Sunteți pe pagina 1din 91

comunicare (•) ro

cultura

comunicării

comunicare (•) ro cultura comunicării

GABRIE L

TARDE

Opinia si mulţimea

Traducer e

ş i

prefaţ ă

d e

Nicolet a

Corbii

comunicare (•) ro

Redactor : Cecili a Ştefănesc u Copert a colecţiei : Rad u Gârmace a

Tehnoredactor : Olg a Machi n Ilustraţi a copertei : Honor e Daumier , O zi de

paradă

(detaliu )

L'Opinion

Presse s Universitaire s d e

et

la

foule

France ,

198 9

Toat e

drepturil e

asupr a

aceste i

ediţi i

aparţi n

Edituri i

200 7

SNSPA , Facultate a d e Comunicar e

ş i

Relaţi i

Public e

Strad a Poverne i nr . 6 , Secto r 1 , Bucureşt i

Tel./fax :

(021 )

31 3

589 5

Descriere a O P a Biblioteci i Naţional e a Românie i TARDE , GABRIE L

Opini a ş i mulţime a / Gabrie l Tarde ; trad. , pref.:

Nicolet a Corbu . - Bucureşti : Comunicare.ro , 200 7

ISB N

978-973-711-121- 0

I .

Corbu ,

316.6 5

Nicolet a

(trad. ;

pref. )

Prefaţă/

Cuvân t

7

înaint e

/

17

 

I .

Publicu l ş i mulţime a /

1 9

II .

Opini a ş i conversaţi a / 6 3 Opini a / 63 Conversaţi a / 76

 

Cuprins

III .

Mulţimil e ş i sectel e criminal e /

13 1

D e

numel e

lu i

Gabrie l Tard e

s e

leag ă curentu l psiho ­

logist î n

sociologie ,

car e

ar e

l a baz ă considerare a

psi­

hologie i

uman e

drep t

facto r

socio-genetic .

Pornin d

d e

l a

ipotez a

c ă

imitaţi a

est e

factoru l

socia l

primar ,

Tard e

elaboreaz ă

o

adevărat ă

teori e

a psihologie i

ma ­

selor.

Curentu l

corespondent ,

a l

psihologie i

mulţi ­

milor ,

i a naşter e

ş i

s e

dezvolt ă începân d

di n

1880 ,

l a

confluenţ a

dintr e

secole ,

ş i

est e

reprezenta t î n

mo d

esenţia l

di n

autor i italien i

ş i francezi .

Dintr e

autori i

francezi ,

ce i

ma i

importanţ i

sun t

Gustav e

L e

Bo n

ş i

Gabrie l

Tarde .

 

Aces t curen t apar e

într-u n

contex t social

ş i

politi c

aparte , l a sfârşitul secolulu i a l XTX-lea, într- o perioad ă

d e

mar i

frământări .

I n

societate a

franceză ,

est e

sufi­

cien t s ă

punctă m

câtev a eveniment e

grev ă

exclusiv

politic ă

soldat ă

c u

u n

relevante :

mort ,

î n

prim a

1886,

boulangisme-ul,

atentatel e

d u c

l a o legislaţi e

di n

c e

anarhist e

di n

1890 ,

car e

î n

c e ma i represivă ,

sa u Co ­

mun a di n Paris,

car e

par e a fi o prefigurar e a reîntoar ­

ceri i

Revoluţiei ,

şi,

n u

î n

ultimu l

rând ,

afacere a

Dreyfus.

I n acelaş i

timp ,

preocupăril e

intelectual e

al e

vremi i

readu c

î n

prim-pla n

cunoştinţel e

despr e

hip ­

noz ă

ş i

teoriil e

lui

Pasteu r despr e

contagiun e

ş i

toto ­

Prefaţă

dat ă pu n

u n

puterni c accen t antropologic ,

impregna t

d e

problematic a mentalităţilo r primitive .

î n

plus ,

pro ­

blem a rase i şi

a influenţe i social e a acestei a est e

di n no u î n discuţie .

adus ă

8

/

Opinia

şi

mulţimea

Psihologi a mulţimilo r s e naşt e p e terenu l fertil a l criminologiei , car e îşi pun e

problem a crimelo r colective . Tard e est e e l însuş i criminolog , interesa t d e pro ­

blemel e delincventei . î n epocă , principal a influenţ ă asupr a criminologie i a fost

exercitat ă d e Hyppolit e Taine , ma i ale s pri n carte a s a Originile naţiunii franceze

(Les origines de la nation francaise), în care , discutân d contextu l istori c al Revo ­

luţie i Franceze , ofer ă imagine a apocaliptic ă a faptelo r revoluţionar e î n car e

mulţimil e joac ă u n ro l central .

I n aces t context , î n 1895 , apar e carte a lu i Gustav e L e Bon , Psihologia mulţi­

milor (La psychologie des foules), î n car e sociologu l france z pun e bazel e teorie i

comportamentulu i colectiv. Aceast ă teori e s e bazeaz ă p e o cauzalitat e d e ti p

stimul-contagiune . I n concepţi a lu i L e Bon , mulţime a est e „reuniune a uno r

indivizi, indiferen t d e naţionalitatea , profesi a or i sexu l lo r ş i d e întâmplare a

car e a făcu t c a e i s ă s e afle laolaltă"*. într- o astfel d e comunitate , personalitate a

individual ă est e anulată , dân d naşter e unu i aşa-zis „suflet colectiv" . Mulţimil e

sun i caracterizat e d e legi proprii , dintr e car e prim a est e acee a a unităţi i men -

tale, acest suflet colectiv, tranzitoriu , entitat e colectiv ă car e transcend e indivizii,

atomi i car e o compun . Mecanismu l car e funcţioneaz ă î n aces t ca z est e ce l a l

hipnozei , rolul-chei e fiin d juca t d e conducătoru l mulţimii . O caracteristic ă

importantă , î n viziune a lui L e Bon , est e rasa , aceast ă dominant ă a influenţe i

rase i fiin d omniprezent ă pân ă î n preajm a celu i de-al Doile a Războ i Mondial .

L e Bo n îşi priveşt e contemporaneitate a c a p e u n momen t critic, î n car e gân ­

dire a umanităţi i est e p e cal e d e a s e transform a radical . Factori i aceste i transfor ­

măr i sun t distrugere a credinţelo r religioase , politic e ş i social e ş i creare a uno r

cadr e noi , generat e d e progresel e ştiinţe i ş i al e industriei . î n aces t context ,

singur a forţ ă p e car e n u o ameninţ ă nimi c est e acee a a mulţimilor , car e s e

Publicul , mulţimea ,

corporaţi a ş i legil e imitaţie i

Prefaţă

/

9

într e

189 2

şi

1899 ,

Tard e

public ă patr u articol e î n

car e elaboreaz ă şi

dezvolta

noţiunil e

d e

mulţime ,

publi c

ş i

opinie :

„Crimel e

mulţimilor "

(1892 )

(„Le8

crime s

de s

foules") ,

„Mulţimil e

ş i

sectel e

di n

punc t

d e

veder e

criminal "

(1893 )

(„Foule s

e t secte s

a u

poin t d e

vu e

criminel") ,

„Publicu l

ş i

mulţimea 1 '

(1898 )

(„L e publi c e t l a foule") ,

„Opini a ş i

conversaţia "

(1899 )

(„L'opinione t

l a conversation") .

Tre i dintr e

aceste a sun t reluat e î n

carte a d e faţă,

apărut ă î n

1901 .

Di n

punc t

d e veder e

tematic ,

primel e

dou ă

sun t

cercetăr i

d e

crimino ­

logi e

a

mulţimilo r

patologice ,

ia r

ultimel e

dou ă

stabiles c

cadru l

sociologi c

a l

formări i ş i difuzării opinie i î n genera l ş i al e

opinie i public e î n

particular .

Pute m

observ a

c ă

exist ă

o

ruptur ă

sa u

ce l

puţi n

o

reorientar e

a

percepţie i

fenome ­

nelo r

social e

explicabil ,

p e

cătr e

dimensiune a

sociologic ă

a

mulţimilor .

Aces t

de- o

parte ,

pri n faptu l

că,

î n

decursu l

celo r cinc i an i

lucr u

est e

car e

separ ă

cel e

dou ă precupăr i dominante ,

criminologi a ş i sociologia ,

Tard e

devin e

pro ­

feso r universitar ,

consacrându-s e studiulu i

riguro s

a l

cele i di n

urmă ,

disciplin ă

p e

cal e

d e

a

s e

autonomiza ,

şi,

ved e

lumin a tiparulu i

carte a lu i

p e

d e

alt ă parte ,

pri n

acee a

c ă

î n

aces t răstim p

L e

Bon ,

concomiten t c u

dezvoltare a direcţie i

psihologie i

colectiv e

î n

cercetare a

fenomenelo r

sociale .

Primu l capito l a l cărţii,

„Publicu l ş i mulţimea" ,

reluare a articolulu i di n

1898 ,

contureaz ă minuţio s distincţi a prezent ă î n

tidu ,

î n

contextu l influenţe i

major e

p e

car e

o

exercit ă apariţi a mijloacelo r d e

comunicar e î n

masă ,

î n

specia l

a

zia­

relor,

întreag a

concepţi e

a

lu i

Gabrie l

Tard e

despr e

opinie ,

opini e

publică ,

public ,

mulţim e

s e formeaz ă î n contextu l

teorie i ma i largi a imitaţie i

(dezvoltat ă

în

Legile

imitaţiei —

Les

lois

de

l'imitation—,

1890) .

bucur ă d e u n prestigi u to t ma i mar e ş i car e defineşt e sfârşitul d e seco l XI X

Conceptele-chei e

p e

car e

s e

sprijin ă

aceast ă

teori e

sun t

credinţel e

ş i

do ­

drep t „epoc a mulţimilor" . Teori a publicurilo r emis ă d e Gabrie l Tard e vin e s ă

rinţele :

aceste a motiveaz ă î n

mo d fundamenta l individul .

Toat e

credinţel e

sun t

contrazic ă aceast ă afirmaţi e tranşantă , înlocuind- o c u o alta, l a fel d e apodictică :

motivante ,

ia r

dorinţel e

sun t

cel e

car e

l e

alimentează .

Societate a

n u

apar e

„trăi m î n epoc a publicurilor" . Nou l concep t introdu s d e Tarde , publicul , est e

distinc t d e idee a d e reuniun e fizică.

decâ t datorit ă imitaţiei ,

car e

pentr u Tard e

est e factoru l

principa l

ş i

decisi v a l

legăturilo r social e

într e

indivizi .

Imitaţi a

s e

răspândeşt e

î n

und e

concentrice ,

înjura i

modelului .

D e

aceea ,

sfera socialulu i

est e

delimitat ă

d e

graniţ a d e

pro ­

pagar e

a

unde i

imitative ,

întreţinut e

d e

„contagiunea "

faptelo r

d e

viaţ ă

car e

a u

eco u

î n

psihologi a

colectiv ă

( a vieţii

d e

grup) .

 

Imitaţi a opereaz ă urmân d

dou ă legi fundamentale :

1 )

dinspr e

interio r spr e

exterio r

(astfel,

credinţele , dorinţel e sun t copiat e înainte a actelor ,

a modurilo r

*

Gustav e

Le

Bon ,

Psihologia

mulţimilor

(La psychologie

des foules),

trad .

Ma ­

rian a Tabacu ,

Ed .

Antet ,

fa. ,

p .

9 .

d e

viaţă )

ş i

2 )

dinspr e

superio r spr e

inferio r

(clasel e

superioar e

devi n

mode l

pentr u

cel e

inferioare ,

ş i

n u

invers) .

Nic i u n

proce s imitativ,

însă ,

n u

s e

deru ­

leaz ă

făr ă

rezistenţ ă

individual ă

şi/sa u

colectivă .

Inovaţi a

ş i

invenţi a

apar ,

d e

10

/

Opinia

şi

mulţimea

Prefaţă

/II

altfel,

printr e

ce i

car e

rezist ă

ş i

refuz ă

imitaţia .

Pentr u

a

ajung e

l a

imitaţie ,

i

m barmometr u excelent , consulta t adesea , car e avertizeaz ă redactori i asupr a

opoziţi a trebui e s ă fie urmat ă d e adaptare .

