Istoria teatrului romanesc

Inca din vremuri stravechi , locuitorii pamantului romanesc au simtit necesitatea jocului
teatral practicand obiceiuri si rituri in ale caror forme de manifestare colectiva deslusim
elemente cu un evident caracter spectacular . Aceste manifestari -; cuprinse in ceea ce Mircea
Eliade denumea ,, traditie folclorica “ si dintre care unele au razbatut pana in viata taranului
roman -; erau menite sa determine , prin procedee de natura magica , fertilitatea pamantului (,,
paparudele “ , ,, caloianul “ , ,, dragaica “ ) , sa contribuie la imbelsugarea traiului zilnic , sa
consemneze momente calendaristice sau ciclul evenimential al vietii si al mortii ( ,, brezaia ” ,
,, cucii ” , ,,calusarii”, ,, unchiesii ” ) .Ele se desfasurau , dupa imprejurari , in mijlocul
naturii , mai ales primavara si vara , in sate ori in casele oamenilor , totdeauna in prezenta
unui ,, public ” interesat sufleteste de productiile respective ( implicand adesea masti ) , si
erau practicate potrivit unor ,, scenarii ” constituite prin traditie orala , de catre ,, interpreti ”
( barbati , femei si copii ) anume alesi . Acestor practici li s-au suprapus in antichitate
manifestarile cu caracter spectacular ale autohtonilor geto -; daci , cele aparute pe tarmul
Marii Negre prin intermediul coloniilor grecesti , precum si cele aduse de colonistii romani in
Dacia ; in secolele II - VII ele au capatat trasaturile specifice noii spiritualitati romanesti
atunci nascute , fiind imbogatite apoi cu adaosuri laice si religioase medievale , pentru a fi
sintetizate treptat in asa numitele productii folclorice cu caracter teatral care aveau sa devina
in secolele XVIII - XIX elemente formative ale fenomenului teatral national cult .

Cea mai veche incercare dramaturgica originala cunoscuta pana astazi este cuprinsa intr-o
scriere anonima ( apartinand poate lui Samuil Vulcan ) , descoperita de Nicolae Densusianu in
biblioteca Episcopiei romane din Oradea , datand probabil din anii 1778 - 1780 si intitulata
Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (Uciderea lui Grigore Voda in
Moldova exprimata in forma de tragedie ) . Manuscrusul este alcatuit din scene disparate ,
cateva scrise in alte limbi
Din primii ani ai secolului al XIX - lea exista in Moldova cele trei scene pentru teatrul de
papusi ale lui Costache Conachi
Intre cele dintai incercari dramatice romanesti enumeram : fragmentul dintr-o piesa in versuri
intitulata Serdarul din Orhei descoperita de Vasile Alecsandri , care presupunea ca dateaza
din 1811
Cea dintai perioada de inflorire a dramaturgiei originale o gasim in legatura cu momentul
revolutionar de la 1848 , sub forma dezvoltarii comediei satirice , cand o serie de dramaturgi
isi propun sa tintuiasca la stalpul infamiei , cu mijloacele comicului, moravurile decazute ale
societatii vremii : parvenitismul , casatoria din interes , moda imitarii cu dinadinsul a unor
obiceiuri din lumea occidentala , stalcirea limbii romane , surprinse in structuri teatrale foarte
simple si cu resurse literare inca modeste .
Printre acesti dramaturgi trebuie amintiti Costache Facca , Alecu Russo, Costache Balacescu,
marele prozator Costache Negruzzi
Principala contributie la dezvoltarea dramaturgiei originale o aduce Vasile Alecsandri (1821
-; 1890) , personalitate complexa si reprezentativa a culturii nationale : poet , prozator ,
memorialist si dramaturg , animator de viata literara si teatrala .
Format in spiritul culturii franceze , el si-a incercat initial pana de dramaturg prin prelucrarea
unor teme din literatura pariziana a vremii , gasindu-si insa in curand tonul original .

