Paul Silvestru

Carte de citire
 2

Cuvînt de început
despre
Lumea mai bună a cărŃilor

În săptămîna neagră a oribilei tragedii petrecute în inima Americii, citeam, sub zodia
unei imperturbabile seninătăŃi, despre "Discursul utopic" - o admirabilă carte semnată de
scriitorul, eseistul Mircea OpriŃă. În aceaşi săptămînă neagră în care inima lumii a
îngheŃat sub asaltul unor imaginii copleşitoare, ironia soartei făcea ca eu să vorbesc, într-o
emisiune radio care se numeşte "Citesc, deci exist", despre proiectele unei lumi mai bune,
mai omenoase, mai raŃionale, mai echitabile.... Imaginile de apocalips venite din miezul
Americii tocmai spulberau, parcă pentru totdeauna, aceste proiecte, pe care minŃi
luminate şi cărŃi binecuvîntate le-au imprimat în memoria tipărită a omenirii.
Ciudat cum mulŃime de privitori, devoratori de filme şi seriale, au observat sau au
crezut că descoperă similitudini uluitoare între scenariul atacului asupra oraşelor
americane şi zeci de producŃii cinematografice recente din specia catastrofică. Substratul,
de loc subtil, al acestui "deja văzut" - în care realitatea evocă cinic toate închipuirile
morbide - este că civilizaŃia audiovizualului a-tot-cotropitor se hrăneşte direct şi copios
din realitate şi în egală măsură o alimentează cu noi şi tot mai bolnave surse de inspiraŃie.
Această civilizaŃie a imaginii - pe care acum, în faŃa unei violenŃe cu precedent doar în
marile masacre desfăşurate sub numele de război, cuvînt pe care, de altfel, îl rostim
aproape zilnic, şi fără nici o emoŃie - această "civilizaŃie a imaginii" pe care mă simt
obligat acum să o pun între ghilimele, şi în discuŃie: civilizaŃie se mai poate numi o stare
de continuă violenŃă şi incitare la destrucŃie? - acest nou chip al civilizaŃiei, reflectat în
imagini de apocalipsă, măsoară impasul cumplit în care se găsesc spiritul şi valorile
societăŃii umane.
Mă strădui de multă vreme să înving tentaŃia lăuntrică a înfruntărilor dintre îngerii
"antici" şi demonii "moderni", stare conflictuală neprielnică unei dezvoltări armonioase -
mi-am zis o viaŃă întreagă; acum, nu-i voi mai rezista, şi voi admite că spectacolul
"modern" al imaginii este faŃa hidoasă a lumii - şi spiritul ei malefic.
Oribilele întîmplări din America sînt cel mai îngrozitor film pe care l-a produs
civilizaŃia violenŃei vizibile şi intruzive, pe toate felurile de ecrane: de la micul, dar
atotputernicul televizor, cel care pîndeşte avid cea mai mică manifestare a spiritului
gregar şi o multiplică infinit şi obsesiv sub justificarea unui răstălmăcit "drept la
informare" - prin ecranul tehnicolor şi multiplex al cinematografelor, superproducŃii de
tot mai nemiloase senzaŃii primare - şi înapoi la micul display al calculatoarelor, devenite,
în principal, o industrie a jocurilor sălbatice, mai mult decît periculoase pentru minŃile
neîncepute ale copiilor; toate aceste mijloace ale civilizaŃiei imaginilor violente sînt
profund antinomice spiritului utopic pe care civilizaŃia cărŃilor - fosta, trecuta civilizaŃie a
cărŃilor - l-a produs şi dezvoltat. Nu cunosc vreo carte care să fi egalat scenariile
catastrofice ale lumii vizibile astăzi. Nici cele mai negre utopii tipărite în secolul XX nu
ştergeau totuşi specia umană de pe faŃa pămîntului. Chiar şi cu un "Război al lumilor" sau
al salamandrelor printre cele mai pesimiste cărŃi, chiar şi cu cîteva accidente penibile
pentru istoria tiparului (nu le voi face nici minima onoare de a le aminti aici), cultura
scrisului şi cititului - ca să nu folosesc cuvinte prea mari - a fost parte a unei civilizaŃii a
 3

construirii, o aspiraŃie a mai binelui. De la Tablele lui Moise încoace (!...), cuvîntul scris
a încercat să lumineze, să îmbogăŃească minŃile - a încercat să întărească sufletele şi să le
ofere căi demne de condiŃia noastră umană. Discursul utopic pe care îl evocam mai
devreme, începe chiar din cărŃile sfinte ale omenirii - e întărit de toŃi marii poeŃi şi
gînditori, de la Hesiod, Vergiliu, Ovidiu, la Goethe, Eminescu, Aragon, chiar şi prin
Infernul dantesc - de la Platon şi Socrate la Kant şi Hegel, Croce, Eco şi Derrida - de la
Thomas Morus, Tomasso Campanella, John Milton sau Voltaire, Rousseau şi Saint-
Simon, de la Sfîntul Augustin la Puşkin, Tolstoi, Dostoievski, Gogol - chiar şi de la
Aristofan la Eugen Ionescu sau apaticul Beckett, pînă la visătorii de profesie ca Jules
Verne, Asimov, Arthur C. Clarke - în principal, cartea a construit destinul omenirii - nu l-
a înecat în imaginii delirante şi deşirante.
Nu mă pot lăsa fermecat de vestitorii atît de viu coloraŃi ai (post) modernităŃii, căci mă
număr definitiv printre cei care cred nestrămutat că dacă citesc, atunci exist: imaginea
violenŃei, ea însăşi violenŃă inacceptabilă, devenită cultură a violenŃei, nu doar
prevesteşte, ci chiar pregăteşte sfîrşitul civlizaŃiei. Dacă vom lăsa cartea să piară, ne
aşteaptă doar neantul imaginii cu pulbere şi praf.

14 septembrie 2001
Notă asupra ediŃiei:

Această "Carte de citire" cuprinde eseuri şi întîmpinări critice, într-o selecŃie încercînd
să reflecte orizontul publicistic de limbă română la graniŃa a două milenii. CărŃi, autori,
tendinŃe - revizitări şi revalorificări - însemne şi idei născute sau absorbite în limba
română, definind un spaŃiu cultural şi un orizont de aşteptare. Fireşte că, peste o suprafaŃă
de asemenea întindere, citirea nu poate acoperi mai mult decît perspective în diagonală
asupra peisajului.
Alegerile acestei cărŃi, voit eclectice, au avut drept criteriu, în principal, pozitivitatea
generală înglobată. Alteori, şi nevoia delimitării, impusă de aceaşi perspectivă - aplicată
cu deşarte speranŃe corective.
Ortografia acestei cărŃi este cea firească limbii române, în care nu sînt necesare cîtuşi
de puŃin două semne grafice diferite - "î" şi "â" - pentru exact acelaşi sunet. Am păstrat
însă forma "â" în rădăcina "român" şi în toŃi compuşii săi, din raŃiuni (în principal
psiholingvistice şi politice) care nu credem că mai necesită o motivare detaliată. Tot ca
excepŃie, citarea-reproducerea de texte în cuprinsul cărŃii păstrează riguros opŃiunea
ortografică a autorilor, respectiv a ediŃiilor.

Paul Silvestru Iunie 2002

 4

Tudor Vianu - "Estetica"

Cartea pe care o redeschid astăzi reprezintă pentru mine un început extrem de preŃios:
am descoperit "Estetica" lui Tudor Vianu la exact 16 ani, în miez de adolescenŃă, adică la
începutul începuturilor. Datorită acestei cărŃi, în bună măsură, mă aflu eu astăzi aici, pe
această pagină, în calea gîndurilor Dumneavoastră de o clipă.
Mă întorc la "Estetica" lui Tudor Vianu ca la o carte de căpătîi. Apărută în anul 1934,
într-o vreme strălucitoare pentru cultura română, această carte a cunoscut pînă acum cinci
ediŃii - cea mai recentă în anul 1976, la editura Minerva, într-o admirabilă tentativă de
opere complete, îngrijite de Gelu Ionescu. Nu vreau să cred că ar fi o carte uitată astăzi -
mi-e teamă doar că şi obiectul ei - ştiinŃa esteticii - ca şi substanŃa care îi oferă trup şi
suflet: arta şi marea cultură sînt în curs de dispariŃie. În consecinŃă, un sistem de Estetică
îşi va găsi cu greu rostul în conştiinŃa unei lumi ca cea de astăzi, cu valori atît de
efemere. Şi totuşi, paradoxal, tocmai o lucrare precum "Estetica" lui Tudor Vianu poate
avea darul miraculos de a stăvili deşertificarea culturală. Iată principalul motiv pentru
care mă întorc la această carte, cu convingerea nestrămutată că trebuie amintită mereu,
pentru a o avea într-un circuit permanent activ.
"Am încercat în lucrarea de faŃă" - spunea Tudor Vianu în Proiectul de prefaŃă - "să
prezint într-o ordine raŃională şi sistematică, problemele în legătură cu natura operei de
artă, cu producerea şi cu răsunetul pe care îl trezeşte în conştiinŃa individuală (...) Scopul
acestei lucrări nu este contemplaŃia, ci cunoaşterea, şi datoria ei este ca, deosebind
limpede între puncte de vedere, să aprofundeze cu toată consecvenŃa pe acel care o
călăuzeşte. Cititorul nu va găsi deci în paginile care urmează divagaŃii entuziaste despre
artă, mari zboruri repezite în zenitul impreciziuniii, ci încercarea modestă şi exactă de a
prelucra cuprinsul ei în noŃiuni clare, înlănŃuite după o ordine sistematică". Voi remarca
incidenŃa ideei de sistem, din dublă perspectivă: o dată ca fiind una dintre virtuŃile
extraordinare de construcŃie ale acestei lucrări, şi apoi, ca fiind primul sistem de estetică
conceput in România, de către un autor român. Sigur ca nu pot fi uitate preocupările altor
cercetători, şi mai ales ale filosofilor români de pînă la Vianu, sau contemporani lui;
nimeni altcineva însă nu a creat în această Ńară o Estetică cu valoare de sistem - nici pînă
în anul 1934, şi nici după aceea, pînă în zilele noastre, amin. Constatare tristă, fără
îndoială, cu atît mai mult cu cît chiar rostul "Esteticii" lui Vianu era, printre altele,
emulaŃia. Discipoli a avut Tudor Vianu - la fel cum estetica şi-a avut şcoala (un vîrf al
acestei şcoli s-a înălŃat chiar în anii `70), şi multe nume de referinŃă au continuat demersul
filosofic asupra substanŃei artei - dar nimeni nu a mai îndrăznit deocamdată o lucrare de
asemenea anvergură. Singurul estetician român cu sistem afirmat rămîne Tudor Vianu.
Cercetarea sa acoperă sistematic toate zonele procesului de creaŃie: de la postularea
operei de artă ca entitate, la definirea valorii estetice şi a criteriilor de valorizare, apoi
analiza structurii şi creaŃiei operei pînă la multiplele faŃete al receptării. Metodologia
abordării a fost apreciată, încă de la prima ediŃie a "Esteticii", drept eclectică - cu nuanŃa
de reproş ascunsă în chip tradiŃional în corpul acestui cuvînt. În realitate, eclectismul
metodologiei este chiar o altă virtute importantă a lucrării, căci a favorizat, în cele mai
 5

multe situaŃii, o abordare exhaustivă a subiectelor. Vianu a folosit, pe rînd sau simultan,
analiza fenomenologică, psihologică, mijloacele comparatismului, sau ale lingvisticii şi
stilisticii - a practicat ceea ce mai tîrziu s-a numit structuralism, deasemenea analiza
semantică - şi aş îndrazni chiar să afirm că a fost un clar precursor, dacă nu cumva l-am
putea considera cofondator al structuralismului genetic: o specie a structuralismului
statuată public mult mai tîrziu, pe alte meleaguri; fireşte că aceste metode nu-şi aveau
încă numele la vremea "Esteticii" despre care vorbim, dar Tudor Vianu a fost unul dintre
acele spirite care pregătesc solul pentru noi mlădiŃe, din soiuri ne-mai-ştiute - unul dintre
cei care care dau nume. Şi revenind la eclectismul extrem de fertil praticat de Tudor
Vianu, voi mai spune că analiza concertată a aceluiaşi subiect din perspective diferite şi
cu mijloace de abordare diferenŃiate reprezintă un efort teoretic şi intelectual greu de
susŃinut; răsplata inseamnă, cel puŃin strict tehnic vorbind, validarea absolută a
rezultatelor. "Estetica" lui Tudor Vianu este, şi din această perspectivă, o izbîndă
completă.
În fine, o ultimă remarcă: "Estetica" lui Vianu nu se adresează cîtuşi de puŃin doar
specialistului, ci reprezintă şi un compendiu de cultură generală. Acest opus ar putea
deveni oricînd un manual de estetică şi, prin extensie: un manual de istorie a artei şi a
doctrinelor artistice, sau un manual al frumosului artistic şi al receptării sale - ba chiar aş
îndrăzni să-mi imaginez "Estetica" lui Tudor Vianu folosită ca manual de antropogeneza
culturală. Sigur însă acest volum cu o imensă valoare formativă a fost şi cred că va
rămîne, dincolo de orice mode, o desăvîrşită şcoală a frumosului şi a inteligenŃei artistice
în spaŃiul atît de preŃios al culturii umaniste.

4 martie 2000
Omul teatrului poetic

Vă propun încă o redescoperire: "Omul teatrului poetic", volum semnat de Zamfira

Popescu la Editura Meridiane cu mulŃi ani în urmă, pe vremea cînd teatrul era poetic, iar
cercetarea estetică asupra teatrului era în plină floare. De fapt, amintind această carte, iau
în considerare o dublă recuperare: o dată a unei cărŃi serioase şi bogat documentate,
scrisă într-un mod foarte personal, o cercetare estetică asupra unui subiect de adevărată
sinteză, şi care îşi aştepta autorul de foarte multă vreme în peisajul publicisticii teatrale
româneşti; pe de altă parte, recuperarea unui concept teatral foarte preŃios pentru
devenirea ideii teatrului ca artă completă, şi, totodată, a unui întreg repertoriu dramatic ce
face gloria teatrului lumii - repertoriu astăzi uitat în rea măsură, sau ignorat - din
ignoranŃă simplă, sau snoabă, sau din Dumnezeu mai ştie cîte alte feluri de ignoranŃă ne
bîntuie în aste vremuri.
Teatrul a fost poetic încă de la începuturile sale: "Drama a existat înainte ca grecii să
consacre tragedia ('dramă', etimologic: acŃiune trăită şi reprezentată)... Ontologic, teatrul
este poezie, căci, la origini exprimă starea de entuziasm, ieşirea din sine, iluzia depăşirii
limitei; convenŃia vine doar să limiteze sau chiar să substituie poezia anarhică, taina
gestului primordial, fie că este vorba despre tragedia greacă sau de Nô-ul japonez. (...)
Istoria convenŃiilor teatrale ne vorbeşte despre degenerarea teatrului - la origine poetic -
 6

în literatură, în dezbatere de idei, în discurs, în retorică. Teatrul poetic va fi tentativa

continuă de reteatralizare, redescoperirea în expresii inedite a funcŃiunii sale primordiale
de mediator al umanului căci, indiferent dacă realitatea scenică este sau nu credibilă, în
teatrul poetic, funcŃional-reală nu va fi prezenŃa, ci mediaŃia" - şi închid acest lung citat
aici, o parte doar, o foarte mică parte din definiŃia teatrului poetic pe care Zamfira
Popescu o săvîrşeşte în cartea sa. Cu observaŃia că toate formele teatrului (inclusiv
dezbaterea de idei, discursul, investigaŃia socială sau politică) sînt perfect justificate în
spaŃiul convenŃiei dramatice, mă voi declara pe deplin convins de către demonstraŃia
autoarei care probează cu argumente temeinice că teatrul poetic înseamnă, în esenŃă,
reîntoarcerea la originile profunde şi complexe ale teatrului, acolo unde practica
spectacolului este "cea mai completă, cea mai concretă dintre arte: este muzică, este
cuvînt, este lumină, culoare, dar mai cu seamă este mişcare" (citat din Paul Arnold,
"Frontierele teatrului").
Aşadar, nu numai un teatru al versului - conceptul teatrului poetic depăşeşte această
limitare oarecum mecanică, deşi explicată de momentul istoric al primelor producŃiuni
teatrale catalogate astfel: teatrul romanticilor şi mai apoi teatrul simboliştilor s-au bizuit
pe vers - şi pe declamaŃie actoricească (în paranteză fie spus: o disciplină cu nefericire
complet dispărută din toate practicile pregătirii actoriceşti). Zamfira Popescu adună, spre
sfîrşit de secol 20, sub stindardul teatrului poetic şi sub veşmîntul mai cuprinzător al
semnificaŃiilor discursului teatral poetic, autori foarte diferiŃi în specie strict dramatică
sau determinare temporală: "astfel, impresionişti şi simbolişti ca Maeterlink, Yeats,
Ştefan Petică, Dimitrie Anghel, neoromantici ca Giraudoux, Hofmannsthal, Radu Stanca,
expresionişti ca Lucian Blaga, Adrian Maniu şi poate Federico Garcia Lorca, realişti ca
Rabindranath Tagore, Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu se numără printre creatorii
teatrului poetic modern, ca şi existenŃialiştii Jean Genet şi Jean Anouilh, care au depăşit,
prin sensurile operei lor, teatrul închis, teatrul de situaŃii". Acestei listă creşte, în cursul
analizei "Omului teatrului poetic" cu nume de referinŃă ale dramaturgiei europene şi
mondiale: Carlo Gozzi, Oscar Wilde, Frank Wedekind, Strindberg, Verhaeren,
D'Annunzio, Paul Claudel, Jean Cocteau, Thornton Wilder, William Saroyan, T.S. Eliot -
între români: Delavrancea, Davila, Săulescu, Emil Isac, Şt. O. Iosif, Victor Eftimiu, G.M.
Zamfirescu, Mihail Sebastian, Horia Lovinescu - Doamne, cît teatru extraordinar s-a
scris! ...şi aşteaptă să fie redescoperit... Şi cîŃi regizori extraordinari au produs miracolul
teatrului poetic: Adolphe Appia, Gordon Craig, Stanislavki, Max Reinhardt - numai
cîteva dintre numele de referinŃă care, teoretic şi în lucrarea miraculoasă a luminilor
scenei, au îmbogăŃit corola de minuni a teatrului... Mă opresc aici, restul se găseşte în
cartea Zamfirei Popescu, care ne aminteşte - numai să citim... - că teatrul poetic este
"poem despre om şi poem despre existenŃă (...), un poem al fiinŃei, al înŃelegerii
existenŃei, al ascensiunii spre sensul ultim, care este în acelaşi timp sensul originar şi
veşnic". Iar eu voi încheia aceste însemnări spunînd că dacă teatrul mai are vreo şansă în
această lume plină de reale şi cumplite suferinŃe, sigură este calea către teatrul poetic,
adică înapoi la rădăcinile bucuriei împărtăşite de a fiinŃa în sensurilor adînci ale
existenŃei.

