LUCRARE DE LICENTA

IMPORTANTA EPIDEMIOLOGICA SI CLINICA A INFECTIEI CU

VIRUSUL HEPATITIC C
Autor: Camelia Nitulescu

REZUMAT

Hepatita cu virus C este considerata in prezent o problema urgenta

de sanatate publica. Ea afecteaza 12 milioane de europeni si 180 de
milioane de persoane din intreaga lume.
Calea parenterala de transmitere, evolutia adesea silentioasa,
complicatiile grave (cum sunt ciroza si cancerul hepatic) sunt realitati
care amplifica importanta acestei boli, solicitand masuri energice de
preventie, depistare precoce si nu in ultimul rand extinderea progra-
melor de educatie sanitara in directia limitarii raspandirii infectiei.
Avand in vedere ca tratamentele antivirale disponibile in prezent nu
sunt eficiente decat pentru o parte din pacienti, cele mai mari sanse in
lupta cu virusul ne sunt oferite de studiile si masurile epidemiologice.
Sursa de agenti patogeni o constituie omul bolnav, cu
hepatita acuta, dar si cronica, ciroza sau cancer hepatic primitiv.
Modul de transmitere poate fi: direct (transferul transplacentar,
relatiile sexuale, alaptarea, contaminarea leziunilor preexistente cu
produse organice provenind de la surse de VHC, transfuziile de sange
si derivati, igiena deficitara a ciclului menstrual s.a.m.d.) sau indirect,
prin intermediul obiectelor si instrumentelor contaminate (ace, periuta
de dinti, aparat de ras cu lama sau chiar electric, dispozitiv de epilat).
Infectia nu are sezonalitate si nici periodicitate, insa are predilec-
tie pentru sexul feminin si se intalneste mai ales intre 25 si 65 de ani,
desi poate afecta orice varsta. Nu s-au gasit diferente semnificative
intre mediul urban si cel rural sau intre rase.

HEPATITA ACUTA CU VIRUS C

1. Definitie
Hepatita acuta virala tip C este o boala infectioasa transmisibila,
produsa de virusul hepatitei C, care consta intr-o inflamatie a paren-

1
 chimului hepatic, evoluand frecvent asimptomatic sau cu o
simptomatologie medie, cu potential mare de cronicizare.
2. Etiologie
Agentul etiologic, virusul hepatitei C, a fost identificat destul de
recent (1988) si clasificat in familia Flaviviridae ca un gen separat,
Hepacavirus. Are dimensiuni reduse, de 55-56 nm, simetrie
ecosaedrica si prezinta un invelis exterior glicolipidic cu doua protei-
ne majore, inductoare de anticorpi specifici neutralizanti. Miezul
viral contine o proteina bazica non-glicozilata cu mai multi epitopi
slab imunogeni.
3. Clinica
Simptomele hepatitei acute C nu prezinta nimic caracteristic si
deci nu pot fi deosebite de simptomele din hepatita acuta A sau B.
Incubatia medie este de 6 – 9 saptamani.
Perioada de stare dureaza in general 10 – 30 de zile, dar exista
forme care se prelungesc pana la un an.
Manifestarile clinice inregistrate sunt: astenia, sindromul
dispeptic, icterul, dureri in hipocondrul drept, hepatosplenomegalie.
4. Diagnosticul se sprijina pe date: epidemiologice, clinice si de
laborator.
Dintre testele de laborator, le enumeram in continuare pe cele
utile in diagnosticul etiologic.

testul semnificatia
ELISA Test de triaj. Indica infectie recenta sau veche fara a
oferi indicatii privind vindecarea; testele pozitive
trebuie confirmate.
RIBA Test de confirmare serologica.
Rt PCR HCV/ARN Detecteaza prezenta viremiei; confir-
Calitativ ma diagnoticul de infectie cronica; monitorizeaza
pacientii sub tratament
Rt PCR HCV/ARN Determina nivelul viremiei; este un predictor al
Cantitativ probabilitatii de raspuns la tratament.
Genotipare Diferentierea genotipurilor; este un predictor al
(hibridizare; tratament probabilitatii de raspuns la tratament
cu enzime de restrictie
etc.)

