Sunteți pe pagina 1din 3

CARACTERIZAREA LUI STEFAN GHEORGHIDIU

Camil Petrescu,poet,prozator,dramaturg,filosof,este unul dintre cei mai moderni scriitori


interbelici.Romanele sale au avut un mare success la public datorita faptului ca a inovat formula estetica,efortul
sau fiind de a se diferentia de romanul traditional si obiectiv,dar si de sondarile excesive ale psihicului
uman.Premisa lui C. Petrescu este ca literatura unei epoci trebuie sa fie sincrona cu filosofia,cu psihologia,cu
toate domeniile cunoasterii:filosofia lui Henri Bergson,Edmun Husserl(fenomenologia),Friedrich
Nietzsche(nihilismul),Sigmund Freud(psihanaliza).Toate acestea se regasesc in creatia sa.Potrivit lui Camil
Petrescu,proza traditional este viciata de omniscient naratorului,de tipologizari excesive si facile,de
calofilism(cautarea cu orice pret a expresiei frumoase).In consecinta,C. Petrescu sustine impunerea unui alt tip
de roman,modern,care trebuie sa aiba urmatoarele calitati:personajele trebuie urmarite in miscare,in evolutie
psihica;timpul romanului trebuie sa fie unul subiectiv,astfel incat romanul modern sa devina o experienta
interioara,o constructive libera,bazata pe rememorare,introspective,retrospective,dar mai ales pe transcrierea
fluxului de constiinta.Mai mult,C. Petrescu cere prozatorului modern autenticitate(exprimarea in scris,cu
sinceritate,a experientelor limita),substantialitate(examinarea esentelor faptelor,analiza psihologica
amanuntita),biografism(asa se explica faptul ca romanele sale au lungi note de subsol).Modelul lansat de C.
Petrescu in proza romaneasca interbelica a fost foarte apreciat de cititori sau de critica literara,iar cativa scriitori
continua paradigma acestui roman:M.Eliade,M.Sebastian,A.Holban etc.
Inca de prin anul 1929,C.Petrescu a incercat sa scrie cateva nuvele cu subiecte inspirate din Primul
Razboi Mondial,la care a participat ca sublocotenent.Textele pe care le-a publicat prin revistele vremii au fost
adunate intr-unul mai mare,autorul hotarandu-se mai tarziu asupra titlului,care avea sa devina Ultima noapte
de dragoste,intaia noapte de razboi.Initial,romanul avea o intindere mai mare,dar autorul a intervenit succesiv
in text,potrivit conceptiei sale despre roman,care ii impunea ca textul sa fie rezultatul unui proces de creatie
spontana.
Tema este duala,potrivita celor doua segmente ale cartii,precizate si de titlu:pe de o parte,relatarea
uneo experiente amoroase esuate,pe de alta parte descrierea conditiei intelectualului roman in PRM.
Din punct de vedere structural,romanul are doua parti,care urmaresc dragostea si razboiul.In prima se
rememoreaza iubirea esuata dintre Stefan Gheorghidiu si Ela,iar partea a doua urmareste experienta de pe
front a personajului.Cele doua segmente sunt unite de o singura perspective,de o singura voce narativa,de o
singura constiinta autoreflexiva(se autoanalizeaza).Daca prima parte este in intregime fictive,a doua foloseste
jurnalul de front al autorului(intrucat el insusi a participat la luptele descrise).Se poate observa aici prezenta
trasaturii moderne a biografismului.
Personajul(homo fictus-E.M.Forster) reprezinta o individualitate conceputa dupa modelul realitatii sau ca
rod al imaginatiei-fiinta de hartie (R.Barthes),fiind elementul esential al operei literare.Personajul
principal,Stefan Gheorghidiu,reprezinta figura intelectualului lucid,inadaptatul superior,care traieste drama
indragostitului de absolut,care nu isi poate gasi locul intr-o societate dominate de mediocritate si
imoralitate.Student la FIlosofie,Stefan Gheorghidiu este o fire excesiv de analitica,cu un flux abundent de
constiinta si cu o atitudine reflexiva uneori exagerata,calitati ce il vor defini in societate drept un inadaptat.
Prosopografia(portretul fizic) personajului este vag precizata,nepunandu-se accentul pe infatisare
tocmai din prisma incadrarii romanului in tipul romanelor psihologice.Totusi, in putinele pasaje descriptive,
Stefan Gheorghidiu este conturat ca fiind un individ lipsit de preocupari pentru vestimentatie si
aspect, preocupari pe care le considera superficiale, frivole.El ajunge sa se compare la un moment dat cu
domnul G., la nivelul aspectului camasii: daca in cazul lui se remarca mansetele prea largi si cu colturile sucite
inafara, domnul G.avea mansetele bine intinse, mici.
In ceea ce priveste etopeea(portretul moral), eroul este caracterizat de o serie de trasaturi care reies din
actiunile, gandurile si discutiile din roman.Intelectual preocupat de probleme de constiinta, Stefan
Gheorghidiu,este inchistat in lumea sa zugravita ideal, pe baza unor concepte filosofice transpuse din teoria
predata in facultate in viata sa reala, concepte care ii ordoneaza si ii guverneaza intreg universul interior si