9 martie 2000
 7

Simion Stolnicu - "Şerpuiri între lut şi torŃele de aur"

Poezie: o formă de existenŃă tot mai restrînsă, tot mai refugiată astăzi în cotloane
obscure. Nimic nou sub soare: poezia a fost fiica vitregă - cea mai vitregă (loc pentru
zîmbet aici), Cenuşăreasa umanioarelor în toate timpurile apăsate de războaie, de
oprimări, de batjocoriri ale spiritului, sub domniile banilor şi trufiilor prosteşti.
Cu cît mai josnice vremurile, cu atît mai înalt văzduhul în care poezia îşi caută
adăpost. "Poezia pură": aceea formă de expresie poetică eliberată de contingent, un limbaj
"derealizat", căutînd cu febrilitate zonele nealterate ale existenŃei umane - acolo unde
numai spiritul poate accede, în solitudine şi simplitate. Stéphane Mallarmé deschide
această cale orgolioasă spre un tărîm absolut pentru poezie - îi urmează discipolul său
Paul Valéry şi mai apoi o pleiadă. Spiritul poeziei pure a născut sau a marcat generaŃii
întregi de stihuitori. De fapt, cea mai valorosă producŃie poetică europeană a secolului 20
a stat sub semnul, sau indirecta, dar substanŃiala înrîurire a "poeziei pure".
Şi am în faŃă o astfel de strălucită selecŃie născută în limba română: Simion Stolnicu,
unul dintre dintre cei mai "puri" poeŃi români; îl reîntîlnim acum, după o lungă şi
nedreaptă uitare, printr-un volum de postume, apărut la (fosta) Editură Eminescu, sub
îngrijirea lui Simion Bărbulescu, care a adăugat, faŃă de prima tipărire din 1973 la Editura
Minerva, un admirabil aparat critic, conŃinînd note, variante, glosar, cronologie,
comentarii - pe scurt: tot acel veşmînt cuviincios şi cuvenit unei opere adevărate şi unei
ediŃii care se respectă.
Simion Stolnicu a atras atenŃia asupra sa încă de la prima poezie publicată în
"Sburătorul": "Funeralii de toamnă", o poezie care i-a atras categorisirea de "romantic
neruşinat" din partea lui Şerban Cioculescu: o poezie plină de culori, o observare a
realităŃii cu ochii de fantast. Primul volum, "Punct vernal" îl plasează în plină
modernitate, alături de Ion Barbu, Dan Botta, Emil Gulian, Eugen Jebeleanu, Cicerone
Theodorescu: tentaŃia poeziei complet abstrase contingentului, în formă absolută şi
autonomă. Acelaşi "joc secund", dus pînă la extravaganŃe de limbaj, dar niciodată pînă în
zona stridenŃelor. Un limbaj poetic îndrăzneŃ şi novator, o aspiraŃie profundă şi autentică.
Lui Eugen Lovinescu îi părea a reflecta, după apariŃia primului volum al lui Simion
Stolnicu (pe numele său adevărat Alexandru Botez): "însuşi echilibrul între avînt şi
stabilizare a tinerei noastre generaŃii poetice".
...TinereŃea trece, şi lasă locul înŃelepciunii şi cumpătării - deşi un schimb despre care
nu am ştiinŃă a fi dorit de cineva, în opera acestui poet ciudat Simion Stolnicu trecerea a
fost un cîştig - poet "ciudat", pentru că s-a retras din viaŃa publicistică pentru mai mult de
o jumătate de secol, lăsînd, cum spune îngrijitorul acestei noi ediŃii de postume, în sarcina
posterităŃii redescoperirea sa: "Asceza pe care care şi-a impus-o ('boarea renunŃării')
pentru a dobîndi certitudinea demersului artistic, a dăinuirii operei peste timp, a meritat
lepădarea de sine..." Deşi prea dramatic spus "lepădare de sine", căci Simion Stolnicu a
rămas fidel propriilor convingeri întreaga-i existenŃă: aceaşi înfruntare cu demonii
destinului, aceaşi credinŃă în puterea fiinŃării poetice; acelaşi constant observator - aş
spune chiar peisagist îndrăgostit de viaŃă, dar sublimînd absolut toate evocările
concretului în perspective simbolice cu inevitabilă atingere filosofică - acelaşi ton
 8

psalmodic, de multe ori în ritmuri frînte, surprinzătoare, provocatoare, aşa cum numai
creativitatea poetică ştie să fie.
Aleg din volumul "Şerpuirilor între lut şi torŃele de aur" - drumul sinuos şi risipitor de
uriaşe energii dinspre teluric pînă la înălŃimile luminate de spiritul pur al artei - aleg
cîteva rînduri din poezia "Ars Poetica", o poezie care îmi pare definitorie, prin tematică şi
mai ales prin mijloace, pentru un cert proces de limpezire interioară a poetului, în anii săi
de recluziune mondană şi implicit literară:

"1. Ofrandă nevăzutului

Bogat să fii în strofe, neantului tribut
Să ai de unde-i da cununi ce vestejesc -
Şi glasului pierdutei iubirii cu-alin ceresc
În el să-i dărui floarea ce veghile-au crescut.

Închină-i nevăzutului, părtaş l-al rimei joc

Ceva voluptuos şi nu-l jigni cu fum
Prea gros de smirnă sfîntă; nu-mpinge cu vreun 'cum'
Al gîndului tău ŃanŃoş, primordial foc."

O poezie care a evoluat de la încifrare şi joc imberb, la o poetică perfect transparentă a

iubirii celei mai curate pentru "nevăzutul" din înălŃimi: iubirea în umilinŃă a Spiritului, pe
care îl scriu aici cu majusculă, precum minunatul poet Simion Stolnicu.

14 martie 2000
Carl Gustav Jung - "Amintiri, vise, reflecŃii"

O carte a memoriei - pentru cine încă nu ştie: Carl Gustav Jung: celebru psihiatru şi
psiho-terapeut, ucenic neascultător al lui Sigmund Freud, de care l-a legat, altfel,
îndelungă vreme, o adevărată admiraŃie şi o camaraderie plină de curaj, într-o vreme cînd
Freud era încă obiectul unei vînători de vrăjitori practicată de comunitatea ştiinŃifică.
Dar a venit şi o zi cînd Jung s-a despărŃit de magistrul său, construind un edificiu nou
pentru înŃelegerea fenomenelor psihice - atît cît ne este dat nouă să putem înŃelege din
acest univers. Jung a deschis cărări noi, ducînd mai departe ceea ce a reuşit Freud. Foarte
pe scurt: a eliberat psihanaliza de obsesia unilaterală a sexualităŃii şi a introdus conceptul
de "inconştient colectiv", care reaşează mintea şi sufletul fiinŃei acolo unde le este locul,
adică într-un univers: fiinŃa umană este parte a unui întreg, nu poate fi înŃeleasă doar ca
entitate, şi este determinată de legi, cauzalităŃi sau numai întîmplări cîteodată, mult prea
complexe pentru a fi explicate doar prin pornirile noastre sexuale. Freud a deschis calea -
Jung a declarat noi frontiere.
Opera ştiinŃifică a lui Carl Gustav Jung este impresionantă - şi rămîne încă un prilej de
fertilă inspiraŃie. "Amintiri, vise, reflecŃii" este o carte de memorii şi nu a fost inclusă de
Jung în proiectul operelor sale ştiinŃifice complete: a considerat-o un reflex de natură pur
subiectivă. A ezitat de altfel multă vreme pînă cînd a acceptat chiar şi ideea unor
 9

memorii, în principal la insistenŃele elevei şi, mai tirziu, asistentei sale Aniela Jaffé, cea
care, cu abnegaŃie, a stat pînă în ultima clipă alături de Jung, consemnînd şi pregătind
pentru editare "Amintirile..." marelui psihiatru.
Rezultatul a fost una dintre cele mai tulburătoare cărŃi de memorii ce au fost publicate
vreodată. Jung nu a fost doar un strălucit medic şi cercetător, dar, prin vocaŃie şi educaŃie,
a fost un spirit pentru toate anotimpurile. L-au interesat adîncimile minŃii şi sufletului -
dar şi tot ceea ce înconjoară, hrăneşte, determină devenirea fiinŃei în acest univers. L-au
preocupat toate izbînzile omeneşti, artele, cultura, limbile clasice, ştiinŃele frumosului - a
cercetat geografii fizice, culturale, spirituale, morale, a privit feŃele văzute şi nevăzute
ochiului obişnuit, ale nopŃilor noastre, şi hăurile în care se prăbuşeşte atît de deseori
sufletul înfrînt, bolnav sau descurajat. A vindecat miraculos, a construit pe tărîmuri
neumblate, a experimentat şi s-a jucat cu un foc sacru, jocuri îngăduite numai unor puŃini
aleşi. Amintirile sale povestesc această călătorie fantastică prin lumea noastră vizibilă şi
alunecările în cealaltă lume, în vis sau poate chiar, pur şi simplu: pe celălalt tărîm. "În
fond, merită să fie povestite numai acele evenimente ale vieŃii mele în care lumea
nepieritoare a irupt în cea efemeră." - îşi explică Jung amintirile în Prologul cărŃii sale -
"De aceea vorbesc cu precădere despre trăirile interioare. Din ele fac parte visele şi
închipuirile mele, care formează în acelaşi timp materia originară a muncii mele
ştiinŃifice. Ele au fost asemenea bazaltului incandescent şi topit, din care se cristalizează
piatra ce urmează a fi prelucrată." Şi, în încheierea Prologului: "CircumstanŃele exterioare
nu pot înlocui experienŃele interioare.(...) Eu mă pot înŃelege pe mine doar prin
întâmplările lăuntrice. Ele reprezintă specificul vieŃii mele şi de ele se leagă
`autobiografia` mea." Slavă Domnului - adaug eu - că într-o vreme a exteriorităŃii
absolute, mai avem o mărturie atît de bogată şi de preŃioasă asupra lăuntricului. Tot într-
o vreme în care iraŃionalul cîştigă prea mult teren în faŃa judecăŃii, iar prezicătorii,
profeŃii, ghicitorii, vindecătorii universali şi minunile de tip Maglavit pătrund cu nespusă
uşurinŃă în inimile şi credinŃele oamenilor. Lumea de astăzi, obosită şi tracasată psihic,
renunŃă la ordine logică. Conduitele sociale sînt, nu de puŃine ori, dirijate de instincte
primare şi superstiŃii ceŃoase. Destinul şi devenirea individului sînt resimŃite ca o mistică
de nepătruns. "Amintirile, visele, reflecŃiile" lui Jung refac ordinea firească a relaŃiei
noastre cu universul: parte infimă, dar cu forŃa lăuntrică a gîndului şi, mai ales, a
conştiinŃei de sine. "Confruntarea cu inconştientul" - se numeşte unul dintre capitolele
cărŃii - desigur, fiind vorba în primul rînd despre accepŃia tehnică a termenului, dar avînd,
în context, şi valoarea simbolică a luptei cu zonele abisale, cu întunericul din noi, şi cel
de dincolo de graniŃele atingerii noastre. Călătoria lui Jung în propriul său trecut
traversează vise şi înŃelegerea lor, miracolul iubirii, "Naşterea operei", "Călătorii", şi
"Viziuni", şi "ViaŃa de dincolo de moarte" (acestea din urmă sînt chiar capitole ale cărŃii)
- mai întîlnim şi iubitorul de înŃelepciune, şi moralistul bine temperat, şi cvasi-teologul, şi
povestitorul cu har şi umor - şi, negreşit, medicul practician, psihiatrul, psihanalistul,
hipnotizatorul - totul adunînd o experienŃă profesională şi umană fascinantă şi pilduitoare.
Mai trebuie neapărat adăugat că "Amintirile" lui Carl Gustav Jung sînt scrise într-o limbă
pur şi simplu literară, plină de substanŃă şi culoare, paginile sale avînd forŃa de seducŃie a
literaturii de speŃă nepieritoare. Un cuvînt de laudă, în acest punct, pentru traducerea
admirabilă a Danielei Ştefănescu, care respectă cu sfinŃenie sensurile nu de puŃine ori
complicate ale discursului jungian, într-o limbă română de reală elevaŃie şi controlată
 10

accesibilitate. Rar am întîlnit o traducere care să nu obosească nici măcar o pagină într-un
text atît de complex - iar în întregul său, ediŃia "Humanitas" a acestor "Amintiri..." este un
gest editorial exemplar, prin opŃiune, dar şi prin acurateŃă, profesionalism, adecvare.
Şi, despre noi, cititori avizi şi neobosiŃi în limba română: avem şansa ca "Amintirile,
visele, reflecŃiile" unui om excepŃional precum Carl Gustav Jung să fi devenit un
patrimoniu intelectual colectiv...

11 aprilie 2000
Dumitru Radu Popescu - "Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol",
precum şi Diavolul Blasfemiei

"Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol" - un roman de Dumitru Radu

Popescu. De unde ştim că este roman? (iar nu - să zicem - cronică hieroglifică de creştere
şi descreştere a imperiilor, sau scenariu de film, sau "studiu osteologic", sau teatru
narativ?) Pentru că ne spune în prolog chiar autorul: "Raiul de curând cosit prin care
Mircea Z. (K) îşi poartă cu grandoare paşii, convins că, datorită gândirii sale, nu va fi
învins niciodată, îi poate face pe unii cititori să creadă că marele solitar, mai sus numit, ar
dori să aducă, în teritoriul sacru al săptămânii dintâi, măcar un accent ironic, parodic,
dând astfel raŃiunii o aură eroică, nonconformistă, ce ar putea dezlega condiŃia umană de
superstiŃii, poncife şi false credinŃe. Din această primă cauză, romanul de faŃă nu se
recomandă milionarilor dolofani şi elevilor sub paisprezece ani." Am încheiat citatul din
care rezultă cu limpezime, pe proprie declaraŃie, că sîntem în faŃa unui roman. Oare?... Cu
Dumitru Radu Popescu lucrurile nu sînt de fapt niciodată atît de simple. Acest autor
super prolific a scris întotdeauna poezie- proză- teatru; o scriitură dincolo de genuri şi
specii, o mărturisire fabulatorie care nu Ńine cont de graniŃe literare tradiŃionale. În textele
lui Dumitru Radu Popescu se amestecă, din totdeauna, în proporŃii foarte variate, şi
poezia, şi proza, şi discursul dramatic. La fel cum şi paternităŃile personajelor sale cu
nume de împrumut (AnuŃa Romcereal, Francesca Argăseală, Daniela Caproşu
(Capdebour)) sînt multiple, au perfidia dedublării de la Caragiale, înŃepenirea metafizică
beckettiană, somnambulismul afectiv al proştilor sub clar de lună, cu entuziasmul artistic
al clienŃilor stabilimentului de la Charenton. Nişte struŃocămile. Co-existenŃe. Cheia
tehnologiei compoziŃionale este conjuncŃia multiplă contrarie. În gramatică laică, acest
roman ar fi trebuit să se numească Paolo, Francesca şi... Dar la DRP se botează Paolo şi
Francesca şi al treisprezecelea apostol: o adunare comisă dincolo de aritmetica şirurilor
ierarhice, intrînd de bună seamă în logica sacrală a mulŃimilor intersectate. Cam aşa stau
lucrurile şi in privinŃa genurilor practicate de autorul nostru o viaŃă întreagă, într-o operă
cu multe chipuri şi culori: şi ficŃiune narativă, şi delir ficŃional, şi cronică, şi teatru - în
teatru -, şi blestem poetico-folcloric, şi realism magic, şi realism- realism, şi anti- realism,
şi onirism, şi încă altele, pe care vă las plăcerea de a le descoperi singuri.
Şi de fapt: nu ştiu dacă plăcere vă va fi reacŃia de fond. Textele lui DRP nu produc
neapărat sau în primul rînd plăcere. Compasiune - tristeŃe - nelinişte: Dumitru Radu
Popescu este unul dintre cei mai neliniştiŃi autori români (şi aş îndrăzni chiar să extind
aria geografică dincolo de Carpato- Dunăre, şi dincolo de Balcani: deşi matricea stilistică
 11

este inconfundabilă, starea sa de spirit îl face frate bun cu dezmoşteniŃii absurdului

european, şi cu decompunătorii lucrurilor prelinse sau con-strînse, frate de stare cu
realismul orb de pe cealaltă jumătate a pămîntului; frate sau măcar văr cu poeŃii marilor
oraşe de dincolo de oceanul cel mare).
Compasiune, şi tristeŃe, şi nelinişte: un pas oare pînă la milă şi groază? Adică pînă la
eliberarea catharctică din nemiloasa strînsoare a dilemei tragice - apropiere de spiritul
bătrînei Elade, cea bîntuită de furtuni morale şi sacrilegii fără egal? Clasicizanta Eladă, de
al cărei spirit sîntem mai aproape decît mulŃi alŃii (cum demonstra cu strălucire Tudor
Vianu)? Nu - Dumitrul nostru Radu Popescu este mai radical decît cel mai grec dintre
greci: nici o eliberare catharctică - textele sale încarcă sufletul de cititor, prin prefăcută
jovialitate, cu zgura grea a disperării. "Fata de la miazăzi" - "Dor" - "Duios Anastasia
trecea" - "Prea mic pentru un război atît de mare" - "Pasărea Shakespeare" - "Piticul din
grădina de vară" - "Cezar, măscăriciul piraŃilor" - "Rochia albă de dantelă": titluri care ar
sugera că lumea este un univers locuibil - măcar din cînd în cînd, în vreo viaŃă sau alta;
eroare: dincolo de duioşia acestor titluri, istoria este un masacru continuu şi stupid,
numere mari şi indivizi căzînd absurd în neantul nefiinŃării. Din perspectiva stării de
spirit, lucrurile nu s-au schimbat cîtuşi de puŃin în opera lui Dumitru Radu Popescu.
Timpul şi timpurile şi mareele nu au făcut altceva decît să înrăutăŃească situaŃia.
În schimb, "Paolo şi Francesa şi al treisprezecelea apostol", profitînd de vremuri noi,
aşa zicînd, merge mai departe în expresie, pînă la blasfemie - cum o recunoaşte chiar
autorul narator, într-o schiŃă de avant-cronică de întîmpinare a propriului roman, totodată
autocritică a raŃiunii sale impure, şi a limbajului său foarte slobod: un al treisprezecelea
apostol inventat, pentru că cei doisprezece atestaŃi de sfintele scripturi şi-au epuizat
resursele înainte de a-şi fi împlinit toate misiunile: blasfemie. O lume golită de orice sens.
O lume fără Dumnezeu: blasfemie. Un infern - bolgie peste bolgie - omul nici n-a existat
vreodată pe acest pămînt - emite o ipoteză climacterică Mircea Zero Kopros, narator al
poveştii, trup sfînt şi hrană sieşi, căutîndu-şi dublul şi mîntuirea pînă în cele pînze albe
unde nu se mai aşteaptă la Dumnezeu, ci se visează, cu nepocăită în veci înfumurare,
însuşi fiul Domnului: blasfemie - şi mîntuire? A doua cădere - nu din Paradis, ci în şi mai
beznă, mai aproape de haosul originar. "Sfîrşit de partidă" - cum ar spune o rudă a lui
Dumitru Radu Popescu, plecat, asemeni lui, din existenŃialismul tîrziu şi neliniştit,
înveşmîntat apoi în hainele întunecoase ale post-modernismului, dar încă fără curajul
carpato- dunăreanului nostru neaoş de a huli din întunericimea infernului său.
...Pe semne că din pricina blasfemiei, printre altele, DRP-ul nostru, acronim de
instituŃie literară naŃională astăzi, ca şi pe toată durata galactică a limbii române, nu
recomandă romanul său "milionarilor dolofani şi elevilor sub paisprezece ani". Iar ceilalŃi,
din toate celelalte categorii, care veŃi îndrăzni să păşiŃi în acest infern, ştiŃi deja, desigur,
că trebuie să lăsaŃi la intrare orice speranŃă.