( Dupa C. Cernescu, S. Ruta - „Curs concis de virusologie”)

2
 5. Tratament
In prezent, hepatita acuta cu virus C beneficiaza de un
tratament asemanator cu al celorlalte hepatite acute virale. El vizeaza:
o Sprijinirea organismului in lupta cu virusul in vederea
vindecarii prin forte proprii;
o Instituirea unei terapii de tip patogenic in cazul formelor seve-
re de boala;
o Recuperarea dupa boala acuta pana la vindecarea anatomica,
prevenirea recaderilor si a evolutiei spre cronicizare.
Tratamentul antiviral se introduce daca in primele 3 luni de la
debutul unei HVC sarcina virala ARN – VHC se mentine crescuta si
consta din Interferon alfa – 2 (5 MU/zi timp de 4 saptamani, apoi 5
MU la 2 zile, timp de 5 luni), singur sau asociat cu Ribavirina (0,18–
1g/zi).

HEPATITA CRONICA CU VIRUS C

1. Definitie
Este o boala inflamatorie cronica determinata de virusul hepatitic
C, cu o evolutie care se prelungeste peste 6 luni si care are potential de
progresiune spre ciroza.
2. Tablou clinic
Este nespecific, multe dintre simptome fiind comune cu cele
intalnite in alte hepatite cronice.
Simptomele includ:
 Astenia, instalata insidios;
 Sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept;
 Greata;
 Inapetenta;
 Dureri musculare;
 Dureri articulare;
Greata si varsaturile prelungite pot cauza deshidratare. Pacientii cu
varsaturi repetate pot acuza urmatoarele simptome:
 Fatigabilitate;
 Confuzie sau tulburari de concentrare;
 Cefalee;
 O diminuare a volumului urinelor;

3
  Iritabilitate;
Examenul clinic poate fi normal sau poate releva: icter,
sensibilitate la palparea ficatului, hepatomegalie usoara sau
splenomegalie. Unii pacienti au stelute vasculare sau eritem palmar.
3. Explorari paralinice
Explorarile biochimice evidentiaza alterarea in grade variate a
functiei hepatice cu evolutie fluctuanta a nivelului transaminazelor
(cresterea preponderenta a ALT), cresterea concentratiei IgG si uneori
a GGT.
Biopsia hepatica este explorarea care confirma diagnosticul de
hepatita cronica si stadiul evolutiv al bolii. Evidentiaza prezenta
foliculilor si agregatelor limfoide asociate steatozei si eventuale
leziuni ale ductelor biliare de tip colangita nesupurativa.
In formele active de boala sau in puseele de citoliza se deceleaza
elemente de necroza hepatocitara cu peace-meal necrosis sau bridging
necrosis (evolutie catre ciroza hepatica).
4. Determinari extrahepatice
Hepatita cronica cu virus C se asociaza frecvent cu alte boli
imune: crioglobulinemia mixta tip 2 si tip 3, glomerulonefrite
determinate de vasculitele crioglobulinemice, sindromul Sjögren,
porfiria cutanata tardiva. Toate aceste afectiuni raspund favorabil la
tratamentul antiviral cu interferon.
5. Tratament
Tratamentul antiviral este singurul mijloc prin care se poate opri
evolutia spre ciroza. Nu exista nici un avantaj al repausului, dietei sau
suplimentelor vitaminice.
Medicamentele disponibile in prezent sunt interfero-
nul α si, ca alternative pentru pacientii care nu raspund la terapia cu
primul – β-interferonul, consensus interferon si peghilated interferon.

