Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
CĂTRE PLANTE
Secreţiile constă din compuşi organici cu greutate moleculară mică sau mare,
care rezultă din procesele metabolice şi care sunt eliminaţi din rădăcini pe cale activă.
Excepţii:
familiile Cruciferae, Caryophyllaceae, Cyperaceae, Chenopodiaceae,
în condiţiile cultivării pe soluri bogate în minerale biogene şi cu umiditate
corespunzătoare, unele plante (exemplu pomii fructiferi) pot creşte fără micorize,
în timpul verii, în condiţii de secetă, micorizele pot dispare, dar se refac
atunci când condiţiile din sol devin favorabile.
Caracteristici:
- Hifele fungilor formează în jurul radicelelor un manşon exceptând ţesutul
meristematic din apexul rădăcinii.
- Unele hife pătrund şi între celulele rizodermei, după hidroliza enzimatică a
lamelei mediane şi uneori chiar şi între celulele corticale.
- Hifele alcătuiesc o reţea numită reţeaua lui Hartig, care reprezintă zona de
schimb dintre fungi şi celulele rădăcinii, sunt acelulare şi au rol de transfer.
Apa capilară este apa care ocupă spaţiile capilare fine ale solului reţinută
cu
forţe de sub o atm. Apa capilară se găseşte în legătură cu pânza de apă freatică,
nivelul ei fiind influenţat de deplasările acesteia, şi este accesibilă plantelor.
Apa gravitaţională ocupă spaţiile mari din sol, este foarte mobilă şi se
deplasează descendent sub influenţa forţei gravitaţionale a pământului; provine din
precipitaţii şi irigaţii, se deplasează în orizonturile mai adânci ale solului, îmbogăţind
pânza freatică; este accesibilă plantelor.
Rădăcinile plantelor absorb apa reţinută cu forţe mai mici decât forţa de
sucţiune a celulelor:
apa gravitaţională, apa de capilaritate şi o parte din apa peliculară.
Indicatori hidrici:
1.Conţinutul de apă al solului care determină ofilirea ireversibilă a plantelor
este cunoscut sub denumirea de coeficient de ofilire.
Valoarea acestui coeficient variază în funcţie de natura solului şi este aproape
identică la diferite specii.
Exemplu: în cazul solurilor nisipoase variază între 1,02 şi 1,11,
în cazul celor luto–nisipoase între 6,5 şi 6,9 iar
în cazul celor luto–argiloase între 15,3 şi 16,6.