20 aprilie 2000
Corneliu Ştefan - "Râul tăcut"

Am citit o carte cu directori de CAP - primari care erau şi secretari de partid (nu spun
care) - procurori judeŃeni - studenŃi înregimentaŃi în UASCR - planuri de producŃie -
 12

miliŃieni... Doamne, de cît de departe par a veni toate acestea, şi cît de apropiate totuşi
sînt existenŃei noastre! "Râul tăcut", un roman semnat de Corneliu Ştefan, a apărut însă la
editura Eminescu în anul 1999, cu un epilog "post-decembrist" şi mai ales cu pozele de
reclamă ale sponsorilor pe ultimele pagini ale cărŃii - aşa, ca să ne vină inima la loc, semn
că sîntem totuşi în cea mai bună dintre lumi (!).
Acest roman face parte, probabil, din categoria "literaturii de sertar": cărŃi care, dintr-
un motiv sau altul, nu puteau vedea lumina tiparului înainte vreme. Cum astăzi văd
lumina zilei tot mai puŃine cărŃi serioase, şi asta din tot mai multe motive, Corneliu Ştefan
se poate considera încă norocos pentru doar un deceniu de aşteptare. Fireşte, toate aceste
din urmă spuse sînt doar ipoteze de lucru.
Oricum, în aceaşi ordine de referinŃe, trebuie spus din capul locului că "Râul tăcut" nu
a devenit astăzi, prin vreo ciudată sau ironică răstălmăcire a vremii, literatură nostalgică,
în înŃelesul nou cu care a fost împodobit acest duios cuvînt în ultimii zece ani.
Personajele sale, înainte de - şi după - stricte determinări sociale, sînt profiluri
psihologice cu substanŃă, caractere născute - cu puŃin noroc - înainte de împărŃirea
metodologică a speciei în activişti şi dizidenŃi. Un univers uman credibil, articulat, imun
în esenŃă la acŃiunea directă a mediului politic - deşi tema de fond a romanului:
degenerarea comunităŃilor închise ar putea sugera o făŃişă atitudine politică. Avem aici,
totuşi, o carte despre lumea deceniilor trecute, dar deasupra lor, scrisă cu un calm
ideologic foarte rar întîlnit în acele obsesive decenii - şi încă mult mai rar astăzi, într-un
deceniu obsedat de-a binelea. Detaşarea autorului de context politic este o virtute - fireşte,
în sfera raportărilor absolute. Stăpînirea-de-sine - zicea un prozator, cîndva, undeva.
Romanul debutează greoi, cu fraze lungi şi excesiv de încărcate: "Puntea lungă din
faŃă tăia orizontul exact la linia dintre ape şi cerul de august, astfel că oricine ar fi trecut
de-a lungul ei s-ar fi desluşit cu mare claritate acum, dimineaŃa, luminat din plin de
soarele răsărit din spate şi s-ar fi decupat pe cer ca o siluetă neagră după-amiază, când
acelaşi soare ar fi trecut pe partea cealaltă...": boală de doctori sau avocaŃi trecuŃi la
scris... Sau (pentru că de fapt nu ştiu care este formaŃia autorului, şi pentru a nu nedreptăŃi
vreo categorie de condeieri), să spunem mai bine: simptom de literaturizare, boală a
copilăriei scrisului. Dar, cu fiecare pagină încheiată, Corneliu Ştefan devine mai strîns la
vorbă, suportă, cum spunea bătrînul Suchianu despre ce vedea domnia sa prin filmele
bune: "iuŃirea-de-sine", şi nu doar fraza se disciplinează în sensuri limpezi şi cantităŃi
adecvate, dar şi întreaga construcŃie devine plauzibilă, cu ritm arhitectural, cu pasaje de
rezistenŃă şi necesare căi de acces, cu faŃade sobre, curăŃate de ornamente inutile, şi
interioare decorate cu bun simŃ literar. Întregul roman - respectînd poate o rigoare ascunsă
a unităŃilor - este compus, tehnic vorbind, din doar două capitole marcate (şi un epilog de
o filă); astfel că, între cele două coperŃi, autorul respiră în voie, fără sincope sau cezuri, în
paragrafe cînd mai lente, cînd cu sufletul la gură, într-o creştere continuă şi abil gradată.
Vîrful epic al acestei creşteri nu se suprapune altor înălŃimi, de pe alte curbe ale
romanului, căci mai avem acolo şi un bioritm al afectelor, şi un altul al investigaŃiei
sociale, şi cel al meditaŃiei filosofico-antropologice - aceşti contra-timpi sînt bine struniŃi
de către autor, cu un simŃ foarte precis al măsurii. Totul e bine cînd se termină cu bine.
Şi, revenind la premiza romanului (amestec de "policier", roman de dragoste şi
investigaŃie socială), scris, poate, într-o vreme ostilă exprimării, trebuie să remarc o dublă
închegare de atitudine morală: o dată explicită în Ńesătura textului, şi apoi implicită şi
 13

post-textuală, cuprinsă în perspectiva pe care distanŃa i-a îngăduit-o autorului. Explicit,

romanul este moralizator, implicit, este moral. Un suflu de integritate morală -
corectitudine etică - străbate (de altfel cu multă discreŃie şi decenŃă) paginile acestei cărŃi.
Argumente valorizatoare, chiar dacă aflate dincolo de graniŃele esteticului, căci literatura
se afirmă şi supravieŃuieşte şi prin valoarea sa morală însumată.
...Mai ales cum noi românii avem norocul de a fi localizaŃi la răscruce de vînturi
sălbăticite şi trecem din decenii în decenii parcă tot mai vînturate, o pagină tipărită care
ne aduce răgazul gîndului în echilibru, şi ne dăruieşte cumpănită judecare a vremurilor şi
oamenilor... - da, continui să cred cu încăpăŃînare că o literatură cu simŃ şi sens moral este
o binecuvîntare. "Rîul" lui Corneliu Ştefan, deşi "tăcut", ne povesteşte multe.

25 aprilie 2000
Mariana Ionescu - "ExerciŃii de fidelitate"

Mariana Ionescu - "ExerciŃii de fidelitate": un roman care îŃi vorbeşte, la persoana a

doua singular; un exerciŃiu de comunicare intruzivă, tiranică pe alocuri, ameŃitor transfer
de personalitate între cei doi actanŃi ai gestului lecturii: autor în neascunsă superbie
demiurgică, şi umil cititor, fermecat, risipit şi neiertat pentru slăbiciunea capitulării sub
puterea zeului ascuns între coperŃile unei cărŃi.
În cazul în speŃă, chiar o zeiŃă: "Augustina cea strălucitoare şi rece", care irumpe fără
ocolişuri, din prima propoziŃie a cărŃii, în sufletul tău de cititor năuc şi brusc neajutorat.
Această conjugare auctorială la persoana a doua singular ne întoarce în timp pînă la "Noul
roman francez" şi - pentru mai multă rigoare - pînă la maestrul de atunci al discursului
indicativ şi substitutiv, Michel Butor, care îşi Ńintuia cititorul în ipostaze impuse autoritar,
şi îl invada, îl transforma în personajul său, obligîndu-l să respecte fără de abatere
indicaŃiile sale de regie. Dar apropierea dintre cei doi autori se epuizează cînd privim
textele lor din perspectiva atitudinii: la Mariana Ionescu, în aceste "ExerciŃii de
fidelitate", adresarea la persoana a doua singular este vorbirea în oglindă - personajul său
se istoriseşte sieşi, din spatele măştii pe care orice oglindă o aşează totdeauna pe chipul
nostru reflectat cu doar amăgitoare fidelitate. Un exerciŃiu de narcisism corectiv, căci
Augustina trebuie să rămînă strălucitoare şi rece în oglinda întregii sale existenŃe, dincolo
de întîmplări şi anotimpuri. Miza romanului nu este povestea, fidela reconstituire a
realităŃii, ci memoria, conştiinŃă de sine infidelă, dar modelatoare.
Dincolo de oglindă, discursul Marianei Ionescu este un exerciŃiu de individuaŃie
psihică, organizat pe trei straturi: cel mai vizibil şi cel mai consistent este planul emisiei
subconştientului, zonă din care textul recuperează senzaŃii, percepŃii, reprezentări,
asociaŃii, intuiŃii, judecăŃi. ExerciŃiul unei memorii fabuloase, care a absorbit cu aviditate
realitatea. Al doilea strat de scriitură este cel al conştientului, nivel la care memoria este
adnotată, glosată, ordonată, sau chiar "pedepsită" în paranteze fenomenologice. Şi, cel de-
al treilea nivel, cel din adîncuri: al citatului sau al sentinŃei ("sentenŃei", cum îi place
Marianei Ionescu să se joace uneori cu cuvintele), adîncul inconştientului colectiv să
spunem, fragmente de înŃelepciune universală, matrice de patrimoniu, de la parabola
biblică, la "apărarea filosofilor", la dictonul clasicilor, la dicteul memoriei colective - tot
 14

atîtea criterii de referinŃă absolută pentru existenŃa individuală în mecanisme sociale. Cele
trei chipuri ale persona-ei se evaluează reciproc, definesc şi ajustează universul moral.
Călătoria autoarei pe trei tărîmuri şi trei ceruri suprapuse complică infinit imaginea măşti
din oglindă şi o fac în cele din urmă de necuprins în cuvinte. Memoria: un exerciŃiu
deznădăjduit al fericirii de a fi fost.
Şi dacă cele spuse pînă acum nu v-au îmbiat indeajuns la lectură şi metalectură, să
mai adaug spre captare şi exerciŃiul de senzualitate extremă, dar ascunsă în cartea
Marianei Ionescu; o senzualitate reprimată, filtrată prin subtile suprafeŃe intelectuale - sau
alteori rejectată pur şi simplu din "spaima de animalitate" mărturisită în repetate rînduri
de către personaj, altfel cu "trupul tău, tânăr, zvelt, cu muşchi elastici, cu umeri rotunzi,
cu picioare lungi, frumoase (...)" - am citat un fragment din acest portret al Augustinei cea
strălucitoare şi rece în oglinda căreia "îi ceri mereu ritualul, numai ritual, (...) EflorescenŃa
dorinŃei şi gesturi îmblânzite sub frâul argintiu al ritualului. Aproape visul unui dans
vechi". Mai mult decît o reticenŃă pudică, represia îşi are rădăcinile într-o străveche şi
nobilă aspiraŃie: "Să-Ńi scuturi trupul renăscut în somn, să te îndrepŃi spre fereastră, să
priveşti globul roşu-aprins al răsăritului şi în undele ochilor tăi să se reflecte, de departe,
zâmbetul acela straniu al statuilor din vechime, între care îŃi căutaseşi de atâtea ori chipul
travestit." - o senzualitate de mare puritate şi frumuseŃe.
Şi chiar dacă uneori memoria augustei Augustina este prea încărcată, iar cuvintele
debordează dincolo de graniŃa excesivului, rătăcindu-se pe tărîmul vreunei maniere, tot
cititor supus vei rămîne - pînă la capăt, căci fidelitatea este dulce şi blînd cotropitoare.

4 mai 2000
Sören Kierkegaard - "Jurnalul seducătorului"

Am citit mai deunăzi o carte despre care trebuie neapărat să aveŃi ştiinŃă că există şi în
limba română: "Jurnalul seducătorului" de Sören Kierkegaard, marele şi tristul "dan", cel
care este revendicat părinte de către toŃi existenŃialişti moderni. "Jurnalul seducătorului" a
apărut la editura "Scripta", după ştiinŃa mea pentru prima oară într-o ediŃie românească, în
traducerea de mare clasă a Elenei Dan şi a unui profesor danez, iubitor de limbă şi cultură
română, Kjeld Jensen - cărora chiar găsesc de cuviinŃă să le fiu recunoscător pe această
cale - ca cititor -, pentru lucrarea înfăptuită.
"Jurnalul seducătorului" este o bucată literară. Un roman în toată legea, deşi face parte
dintr-un volum imens de scrieri eclectice ca formulă, numit "Sau - sau", şi care reprezintă
o piesă fundamentală (paradoxal) a moştenirii filosofice lăsate de Kierkegaard. Operele
sale complete cuprind 14 volume de felurite scrieri, cele mai multe în forma eseului, fără
rigoarea clasică a sistemului filosofic - motiv poate pentru care lui Kierkegaard îi este
ataşat îndeobşte indicativul "gînditor" şi numai rareori, şi cu prudenŃă, cel de "filosof".
În realitate, Sören Kierkegaard fiind un filosof înnăscut care a trăit plăcerea gîndului,
şi a dus o existenŃă motivată în principal de chinuitoarele întrebări asupra destinului
fiinŃei. Mai puŃin important a fost pentru Kierkegaard veşmîntul gîndului său: esenŃială a
fost pentru el căutarea; şi nevoia exprimării - tămadă, fie şi doar vremelnică, a neliniştii
care i-a învăluit scurta şi agitata viaŃă: "Aşa cum Şeherezada îşi salva viaŃa povestind
 15

basme, tot astfel eu mi-o salvez pe a mea, sau mi-o păstrez, scriind" - mărturiseşte
Kierkegaard.
"Jurnalul seducătorului" este un roman de dragoste în toată puterea cuvîntului. Ar
putea fi la fel de bine trecut în colecŃia de aur a romanului psihologic sau a celui
introspectiv - dacă ar exista asemenea colecŃii. Nu este aşadar o carte de filosofie, dar este
cartea unui filosof şi toate temele importante ale gîndirii sale filosofice răzbat în suprafaŃa
romanului: în primul rînd, credinŃa sa nestrămutată în subiectivitate - adevărul este pentru
Kierkegaard subiectivitatea; realitatea ultimă, profundă a existenŃei umane este
interioritatea; idealismul subiectiv şi iraŃionalismul sînt poziŃiile filosofice de pe care
misticul Kierkegaard îl critică pe Hegel, rămînînd el însuşi, paradoxal, un dialectician al
contrariilor ireconciliabile şi un agnostic disperat. Jurnalul seducătorului înamorat
Johann este istoria mărunŃită în fire mii a unei pasiuni devastatoare - reprezentarea în
termeni sensibili a altui gînd fundamental pentru filosoful Kierkegaard: primul nivel al
existenŃei umane este estetic, al căutării plăcerii şi trăirii sub zodia plenitudinii. Sub
masca ironiei şi mai apoi a cinismului seducătorului Johann se ascunde eşecul, rezultatul
oricărei tentative umane pe aceast palier - estetic - al existenŃei. Cel de-al doilea nivel al
fiinŃării umane ("stadiu" spune Kierkegaard) este cel etic, palier al deciziilor morale
majore şi al responsbilităŃilor. În fine, cel de-al treilea prag al existenŃei ar putea fi cel
religios, acolo unde se dezvăluie, pentru Kierkegaard, absurdul unei relaŃii, imposibile,
între fiinŃa umană cu un Dumnezeu tiranic; absurdul sacrificiului şi disperarea în faŃa
păcatului - contradicŃii iremediabile, sursă a tragicului în existenŃa umană.
Aceste gînduri - chei de boltă ale filosofiei kierkegaard-iene - nu sînt însă vizibile
direct, cu ochiul liber în "Jurnalul seducătorului". Ele mocnesc undeva în adîncuri,
magmă născătoare de literatură; "Jurnalul seducătorului" fiind, la vedere, după caz: ori o
seducătoare poveste despre dragoste, în termenii unui proustianism detaşat şi ironic (un
proustianism desigur "avant la lettre") ori o revoltătoare mărturie a unei seducŃii cinice şi
a unui cinism seducător - iată ce scria o cititoare a acestui volum la data apariŃiei lui,
1843: "Pe cerul literelor a apărut o cometă sinistră şi rău prevestitoare. Opera sa este atît
de demonică încît cu greu ai putea s-o laşi din mînă. De la confesiunile lui Rousseau n-
am mai auzit ca vreo altă carte să fi avut un atare succes. În prima parte este estetică,
adică dăunătoare, în partea a doua este etică, adică mai puŃin dăunătoare, deşi femeile ar
avea motive de mînie, pentru că autorul, aidoma unui mahomedan, le leagă de ceea ce e
limitat şi nu le găseşte alt rost decît acela de a naşte copii şi de a procura plăceri
bărbaŃilor. În carte există un dezgust de viaŃă atît de mare încît nu poate fi decît fructul
unui suflet viciat" - am citat din scrisoarea unei tinere cititoare din Copenhaga către
povestitorul Hans Andersen. Şi dacă aŃi zîmbit cumva la tonul acestei scrisori feministe
(iarăşi protocronic, fireşte...), vă pot asigura că lucrurile stau chiar mai rău: "Jurnalul
seducătorului" Sören Kierkegaard este o carte atît de pervers de frumoasă şi demonic de
tristă încît ar trebui interzisă tinerilor sub 18 ani - sau măcar copilelor care încă nu ştiu să
se ferească de otrava dulce pe care o risipesc seducătorii din toate timpurile şi prin toate
marile cărŃi...