PROPUNERI SI MASURI PENTRU REDUCEREA

MORBIDITATII PRIN HEPATITA VIRALA C

Dintre masurile ce pot fi adoptate in vederea reducerii morbiditatii

prin hepatita virala C, cele mai importante sunt urmatoarele:
1. Testarea tuturor donatorilor de sange si eliminarea de la donare a
persoanelor AcVHC pozitive. Se mai recomanda evitarea pe cat

4
posibil a transfuziilor de sange si folosirea lor numai acolo unde este
neaparat nevoie (de exemplu pierderi masive de sange cu soc
hipovolemic).
2. Folosirea tratamentului injectabil exclusiv cu ace si seringi de
unica folosinta.
3. Folosirea acelor de unica folosinta sau sterile la acupunctura,
perforarea tegumentelor, tatuaje, „body piercing”.
4. Testarea AcVHC la donatorii de organe si eliminarea de la donare
a celor AcVHC pozitivi;
5. Sterilizarea riguroasa a instrumentarului chirurgical si
stomatologic.
6. Folosirea unor truse individuale de manichiura – pedichiura pentru
bolnavii cunoscuti cu infectie VHC, care sa se puna la sterilizat
separat de restul instrumentarului folosit la manichiura-pedichiura.
7. Folosirea prezervativului, desi riscul de transmitere pe cale
sexuala a infectiei cu VHC e mai mic fata de infectia cu HIV si fata
de infectia cu VHB.
Membrii aceleiasi familii sau gospodarii in care exista cel putin un
caz acut sau cu hepatita C cronica, trebuie de asemenea sa fie educati
sa evite obiceiul de a folosi in comun periute de dinti, lame si aparate
de ras, foarfece si alte instrumente din trusa de manichiura –
pedichiura si chiar lenjeria, mai ales cea intima.

A. Studiu asupra factorilor de risc pentru infectia cu virusul

hepatitic C

I. Scopul lucrarii este evaluarea importantei factorilor de risc

cunoscuti pentru dobandirea infectiei cu VHC.
II. Obiective:
Studiul isi propune:
1) Sa analizeze repartitia pe sexe si pe grupe de varsta a bolnavilor
de hepatita cronica cu virus C.
2) Sa analizeze incidenta factorilor de risc cunoscuti in ran-
dul bolnavilor de hepatita cronica cu virus C.
3) Identificarea factorilor de risc cel mai frecvent intalniti in randul
bolnavilor de hepatita cronica cu virus C.
III. Material si metoda:

5
 Studiul retrospectiv a fost realizat in Clinica de boli infectioase si
tropicale „Dr. Victor Babes”. Am analizat 50 de foi de observatie ale
bolnavilor de hepatita cronica cu virus C internati in spital de-a lungul
timpului si am notat rezultatele anchetei epidemiologice intr-o fisa
speciala.
Analiza statistica a datelor:
Analiza statistica a datelor a fost realizata cu ajutorul aplicatiei
Microsoft Excel.
IV. Concluzii:
1. Repartitia pe sexe a bolnavilor de hepatita cronica cu virus C a
fost urmatoarea:

Sex Nr. pacienti Procentaj

Masculin 13 26%
Feminin 37 74%
Total 50 100%

Se constata o incidenta mai mare a infectiei cu VHC in randul

femeilor (74%) fata de barbati (26%), cu un raport F / B de
aproximativ 3 / 1.
2. Varsta minima a bolnavilor de hepatia cronica cu virus C din
lotul luat in studiu a fost de 29 ani, iar varsta maxima a fost de 79 ani.
Repartitia pe grupe de varsta este relativ uniforma, cu o usoara
prevalenta pentru segmentul 50 – 59 ani.
3. Factorii de risc cu ponderea cea mai mare sunt: interventiile
chirurgicale (84% din pacienti), tratamentele stomatologice (64% din
pacienti), transfuziile sangvine (42% din pacienti). Acest rezultat
subliniaza nu numai amploarea problemei epidemiologice ridicate de
infectia cu virus C, dar si necesitatea perfectionarii mijloacelor de
lupta impotriva transmiterii virusului.
De asemenea, o pondere mare au avut frecventarea saloanelor de
infrumusetare (16% ) si tatuajul, respectiv piercingul (10%), un
argument in plus in favoarea promovarii si, de ce nu, perfectionarii
metodelor de sterilizare a instrumentelor folosite pentru manopere
sangerande.
La polul opus se afla obiceiul de a dona sange (2% dintre
pacienti) si ocupatiile cunoscute a prezenta risc crescut (4%). Acest

