Cimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile

europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe locurile
virane, pe falezele nisipoase si prin stancarii.

Mai este numit si cimbru de cultura (Thymus vulgaris), pentru a fi deosebit de cimbrul de
gradina (Satureja hortensis), care este o cu totul alta specie. Ca infatisare, este total
nespectaculos: scund, de nici patruzeci de centimetri inaltime, are flori mici, de culoare
roz-pal, care apar de la mijlocul verii si pana toamna tarziu. Nu este deloc pretentios,
crescand pe orice fel de soluri si cerand cantitati mici de apa. Sub aceste aparente
exterioare modeste se ascunde, insa, o uimitoare forta terapeutica. Se pare ca cimbrul este
una din cele mai puternice plante medicinale din lume. De altfel, faima lui e straveche.
Pliniu cel Batran il mentioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei
romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii
numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu.
Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii au
inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a
devenit un panaceu universal, capabil sa vindece foarte multe din molimele care au
decimat in nenumarate randuri populatia in acele vremuri. Cunoscut de un cerc foarte
restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a
tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene. Exista scrieri orientale care mentioneaza
folosirea cu succes a acestui remediu chiar si contra sifilisului sau a dizenteriei. In cele ce
urmeaza, vom cunoaste impreuna extraordinarele sale efecte in vindecarea bolilor, de
data aceasta in lumina studiilor moderne, nu inainte insa de a afla cum se prepara si cum
se administreaza:

Modalitati de preparare si de administrare a cimbrului

Pulberea

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene ale
plantei. Depozitarea pulberii de cimbru se face in borcane de sticla inchise ermetic, in
locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum o saptamana, deoarece uleiurile
sale volatile se evapora foarte rapid. De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate un
sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Uleiul volatil

Se obtine doar prin procedee industriale, la noi, in magazinele si in farmaciile naturiste,

fiind disponibil gata preparat. Se va folosi doar uleiul de cimbru din magazine
specializate si care poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza de regula cate 3
picaturi de ulei de cimbru, dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de
apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste,
iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Extractul hidroalcoolic (tinctura)

Se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acopera cu 400 ml de
alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a
fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12
zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de cimbru, se agita
bine, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza de regula o lingurita de 4-6 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni.

Infuzia combinata

Se pun 3-4 linguri de cimbru maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-
10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa
filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa
sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se
aproximativ un litru de infuzie combinata de cimbru, care se foloseste intern (1-2 cani pe
zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Infuzia fierbinte

Se prepara prin oparirea unei lingurite de pulbere de cimbru cu o cana de apa, dupa care
se lasa acoperit amestecul sa infuzeze vreme de 10-15 minute si apoi se filtreaza. Se
administreaza cat mai calda posibil.

Tratamente interne cu cimbru

* Bronsita acuta, raceala (viroza respiratorie) - in ultimii ani, mai multe cercetari au aratat
uimitoarele efecte terapeutice ale cimbrului in infectiile respiratorii acute. Intr-unul dintre
aceste studii, facut la un institut de cercetari din Berlin, 189 de pacienti cu bronsita acuta
abia declansata au fost tratati cu cimbru, ca remediu principal, la care s-a adaugat un
extract de ciubotica-cucului (Primula officinalis). Dupa trei zile de tratament cu aceste
plante, aproximativ 53% dintre cei tratati nu mai prezentau nici un fel de simptom al
bronsitei, iar la 25% dintre pacienti, simptome cum ar fi tusea, durerile in zona pieptului,
catarul, febra ori starea de astenie erau mult ameliorate, chiar daca nu disparusera total.
Asadar, contra racelii si bronsitei se recomanda tinctura de cimbru, cate o lingurita de 4-6
ori pe zi, in cure de maximum 12 zile. Pentru o eficienta sporita, tinctura de cimbru se
poate combina in proportia de 2:1 cu tinctura de radacina de ciubotica-cucului,
combinatia administrandu-se in aceeasi doza.
 

