apa timp de !$ h. -aca rezultatele obtinute pe doua probe difera cu mai
mult de 17", se repeta determinarea cu un timp de imersare de 1$$h.
$etoda cantitativa de apreciere a adezivitatii bitumului pe agregatul natural prin
Caracteristici in legarura cu intarirea si imbatranirea liantilor
bituminosi
In timpul exploatarii, bitumurile manifesta modificari complexe ale propietatilor
lor sub actiunea diversilor factori. (ransformarile pe care le sufera bitumul de la punerea
in lucrare, marcheaza trei perioade distincte:
-perioada de priza si intarire,
-perioada de comportare plastica,
-perioada de fragilitate si dezagregare.
-upa punerea in lucrare in stare fluida la temperaturi diferentiate dupa
consistenta lor, liantii bituminosi se intaresc prin racire la temperatura normala. In cazul
liantilor moi, intarirea are loc dupa racire, intr-un interval in care se evapora o parte din
uleiurile usoare, volatile
-upa racire si intarire, datorita comportarii tixotropice, creste gradul de
structurare a liantilor pusi in lucrare, determinand astfel marirea vascozitatii, a punctului
de inmuiere si scaderea penetratiei.Ca urmare, in perioada dupa punerea in lucrare si
conservarea la temperatura normala, liantii bituminosi continua sa se intareasca lent.
,idicarea temperaturii in apropierea punctului de inmuiere, are loc un proces de
destructurare, iar dupa racire, datorita comportatrii tixotropice,bitumul revine la
penetratia initiala.
Compozitia bitumului evolueaza in timpul exploatarii sub influenta factorilor
chimici reactii de oxidare si polimerizare#, fizici evaporarea substantelor volatile si
absorbtia fractiunilor cele mai usoare din bitum de catre agregatul mineral in timpul
anrobarii# si mecanici, conducand la pierderea treptata a plasticitatii si coeziunii.
0enetratia este una dintre caracteristicile principale ale bitumului, care pune in
evidenta evolutia comportarii lui. In general penetratia variaza foarte rapid in primul an
de exploatare si are in continuare o variatie mult mai lenta in timp.*tudiile indica ca
diferentele mari, care apar la inceput pentru diferite tipuri de bitumuri, se niveleaza si
au in continuare o evolutie lenta similara pentru toate tipurile de bitum.
Liantii bituminosi, intariti la temperatura normala, sunt geluri cu structura de
coagulare si prag de curgere relativ redus. Liantii bituminosi nu sunt materiale liante de
rezistenta asa cum este cimentul 0ortland, insa avand proprietati adezive ei sunt folositi
sub forma de pelicula subtire care anrobeaza si aglomereaza agregatele intre ele, ceea ce
face ca mixtura asfaltica sa se intareasca si sa capete rezistenta necesara suportarii
traficului.
1&
In timp liantii bituminosi imbatranesc, fenomen care se datoreste pierderii
progresive prin evaporare, datorita caldurii si aerului in miscare, a unei parti insemnate
din petrolene si oxidarii rasinilor, sub actiunea oxigenului si a ultravioletelor din
spectrul solar. -e asemenea au loc procese de condensare si polimerizare. (oate aceste
actiuni si procese produc modificari de compozitie si de structura si prin urmare
modificari ale propietatilor fizice. +stfel suprafata expusa devine mata, rugoasa si
incepe sa prezinte fisuri8 rigiditatea liantului creste treptat devenind fragil, penetratia
scade, campul de plasticitate se restrange, iar liantul pierde capacitatea de autoreparare a
fisurilor si devine permeabil la apa. -egradarea avanseaza de la suprafata spre baza
stratului.
Concluziile incercarilor efectuate in legatura cu imbatranirea bitumului
subliniaza urmatoarele:
-procesul de imbatranire este mult mai accentuat in stratul de suprafata decat in
adancime,
- razele ultraviolete din spectrul solar grabesc imbatranirea,
- bitumurile moi imbatranesc relativ mai repede decat bitumurile dure, dar
suporta un timp mai indelungat actiunea agentilor atmosferici decat bitumurile
dure,
- supraincalzirile prelungite, chiar la temperaturi relativ mici '7..&7JC# grabesc
imbatranirea bitumului. Incalzirea la temperaturi foarte ridicate, chiar in timp
scurt, schimba consistenta bitumului, prezentand chiar pericolul arderii lui,
- incalzirea agregatelor naturale peste !77JC produce modificari accentuate la
contactul peliculei subtire de liant cu agregatul supraincalzit.
+naliza susceptibilitatii la imbatranire a liantilor bituminosi, la noi in tara se
face prin determinarea pierderii de masa si prin o serie de incarcari dezvoltate pe plan
international:,(.3( ,oling (hin .ilm 3ven (est#, (.3( (hin .ilm 3ven (est# si
0+) 0ressurized +ging )essel#- metoda de determinare a imbatranirii accelarate a
bitumurilor.
Comportarea "n timp a lian#ilor $idrocarbona#i
Comportarea in timp a bitumului, compozitia si comportarea lui sunt influentate
de trafic si factorii climatici, care actioneaza continuu asupra lui . +cesti factori sunt:
razele ultaviolete din spectrul solar, temperatura, oxigenul din aer etc. *ub influenta
acestor factori bitumul sufera un fenomen de imbatranire, in general ireversibil.
EvoluPia bitumurilor Qn timp se manifestR prin modificRri complexe ale
proprietRPilor lor sub acPiunea diverSilor factori. -e la prepararea Si punerea Qn operR a
mixturilor asfaltice, liantul trece printr-o serie de perioade, care marcheazR
transformRrile pe care aceasta le suferR. +stfel, se pot distinge = perioade:
- perioada de prizR Si QntRrire8
- peroada de comportare plasticR
- perioada de fragilitate Si dezagragare.