Revenin d l a problematic a formări i opiniei , aceast a est e strân s legat ă d e idee a

de public . Publicu l est e o form ă evoluat ă a mulţimii , o „comunitat e pu r spiri­

tuală, c a o diseminar e d e indivizi separaţ i fizi c ş i a căro r coeziun e est e pu r men ­

tală"*. Mulţime a n u er a altceva decâ t u n agrega t animal , î n car e asociere a este

d e contactel e fizice ,

î n schimb , publicu l acţioneaz ă l a distanţă , fiind forma t di n indivizi car e n u s-au

văzu t niciodată , într e car e s e stabileşte o coeziun e mul t ma i puternică , totuşi ,

legat ă d e vizibilitate, ia r contagiunil e psihic e sun t produs e

s

a u cel puţi n ma i stabilă. Capitolu l dedica t publicurilo r ş i mulţimilo r n e arat ă

u

n bu n observato r a l vieţii sociale, c u o intuiţi e fin ă a modulu i î n car e s e for­

meaz ă conştiinţ a apartenenţe i l a publi c ş i a influenţe i ziarului asupr a publiculu i

său. D e altfel, publicu l ziarelo r este lua t c a exempl u tipi c a l noţiuni i d e publi c

ş i analizat î n

mas ă premisel e formări i une i societăţ i î n car e naştere a ş i dezvoltare a opinie i

l'iiv» irizeaz ă t ransnaţionalitate a ş i universalitatea . Sociologu l france z s e disting e

detaliu . Tard e ved e î n dezvoltare a mijloacelo r d e comunicar e î n

(le C6ntemporanii săi pri n refuzul une i viziuni tragice a istoriei ş i a maselo r ideo -

lugizalc. (I u rentel e d e opinie , acest e „fluvii sociale", ţi n î n primu l rân d n u d e

asociere a î n piaţ a publică , c i d e simultaneitate a convingerilor .

î n aces t context , s e pun e problem a „actualităţii". C e anum e fac e c a u n anu ­

car e

m i t fap t s ă fie considera t d e actualitat e sa u nu ? „Ziaru l d e astăzi" est e cel

n

e prezint ă „actualitatea" . îns ă aceast a n u ţin e d e cee a c e s e întâmpl ă acum,

c

i ma i degrab ă d e cee a c e suscit ă u n intere s general , chia r dac ă est e u n fap t

m a i vechi . Exemplu l ce l ma i elocven t est e afacere a Dreyfus : „Cân d a izbucni t

afacere a Dreyfus, î n Asia sau î n Africa s e petrecea u lucrur i car e a r f i putu t foart e

bin e s ă n e intereseze , da r a m f i zis c ă n u sun t delo c d e actualitate"**. Aşada r

actualitate a est e un a dintr e manifestăril e cel e ma i evident e al e sociabilităţii.

Publicu l s e sprijin ă p e influenţarea l a distanţă, d e acee a într e cititori i obişnuiţ i

a i aceluiaşi ziar s e produc e o asocier e foart e importantă , cred e Tarde , deş i puţi n

remarcat ă pân ă atunci . L a aceste a s e adaug ă observaţiil e privin d influenţ a

reciproc ă a cititorilo r unu i ziar şi a publiciştilor : „S-ar pute a obiect a că cititoru l

unu i ziar dispun e mul t ma i mul t d e libertate a s a d e gândir e decâ t individu l

pierdu t ş i antrena t într- o mulţime . E l poat e reflecta l a cee a c e citeşte, î n tăcere ,

şi, î n ciud a pasivităţii sale obişnuite , i s e întâmpl ă să-şi schimb e ziaru l pân ă c e

î l găseşte p e cel car e î i convin e sa u cred e c ă î i convine . P e d e alt ă parte , ziaristul

încearc ă să-1 seduc ă ş i să-1 reţină . Statistic a abonărilo r ş i a dezabonărilo r est e

*

Infra,

pp .

19-20 .

**

Infra,

p.

22 .

liniei editorial e ş i d e gândir e p e car e trebui e s ă o urmeze . [

da r acest a acţioneaz ă continu u asupr a

publiculu i său"*. N u întrezărim , oare , aici, primi i germen i a i cee a c e ma i târziu

NC va num i agenda setting?

Publicu l reac­

ţioneaz ă uneor i asupr a ziaristului,

]

Publicu l unu i ziar s e formează , confor m lu i Tarde , urmân d aceleaşi legi alo

imitaţiei, văzut e î n aces t ca z c a influenţar e reciprocă . Ce a ma i clar ă expresi e a

llCestui fap t est e relevat ă pri n comparaţi a publiculu i cu o clientelă . Aşa cu m o

i Uentelă comercial ă cumpăr ă aceleaş i produs e di n magazin e d e acelaş i fel, to t

.istlei cititorii unu i ziar cumpăr ă acelaşi ziar, fiin d ma i mul t sa u ma i puţi n

M U iştienţi c ă aces t ges t răspund e n u numa i une i nevo i d e informare , c i şi, înaint e

d e toate , une i nevo i d e a f i conectaţ i c u clasa social ă di n car e fac parte . Astfel

i i devi n semen i car e conlucreaz ă pentr u a-şi menţin e similitudinile , distanţân -

ilu-se d e cee a c e n u est e a l lor. Citire a aceluiaş i zia r creează , deci , o emulaţi

e

pozitivă, văzut ă ma i degrab ă c a simpati e reciproc ă decâ t c a rivalitate, o comu ­

niun e d e ide i recipro c sugerat e p e car e oameni i l e adopt ă pri n imitaţie .

I afluenţ a şi ma i evident ă a teorie i imitaţie i asupr a gândiri i lui Tard e se regă -

Ncşl e î n Capitolu l II , atunc i cân d s e vorbeşt e despr e evoluţi a conversaţie i de- a

lungu l timpulu i ş i transformăril e sale succesive: „Nici n u este nevoi e s ă remarc ,

mâl. d e eviden t îm i par e aces t lucru , c ă evoluţi a conversaţie i s e conformeaz ă

ti'l'ilor imitaţiei, ma i ale s cele i a imitaţie i superiorulu i d e cătr e inferior , reputa t

Mult ă vrem e noil e form e

I I noile subiect e d e conversaţi e a u pleca t d e l a Curte , elită aristocratică , imitat ă

CU atar e şi făcându-s e cunoscu t ca atar e el însuşi .

[

]

d e conacel e marilo r oraş e ş i d e castele , apo i d e casel e burgheziei."* * Iat ă con ­

firmat e cel e dou ă direcţi i esenţial e d e propagar e al e imitaţiei : dinspr e

interio r spr e exterio r ş i dinspr e superio r spr e inferior .

Teoria despr e conversaţi e p e car e Tard e o propun e î n cel de-al doile a

i apito l est e fascinant ă ş i originală , îns ă pre a puţi n susţinut ă d e dovez i ştiin­

ţifice. Origine a conversaţie i s-ar afla, cred e sociologu l francez , î n plictisul ş i

lingurătate a omulu i primitiv, l a car e s e adaug ă primel e form e d e relaţii sociale.

I n aces t context , inferioru l îşi v a fac e o datori e di n a-i ţin e compani e superio ­

rului . Insă , pentr u a pute a înţeleg e începuturil e conversaţiei , trebui e s ă

111 (elege m î n primu l rân d originil e cuvântului . L a început , cuvântu l a r f i fos t

mima i u n mijlo c d e transmiter e a ordinelo r sa u avertismentelo r şefului. P e

liaza imitaţiei , urmân d lege a dinspr e superio r spr e inferior , cuvântu l încep e

nit fi e adopta t d e restu l oamenilor . D e asemenea , s e trec e d e l a monolo g l a

dialog , confor m principiulu i c ă unilateralu l preced e reciprocul .

*

Infra,

pp .

30-31 .

**

Infra,

p.

96 .

12

/

Opinia

şi

mulţimea

M a i mul t decâ t atât , problematic a apariţie i conversaţie i aduc e î n prim-pla n

o

comparaţi e curajoasă , urmân d cee a c e Tard e numeşt e legea recapitulării: fa­

zel

e dezvoltări i personalităţi i copilulu i reprodu c p e scur t evoluţi a societăţilo r

primitive : astfel, întâ i trebui e s ă f i apăru t întrebările , ma i apo i ascultare a (dup ă

c u m copilu l întâ i întreabă , apo i ascult ă poveşt i - deş i est e discutabi l dac ă n u cumv a ordine a est e inversă) , apo i alternanţ a ascultător/narator , c a î n final

s ă apar ă observaţiil e general e car e sunt , practic , embrion i d e discurs . D e aici

discuţia ,

apo i

conversaţia .

Argumentel e p e car e s e sprijin ă acest e ipoteze , fragile î n sine , ţi n d e dome ­ niile literaturi i ş i istoriei. D e pildă , stadiu l narări i poveştilo r di n dezvoltare a

copilulu i ar e coresponden t î n istori a literaturi i faza epopeilor , perioad a î n car e

a

trăi t Home

r

fiin d

o

epoc ă î n car e s e discut a puţi n ş i s e puneau ma i ale s întrebări.

M

a i târziu , î n vreme a lu i Platon , civilizându-se, oameni i a u începu t s ă prind ă

gustu l dialogului , dup ă car e s-a ajun s încet-înce t l a epoc a romanelo r moderne , îii car e dialogu l est e prezen t într- o proporţi e considerabilă .

Dincol o d e naivitatea n u a ipotezelo r î n sine , c i a speranţe i c ă s e poat e ajung e

la o teOrie pertinent ă a evoluţie i conversaţie i începân d d e l a preistori e pân ă î n

timpuril e moderne , exist ă câtev a observaţi i just e legat e d e o taxonomi e a con ­ versaţiilor (conversaţi a obligatorie/conversaţi a facultativă; conversaţi a luptă/con ­ versaţia schim b fiin d distincţiil e cel e ma i importante , di n car e deriv ă celelalt e varietăţi ) ş i d e dezvoltare a formelo r modern e al e conversaţie i î n Franţa . Totu l urmează , spun e Tarde , aceeaş i leg e a imitaţiei , pentr u car e conversaţi a est e agentu l „cel ma i minunat" : „Propagare a ondulatori e într-u n anum e fel a

imitaţiei , asimilatoar e ş i civilizatoare di n aproap e î n aproape , pentr u car e con ­ versaţi a er a unu l dintr e agenţi i ce i ma i potriviţi , explic ă foart e uşo r necesitate a duble i tendinţ e car e l a prim a veder e vin e s ă n e dezvălui e evoluţi a conversaţiei , anume , p e d e o parte , progresi a numeric ă a interlocutorilo r posibil i ş i a con ­ versaţiilo r similar e real e şi, p e d e alta , î n virtute a progresie i înseşi , trecere a

d e l a subiect e limitate , car e n u interesa u decâ t u n gru p foart e mic , l a subiect e di n c e î n c e ma i elevat e ş i ma i generale " .

î n Capitolu l III , dedica t mulţimilo r ş i sectelo r criminale , punctu l d e veder e adopta t est e ma i degrab ă a l criminologului , ş i n u a l sociologului . Tard e con ­ sider ă c ă exist ă o înclinaţi e natural ă spr e crimă , influenţ e car e s e po t mate ­ rializa su b acţiune a factorilo r sociali, putân d conduc e fie l a criminalitate a individuală , fi e l a ce a colectivă . Vorbim , aşadar , despr e u n so i d e ereditat e ne ­ fastă, îns ă cauzel e cel e ma i importante , c u adevăra t determinante , sun t cel e psihologic e şi sociale .