18 mai 2000
 16

Iordan Chimet - "Antologia inocenŃei"

"Ar trebui să ne amintim încă o dată, împreună, sau, şi mai bine încă, singuri - şi în
vremea noastră nu va fi niciodată prea mult sau de prisos - cuvintele, celebre şi anonime,
ale lui Brâncuşi: 'În clipa cînd am încetat de a fi copii, am murit.' Este, dacă vreŃi, şi
epigraful, motto-ul, esenŃa, legea intimă dar şi cea formală, exterioară a acestui volum, în
definitiv, ciudat (în măsura în care puritatea, candoarea, ingenuitatea pot apare uneori, şi
pe nedrept, ciudate şi, de-atîtea ori prăfuite şi desuete în acest veac, totuşi, al minunilor)."
- cuvinte scrise de Iordan Chimet în prefaŃa antologiei sale "Cele douăsprezece luni ale
visului", supranumită şi recunoscută în limba şi literele româneşti drept "Antologia
inocenŃei".
Această carte a fost tipărită în anul 1972 prin grija editurii Ion Creangă şi este un
unicat. Nu numai în limba română, dar şi în toate celelalte limbi ale pămîntului care au
născut biblioteci. Această antologie a inventat un nou criteriu de clasificare: inocenŃa,
înŃeleasă ca stare de graŃie, un adînc de suflet curat şi binefăcător, răsfrînt în litera cărŃii,
în linia sau culoarea unui crochiu - şi inocenŃa celui care primeşte binecuvîntarea purităŃii
creatorului, inocenŃa celor capabili să o împărtăşească. O întîlnire în spaŃiul curat al
ingenuităŃii, pentru cei încă necopleşiŃi de asprimile vremurilor sau de înŃelepciunea
amară a vîrstelor.
"Şi cu cît au fost mai fascinante, mai surprinzătoare, mai de neînŃeles chiar minunile
vremii noastre" - povesteşte mai departe Iordan Chimet facerea antologiei sale -"cu atît
ne-am simŃit mai credincios dăruiŃi acestor idealuri modeste, tăcute, care se mulŃumesc cu
puŃin, hrănindu-se din ele însele, ferindu-se de ispitele efemere ale modei, în felul lor
eterne; Cenuşăresele artei, care au fost şi care vor fi, poate, mereu, puritatea, candoarea,
ingenuitatea..." alt citat din prefaŃa "Antologiei inocenŃei", care însă mă obligă la o
observaŃie: cît de "modeste" să fi fost aceste idealuri care au născut poveştile lui Creangă,
sau pe Gargantua şi Pantagruel, pe cavalerul Bunei SperanŃe, sau "Elegiile pentru fiinŃe
mici", sau "După melci", sau "Micul PrinŃ", sau "Alice în łara Minunilor", sau "Secretul
Pădurii Bătrîne"...? Am ales numai cîteva - doar cîteva dintre cele peste 400 de pagini
care se alătură în această antologie pentru a desăvîrşi, în suma lor, minunea inocenŃei.
Prozelor şi versurilor - adunate din toate limbile pămîntului în admirabile, de neegalat
tălmăciri - li se adaugă desene, schiŃe, crochiuri, picturi, gravuri, şotroane pe asfaltul
imaginaŃiei - o ilustraŃie cu puterea tăierii respiraŃiei privitorului, oricare i-ar fi vîrsta.
Alături de cuvintele inocenŃei, cartea celor dousprezece luni ale visului strînge paseri ale
lui Brâncuşi, Braque, Max Ernst, Paul Klee, tauri de-ai lui Picasso, şoricei şi alte animale
mici şi amărîte desenate de Vladimir Maiakosvski, dar şi mîndre zebre fixate spre vecie
de Vasarely, ochii de copil lăsaŃi nemuririi de către Tonitza, şi un uriaş din petice
multicolore observat cîndva, undeva, de Eugen Ionescu... şi încă minuni de artă plastică
mii, multe dintre ele extraordinare surprize adunate în reproduceri impecabile de către
autorul cărŃii din toate marile muzee ale lumii, din colecŃii particulare, din caiete uitate,
din ciorne, înflorituri de peniŃă pe marginea paginii de manuscris sau pe cine ştie ce colŃ
de şervet sau pachet de Ńigări; artişti şi poeŃi ai cuvîntului, maeştri sau doar fermecători
amatori în ale desenului, dar toŃi atinşi de geniu, şi împărtăşind, cum mai spuneam, starea
de graŃiei a inocenŃei. Pagină lîngă pagină, această antologie produce miracolul întoarcerii
 17

la originile candide ale artei, acolo unde, şi cînd, fiinŃa umană descoperea spectacolul din
existenŃă şi jocul secund.
"Şi atunci s-a întîmplat acest lucru neobişnuit:" - ne mai povesteşte în prefaŃa sa Iordan
Chimet - "înfăptuind cu destulă trudă, dar şi cu puŃină nebunie, acest volum drept o laudă
adusă purităŃii sufletului omenesc, am observat că fusesem pînă în aceea clipă robii unei
prejudecăŃi, unei neînŃelegeri. Că niciodată, ca în vremea noastră, puritatea nu a însemnat
pentru artist un ideal mai plin de nobleŃe şi mai necesar; candoarea nu a conŃinut, mai
mult ca acum, magia unei frumuseŃi secrete, care nu se dezvăluie decît celor aleşi,
nicicînd inocenŃa nu s-a mărturisit, ca în acest veac tulburat, drept starea de har care
tîlcuieşte rosturile lumii şi întredeschide, poate, porŃile fericirii. (...) Şi l-am aflat pe
necunoscutul cîntăreŃ, pe artist, fratele nostru din totodeauna renunŃînd la onorurile şi
ispitele veacului, scriindu-şi testamentul cu cuvintele simple ale lui Brâncuşi, desenîndu-
le cu vîrful degetului pe nisipul spălat de valurile mării. Aceasta este, poate, şi forma
eternităŃii."
Autorul acestor propoziŃii, Iordan Chimet, prozator, poet, exeget al lumii din vis care a
fost cîndva cinematograful - Iordan Chimet, regăsind înŃelepciunea inocenŃei, se adaugă
eternităŃii odată cu "Antologia" sa. Un exemplar din această carte ar fi trebuit, negreşit, să
existe în acea capsulă cosmică în care s-au rînduit cîteva definiŃii ale omenirii pentru
întîlnirea cu alte probabile civilizaŃii. "Antologia inocenŃei", gîndită şi făptuită de Iordan
Chimet, este ea însăşi o capsulă sigilată în eternitate a frumuseŃii sufletului omenesc,
acum la zenitul său pe acest pămînt.

25 mai 2000
Henriette Yvonne Stahl - "Între zi şi noapte"

Din nou despre o carte apărută la Editura Gramar în colecŃia "100+1" - adică: 100+
una capodopere ale romanului românesc, o admirabilă iniŃiativă a unei edituri care
săvîrşeşte astfel un gest cultural necesar şi plin de nobleŃe: repunerea în circulaŃie a prozei
româneşti din toate timpurile. Un gest care este chiar o datorie morală, de onoare faŃă de
patrimoniul cultural românesc şi slavă Domnului că mai există pe acest pămînt oameni cu
respect şi cu grijă pentru bunurile cele mai de preŃ ale acestui spaŃiu de civilizaŃie. Pentru
că cineva cu nume şi prenume îşi asumă - cu discreŃie, într-o notificare de contrapagina
de gardă a colecŃiei - responsabilitatea acestei iniŃiative, se cuvine să-i dăm şi noi în bun
vileag numele: Ion Martinescu este iniŃiatorul şi coordonatorul colecŃiei care ne reaşează
în rafturile bibliotecilor, la vedere, capodoperele romanul românesc.
"Între zi şi noapte" de Henriette Yvonne Stahl este romanul care incheie înflorirea
literară dintre cele două mari războaie. Fără să-şi fi propus, acest roman strînge toate
firele importante care au definit proza acelei perioade: este un roman de dragoste la fel de
graŃioasă precum cea risipită în paginile lui Gib Mihăescu, analitic şi psihologizant ca la
cei doi Petreşti, Camil şi Cezar, feminist şi feminizant ca la Hortensia Papadat-Bengescu,
fantast şi decadent ca şi "Craii..." lui Mateiu Caragiale, exaltat şi duios ironic precum
paginile lui Ionel Teodoreanu, realist şi abisal cîteodată ca la Rebreanu.
 18

Dar fără îndoială că Henriette Yvonne Stahl este ea însăşi, dincolo de aceste înrudiri.
Romancieră cu stil propriu, autoarea a debutat ca o novă strălucitoare la începutul
deceniilor de creştere literară, strîngînd spectaculos lauri din toate taberele: primul său
roman, "Voica", a fost salutat în mod surprinzător şi de semănătorişti, şi de junimişti. Au
recunoscut talent şi forŃă creatoare în acel roman esenŃializat şi corifeii determinismului
social, şi cruciaŃii autonomiei esteticului. Un caz unic pe economia naŃională - am putea
zice. Odată cu romanul "Între zi şi noapte", apărut pentru întîiaşi dată în 1942, Henriette
Yvonne Stahl mai lansează şi o altă premieră: descrierea unei atracŃii anormale, împotriva
firii, dragostea pătimaşă a unei femei pentru o altă femeie. Măcar pentru acest motiv
romanul ar trebui tradus într-una dintre limbile oficiale în care sînt ordonate celebrele
Directive ale Consiliului Europei pentru minorităŃi sexuale - întrega Europa va afla astfel
cum, de cînd şi întru cît sîntem noi integraŃi.
Dincolo de haz de necaz, revenind la calităŃile de capodoperă ale romanului "Între zi şi
noapte", trebuie remarcată forŃa sugestivă a tabloului social-moral pe care îl zugrăveşte. O
cronică a Bucureştilor şi, implicit, a societăŃii româneşti de la începutul veacului
douăzeci. Casa familiei Vrânceni, degajînd "ceva straniu, trist, dement", "era atît de
inegal clădită încît părea ridicată acolo de o voinŃă nehotărîtă, o voinŃă care nu se putuse
concentra, care şchiopătase, revenise, se frămîntase, se avîntase pentru a se ascunde şi
înfricoşa din nou." Această casă şi întreaga societate care o populează descriu sinoptic
tabloul unei lumi de amestec şi degenerescenŃă. O lume în care s-au întîlnit, în epoci
moderne, turbanul şi "Ńilindrul" bonjurist, caftanul şi giubeaua, cu mofturile Parisului în
redingotă. Un talmeş balmeş, a lume de rentieri, scăpătaŃi, "apropitari", avocaŃi şi
avortoni, un parazitism social generalizat şi putrefact. O lume cu rînduiri sociale firave,
între care s-au executat rapide permutări, declasări, în ambele sensuri. Ne place sau nu,
cam acesta este tabloul României la început de veac, rămas practic nechimbat pînă
aproape de zilele noastre (de fapt, lucrurile arată astăzi încă mult mai rău).
Dar nu fresca socială a tentat-o în primul rînd, pe Henriette Yvonne Stahl, ci
personajul feminin al Martei Veniamin Vrânceni şi dragostea pătimaşă pe care această
fiinŃă excepŃional dotată o stîrneşte în sufletul delicat al Anei Stavri. Ca în toate romanele
sale, prozatoarea îşi construieşte edificiul pe un pilon esenŃial, un caracter cu totul ieşit
din comun. Celelalte personaje sînt în genere un mediu uman relativ amorf sau abia
schiŃat, necesar doar pentru a defini prin raportare eroina principală. Marta Vrânceni este
crescută din aceaşi plamadă care naşte regine - o sămînŃă risipită însă pe terenul
mortificator al maştinii, acolo unde cele mai înalte frumuseŃi ajung fără drept de apel
noroi cu mult înainte de a-şi fi dăruit lumina şi căldura. Ana Stavri, adolscenta fascinată
de înfăŃişarea şi sufletul Martei descoperă iubirea - un caz de psiho-patologie sexuală pe
care eleganŃa şi, în cele din urmă, decenŃa scriitoarei îl transformă într-un imn al iubirii
absolute, dincolo de sexe şi sexualitate: o încercare de a formula categorial şi metafizic
sentimentul nebulos al dragostei: "Ce importanŃă are dacă este femeie ori bărbat, cînd eu
o iubesc în afara oricăror constrîngeri, oricărei dorinŃe... definite? Aş putea muri pentru
ea. (...) Eu cred că dragostea nu trece niciodată... orice lucru care a existat e veşnic... (...)
chiar dacă vine altceva... altceva nu şterge niciodată ce a fost..." - îşi descarcă sufletul
Ana Stavri. Iar Henriette Yvonne Stahl reuşeşte să evite, literar, pornografia care însoŃeşte
astăzi orice apropiere de subiect. Chipul tulbure al iubirii Anei pentru Marta este absolvit
de scriitură şi de complexitatea dezvoltării psihologice - chiar vinovată, povestea acestei
 19

iubiri rămîne de o mare puritate, iar ultimele pagini ale romanului, scrise într-un ritm
sufocant, sînt unele dintre cele mai substanŃiale şi pilduitoare pagini din literatura română
dedicate devoŃiunii umane.
"Între zi şi noapte" este un roman viu, care străluceşte şi după ce întunericul şi tăcerea
s-au aşternut peste fiinŃele şi lumea care l-au născut. Unul dintre însemnele capodoperei -
una dintre cele "o sută plus una" capodopere ale romanului românesc din toate timpurile.

1 iunie 2000
Alain Decaux - "Abdicarea":
chinurile zadarnice ale dragostei unui rege

Şi pentru că vine vreodată şi vremea vacanŃelor, vă propun o carte de odihnă şi

tratament aproape fabulatoriu, prescris la domiciliu sau pe coclauri: "Abdicarea", de
Alain Decaux, aproape un basm, cu regi, prinŃese şi mătrăgune, cu Cenuşărese năpăstuite,
cu balauri pe post de prim miniştri, cu feciori-fărăşari în haine de gazetari şi paparazzi,
castele şi croaziere, intrigi şi iubiri, nobleŃe şi nimicnicie. Povestea adevărată a abdicării
regelui briton botezat Edward al VIII-lea, o poveste cauzată de dragoste şi rămasă unică
în analele unor domnii terminate de regulă prin descăpăŃînări.
Autorul Alain Decaux este un istoric francez de bun renume, discret simpatizant al
ideeii monarhice. Cu rigoarea istoricului îndelung exersat, a avut răbdarea îngerească de a
studia pagină cu pagină uriaşa arhivă testamentară a doamnei care, soŃie de-a pururi,
regină niciodată, a stîrnit, spre sfîrşitul anilor treizeci, o criză regală şi guvernamentală
cum n-a mai fost pomenită pînă atunci pe teritoriul Imperiului Britanic, inclusiv adică pe
pămînturile Dominioanelor Canadei, Australiei, Noii Zeelande şi Indiei, şi a multor alte
provincii teritoriale... Istoria de dragoste şi suferinŃă a unui rege peste aproape o treime
din lumea pămîntească, dar fără puterea de a-şi hotărî de unul singur aleasa
matrimonială... O poveste tristă şi amarnic înduioşătoare pentru sufletele simŃitoare.
Întîmplarea cu regele Edward al VIII-lea şi doamna inimii sale, americanca fără
pedigree nobiliar Wallis Simpson, născută Warfield, este şi o cronică a timpurilor
moderne care au schimbat radical faŃa imperiilor şi, mai apoi: ierarhiile de putere. SituaŃia
regelui Edward al VIII-lea care nu s-a putut căsători pur şi simplu cu femeia iubită din
cauza rigorilor impuse de casta sa - dar mai ales din cauza unei structuri - sau maşinării -
politice ce nu mai dădea deja socoteală capului încoronat. Abdicarea regelui Edward al
VIII-lea a dezvăluit că monarhia engleză nu mai era, în anul 1936, doar constituŃională, ci
mai ales decorativă: regele celui mai mare imperiu din lume, descendent al unor spiŃe de
conducători care altădat' tăiau şi spînzurau - dacă nu cumva erau ei înşişi hăcuiŃi din
fragedă pruncie -, regele Marii Britanii şi al Dominioanelor sale, şi Împărat al Indiei,
trebuia să ceară încuviinŃarea primului ministru şi cabinetului acestuia pentru orice
întrevedere, chiar şi neoficială, cu persoane publice. Trebuia să citească discursuri scrise
de alŃii, fără dreptul de a modifica o virgulă. Regele - ce frumos sună acest cuvînt, nu-i
aşa? - nu avea voie să intre în contact cu plebea, adică omul de pe stradă, nu avea dreptul
să adreseze o vorbă în public, să întindă o mînă prietenească fără încuviinŃarea
guvernului... Societatea de astăzi, slobodă cum o ştim, nu poate înŃelege asemenea
 20

restricŃii induse de rang şi poziŃie. Nu poate înŃelege controlul formal atît de strict, şi ocult
în cele din urmă, al fiecărui gest princiar, o schemă fixă de comportament fără îngăduinŃa
vreunei improvizaŃii creatoare. Fostul rege Edward al VIII-lea a semnat, odată cu
abdicarea sa, şi epilogul tîrziu, dar în fine explicit al instituŃiei monarhice ca forŃă
politică. Lumea Doamnei Wallis Simpson, femeia de care s-a îndrăgostit fără putinŃă de
scăpare AlteŃa sa Regală Edward al VIII-lea, este lumea aventurierilor fără frontiere,
lumea cuceritorilor de profesie - lumea metisată în care nici nuanŃa sîngelui, nici culoarea
pielii sau moştenirile sociale nu (prea) mai au importanŃă - lumea doamnei Wallis
Simpson, divorŃată de două ori, mică-burgheză cu ochi sfredelitori de Baltimore, a
cîştigat toate războaiele. Regii i s-au supus necondiŃionat.
Alain Decaux ne spune această poveste de-a fir a păr, cu talentul scormonitorului
scrupulos de arhive, dar şi cu harul povestitorului de basme adevărate. MinŃile iubitoare
de istorie vor găsi în această carte un tablou foarte amănunŃit, realist şi imparŃial, al
vremurilor de răscruce europeană - şi nu numai - din preajma celui de-al doilea război
mondial - iar sufletele simŃitoare pe care le-am evocat deja, şi cărora le este în mod
evident dedicată cartea, vor mai pierde o lacrimă, două, din rezervorul - har Domnului,
inepuizabil! - compasiunii esenŃialmente democratice pentru marile iubiri...

8 iunie 2000
Elena Dan - "Daimonion"

Daimonion: partea întunecată din noi, umbra care ne călăuzeşte paşii în întuneric -
demonul ascuns care ne aŃine cale cea dreaptă, partea nevăzută a fiinŃei noastre care scapă
înŃelegerii şi normelor - corupătorul sufletelor noastre, morale prin tiparul dumnezeirii
care ne este ursit la naştere - dar şi inspiratorul marilor creaŃii. Daimonion este marele
alchimist de frumuseŃi vinovate, ascuns în adîncimile sufletului nostru. Daimonion -
demonul făptuirii artistice şi literare - a inspirat titlul cărŃii Elenei Dan despre misterele
creaŃiei artistice. Autoarea a împrumutat acest nume poetic probabil din gîndurile lui
Blaga, care îl foloseşte copios în "Zări şi etape", cînd, la rîndul său, îi cercetează pe
Socrate, pe Goethe, pe romantici, încercînd cu ei, alături de ei şi prin ei, să desluşească
misterul geniului creator.
"Demonicul e o putere, căreia nu-i rezistă nici individul în care izbucneşte, nici
mulŃimea docilă care îl înconjoară pe acesta. Demonicul lucrează, în mare parte în
întuneric, 'inconştient', dar cu atît mai distrugător de zăgazuri (...) Demonicul este ieşirea
din sine a divinităŃii, o evadare a acesteia din ordinea logică şi morală ce şi-a impus-o: de
aici puterea irezistibilă ce-l caracterizează, de aici latura pozitivă a manifestărilor sale" -
am încheiat citatele din Lucian Blaga, care ne introduc în orizontul cărŃii Elenei Dan.
FascinaŃia misterului creaŃiei, asociat întotdeauna cu geniul unui Daimonion, este veche
de cînd creaŃia - veche de cînd opera de artă se naşte pe căi neînŃelese şi întotdeauna
uimitoare. Dar firea iscoditoare a omului şi nevoia de ordine ne-au dat şi încercări, mai
mult sau mai puŃin izbutite, de a îmblînzi acest Daimonion - sau măcar de a-l face mai
prietenos, trăgîndu-l mai spre lumina înŃelegerii obişnuite.
 21

Psihanaliza - prin Freud în primul rînd - a încercat să desluşească ceva din

ascunzişurile minŃii creatorilor - din misterele naşterii operei de artă. Au urmat apoi cîŃiva
pasionaŃi cu pregătiri mai largi; oameni venind din filosofie şi literatură în egală măsură,
care au devenit ulterior psihanalişti ai operei literare - deşi admit că acest termen este
destul de fantezist, îl folosesc ca fiind cel mai aprope de cercetările asupra psihologiei
creaŃiei întreprinse de un Laplanche sau Pontalis. Lor li se adaugă, după 1945, şi Didier
Anzieu, filosof, corupt şi el la psihanaliză după întilnire cu opera lui Freud şi, mai ales, cu
cea a celebrului filosof, lingvist şi psiholog Jaques Lacan. Asupra operei lui Didier
Anzieu se opreşte cartea Elenei, introducîndu-ne în teoria poieticii, ştiinŃa - după Anzieu -
care descifrează tainele psihologiei creaŃiei şi cheile psihologice care deschid înŃelesuri
neaşteptate creaŃiei literare şi artistice. ŞtiinŃa Poieticii - căci toate aceste trebuiau să
poarte un nume nou: a nu se confunda cu poetica, termenul din sintagma artă poetică -
ansamblu de definiŃii ale unei opere poetice, sau de reguli şi referinŃe creatoare
autoimpuse - sau manieră poetică pur şi simplu. "Poietica" ar veni tot din grecescul poesis
- ne explică Elena Dan -, deşi cred că a fost ales mai curînd din neogreacă: "poiitikos,
poiitiki" - o variantă a cuvîntului poezie, care trebuia să fie suficient de departe de
"poetică", dar în aceaşi sferă de semnificanŃi.
Mai departe, după ce ne lămureşte ce este acestă ştiinŃă şi de unde provine, autoarea ne
introduce în intimitatea teoriei lui Didier Anzieu, şi după ce devenim şi în această privinŃă
experŃi în mecanismele şi fazele - de principiu, fireşte - ale creaŃiei artistice, ei bine, în
ultima parte a cărŃii vedem şi teoria la lucru practic: Elena Dan studiază laboratorul psihic
de creaŃie al cîtorva scriitori români şi substanŃa cîtorva cărŃi, cărora le aplică grila
nemiloasă cîteodată a poieticii. Simplificînd nepermis lucrurile, dar în mod util unei
asemenea dări de seamă, voi spune că sîntem în faŃa unui studiu combinat de psihologie
structurală, care îşi demonstrează, nu de puŃine ori, viabilitatea pînă chiar în zilele
noastre. Multe din mărturisirile scriitorilor români chestionaŃi de către autoare de-a lungul
timpului (Ioan Alexandru, Geo Bogza, ConstanŃa Buzea, Ştefan Augustin Doinaş,
Costache Olăreanu, Octavian Paler, Mircea Horia Simionescu) sînt, în cele din urmă,
mărturisiri de creaŃie nepreŃuite, iar analizele din perspectivă poietică pe care ni le
propune Elena Dan la cîteva cărŃi de referinŃă din literatura română şi universală sînt
fertile şi reprezintă contribuŃia cea mai substanŃial personală a autoarei în acest volum
(publicat la editura "Cartea Românească" - n.a).
Dacă vreŃi să ştiŃi mai mult despre demonul din capul şi sufletul artistului - dacă vreŃi
să ştiŃi mai multe despre misterul creaŃiei artistice - atunci urmaŃi Daimonion-ul Elenei
Dan. Misterele vor rămîne de nepătruns - dar noi vom fi, după această lectură, negreşit
mai pătrunzători.