!7
0riza Si QntRrirea lianPilor puSi Qn operR Qn straturi subPiri dureazR cTteva ore pe
timp cRlduros Si Qnsorit Si se poate prelungi la cTteva zile pe timp rece Si umed. Un timpul
perioadei de prizR, prin evaporarea pRrPilor mai volatile Si datoritR rRcirii mixturii
asfaltice consistenPa lianPilor creSte, ceea ce face ca mixtura asfalticR sR se QntRreascR Si
sR capete rezistenPa necesarR suportRrii traficului. La orice temperaturR, mixtura asfalticR
Qncepe sR aibR o comportare plasticR. UntRrirea se produce Si datoritR fenomenului de
tixotropie caracteristic gelurilor.
UmbRtrTnirea liantului este rezultatul variaPiei calitRPilor bitumului Qn funcPie de
timp, care se datoreaza in principal oxidarii si polimerizarii uleiurilor8 parte din ele
trecand in rasini, iar rasinile mai departe in asfaltene +cest fenomen se manifestR prin
pierderea coeziunii Si suplePei unui liant hidrocarbonat datoritR evaprRrii uleirilor Si a
unor acPiuni fizico-chimice oxidare, raze ultravioete etc.#. Ca urmare, stratul de uzurR
devine fragil, permeabil Si susceptibil de a se dezagrega. UmbRtrTnirea este variabilR Qn
funcPie de liant Si depinde de acPiunea diferiPilor factori, cum sunt: apa, aerul, lumina,
temperatura Si agenPii chimici corozivi.
Un timpul exploatRrii, compoziPia bitumului evolueazR sub influenPa factorilor
chimici se produce oxidarea#, fizici se evaporR uleiurile sub acPiunea razelor
ultraviolete Si a cRldurii# Si mecanici Qncorporarea de praf#. ,ezultatul este cR liantul QSi
pierde treptat plasticitatea %i coeziunea.
UntRrirea bitumurilor se poate produce sub douR forme:
- QntRrirea fizicR8
- QntRrirea chimicR.
UntRrirea fizicR se datoreazR unor procese reversibile sau ireversibile. Cauzele
proceselor reversibile, care pot fi anulate prin QncRlzire sau agitaPie Si care nu schimbR
compoziPia chimicR a bitumului, sunt: r&cirea bitumului Si prezen'a parafinelor, care
cristalizeazR la rece. 0rocesele ireversibile de QntRrire, care conduc la modificarea
compoziPiei chimice a bitumului, sunt: evaporarea substanPelor volatile Si absorPia
fracPiunilor celor mai uSoare din bitum de cRtre agregatul natural Qn timpul anrobRrii.
Cea mai mare parte a bitumurilor nu QmbRtrTnesc Qntr-o mRsurR apreciabilR dacR
sunt supuse la o QncRlzire moderatR, dar modificarea poate deveni importantR la
prepararea mixturilor asfaltice dacR bitumul este supus la temperaturi excesive Qn timpul
QncRlzirii sau la momentul contactului Qn malaxor, cu agregate naturale supraQncRlzite.
UntRrirea chimicR se datoreazR, Qn general, reacPiilor de oxidare Si de polimerizare.
+ceste reacPii sunt ireversibile Si pot conduce fie la formarea grupRrilor polare, fie la
formarea asfaltenelor. .enomenul de oxidare depinde de viteza de difuziune a oxigenului
Qn bitum Si de viteza de reacPie. UntRrirea bitumului datoritR oxidRrii se manifestR prin
formarea unui film protector, care QmpiedicR QnsR difuzarea oxigenului Qn statul de
dedesubt. 3 acPiune mecanicR trecerea unei roPi# poate distruge stratul protector,
permiPTd astfel oxigenului sR acPioneze asupra pRrPii neoxidate. .acilitarea oxidRrii
depinde de temperaturR, luminR Si de concentraPia de oxigen.
!1
UmbRtrTnirea manifestatR Qn timpul anrobRrii nu poate fi comparabilR, prin efectele
sale, cu aceea manifestatR Qn exploatare8 Qn acest ultim caz, acPiunea apei poate conduce
la scRderea adezivitRPii.
Un timpul operaPiilor de topire-anrobare, rRspTndire Si compactare, evoluPia
caracteristicilor bitumului este cea mai importantR. +stfel, se constatR urmRtoarele:
- rapiditatea evoluPiei depinde de tipul bitumului8
- creSterea punctului de Qnmuiere8
- scRderea penetraPiei Si a susceptibilitRPii termice, bitumul devenind Qn
general mai consistent dur#8
- creSterea conPinutului de rRSini Si asfaltene.
EvoluPia Qn timp conduce la modificarea caracteristicilor fizico-chimice ale
bitumului.
0enetraPia este una dintre caracteristicile principale care pune Qn evidenPR evoluPia
comportRrii bitumului. Un general, penetraPia variazR foarte rapid Qn primul an de
exploatare Si are, Qn continuare, o evoluPie mult mai lentR Qn timp. *e pare cR, dupR un
anumit timp, diferenPele Qnregistrate la Qnceput pentru diferite tipuri de bitum se
estompeazR Si acestea au Qn cotinuare o evoluPie lentR similarR.
0unctul de Qnmuiere inel Si bilR creSte Qn timp.
*usceptibilitatea termicR descreSte constant Qn timp, pe mRsura evaporRrii pRrPilor
uleioase.
0unctul de rupere .raass tinde sR creascR Qn timp.
CoPinutul de asfaltene creSte constant Qn timp, atTt pentru bitunul din stratul
superior, cTt Si pentru cel din stratul inferior. *e pare cR acest fenomen se accelereazR
dupR circa ' ani, Qn funcPie de condiPiile de climR Si trafic.
6umeroase metode au fost puse la punct pentru aprecierea rezultatului
QmbRtrTnirii bitumului Qn timp. EvoluPia proprietRPilor bitumului poate fi studiatR Qn
laborator sau direct pe QmbrRcRminPile bituminoase aflate Qn exploatare.