Prefaţă

/

13

I n cee a c e priveşt e criminalitate a individuală , exist ă dou ă etap e succesiv e f i necesar e pentr u a s e ajung e l a punere a î n practic ă a ideilo r criminale . L a iiicepu t potenţialu l crimina l est e influenţat , idee a crime i venindu- i di n mediu l social perturba t d e conflict e religioase, economic e sa u d e altă natură . L a aceste a l e adaug ă influenţ a credinţelor , a credinţelo r familie i sale, al e prietenilor , ale Biediulu i social î n car e trăieşte . Pasu l a l doile a este , desigur , imitaţia . Idee a (rime i o dat ă formată , s e propag ă apo i î n întreag a societate , ia r exemplu l vin e

(le sus î n jos , d e l a conducător i spr e mase . Exempl e d e aces t ti p sun t beţi a (car e

t u n lu x aristocratic , c a ma i apo i s ă devin ă u n viciu popular) ,

, i

i il i iivirea (fiind la începu t o crim ă politic ă discret ă şi apo i o crim ă pasională) , violul, furtul . Astfel, exist ă î n oric e societat e u n depozi t d e ide i criminal e sa u d e crim e î n sensu l lar g a l termenului . Toţ i indivizii uman i sun t supuş i legilo r imitaţie i şi, cu m sun t foart e sensibili l a influenţe , d e îndat ă c e s e află laolaltă , înce p s ă reproduc ă to t cee a c e est e ma i ră u l a vecini i lo r ş i astfel sun t dezgro ­ pat e instinctel e primare , violenţ a criminală .

l'ost

l a

începu

(;riminalitate a colectiv ă est e ş i ma i interesantă . Tard e disting e dou ă tipur i i l r asocier i uman e capabil e d e crim e colective : mulţimea ş i corporaţia ( a căre

«pecie predispus ă spr e crim ă par e a f i secta) . Mulţime a est e primu l gra d d e Ippciere a oamenilor , legaţ i într e e i printr- o emoţi e comună . Exist ă o seri e

i I c grad e intermediar e pri n car e s e trec e d e l a „aces t agrega t rudimentar , efe­ mer ş i amor f l a „mulţime a organizată , ierarhizată , durabil ă ş i regulată " car e csle corporaţia .

i

Exemplel e ales e d e Tard e pentr u a ilustr a crimel e mulţimilo r sun t inspirat e d i n istoria relati v recent ă a Franţe i (şi, uneori , di n ce a ma i îndepărtată) , iar

pentr u crimel e sectelor , c u precăder e crimel e anarhist e (exempl u perfec t | i a l ilîcabil, ţinân d con t d e ascensiune a to t ma i evident ă a anarhismulu i î n epoc ă

ş i d e contextu l istori c a l Franţe i lega t d e Comun a di

n Paris , di n 1871) . Tard e

«(•dovedeşte u n critic sever a l anarhismului , încercân d să-i găseascăjustificăril e psihologic e individual e şi colective .

Teori a imitaţie i c a fundamen t a l fenomenelo r social e est e atacat ă î n epocă , (ti virulenţă , d e u n al t întemeieto r a l sociologiei , Emil e Durkheim . Acest a s e Opune ipotezelo r lu i Tarde , car e reduc , cred e el, fenomenel e social e l a simpl e l.iple d e imitar e într e monade . Pentr u Durkheim , răspândire a ş i generalitate a imimito r comportament e n u s e po t explic a decâ t pri n organizare a social ă î n

(.n e aceste a s e înscriu . Ma i simpl u spus , polemic a într e cei do i s e reduc e l a o

i hestiun e d e alegere : a accepta , împreun ă c u Durkheim , c ă individu l n u există,

1 1 mima i societate a există, sau, împreun ă c u Tarde , c ă numa i individu l există, ţ)i * >cietatea , nu .

14

/

Opinia

şi

mulţimea

Influenţ e

ş i perspective .

Tard e redescoperi t

Dincol o d e locu l ocupa t d e Gabrie l Tard e î n istori a sociologiei , influenţ a aces ­

tui a

s e

fac e

înc ă

simţit ă

u n

seco l

ma i

târziu .

Cin e

ş i

d e

c e

ma i

citeşt e

astăzi

textel e

lu i

Tarde ?

U n

pri m

răspun s

î l

găsi m

î n

influenţel e

p e

car e

sociologu l

france z

le-a

î n

principa l

avu t asupr a

direcţiilo r ulterioar e

î n

studiu l

comunicări i

d e

masă ,

asupr a

preocupărilo r

privin d

opini a

publică ,

teoriil e

grupurilo r

social e

ş i

difuzare a

inovaţiei .

Meritu l

poat e

ce l

ma i

importan t

a l

lu i

Tard e

est e

acel a

d e

a

f i

sublinia t

influenţ a

p e

car e

pres a

o

ar e

asupr a

receptorilo r

săi,

arătân d

c ă

a

citi

zilnic

u

n

zia r

est e

înaint e

d e

toat e

u n

fap t

eminament e

social.

Pres a

educ ă

opinia ,

însă ,

ş i

ma i

important ,

e a

canalizeaz ă

fluxuril e

d e

informaţi e

cătr e

subiect e

împărtăşit e

n u

izoleaz ă

d e

mulţ i

individu l

indivizi,

într-u n

creân d astfel apartenenţ a l a u n grup .

ac t

solita r

(lectura) ,

c i

î l

arunc ă

î n

Aşadar ,

pres a

viaţ a

socială .

d e

Acest

ti p

d e

analiz ă

est e

relua t

apo i

l a

(Ihirago , î n

specialel e RobertPark .

d e

interacţionismu l

î n viziune a lui Tarde ,

simboli c

a l

Şcolii

există dou ă form e

d

e Influenţă

şi d e acţiune : acţiune a pri n contac t (î n cazu l mulţimilor )

şi acţiune a

l

a

distanţ ă

(pentr u

publicuri) .

Mulţime a

est e

o

form ă

d e

asocier e

perimată ,

incapabil ă

lilăţii

ş i

a

d e

a

s e

asocierii .

extind e

ş i

O

viziun e

cedân d

analog ă

locu l

vo m

publicului ,

form a

găs i

î n

carte a

lu i

evoluat ă

a

socia-

Rober t

Park ,

The

Prefaţă

/

15

î n Legile imitaţiei, Tard e arăt a c ă u n indivi d prefer ă u n anumi t ti p d e inovaţi e

altor a deoarec e cred e c ă est e î n acor d c u scopuril e ş i principiil e car e şi-au găsit

i Icja lo c î n minte a sa.* Kat z consider ă aceast ă observaţi e drep t punctu l noda l a l

teoretizării procesulu i difuzării inovaţiei: idee a compatibilităţi i const ă î n uşurinţ a

i ilalivă pri n car e u n elemen t s e potriveşt e c u celelalt e î n schem a difuzării. " Mai

mult

l e

i (iicspund e

decâ t

atât ,

faptu l

legilo r

propagări i

ideilo r

imitaţiei ,

preced e

d e

expresi a

l a

superio r

lo r

l a

inferior ,

c ă

difuzare a

materială.***

< ) alt ă teori e important ă anticipat ă d e Tard e î n carte a d e faţă est e spiral a

Licorii. Tard e observ ă c ă n u exist ă niciodat ă o singur ă opini e dominantă , c i

climă opini i contrare , î n legătur ă c u oric e problem ă d e intere s general : „Spu ­

n e m opinie , da r exist ă întotdeaun a dou ă opini i d e faţă, î n legătur ă c u fiecar e

I i i i iblem ă car e s e ridică . Numa i un a dintr e cel e dou ă ajung e destu l d e reped e

i.i 1 1 eclipsez e p e cealalt ă printr- o răspândir e ma i rapid ă ş i ma i spectaculoasă ,

i.iu pentr u că , deş i ma i puţi n răspândită , est e ce a ma i zgomotoasă".*** * Găsi m

I n acest e rândur i i n nuce postulatel e d e baz ă al e teorie i dezvoltat e ulterio r d e

Blilabeth Noelle-Neumann .

< lercetările recent e încearc ă s ă stabilească, pornin d d e l a observaţiile lui Tard e

| II ivind influenţ a prese i asupr a dimensiuni i social e a omului , o corelaţi e într e

I I ins i unu l une i anumit e cantităţ i d e medi a ş i viaţa socială a indivizilor. Chia r dac ă

l.i u n anumi t momen t observaţiil e autorulu i france z părea u depăşite , ascensiune a

Crowd

and

the Public

(apărut ă

l a

tre i

an i

dup ă

carte a

lu i

Tarde) ,

aceeaş i

dimen ­

televiziunii părân d a condamn a individu l ma i degrab ă l a izolar e decâ t l a socia­

siun e

efemer ă a comportamentelo r colective ,

contagiune a ideilor ,

autoru l înte -

lizare, ultimel e studi i adu c o nuanţar e extre m d e important ă di n aces t punc t d e

meindu-ş i

sociologi a

interacţionist ă

p e

teori a

imitaţiei-

Cee a

c e

î l

intereseaz ă

p e autoru l america n est e

caracteru l efeme r a l comportamentelo r colective ,

labi­

litate a lor,

capacitate a acestor a d e

părtez e

sociologi a

d e

economi a

a impun e

politică ,

schimbarea .

pentr u

car e

Par k încearc ă s ă înde ­

unitate a

d e

baz ă

a

socialulu i

est e

individu l

car e

îşi

apăr ă

interesu l

să u

egoist,

aşada

r

s ă

o

separ e

d

e

psihologi a

individuală .

 
 

O

alt ă

direcţi e

important ă î n

car e

Gabrie l

Tard e

poat e

f i

considera t

ante -

mergăto r

est e

cee a

c e

s e

v a

numa i

ma i

târzi u

difuzare a

inovaţiei ,

teoretizat ă

d

e

Everet t

Roger s

î n

1962 ,

î n

carte a

s a

Diffusion

o f Innovations.

î n

aceeaş i

di ­

recţi e

s e înscri e ş i Elih u

Katz,

al e

căru i studi i

privin d difuzare a inovaţie i s e

reven ­

dic ă

d e

l a

scrieril e

autorulu i

francez ,

ma i

ale s

î n

cee a

c e

priveşt e

concepere a

sferei

public e

drep t o

aren ă î n

car e

interacţioneaz ă

media ,

conversaţia ,

opini a

ş

i

acţiune a

(într-u n

artico l

apăru t

î n

2006 ,

intitula t

„Rediscoverin g

Gabrie l

Tarde") .

Kat z

subliniaz ă

importanţ a

lu i

Tard e

î n

a

anticip a

teori a fluxulu i

comunicări i

î n

do i

paşi,

dezvoltat ă

ulterio r

d e

Pau l

Lazarsfel d

ş i

colaboratori i

săi

(observaţi e

făcut ă pentr u

prim a

dat ă

d e

profesoru l

d e

ştiinţ e

politic e

Terr y

Clark ,

î n

1969) .

 

vei Icre, car e vin e s ă confirm e ipotezel e lu i Tard e (la momentu l î n car e scri a Tarde ,

n i n medi a s e înţelege a pres ă scrisă): relaţi a într e sociabilitat e ş i consumu l me -

|

ili.ilie este negativ ă î n cee a c e priveşt e televiziune a (î n special ) ş i radiou l (ma i

l>ii(in), c u alt e cuvinte , c u câ t u n indivi d s e uit ă ma i mul t l a televizor sa u ascult ă

i ,n linul, cu atâ t ar e o viaţ ă social ă ma i scăzută ; îns ă relaţi a devin e pozitivă atunc i

i .ind

I n concluzie , s e poat e vorbi , credem , făr ă îndoial ă despr e actualitate a scrie-

lui Tarde , dup ă ma i bin e d e u n seco l d e l a moarte a sa, n u numa i pri n

(111111 • î isiune a protocronist ă a tezelo r sale , c i î n primu l rân d pri n reintroducere a

illn i

este

vorb a

d e

pres a

scrisă

ş i foart e

pozitivă

î n

cazu l

Intemetului .

K

lupă o perioad ă „a-socială" a publicurilo r influenţat e de impactu l extraordina r

ii

televiziunii şi radioului )

a vieţii mediatic e a indivizilor în

curentel e vieţii sociale.

Nicoleta

Corbu

*

Gabrie l

Tarde ,

Les

lois

d e

l'imitation,

Seuil ,

Paris ,

2001 ,

p .

200 .

* *

Elih u

Katz ,

„Theorizin g

Difusion :

Tard e

an d

Soroki n

Revisited" ,

ANNALS ,

AAPSS,

566 ,

nov .

1999 ,

p .

149 .

***

Ibidem,

p.

150 .

****

Infra,

p.

67 .

Sintagma „psihologie colectivă" sau „psiholo­ gie socială" este adeseori înţeleasă într-un sens misterios, care trebuie înlăturat din capul locului. Acesta constă în a imagina un spirit colectiv, o conştiinţă socială, un „noi" care ar exista dincolo de şi deasupra spiritelor indivi­ duale. Nu avem absolut deloc nevoie, din punctu l nostru de vedere, de această con­ cepţie misterioasă pentr u a face distincţia clară între psihologia obişnuită şi psihologia socială - pe care am numi-o mai degrabă

inter-spirituală. In timp ce

prim a se ocup ă de

raporturile între individ şi universalitate, cea de a dou a studiază, sau ar trebui să studieze, raporturile între indivizi, influenţele lor uni­ laterale şi reciproce - ma i întâi unilaterale şi apoi reciproce. Diferenţa între cele dou ă este cea de la gen la specie; dar, în acest caz, natu­ ra speciei este atât de aparte şi de importantă, încât cere a fi separată de gen şi tratată pri n metod e proprii.