* Bronsita cronica, tuse convulsiva, tuse productiva - ca remediu de urgenta, se

administreaza cateva inghitituri de infuzie fierbinte de cimbru, care are efecte
bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata,
se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Tratamentul
dureaza 4 saptamani. Suplimentar, se fac bai fierbinti cu infuzie de cimbru, care au efecte
puternice de intarire a imunitatii. Intr-un studiu facut in Germania, s-a observat ca in
aceste afectiuni rezultate mai bune se obtin daca in paralel cu pulberea de cimbru se ia si
tinctura de iedera (Hedera helix), cate 4 ml (aproximativ o lingurita) pe zi, in cura de 4
saptamani.
* Astmul, pneumonia, infectiile respiratorii recidivante - se administreaza uleiul volatil,
cate 2-3 picaturi, de 4 ori pe zi, in cure de 10-20 de zile. De preferinta se ia diluat in
infuzia combinata de cimbru: o doza de ulei volatil la un sfert de pahar (50 ml) de infuzie
combinata din aceeasi planta. Acest tratament are un efect antibiotic si bronhodilatator
puternic, usurand respiratia, eliminand infectiile bacteriene. Este un tratament adjuvant
foarte bun si contra tuberculozei.
* Laringita, faringita, amigdalita - se ia intern uleiul de cimbru, cate 2-3 picaturi, inghitite
cu putina apa, de trei ori pe zi. Extern, se face gargara cu infuzie combinata de cimbru,
macar de doua ori pe zi, fiecare aplicatie durand minimum cinci minute. Tratamentul
dureaza 5-7 zile, in cazul formei acute a acestor afectiuni, si 12-21 de zile pentru forma
cronica.
* Colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic - faima de condiment a cimbrului nu se
datoreaza neaparat aromei sale (care este mai putin placuta ca a cimbrului de gradina), ci
efectului sau terapeutic, cu totul exceptional, asupra tubului digestiv. Mai multe studii
arata fara dubiu ca cimbrul este unul din cele mai puternice remedii contra colitei,
distrugand flora bacteriana in exces, fie ea de putrefactie sau de fermentatie. Apoi,
cimbrul calmeaza spasmele digestive, elimina balonarea, are efect antiinflamator asupra
tubului digestiv. Se ia cate o jumatate de lingurita rasa de pulbere de cimbru, de patru ori
pe zi. Tratamentul dureaza 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie. In cazul
colitelor severe, se ia si ulei volatil, cate 5-7 picaturi zilnic, pe perioade de 5-10 zile.
* Diaree, adjuvant in dizenterie - se administreaza, de asemenea, pulberea de cimbru, cate
o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Are actiune astringenta, distruge bacteriile patogene din
intestin, reduce crampele abdominale. Contra dizenteriei si a diareei severe produse de
toxiinfectii alimentare se face suplimentar o cura cu ulei volatil de cimbru, din care se iau
cate patru picaturi de doua ori pe zi.
* Tulburari ale circulatiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular cerebral - se fac de
patru ori pe an cure in care se administreaza, in fiecare zi, cate patru lingurite de tinctura.
Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile si se face cu pauze de doua luni intre doua cure.
Studii de medicina experimentala facute in laboratoarele din Marea Britanie, in anul
2000, arata ca cimbrul impiedica depunerea grasimilor pe vasele de sange din creier,
mentinand astfel circulatia la un nivel optim. In plus, cimbrul impiedica imbatranirea si
degenerarea celulelor sistemului nervos, datorita efectului sau antioxidant. De asemenea,
s-a observat - de data aceasta in studii pe subiecti umani - ca cimbrul favorizeaza atentia
si concentrarea mentala.
* Colesterol - un studiu amplu facut pe animale de experienta in Turcia, in anul 2006, a
pus in evidenta faptul ca ingerarea regulata a cimbrului reduce cantitatea de colesterol
negativ (LDL) si reduce nivelul trigliceridelor din sange, prevenind astfel bolile
cardiovasculare. Se recomanda, asadar, consumul cimbrului in alimentatie ca si
condiment. Suplimentar, se tin cure de cate 6 saptamani, timp in care se administreaza
zilnic cate 3 grame de pulbere de parti aeriene.
* Tromboze - in frunzele cimbrului au fost descoperite doua principii active care
impiedica formarea cheagurilor de sange. Se administreaza infuzia combinata de cimbru,
din care se iau cate 2-3 cani pe zi, in fiecare doza de infuzie combinata dizolvandu-se in
prealabil doua picaturi de ulei volatil de cimbru. O cura dureaza vreme de trei saptamani
si se repeta dupa o pauza de minimum o luna.
* Infectii renale si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica) - se administreaza
uleiul volatil de cimbru, din care se iau cate 3 picaturi, de trei-patru ori pe zi, in cure de 7-
14 zile. Un studiu german extrem de amanuntit arata ca uleiul volatil de cimbru, care are
efecte antibiotice si antimicotice extrem de puternice, este eliminat in proportie de 20%
prin urina, vreme de 41 de ore de la ingerare, exercitandu-si astfel actiunea curativa la
nivelul rinichilor, al vezicii urinare si al uretrei. Pentru a beneficia de aceste efecte
terapeutice este esential, insa, ca pe timpul tratamentului sa fie mentinuta o dieta alcalina,
care sa favorizeze efectul antiseptic al cimbrului. Acelasi tratament este eficient si in
tratarea infectiilor genito-urinare cronice, cum ar fie nefrita, pielita, salpingita.
Suplimentar, se pun comprese cu extractul alcoolic de cimbru pe zonele afectate,
comprese care se tin vreme de minimum o ora pe zi.