EvoluPia proprietRPilor bitumului Qn laborator poate fi apreciatR prin metode
directe simularea QmbRtrTnirii#, care implicR determiarea diferitelor caracteristici fizico-
mecanice ale bitumurilor Si prin metode indirecte, care permit aprecierea durabilitRPii
lianPilor, pornind de la compoziPia chimica a lor. *imularea QmbRtrTnirii se face prin
QncercRri care reproduc condiPiile reale, atTt din timpul topirii, cTt Si din timpul
malaxRrii, punerii Qn operR Si exploatRrii.
Curent, Qn laborator se face Qncercarea de stabilitate. -etermiarea constR Qn
QncRlzirea unei probe, timp de < ore, la o temperaturR de circa 15=
o
C Si mRsurarea
pierderii din masa iniPialR Si a scRderii penetraPiei Qn urma QncRlzirii prelungite.
EvoluPia proprietRPilor bitumului Qn straturile bituminoase se studiazR imediat
dupR anrobare Qn timpul punerii Qn operR# Si Qn timpul exploatRrii.
In legatura cu rezistenta bitumului la imbatranire in timpul prepararii si in timpul
exploatarii se fac urmatoarele determinari:
!!
-determinarea pierderii de masa prin incalzire- metoda standardizata, care se
utilizeaza pentru aprecierea stabilitatii bitumului la temperaturi ridicate si se urmareste
modificarea valorilor unor caracteristici ale bitumului supus incercarii8
-determinarea stabilitatii in strat subtire a bitumului prin metodele ,(.3( si
(.3(
-determinarea imbatranirii accelarate prin metoda 0+).
Concluziile cercetRrilor efectuate Qn legRturR cu QmbRtrTnirea bitumului se pot
sintetiza astfel:
- procesul de QmbRtrTnire este mult mai accelerat Qn stratul de suprafaPR decTt
Qn adTncime8
- razele ultraviolete grRbesc QmbRtrTnirea8
- bitumurile moi QmbRtrTnesc relativ mai repede decTt bitumurile dure, dar
suportR un timp mai Qndelungat acPiunea agenPior atmosferici decTt bitumurile dure8
- supraQncRlzirile prelungite, chiar la temperaturi mai mici, de '7;&7
o
C,
grRbesc QmbRtrTnirea bitumului, iar QncRlzirea la temperaturi foarte ridicate, chiar Qn
timp scurt, schimbR consistenPa acestuia bitumul se arde#8
- QncRlzirea agregatelor naturale la peste !77
o
C conduce la QmbRtrTnirea
accentuatR a bitumului, la nivelul malaxorului peliula subPire de liant suportR
modificRri accentuate la contactul cu granulele excesiv QncRlzite#.
Bitmurile fiind rele coducRtoare de cRldurR Si mult mai vTscoase decTt ma2oritatea
lichidelor uzuale, temperaturile nu se uniformizeazR Qn masa lor decTt foarte Qncet, de
aceea trebuie acordatR o atenPie deosebitR QncRlzirii.
%etoda cea mai bunR de QncRlzire constR Qn utilizarea unei suprafePe de QncRlzire
cTt mai mari posibile Si menPinerea la o temperaturR care sR nu o depRSeascR cu mult pe
aceea pe care vrem s-o obPinem. 3 suprafaPR de QncRlzire la temperaturR prea ridicatR,
sau supraQncRlzirile locale, riscR sR producR formarea unei cruste care face foarte dificile
schimburile termice. 3 curRPare regulatR a suprafePelor de QncRlzire permite, deci,
economisirea cRldurii Si evitarea unei eventuale degradRri a materialului.
Cele mai bune mi2loace de QncRlzire sunt circuitele cu ulei, cu vapori Si
rezistenPele electrice. Cu a2utorul uleiului, fRrR presiune, se pot obPine temperaturi de
pTnR la !<7
o
C, iar cu a2utorul vaporilor pTnR la 1=7
o
C. UncRlzirea electricR poate fi
utilizatR pentru a-l aduce la temperatura de QntrebuinPare.
,ezistenPele trebuie sR fie corect montate pentru a evita supraQncRlzirea localR.
Bitum modi%icat cu polimeri
Bitum modificat cu polimeri este liantul cu caracteristici fizico-chimice specifice,
obPinut prin amestecarea bitumului pur nemodificat# pentru drumuri cu anumite tipuri
de polimeri, Qn instalaPiile speciale, la temperaturi de 157...1'7
o
C.
0rincipalele avanta2e ale bitumului modificat cu polimeri, comparativ cu bitumul
pur sunt:
!=
- creSterea rezistenPei la deformaPii permanente la temperaturi ridicate8
- creSterea rezistenPei la fisurare la temperaturi scRzute Si la obosealR8
- micSorarea susceptibilitRPii la QmbRtrTnire, atTt Qn procesul de preparare a
mixturilor asfaltice, cTt Si Qn timpul exploatRrii8
- QmbunRtRPirea coeziunii Si a adezivitRPii faPR de agregatul natural8
UmbunRtRPirea performanPelor bitumului de drumuri prin adaos de polimeri
specifici a permis utilizarea bitumului modificat, Qn special la urmRtoarele tipuri de
lucrRri:
- mixturi asfaltice pentru QnbrRncRminPi bituminoase realizate pe drumirile cu
trafic greu, Qn scopul creSterii rezistenPei la intindere, a rezistentei la oboseala,
reducerea deformaPiilor permanente la temperaturi ridicate Si cresterea rezistenPei la
fisurare la temperaturi scRzute8
-mixturi asfaltice speciale pentru executarea straturilor bituminoase sibPiri,
foarte subPiri Si ultrasubPiri8
- betoane asfaltice drenante, caracterizate printr-un volum mare de goluri
circa 15;!7 "#8
- procedee antifisuri pentru limitarea si intarzierea transmiterii fisurilor Qn
stratul de rulare, Qn cazul structurilor rutiere suple cu straturi din agregate naturale
stabilizate cu lianPi hidraulic sau a structurilor rutiere mixte, cu fundatii din beton de
ciment.