30 iunie 2000
Sorin Comoroşan - "NedespărŃirea de Borges"

"La început a fost Cuvântul. Nefiind nimeni acolo, să-l audă, Dumnezeu a făcut
Visătorul. Şi L-a trimis să-l viseze." - aşa îşi începe Sorin Comoroşan "NedespărŃirea de
 22

Borges". Şi mai continuă, cu un orgoliu şi o vanitate măsurate doar de conştiinŃa deplinei

libertăŃi: "Eu sunt Visătorul..."
Acestea fiind introduse, Sorin Comoroşan începe să viseze. Nu orice vise, coborîte
întîmplător din negura nopŃii şi a universurilor paralele - dar vise alese cu bună ştiinŃă, pe
criterii de afinitate electivă, visele altora, deja visate. Autorul visează, în principal, visele
deja povestite de bătrînul Orb, fantasmagoricul Jorge Luis Borges, de care îl leagă o
profundă şi mărturisită admiraŃie şi chiar o istorie umană reală, dovedită şi de o fotografie
netrucată de pe ultima copertă a cărŃii, înfăŃişîndu-i pe cei doi în apartamentul lui Borges
din Buenos Aires. Probă că multe dintre visele Visătorului s-au visat într-adevăr chiar pe
meleagurile descrise: omul şi-a urmărit visele pînă la capătul lor. Sorin Comoroşan
rescrie visele Orbului, amestecîndu-le şi mistificînd cu bună ştiinŃă, remodelînd istorii şi
personaje, urmîndu-şi maestrul într-o repetare infinită a temelor, o formă literară de
nedespărŃire. Se pare că visele nu mai mor, niciodată, dacă sînt visate mereu.
"NedespărŃirea de Borges" nu este un roman - deşi astfel îl recomandă volumul
Editurii (foste) Eminescu. În prima parte, autorul practică un fel de eseism filosofic în
limba prozei literare, pagini de meditaŃie existenŃială, cărora, într-un volum anterior, le-a
dat numele de "metamorfe"; aici, fizicianul şi matematicianul Sorin Comoroşan întoarce
lumea pe dos, basculînd între numere şi cuvinte, căutînd împăcarea: "În noaptea aceea
mi-am ales victimele. Urma să ucid zeroul şi infinitul. Mă nelinişteşte magia acestor
numere. (...) Am început cu nimicul. I-am născocit zeroului însuşiri ciudate şi-mi treceam
ziua construind cu ele zidiri pe care nimeni nu le visase. Dar mi le fura noaptea. Atunci
venea Structura, o fiinŃă bizară, fără culoare. (...) O alcătuire de forme legate cu teoreme.
Venea întotdeauna cu un burete şi-mi curăŃa întreaga tablă neagră pe care eu îmi trudisem
formulele. O privea fără curiozitate şi-o ştergea fără interes. Pe mine mă ignora." - am
încheiat citatul, din care vă puteŃi face o idee despre visele celui care nu se desparte de
Borges. Bătrînul Orb este prezent în fiecare vis al autorului nostru, chemat sau nechemat,
un Sfinx care dă răspunsuri mai de nepătruns decît întrebările care îi sînt puse cu
disperare: " Ce s-ar fi întîmplat cu Don Quijote dacă ar fi omorât cu adevărat un om? (...)
Borges rămâne pe gânduri. HalucinaŃia se înrudeşte cu magia, şopteşte într-un târziu." În
consecuŃie, personajele lui Sorin Comoroşan trăiesc într-un univers halucinant, cu
identităŃi multiple, fiecare dintre ele căutîndu-se cu disperare într-un celălalt, care este
oglindă şi rezoneur, dublu şi alteritate. De fapt, în carte există un singur personaj, şi o
mulŃime de heteronimi: Sorin Comoroşan, precum poetul portughez Fernando Pesoa,
celebru pentru uriaşa, perfecta mistificare a poeŃilor inventaŃi în nume propriu, cu
personalităŃi poetice distincte - la fel, Comoroşan se inventă în toate personajele sale,
inclusiv în personajul Jorge Luis Borges, căruia îi mai şi visează visele, şi îi preia, în plus,
rotunjimile caligrafice, fără a putea fi însă vreodată acuzat de furt, ci doar de
nedespărŃire...
În partea a doua a cărŃii, filosoful lasă mai mult spaŃiu prozatorului şi adună cîteva
nuvele pe care încearcă să le topească într-o formă apropiată de romanesc - în bună
măsură, reuşeşte, dar pecetea prozei scurte nu se şterge - căci este, fără îndoială, o
predilecŃie, poate chiar o marcă a scrisului său - tot aşa cum se simt şi alte cîteva umbre
esenŃiale din marea literatură de care fizicianul şi filosoful Comoroşan este îndrăgostit
fără leac - se simt în rîndurile lui şi urmele bătrînului Hemingway sau ale lui Hermann
Hesse, cu forŃa conciziei realiste, dar totul alunecă în cele din urmă în magia sud-
 23

americanilor, acolo unde autorul pare a se simŃi în cea de-a doua sa patrie de suflet. Căci
pentru visătorul care nu vrea să se despartă de Borges, "Realul este doar una din
configuraŃiile visului" - o sentinŃă a cărŃii, între multe altele, care ne pun fără îndoială pe
gînduri - semn de har - şi ne invită şi pe noi la "NedespărŃirea de Borges".

3 iulie 2000
Liviu Ioan Stoiciu - "Grijania"

Probabil că un poet care trece la proză simte nevoia să devină foarte brutal - un fel de
răzbunare pentru toată metaforizarea pe care poezia - într-un fel sau altul - o impune.
Cam asta a experimentat şi Liviu Ioan Stoiciu, aflat la cel de-al doilea roman al său:
"Grijania". Chiar dacă acest cuvînt este diafan în terminologie euharistică, el este încă
mai cunoscut într-o deloc diafană sintagmă populară - iată, din capul locului, cum
prozatorul izbucneşte încă din titlu cu o vehemenŃă care nu-l va părăsi pe tot parcursul
romanului său, dens şi învîrtoşat în expresie.
Liviu Ioan Stoiciu este el însuşi un personaj vehement. Biografia sa extrem de bogată
şi diversă, petrecută în cele mai neaşteptate şi contradictorii medii: student la filologie şi
filosofie, miner şi vagonetar în subteran, contabil, arhivar, profesor suplinitor, şantierist şi
încă multe altele, în cele mai varii colŃuri ale patriei noastre atît de pitoreşti cîteodată
pentru oameni interesanŃi - ei bine, această biografie, pitorească şi ea pentru un
intelectual, l-a înrudit pe poetul, publicistul şi prozatorul Liviu Ioan Stoiciu cu tinerii
furioşi englezi ai deceniului 6. Deosebirea, de esenŃă, constînd în obiectul furiei: România
a oferit generaŃiilor de după război prilejul confruntării cu ideologia unică şi cu birocraŃia
socialistă multilateral dezvoltată. Stoiciu face parte dintr-o generaŃie care şi-a avut
răzvrătiŃii ei; puŃini, dar cu atît mai exemplar pedepsiŃi de administraŃie. Liviu Ioan
Stoiciu a izbucnit cu adevărat in viaŃa literară autohtonă abia după `89, deşi a fost publicat
şi înainte - dar cu măsură şi cu mare atenŃie.
Romanul "Grijania" este deasemenea o izbucnire de furie - Liviu Ioan Stoiciu percepe
o realitate schimonosită, înecată în murdărie, împleticită şi închistată în suficienŃă. Eroul
(termenul este desigur convenŃional) suferă prigoana anilor de epurări şi procese politice,
ajunge în închisoare, apoi la spitalul de nebuni, după care se hotărăşte să se retragă la un
schit cu nume iarăşi diafan: Schitul Frumoasei, dar unde va îndura iarăşi fel şi chip de
umilinŃe. fariseisme, turnătorii, mizerii morale. "La nici 40 de ani," - ne povesteşte
prozatorul într-un motto extins - "profund dezamăgit de sine însuşi, ajunge să vrea, se
pare, să se sinucidă: bea petrosin şi ia foc odată cu Schitul Frumoasa - după o noapte de
orgie! Colegii lui, enoriaşii, avînd în aceaşi noapte să-l bată sălbatic şi să-l răstignească
efectiv... Amănunte în paginile acestei cărŃi, Grijania..." mai adaugă autorul, pe un ton
sugerînd convingerea că atîta decădere îşi va fi amuŃit cititorul încă din introducere. Nu
cred că e aşa simplu de amuŃit un cititor de astăzi - şi apoi povestea de abia de aici începe,
din acest punct al unei biografii sumar schiŃate, care ar fi făcut pînă nu de mult obiectul
unui roman despre "obsedantul deceniu".
În fapt, substanŃa acestui roman este încă mai rea decît avertizarea autorului:
personajul debutează cu o înfăŃişare de excrescenŃă bolnavă a speciei, într-un peisaj de
 24

apocalipsă. Aproape de gotic - aproape de întunericul iadului. Scriitura este nervoasă,

nestăpînită, rătăcită în divagaŃii, perspectivele naraŃiunii trecînd fără nici un preaviz de la
observare la confesiune, la indicativul unei a doua persoane misterioase, nedefinite, totul
amestecat în aparentă grabă, cu planuri suprapuse, încălecate, cu salturi neaşteptate pentru
o logică normală a adresării. O relatare delirantă, care urmăreşte, în realitate, cu foarte
mare aplicare, starea personajului central, aflat, în debutul cărŃii, între viaŃă şi moarte, cu
picioarele în glod mlăştinos, iar cu mintea, deja la întîlnirea cu heruvimii Purgatoriului.
Pe măsură ce Aristotel Cenuşă revine, prin miracol, la viaŃă, şi povestirea apelează la
tehnici mai riguros ordonate în cheie realistă. Dar, orice miracol îşi cere obolul său: cel al
sacrificiului de sine, pentru a doua oară în aceaşi viaŃă, pentru speranŃa unui nou început,
care înseamnă şi o altă înŃelegere a rostului lumii - chiar dacă această nouă înŃelegere
poate împinge chiar la retragerea din ea, din lume. "Numai rămînînd în apă putem fi
mîntuiŃi" - smulge Aristotel Cenuşă memoriei sale atavice, o sentinŃă deluviană.
Mîntuirea este acordată doar sufletelor cu adevărat neprihănite. Chiar dacă "Sinodul a
hotărît că în Isus Christos sînt două firi...(...), două voinŃe: una din ele e sigur pe temeiul
împotrivirii."
Încet dar fără recurs, împotrivirea şi furia fac loc celei de-a doua firi care sălăşuieşte şi
în Aristotel Cenuşă, ca în orişice trecător pămîntean: împărtăşirea şi asumarea durerii
risipite în lume. Adevărata Grijanie, la sfînta taină, a vinului şi pîinii sfinŃite de preot, a
gustului sîngelui şi trupului lui Hristos, la împărtăşanie. Romanul lui Liviu Ioan Stoiciu
este o poveste a iluminării - un roman al formării, al devenirii. Poetul se dovedeşte şi un
romancier în toată puterea, o dată pentru că reuşeşte să stăpînească teritoriul fără de
margini al povestirii (sînt pagini întregi din această carte care au consistenŃa narativă şi
forŃa marilor ardeleni din literatura română) - şi. încă o dată, pentru că are tăria morală de
a-şi învinge biografia imediată, şi tentaŃia unor războiri mărunte cu derizoriul, urcînd, în
schimb, spre zările exemplarităŃii, acolo unde lucrurile dăinuie.

6 iulie 2000
"Luceafărul"

Uneori, fără un motiv anume, scot o carte rînduită în mica mea bibliotecă de-acasă. O
scot la lumină poate pentru că mi se va fi făcut dor de ea, pur şi simplu. Sînt acolo
aproape numai cărŃi alese de mine, cărŃi pe care le iubesc pentru multe şi variate motive,
şi aproape toate au o istorie. Unele au un format perfect echlibrat: consistenŃa hîrtiei,
tăietura îngrijită, legătoria de clasă, eleganŃa coperŃii sînt atribute care fac dintr-un volum
o plăcere - estetică, fireşte! - chiar înainte de a-l deschide. Sigur, nu de puŃine ori
frumuseŃea dintr-afară este doar o amăgire, ba alteori chiar o capcană. O ştiu bine - şi fac
uitată acestă înŃelepciune de fiecare dată, cu bună ştiinŃă, în faŃa frumuseŃii.
Cartea frumoasă de care mi se făcuse dor mai deunăzi, este înaltă. Îşi găseşte cu greu
locul în rînduiala rafturilor de care pomeneam. Este consistentă, destul de grea, nu poate
fi nici aşezată peste altele, ci la temelia oricărui vraf de cărŃi. Aceste date fizice nu sînt
deloc întîmplătoare, căci pe coperta albastră - cred că e o specie de "VoroneŃ" -, printre
 25

stele, şi deasupra unei arcade probabil brîncoveneşti, răsărind din pulsarea astrului nopŃii
şi al dimineŃilor totodată, steaua cea între stele - pe copertă scrie alb şi citeŃ: "Eminescu".
Este un volum editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România - staŃi
o clipă, nu fugiŃi încă! - la editura Cartea Românească, în anul 1984, la o sută de ani de la
prima tipărire a poemului "Luceafărul". Un volum aniversar aşadar, în care "Luceafărul"
este reprodus, integral, în zece limbi; Română, Engleză, Franceză, Germană, Rusă,
Spaniolă, Armeană, Italiană, Maghiară, Portugheză. Traducerile sînt ticluite de cei mai
buni tălmăcitori pe care i-am avut la ora aceea. Între filele cărŃii, planşe cu ilustraŃii color
semnate de mari artişti plastici români, şi aplicate pe pagină (da, da, lipite pe pagină, în
trei colŃuri!), ceea ce învăluie tipăritura în parfumul caduc, dar şi plin de nobleŃă al
cărŃilor rare, din autentica galaxie Gutenberg. Parcă şi vezi - cu puŃină imaginaŃie - bătrîni
şi stufoşi zeŃari, adunînd paginile literă cu literă, într-un ritual lipsit de orice grăbire;
bătrînii zeŃari nu se pripeau niciodată, ei pecetluiau pagini pentru eternitate. Unii chiar au
reuşit.
Aş vrea să cred că şi volumul minunat pe care vi-l povestesc eu acum va fi tănăr fără
de bătrîneŃe. Dar nu va fi aşa. Filele vor îngălbeni - după 16 ani încă nu se simte nimic,
aceea era hîrtie adevărată! - şi totuşi: culorile planşelor vor păli, litere şi cuvinte, acum
limpezi, alb pe negru, se vor dilua în pagini, vor fi atinse, mai devreme sau mai tîrziu, de
deşertificare. Nemurirea nu există pentru noi - ci doar pentru cei dinaintea noastră - şi
pentru cei care vor veni.
"Tirajul acestei ediŃii este de 17.555 exemplare şi s-a tipărit în două culori, cu literă de
tip garamond, fiecare exemplar conŃinînd portretul poetului, o pagină de manuscris
facsimilată şi zece policromii." - am citat din caseta tehnică a cărŃii, un mic ritual la rîndul
ei, bătută cu corp de literă mare, vizibil, necomplexat, cu conştiinŃa lucrării de căpătîi.
Zece limbi ale pămîntului au avut şansa, prin această carte, de a-l auzi - pentru prima, sau
a cîta oară? - pe Eminescu, cu una dintre cele mai frumoase poezii scrise vreodată pe
acest pămînt: "Luceafărul". CîŃiva oameni cu suflet au creat această carte-ritual, sfidînd
nemurirea cu 17.555 exemplare.... Atrag respectuos atenŃia tuturor celor interesaŃi că un
exemplar se găseşte în posesia mea egoistă şi nu-l voi împărŃi cu posteritea. Mai rămîn
insă 17.554 de exemplare care s-ar putea afla prin biblioteci naŃionale, ambasade, misiuni
diplomatice româneşti, case ale romanităŃii, muzee literare... Oare?... Şi să fie
îndestulătoare nemuririi?

"Căci unde-ajunge nu-i hotar

Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte."

Mihai Eminescu - "Luceafărul", 1884 - şi pomenită aici, astăzi, anul pentru eternitate
Eminescu, numerotat 2000.