Diversele studii pe care le vom citi sun t fragmente de psihologie colectivă în sensul Cuvânt înainte p e care l-am precizat. într e ele există o strânsă

18

/

Opinia

şi

mulţimea

legătură . N i s-a păru t necesa r s ă reedită m aici, pentr u a-1 pun e l a locu l cuvenit , studiu l despr e mulţimi, car e figurează î n apendic e la sfârşitul volumului. 1 Publicul, obiectu l predilec t al studiulu i prin ­ cipal, este o mulţim e dispersată, în care influenţa indivizilor unii asupra celorlalţi a devenit o acţiune la distanţă, und e distanţele sun t di n c e î n c e ma i mari . î n sfârşit, Opinia, rezultant a tuturo r acestor acţiuni la distanţă sau directe, este pentr u mulţimi şi pentr u publicuri - într-un anum e sens - ceea ce este gândirea pentr u corp. Şi dacă, între toate aceste acţiuni a căror rezultantă este, am căuta-

o pe cea mai generală şi mai constantă, ne-am da seama fără dificul­

tate că este acea relaţie socială elementară, neglijată aproap e în totalitat e de sociologi - conversaţia. O istorie completă a conversaţiei la toate popoarel e şi în toate

timpurile ar li lucrarea care ar suscita probabil cel ma i mar e inte­ res în ştiinţele sociale; şi fără îndoială că, dacă, în ciuda dificultăţilor |)c cu c le ridică un astfel de subiect, colaborarea între numeroşii cercetători ar ajunge să le depăşească, din alăturarea faptelor culese

d e l a rasele cele ma i diverse s-ar desprind e u n numă r considerabi l de ide i general e car e ar pute a să facă di n conversaţia comparată o adevărată ştiinţă, egală cu religia comparat ă sau arta comparat ă - sau chiar cu industria comparată, altfel spus, cu economi a politică. Dar, desigur, nu am avut pretenţia, în câteva pagini, să conturez

o asemenea ştiinţă. In lipsa informaţiilor suficiente pentr u a o schi­

ţa măcar, nu am putu t decât să îi indic locul în viitor şi aş fi fericit dacă, întrucât regret absenţa ei, aş insufla câtorva tineri cercetători

dorinţa de a umpl e acest mar e gol.

1 .

î n

(Storc k

de

Paris.

Revue

desDeux

Mondes,

î n

decembri e

e t Masson ,

1895) .

Celelalt e

studi i

a u

1893 ,

apo i

apăru t

î n

Mai

1901

Gabriel

Tarde

î n

189 8

Melanges

ş i

189 9

sociologiques

Revue

î n

Mulţimea nu numa i că atrage şi îşi cheam ă în m o d irezistibil spectatorul, da r numel e său exercită o influenţă deosebită asupra citito­ rului contemporan , iar anumiţi scriitori sunt tentaţi să desemneze prin acest cuvânt ambi­ guu tot felul de grupări. Este importan t ca această confuzie să înceteze, şi mai ales, să nu se pun ă semnu l egal într e mulţim e şi Public, vocabulă susceptibilă ea însăşi de diverse accepţiuni pe care voi încerca să le precizez. Vorbim despre publicul unui teatru, publicul unei adunări oarecare; în acest caz, public în­ seamnă mulţime. Dar acest sens nu este singu­ rul şi nici cel mai important , şi, în tim p ce importanţ a sa scade sau rămân e constantă, epoca modernă , de la inventarea tiparului, a dat naştere unu i tip de public total diferit, care nu încetează să se dezvolte şi a cărui ex­ tindere continuă este un a dintre trăsăturile cele ma i evidente ale epocii noastre. Am stu­ diat psihologia mulţimilor; ma i rămân e să vorbim despre psihologia publicului, înţeles I. Publicul în acest al doilea sens, ca o comunitate pu r ffi mulţimea spirituală, c a o diseminar e d e indivizi separaţ i

20

/

Opinia

şi

mulţimea

fizic şi a căror coeziune este pu r mentală. De und e încep e publicul, c u m ia naştere, cu m se dezvoltă, varietăţile sale, raporturile acestuia cu cei care îl conduc , cu mulţimea, cu corporaţiile, cu statul, pu­ terea sa în bin e sau în rău şi modalităţile în care simte ori acţio­ nează: iată ce n e propune m să cercetă m în acest studiu.

In societăţile animal e cele ma i primitive, asocierea const ă ma i ales într-o agregar e materială. P e măsur ă ce urcă m în arborel e vieţii, relaţia socială se spiritualizează. Dar, dac ă indivizii se înde ­ părteaz ă pân ă în punctu l în care n u se ma i văd sau rămâ n astfel separaţi mai mul t timp , e i înceteaz ă să ma i fie asociaţi- Di n acest pinicl d e vedere, mulţime a ar e în ea ceva animalic. N u este oar e

sum a uno r contagiun i psihice produs e î n

d u l e fizice? Da r formel e d e comunicar e d e l a u n indivi d l a altul ,

necesar ă apropiere a

fizică. Această condiţi e este îndeplinit ă di n c e î n c e ma i puţi n alune i cân d apa r în societăţil e civilizate curentele de opinie. Acest e 11 uvii sociale', aceste mar i mişcări car e reuşesc să exalte şi să an­ trenez e chia r şi spiritele cele ma i calm e şi minţile cele ma i raţio­ nale şi care au determina t parlament e şi guvern e să le consacre legi sau decret e n u a u luat, d e bun ă seamă, naştere pri n întâlnirea oamenilo r p e stradă sau în agora. Lucr u ciudat, oameni i care se mobilizează astfel, care se influenţează recipro c sau, ma i degrabă,

d e l.i u n spii i i l a altu l n u a u drep t condiţi e

mo d esenţial pri n con­

îşi transmi t influenţ e uni i altor a d e sus n u s e ating , n u s e văd, nic i nu se aud : stau fiecare acasă, citind acelaşi ziar, răspândiţi pe un teritoriu întins. Car e este, deci, legătura dintr e ei? Această legă­ tur ă este, împreun ă cu simultaneitate a convingerii sau a pasiunii lor, conştiinţa faptului - pe care o ar e fiecare - că această idee

sau voinţă este împărtăşită î n acelaşi momen t d e u n numă r mar e

1 . S ă remarcă m faptu l c ă acest e comparaţi i hidraulice apa r î n mo d natura l

s u b conde i d e fiecar e dat ă cân d est e vorb a despr e mulţimi , c a ş i despr e pu - blicuri . El e s e aseamăn ă di n aces t punc t d e vedere . O mulţim e î n mişcare ,

într- o

d e

u n râ u făr ă albie . Căc i nimi c n u s e poat e compar a ma i bin e c u u n organis m

decâ t o mulţim e sa u u n

căro r regi m

n u

sear ă

înc ă

d e

sărbătoar e

definit .

publică ,

s e

deplaseaz ă

len t

ş i

agitat ,

amintin d

public .

Sun t ma i

degrab ă cursur i d e ap ă a l

est e

Publicul

şi

mulţimea

/

21

tir alţi oameni . Este suficient ca omu l să ştie acest lucru, fără a ii

ni.i);ar nevoie să-i vad ă pe ceilalţi, pentr u a fi influenţa t de ei ca 0 i.isă, şi nu numa i de ziarist, sursa de inspiraţie comună , la rându l lui invizibil şi necunoscu t - şi cu atâ t ma i fascinant. (lititorul n u are, în general, conştiinţa faptului c ă este supu s

|| estei influenţe persuasive, aproap e irezistibile, a ziarului pe care 111 11) şic în mo d obişnuit. Ziaristul nu uită niciodată natur a şi gus- luiilc publicului său, faţă de care ar e ma i degrab ă bunăvoinţă . ( lititorul conştientizează înc ă şi ma i puţin : nici nu-şi pun e pro ­

blema influenţei p e car e

'.i , t i «inşi, aceast a n u este c u nimi c ma i puţi n incontestabilă . E a ic exercită în acelaşi tim p asupr a curiozităţii cititorului, care devi­

ne iu atât

'i pun ă de acor d cu cea a majorităţii sau a elitei, dup ă caz. Des- 1 li ui un ziar pe care îl cre d de astăzi şi citesc cu aviditate anumit e itu i; apoi îm i da u seam a că este de acu m o lun ă sau de acu m o /I ţi încetează brusc să mă ma i intereseze. De und e vine acest dez- i.ii.t subit? Faptele prezentate şi-au pierdu t cu ceva interesul intrin- '" i ? Nu, da r ne dă m seam a că sunte m singurii care citesc ştirea i' ipcctivă şi acest lucr u este suficient. Cee a ce dovedeşte, deci, • i Bcea curiozitate aprins ă care ne anim ă ţin e de iluzia inconşti-

l IIi.i că sentimentel e

,il|i indivizi. Ziarul de ieri sau de alaltăieri, compara t cu cel de as- i,i/i, este c a u n discurs citit de-acasă faţă d e u n discurs ascultat î n mijlocul une i mulţim i imense .

mas a celorlalţi cititori o ar e asupr a sa .

ma i aprinsă, şi asupr a judecăţi i sale, care încearc ă să

noastr e sun t împărtăşite d e o mulţim e d e

Alunei cân d sunte m supuşi fără ştirea noastră la această conta­

ţi, I I i I I ( • i nvizibil ă a publiculu i di n car e face m part e .sunte m înclinaţ i

(I 0 explică m pri n simplu l prestigi u al actualităţii. Dacă ziarul de Htăzi ne interesează din acest punc t de vedere, este pentr u că nu ne povesteşte decât întâmplări de actualitate, iar proximitatea aces­

t u i lapte, şi nu faptul că le aflăm simultan cu ceilalţi, nc-ar stârni pudiunea faţă de ceea ce citim. Da r să analizăm cu atenţie această

vir-Mfw de actualitate atâ t d e ciudat ă şi

)•,!, car e este un a dintr e caracteristicile cel e ma i evident e ale vieţii

pasiune a to t ma i mar e pentr u

22 /

Opinia

şi

mulţimea

civilizate. Ce anum e are reputaţia de „actualitate"? Numa i ceea ce tocma i s-a întâmplat ? Nu , actualitate a este , î n realitate , ace l fap t car e suscită un interes general, chiar dacă este un fapt ma i vechi. In ultimii ani, a fost „de actualitate" tot ceea ce a ţinut de Napoleon ; tot ceea ce este la mod ă este de actualitate. Şi nu este „de actua­ litate" ceea ce este recent, da r neglijat de atenţia publică îndrep­ tată spre altceva. Cân d a izbucnit afacerea Dreyfus, în Asia sau în Africa se petreceau lucruri care ar fi putu t foarte bin e să ne inte­ reseze, da r am fi zis că nu sun t deloc de actualitate. Pe scurt, pasiu­ n e a pentr u actualitate progresează o dată cu sociabilitatea, fiind un a dintre manifestările ei cele ma i evidente; şi cu m specificul presei periodice, al presei cotidiene ma i ales, este de a nu se ocup a decât de subiecte de actualitate, n-ar trebui să ne surprindă să vedem că iulie cititorii obişnuiţi ai aceluiaşi ziar se leagă şi se strânge un fel de asociere prea puţin remarcată, deşi foarte importantă.