- mixturi asfaltice cu fibre8
- tratamente bituminoase pe drumuri cu trafic greu Si foarte greu.
0olimerii folosiPi pentru prepararea bitumurilor modificate se pot grupa Qn douR
categorii principale:
-polimeri inerti8
-polimeri reactivi, cum este I6(E,L3F, care reactioneaza cu o serie de
componenti ai bitumului si astfel se usureaza prepararea si stocarea bitumului modificat
+ cest polimer se poate introduce diret in malaxor, fara sa fie necesara o tehnologie
speciala de prepararea bitumului modificat.
0olimerii inerti sunt de tipul:
- elastomeri: produse care costau din copolimeri stirenici, dintre care cei mai
importanPi sunt:
*B*. sau stiren-butadien-stiren8
*I*. sau stiren-izopropen-stiren.
+cesti elastomeri termoplastici amelioreaza atat comportarea la temperaturi
ridicate cat si la temperaturi scazute
- plastomeri: produse bazate Qn general pe copolimeri etilenici, dintre care
sunt de rePinut:
E)+. sau etilen-vinil-acetat8
E%+. sau etilen-metil-acrilat.
!$
Cel mai utilizat polimer pentru modificarea bitumului rutier este *B*
comercializat pe piata europeana de firma *?ELL si .I6+.
+ fost realizat si un produs romanesc, C+0*, care este un sistem polimeric
bicomponent, constituit dintr-un elastomer si un polimer termoplastic. +cest polimer
inlocuieste foarte bine produsul *B*, obtinand aceeasi vascozitate la un doza2 de 5" si
temperatura de amestecare de 157C, in loc de 1'7C cat este necesar pentru
modificarea cu *B*.
+tTt polimerii de tip elastomeri, cTt Si cei de tip plastomeri, QncorporaPi Qn bitum,
formeazR o rePea similarR, Si anume o rePea continuR, care este compusR din ramificaPii
flexibile, legate Qntre ele prin legRturi termoreversibile.
0rincipalii factori care influenPezR realizarea acestei rePete Si QmbunRtRPirea
performanPelor bitumului sunt:
- compoziPia chimicR a bitumului, Qn special conPinutul de asfaltene8
- stuctura polimerului8
- compatibilitatea dintre bitum respectiv fracPiunile uleiuri Si rRSini# Si
ramificaPiile flexibile ale polimerului8
- doza2ul de polimer.
,eferitor la influenPa conPinutului de asfaltene al bitumului existR trei situaPii:
- bitumul cu conPinut redus de asfaltene pTnR la 5 " din masa totalR#, asigurR
obPinerea unui bitum-polimer cu structurR omogenR, mRrimea particulelor dispersate
Qn bitum fiind sub !V, Si proprietRPi vTscoelastice foarte pronunPate8
- bitumul cu conPinut de asfaltene de 5;& ", tinde sR formeze cu polimerul
un liant cu structurR vermicularR, cu particule de !;< V Si un comportament
cvasivTscoelastic8
- bitumul cu conPinut de asfaltene de peste 17 " conduce la obPinerea unui
bitum-polimer cu o stucturR globularR mixtR particule grosiere Si fine# Si comportare
vTscoplasticR.
,eferitor la sructura polimerului, Qn cazul polimerilor de tip *B*, penetraPia Si
punctul de Qnmuiere ale bitumului sunt influenPate de masa molecularR a fracPiunii stiren,
iar vTscozitatea la temperaturi ridicate de exemplu 1'7
o
C#, de masa molecularR a
fracPiunii polibutadienR. Un cazul bitumurilor cu polimer de tip E)+, efectul de
diminuare a penetraPiei Si de creStere a punctului de Qnmuiere este cu atTt mai pronunPat
cu cTt conPinutul Qn acetat de vinil al copolimerului este mai mic. 0olimerii
termoplastici, cand sunt amestecati cu bitum, la temperatura ambianta, maresc
vascozitatea bitumului. -in pacate nu maresc semnificativ si elasticitatea bitumului, iar
cand se incalzesc exista tendinta de separare.Cu toate aceste limitari, un doza2 de <"
E)+ dintr-un bitum cu penetratia de D7 mm>17, se utilizeaza frecvent.
Un ce priveSte compatibilitatea bitumului cu polimerul, polimerii tip elastomeri de
exemplu *B*# sunt compatibili cu bitumurile aromatice, iar polimerii tip plastomeri de
exemplu E)+# sunt compatibili cu bitumurile parafinice, naftenice Si puPin aromatice.
,eferitor la doza2ul de polimer se disting douR situaPii:
!<
- conPint redus de polimer sub D "#: bitumul constituie faza continuR a
sistemului Qn care este dispersatR faza de polimer. Un acest caz bitumul modificat se
caracterizeazR, in primul rand, prin cresterea coeziunii Si elasticitatii, datoritR
modificRrii structurii fazei de bitum, prin micSorarea conPiutului de uleiuri absorbite
de polimer# Si creSterea conPinutului de asfaltene, Si in al doilea rand, prin
QmbunRtRPirea proprietRPilor mecanice la temperaturi ridicate Si la temperaturi scRzute,
datoritR fazei de polimer8
- conPinutul ridicat de polimer peste D "#: polimerul este matricea
sistemului, Qn care sunt dispersate fracPiunile grele ale bitumului, Si Qn acest caz se
obPine un polimer plastifiat cu uleiurile din bitum, cu proprietRPi fundamental diferite
de ale unui bitum.
0repararea industrialR a bitumului modificat cu polimeri se realizeazR Qn rafinRrie
sau pe Santier, la locul de preparare a mixturilor asfaltice, Qn instalaPii speciale, cu
funcPionare Qn flux discontinuu.