Cimbrul poate fi cultivat si in ghiveci, pe pervaz

 
* Adjuvant in hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori din fosta Uniune Sovietica,
sub indrumarea dr. Z.T. Kulieva, au demonstrat ca administrarea uleiului volatil de
cimbru reduce semnificativ presiunea arteriala. De asemenea, acest ulei reduce
susceptibilitatea aparatului cardiovascular la influenta daunatoare a stresului psihic. Ca
atare, este recomandat consumul cimbrului in alimentatie drept condiment, iar
suplimentar, se fac cure cu tinctura de cimbru, din care se administreaza cate o lingurita
de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 56 de zile si este recomandat in mod
special hipertensivilor foarte sensibili la stres, hipertensivilor care au avut, sau au o dieta
preponderent carnivora ori se confrunta cu tulburari digestive de genul aerofagiei,
balonarii sau colitei.
* Viermi intestinali - se administreaza uleiul volatil de cimbru, cate cinci picaturi, puse
intr-o lingura de ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se iau doua astfel de doze pe zi,
prima dimineata, pe stomacul gol, cu cel putin jumatate de ora inainte de a manca, iar
cealalta seara, inainte de culcare. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile. Uleiul de
cimbru inhiba dezvoltarea parazitilor intestinali, paralizeaza centrii nervosi ai viermilor,
ajutand la eliminarea lor prin scaun.
* Infectia cu Giardia lamblia - o combinatie imbatabila in tratarea acestei boli este cea
dintre cimbru si rostopasca (Chelidonium majus). Tincturile celor doua plante se
amesteca in parti egale si se pun apoi intr-o sticla care se inchide ermetic. Se
administreaza cate o lingurita din acest amestec, diluata intr-un sfert de pahar de apa, in
care se adauga si doua picaturi de ulei de cimbru. Aceasta doza se ia de patru ori pe zi.
Tratamentul se face vreme de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se poate relua
dupa 14 zile de pauza. Conform unui studiu mexican facut in anul 2006, sub conducerea
dr. F. Calzada, principiile active din cimbru, mai ales uleiul volatil, distrug Giardia
lamblia si impiedica reproducerea sa. Un alt studiu, de data aceasta iranian, publicat in
2008, arata ca cimbrul este foarte eficient in infectia cu protozoarele Entamoeba
histolytica, Trypanosoma brucei si Trypanosoma cruzi, care produc boli tropicale pe cat
de periculoase, pe atat de raspandite in zonele calde. Uleiul volatil de cimbru are,
conform studiului iranian mentionat, o actiune terapeutica comparabila cu cea a
metronidazolului, care este medicamentul cel mai frecvent folosit in aceste afectiuni, dar
fara a avea si efectele adverse ale produsului de sinteza.
* Candidoza bucala, digestiva, respiratorie, genitala - intr-o jumatate de cana de infuzie
combinata de cimbru se pun doua picaturi de ulei volatil de cimbru si se consuma acest
amestec la 2 ore dupa masa. Se iau 2-3 astfel de doze pe zi, in cure de 12-21 de zile,
urmate de 14 zile de pauza, dupa care se poate relua. Cimbrul, si mai ales compusii sai
aromatici, sunt printre cele mai puternice anticandidozice cunoscute, atat in medicina
naturala, cat si in cea alopata. Nenumarate teste de laborator au pus in evidenta efectul
puternic de distrugere al diverselor specii si tulpini de Candida sub actiunea cimbrului.