Inceputul il constituie Iorgu de la Sadagura (1844) si Iasii in carnaval (1845) . Ambele

lucrari , impreuna cu Piatra din casa (1847) si O nunta taraneasca (1848) constituie ceea ce
am putea numi prima faza de creatie a lui Alecsandri in domeniul comediei .
Anii care au urmat ii aduc lui Vasile Alecsandri maturizarea talentului , dramaturgul
sintetizand din creatiile anterioare un personaj nou - Coana Chirita . Cele doua realizari
principale din aceasta serie Chirita in Iasi (1850) si Chirita in provincie (1852) , releva pozitia
critica a lui Alecsandri fata de viata sociala a vremii dar si perfectionarea mijloacelor sale de
creatie ( constructia decisa a personajelor , precizia replicii , efectele comice ) pana intr-atat
incat personajul principal a ramas multa vreme legendar , iar piesele respective rezista inca
reprezentarii in zilele noastre .

Din aceeasi perioada dateaza si comediile Concina ; Millo director ; Agachi Flutur ; Ginerele
lui Hagi - Petcu sau operetele Scara matei si Crai Nou (aceasta din urma pe muzica lui
Ciprian Porumbescu ) sau ,,feeria” Sanziana si Pepelea .
Putem afirma ca Alecsandri reprezinta punctul cel mai inalt atins in dezvoltarea comediei
satirice la jumatatea veacului al XIX - lea ( 1840 -; 1879 ) calitatile ( spiritul viu de observatie
, pitorescul personajelor , verva , umorul ) fiind proprii intregii dramaturgii premergatoare .

A doua directie de dezvoltare a dramaturgiei originale o constituie drama istorica de inspiratie

nationala .
Astfel primii autori ce au scris drame istorice au fost : Gheorghe Asachi , Theodor Codrescu,
Nicolae Istrati, Al . Pelimon, C. Z. Halepliu , Ioan Soimescu.
Inceputul cel mai edificator in drama istorica romaneasca il face Vasile Alecsandri cu piesa
Cetatea Neamtului tiparita in 1857 si al carei subiect , marturiseste autorul , ,,e tras din novela
istorica a d-lui C. Negruti “ (Sobieski si romanii , 1686) .
Incheindu-si pe la 1877 activitatea comediografica , Alecsandri creeaza drama in versuri , in
cinci acte , Despot -; Voda (1879) .

Dezvoltarea dramaturgiei autohtone romanesti din perioada 1877 -; 1918 ne apare dominata
de trei personalitati marcante : Ion Luca Caragiale , Alexandru Davila si Barbu Delavrancea .
Daca dezvoltarea comediei satirice ajunge cu opera lui Caragiale in faza clasica a
dramaturgiei romanesti , evolutia dramei istorice de inspiratie nationala atinge aceasta culme
prin contributiile lui Alexandru Davila si Barbu Stefanescu Delavrancea .

Inca de la inceputul secolului XX apar in literatura dramatica autohtona semnele unor innoiri
care aveau sa semnifice in perioada dintre cele doua razboaie mondiale intrarea dramaturgiei
intr-o epoca aparte , a unei complexe modernitati.
Victor Ion Popa (1895 -; 1946) , om de teatru si literat polivalent a adus prin opera sa
dramatica , regizorala si pedagogica o contributie insemnata la evolutia teatrului romanesc
dintre cele doua razboaie mondiale . Din variata lui creatie dramaturgica se desprind cateva
lucrari care releva preocuparea pentru drama si pentru comedia sentimentala : Muscata din
fereastra (1928) , Take , Ianke si Cadar (1933) .