Bineînţeles , pentr u ca influenţarea la distanţau, indivizilor car e compu n un public să devină posibilă trebuie ca aceştia să fi prac­ ticat mul t timp, pri n rutina vieţii sociale intense, a vieţii urbane , influenţarea pri n proximitate. înc ă din copilărie şi adolescenţă, începe m să resimţi m puterni c acţiunea privirii celuilalt, car e se expri­ mă fără să ne dă m seama în atitudinea noastră, în gesturile noastre, în modu l în care ni se schimbă ideile, în confuzia sau înflăcărarea cuvintelor noastre, în judecăţile pe care le facem, în comporta­ mentu l nostru. Şi abia dup ă ce, timp de ani de zile, am fost supuşi

şi am supus la rându l nostru pe alţii acestei acţiuni impresionant e

a privirii

ajunge m să fim impresionaţ i de ideea privirii celuilalt, pri n

ideea că sunte m obiectul atenţiei uno r persoan e îndepărtat e de noi. La fel, abia dup ă ce am cunoscu t şi am practicat mul t tim p

putere a de sugestie a une i voci dogmatice şi autoritare, auzită de aproape , lectura une i afirmaţii energice devine suficientă pentr u

a ne convinge - şi simplul fapt de a conştientiza adeziune a unu i

numă r mar e de semeni la opinia respectivă ne încurajează să jude ­

căm în acelaşi fel. Formare a unu i public presupune , deci, o

Publicul

şi

mulţimea

/

23

ivc iluţie mental ă şi socială mul t ma i avansată decât formarea unei mulţimi. Influenţa pu r ideală, contagiune a în lipsa contactului pe Hire le presupun e aceast ă grupar e abstract ă şi, totuşi, reală, accas- 1.1 mulţime spiritualizată, ridicată, ca să spune m aşa, la un al( nivel d e putere , n u s-a putu t naşt e decâ t dup ă secol e întreg i d e viaţa locială ma i primitivă, ma i elementară . Nu există nici în latină, nici în greacă un cuvânt care să desem­ nez e ceea c e înţelege m pri n public. Există cuvinte pentr u a de> |0mna poporul, adunare a cetăţenilor înarmaţi sa u nu , corpul elr < loral, toate variantele d e mulţime . Da r ce scriitor din Antichi- Inle s-a gândi t s ă vorbeasc ă despr e publicu l său? Nic i unu l n u şi-a

i i I I 11 iscut niciodat ă decâ t auditoriul, în acel e săli închiriat e pentr u

[jeturi publice, î n care poeţii contemporan i lu i Plinius ce l Tână r .i< linia u o mic ă mulţim e favorabilă . î n cee a c e priveşt e cititori i răz ­

leţi ai manuscriselor copiate de mână , realizate în câteva zeci de exemplare, aceştia nu aveau conştiinţa faptului că formează un

.iLMcga t social, aşa cu m o a u î n prezen t cititorii aceluiaşi ziar sau, uneori, ai aceluiaşi roma n la modă . Se poat e vorbi de un public

ui epoca medievală? Nu, da r existau târguri, pelerinaje ale uno r

mulţimi tumultuoase animate de emoţii pioase sau belicoase, sen­

ii m < • n te de furie sau panică. Publicul a luat naştere abia dup ă prim a

mat e dezvoltare a tiparului, î n secolul al XVI-lea. Deplasarea forţei

Iii

distanţ ă n u înseamn ă nimi c î n comparaţi e c u deplasare a gân ­

dii

ii la distanţă. Gândire a nu este oar e forţa socială pri n excelenţă?

<

iftndiţi-vă la ideile-cheie ale dlu i Fouillee*. Acol o găsi m noutate a

profundă şi efectele incalculabile, citirea zilnică şi simultană a

liccleiaşi cărţi, Biblia, editată pentr u prim a dată în milioane de exemplare, dân d masei unite de cititori senzaţia că formează un

i oi p social nou , desprins de Biserică. Dar acest public care abia .< -1 îăştea nu era decât o altă Biserică, cu care se confunda, şi tocmai

ai casta este infirmitatea protestantismului, de a fi fost în acelaşi

teori e

. i I I leilor-cheie : pri n tendinţ a lo r d e a s e autorealiza , ideil e a r f i agentu l schim -

li.nii social e

*

Alfredjule s

(n .

Emil e

tr.) .

Fouille e

(1838-1912) ,

filozof francez ;

aelaborat o

24

/

Opinia

şi

mulţimea

tim p un public şi o Biserică, dou ă agregate condus e de principii diferit e ş i c u natur i ireconciliabile . Publicu l c a atar e s-a diferenţia t într-o anumit ă măsur ă abia sub Ludovic XIV. Dar, în acea vreme, deşi existau mulţimi la fel de impetuoas e şi de numeroas e ca şi astăzi la încoronare a prinţilor, la marile sărbători, la revoltele pro­ vocate de perioadele de foamete, publicul nu se compune a încă decât dintr-o elită restrânsă de „oamen i de lume " care îşi citeau gazeta săptămânală şi ma i ales cărţi, un numă r mic de cărţi scrise pentr u un numă r mic de cititori. Mai mult, aceşti cititori era u adu­ naţi în cea ma i mar e parte la Paris - de fapt la Curte.

In secolul al XVTII-lea, acest public încep e să devină, rapid, di n ce în ce mai mar e şi se fragmentează. Nu cred ca înainte de Bayle* să (i existat un public filozofic distinct de marele public literar sau (ar c să li începu t să se detaşeze. Pentr u că nu numes c public un gru p de savanţi uniţi, ce-i drept , în ciud a dispersării lor în diferite provincii sau state, prin preocupare a pentr u cercetări asemănă- loarc şi lectura aceloraşi scrieri, da r atât de puţi n numeroş i încât întreţineau relaţii epistolare între ei şi extrăgeau din aceste rapor­ turi personale principalul aliment al comuniuni i lor ştiinţifice. Un public aparte a începu t să prind ă contu r abia începân d di n mo ­ mentul , greu de precizat, în care oameni i pasionaţi de aceleaşi studii au devenit mul t pre a numeroş i pentr u a se mai pute a cu­ noaşte personal şi n-au simţit stabilindu-se între ei legătura une i anum e solidarităţi decât pri n comunicăr i impersonale care aveau o frecvenţă şi o regularitate suficiente. în a dou a jumătat e a seco­ lului al XVTII-lea, ia naştere un public politic, se dezvoltă şi, curând , în expansiunea sa, îşi absoarbe ca un fluviu afluenţii, adică toate celelalte publicuri, literar, filozofic, ştiinţific. Totuşi, pân ă la Revo­ luţie, viaţa publicului are o intensitate redusă pri n ea însăşi şi nu capătă importanţ ă decât prin viaţa mulţimii căreia îi aparţine încă, pri n saloanele şi cafenelele extre m de animate.

Pierr e

Bayl e

(1647-1*706),

scriitor,

criti c

ş i

erudi t

protestan t

(n .

tr.) .

Publicul

şi

mulţimea

/

25

De la Revoluţie datează afirmarea reală a jurnalismului şi apoi

,i | >i ibricului, care a simţit în această perioadă că are contextul pn >

pice de as e dezvolta. Tot Revoluţia a impulsionat şi mulţimile, dai arest: lucra nu o deosebeşte cu nimic de războaiele civile din liceul, din secolele al XIV-lea şi al XV-lea, di n timpul Frondei, chiar. Mul liniile Frondei*, mulţimile Ligii", mulţimile caboşiene"" nu erau mai puţin de temut, poate nici mai puţin numeroas e decâl cele din II iulie şi di n 10 august**". Pentr u că o mulţim e n-ar pute a creşte dincolo de anumit e dimensiuni marcate de limitele vocii şi ale privirii fără să se rup ă imediat sau fără să devină incapabilă de o acţiune de ansamblu, acţiune care, de altfel, rămân e întotdeaun a aceeaşi: baricade, devastarea palatului, masacre, demolări, incendii. Nimic mai monoto n decât aceste manifestări seculare ale sale. Dar ceea ce caracterizează anul 1789, ceea ce trecutul încă nu văzuse

este această înflorire a ziarelor, devorate cu aviditate. Şi, dacă mult e sunt moart e di n faşă, altele oferă spectacolul une i răspândiri neaş- leptate. Fiecare dintre aceşti publicişti odioşi 1 , Marat, Desmoulins, părintele Duchesne, avea publicul său, şi pute m considera că mul- ţimile incendiatoare, devastatoare, criminale, canibale, care au făcut ravagii în Franţa acelor ani, din nor d pân ă în sud, de la est la vest, au fost excrescenţe, erupţii maligne ale acestor publicuri, cărora

I iaharnicii răufăcători - aduşi triumfători în Panteo n dup ă moarte a

sistemulu i

leuda l absolutis t î n Franţ a

d e

forma t

c a reacţi e l a Edictu l d e l a Saint-Germai n (1570 ) ş i l a Edictu l d e l a Beaulie u

*

Frond a

est e

cunoscut ă

î n

civile

sa u

(n .

Sfânt a

istori e

drep t

î n

numel e

perioad a

timpu l

lu i

d e

criz ă

a

XIV,

catoli c

(1648-1653) ,

tr.) .

Lig ă

est e

Ludovi c

marcat ă

dou ă

războai e

* *

Lig a

Catolic ă

da t partidulu i

(1576) ,

favorabil e

protestantismulu i

(n .

tr.) .

* * *

Revolt a

caboşienilo r

(1413) ,

condus ă

d e

Simo n

Caboch e

(n .

tr.) .

*** *

1 4

iuli e

178 9 - cădere a

Bastiliei;

1 0

augus t

179 2

- constituire a

Comu ­

n e i insurecţional e

di n

Pari s

(n .

tr.) .

1 . „Publicist" , spun e Littre , n u exist ă î n Dicţionaru l Academie i decâ t di n

m înc ă s e întâmpl ă î n prezen t î n majoritate a

dicţionarelor- , decâ t î n accepţiune a d e auto r car e scri e despr e dreptu l public . Sensu l cuvântului , î n accepţiune a curentă , n u s-a lărgi t decâ t p e parcursu l seco ­ lulu i nostru , î n tim p c e acel a d e public , î n virtute a aceleiaş i cauze , urm a s ă s e restrângă , cel puţi n aş a cu m î l foloses c eu .

1762

ş i n u figurează ,

spun e

e l

-

cu

26

/

Opinia

şi

mulţimea

lor - le vărsau zilnic alcoolul veninos al cuvintelor găunoase şi vio­ lente. Nu este vorba despre faptul că revoltele ar fi fost compuse exclusiv, chiar în Paris, şi încă şi mai îndreptăţit în provincie, la ţară, din cititori de ziare; aceştia au fost drojdia, dacă nu chiar aluatul. Şi cluburile, reuniunile din cafenele, care au juca t un rol important în timpul perioadei revoluţionare, au luat naştere din public, în timp ce, înainte de Revoluţie, publicul reprezenta mai degrabă efec­ tul, şi nu cauza reuniunilor din cafenele şi din saloane.

Dar publicul revoluţionar era mai degrabă parizian; dincolo de Paris strălucirea lui pălea. Arthu r Young*, în celebra sa călătorie, este uimit de faptul că foile publice sunt atât de puţi n răspândite chiar în oraşe. Este adevărat că observaţia se aplică începuturilor Revoluţiei; nu peste multă vreme, ea îşi va pierde din justeţe. Pân ă l.i sfârşit, totuşi, absenţ a comunicaţiilo r rapid e a opu s u n obstaco l de net recul intensităţii şi răspândirii la scară largă a vieţii publicului. ( htm puteau însă ziarele, care nu soseau decât de dou ă sau trei ori pe săptămână şi la opt zile dup ă apariţia lor la Paris, să le dea citito­ rilor din Sud senzaţia de actualitate şi conştiinţa unanimităţii simultane, fără de care lectura unu i ziar nu diferă în mo d esenţial de aceea a une i cărţi? Secolului nostru, prin metodel e sale de tran­ sport perfecţionate şi de transmitere instantanee a gândurilor la orice distanţă, îi era rezervat privilegiul de a da publicurilor, tutu­ r o r publicurilor, extinderea nelimitată pe care o po t atinge şi care adânceşte un contrast atât de clar între ele şi mulţimi. Mulţimea este grupul social al trecutului; dup ă familie, este cel ma i vechi dintre grupurile sociale. Ea este, în toate formele, în picioare sau aşezată, imobilă sau în mers, incapabilă să depăşească o rază de acţiune destul de restrânsă; cân d cei care o condu c încetează să o m a i ţin ă in mânu, cân d voce a lo r înceteaz ă de a ma i fi auzită, mul ­ ţimile se destramă. Cel mai larg auditoriu pe care îl cunoaşte m este cel al Colosseumului, care nu depăşea o sută de mii de persoane.

* Arthu r Young , agriculto r englez , viziteaz ă Franţ a într e 178 7 ş i 1789 , lă­ sân d important e mărturi i despr e tehnicil e agricol e ş i derulare a Revoluţie i Franceze . Est e adese a frapa t d e stare a d e înapoier e a satelo r francez e (n . tr.) .

Publicul

şi

mulţimea

/

27

Auditoriile lui Pericle sau ale lui Cicero, chiar cele ale marilor predicatori ai Evului Mediu, ale unu i Petre Pustnicul* sau ale Slăn-

1111111 Bemard**, erau , fără îndoială , mul t inferioare . Pri n urmate ,

nu se poat e spun e că putere a elocinţei, fie politică, fie religioasă,

ai li progresat în mo d evident în Antichitate sau în Evul Mediu.