10 iulie 2000
 26

Gustave Le Bon - "Psihologia mulŃimilor"

Nimic nu este probabil mai greu de înŃeles pentru om decît propria sa psihologie.
Adîncurile conştiinŃei umane vor rămîne de-a pururi ceŃoase şi nedesluşite. Tot ceea ce a
adunat ştiinŃa asupra mecanismelor gîndirii şi reacŃiilor comportamentale se dovedeşte, de
prea multe ori, un corp de idei neputincios, fără valoare practică, în faŃa diversităŃii naturii
umane. Sufletul nostru rămîne un mister de nedezlegat. Iar mişcările individului sînt
deseori o şaradă fără răspuns.
Paradoxal, mulŃimea, adunarea întîmplătoare sau organizată a unei sume de indivizi,
se dovedeşte întotdeauna mai previzibilă. Psihologia socială a izbutit să adune observaŃii
şi modele mult mai eficiente decît surata ei mai vîrstnică, psihologia indivizilor.
Psihologia socială are ca dată de naştere cărŃile unui sociolog francez care, la sfîrşitul
secolului nouăsprezece, depăşind cadrul strict al studiului sociologic pînă spre zona
psihologiei grupului, a creat - fără a-şi aroga vreo vanitoasă paternitate - ceea ce astăzi
numim "psihologie socială": Gustave Le Bon, autorul unor celebre studii care au făcut
rapid înconjurul lumii, şi care nu încetează nici astăzi să se bucure de lectură şi preŃuire.
"Psihologia mulŃimilor" - "Psychologie des Foules" a apărut pentru prima oară în
limba română în anul 1990 la editura bucureşteană "Anima" şi a fost o surpriză
extraordinară pentru cine şi-a găsit atunci răgazul de a o citi: nu numai că anticipa
reportaje de actualitate - nu numai că desluşea mai bine decît orice "analize politice" de
prin jurnale, întîmplările ciudate şi complicate ale zilelor şi nopŃilor noastre de mari
frămîntări, dar explica, indirect, şi în chip cu totul surprinzător, fenomene şi evoluŃii
sociale care găseau poporul român nepregătit. Dar, de fapt, nimic cu adevărat nou sub
soare, şi "Psihologia mulŃimilor", scrisă în 1895, ne-o dovedeşte cu prisosinŃă.
"Ansamblul caracteristicilor comune, impuse de către mediu şi ereditate tuturor
indivizilor unui popor, constituie sufletul acelui popor" - ne explică Gustave Le Bon în
prefaŃa sa. "Originea lor fiind ancestrală, aceste caracteristici sînt foarte stabile. cînd însă,
datorită diverselor influenŃe, mai mulŃi oameni se adună temporar laolaltă, observaŃia
demonstrează că ansamblului lor de caracteristici ancestrale i se adaugă o serie de
caracteristici noi, extrem de diferite cîteodată de cele ale neamului. (...) Actele
inconştiente ale mulŃimilor, care se substituie activităŃii conştiente a indivizilor,
reprezintă una dintre caracteristicile epocii actuale."
Şi iată cum defineşte Gustave Le Bon "epoca actuală" şi transformările induse de
aceasta: "Marile răsturnări care preced schimbările de civilizaŃii par determinate, la prima
vedere, de remarcabile transformări politice: invazii de popoare sau prăbuşiri de dinastii.
Dar studiul atent al acestor evenimente descoperă, cel mai adesea, că adevărata cauză,
aflată îndărătul cauzelor aparente, este modificarea profundă a ideilor popoarelor. (...)
Epoca actuală reprezintă unul din acele momente critice în care gîndirea umană e pe cale
să se transforme. La baza acestei transformări se află doi factori fundamentali. Primul
constă în distrugerea credinŃelor religioase, politice şi sociale din care au provenit toate
elementele civilizaŃiei noastre. Al doilea constă în apariŃia unor condiŃii de existenŃă şi
gîndire cu totul noi, generate de descoperirile moderne din ştiinŃă şi industrie. Cum ideile
trecutului, deşi zdruncinate, sînt încă foarte puternice, iar cele care trebuie să le
înlocuiască sînt abia în curs de formare, epoca modernă reprezintă o perioadă de tranziŃie
 27

şi anarhie." Vi se pare cumva un tablou familiar? O "epocă actuală" descrisă de un

remarcabil gînditor la sfîrşitul veacului nouăsprezece - nimic foarte schimbat după mai
bine de un secol. Gustave Le Bon îşi continuă observaŃiile asupra lumii sale - şi
surprinzător de a noastră, astăzi - cercetînd reacŃiile mulŃimilor în diverse împrejurări
istorice concrete, atestate documentar, care îi îngăduie autorului să formuleze categorii de
analiză şi clasificare. Cartea studiază, de pildă, "Impulsivitatea, mobilitatea şi
iritabilitatea mulŃimilor" - "IntoleranŃa, autoritarismul şi conservatorismul mulŃimilor" sau
"Ideile, raŃionamentele şi imaginaŃia mulŃimilor". Cercetarea determină modele posibile şi
probabile de alcătuire a unei mulŃimi, relaŃii între individ şi mulŃimea constituită, descrie
profiluri de conducători, tipuri de acŃiune a mulŃimii, instrumente de comunicare -
"imaginile, cuvintele şi formulele" mulŃimilor. Între clasificările propuse de Gustave Le
Bon, două sînt de natură a stîrni în mod particular interesul: "MulŃimile electorale" şi
"Adunările parlamentare". Iată preambulul: "Vom regăsi la adunările parlamentare
caracteristicile generale ale mulŃimilor: simplismul ideilor, iritabilitatea, sugestibilitatea,
exagerarea în sentimente, influenŃa predominantă a conducătorilor." Iar paginile care
urmează sînt o capodoperă de observaŃie socio-psihologică, condimentată cu subtil
sarcasm, umor, şi justă veştejire morală a privilegiaŃilor din toate timpurile parlamentare:
"Chiar dacă funcŃionează cu dificultăŃi, adunările parlamentare constituie cea mai bună
metodă descoperită pînă acum de popoare pentru a se guverna şi a scăpa, pe cît posibil, de
jugul tiraniilor personale. Ele reprezintă cu siguranŃă forma ideală de guvernare, cel puŃin
pentru filosofi, gînditori, scriitori, artişti şi savanŃi, într-un cuvînt, pentru toŃi cei ce
constituie vîrful unei civilizaŃii. Adunările parlamentare nu prezintă de altfel decît două
pericole serioase: o risipă obligatorie de mijloace băneşti şi restrîngerea treptată a
libertăŃiilor individuale: (...) rezultatul nenumăratelor legi, întotdeauna restrictive, ale
căror consecinŃe nu sînt prea clar văzute, din cauza spiritului lor simplist, de către
parlamente, dar pe care se cred totuşi obligate să le voteze."
Gustave Le Bon ne-a lăsat odată cu studiul său asupra "Psihologiei mulŃimilor" de
acum o sută de ani, un tablou incredibil de precis detaliat al lumii în care ne este scris să
trăim pe acest pămînt, în anul 2000 şi în cei ce au să vie - ce dacă într-alt secol şi alt
mileniu: mulŃimile, pare-se, au fost şi vor fi mereu aceleaşi.

15 iulie 2000
"DicŃionar de estetică generală"

A fost odată ca niciodată - căci dacă n-ar fi fost, nici nu aş fi răsfoit eu acum,
nostalgic, un minunat DicŃionar de estetică generală, publicat în România cu ceva ani în
urmă.
A fost odată ca niciodată o lume a ideilor - mă refer la ideile bune, cele care au născut
arte, marea literatură, ştiinŃă, şi nu doar tehnologie - idei cu înălŃime morală, din cele care
fac din noi, oamenii, o specie animală foarte interesantă. Ideile bune sînt cele care, chiar
şi în vremuri rele, fac muzele să vorbească cu glas dulce şi slovă mieroasă. Într-o lume în
care ideile bune înfloresc, avem dicŃionare - multe, multe dicŃionare, care ne ajută să
 28

navigăm printre idei, să le găsim raportări, relaŃii de rudenie, şi încă să le înmulŃim spre
mai departe, după puterile noastre.
DicŃionarele sînt un semn de bogăŃie într-o vreme a culturii. Un auto reflex, o privire
introspectă, un lux al oglindei. Un dicŃionar tematic, de domeniu, nu este un proces
cultural în sine - un dicŃionar nu va înlocui niciodată acumularea sistematică de
cunoştinŃe. Un dicŃionar este doar un instrument - dar unul extrem de preŃios, pentru că
induce ordonare şi stimulează dezvoltarea. Un dicŃionar de bună calitate va emula în sfera
sa de acoperire Este şi motivul pentru care amintesc aici "DicŃionarul de estetică
generală", după atîta vreme de la data apariŃiei sale (1972, "Editura Politică" - !... - n.a.),
astăzi, într-o vreme cînd ideile bune lasă locul instinctelor simple de vieŃuire, iar emulaŃia
se transformă în maimuŃăreală.
"Prezentul dicŃionar de estetică generală este o primă încercare, în Ńara noastră, rară şi
în plan mondial, de fixare a unui repertoriu general de categorii, noŃiuni, curente, mişcări
de idei, probleme şi personalităŃi de prim ordin, din domeniul esteticii şi de definire,
respectiv: valorizare critică a lor." - ne spun autorii în prefaŃa volumului. Nume de primă
referinŃă din şcoala estetică romănească - filosofi, lingvişti, istorici ai artei - au alcătuit
colegiul de redacŃie: Gheorghe AchiŃei, Marcel Breazu, Ion Ianoşi, Victor Ernest Maşek,
Ion Pascadi, Liviu Rusu, Grigore Smeu, Radu Sommer, Gheorghe Stroia şi inepuizabilul
D. I Suchianu, acel spectacol cultural naŃional, continuu şi epatant. Colectivul complet de
autori i-a cuprins şi pe Ionel Achim, Cezar Radu, A.M. Cordescu, Lucian Dragomirescu,
Ion Iliescu (altul!...), Silvian Iosifescu, Dumitru Matei, Titus Mocanu, Mihai Nadin, Nina
Nicolaeva, Amelia Pavel, Andrei Strihan, Magda Stroe, Mariana Turbăceanu, Nicolae
Tertulian. Aceste nume reprezintă şcoala românească de estetică de după război, şi
nostalgia unei lumi a ideilor, acum apuse. DicŃionarul de estetică generală cuprinde
articolele lor semnate şi individualizate stilistic, acoperă concepte, noŃiuni, categorii, într-
un demers pluridisciplinar care a înaintat uneori pînă în zonele foarte noi ale teoriilor
comunicării sau informaticii. Un efort exemplar, nepătat de servituŃile ideologice uzuale
în epoca apariŃiei DicŃionarului - din această perspectivă, lucrarea pare a fi fost croită în
vid, departe de germenii otrăvitori ai propagandei - cea marxist leninistă, care veghea, de
regulă, neobosită asupra lucrului intelectual. Poate totuşi mai aŃipea din cînd în cînd. Aşa
s-ar explica prezenŃa în dicŃionar a unor termeni precum funcŃionalism, gestaltism,
iraŃional, onirism, orfism, estetica zen, manierism, taşism, sau articole asupra unor
nume răsunătoare de autori, dar incompatibile cu ideologia românească oficială de atunci,
de pildă Kierkegaard sau Heidegger - şi care nu sînt înfieraŃi în nici un fel! Incredibil, dar
adevărat: o carte a ideilor, care pot fi uneori mai puternice decît ideologiile şi vremurile
lor proaste.
"Colegiul de redacŃie şi autorii DicŃionarului (...) mulŃumesc, pe această cale,
revistelor `Contemporanul` şi `Astra`, primei pentru publicare spre dezbatere a proiectului
listei de termeni, celei de-a doua pentru publicarea, în primă redactare, a unui important
număr de articole ale DicŃionarului; de asemenea, tuturor celor care au participat la
dezbatere cu preŃioasele lor sugestii şi observaŃii critice. Aprecierile ce vor urma vor Ńine,
fără îndoială, seama de faptul că totul este, în continuare, perfectibil cu ajutorul tuturor, în
ediŃii următoare." - am încheiat citatul din cuvîntul editorilor, şi voi face precizarea că nu
a urmat nici o altă ediŃie după cea din 1972; că cei mai mulŃi dintre autorii citaŃi ne-au
părăsit deja sau şi-au încheiat prematur şi irevocabil opera în limba română; că nu ştiu ce
 29

produc astăzi catedrele de filosofie din numeroasele facultăŃi reformate şi autonome; că şi

revista "Contemporanul" a fost desfiinŃată în anul 1990, în chiar zorii noii lumi, de aşa-
zicînd avînturi tot mai democratice. Spun aceste lucruri pentru a-mi fixa mie însumi, cu
tărie, că lumea Ideilor despre care pomeneam la început nu este niciodată opozabilă lumii
animale - fie în versiunea despotismului bicameral sau în cea a parlamentarismului
luminat.

20 iulie 2000
Ion Mihai Cantacuzino - "O mie de ani în Balcani"

"Memoria nu este o colecŃie de documente rînduite cu grijă undeva în noi înşine. Ci ea

strînge la un loc vreascuri pentru a aprinde din nou flacăra." - este un citat din Marguerite
Yourcenar pe care Ion Mihai Cantacuzino l-a ales drept motto pentru o fabuloasă
călătorie de aproape o mie ani: istoria familiei Cantacuzinilor în Balcani, pe firul Dunării,
în sus, spre inima Europei, sau în jos, spre lumea mirifică şi multicoloră a BizanŃului. O
călătorie în veac, urmînd destinele unei familii a cărei devenire este, de multe ori, chiar
Istoria însăşi. Istoria cu majusculă, deşi o ştim bine de-acum: nu există Istorie, ci doar
istorici - cum spune chiar un Cantacuzin dedicat studiului vremelniciilor de pe acest
pămînt.
Nu avem multe cărŃi de acest fel în România - cărŃi de genealogie - cel puŃin în ultimii
cincizeci de ani, aceasta cred că este chiar singura apariŃie (la Editura Albatros - n.a.)
care desenează arborele unei familii grozav de stufoase, şi răspîndite, prin ciudate
traiectorii, pe toate continentele lumii; a ajuns chiar să-şi împrumute numele, aşa cum s-a
petrecut în exotica insulă Martinica, unde, un guvernator care trebuia să dea nume unor
sclavi eliberaŃi, a deschis la întîmplare o carte de istorie, a dat peste un împărat cu numele
de Cantacuzino - şi de-atunci, gata tulpina cu multe ramuri crescute în zeci de ani!... O
falsă filiaŃie, amuzantă, o înrudire fireşte nevalidată de genealog - deşi această uriaşă
familie a supravieŃuit - uneori miraculos - prin chiar alianŃe şi mezalianŃe de tot fel felul,
care au scăpat-o, nu de puŃine ori în ultima clipă, de la căsăpiri.
...Nu că ar fi fost scutită de căsăpiri: toată istoria acestei familii este o istorie a
războiului, de toate felurile, a cruciadelor, a revoluŃiilor, o istorie de asedii şi capitulări,
tăieri şi descăpăŃînări... O istorie belicoasă, o mie de ani de pustiiri sîngeroase şi
rezistenŃe eroice pînă la ultima suflare, victorii răsunătoare şi captivităŃi umilitoare, cu
urmaşi pedepsiŃi sălbatic pînă la spiŃa strănepoŃilor. O războire necontenită, în care
Cantacuzinii au făcut istorie: prin împăraŃi, principi, generali şi comandanŃi de oşti, prin
domnitori şi stolnici, şi postelnici cu mare cheag european.
Dar au mai făcut şi o altfel de istorie, mai paşnică, izvorîtoare de ctitorii de piatră
veşnică: biserici, mînăstiri, palate, stabilimente publice. CărŃi, mii şi mii de cărŃi de
căpătîi, printre primele tipărituri pre limbă românească. Istoria Cantacuzinilor valahi este
poate cea mai frumoasă ramură a istoriei lor Balcanice - chiar dacă lucrul durat în łara
Românească, Moldova şi Transilvania a fost scump plătit de multe ori, fie la porŃile
Otomanului, fie în bir Ńarilor, fie în moneda calpă a ideologiei comuniste, care, deşi i-a
recunoscut, nu a pregetat să-i prigonească, aşa cum a făcut-o cu toŃi marii neamului
 30

romănesc, umbre nimicitoare pentru minusculii corifei ai vremurilor colhoznice

experimentate pe pămîntul românilor.
Dar ce au însemnat 50 de ani între 1000?! Cantacuzinii au rezistat - iar Ion Mihai
Cantacuzino, autorul acestui volum, descendent născut la Bucureşti în 1933, de mulŃi ani
cetăŃean de vază al Franciei prietene - are o carte vizită impresionantă, din care e
momentul să inserez cîteva repere: profesor titular la Universitatea din Paris, preşedintele
AgenŃiei Franceze de Stat pentru Difuzarea InformaŃiei, membru al Academiei de ŞtiinŃe
din New York şi din Paris, OfiŃer al Legiunii de Onoare... Acest adevărat muşchetar al
AlteŃei Sale Istoria a strîns, la sfîrşit de veac, vreascuri mii pentru a Ńine nestinsă flacăra
unei familii glorioase. O familie cu aproape o mie de ani, de-acum, de existenŃă liberă,
nesupusă, pentru care icoana indepemdenŃei a fost cea de căpătîi şi de suflet, o familie
care a lăsat României o moştenire de mare preŃ, deasupra minunatele palate şi tipărituri,
sau Turnuri precum cel al ColŃei - o moştenire în toate acestea, şi dincolo de semnul lor
funciar: Cantacuzinii au lăsat Românilor din toate timpurile legaŃia unui arzător spirit de
libertate - o nestinsă aspiraŃie, şi făptuire nu de puŃine ori, pentru neatîrnare.
După 500 de pagini format mare despre 1000 de ani în Balcani şi în Europa ai unei
familii care este şi românească - după acest volum ca un basm, care ne povesteşte şi ce
am însemnat noi, românii, într-un mileniu întreg, prin vîrfuri ale neamului, pentru lumea
cea largă - ei bine, servituŃile nedemne la care sîntem supuşi atît de des astăzi, cu
diplomaŃie sau fără, la porŃile Euro-Atlanto-landurilor ne fac să roşim de ruşine. Sau
poate să ne revoltăm - amintindu-ne de Cantacuzinii noştri - şi de Brîncoveni, şi de
Cantemiri şi de atîŃi alŃii care au îndatorat Europa românilor, şi nicidecum invers.