6
rezultat ilustreaza eficienta mijloacelor de protectie impotriva
imbolnavirilor profesionale pe de o parte, iar pe de alta parte rezultatul
introducerii instrumentelor de unica folosinta in practica medicala.
4. Dintre cei 50 de pacienti inclusi in lotul luat in studiu, unul (2%)
nu a putut indica nici un factor de risc la ancheta epidemiologica. Pe
de alta parte, in cazul a 3 pacienti (6%) s-a decelat un singur factor de
risc.
Reiese de aici faptul ca in absenta unei simptomatologii bine
conturate, depistarea purtatorilor de virus hepatitic C poate fi dificila,
chiar cu cea mai amanuntita anamneza. Raman indiciile furnizate de
simptomele digestive nespecifice care orienteaza asupra unei suferinte
hepatice si stiinta de a interpreta informatiile in context pentru un
diagnostic cat mai precoce si un prognostic cat mai favorabil pentru
bolnav.
O tentativa de a depista anamnestic sursa de infectie in cazuri
individuale pare sortita esecului in conditiile in care in 92% din cazuri
pacientii au avut doi sau mai multi factori de risc.

B. MANIFESTARILE CLINICE ALE HEPATITEI CRONICE

CU VIRUS C

I. Scopul studiului este analizarea amplorii tabloului clinic al

hepatitei cronice cu virus C.
II. Obiective:
1) Studierea incidentei diferitelor manifestari clinice ale bolii.
2) Identificarea celor mai frecvente manifestari clinice.
III. Material si metoda:
Pentru realizarea acestui studiu retrospectiv am folosit aceleasi foi
de observatie (50 la numar) ale bolnavilor de HCVHC internati in
Spitalul de boli infectioase si tropicale „Dr. Victor Babes”, din care
am notat semnele si simptomele prezentate de pacienti intr-o fisa
speciala.
IV. Concluzii:
1) Cele mai frecvente manifestari clinice prezentate de bolnavii de
hepatita cronica cu virus C inclusi in lotul luat in studiu au fost:
 Astenia fizica (58% din cazuri);
 Hepatalgia (50%);
 Greturi (34%);

7
  Cresterea consistentei ficatului (30%).
Sunt manifestari ale suferintei hepatice.
Cele mai rar intalnite manifestari clinice au fost:
 Prurit tegumentar (2% din cazuri);
 Cefalee (2%);
 Telangiectazii (2%);
 Icter (2%).
Pruritul tegumentar si telangiectaziile sunt semne de insuficienta
hepatocelulara, deci este firesc sa le intalnim doar in cazurile grave
(mai rare) sau in stadiile avansate ale bolii, iar cefaleea este
considerata urmarea deshidratarii provocate de varsaturile frecvente.
2) In 18% din cazuri (9 pacienti), nu a fost decelata nici o
manifestare clinica, 14% (7 pacienti) au prezentat o singura
manifestare clinica, iar 68% (34 pacienti) au prezentat doua sau mai
multe manifestari clinice.
Avand in vedere ca infectia si leziunile hepatice exista, chiar in
lipsa manifestarilor clinice, acest rezultat subliniaza inca o data
importanta depistarii purtatorilor asimptomatici de virus hepatitic C,
importanta masurilor de preventie a transmiterii infectiei, si nu in
ultimul rand rolul mijloacelor paraclinice in diagnosticul hepatitei
cronice cu virus C.
Proportia mare a pacientilor simptomatici creste speranta ca
aceasta boala cu evolutie si consecinte grave poate fi depistata cat mai
precoce posibil in vederea inceperii cat mai devreme a tratamentului si
a prelungirii vietii pacientului.

C .DETERMINARILE EXTRAHEPATICE ALE HEPATITEI

CRONICE CU VIRUS C

I. Scopul studiului este analiza frecventei manifestarilor

extrahepatice ale hepatitei cronice cu virus C.
II. Obiective:
1) Studierea incientei manifestarilor extrahepatice in randul
bolnavilor de HCVHC.