exterior.
Se poate spune ca trasatura dominanta a lui Gheorghidiu este orgoliul.Clipa in care o intalneste pe Ela
coincide cu conturarea posibilitatii de a-si implini un ideal prezent in orizontul tiparelor sale, idealul femeii
perfecte.Egocentric si egoist,se foloseste de simpatia Elei pentru el si ii recreeaza personalitatea astfel incat sa
se potriveasca standardelor sale ontologice.Criticul Dumitru Micu subliniaza foarte bine motivul primordial din
care ia nastere pasiunea:Vanitatea de a fi iubit de o femeie frumoasa devine la el stimulul pasiunii.In
conceptia sa,iubirea trebuie sa fie pura,absoluta,neatinsa de pacatele cotidiene,motiv pentru care si-o
sugjuga,obligand-o si sufocand-o sa se rupa de realitate(Realia) si sa se adapteze Utopiei lui Stefan.Desi
pentru o vreme compromisul Elei pare unul viabil,in timp se altereaza,ajungand pana la degradare din cauza
incapacitatii lui Stefan de a face un sacrificiu pentru reconciliera relatiei dintre cei doi,pentru contopirea celor
doua lumi,Utopia si Realia.Or, conflictele interioare apar tocmai in momentul in care Stefan realizeaza ca nu
este dispus sa faca acest compromis propus de sotia sa,nu numai din orgoliu(fiind sub conditia lui de
intelectual,refuza sa isi schimbe garderoba si sa adopte comportamentul superficial al dansatorilor apreciati de
Ela),dar si din incapacitatea de a-si schimba prorpiul set de valori.Pentru el, ins educat, format intr-o sfera a
principialitatii, vietuirea intr-o lume marcata de inexistenta acesteia este o absurditate, motiv pentru care prefera
sa ramana un inadaptat, un izolat si sa actioneze in continuare in conformitate cu crezurile sale intrinseci.
Pe langa orgoliu,in roman se contureaza si alte trasaturi ale personajului,precum:natura analitica si
reflexiva,luciditatea,sensibilitatea exagerata,conditia propriei valori in raport cu mondenii apreciati de
Ela.In excursia de la Odobesti,micile incidente,gesturi fara importanta,privirile pe care Ela le schimba cu domnul
G,se amplifica in constiinta protagonistului.(ex.cand manca din farfuria lui)Nevoia de absolut il determina sa-si
analizeze cu luciditate starile sis a-si exagereze suferinta,radicand-o la proportii cosmic.Trairea intensa a
experientei razboiului il schimba si chiar daca el a supravietuit din punct de vedere biologic,intreg sistemul de
valori i-a fost rasturnat.Dupa terminarea razboiului,ajunge sa constientizeze latura patologica a atitudinilor sale
extremiste,care l-au facut sa puna pe primul plan egocentrismul.St. Gheorghidiu isi da seama de insignifianta
dramei sale de constiinta in raport cu drama intregii umanitati.
Ca mijloace de caracterizare, se remarca atat caracterizarea directa, facuta de personajul insusi si de
alte personaje, cat si caracterizarea indirecta, prin fapte, gesturi actiuni si prin monolog interior si introspective.
Stefan Gheorghidiu se autocaracterizeaza ca fiind un tip imposibil care complica absolut orice
intamplare, surprinzandu-si caracterul hiper-analitic. Mai mult, in timpul excursiei de la Odobesti, Ela ii spune
esti de o sensibilitate imposibila, iar o doamna, partenera de conversatie a lui Gheorghidiu la petrecerile
mondene, ii spune Ah, dumneata esti dintre acei care fac mofturi interminabile si la masa. Dintre cei
care intotdeauna descopera firele de par in mancare [...]. Nu, atata luciditate e insuportabila,
dezgustatoare., replici care subliniaza modul in care este perceput de catre cei din jur, ca un inadaptat, un
om altfel decat ei.
Caracterizarea indirect rezulta din faptele si gandurile sale,care ii redau intregul sistem de valori: O
iubire mai mare e mai curand un proces de autosugestie; Iubesti mai intai din mila, din indatorire, din
duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita;Orice iubire e ca un monoideism:voluntar la
inceput,pathologic pe urma. (mai dezvolt eu)
In ceea ce priveste instantele narative,autorul introduce un narrator cu urmatoarele
trasaturi:fictive,implicat,subiectiv,uniscient.El face homodiegeza actoriala(naratiune la persoana I) iar
perspective narativa este subiectiva.
In concluzie,Stefan Gheorghidiu este un inadaptat superior,lucid si hipersensibil,la fel ca majoritatea
eroilor lui C. Petrescu.El incearca sa recompuna lumea in functie de aspiratia sa catre absolut si are orgoliul de
a refuza o realitate care nu i se potriveste,de a renunta la o iubire care nu mai coincide cu imaginea pe care el
si-o crease.Concluzia este, asadar, una extrem de simpla: chiar daca a pierdut-o pe Ela, femeia pe care poate a
iubit-o sau poate nu, care poate l-a inselat, poate nu, acest lucru nu mai conteaza, intrucat Stefan Gheorghidiu -
filosoful, intelectualul, omul, soldatul - a invatat o lectie de viata pe care cu siguranta nu o va uita niciodata.