InstalaPia de preparare a bitumului modificat este construitR, de regulR, din:
- recipient vertical cu agitator8
- moarR coloidalR8
- rezervor de depozitare a bitumului modificat, dotat cu echipament de
QncRlzire Si de recirculare permanentR a liantului sau cu agitator pentru omogenizarea
pe timpul stocRrii acestuia.
0rocesul de preparare este alcRtuit Qn general din trei faze:
- faza de predispersie Si umflare a polimerului Qn masa de bitum8
- faza de dispersare-mRcinare8
- perioada de omogenizare.
.aza de predispersie Si umflare a polimerului Qn masa de bitum se realizeazR Qn
recipientul vertical, prin introducerea polimerului Qn bitumul QncRlzit la temperatura de
157
o
C Si amestecarea lor sub agitare continuR, timp de min =7 minute.
.aza de dispersie si macinare se realizeazR Qn moara coloidalR, prin intoducerea
amestecului bitum-polimer din rezervorul vertical.
3mogenizarea amestecului bitum-polimer se realizeazR prin recircularea acestuia
de mai multe ori circa 5 ori#, din moara coloidalR Qn recipientul vertical. (emperatura
bitumului pe perioada de amestecare trebuie sR fie cuprinsR Qn limitele 157;1'7
o
C.
CON&ITII T'(NIC' IMPUS' BITUMULUI MO&I)ICAT
Bitumul modificat reprezinta un liant diferit de bitumul pur, a carui testare implica
pe langa metodologia clasica si aplicarea unor metode specifice referitor la urmatoarele
caracteristici:
-omogenitatea8
-stabilitatea la stocare8
-revenirea elastica8
-determinarea continutului de polimer
!5
Conditiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca bitumul modificat cu
polimeri de tipul elastomerilor termoplastici liniari, sunt prezentate in tabelul urmator:
6r
crt
Caracteristici Bitum pur Bitum
modificat
1 0enetratie la !<C, 1>17 mm '7-177 <<-D7
! 0unct de inmuiere IB,C $$-$& %in. <<
= -uctilitate la !<C, cm, min. 177 177
$ -uctilitate la 1=C, cm, min - $7
< 0unct de rupere .raass, C, max. -1< -!7
5 ,evenire elastica la 1=C, ", min - 57
D
*tabilitate la incalzire in film subtire metoda (.3( sau ,(.3(#
- pierdere de masa,", max. 7,& 7,&
- penetratie reziduala, ", min. $D <7
- cresterea punctului de inmuiere,C,max & &
- ductilitate la 1=C, cm, min. - $7
- ductilitate la !<C, cm, min. D< -
- revenire elastica la 1=C, ", min - 57
' 0unct de inflamabilitate %, C, min. !<7 !<7
& Continut de parafina, ", max. ! -
17 +dezivitate fata de agregat etalon, " min. '7 '<
11 Indice de instabilitate coloidala %ax. 7,< -
1! 3mogenaitate dispersie foarte fina a particulelor sub
< microni la microscopul cu lumina fluorescenta#, ",
min.
- '7
1= *tabilitate la stocare la D! ore la 15=C diferenta
intre IB#, C, max.
- <
BITUMU*I SP'CIAL'
Bitumurile speciale formeaza o clasa relativ noua de produse bituminoase pentru
care nu exista inca specificatii general admise. In prezent termenul de Hbitumuri
specialeW acopera un ansamblu de produse avand un spectru clar de consistente si
propietati.
Bitumurile speciale sunt produse de industria rafinariilor pentru a raspunde
aplicatiilor rutiere. +stfel au fost au fost realizati bitumuri pentru productia asfaltului
turnat, care printre alte caracteristicib da materialului finit o lucrabilitate suficienta
pentru punere in opera fara a recurge la doza2e ridicate de liant, care dupa racire ar
conduce la riscul de fisurare. 3 caracteristica principala este caracterul acid al bitumului
care poate fi natural , functie de natura titeiului, sau poate fi dat procesul de elaborare in
rafinarie.
*unt elaborati liantii de regenerare utilizati in tehnologiile de reciclare a
mixturilor asfaltice.Compozitia chimica si nivelul de vascozitate ale acestor lianti,
!D
trebuie sa conduca la imbunatatirea consistentei si corectarea compozitiei prin adaos de
fractiuni aromatice a bitumului din mixtura existenta.
-in categoria bitumurilor speciale mai sunt considerati:
-bitumurile dure sau multigrade, utilizate in tehnologia la cald 0erformantele
acestor bitumuri sunt superioare bitumurilor traditionale, iar ameliorarea este obtinuta,in
rafinarii, prin folosirea unor procedee speciale, fara adaos de polimeri.
Bitumurile dure pot fi definite ca avand o penetratie mai mica de !< mm>17 la
!<C. *e comercializeaza in trei tipuri: 1<>!<, 17>!7, <>178 in acest moment bitumul
<>17 in stadiul de experimentare.
+plicatiile principale ale acestor bitumuri sunt la prepararea la cald a mixturilor
asfaltice utilizate la executarea imbracamintilor asfaltice, in scopul evitarii deformatiilor
permanente prin flua2, pentru cresterea capacitatii portante a imbracamintii sau de a-I
reduce grosimea.%ai recent bitumurile dure sunt utilizate in emulsia folosita la
amorsare, ceea ce permite circulatia utila2elor si muncitorilor fara a lasa urme.
Caracteristicile acestor bitumuri sunt prezentate in tabelul urmator:
1<>!< 17>!7 <>17
0enetratie la !<C, 1>17 mm !1 17>!7 5
0unctul de inmuiere, IB, C
55 5!>D! 'D
Indicele de penetratie 0feiffer K7,! K7,< K1,7
)ascozitatea cinematica la
1D7C,mm
!