8
 2) Identificarea celor mai frecvente manifestari extrahepatice ale
HCVHC.
III. Material si metoda:
Pentru realizarea acestui studiu retrospectiv am folosit aceleasi foi
de observatie (50 la numar) ale bolnavilor de hepatita cronica cu VHC
internati in Spitalul de boli infectioase si tropicale „Dr. Victor Babes”.
Am notat intr-o fisa speciala urmatoarele manifestari extrahepatice
prezentate de pacientii inclusi in lotul studiat:
1 – anemie aplastica;
2 – diabetul zaharat;
3 – manifestari reumatismale;
4 – nefropatia tubulo – interstitiala;
5 – tiroidita Hashimoto;
IV. Concluzii:
1) Manifestarile extrahepatice prezentate de pacienti au fost putine
si rare, asa cum arata si literatura de specialitate.
2) In functie de incidenta lor in randul bolnavilor din lotul studiat,
pot fi ierarhizate astfel:
 Diabet zaharat: 10%;
 Manifestari reumatismale: 10%;
 Anemie aplastica: 6%;
 Nefropatii tubulo – interstitiale: 2%;
 Tiroidita Hashimoto: 2%.

BIBLIOGRAFIE:

1.Anthony S. Fauci, Eugene Braunwald, Kurt J. Isselbacher, Jean

D. Wilson, Joseph B. Martin, Dennis L. Kasper, Stephen L. Hauser,
Dan L. Longo , Principiile medicinei interne, ed. a 14-a, vol. II ,2001,
Editura Teora.
2. Anca Mihaela Drăgoi – Hepatita posttransfuzională – cercetări
asupra relaţiei dintre etiologie şi tabloul clinico – evolutiv – rezumatul
tezei de doctorat , 1998 , Universitatea de medicină şi farmacie „Carol
Davila”, Bucureşti.
3. Azoicăi Doina, Filimon Raluca, Ivan Aurel, Epidemiologie
generală şi specială (curs), 1997, Editura Universităţii de Medicină şi
Farmacie Grigore T. Popa , Iaşi.

9
 4. Alexandra Mănăilă, Bombe cu efect întârziat, Observatorul
Medical, nr. 87, 2005.
5. Andrew J. Muir, M. D., M. H. S., Jeffrey D. Bornstein, M. D.,
Peginterferon Alfa – 2b and Ribavirin for the Treatment of Chronic
Hepatitis C in Blacks and non – Hispanic Whites, The New England
Journal of Medicine, no. 22, 2004.
6. Prof. Dr. Alexandru Oproiu, „Află de C” – prima campanie
naţională de educare, informare şi prevenţie a hepatitei C, Medic.ro,
nr. 34.
7. Biopsia sau markerii non – invazivi pentru evaluarea
hepatopatiilor cronice difuze, Gastro.ro, nr. 6.
8. Brett D. Lindenbach, Bela M. Prágai, Roland Montserret,
Rudolf K. F. Beran, Anna M. Pyle, François Penin, Charles M. Rice,
The C Terminus of Hepatitis C Virus NS4A Encodes an Electrostatic
Switch that Regulates NS5A Hyperphosphorylation and Viral
Replication, Journal of Virology, no. 17, 2007.
9. Constantin Ciufecu, Valentina Florea, Adrian Bancescu,
Elemente de epidemiologie: pentru studenţii anului al VI-lea –
Medicină Generală, 2000, Editura Ovidius University Press,
Constanţa.
10. Dr. Chiriţă Aurel Doru, Dr. Tiglea Liviu Cristian, Dr. Toropoc
Ionel, Clinica de dermatologie, Spitalul clinic de urgenţă militar
central, Porfirie cutanată tardivă asociată cu hepatita cronică cu virus
C, Stetoscop, nr. 12, 2003.
11. C. P., Hepatita C, boala cea mai scumpă, Ziua, 29 septembrie
2007.
12. Prof. Costin Cernescu, Dr. Ruta Simona, Curs concis de
virusologie”, 2002, Editura Universitara Carol Davila, Bucuresti.
13. Ciroza hepatică, Farmacist.ro, nr. 13.
14. Dan Adrian Negrea, Hepatita virala C şi aspectele ei
epidemiologice, 2002, Editura Universitatii din Oradea, Oradea.
15. Dr. Dan Enăchescu, Dr. Mihai Gr. Marcu, Sănătate publică şi
management sanitar, 1998, Editura All, Bucureşti.
16. Declaraţie scrisă a Parlamentului European cu privire la
hepatita C, Medic.ro, nr. 32.
17. Daniel S. Pratt, M. D., and Marshal M. Kaplan, M. D.,
Evaluation of Abnormal Liver – Enzime Results in Asymptomatic
Patients, The New England Journal of Medicine, no. 17, 2000.