I )ar publicul se poat e extinde la nesfârşit, şi cum, pe măsură ce se

extinde, viaţa sa particulară devine tot ma i intensă, nu pute m nega

n i acest a v a f i grupu l social

mănunch i de trei invenţii complementar e - tiparul, căile ferate,

telegraful - putere a formidabilă a presei, acest telefon prodigios •re a amplificat fără măsură vechiul auditoriu al tribunilor şi al | II edicatorilor. Nu pot, deci, să fiu de acord cu un scriitor redutabil, doctorul Le Bon, care spun e că epoc a noastră ar fi „epoca mul­ ţimilor". Este epoca publicului sau a publicurilor, ceea ce e cu totul altceva. Pân ă la un anumi t punct , un public se confund ă cu ceea

i c numi m o lume, „lume a literară" , „lume a politică " etc , cu excep ­

ţia

c ă aceast ă ultim ă ide e implic ă u n contac t persona l într e

persoanele care fac parte din aceeaşi lume, un schimb de vizite, tic recepţii, care nu po t exista între membri i aceluiaşi public. Da r

dislanţa de la mulţim e la public este imensă, cu m deja se poat e observa, chiar dacă publicul ia naştere dintr-un soi de mulţime , din auditoriul oratorilor.

a l viitorului . Astfel s-a format , p i inti-u n

laptului

între cele dou ă există şi alte diferenţe instructive pe care nu

Ic am indicat încă. Pute m aparţine în acelaşi timp ma i multo r pu­ blicuri, şi, în fapt, le aparţine m mere u simultan, aşa cu m aparţi­

n e m mai multo r corporaţii sau secte; n u pute m aparţine, la u n

.iimmitmoment , decât une i singure mulţimi. De aici şi intoleranţa mult mai accentuat ă a mulţimilor şi, apoi, a naţiunilor în cadrul ( ăi ora domin ă spiritul mulţimilor, pentr u că individul este parte integrantă, antrena t în mo d irezistibil de o forţă căreia nu i se opun e nici o altă putere . Şi de aici avantajul substituirii treptate

* Petr e Pustnicul , unu l dintr e conducători i Cruciade i I (n . tr,) . * * Sfântu l Bernar d sa u Bernar d d e Clairvaux , principalu l ideolo g a l celei

(Iruciade i

II , recunoscu t pentr u predicil e

ş i

elocinţ a s a

(n .

tr.).

28

/

Opinia

şi

mulţimea

Publicul

şi

mulţimea

/

29

a

mulţimilor cu publicurile, transformare însoţită întotdeaun a de

de mii dintre ei? De ce un bu n observator poat e prezice aproap e

u

n progre s în

ceea c e

priveşte

toleranţa,

dac ă n u

în cee a c e pri­

Kigur, dup ă naţionalitatea une i mulţimi, modu l în care ea va actin­

veşte scepticismul. Este adevărat că, dintr-un public surescitat, cu m se întâmpl ă adesea, iau naştere uneor i mulţimile fanatice care se plimb ă pe străzi strigân d trăiască sa u la moarte pentr u orice . Şi,

în acest sens, publicul ar pute a fi definit drep t o mulţim e virtuală.

D a r această căder e a publicului spre mulţime , deşi periculoasă în

cel ma i înalt grad, este, de fapt, şi foarte rară; şi, fără să cercetă m dac ă aceste mulţim i născute dintr-un public n u sunt, totuşi, ma i

puţi n brutale decâ t mulţimile anterioar e oricărui public, rămân e evident că dou ă publicuri care se opun , gata oricân d să se între­ pătrund ă la limitele lor nedefinite, sun t un pericol mul t ma i mi c pentr u pace a socială decât întâlnirea dintre dou ă mulţim i opuse.

Mulţimea, grupare mai naturală, este mai tributară forţelor natu­ rii; ea depind e de ploaie sau de timpul frumos, de căldură sau de

Irig; se strânge mai degrabă vara decâ t iarna. O rază de soare o adună , o ploaie o împrăştie. Bailly, pe cân d era prima r al Parisului, binecuvânta zilele ploioase şi se întrista când vedea cerul înseninân- du-se. Da r publicul, grupar e de ordi n superior, nu este supus aces­

tor

variaţii şi capricii ale mediului, ale anotimpulu i sau ale climei.

Nu

numa i apariţia şi creşterea unu i public, ci şi surescitările lui,

boli sociale apărute în acest secol şi care se acutizează tot ma i mult,

scapă acestor influenţe.

I n plin ă iarn ă s-a dezlănţui t î n toat ă Europ a ce a ma i acut ă criz ă de acest tip din câte cunoaştem , afacerea Dreyfus. A fost ea recep­

tată într-un mo d ma i anima t î n sud decâ t î n nord , dup ă modelu l

mulţimilor? Nu , a agitat spiritele ma i degrab ă în Belgia, în Prusia

şi în Rusia. In sfârşit, amprent a rasei asupra publicului este mul t

mai puţi n profund ă decât asupr a mulţimii. Şi nu poat e fi altfel, în virtutea consideraţiilor următoare .

D e c e u n meeting britani c difer ă atâ t d e mul t d e u n clu b fran­

cez, un masacru din timpul Revoluţiei de un linşaj american, o săr­

bătoare italiană de o încoronar e a ţarului, und e pe dou ă sute de

mii de mujici nu-i emoţioneaz ă catastrofa care-i ucide pe treizeci

ii.i - cu mul t ma i mult ă acurateţe decâ t ar fi prezis modu l de a . 1 1 ţiona al fiecăruia dintr e indivizii care o compu n - şi de ce, îu

i iuda celor mai profund e transformări survenite î n moravurile

| ideile Franţei sau ale Angliei de trei sau patr u secole încoace,

mulţimile franceze ale timpului nostru, boulangiste* sau antise­ mite, reamintesc pri n atâtea trăsături comun e d e mulţimile Ligii i,iu ale Frondei, dup ă cu m mulţimile engleze de astăzi amintesc de iele din vreme a lui Cromwell? Pentr u că indivizii nu intră în

i mi i poziţia unei mulţim i decât prin similitudini etnice - care se

însumează şi formează o masă-ş i nu pri n diferenţele individuale care se neutralizează - şi pentr u că, în transformarea une i mul­ ţimi, diferitele aspecte ale individualităţii se estompează recipro c in favoarea tiparului naţiona l care se creează. Se întâmpl ă astfel iu ciuda acţiunii individuale a conducătorulu i sau a conducăto -

i Hor, car e se face resimţit ă întotdeauna , da r car e este contraba ­ lansată de acţiunea reciproc ă a celor conduşi.

Pe de altă parte, influenţa publicistului, exercitată asupra publi-

i ului său, chiar dacă la un anumi t momen t este mai puţin intensă,

i'slc, prin continuitate, mul t mai puternică decât impulsul scurt şi 11 icăto r imprima t mulţimii de conducătoru l ei; şi, în plus, ea este M rondat ă şi niciodată combătută de influenţa mul t mai slabă pe rare membrii aceluiaşi public o exercită unii asupra altora, datorită

i oi iştiinţei identităţii simultane a ideilor şi tendinţelor lor, a convin­ gerilor sau a pasiunilor lor, înteţită zilnic de foalele aceluiaşi fierar.

seducătoare aparenţ ă

de raţionalitate - faptul că orice mulţim e are un conducător; de

l.ipt, deseori ea ar fi cea care îşi conduc e şeful şi, uneori, creato-

i ui. Ceea ce spun e Sainte-Beuve despre geniu, şi anum e că „geniul

csle un rege care îşi creează poporul", este adevărat mai cu seamă

i 11 cee a ce-1 priveşte pe ziaristul consacrat. Şi câţi publicişti nu vede m

A fost negat -

pe

nedrept ,

dar

nu fără o

*

Mişcar e politic ă ultr a

jjes Boulange r (1837-1891 )

conservatoar e

(n . tr.).

coagulat ă

înjura i

generalulu i

Geor -

30

/

Opinia

şi

mulţimea

creându-şi publicul! 1 în realitate, pentr u ca Edouar d Drumont * să propage antisemitismul, a fost nevoie ca tentativa sa de a agita spiritele să răspund ă une i anumit e dispoziţii în rându l populaţiei; dar, atâta tim p cât nu s-ar fi ridicat o voce, răsunătoare , car e să ver- balizeze această stare de spirit, ea ar fi rămas pu r individuală, slabă, încă şi mai puţi n contagioasă, pre a puţin conştientă de ea însăşi. Cel care a exprimat-o a transformat-o într-o forţă colectivă, artifi­ cială, e drept, da r reală. Cunosc regiuni franceze und e nu a existat vreodată picior de evreu, ceea ce nu a împiedicat antisemitismul să înflorească, pentr u că se citeau ziare antisemite. Starea de spirit socialistă, starea de spirit anarhistă nu au fost nimic pân ă când câţiva publicişti faimoşi, Karl Marx, Rropotkin şi alţii, nu le-au exprimat şi le-au reprezentat în efigie. Este uşor de înţeles, pornin d de aici, că amprent a individuală asupra unu i public a geniului celui care îl promovează este mai marcată decât geniul naţionalităţii şi că opu­ sul este adevărat pentr u mulţime. De asemenea, pute m înţelege că publicul aceleiaşi ţări, în fiecare dintre ramurile sale principale, se transformă în câţiva ani atunci când conducătorii săi se înnoiesc şi că, de pildă, publicul socialist francez din prezen t nu seamăn ă deloc cu cel din timpul lui Proudhon**, în timp ce mulţimile fran­ ceze de toate tipurile îşi păstrează aceeaşi fizionomie uşor de recu­ noscut de-a lungul secolelor.

S-ar pute a obiect a c ă cititorul unu i ziar dispun e mul t ma i mul t de libertatea sa de gândire decât individul pierdut şi antrena t într-o mulţime . El poat e reflecta la ceea ce citeşte, în tăcere, şi, în ciuda pasivităţii sale obişnuite, i se întâmpl ă să-şi schimb e ziarul pân ă ce

dac ă fiecar e ziarist consacra t îşi formeaz ă

publicul , u n publi c ma i numero s îşi poat e cre a l a rându l să u publicistul ? Aceas­

t ă ultim ă propoziţi e e mul t ma i puţi n adevărat ă decâ t prima : exist ă grupur i foart e numeroas e care , tim p d e mulţ i ani , n u reuşes c s ă descoper e scriitoru l adecva t orientări i lo r reale . Est e cazu l lumi i catolic e î n prezent .

simbo l

a l Franţe i

francez ,

dar ,

î n

considera t părintel e

1 .

N u

s-ar

pute a

spun e

că ,

*

* *

Edouar d

Drumon t

(1844-1917) ,

(n .

ziarist ş i tr.) .

scriito r france z

economis t

ş i

antisemit ,

sociolo g

Marx ,

catolic e

ş i naţionalist e

Proudho n

anarhismului .

Pierre-Josep h

(1809-1865) ,

Corespondeaz ă o vrem e

s e

vo r

despărţ i

polemi c

c u

Kar l

(n .

tr.) .

urm a

neînţelegerilo r ideologice ,

Publicul

şi

mulţimea

/

31

ll năşeşte pe cel care îi convine sau crede că îi convine. Pe de altă

•rte, ziaristul încearc ă să-1 seduc ă şi să-1 reţină . Statistica abonărilo r 1111«-/.abonărilor este un barmometr u excelent, consultat adesea, i (tic avertizează redactori i asupr a liniei editorial e şi de gândir e pe < II «• trebui e s ă o urmeze . O indicaţi e d e aces t ge n a motivat, într-O

fcjmoasă afacere, schimbarea subită de direcţie a unu i marc ziar,

tu această palinodie nu a reprezentat o excepţie. Publicul reac­ ţionează uneor i asupra ziaristului, da r acesta acţionează continuu ,iii ipt a publicului său. Dup ă câteva tatonări , cititorul şi-a ales ziarul, #l,u ui şi-a triat cititorii, a existat o selecţie reciproc ă şi o adaptar e

o i Iprocă. Unu l a găsit un ziar pe placul său, care îi flatează preju- iecftUle sau pasiunile, celălalt, un cititor pe gustul său, docil şi

• iedul, pe care îl poat e influenţa uşor pri n câtva concesii făcute

fmI li pris-urilor sale, similar e precauţie i retoric e a vechilo r oratori . |M .pune că e bine să te fereşti de omu l une i singure cărţi; da r ce

putem spune despre omu l unu i singur ziar? Iar acest om este, pân ă

li iu mă, fiecare dintr e noi sau aproap e fiecare. Iată pericolul tim­

purilor noi. Deci, depart e de a împiedica acţiunea publicistului iiiiipta publicului său de a fi un a decisivă, dubla selecţie, dubla iiil.iplare care face din public un gru p omogen , bine cunoscut de 11 iilor şi uşor de manevrat, îi permite acestuia să acţioneze cu mai umilă forţă şi mai multă siguranţă. Mulţimea este, în general, mul t mai puţin omogen ă decât publicul: ea îşi îngroaşă rândurile iiiiutdeauna cu mulţi curioşi, cu semi-aderenţi care nu întârzie să »«• laşi- câştigaţi şi asimilaţi pe moment , da r car e opu n rezistenţ ă antrenării într-o direcţie comun ă a acestor element e incoerente.