>s
$!7 <77 <&7
%odul complex la D,' ?zE,%pa
La 7C
La 17C
La !7C
La 57C
$!<
1'7
D7
7,D
D77
=77
117
7,$
&'7
<D7
=77
D
Bitumurile de tip multigrade sunt folosite intr-un interval de temperatura mult mai
larg. Ele sunt facute sa reziste mai bine la deformatii permanente in timpul
temperaturilor ridicate de vara si fisurarii termice la temperaturile scazute din timpul
iernii. +ceste bitumuri se caraterizeaza printr-un indice de penetratie ridicat, 7 >I0>!.
-Bitumuri si lianti de sinteza pigmentabili
Bitumurile pigmentabile se caraterizeaza in primul rand prin continutul redus in
asfaltene, compusi cu masa moleculara mare, responsabili de culoarea neagra a
bitumului. +cest continut mic de asfaltene este pe de o parte selectiei unui bitum de
baza, el insusi sarac in asfaltene, si pe de alta parte al unui procedeu special de rafinare.
+ceste bitumuri, datorita compozitiei particulare sunt succeptibili la temperatura si o
mare afinitate fata de polimeri.
!'
Liantii de sinteza pigmentabili sunt bitumuri reconstituiti fara asfaltene8 ei sunt
obtinuti prin amestecarea fractiunilor petroliere si petrocimice uleiuri, rasini, agenti
stabilizanti contra ultravioletelor#, evetual cu adaos de polimeri.
BITUMU*I SPUMANT'
*puma de bitum este un material compozit, cu un continut de bitum de &D-&',
restul fiind vapori de apa 1-="# si aditivi.
In interiorul unei camere de expansiune se in2ecteaza bitum la temperatura de 1D7-
1'7C si apa la temperatura ambianta.Cele doua lichide se amesteca si se in2ecteaza
printr-un a2uta2 in exterior. 0rin contactul apei cu bitumul fierbinte, aceasta se
vaporizeaza instantaneu, antrenand moleculele de bitum in exterior in pelicule de
7,71mm.
*puma de bitum este una dintre cele mai noi tehnologii utilizata la reciclare la
rece sau chiar la prepararea mixturilor asfaltice.
Metode S(*P pentru caracterizarea bitumurilor
Caracterizrea liantilor bituminosi se face in general, dupa prescriptiile in vigoare,
prin metode conventionale, prin indicatori precum: penetratia, punctul de inmuiere inel
si bila#, ductilitatea, punctul de fragilitate .raass etc.
La sfarsitul anului 1&'7 a fost initiat in @*+ un program *?,0-*@0E,0+)E
care a durat aproape 17 ani. +cest program a constituit cel mai important efort de
cercetare, la nivel mondial, dupa cunoscutul program ++*?(3, realizat acum circa
treizeci de ani,indreptat spre rezolvarea problemelor curente de calitate cu care se
confrunta in prezent toate administratiile rutiere.
3biectivele cercetarii *?,0 au fost axate pe urmatoarele domenii prioritare:
-lianti bituminosi si mixturi bituminoase +*0?+L( +,E+#8
-betoane de ciment pentru imbracaminti rutiere si lucrari de arta
C36C,E(EX*(,@C(@,E* +,E+#8
-intretinerea drumurilor ?I:?Y+I 30E,+
-performantele imbracamintilor rutiere pe termen lung L36: (E,%
0+)E%E6( 0E,.3,%+6CE#.
%etodologia de clasificare a bitumurilor rutiere dupa performantele lor in
exploatatre, a fost stabilita pe baza cercetRrilor efectuate Qn *.@.+., Qntr-o perioadR de
circa zece ani, Qn cadrul H*trategic ?ighIa/ ,esearch 0rogrammeW, cunoscut Si sub
numele de 0rogramul *?,0.
@nul din scopurile principale ale 0rogramului *?,0 a fost acela de a dezvolta
specificaPii Si metode noi de Qncercare pentru bitumurile pure Si bitumurile modificate
cu polimeri, Qn corelaPie cu cerinPele de performanPR pentru mixturile asfaltice impuse de
trafic, climR Si alcRtuirea structurilor rutiere, privind:
- rezistenPa la deformaPii permanente la temperaturi ridicate8
!&
- rezistenPa la fisurare la temperaturi scRzute8
- rezistenPa la obosealR datoratR traficului8
- rezistenPa la QmbRtrTnire pe termen scurt Qn timpul preparRrii
mixturilor asfaltice# Si pe termen lung Qn timpul exploatRrii structurii rutiere#8
- rezistenPa la acPiunea apei.
0rogramul *?,0 a avut Qn vedere Qnlocuirea metodelor curente, empirice, cu
QncercRri fundamentale care sR defineascR rezistenta si carateristicile reologice a lianPilor
hidrocarbonaPi Si avand posibilitatea de selectare a unui tip de liant pe baza cerinPelor
impuse de conditiile de exploatare.
Un tabelul 1 se prezintR corelarea caracteristicilor performante ale bitumurilor cu
caracteristicile QmbrRcRminPilor bituminoase, determinate Qn cadrul programului de
cercetare *?,0:
(abelul )
Nr
crt
Metoda de "ncercare Patametri determina#i Caracteristica
"mbr+c+mintei
bituminoase
,. *eometrul de %or%ecare -.
/
0sin1 la T ma/
-.
/
sin 1 la T int
-de%orma#ii permanente
-%isurare din %enomenul
de oboseal+
2. *eometrul cu grind+
"nco!oietoare 3BB*4
-S la T min
-m la T min
-%isurare la temperaturi
sc+zute
5. Aparat pentru "ntindere
direct+ 3T&4
-6% -%isurare la temperaturi
sc+zute
7. *T)OT -.
/
0sin1
-pierderea de mas+
-"mb+tr8nire pe termen
scurt 3la prepararea
mi/turii as%altice4.
9. PA: -.
/
sin 1
-S modulul de rigiditate
-"mb+tr8nire pe termen
lung 3"n e/ploatare4.