22 iulie 2000
Liviu Voinea - "Iarăşi Facerea"

Unde sînt vremurile de-altădat', cînd poeŃii îşi duceau sărăcia fie pe malul stîng, fie pe
cel drept al Senei ca un falnic stindard - cînd boema literară împărŃea toŃi bănuŃii adunaŃi
cu truda unei veri şi-a unei toamne pe un singur festin regal la "Capşa" sau poate prin
vreo cîrciumă de strajă Copou-ului... Pare-se că astăzi poeŃii, mai introduşi în Lumea
Nouă - căci altfel nu pot să-i zic - îşi pregătesc mai cu îngrijare destinul poetic şi se fac
finanŃişti mai întîi.
Tînărul doctorand în ştiinŃe economice Liviu Voinea, gradat deja MBA pe tărîmul
frumoaselor suedeze (nici nu vă spun ce înseamnă asta, MBA; dacă în doisprezece ani de
"finanŃism" nu aŃi aflat, sînteŃi lipsiŃi de orice speranŃă! la poezie cu Domniile Voastre, la
umanioare fără o leŃcaie, la umilinŃa vorbelor frumoase fără sponsori – de-a pururi
osîndiŃi!) - aşadar, tînărul Liviu Voinea, cu o promiŃătoare carieră în economicărie, este la
douzeci şi cinci de ani şi poet cu două volume publicate. "Iarăşi Facerea" se numeşte cel
de-al doilea, o plachetă frumoasă, apărută la editura Vitruviu, avînd pe copertă o aluzie
sui-generis la animalul mitic serafionic, cel care îşi înghite propria-i coadă într-un ciclu al
eternei căutări în sfîşiere; graficianul copertei a înlocuit coada cu încă un cap, oarecum de
vultur, ducînd probabil semnificaŃia mai curînd în direcŃia "eu"-rilor scindate, şi a zbaterii
autodevoratoare...
 31

Nici una dintre aceste semnificaŃii de copertă nu defineşte leopardul dinlăuntru, căci
acesta se găseşte undeva afară, deocamdată (pe proprie declaraŃie, poetul ne informează:
"E martie şi ninge/ De necorupt e albul/ Se-aud cântări vikinge/ Şi-afară-i leopardul").
Mai curînd, ceea ce ar defini poezia tînărului doctorand ar fi un excurs printre experienŃe
poetice deja consumate. Un exerciŃiu - nu de puŃine ori amuzat - de registre poetice, de
stiluri consacrate, atît din repertoriul autohton, cît şi printre pleiadele altor ceruri. O boare
din duhul lui Nicolae Labiş, probabil cel mai plăcut etern rebel cu cauză din literatura
română modernă ("Şaptezeci de vînători trecură/ pe un pod din măduvă de os/ lacrima,
mai grea ca o secure/ spintecă sărutul până jos/ aşezîndu-l între stîlpi de smoală/ busuioc
sub perină şi-n păr/ să-i ascundă că e noaptea goală, că se scurse viaŃa în răspăr:" - un pic
de tentaŃie barbiană: "Lacrimă de calcar, libertate-cleşte/ Mânăstiri în munte sub un cer
viril " - ba chiar şi un fior din sîmŃirea orăşeanului Minulescu: "prin oraşul tuturor/
Gându-n fugă mai rezidă/ Ce BizanŃ şi ce Luxor/ Toate sunt mulŃime vidă!" - şi negreşit,
cum se cade oricărui rebel la anii jocului cu virilitatea, un salut către fratele Villon: "Alo,
bună seara domnule Villon/ bună seara François/ te-am sunat să te anunŃ/ c-am găsit
zăpezile de altădată;" etc, etc.
Acest periplu printre vîrstele poeziei (ca şi printre vîrste pur şi simplu: "Eşti la fel de
frumoasă ca o poveste/ pe care-o voi scrie la optzeci de ani,/ când se va întoarce uimirea
în mine, ca în orice copil") - acest răsfăŃ literar şi juvenil îşi are farmecul său. ReferinŃa
este întotdeauna de bun simŃ şi de bun gust, adevărat şi cuviincios omagiu cîteodată, într-
o prozodie extrem de îngrijită, cu un vocabular şi o topică ale limbii române aşa cum nu
se mai învaŃă de mult în şcolile patriei noastre dragi. Fără îndoială însă că aceste calităŃi
nu i-ar pregăti încă tînărului Liviu Voinea un loc în panteonul poeŃilor aceleaşi îndrăgite
patrii. Ci poeziile din primul ciclu al plachetei, numit "Cartea noastră", şi care fac auzit
un glas poetic ce ar putea fi cu adevărat inconfundabil. Expresia poetică se esenŃializează:
"Inelul de vânt al uitării/ apoi a venit peste noi/ eu am luat numele meu/ tu ai luat numele
tău/ şi ne-am lepădat de smintiri" - dragostea se întoarce la izvorul său simplu: "Răsfiram
bogăŃiile lumii, pe toate/ trecându-mi degetele prin părul tău" şi răsună discret liturgic şi
incantatoriu: "Eu sunt cel ce se înalŃă prin tine (...)/ şi chiar dacă vei crede că sunt/
vrednic de dragostea ta/ şi nu vei mai voi/ să-mi dai drumul din braŃe/ tot îŃi voi săruta /
genunchii şi pântecele şi sânii şi lacrimile/ şi iarăşi genunchii". Metrica subtilă, filtrată de
multe sonete citite şi asumate, se întrupează din limpezimea gîndului poetic, asociaŃia
poetică e firească şi substanŃială în acelaşi timp, proaspătă şi lipsită de ostentaŃie:
"Pornisem spre tine într-o corabie/ jumătate din frunze de laur/ jumătate din spini/ tot
lipindu-mi urechea de pământul/ roşu, secetos pe care navigam/ ca de poarta raiului într-o
zi,/ ca de poarta iadului într-altă zi". O frumoasă şi delicată poezie a dragostei, deja sub
zodia maturităŃii şi pregătind vizibil terenul pentru meditaŃie: "Ai cui n-am fost?/ ai
sfeşnicului orb/ care mi-a ars chipul - am fost/ ai şarpelui de aramă/ care Ńi-a tăiat calea -
am fost/ ai proorociilor/ care ne-au vrut răul - am fost/ ai cetăŃii desfrâului - am fost".
Liviu Voinea însă va fi abia de-acum încolo, şi dacă va păstra această cale tăiată de
"şarpele de aramă" s-ar putea ca versurile lui să-l facă vreodată urmaşul legitim al unor
iluştri, cum Adrian Maniu sau poate chiar Lucian Blaga.

24 august 2000
 32

Mihaela Anghelescu Irimia - "Dialoguri postmoderne"

"Postmodernismul nu este numai o chestiune de abordare teoretică, ci o mutaŃie sau un

set de mutaŃii la nivelul culturii, din care cauză este atât de dificil de definit. Pentru că nu
implică numai judecăŃi politice sau filosofice ci o sumă de manifestări, practic orice de la
Madonna la clădirile neogotice." Am citat cuvintele lui Terry Eagleton, celebru şi
remarcabil critic englez, universitar la Oxford, pe acoperişul lumii academice aşadar, şi
partener de dialog al Mihaelei Anghelescu Irimia în cartea de "Dialoguri postmoderne" -
într-adevăr postmoderne, prin aria culturală imensă pe care încearcă s-o acopere, prin
eclectism, prin nonşalanŃa divagărilor, prin alternanŃele tonului şi chiar prin vocabular
cîteodată.
Autoarea, universitară la rîndu-i, specialistă în anglistică, a strîns în paginile acestei
cărŃi o sumă de interviuri prilejuite de studiile sale postdoctorale în mediul universitar
american sau de programe iniŃiate de către Consiliul Britanic în România, care ne-au adus
în Ńară minŃi luminate ale altor spaŃii culturale. Paul Belsey, Helmuth Bonheim, Terence
Brown, Alan Brownjohn, Kevin L. Cope, Valentine Cunningham, James Engel, Henry
Louis Gates Jr., Stephen Greenblatt, Thomas Healy, Seamus Heaney (laureat al premiului
Nobel pentru poezie), Claus Henning (întîmplător şi director al Consiliului Britanic în
România), Barbara Johnson, Graham Parkers, Richard Pells, Andrew Sanders, Helen
Vendler - critici literari şi lingvişti, autori de studii celebre asupra literaturii din spaŃiul
anglo-saxon, filosofi ai culturii, istorici şi politologi (fie doar prin incidenŃa studiilor
culturale întreprinse), producători de avangardă în curente de idei contemporane, lideri
de opinie, universitari cu clasă. Alături de ei, în chip cît se poate de firesc şi productiv,
autoarea introduce şi cîŃiva români, de aceaşi categorie intelectuală, profesori la
universităŃi din Statele Unite (Ştefan Stoenescu şi Mihai Spăriosu), Australia (Irina
Grigorescu Pană) şi Amsterdam (Sorin Alexandrescu).
"Dialogurile postmoderne" ale Mihaelei Anghelescu Irimia angajează opinii despre
postmodernism, postructuralism, deconstructivism, marxism şi neo-liberalism, "sfîrşitul
istoriei", multiculturalism şi identitate culturală, literatură şi text, critică şi studiu cultural,
civism şi civilitate, raporturi Est-Vest şi Nord-Sud, naŃiune şi globalizare. Nu am epuizat
lista de subiecte: oamenii intervievaŃi (singura excepŃie la metodologie o face Mihai
Spăriosu, pe care autoarea ni-l introduce pe calea unui eseu) - intelectualii prezenŃi în
această carte sînt atît de substanŃiali, încît multe pagini deschid perspectiva unui nou
volum de posibile glose şi comentarii. MulŃi dintre ei au descoperit Romania abia în anii
'90, cu destulă uimire, simŃimdu-se cam ca Alice în Ńara minunilor - alŃii admit vina unei
certe aroganŃe vestice, postcoloniale, care a perpetuat clasificarea "culturilor marginale"
chiar şi dincolo de termenul de expirare. AlŃii, precum Terry Eagleton, neo-marxist cu
convingere şi charismă, manifestă un admirabil bun simŃ într-o zonă ideologică atît de
delicată pentru români; desemenea, introduce corecŃii necesare şi lucide asupra
instrucŃiunilor de aplicare a unor teorii socio-politico-culturale: nu orice se poate importa
oriunde şi cu orice preŃ, de pildă: multiculturalitatea în spaŃii naŃionale unitare. Cîteva
convorbiri lasă, pe alocuri, impresia unui "dialog între surzi" (am închis citatul din chiar
plîngerea autoarei); iar vreun convorbitor mai bate cîmpii cîteodată, cum face o
interlocutoare chestionată asupra orizontului literaturii engleze contemporane şi care
răspunde fantazînd despre "băieŃii mici şi frumoşi" ai Greciei antice - devierea fiind
 33

cauzată de preocupările feministe ale doamnei cu pricina, precum şi de obsedanta grijă

comunitară pentru drepturile minorităŃilor sexuale. Această împrejurare fiind însă doar o
slăbiciune în desfăşurarea cărŃii.
Sigur, mai sînt şi altele - stîngăcii le-aş numi. Cele mai multe dintre ele: organizatorice
(unde sînt redactorii de carte de altădat', care ar fi terorizat benefic autoarea, sancŃionînd
excesele la care orice condeier pofteşte! Nu am fi întîlnit cuvinte care nu au ce căuta in
limba română - "abhora" este un exemplu de deformaŃie anglistică (deh, oameni
sîntem...), - sau ar fi revizuit probabil prea multele cuvinte care, plasate de către autoare
în ghilimele excesiv solicitate, forŃează nefiresc un cîmp de semnificaŃii care le este
impropriu. Tot la capitolul stîngăcii trebuie trecute şi unele formulări greoaie în întrebări,
unele indecizii şi imprecizii, ba chiar cîteva discrete conflicte de logică: acestea provin
din lipsa experienŃei gazetăreşti, reportericeşti, utilă şi ea, chiar dacă trivială preocupare
privită din înaltul Olimpului academic.
Oricum, puŃine, şi lipsite de relevenŃă i se pot reproşa acestei cărŃi, debordînd de idei,
incitantă pînă la polemic. Mihaela Anghelescu Irimia a izbutit o panoramă de referinŃă
pentru spiritul acestor timpuri. Întreaga măsură (ca autor dar şi ca intelectual, în genere)
şi-a dat-o - poate paradoxal, poate că nu - în dialogurile cu compatrioŃii noştri, români în
exil, cărturari în cel puŃin două limbi şi două culturi - ba chiar mai bine spus: "oameni
universali" ai unei lumi fără graniŃe. Şi fără complexe de inferioritate. În intîlnirile cu
românii altor meleaguri, Mihaela Anghelescu Irimia îşi defineşte fără echivoc identitatea
şi vîrsta culturală, filiaŃiile şi convingerile. Paradoxal sau poate că nu, în dialogurile cu
români se simte cel mai bine în această carte că sîntem prizonierii unei limbi
extraordinare, bogată şi expresivă, dar fără ieşire la oceane, ci doar la o mare, ca un efect
secundar al Facerii; şi că mai sîntem prizonierii prejudecăŃii că o Ńară relativ mică şi aflată
la contact de imperii nu se poate face auzită, ascultată, înŃeleasă, respectată. "Dialogurile
postmoderne" ale Mihaelei Anghelescu Irimia ne spun în subtext că sîntem pe cale de
cuvenită vindecare.

1 septembrie 2000
Mircea Tomuş - "Romanul romanului românesc"

Editura "Gramar", cel puŃin colecŃia numită "100+1 capodopere ale romanului
românesc", ne-a produs pînă acum surprize foarte plăcute, lucru pe care l-am notat de cîte
ori am avut ocazia, căci nu e muncă uşoară să publici tot ce există semnificativ în istoria
romanului românesc. O colecŃie foarte laborios organizată, de referinŃâ pentru istoria
literaturii române. Vine însă şi momentul excepŃiei, clipa de rătăcire, cînd cele mai
precise mecanisme se dereglează şi scrîşnesc a pagubă. Clipa aceasta la editura Gramar
este un studiu critic: "Romanul romanului românesc - despre identitatea unui gen fără
identitate; romanul ca personaj al propriului său roman".
Mircea Tomuş, autorul acestei încercări ajunse la al doilea volum, este un critic şi
istoric literar serios, ardelean prin origine şi temperament, crescut la şcoala temeinică a
filologiei clasice. Studiile sale literare au creat, în genere, repere de studiu şi istoriografie.
În acest caz, autorul încearcă o definiŃie a romanului. Titlul volumului nu este însă
 34

acoperit nicăieri în paginile cărŃii: nici în eseurile introductive (prima partea a cărŃii), nici
în studiile asupra unor contribuŃii la teoria romanului, articole mai vechi, publicate
probabil de-a lungul timpului în revista "Steaua" (Claude Bremond, Rene Girard, Wayne
Booth, Jean Ricardou, Georg Lukacs şi, în fine, Nicolae Manolescu - singura legătură a
cărŃii, şi aceasta mediată, cu spaŃiul literar românesc. Autorul invocă sau sugerează
metodologii tradiŃionale: teoria literară, structuralism, comparatism, antropogeneză. Este
tentat de actualizări ale acestor instrumente, şi în consecinŃă, se simte şi post-structuralist
sau deconstructivist. În sumă, avem o tentativă de studiu cultural, cu ramificaŃii ale
cercetării în sfere de context şi confluenŃe. Rezultatul sună cîteodată cam aşa: "'FraŃii
Karamazov' sau 'Război şi pace' este (sic!) altceva decît 'Moartea lui Ivan Ilici' sau
'Mantaua'. În evoluŃia lui spre vremurile şi gusturile moderne, prin numeroasele procedee
pe care şi le-a însuşit, romanul secolului XX a ajuns tot mai aproape de filmul
cinematografic, numai că 'FraŃii Karamazov' a continuat să rămînă altceva decît nu numai
'Tăcerea mieilor' dar chiar 'FraŃii Karamazov' în oricare din (sic!) variantele
cinematografice, după cum filmul 'Moby Dick' este cu totul altceva decît romanul 'Moby
Dick' al lui Melville." Am dubii serioase că un specialist al literaturii ar fi îmbogăŃit de
asemenea observaŃii - iar dacă autorul s-a adresat cumva neiniŃiaŃilor, cred că cei care au
nevoie de astfel de judecăŃi ar fi mult mai bine serviŃi de un desen explicativ.
Mă simt obligat să mai adaug măcar un pasaj din carte, pentru a vă lămuri complet
asupra spiritului şi stilului analizei: "(...) o constatare critică destul de curentă şi de o
substanŃă reală, altceva decît un simplu tic verbal sau un loc critic comun, aceea care
surprinde sensibil şi adecvat conturul filiform al unei trame, sau pe cel rămuros, sau chiar
lăbărŃat, asemenea unei bălŃi rezultate din acumulări de ape; încheierea, finalitatea,
sfîrşitul unei povestiri, care transpune într-un efect narativ cu totul special, chiar dacă de
o tipologie de o apreciabilă diversitate, şi soluŃia unei probleme din zona secundară sau
terŃiară a conŃinutului romanesc, aceea care a dat corp şi substanŃă tramei, dar mai ales,
încheierea lanŃului de întîmplări şi fapte; cel mai adesea, încheierea şi nu doar propriu-zis
sfîrşitul, epuizarea lor, adică soluŃia narativă finală a unei ecuaŃii strict narative, corolarul
firesc şi necesar al unei logici a succesiunii şi determinării episoadelor, o logică de natură
strict epică, narativă." Punct.
De ce m-am oprit totuşi asupra acestei apariŃii ca un obiect zburător neindentificabil?
(poate vă întrebaŃi). Pentru că teoria literară şi studiul cultural trebuie încurajate, cu atît
mai abitir cînd sînt atacate atît de dureros şi din afară, de condiŃii vitrege, şi dinlăuntru, de
rătăciri. Literatura, pentru a rămîne un fenomen cultural complet, are nevoie şi de
suportul activ şi continuu al reflexului critic şi teoretic. Pentru a aminti, deasemenea, unor
prea zgîrcite, alteori excentrice edituri, că texte fundamentale la care continuăm a ne
referi şi raporta în materie încă lipsesc din limba română. Şi pentru a mai atrage atenŃia -
pe această cale - că un "roman al romanului românesc" (să acceptăm ca ipoteză de proiect
această formulă cu iz post-modern) merită într-adevăr scris de-acum încolo.