Această omogenitat e relativă ar pute a fi contestată, sub pre- li'xlul că „nu citim niciodată aceeaşi carte" sau că „nu ne scăldăm niciodată în acelaşi râu". Dar, dincolo de faptul că acest parado x

antic este foarte discutabil, putem , în aceeaşi logică, să spune m

ţi că nu citim niciodată acelaşi ziar? Ne-am pute a gândi că ziarului,

un produ s mul t ma i pestriţ decâ t cartea, i s-ar aplica şi ma i bin e maxima citată. în realitate, totuşi, fiecare ziar are punctu l lui de .iiracţie care, fiind tot ma i evidenţiat, fixează atenţia totalităţii

32

/

Opinia

şi

mulţimea

cititorilor, hipnotizaţi de acest punc t strălucitor. în fond, în ciuda varietăţii articolelor, fiecare ziar are culoarea sa vie care îi este specifică, specialitatea sa, fie pornografică, fie defăimătoare, fie politică, fie de orice alt fel, în favoarea căreia toate celelalte tră­ sături sun t sacrificate şi pe care publicul o consum ă cu aviditate. Intinzându-le această momeală , ziaristul îi duc e und e vrea dup ă placul său. O altă remarcă. Publicul, pân ă la urmă , nu este decâ t o specie de clientelă comercială , da r o speci e foart e ciudată , car e tind e să

eclipseze genul. Or deja faptul de a cumpăr a aceleaşi produs e din magazine de acelaşi fel, de a se îmbrăc a la acelaşi croitor sau croi­ toreasă, de a frecventa acelaşi restaurant stabileşte între persoanele aceleiaşi lumi o anum e legătură socială şi presupun e afinităţi pe care această legătură le adânceşte şi le accentuează. Fiecare dintre noi, cumpărân d ceea ce răspund e propriilor nevoi, este ma i mul t sau mai puţin conştient că exprim ă astfel şi dezvoltă legătura sa cu clasa socială care se hrăneşte, se îmbracă, îşi satisface toate ne­ voile într-un mo d aproap e similar. Factorul economic , singurul remarca t d e economişti , s e îmbogăţeşte , deci, c u u n rapor t d e afi­ nitate care ar merita, de asemenea, luat în discuţie. Ei nu consi­ der ă cumpărătorii unu i produ s drep t rivali care îşi dispută obiectul dorinţe i lor, ci sun t şi, sau ma i degrabă, semen i care conlucrează

şi

caut ă să-şi sporeasc ă asemănăril e şi să se distingă de cee a ce nu

le

este propriu . Dorinţa lor se hrăneşt e din dorinţ a celuilalt şi, chiar

în emulaţie, există o simpatie secretă care se cere adâncită. Dar cât de solidă poat e fi legătura care se stabileşte între cititori, prin lectura constant ă a aceluiaşi ziar! Nimen i nu s-ar gând i să vorbească în acest caz de concurenţă , nu există decât o comuniun e de idei sugerate şi conştiinţa acestei comuniuni , da r nu şi a sugestiei care, totuşi, este manifestă.

Aşa cu m pentr u orice furnizor există dou ă tipuri de clientelă,

o clientelă fixă şi o clientelă variabilă, tot aşa există dou ă tipuri de

public al ziarelor sau al revistelor: un public stabil, consolidat, şi un public variabil, instabil. Proporţia celor dou ă publicuri este ine­ gală de la un ziar la altul: pentr u ziarele vechi, organ e ale vechilor

Publicul

şi

mulţimea

/

33

p.u lide, cel de-al doile a nu conteaz ă sau abia contează , şi sun t de

,i<

or d c ă î n aces t ca z acţiune a publicistulu i est e frânat ă

îndeoseb i

de

in toleranţ a casei în car e intr ă şi di n car e o dizident ă

afişată l-ar

•goni. Ea este, în schimb, mul t mai durabilă şi percutanta dac i (•sic acceptat ă într-u n astfel de mediu . Să remarcăm , în rest, că publicurile fidele şi ataşate în mo d tradiţional unu i ziar tind sa

dispară, fiind înlocuite din ce în ce ma i mul t cu publicuri mai im >bile, asupr a căror a influenţ a ziaristului talenta t se exercit ă mult in,ii uşor, dacă nu ma i solid. Ne pute m plânge pe drep t cuvânt de iu castă evoluţie a jurnalismului, căci publicurile formate creează /i, I I işti oneşti şi hotărâţi , dup ă cu m publicurile capricioase creează (Juriştii superficiali, versatili, care ar trebui să ne îngrijoreze; da r jfe pare că în prezen t această tendinţă este greu de contracarat, 11 eversibilă, şi se po t întrevedea perspectivele de puter e socială pe 9Ure le deschid e oamenilo r de litere. Este posibil să aservească di n

i < in ce mai mul t ziariştii mediocri publicului lor, dar cu siguranţă deja supun e din ce în ce mai mul t despotismului marilor publicişti

111 1 public subjugat. Aceştia creează opinia şi condu c lume a în ma i mar e măsură chiar şi decât unii dintre cei ma i importanţi oamen i de stat. Şi, o dat ă impuşi, şi-au asigurat un tro n solid! Comparaţ i

i i/ur a atât de rapidă a oamenilo r politici, pân ă şi acelo r mai popu­

lai i, cu domni a prelungit ă şi indestructibil ă ajurnaliştilo r de elit ă

i |r e amintesc de longevitatea lui Ludovic XIV sau de succesul nes-

l,u ş i ta l creatorilo r d e comedi e sa u tragedi e iluştri . Aceşt i autocraţ i nu îmbătrânesc niciodată.

lată de ce este atât de greu de realizat o lege bun ă a presei. Este iaşi cu m ai fi încercat să reglementezi suveranitatea Regelui Soare „iu a lui Napoleon . Delictele de presă, chiar şi crimele de presă

a I n (>ape că nu po t fi pedepsite, aşa cu m se întâmpl a în Antichitate

i II delictele tribunilor sau în Evul Mediu cu cele ale suveranilor.

Dacă este adevărat, aşa cu m tot repetă cei care elogiază mulţi­ mile, că rolul istoric al individualităţilor a fost sortit să se diminueze din ce în ce ma i mul t o dată cu evoluţia democratică a societăţilor, ar trebui să fim surprinşi în mo d special de faptul că importanţ a

34

/

Opinia

şi

mulţimea

ziariştilor creşte de la o zi la alta. Totuşi, nu se poat e neg a faptul că aceştia creează opinia în împrejurări critice; iar atunc i cân d doi sau trei dintr e marii şefi de clanuri politice sau literare au idee a de a se alia pentr u aceeaşi cauză, oricâ t de re a ar fi, triumfu l este asigurat. Astfel, lucru remarcabil, ultim a grupar e socială formată şi cea mai înclinată spre a se manifesta în cursul civilizaţiei noastre democratic e - altfel spus, grupare a socială formată din publicuri - este cea care oferă figurilor individuale marcant e cea ma i mar e şansă de a se impun e şi opiniilor individuale originale cele mai mar i şanse de a se răspândi.

Este suficient să deschide m ochii pentr u a înţelege că divizarea une i societăţi în publicuri, diviziune de natur ă psihologică şi care corespund e diferitelor stări de spirit, tinde nu să se substituie, ci, indubitabil, să s e suprapun ă din ce î n ce mai vizibil şi mai eficient diviziunile religioase, economice , estetice, politice, în corporaţii, în secte, în meserii, în şcoli sau în partide. Nu numa i mulţimile di- vei'sc <lc altădată , auditoriil e tribunilo r sa u al e predicatorilo r sun t dominat e sau sporite de publicurile care le corespund , politic sau religios; da r nu există sectă care să nu vrea să aibă propriu l ziar pentr u a fi înconjurată de un public care să strălucească în juru l ei, ca un fel de atmosferă ambiant ă în care să se scalde, de conşti­ inţă colectivă de care să fie luminată. Dar, desigur, nu di n pricina acestei conştiinţ e pute m spun e c ă e a rămân e u n simpl u epifenomen, ineficient şi inactiv pri n sine. De asemenea , nu există profesie, important ă sau mai puţi n importantă , care să nu vrea să aibă pro­ priul ziar sau propria revistă, aşa cum , în Evul Mediu, fiecare breaslă avea propri a figură ecleziastică, predicatorul său, sau cum , în Anti­ chitate, fiecare clasă avea oratorul său. Nu este oar e prim a grijă a une i noi şcoli literare sau artistice care ia naştere aceea de a avea propriu l ziar, fără de care nu s-ar simţi completă ? Există vreu n parti d sau facţiune care să nu se exprim e zgomotos în vreo publicaţie periodică, cotidiană, pri n care speră să se răspândească, pri n care cu siguranţă prind e putere , aşteptân d să se modifice, să fuzioneze sau să se fragmenteze? Un partid fără ziar nu ne dă senzaţia de

Publicul

şi

mulţimea

/

35

monstru acefal, chiar dacă toate partidele di n Antichitate, din Evul Mediu, chiar din Europ a modern ă de pân ă la Revoluţia Franceză ,iu prezentat în mo d natura l această pretinsă monstruozitate? Această transformare a tuturo r grupurilor oarecare în publicuri v exprim ă printr-o nevoie tot mai mar e de sociabilitate care face

necesară stabilirea une i comunicări

llux continu u de informaţii şi de stimuli comuni . Ea este, deci,

Inevitabilă. Şi este importan t să cercetă m consecinţele pe care le .II e sau pe care le va avea, dup ă toate aparenţele, asupra destinelor pUpurilo r astfel transformate, di n punctu l de vedere al durate i (le viaţă, al stabilităţii, al forţei lor, al conflictelor şi alianţelo r pe

i ,u e le stabilesc. Este limped e că, di n punctu l de veder e al durate i de viaţă şi .il Stabilităţii , grupăril e vech i n u a u nimi c d e câştiga t di n aceast ă 11 .insformare. Presa mobilizează şi impulsionează tot ceea ce atin- p şi nu există biserică, aparen t atât de imuabilă, care să nu trădeze mutaţii interioare, în zadar disimulate, di n momentu l în care se a i pun e mode i publicării în flux continuu . Pentr u a ne convinge de această eficienţă deopotriv ă distructivă şi regeneratoare , ine- iinl ă ziarului, este suficient să compară m partidele politice de dinaintea răspândirii ziarelor cu partidele politice di n prezent . Nu era u înaint e ma i puţi n înflăcărate şi ma i longevive, ma i puţi n vioaie şi mai tenace , ma i puţi n maleabile şi ma i gre u de distrus, mai refractare la încercările de înnoir e şi de fărâmiţare? Ce ma i i .iniâne în zilele noastr e di n antiteza veche, atât de categorică şi

d e persistentă , într e whigs ş i tories di n Anglia? N u er a nimi c ma i neobişnuit î n veche a Franţ ă decâ t apariţia unu i no u partid; î n fctlele noastre, partidele s e remaniaz ă continuu , sun t supuse unu i

I iroce s de palingeneză şi de generar e spontană . De aceea ne îngri-

|i II ăm sau ne speriem din ce în ce mai puţi n de eticheta lor, pentr u (.i ştim bin e că, dac ă ajung la putere , oricu m nu vor ajunge decâ t n.insformate în mo d esenţial. I n curând , di n partidele ereditar e şi tradiţionale nu va ma i rămân e decâ t amintirea .