10
 18. Daniel Steinmann, Heidi Barth, Bettina Gissler, Peter
Shurmann, Mohamed J. Adah, J. Tilman Gerlach, Gerd R. Pape, Erik
Depla, Dirk Jacobs, Geert Maertens, Arvind H. Patel, Genevieve
Inchauspe, T. Jake Liang, Hubert E. Blum, Thomas F. Baumert,
Inhibition of Hepatitis C Virus – Like Particle Binding to Target Cells
by Antiviral Antibodies in Acute and Chronic Hepatitis C, Journal of
Virology, no. 17, 2004.
19. Emil Măgureanu, Carmen Busuioc, Ghid de epidemiologie
practică , 1985, Editura Medicală, Bucureşti.
20. E. Jenny Heathcote, M. D., Mitchell L. Shiffman,
M. D., W. Graham E. Cooksley, M. D., Geoffrey M. Dusheiko, M. D.,
Samuel S. Lee, M. D., Luis Balart, M. D., Rajender K. Reddy, M. D.,
Teresa L. Wright, M. D., Jean De pamphilis, Ph. D., Peginterferon
Alfa – 2a in Patients with Chronic Hepa-
titis C and Cirrosis, The New England Journal Of Medicine, no. 23,
2000.
21. Elmar Jaekel, M. D., Markus Cornberg, M. D., Heiner
Wedemeier, M. D., Teresa Sanantonio, M. D., Julika Meyer, M. D.,
Myrga Zankel, D. V. M., Giuseppe Pastore, M. D., Manfred Dietrich,
M. D., Christian Trautwein, M. D., Michael P. Manns, M. D.,
Treatment of Acute Hepatitis C With Interferon alfa – 2b, the New
England Journal of Medicine, 20, 2001.
22. Florea Voinea, Hepatologie practică, 1996, Editura Ex Porto,
Constanţa.
23. Gr. Teodorovici, A. Ivan, Orientări în epidemiologia
contemporană, 1981, Editura Junimea, Iaşi.
24. Gabriel Adrian Popescu, UMF „Carol Davila”, Bucureşti,
Tratamentul hepatitei cu HCV la persoane cu infecţie HIV, Infectio.ro,
nr. 2.
25. Georg M. Lauer, M. D., Bruce D. Walker, M. D., Hepatitis C
Virus Infection, The New England Journal of Medicine, no. 1, 2001.