A doua varsta a comediei se manifesta sub condeiul noului val de dramaturgi aparut pe la
mijlocul deceniului 7 : Paul Everac (Viata ca un vagon -; 1973 , Un fluture pe lampa -;
1972 ,Ordinatorul -; 1980 ); Suto Andras (Formidabilul Ghedeon -; 1967); Dorel Dorian
(Ninge la Ecuator -; 1964 ,Corigenta la dragoste -; 1967) ; Valentin Munteanu (Hotel ,,Zodia
Gemenilor”- 1975) ; Ion Baiesu (Presul -; 1972) ; Mihai Ispirescu (Concediu nelimitat -; 1978
; Trasura la scara -; 1983 ) ; Tudor Popescu (Paradis de ocazie -; 1979 , Concurs de frumusete
-1979 , Milionarul sarac -; 1983 , Hotul de sentimente -; 1988).
Pretutindeni , teatrul romanesc -; care i-a daruit artei universale pe Ion Luca Caragiale si pe
Eugen Ionescu , pe Matei Millo , pe Grigore Manolescu , pe Aristizza Romanescu si pe
Nottara , pe Maria Ventura si pe Elvira Popescu , pe Radu Beligan si pe Stefan Iordache , pe
Ion Sava si pe Liviu Ciulei , pe Andrei Serban si pe Silviu Purcarete , ca sa ne limitam numai
la cele mai rasunatoare nume -; contribuie si va contribui neincetat , cu sinceritate si ardenta
creatoare , la continua dezvoltare a relatiilor teatrale internationale , la cunoasterea reciproca a
slujitorilor scenei , exprimand o vocatie traditionala .
 COMICUL

Comicul de nume : Sardarul Cuculet

Comicul de situatie: Atunci cand tiganca nu intelege numele doamnei din trasura care era
coana Chirita si ea ii stalcea numele.
Atunci cand coana Chirita cade pe gheata
Comicul de moravuri: Sfidarea celorlalti din partea Chiritei care se credea mai presus

Comicul de limbaj : Atunci cand slujitorul pronunta gresit numele celor din familia Barzoi
(Chirita-Crita Gulita- Gurita Barzoi-Branzoi)

Chiriţa în Iaşi sau Două fete ş-o neneacă

de Vasile Alecsandri
Comedie cu cântece, în 3 acte
PERSONAJELE
Cucoana CHIRIŢA
GRIGORI BÂRZOI, şoţul ei
ARISTIŢA, CALIPSIŢA, fetele lor
PUNGESCU, coţcar bucureştean
BONDICI, coţcar ieşean
GULIŢĂ, copilul Chiriţei
Văduva AFIN
LULUŢA, copila ei
Sărdarul CUCULEŢ, director de agie
UN FECIOR BOIERESC
IOANA ţiganca
UN SLUJITOR DE BARIERĂ
UN SURUGIU
UN NEAMŢ CU ORGĂ
POFTIŢI LA BAL, SLUGI, SURUGII, CAI DE POŞTĂ
Reprezentată la Teatrul Naţional din Iaşi, în beneficiul artiştilor români, la 1850.

Rezumat

ACTUL I

Opera Chirita in Iasi de Vasile Alecsandri incepe cu actul intai in care aflam
prezenta Chiritei in caleasca asteptand la bariera sa intre in targ. Ea este intampinata de un
slujitor ce doreste sa-i afle numele pentru a il trece pe catastif. Cucoana , dupa o scurta cearta
cu slujitorul voieste a ii zice numele ei si a copiilor dar acestea fiind dificile de tinut minte
slujitorul le va scrie gresit pe catastif el repetandu-le “Crita Gurulita Lapsita si Rastita
Branzoi”.
Tocmai ce trecura de bariera Caleasca se impotmoleste in zapada. Chirita isi
cearta feciorul ca nu vroia sa ajute la dezapezirea calestei si ii ordona tigancii sa coboare.
Aceasta facand inadins sparge cutia Chiritei alunecand pe gheata.
Chirita ii cauta pe surugii iar in cautarea ei aluneca pe gheatza strigand “Valeu”.
Fetele ei auzind fug si ele sa vada unde a cazut mama lor dar supriza cad si ele.
Scena a II-a ii prezinta pe cei trei straini Bondici Pungescu si un neamt cu orga
intrand in Iasi. Ei dau nume gresite slujitorului de la intrare.
Venea dinspre Roman unde jucase carti iar unul din ei trisand au fost nevoiti sa plece
pentru a-si ascunde urma. S-au hotarat sa ramana o vreme in Iasi pana se vor linisti lucrurile.
 In scena a-III-a ni se prezinta de la inceput dezamagirea Chiritei deoarece ii
fugise surugii si nu reusea sa-i mai gasesca. Ea a reusit sa dea peste cei doi straini Pungescu si
Bondici care s-au prezentat ca fiind spatari si aga. Cei doi s-au oferit sa o ajute pe cucoana
conducand-o pe ea si pe fiicele ei la gazda asigurand ca totul va fi bine cu trasura.
Scena a-IV-a arata o cearta intre Cucoana Chirita si feciorul Gulita care iesise pe
gheata dezbracat. Ea ii reproseaza acestuia faptul ca nu a ascultat-o sa ramana in trasura.
Dupa ce l-a imbracat cu forta ii promite un dar mult dorit apoi pleaca cu el spre “tatacele” ei,
lasand pe fecioru mare si pe tiganca sa aiba grija de lucrurile in trasura pana vin boii sa o
ridice.
In ultima scena a primului act ni se prezinta intalnirea Chiritei cu vaduva Afin si
saradarul Cuculet. Din vorba in vorba ajung sa observe ca lipsesc fetele care plecase cu cei
doi straini. Au inceput sa fuga fiecare unde putea sa le caute. Ea se gandea ca o sa o certe
sotul ei.