Un continuare sunt prezentate sintetic principalele QncercRri *?,0 pentru bitumuri
rutiere.
a Metoda de determinare a propriet+#ilor reologice cu reometrul cu
%or%ecare dinamic+ 3&;namic S$ear *$eometer < &.S.*.4, permite stabilirea
modulului dinamic de forfecare *
x
# Si a unghiului de fazR Z# ale unui liant bituminos,
amplasat Qntre douR plRci paralele, supus unei QncercRri dinamice oscilaPii# de forfecare,
Qn anumite condiPii de temperaturR Si frecvenPR.
0arametrii determinaPi servesc la:
- evaluarea rezistenPei la deformaPii permanente: modulul complex *
x
#
Si unghiul fazei Z# sunt mRsurate la temperatura maximR (
max
a QmbrRcRmintei
bituminoase. Conform specificaPiilor *?,0, valoarea *
x
+sin , trebuie sR fie mai mare
de !.7 C0a8
=7
- evaluarea rezistenPei la obosealR: modulul complex *
x
# Si unghiul
fazei (," sunt mRsurate la temperatura intermediarR (
int
a QmbrRcRmintei bituminoase.
Conform specificaPiilor *?,0, valoarea *
x
.sin , trebuie sR fie mai micR de =7 %pa.
%etoda constR Qn aplicarea unei forPe oscilatorii de forfecare asupra unei probe de
bitum amplasate Qntre douR platane paralele, la o frecvenPR de QncRrcare echivalentR cu
efectul traficului care se desfRSoarR pe drum cu viteze mari8 se mRsoarR efortul de
forfecare Si deformaPia.
%odulul complex de forfecare *
x
este calculat folosind valorile absolute ale
efortului Si deformaPiei. Un funcPie de temperaturR Si frecvenPa de Qncercare, deformaPia
va fi defazatR Qn urmR faPR de efort cu unghiul fazei ,. @nghiul fazei va avea o valoare
mare Qn domeniul de comportare plasticR a liantului Si o valoare micR Qn domeniul
elastic.
Un figura 1 se prezintR principiul de bazR al acestei determinRri.
.ig.1 ,eometrul cu forfecare dinamicR.
*e noteazR:
- forPa oscilatorie de forfecare: (8
- deviaPia unghiularR: [8
- frecvenPa: \ E 1.5 ?z8
- unghiul fazei: Z8
- efortul de forfecare: ] E !(>^r8
- deformaPia, determinatR cu relaPia: _ E [r>h8 !.$<#
- modulul complex, calculat cu relaPia:
:
x
E x
max
A x
min
#>`
max
A `
min
# aC0ab !.$5#
=1
-eterminarea se efectueazR conform standardului american ++*?3: (0<.
0rincipalele etape ale determinRrii sunt:
- prepararea epruvetelor de bitum prin introducerea Qn tipar a bitumului
circa 1 g# QncRlzit Qn prealabil, astfel QncTt sR se realizeze o grosime de circa = mm.
-upR rRcire la temperatura camerei, se aSeazR epruveta pe planul inferior Si se
introduce imediat Qn reometru. *e a2usteazR grosimea epruvetei astfel QncTt sR se
realizeze o peliculR de 1 mm grosime Qn cazul platanului de !< mm Si de ! mm Qn cazul
platanului cu diametru de ' mm8
- calibrarea reometrului la parametrii stabiliPi:
efortul unitar de forfecare, calculat pentru forPa maximR8
deformaPia relativR calculatR pentru unghiul maxim de rotaPie8
temperatura de Qncercare8
- realizarea temperaturii de Qncercare8
Un cazul verificRrii calitRPii unui bitum cu grad de performanPR cunoscut se
selecteazR temperaturile (
max
Si (
min
corespunzRtoare rezultatelor Qnregistrate pentru *
x
Si
,, corespunzRtoare din specificaPiile *?,0.
Un cazul unui bitum necunoscut, Qncercarea se efectueazR la o temperaturR situatR
la mi2locul intervalului presupus, apoi se creSte sau se descreSte temperatura de Qncercare
pTnR la stabilirea temperaturilor (
max
Si (
min
corespunzRtoare rezultatelor Qnregistrate
pentru *
x
Si ,8
- efectuarea QncercRrii, realizTndu-se 17 cicluri la forfecare de 1.5 ?z
17rad>s#8
- Qnregistrarea rezultatelor.
+paratul calculeazR automat modulul complex *
x
# Si unghiul fazei ,#.
Un cazul QncercRrii cu deformaPie relativR controlatR, se selecteazR valoarea
deformaPiei conform tabelului !.
(abelul -
+legerea deformaPiei relative impuse
%aterialul :
x
,
aC0ab
Efort, aC0ab
)aloarea impusR Limite de variaPie
Bitum neQmbRtrTnit# 1.7 1! &;1<
,eziduu ,(.3( !.! 17 ';1!
,eziduu 0+) <.7 1 7.';1.!
Un cazul QncercRrii cu efort unitar controlat, se selecteazR valoarea efortului
conform tabelului =
(abelul .
+legerea efortului impus
%aterialul :
x
, Efort, aC0ab
=!
aC0ab )aloarea impusR Limite de variaPie
Bitum neQmbRtrTnit# 1.7 7.1! 7.7&;7.1<
,eziduu ,(.3( !.! 7.!! 7.1';7.!5
,eziduu 0+) <.7 <7 $7;57
b Metoda de determinare a rezisten#ei la %isurare prin "nco!oiere cu
reometru cu grind+ "nco!oietoare 3Bending Beam *$eometer < BB*4 constR Qn
mRsurarea modulului de rigiditate al bitumului la temperaturi scRzute, Qn scopul evaluRrii
rezistenPei la fisurare la temperaturi negative a QmbrRcRminPilor bituminoase.
+paratul este special construit pentru a efectua mRsurarea la temperaturi scRzute,
la care modulul are valori cuprinse Qntre =7 %pa Si = :0a. +ceste valori ale modulului se
QntTlnesc curent la temperaturi sub 7
o
C, pentru ma2oritatea lianPilor hidrocarbonaPi.