regulate înU e asociaţi

pi iiilr-un

36

/

Opinia

şi

mulţimea

Forţa vechilor agregate sociale este, de asemenea, modificată

în mo d particular de intervenţia presei. înaint e de orice, să obser­

văm că aceasta este departe de a favoriza preponderenţ a clasamen­ telor profesionale. Presa profesională, cea destinată intereselor diverselor meserii, judiciare, industriale, agricole, este cea mai

puţi n citită, cea mai puţi n interesantă, cea ma i puţi n activă, cu ex­ cepţia perioadelo r de grevă sau a acţiunilor politice din spatele uno r organizaţii muncitoreşti. Prin intermediul presei, diviziunea socială în grupuri legate de idei teoretice, de aspiraţii ideale, de sentiment e este pusă în evidenţă şi devine vizibilă. Interesele nu

se exprim ă pri n presă - şi în aceasta constă ironia - decâ t deghi­

zate sau sublimate în teorii şi în sentimente; chiar accentuându-le,

Publicul

şi

mulţimea

/

37

Iii Ierulu i unu i partid 1 . Presa este cea care a împrumuta t aripile clo-

i inţei parlamentar e sau de club şi care o răspândeşte în lumea

mlreagă. Dacă această amploar e internaţională a partidelor lians l u i mate în publicuri face ostilitatea lor şi ma i de temut, fuziunea

l o r şi indeterminare a graniţelor le facilitează alianţele, chiar imo

mie, şi lasă să se întrevadă speranţa unu i tratat de pace final, Prin

ui mare, se par e că transformarea partidelor în publicuri se opun e

mai mult existenţei decât acordurilor lor, răgazului decât păcii şi

i .1 agitaţia socială produs ă de acestea pregăteşte mai degrabă calea

uniunii sociale. Acest lucru reflectă în asemene a măsură realitatea, (urât, în ciuda divergenţelor şi a multitudinii de publicuri care

i oexistă şi se întrepătrun d într-o societate, ele pa r să formeze îm-

ea

le spiritualizează şi le idealizează; şi, oricât de periculoasă poat e

pi

eun ă unu l şi acelaşi public, pri n acordul parţial asupra câtorva

li

uneor i această transfigurare, ea este, pân ă la urmă , binevenită.

puncte importante ; este ceea ce numi m Opinie, iar vizibilitatea ei

(îliiar dacă ideile şi sentimentele se confruntă cu îndârjire, ele sunt întotdeaun a mai puţin ireconciliabile decât interesele. Partidele, religioase sau politice, sunt grupurile sociale asupra

politică creşte neîntrerupt . în anumit e moment e critice din viaţa iop< >arelor, atunci cân d apar e un pericol naţional, această fuziune despre care vorbesc este evidentă şi aproap e totală; atunci se vede

cărora ziarele au cea mai mar e influenţă şi pe care le scot cel mai

|| upul social pri n excelenţă, naţiunea, transformându-se ca toate

mul t în evidenţă. Mobilizate în public, partidele se deformează,

i elelall e într-un mănunch i imens de cititori fervenţi, prinşi în

se

reformează, se transformă cu o rapiditate care i-ar fi uimit pe

I I I lura depeşelor. Pe tim p de război, clase, meserii, sindicate, par­

înaintaşii noştri. Şi trebuie să admite m că mobilizarea şi interac­ ţiunea lor reciprocă nu sun t foarte compatibile cu funcţionarea regulată a sistemului parlamenta r de tip englez; ceea ce este un pic deranjant, da r forţează modificarea în profunzime a regimului parlamentar. Acum, partidele fie se resorb şi dispar în câţiva ani, fie se dezvoltă în proporţii neaşteptate. Ele capătă în aceste con­ diţii o forţă extraordinară, da r trecătoare. îmbrac ă dou ă caracte­ ristici pe care nu le cunoşteam : au potenţialul de a fuziona şi de a se internaţionaliza. Fuzionează uşor pentr u că, aşa cu m am spus deja mai devreme, fiecare dintre noi face parte sau poate face parte din mai mult e publicuri în acelaşi timp. Se internaţionalizează pentr u că verbul înaripat al ziarului depăşeşte frontierele pe care nu le-ar fi atins niciodată vocea celui mai celebru orato r sau a

iu le , nimic nu par e să mai subziste în Franţa în afară de armat a

franceză şi de „publicul francez".

' lotuşi, dintre toate agregatele sociale, cel care păstrează cea ma i •Mi.insă relaţie c u publicuril e este mulţimea . Chia r dac ă publicu l uu este uneor i decâ t un auditoriu lărgit şi dispersat, diferenţele dintre el şi mulţim e sunt numeroas e şi caracteristice, dup ă cu m

, i m văzut; mer g chiar pân ă la a stabili un fel de rapor t invers între IfOgresele mulţimilor şi progresele publicurilor. Este adevărat că

Times, L e Figaro, anumit e revist e mar i a u

publicu l disemina t î n lume a întreagă . Publicuril e religioase , academice ,

i c niiomice , estetic e sun t î n mo d esenţia l ş i constant internaţionale ; mulţimile altgioase, academic e etc . n u devi n internaţional e decâ t rar , su b form ă d e con ­

ţii esc . Nic i chia r congresel e n u a u putu t deven i internaţional e decâ t pentr u

i

I .

Anumit e

ziar e

d e

prestigiu ,

, i

.iu

fost precedat e

p e

aces t

dru m

d e

publicuril e

lo r aferente .

38

/

Opinia

şi

mulţimea

d i n rândurile unu i public surescitat se nasc adunările tumultoase din stradă; şi, cu m acelaşi public poate fi răspândit pe un teritoriu vast, este posibil ca în mai mult e oraşe, simultan, adunăr i zgomo­ toase născute din acest public să se strângă laolaltă, să strige, să devasteze , s ă masacreze . Aces t lucr u s-a întâmplat. 1 Da r ceea ce nu se vede sun t forţele care s-ar adun a dac ă n-ar exista publicuri. Dacă, ipotetic vorbind, toate ziarele ar fi suprimat e şi, o dat ă cu ele, publicurile lor, n-ar manifesta oare populaţia o tendinţ ă mul t mai puternică decât în prezen t de a se grup a în auditorii mai nume ­ roase şi mai coagulate în juru l catedrelor profesorilor, al predi­ catorilor, de a umpl e locurile publice, cluburile, saloanele, sălile de lectură, fără a mai socoti teatrele, şi de a se comport a mai zgo­ motos peste tot?

Nu ne gândi m la toate discuţiile din cafenele, din saloane, din cluburi pe care polemicele din presă ni le asigură, antidot relativ inofensiv. Este real faptul că număru l auditorilor din reuniunile publice, în general, se diminuează sau cel puţi n nu se măreşte, iar oratorii noştri cei mai căutaţi sunt departe de a repurt a succesul unui Abelard care ar atrage pe urmele sale trei mii de discipoli până în fundul văii triste din Paraclet. Chiar atunci cân d publicul este foarte numeros , el este mai puţi n atent decât înainte de apariţia tiparului, când efectul une i neatenţii era ireparabil.

Amfiteatrele universităţii noastre nu se mai bucur ă de afluenţa şi atenţia de odinioară, acu m sunt pe trei sferturi goale. Majoritatea

celor care odinioară ar fi fost curioşi şi pasionaţi să aud ă un discurs

îşi spu n în prezent : „îl voi citi într-un ziar

puţin, publicurile se lărgesc, în timp ce mulţimile se restrâng, iar importanţ a lor scade încă şi ma i rapid.

".

Şi astfel, puţi n câte

1 . S e poat e spun e chia r c ă fiecar e publi c poat e f i descri s pri n natur a mulţimi i cărei a î i d ă naştere , publicu l pio s poat e f i descri s pri n pelerinajel e l a Lourdes ; publicu l monde n pri n cumpărăturil e l a Longchamps , pri n baluri , pri n sărbători ; publicu l litera r pri n mersu l l a teatru , recepţiil e l a Academi a franceză ; publicu l industria l pri n greve ; publicu l politi c pri n reuniunil e electorale , Camerel e deputaţilor ; publicu l revoluţiona r pri n revoltel e ş i

baricadel e

sale

.

Publicul

şi

mulţimea

/

39

(l e s-a ale s di n timpuril e cân d elocinţ a sacr ă a unu i apostol , a

in II ii (lolomban*, a unu i Patrick", convertea popoar e întregi agă*

we de buzele sale? Marile convertiri ale maselor sunt operat e în

prezent de

Astfel, de orice fel ar fi grupurile rezultate di n scindarea une i taţi, fie că au un caracter religios, economic , politic, naţional

ziarişti.

. 111.11, publicul este întrucâtv a stare a lo r finală şi, c a să spune m aşa,

n un ii torul lor comun ; totul se reduc e la acest grup psihologic a

I.IIII I stare de spirit suferă o permanent ă mutaţie. Şi este remarcabil

Intui că agregatul profesional, fondat p e exploatarea reciprocă şi ,II jtptarea dorinţelor şi a intereselor, este cel mai afectat de această transformare civilizatoare. î n ciuda tuturo r deosebirilor p e car e !• .nu notat, mulţime a şi publicul, aceşti doi termen i extremi ai .voluţiei sociale 1 , au în comu n faptul că legătura între diverşii

li II livizi car e le compu n const ă nu în a se armoniza pri n însăşi diver-

•tntea lor, pri n specializările lo r utile unel e altora, ci în a se reflecta

1 1 1 lpr < >c, a s e confund a pri n similitudinil e lo r înnăscut e sa u dobân ­

di 11 • i n ir-un unison simpl u şi puterni c - dar cu o forţă mul t ma i mar e

Iul II in public faţad e o mulţime! -, într-o comuniun e de idei şi de i i 111 i n lent e care , d e altfel, lasă frâ u libe r diferenţelo r lo r individuale .

1 > 11 pă ce am descris naşterea şi ascensiunea publicului, i-am punc- I.H < aiacteristicile, asemănătoar e sau diferite de cele ale mulţimii,

kj ,u n indicat relaţiile genealogice cu diferitele grupuri sociale, să nu creăm să schiţăm o clasificare a varietăţilor sale, în comparaţie

i II cele ale mulţimii.

I'iitem clasifica atât publicurile, cât şi mulţimile din punct e de vedere foarte diferite; sub raportul sexului, există publicuri mas-

i iilinc şi feminine, dup ă cum există mulţimi masculine şi feminine. 1 >.n publicurile feminine compuse din cititoare de roman e sau de

*

Colomba n

(543-615) ,

călugă r

irlande z

car e

a

străbătu t

Galia ,

Elveţi a

ş i

I

lOmbardi a pentr u

a

evangheliz a

populaţiil e

băştinaş e

(n .

tr.) .

* *

Sfântu l Patrick ,

misiona r

creştin ,

patronu l

Irlande i

(n .

tr.) .

I . l'amili a ş i hoard a sun t cel e dou ă punct e d e plecar e al e aceste i evoluţii .

I

lai hoarda , band a grosolan ă ş i jefuitoare , n u est e decâ t mulţime a î n mişcare .

40

/

Opinia

şi

mulţimea

poezii la modă , de reviste de modă , de reviste feministe etc. nu seamănă deloc cu mulţimile de acelaşi sex. Au o cu totul altă impor­ tanţă numeric ă şi o natur ă mul t ma i inofensivă. Nu vorbesc de­ spre auditoriile feminine din biserici; da r când, din întâmplare , ele se adun ă în stradă, sperie tot prin gradul extraordina r de exal­ tare şi ferocitate. Pentr u a aprofund a această problem ă ar trebui să-i reciti m p e Jannse n ş i Taine . Primu l vorbeşte d e Hofmann , vrăji­ toare şi figură autoritară, care, în 1529, conduce a bandele de ţărani

animat e de predicile luterane. „Nu respira decât incendiu, jaf şi crimă " ş i făce a incantaţi i care , avân d menire a d e a-i face p e bandiţ i invulnerabili, îi fanatizau. Cel de-al doilea descrie comportamentu l femeilor, chiar tinere şi frumoase, în zilele de 5 şi 6 octombrie 1789. Nu vorbeau decât de a tranşa, a scoate rinichii, „a mânc a inima", a (ace „cocarde clin maţe" ; nu aveau decât idei canibale, idei pe care, se parc-, le punea u în practică. înseamn ă oar e că femeile, în ciuda blândeţii lor aparente , ascundea u instincte sălbatice, crimi­ nale, care ieşeau la iveală prin instinctul de turmă? Nu , este lim­ ped e că în aceste adunăr i feminine se face o selecţie din tot ceea ce este ma i lipsit de ruşine, ma i îndrăzneţ, aş spun e ma i masculin, printr e femei . Corruptio optimi pessima. în timp ce, pentr u a citi un ziar, chiar violent şi pervers, nu este nevoie, cu siguranţă, nici de atâta tupeu, nici de atâta perversitate - şi de aici, fără îndoială, com­ ponenţ a ma i bun ă a publicurilor formate din femei, în general

m a i degrab ă de natur ă

estetică

decâ t politică.

Sub raportul vârstei, mulţimile tinere - monoame * sau revolte ale studenţilor, ale puştilor din Paris - au mult mai mult ă impor­ tanţă decât publicurile tinere care - chiar şi cele literare - n-au exercitat niciodată o influenţă serioasă. în schimb, publicurile vârst­ nice condu c lume a afacerilor, în care mulţi