ACTUL II

In prima scena a actului al doilea ne este prezentata chirita care isi facea
sprancenele pregatindu-se de bal. Ea este deranjata de Gulita care canta la orga, iesindu-si din
fire il pocneste pe baiat. Tiganca ii apreciaza sprancenele cucoanei.
In scena a doua Chirita vorbeste in prima faza cu Luluta(fiica lui Afin) fata care
era putin obraznica batandu-si joc de matusa Chirita. In a doua parte a discutie cucoana
dezbate problema casatoriei in legatura cu duducile ei. Ea isi exprima nemultumirea in fata lui
Afin deoarece niciunui flacau nu i se aprindeau calcaile dupa fetele ei.
In urmatoarea scena cucoana primeste o scrisoare de la sotul ei precum ca ia
murit catelusa.Afin si Luluta pleaca la acasa.
In scenele patru si cinci ne sunt prezentate momentele in care duducile cucoanei
precum si fiul Gulita nu reuseau sa se imbrace intampinand dificultati. Cucoana isi iese din
fire.
Scena a sasea ii gaseste pe cei doi Bondici si Pungescu facandu-si planuri in
legatura cu fiicele cucoanei.
Scenele sapte si opt prezinta intalnirea celor doi cu fiicele Chiritei precum si pe
dansa.
In ultima scena a actului al doilea aflam plecarea feteleor si a cucoanei la balul
Afinoaiei. Ele erau insotite de cei doi straini care incercau sa se autoinvite la petrecere.

ACTUL III

Primele doua scene ne prezinta sosirea familiei Barzoi (Chirita si duducile ei)
la Afin acasa. Gazda ramane mirata deoarece era prea devreme.Luluta ramane la fel de
obraznica in dialogul cu matusa Chirita.
Scena a treia prezinta pe cei doi copii Gulita si Luluta intrecandu-se in
ce stia fiecare. Gulita se lauda ca este cel mai bun cantaret , Luluta si ea avea cu ce sa-l
supere.
Scenele patru si cinci prezinta venirea lui Cuculet care credea ca este primul
ajuns . Afin a tinut sa-l anunte ca de data asta nu a fost chiar asa, Chirita fiind mai devreme
acolo.Cei doi discuta despre familia Barzoi
Scena a sasea mai prezinta si alti invitati ce au venit la bal cantand.
In a saptea scena ajunge si Chirita de la teatru unde vazuse piesa “Doua fete s-o
neneca”. Aceasta piesa i-a starnit nervozitatea cucoanei deoarece se potrivea cu dansa. Ea
acuzand autorul pentru necazul ei.Nefiind destul patania la teatru unde au ras toti de ea, cand
a intrat in salon au inceput a rade si boierii din incapere, ea fiind tot nedumerita.Tot in aceasta
scena ni se mai prezinta pe cei doi straini care erau urmariti de Cuculet pentru a-i prinde cu
ocaua mica.El le propune un joc de carti gandid ca asa va reusi sa-i atraga in pacat. In tot
acest timp restul boierilor dansau cu fetele la bal.
 Scena numarul opt prezinta continuarea jocului de carti dintre cei trei. La un
moment dat Luluta il vede pe Pungescu care trisa, aceasta a zis in gura mare ce a vazut.
Cuculet atat a asteptat pentru a-i prinde. Incepe scandalul in care Cuculet ii trage o palma
unuia dintre straini. Lumea afla adevarul despre cei doi. Auzind si Chirita ca cei doi erau
cotcari ,lesina.
In ultima scena apare si barbatul cucoanei , Barzoi care a venit sa o ia acasa pe
Chirita precum si pe copii ei. Aceasta nu vroia sa plece deoarece vroia sa marite fetele tot
intreband pe toti daca nu cumva vrea cineva sa le ia de neveste.Barzoi apuca pe Chirita de
mana si o trage spre usa din fund, fetele si gulita urmandu-i.Cuculet face semn epistatiilor ca
sa prinda pe Bondici si Pungescu. Invitatii de la bal se inchina in fata familiei Barzoi, razand
in hohote.