Tratamente externe cu cimbru

* Sinuzita - se fac aromatizari in incapere, cu ulei volatil de cimbru sau, mai bine, daca
este suportata - se face inhalatie cu acelasi ulei volatil. Suplimentar se pun pe frunte
comprese cu tinctura de cimbru. Se tin vreme de 20 de minute pe zi, pana la vindecare.
Cimbrul actioneaza astfel direct la nivelul cailor respiratorii superioare, exercitandu-si
actiunea antibiotica si decongestiva.
* Rani, ulcere pe piele, arsuri - pentru prevenirea infectarii acestor leziuni se fac spalaturi
cu extract alcoolic sau cu infuzie combinata de cimbru. Aceste extracte au un efect
antibiotic foarte puternic, avand de asemenea un usor efect cicatrizant.
Folositi-l, dar cu masura

* Circulatie periferica deficitara - se fac bai fierbinti cu infuzie combinata de cimbru (5

litri la o cada cu apa). Facute saptamanal, activeaza puternic circulatia, actioneaza asupra
metabolismului organismului, intensificand arderile, si intaresc sistemul imunitar.
* Micoza vaginala, candidoza vaginala, leucoree, infectii bacterine genitale - se fac
spalaturi vaginale cu infuzie combinata de cimbru pana la vindecare. Cimbrul are un efect
antifungic si antibacterian puternic si cu spectru larg, foarte rar in lumea plantelor
medicinale. De asemenea, are efecte antiinflamatoare, fiind util in tratamentul
salpingitelor (inflamatia trompelor uterine).
* Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Acest tratament
intensifica circulatia sanguina pe segmentul afectat, reduce rigiditatea articulara si
sensibilitatea la frig, are efecte calmante si antialgice.
* Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) - se pune o compresa cu tinctura de cimbru
pe unghia bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru a se evita evaporarea, si se tine
vreme de 1-2 ore. Imediat ce se indeparteaza compresa, partea afectata de unghie se
pileste si se lasa apoi sa se usuce la aer. Procedura se repeta zilnic, pana cand intreaga
portiune de unghie afectata de micoza este indepartata prin pilire. Uneori, daca micoza
este foarte extinsa, este posibil ca unghia tratata chiar sa cada si sa creasca o unghie noua,
sanatoasa.
* Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet) - se pun intre
degetele afectate tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi se incalta piciorul cu o
soseta care se tine toata noaptea, asa incat sa permita tincturii sa isi exercite efectul
antiseptic pe o perioada mai lunga de timp. Cimbrul, folosit in special sub forma de ulei
volatil si de tinctura, este un antimicotic de prima mana. Acest lucru a fost obiectivat
printr-un studiu facut in anul 2008 de un colectiv de cercetatori sarbi de la institutul
"Sinisa Stankovic" din Belgrad. Ei au testat cimbrul pe 17 specii de ciuperci parazite si au
constatat ca uleiul sau volatil este mult mai puternic decat un produs de sinteza
antifungic, bifonazolul, dar si decat uleiul volatil al altor plante cu actiune antifungica
demonstrata (menta, chimen, fenicul).
* Gingivite, carii, placa bacteriana - cinci picaturi de ulei volatil de cimbru se dizolva
intr-un litru de infuzie combinata obtinuta din aceeasi planta. Cu acest preparat (care la
rece poate fi pastrat 3-5 zile fara sa se altereze) se fac de trei ori pe zi clatiri ale gurii, de
preferinta dupa mesele principale. Fiecare clatire va dura vreme de cinci minute, timp in
care preparatul din cimbru va fi agitat cu putere in gura, pentru a-si exercita actiunea
asupra dintilor, asupra gingiilor si asupra intregii mucoase bucale. Studii facute in
laboratoare din Elvetia si din Germania au aratat ca un constituent din uleiul volatil de
cimbru, timolul, distruge mare parte din bacteriile cu potential daunator din cavitatea
bucala, inlatura infectia la nivelul gingiilor, protejeaza dintii de formarea cariilor si
incetineste evolutia cariilor deja existente.

