Sunteți pe pagina 1din 3

Formula chimica a omului

Lavoisier aratase la vremea lui, in secolul XVIII, ca plantele si animalele


sunt formate din carbon, hidrogen, oxigen si azot. Aceasta scurta lista s-a lungit
considerabil in ultimul timp. Daca luam in considerare un om de 70 kg greutate,
obtinem urmatoarea alcatuire:
1. Oxigen (56,1%) = 40 kg
2. Carbon (28%) = 19,6 kg
3. Hidrogen (9,3%) =6,5 kg
4. Azot (2%) = 1,4 kg
5. Calciu (2%) = 1,4 kg
6. Clor (1%) = 0,7 kg
7. Fosfor (1%) = 0,7 kg
8. Sulf, fier, sodiu, magneziu, fluor (0,6%) = 0,4 kg
In afara acestora, in corpul omenesc se mai intalnesc o sumedenie de alte
elemente, cum sunt cuprul (0,005%, aprox. 350 mg), manganul (0,002%, aprox.
140 mg), iodul (0,00004%, aprox. 28 mg), zincul (0,5% in celule), cobaltul, siliciul,
etc. de fapt, aproape toate elementele tabelului lui Mendeleev par a fi cuprinse in
corpul unui om.
Unii oameni curiosi s-au apucat chiar sa socoteasca, “la valoarea pietei”, cam
cat valoreaza toate aceste subsatante prezente in organismul unui om. Astfel, la
inceputul anului 1967, revista franceza “Express” anunta ca un cercetator al
societatii “Monsanto” a stabilit ca valoarea produselor chimice continute de
corpul omenesc ar atinge valoarea de aprox. 16000 lei. In realitate, calcule de
acest tip sunt ridicole si, fara indoiala, complet nereale. Intr-adevar, totul depinde
de “gradul de faramitare” al substantelor chimice din organism, luat in
considerare de socotitorul nostru. Pretul total al produselor chimice devine
inestimabil daca tinem seama de cele mai delicate substante, de hormoni, de
enzime, pe care omul nu a izbutit inca sa le prepare, de acizii nucleici atat de
complicati, a caror prima preparare, atunci cand va fi realizata intr-un viitor inca
neprecizat, va costa milioane!
Elementele chimice naturale nu depasesc numarul de 90, asa cum sunt inscrise
in tabelul periodic al elementelor, in timp ce combinatiile lor care se gasesc in
corpul omenesc ating sute de mii sau milioane de substante chimice! Pe de alta
parte, proprietatile elementelor separatenu mai apar catusi de putin in
combinatiile lor. Daca cercetam cu atentie lista elementelor data mai sus, putem
observa ca printre substantele prezente se afla si unele considerate ca foarte
periculoase. Asa sunt, de pilda, fluorul, cel mai activ dintre halogeni, care poate
distruge cu usurinta toate materiile organice; clorul, despre care se stie ca este
un gaz toxic, iritant, foarte periculos; fosforul, bromul si multe altele. Dar este,
inca o data, absurd sa le consideram in forma elementara, cand in realitate
aceste elemente chimice intra in combinatii in care-si pierd toate insusirile pe
care le aveau sub forma de elemente. Astfel, clorul, combinandu-se cu sodiul,
formeaza clorura de sodiu, banala sare de bucatarie. De fapt, o buna parte din
clorul cuprins inauntrul corpului nostru se gaseste chiar sub aceasta forma, de
clorura de sodiu. Lucruri asemanatoare se intampla cu aproape toate elementele
insirate in lista de mai sus. In organismul nostru, ele arareori apar izolate.
In afara glucidelor, lipidelor si protidelor, combinatii interesante prezinta
clorurile, sulfatii, carbonatii, fosfatii si alte saruri ale potasiului, calciului
magneziului si ale fierului, raspandite in diferitele tesuturi.
Fluorul, care se gaseste in cele mai multe tesuturi intr-o proportie
infinitezimala, se intalneste totusi ceva mai in abundenta in oase si mai ales in
smaltul dintilor. Fluorul si calciul se gasesc acolo sub forma unei sari numite
fluorofosfat sau fluoroapatita, substanta cu mare duritate, rezistenta la agentii
vhimici. Deci, in cazul smaltului dintilor, fluorul este si el un element constructiv.
Si siliciul poate avea un rol plastic (constructiv) in anumite cazuri. Totusi, in
general, rolul de elemente plastice este atribuit doar primelor 11 elemente in
ordinea abundentei: carbonul, hidrogenul, oxigenul, azotul, fosforul, sulful, clorul,
sodiul, potasiul, calciul, magneziul.
Celelalte elemente au doar un rol catalitic. Ele au fost denumite
oligoelemente (de la oligo “putin”, deci elemente in cantitate mica).
Dintre oligoelemente, fierul este cunoscut de cea mai multa vreme. Corpul
unui adult contine cam 3,5 g de fier, deci aprox. 0,005% din greutatea sa.
Veti intreba: dar unde se localizeaza fierul in organism?
Fierul intra in alcatuirea hemoglobinelor, a pigmentilor respiratori ai vertebratelor
si a altor pigmenti inruditi, citocromii, care au un rol foarte important in respiratia
celulelor. Absenta fierului din organism ar duce la moarte imediata. Iata deci ca,
desi exista in cantitate foarte mica, acest element este indispensabil vietii.
Dupa fier, urmeaza zincul (cam 1,5 g in corpul unui adult, deci 0,002%).
Zincul este urmat de cupru. Alte elemente se gasesc in proportie si mai mica. De
pilda, manganul se intalneste in proportie de 5 miimi de miligram la suta de
grame de tesut.
Lista diferitelor elemente prezentata mai inainte nu ne spune mare lucru
despre substantele variate si importante pe care ele le formeaza. Sa observam,
totusi, ca oxigenul reprezinta proportia cea mai ridicata: acest lucru se datoreste
marii cantitati de apa din tesuturi. Imediat dupa el urmeaza carbonul. Daca am
elimina apa din organism si am analiza apoi corpul omenesc, am ajunge la
constatarea ca 50% din greutatea acestuia ar fi formata din carbon. Faptul este
semnificativ, desi poate la prima vedere nu apre nimic straniu in acest procent
ridicat.
In lista data, dupa carbon urmeaza hidrogenul, apoi azotul. Asadar,
C+O+H+N. Aceste patru elemente impreuna alcatuiesc peste 90% din corpul
omenesc!
Dar mai este necesar un avertisment: a cunoaste diferitele substante din
organismele vii, a sti “compozitia chimica” a omului, de exemplu, nu este
suficient. Ar insemna sa privim totul ca o stare incremenita. Or, aceasta chimie
biologica “statica” e doar o treapta in cunoasterea noastra.
Bibliografie:
Leonid Petrescu - “Noua chimie a vietii”