Chirita in Iasi – comentariu

Vasile Alecsandri

Născut 21 iulie 1821 Bacău Decedat 22 august 1890 Mircesti, judetul Iasi director
al teatrului din Iasi impreuna cu C.Negruzzi si M.Kogalniceanu, colaborator la Dacia
literara si Foaie stiintifica si literara (Propasirea), redactor si proprietar al Romaniei
literare. A luat parte la miscarea revolutionara de la 1848 in Moldova, redactand unul
dintre documentele ei programatice (Protestatie in numele Moldovei, a omenirei si a lui
Dumnezeu) si a petrecut un an in exil in Franta. Intors in tara ia parte la luptele pentru
Unirea Principatelor, se numara printre devotatii lui Al. I.Cuza, fiind numit deputat si
ministru in mai multe randuri. Isi sfarseste viata ca ambasador la Paris. Se stinge din
viata la data de 22 august 1890 si este inmormantat la Mircesti.
Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840)
Comedia este o specie a genului dramatic in versuri sau in proza kre prezinta intamplari si
personaje c starnesc rasul si kre are un final vesel.
Tema operei este critica instituţiilor şi moravurilor societăţii feudale.
Subiectul este comic şi critică arivismul micilor boieri rurali, care-şi dau aere de
nobili.
Chirita, comedie de moravuri surprinde modul d viata, moravurile unei epoci. Autorul apare
in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al personajelor.
Chirita e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu candoare un stupefiant
jargon frantuzit. Ea poate fi socotita ca o caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins
inovatoare, asa cum ursuzul si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul sclerozat in vechi
tabieturi si vrajmas oricarei primeniri. Gulita, fiul Chiritei, este un baiat lipsit de minte si de
educatie care vrea sa para foarte manierat si inteligent.
Comedia este realistă prin spiritul critic, prin faptul că eroii, conflictul, subiectul
sunt luate din viaţa socială. Chiriţa este tipul arivistului, Bârzoi este tipul
ispravnicului abuziv
Comicul este mijlocul prin care autorul realizeaza critica aspectelor abordate. Opera aceasta
este in primul rand o comedie de moravuri. Mijloacele de realizare a comicului sunt variate :
comicul de limbaj –utilizarea calcului lingvistic (utilizarea mot-a-mot a expresiilor si
locutionilor) , utilizarea unor neologisme cu forma gresita sau cu sens gresit ; comicul de
caracter – personajele sunt ridicule prin contrastul dintre esenta si aparenta ; comicul de nume
– cele mai multe sunt diminutive – Luluta, Gulita, Chirita ; comicul de moravuri – ipocrizia ,
incultura, snobismul, coruptia.
Formele comicului sunt umorul si ironia.
Ca moduri de expunere, autorul foloseste dialogul si monologul, iar caracterizarea
personajelor se face in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lor, ori direct de catre
alte personaje.
O alta modalitate o constituie indicatiile scenice prin care autorul isi “misca” personajele, le
da viata, folosind comicul ca principal mijloc artistic.
Opera “Chirita in Iasi” se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul satirizeaza cu
sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicule, starnind rasul, cu scopul
de a le indeparta.