%etoda presupune aplicarea unei sarcini constante Qn mi2locul unei epruvete
prismatice, timp de !$7 s, perioadR Qn care se mRsoarR deflexiunea Qn centrul epruvetei.
*unt calculate:
- deformaPia relativR maximR: c E 5Zh>L
!
8
- efortul unitar maxim: Z E =0L>!bh
!
8
- modulul de rigiditate: * E 0L
=
>$bh
=
Z.
Exploatarea rezultatelor se face pe baza curbei Log*# E fLogt## pentru care se
rePin urmRtoarele douR valori:
- valoarea modulului de rigiditate (/" pentru un timp de QncRrcare de 57
secunde8
- panta m pentru acelaSi timp de QncRrcare.
%RsurRtorile sunt realizate la temperatura (
min
K 17
o
C.
.ig.! ,eometrul cu incovoiere
==
c Aparatul pentru trac#iune direct+ 3&irect Tension Test < &TT4
%etoda permite mRsurarea caracteristicilor de fisurare a liantului la temperaturi
scRzute, (
min
K 17
o
C. 0rincipiul metodei constR Qn supunerea unor epruvete Qn formR de
haltere la Qntindere cu viteza de 1 mm>min. Criteriul rePinut este cel de alungire la rupere
>1D, $5, '$>.
.ig. = Incercarea la intindere directa
=ncercarea la "mb+tr8nire simulat+ de T)OT 3T$in )ilm O!en Test4.
,ezistenPa la QmbRtrTnire a bitumului sub efectul cRldurii Si aerului, Qn timpul procesului
de preparare a mixturii asfaltice la temperatura de cca. 1<7
o
C, Qn instalaPia de fabricare a
acesteia se aprecizR prin stabilitatea la QncRlzire Qn strat subPire a acestui bitum. +ceastR
rezistenPR la QmbRtrTnire a bitumului rutier se stabileSte prin determinarea
caracteristicilor fizice ale acestuia Qnainte Si dupR Qncercare.
*tabilitatea bitumului la temperaturi ridicate se determinR prin stabilirea pierderii
de masR, a scRderii penetraPiei, a creSterii punctului de Qnmuiere Si a scRderii ductilitRPii
la !<
o
C, iniPiale ale bitumului, dupR ce a fost supus QncRlzirii la o anumitR temperaturR.
Uncercarea se executR conform *, '7&&>1 - &5 Si se aplicR bitumurilor folosite la
prepararea mixturilor asfaltice, destinate executRrii straturilor bituminoase rutiere.
%etoda constR Qn supunerea unui strat subPire de bitum, de cca. =.! mm., la
QncRlzire la temperatura de 15=
o
C, timp de < ore, Qn etuvR specialR cu disc orizontal care
se roteSte cu viteza de rotaPie de <.< 1 rot>min.
%odul de lucru este urmRtorul:
=$
- bitumul deshidratat prin QncRlzire pe baie de nisip Si filtrat prin sitR, se
toarnR Qn capsule Si tipare specifice pentru efectuarea penetraPiei la !<
o
C, punctului de
Qnmuiere I:B., ductilitRPii la !<
o
C, pierderii de masR Si se lasR sR se rRceascR8
- etuva se QncRlzeSte la 15=
o
C 1
o
C8
- se introduce capsulele cu bitum pe discul rotativ Si se Pin < ore8
- se scot capsulele cu bitum Si se introduc Qn exicator pentru rRcire la
temperatura camerei.
0entru determinarea pierderii de masR, capsulele cu bitum, dupR rRcire, se
cTntRresc cu o precizie de 7.771 g. *e calculeazR pierderea de masR: 0 E am -
m
1
#>mb177, "#, unde: m E masa probei de bitum Qnainte de QncRlzirea Qn epruvetR, g#8
m
1
E masa probei de bitum dupR QncRlzire Qn etuvR, g#.
-e asemenea se calculeazR penetraPia rezidualR E apenetraPie finalR>penetraPie
iniPialRb177, "#, cresterea punctului de Qnmuiere I.B. E I.B. final - I.B. iniPial,
o
C# Si se
determinR ductilitatea la !<
o
C, dupR QncRlzirea Qn etuvR.
=ncercarea de "mb+tr8nire simulat+ de *T)OT 3*olling T$in )ilm O!en
Test4. Uncercarea ,(.3( se efectueazR conform *, '7&&>! Si simuleazR aproximativ
modificarea proprietRPilor bitumurilor Qn timpul preparRrii mixturilor asfaltice Si punerii
lui Qn operR.
-upR efectuarea QncercRrii de QmbRtrTnire cu ,(.3( bitumul are aproximativ
aceleaSi caracteristici cu cele ale unuia aflat Qn QmbrRcRmintea bituminoasR imediat dupR
punerea Qn operR.
%etoda constR Qn QncRlzirea unui film subPire de bitum, aflat Qn continuR miScare,
Qntr-o etuvR specialR, la temperatura de 15=
o
C Si suflarea cu aer timp de '< minute,fig $.
%odul de lucru este urmRtorul:
- proba de bitum se deshidrateazR Si se filtreazR prin QncRlzire Qn etuvR,
vas fRrR capac, la maxim 1<7
o
C8
- se toarnR =< 7.< g bitum Qn fiecare recipient de sticlR8
- se introduc recipientele Qn etuvR la 15=
o
C. -iscul se roteSte cu o
vitezR de 1< 7.! rot>min, cu un debit de aer care se menPine la $777 !77 ml>min.,
iar timpul de menPinere este de '< minute.
-eterminRrile Si calculele sunt aceleaSi cu cele efectuate pentru Qncercarea (.3(.
%etoda ,(.3( nu se aplicR pentru anumPi lianPi bituminoSi simpli sau modificaPi,
care au o vTscozitate prea mare pentru a permite miScarea peliculei de bitum.
=<
.ig $. *chema aparatului pentru ,(.3(

=5