26. Hepatita C, o ameninţare serioasă, Medic.ro, nr. 38.

27. Hepatitele virale, Medic.ro, nr. 19.
28. Hepatita C, problema de sanatate publică, Farmacist.ro
nr. 27.

11
 29. Jay H. Hoofnagle, M. D., Leonard B. Seeff, M. D.,
Peginterferon and Ribavirin for Chronic Hepatitis C, The New
England Journal of Medicine, no. 23, 2006.
30. Jean – Michel Pawlotsky, M. D., Ph. D., Treating Hepatitis C
in „Dificult – to – Treat” Patients, The New England Journal of
Medicine, no. 5, 2004.
31. Jay H. Hoofnagle, M. D., Therapy for Acute Hepatitis C, The
New England Journal of Medicine, no. 20, 2001.
32. Lucian Negruţiu, Monica Szylagyi, Clinica I Boli Infecţioase,
UMF Timişoara, Hepatita cronică cu virus C, problema non –
responderilor şi a noilor regimuri terapeutice, Infecţio.ro, nr. 5.
33. Dr. Liana Gheorghe, Institutul Clinic Fundeni, Terapia
antivirală a hepatitei C recurente post transplant hepatic, Ste-
toscop, nr. 14, 2003.
34. Marc Willems, Hepatitis C – Medical Virology and
Experimental Study, 1994, Leuven University Press, Leuven.
35. Maria Pop, Hepatitele virale in practica clinică, 2001, Editura
Mirton, Timişoara.
36. Madelena I. Drăgan, Boli infecţioase – pentru studenţii
facultăţilor de stomatologie, 1998, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti.
37. Mukhtar Abdulelah Saeid Al – Shargabi, Hepatita cronica C si
functia glandei tiroide – Autoreferat al tezei de doctorat in medicina,
2004, Universitatea de Stat de Medicina si farmacie „N. Testemitanu”,
Chisinau.
38. Dr. Mircea Chiotan, Boli infecţioase, 2006, Naţional,
Bucureşti.
39. Mihaela Naftănăilă, Un milion de români depistaţi cu hepatita
C, Evenimentul zilei, nr. 5015, 2007.
40. Manuela Curescu, Liliana Pentesescu, Marioara Cornean,
Rezultate preliminare în terapia antivirală a hepatitelor cronice cu
VHC, Infecţio.ro, nr. 5.
41. Membrii Parlamentului European solicită măsuri sporite
împotriva hepatitei C, Medic.ro, nr. 30.
42. Paulina Ciurea, Tudorel Ciurea, Hepatologie clinică, 2000,
Editura Medicală Universitară, Craiova.
43. Pegasys® - Noua generaţie de terapie antivirală în hepatita
cronică C, Stetoscop, nr. 12, 2003.

12
 44. Dr. Soare Simona Liana, Modificări autoimune în hepatita
cronică cu virus C si implicaţiile lor în terapie – Referatul tezei de
doctorat, 1998, U. M. F. „Carol Davila”, Bucureşti.
45. Dr. Sink Angelica, Spitalul de Urgenţă Petroşani, Diabetul
zaharat si hepatita cronică cu virus hepatic C, Medic.ro, nr. 28.
46. Speranţele prind aripi cu Hoffman la Roche, Stetoscop, nr. 13,
2003.
47. Dr. Sink Angelica, Sef secţie interne, Spitalul de Urgenta
Petroşani, Modificări histopatologice în hepatita cronică cu virus C
asociată cu diabetul zaharat, Medic.ro, nr. 33.
48. Sampa Pal, Margaret C. Shuhart, Lisa Thomassen, Scott S.
Emerson, Tao Su, Nathan Feuerborn, John Karr, David R. Gretch,
Intrahepatic Hepatitis C Virus Replication Correlates with Chronic
Hepatitis C Disease Severity in vivo, Journal of Virology, no. 5, 2006.
49. Steeve Boulant, Christophe Vanbelle, Christine Ebel, François
Penin, Jean – Pierre Laverne, Hepatitis C Virus Core Protein Is a
Dimeric Alpha – Helical Protein Exhibiting Membrane Protein
Features, Journal of Virology, no. 17, 2005.
50. Sara Sundström, Sesuke Ota, Lina Y. Dimberg, Maria G.
Masucci, Anders Berqvist, Hepatitis C Virus Core Protein Induces an
Anergiic State Characterized by Decreased Interleukin – 2 Production
of Mitogen Activated Protein Kinase Responses, Journal of Virology,
no. 4, 2005.
51. Taţulescu Doina, Boli infecţioase, 2002, Editura Medicală
Universitară „Iuliu Haţieganu”, Cluj – Napoca.
52. Timothy L. Tellinghensen, Mathew J. Evans, Thomas von
Hahn, Shihyun You, Charles M. Rice, Studing Hepatitis C: Making
the Best of a Bad Virus, Journal of Virology, no. 17, 2007.
53. T. Jake Liang, M. D., Shortened Therapy for Hepatitis C Virus,
Genotype 2 or 3 – Is Less More?, The New England Journal of
Medicine, no. 2, 2007.
54. Tram N. Q. Pham, Sonya A. MacParland, Patricia M.
Mulroony, Helen Cooksley, Nikolai V. Naoumov, Tomasz I.
Michalak, Hepatitis C Virus Persistence after Spontaneous or
Treatment – Induced Resolution of Hepatitis C, Journal of Virology,
no. 11, 2004.

13
14