Efectele psihologice ale cimbrului de cultura

Uscat, da o aroma inconfundabila mancarurilor

In Grecia antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor

razboinici, carora - se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. De altfel, cei mai
multi cercetatori spun ca denumirea stiintifica a cimbrului "Thymus" vine de la grecescul
"thymos", care inseamna curaj. Medicii greci si apoi cei ai evului mediu foloseau cimbrul
pentru pacientii slabiti fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si revigorante. De altfel,
cimbrul are o actiune demonstrata de imbunatatire a circulatiei cerebrale, iar studiile au
aratat ca are o certa actiune de favorizare sau chiar de inducere a unor stari de atentie,
vigilenta, concentrare mentala.
In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea
capacitatii de control a emotiilor si pentru intarirea "imunitatii" la stresul psihic.

Precautii si contraindicatii

Supradozat, cimbrul si mai ales uleiul volatil extras din el dau reactii adverse extrem de
puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir.
Cimbrul se va administra cu prudenta, la inceput in doze reduse la un sfert, in cazurile de
hipotensiune, colon iritabil, ulcer gastric si gastrita hiper-acida. Daca se constata o
exacerbare sau o reactivare a simptomelor uneia dintre aceste afectiuni, tratamentul intern
cu cimbru va fi oprit.
Ingerarea cimbrului este contraindicata pentru femeile insarcinate. De asemenea, femeile
care alapteaza vor consuma maximum 1 gram de cimbru pe zi si vor evita administrarea
interna a uleiului volatil de cimbru.
Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergica marita reactii alergice la
nivel cutanat, iar aplicat multa vreme pe piele poate produce leziuni cu aspectul unei
arsuri.

Efectele antibiotice ale cimbrului

Cimbrul nu doar ca intrece ca eficienta multe medicamente antiinfectioase, dar este o

completare extraordinara la tratamentele clasice. Este o planta medicinala care ar putea
modifica viziunea asupra a ceea ce inseamna tratament antiinfectios cu adevarat eficient.
Mai multe studii facute in laboratoare sau spitale din Germania, Spania, Elvetia, Japonia,
Anglia ori Romania au arata faptul ca cimbrul, in special uleiul volatil obtinut din el, are
efecte antibiotice extrem de puternice si cu un spectru foarte larg. Conform studiilor,
compusii uleiului volatil de cimbru ataca membrana celulara a bacteriilor, reducandu-i
permeabilitatea, ceea ce duce la moartea microorganismelor respective. Mai mult, s-a
demonstrat ca bacteriile nu pot dezvolta rezistenta la uleiul de cimbru, asa cum o fac in
cazul antibioticelor de sinteza, deoarece acest ulei are componente atat de multe si de
variate, incat face imposibila o adaptare a microorganismelor. In plus, studii foarte
recente arata ca uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice, adica un
antibiotic administrat in paralel cu uleiul de cimbru este mult mai eficient decat luat
singur. In multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare a tratamentului alopat cu cel
natural, cu cimbru, va face sa fie evitate cazurile foarte periculoase de rezistenta a
bacteriilor la tratament sau de recidiva a infectiei. Iata in continuare si o lista sumara a
bacteriilor care sunt distruse de uleiul de cimbru: Staphylococcus aureus (produce infectii
urinare, respiratorii), Clostridium botulinum (produce botulism), Eschericcia choli
(produce infectii reno-urinare si digestive), Shigella sonnei (produce toxiinfectie
alimentara, dizenterie), Bacillus subtilis (produce gastro-enterita), Salmonella enteridis
(produce toxiinfectie alimentara), Campylobacter jejuni (produce infectii gastro-
intestinale), Lysteria moncytogenes (produce infectii care afecteaza sistemul digestiv si
cel nervos).
Contra tuturor infectiilor bacteriene mentionate se recomanda un tratament cu o durata de
7-12 zile, timp in care se iau cate 3-5 picaturi de ulei volatil de cimbru, de trei-patru ori
pe zi, cu putina apa sau cu miere.