7 septembrie 2000
 35

Petru Popescu - "Dulce ca mierea e glonŃul patriei"

O lectură revizitată după 30 de ani. Romanul lui Petru Popescu a fost publicat în 1970,
după a perioadă de oarece gestaŃie şi retuşări, dar fiind, limpede, copilul anilor `60.
Tînărul, anglicist pe atunci, izbucnea imberb şi impertinent în literatura română cu cîteva
piese romaneşti cum nu mai văzuseră cititorii locului cam de la "Craii..." lui Mateiu
Caragiale şi de la iubirile lui Gib Mihăescu. Căci romanele anilor `50-`60 în Republica
Populară România aveau treburi serioase de rezolvat - cu cîteva excepŃii notabile, şi chiar
dacă nu se hrăneau direct din miezul dur al realismului socialist, călătoria pe la periferia
marilor tematici era în general destul de sobră.
Dar au venit şi anii cu sufixul 60, în care destinderea s-a pogorît cu sfială şi asupra
acestor meleaguri. Tot ce nu avusese drept de circulaŃie, irumpe gălăgios în spaŃiul
Carpato-Dunărean, gata să absoarbă ca un burete bine uscat tot ceea ce se auzise pînă
atunci doar estompat, ca un cîntec ameŃitor de sirenă undeva în depărtările ceŃoase ale
altor zări şi etape - altele fireşte decît cele Kremlin-eze.
Petru Popescu creşte, se formează şi începe să scrie proză într-o epocă de revolte şi de
rebeliuni literare şi culturale: Noul Roman francez, Noul Val în cinema, tinerii furioşi,
tinerii drăgăstoşi ai generaŃiei amorului liber, hipioŃii cu flori în păr şi cîntece aromate pe
umărul unde atîrnau şi chitarele, despuierea generală de la Living Theater sau din
antologicul musical "Hair". Petru Popescu o citeşte cu siguranŃă pe Colette cea dulce-
amară, îi frunzăreşte pe beatnicii cu limbajul lor direct şi înaburit de LSD (substanŃă
halucinogenă la mare modă pe-atunci), frecventează evident diverşi rebeli fără cauză - dar
cu adevărat vrăjit se simte probabil de paginile pline-goale ale junei Françoise Sagan - cea
care, încă dulce copilă, salută fermecător tristeŃea sau produce jurnalul unor zadarnice
chinuri ale dragostei "Într-o lună - într-un an". Şi adolescentul întîrziat Petru Popescu,
mustind de acumulări şi energii consumate doar parŃial, profitînd de o clipă de neatenŃie
ideologică (sau într-o involuntară complicitate cu dirigenŃii), scrie povestea deşănŃată a
stagiului său militar cu termen redus, efectuat cîteva luni într-o garnizoană bucureşteană.
O poveste plină de culoare şi picanterii, un jurnal aproape de picaresc, pe un erzaŃ de
erotism la limita pornografiei. Tînărul imberb - cum spuneam - nu precupeŃeşte nici un
efort să şocheze, să contrarieze morala vremii şi să desfidă stabilimentul politic, ideologic
şi administrativ.
Romanul (romanele) sale sînt de-a dreptul obraznice. "Dulce ca mierea..." este
probabil cel mai turbulent dintre producŃiile sale de-atunci, printre altele şi pentru că atacă
direct tabu-urile gloriei socialiste: istoria naŃíonală şi morala comunistă. Petru Popescu se
arată sceptic faŃâ de perspectiva oficială asupra istoriei - demitizează stendhalian
sentimente măreŃe şi oficiale, descrie datoria patriotică drept o obligaŃie indigestă şi
inutilă, coboară dragostea în subsolul erotismului primar. Toate aceste atitudini auctoriale
sînt - în termeni absoluŃi - discutabile şi sînt mai curînd reflexul unui răsfăŃ decît al unei
revolte autentice. Într-o vreme a iconoclastiei şi mai apoi a indiferenŃei pentru orice fel de
tradiŃie, Petru Popescu, în deplin sincronism monden, forŃează limitele pînă chiar şi
dincolo de preceptele morale care au Ńinut curat acest spaŃiu, şi sănătos acest popor prin
toate năpăstuirile vînturate asupra lor. Cu aceaşi ocazie, Petru Popescu a reinventat şi
literatura comercială într-o Ńară în care nu se mai cumpăra mare lucru la acea vreme, o
Ńară fără bani, dar cu principii serioase...
 36

După treizeci de ani... "Dulce ca mierea e glonŃul patriei" poate suscită o duioasă
nostalgie în generaŃiile care au servit patria la "teterişti" (în Bucureşti, nu altundeva!) - şi,
poate, o melancolie nepernicioasă în sufletul celor care, cîndva, au cîrcotit în surdină la
vremuri fără cine ştie ce libertinaj inclus. Dar cam atît. Romanul este astăzi (pentru cine
nu a observat la timp) o formă fără substanŃă: căci Petru Popescu ştie să povestească - dar
fără a şi spune ceva anume; şi mai ştie să descrie grafic, cu destulă dibăcie, anatomii
erogene - dar defective de chip şi de istorie. Aceste calităŃi fac din proza sa mai curînd o
dulce pasăre a tinereŃii vinovate care, odată cu primele riduri, zboară pe tărîmuri neştiute
şi neamintite.

22 septembrie 2000
Izabela Sadoveanu - "CărŃi şi idei"

"Izabela Sadoveanu era o persoană puŃintică la trup, iute ca spirtul, cu ochi sprinteni
de veveriŃă - inteligentă foc, spirituală, vorbăreaŃă, plină de tact, ştiind să discute cu
fiecare numai ce interesa pe interlocutorul ei, delicată, generoasă, iubitoare de copii şi de
animale. Avea o vastă cultură generală. O atrăgea critica literară, filozofia, psihologia,
pedagogia, sociologia... Ea era în curent cu ultimele opere străine şi le analiza cu mult
gust, ştiind întotdeauna să scoată în relief esenŃialul şi să citeze versurile cele mai
frumoase dintr-un poet, pasajele cele mai caracteristice dintr-o lucrare în proză... Izabela
Sadoveanu a fost una din cele mai strălucite şi mai utile pene redacŃionale." (M. Sevastos,
"Amintiri de la ViaŃa Românească")
Un portret exact şi înduioşat în acelaşi timp, pentru o personalitate într-adevăr
remarcabilă. Izabela Sadoveanu a fost poate prima cronicară (eh - aici limba română se
mai încurcă: nu a găsit peste tot feminine potrivite pentru profesii...) - prima cronicară
profesionistă din literatura română. A debutat în 1904 şi a exersat această profesie, şi
profesiune de credinŃă, neîntrerupt, timp de 30 de ani. În chip straniu, din păcate, nu a
lăsat decît un singur volum de "Impresii literare", publicat 1908. Restul a fost strălucită
risipire în numeroase gazete ("ViaŃa naŃională", "ViaŃa Românească", "Adevărul",
"Adevărul literar şi artistic" şi încă multe altele). Institutul de istorie şi teorie literară
"George Călinescu", prin "FundaŃia NaŃională pentru ştiinŃă şi artă" şi Academia Română,
produce în seria "Restitutio" o reparaŃie istorică, adunînd în volum articolele şi eseurile
Izabelei Sadoveanu. EdiŃia este admirabil lucrată de Margareta Feraru şi are atributele
unei ediŃii cu adevărat ştiinŃifice.
O întîlnire frumoasă cu unul dintre cele mai talentate condeie din literatura română.
Izabela Sadoveanu a avut vocaŃie de exeget: un fler înnăscut pentru valoare şi desăvîrşit
bun gust. A fost catalogată "impresionistă" - atributul i se trage de la entuziasmul
reacŃiilor pozitive, de la ardoarea pe care o punea în fiecare rînd, de la bucuria cu care
adăuga superlative ori de cîte ori subiectul îi motiva convingeri. "Impresionistă", şi pentru
că avea o pasiune pentru scrisul frumos, colorat şi încărcat de sugestii - şi pentru că îşi
punea sufletul în tot ce făcea şi scria. "Impresionist" este un atribut drept şi bun pentru
Izabela Sadoveanu.
 37

Toate judecăŃile ei de valoare au fost confirmate de timpul literaturii. Amuzant este

faptul că prima ei sentinŃă semnificativă valida debutul lui... Mihail Sadoveanu! - ruda sa
prin alianŃă, drept care lumea literară nu a privit cu încredere recomandarea ei. Cu timpul
însă, toată breasla a învăŃat că îi datorează respect deplin şi încredere în judecată, precum
au simŃit şi numeroşii cititorii care i-au dăruit fidelitatea de lectori - cu atît mai justificate,
cu cît talentul ei literar s-a dovedit a fi dublat de un caracter autentic. Deloc întîmplător
faptul că primele articole din aceast volum (numit foarte frumos "CărŃi şi idei"), găsindu-
şi astfel locul potrivit prin caracterul programatic, sînt o cercetare asupra moralei în artă.
De altfel, spiritul moral însoŃeşte la tot pasul pe cel critic în publicistica Izabelei
Sadoveanu - rezultatul fiind că demersul său este întotdeauna euristic şi civilizator: fie că
cercetează stări literare sau peisaje editoriale, poeŃi sau prozatori, filosofi ori psihologi,
cestiuni feministe sau dispute teoretice. Se simte un echilibru desăvîrşit în scrierile ei, şi o
atitudine eminamente constructivă - în înŃelesul originar şi deplin onest al acestei
expresii. Paginile sale aduc cititorului de astăzi luminări noi asupra literaturii române,
scot la iveală nume şi cărŃi pe nedrept colbuite de vreme, induc o stare de elevaŃie extrem
de reconfortantă spiritual.
Şi peste toate acestea: săvîrşesc parcă miracolul renaşterii unei fiinŃe, într-atît de vii
sînt vorbele şi gîndurile acestei minunate femei şi scriitoare numită Izabela Sadoveanu.

3 iulie 2002
Ion Miloş - "O altă lume am visat"

"Ion Miloş/ Este un romantic român-iugoslav-franŃuzit/ din Suedia// E plin de bani şi

porniri imperialiste/ Zboară-n nori cu drapelul păcii în frunte/ şi învaŃă copii limbi străine/
Nu înŃelege că la melci eşti melc/ şi la tauri eşti taur/ Se compară cu genii şi cu sfinŃi/ şi
îmbată lumea cu liturghii literare/ În fond e un nimic incontestabil/ Un agent fără căpătîi/
Nu ştie să-şi trăiască traiul/ Munceşte ca un tîmpit/ şi dă cîştigul la impozit/ şi la blonde
suedeze."
Să-l credem pe cuvînt de poet pe Ion Miloş atunci cînd îşi mărturiseşte un asemenea
profil psihologic. Şi să mai întelegem cîteva lucruri, ascunse între aceste rînduri auto-
zeflemitoare. Astfel:
Ion Miloş este un poet de modă veche. Între cei care nu numai că scriu poezie, dar
trăiesc poetic - o "fiinŃă estetică" cum îi numeşte Sören Kierkegaard, pentru care fiinŃa
culturală este întîia între multiplele faŃete ale unei personalităŃi umane. Ion Miloş s-a
născut într-o vreme şi într-un spatiu care au format - genetic - individualităŃi predispuse la
umanioare şi idealism incurabil. Şi la o psihologie abisală - cum o numesc, tehnic,
specialiştii: "Sunt bolnav de dragoste Doamne/ Dă-mi un leac/ Ce nu mă poate lecui/ Dar
m-ajută/ Să pot şi mai mult iubi/ Eterna Auroră a lumii// Ce-ar fi viaŃa/ Dacă iubirea nu e/
FeŃe surde/ Şi suflete uscate/ Ce în zadar mai caută/ Să te vadă"
Ion Miloş este un caz mai puŃin obişnuit de dezrădăcinare: este născut în Banatul
sîrbesc, dar din părinŃi curat români. O zonă geografică de graniŃă, în care culturile s-au
amestecat în mod natural, fără bătălii şi schisme, fără resentimente sau monitorizări.
Dumnezeu a făcut lumea fără garduri şi graniŃe - mai există pe acest pămînt separat de
 38

ape, aşchii nealterate din materia şi organizarea primordială a lumii; poetul Ion Miloş s-a
născut într-un asemenea colŃ de rai, în care a devenit martor şi părtaş la creşterea a două
culturi şi două limbii naŃionale. Nu a fost desigur alegerea sa - dar orice paradis pierdut
lasă nostalgii pentru mai multe vieŃi. Ştim că a fost un paradis pierdut, citindu-i poeziile
şi simŃind suferinŃa imensă a dislocării: "Care este Ńara mea/ Aceea în care întîmplător m-
am născut/ Aceea pe care singur mi-am ales-o/ Sau aceea unde se vorbeşte limba mea?//
Lucruri oarbe trec pe lîngă mine/ Se bat cu pumnul în piept/ Nu mă primesc în hora lor//
Dumnezeu îsi spală rănile în sufletul meu."
Un caz extrem de alienare, pentru că Ion Miloş are două rădăcini în sufletul său, pe
care le-a purtat cu nespusă şi neobosită grijă de-a lungul unei vieŃi petrecute administrativ
în două limbi străine sie: suedeza şi franceza. Două universuri care au ascuŃit şi
radicalizat discursul său literar, pe modelul aspru al îngheŃului nordic şi, în egală măsură,
în spiritul năvalnic-înflăcărat al seminŃiei galice. Aceste influenŃe atît de diverse s-au
putut topi într-un singur caier de inspiraŃie datorită sufletului de romantic întîrziat al
poetului - întîrziat în acest secol, între toate aceste minunate maşinării zburătoare şi
zădărnicii lumeşti: "Mamele nu mai au timp să fie mame/ MoŃăie prin birouri/ Şi bat viaŃa
la maşină// Copii beau lapte din biberoane/ şi văd lumea prin sticlă// La şcoală nu se mai
învaŃă etica/ Ci tehnica sexuală şi marketingul/ Pedagogia minunii industriale// Toropeală
ontologică/ SomnolenŃă muzicală/ CeaŃă şi polei." O poezie plină de aluzii - şi iluzii
întinate de o lume care îşi pierde substanŃa. Ion Miloş nu a emigrat numai dintr-o limbă
într-altele, dar şi în spaŃii spirituale profund diferite: poetul a trecut din BizanŃ în
Catolicism şi spirit protestant, de la simŃul profund al colectivităŃii (de sînge mai mult
decît de rasă), la absolutismul individualităŃii. O trecere imposibilă. Iar Poezia găseşte
lacrimile cele mai adevărate pentru acest eşec de necorijat: "Unde să mai pleci, sufletul
meu?/ Aici ca şi acolo/ oamenii nu au loc unii de alŃii/ Deşi locul fiecăruia e atît de
departe/ De locul celuilalt."
Deşi sarcastică şi pitoresc-urbană în expresie, poezia lui Ion Miloş îşi păstrează seva
populară din care el însuşi, poetul, a fost hrănit încă înainte de naştere, prin tulpinile
nevăzute şi infinite ale unui depozit ancestral. Versul scurt, lipsit de ambiguităŃi, deseori
anecdotic, întotdeauna înŃelept chiar şi atunci cînd este jucăuş ca o strigătură de horă
("Vai de capul fără zile/ şi de viaŃa fără pile/ De picioare fără coate/ De istorii fără roate")
- acest spirit folcloric este, pentru Ion Miloş, artă poetică şi plecăciune demnă în faŃa a tot
ce înseamnă tradiŃie poetică înaltă în spaŃiul spiritului românesc. SubstanŃa sa poetică îşi
împarte inevitabil izvoarele cu limba lui Eminescu şi Blaga şi Arghezi şi Sorescu.
Această limbă este sfîntă pentru Ion Miloş, cel care ne mărturiseşte: "Altă lume am visat",
şi care a înŃeles în cele din urmă adevărul profund al patriei lăuntrice, din care se poate
pleca, dar din care nu se poate muri: "Cît ar fi să pătimeşti/ Limba să n-o părăseşti/ (...)/
Să ai grai, să ai un nume/ E singura dreptate-n lume/ Lumina nu-i lumină/ Cînd eşti smuls
din rădăcină/ ViaŃa e un legămînt/ Cu strămoşii din mormînt." Ion Miloş, trăitor în Suedia
cea rece dar blondă, născut în Serbia şi român în veci vecilor, prin cuget şi simŃiri.

27 septembrie 2000
 39

Ion Brad, Monica Anton - "Monologuri paralele"

Genul epistolar nu prea mai este cultivat în zilele noastre, în care oamenii nu-şi mai
scriu decît foarte puŃin şi nu mai răspund la corespondenŃe. Locul nevoii de confesiune
scrisă a fost uzurpat de telefonul grăbit şi cam în doi peri, după porniri curente şi exclusiv
practice - iar hîrtia şi plicul au fost declasate de calculator şi email. Pe pătrăŃelele cu litere
ale tasturii, pe ecranul pîlpîind discret dar obositor al computerului, gîndurile nu mai au
consistenŃa şi adîncimea pe care hîrtia şi condeiul le îngăduiau supuse. Comunicarea
modernă între oameni a devenit o practică grăbită - o relaŃie superficială şi neglijentă.
Ritualul a murit.
Bucuroşi să mai găsim vreo relicvă din ceea ce a fost cîndva plăcerea, şi nevoia, şi
răgazul oamenilor de a-şi scrie unul altuia - de a se destăinui în pagini de scrisoare - de a-
şi alina reciproc sufletele - plăcerea de a împărtăşi, chiar dacă de multe ori sub o anume
înclinaŃie narcisiacă, cu intenŃia de a-şi vedea cîndva corespondenŃa devenind bun public.
Monica Anton, coautoare a "Monologurilor paralele", a plecat din această lume înainte
de a-şi vedea scrisorile publicate. A plecat şi îmainte de a scrie multe din cărŃile pe care
le-a plănuit - înainte de le vedea publicate chiar pe cele care erau deja aproape de tipărire.
O fiinŃă fragilă, extrem de sensibilă, plină de imaginaŃie şi de har scriitoricesc rămas
neexploatat. "Chiar mă gîndeam acum vreo două nopŃi" - îi scrie Monica Anton
corespondentului ei, Ion Brad - "să vă propun un lucru mai puŃin obişnuit. Să mă luaŃi
asociat la scris. Numai aşa aş putea face minuni. Singură, nu. Îmi lipseşte prea mult
simŃul vital. Dar dacă aş scrie cu dumneavoastră, mamă Doamne, ce-aş mai scrie!" Aşa s-
a născut ideea acestei cărŃi comune, acestor "Monologuri paralele" susŃinute în compania
scriitorului Ion Brad. Monica Anton dovedeşte însă chiar în paginile acestei cărŃi
contrariul, şi anume o forŃă expresivă care nu poate fi decît vitală. Povestirile ei, confiate
partenerului de corespondenŃă, sînt mici capodopere care o aşează în galeria marilor
povestitori ai literaturii noastre, şi nu numai. Spiritul adumbrit de poveri existenŃiale al
ardelenilor - umorul tihnit al moldovenilor sau cel sarcastic al regăŃenilor - spiritul fantast
şi excesiv al sud americanilor - explozia în jerbe năucitoare a sufletului slav: iată cîteva
dintre afinităŃile spontane ale scrisului Monicăi Anton, bibliotecara de la Blaj, suflet
chinuit al locului încărcat de istorie şi măcinat de vremuri proaste prin nepăsare. Monica
Anton, născută în chiar inima românismului, a lăsat cîteva pagini dedicate acestei
spiritualităŃi, a publicat şi un roman, "Sufletul locului", şi s-a săvîrşit din această viaŃă
mult prea devreme. Natură neliniştită, probabil chiar neurotică, nu a găsit resursele şi
seninătatea necesare scrisului. Ceea ce ar fi putut deveni opera sa zace probabil în frînturi
de manuscrise, în pagini de corespondenŃă neexpediată sau a plecat pur şi simplu în
ceruri, odată cu sufletul ei neîmpăcat.
Publicarea acestui volum de scrisori de către scriitorul Ion Brad este, fără îndoială, un
gest de nobleŃe sufletească - chiar dincolo de faptul că propria sa prezenŃă în suma
paginilor este probabil cea mai consistentă; totuşi, o promisiune respectată faŃă de
fermecătoarea sa corespondentă, Monica Anton, un gest apropiat de abnegaŃie
intelectuală. Doi oameni maturi, care pare-se nici nu s-au întîlnit vreodată faŃă în faŃă, ci
doar pe tărîmul afinităŃilor elective, dar care au dăruit împreună cărŃilor româneşti o mică
bijuterie epistolară şi evocativă.
8 octombrie 2000
 40

Jean-Luc Domenach - "CHINA: Arhipelagul uitat"

Un om în faŃa tancurilor: imaginea şocantă, de o cinică pînă la perversă plasticitate, a

făcut înconjurul lumii în 1989 pe toate canalele televiziunilor. O imagine care a făcut
cunoscută PiaŃa Tienanmen, inima gulagului chinezesc, şi a transformat-o într-un simbol
al luptei împotriva totalitarismului. Un document vizual tulburător, care a reîntors ochii
opiniei publice mondiale asupra unui uriaş spaŃiu geografic şi politic uitat de istorie în
negurile terorii.
China: o imensă închisoare - aceasta este teoria de fond care a născut cartea
cercetătorului francez Jean-Luc Domenach. Un volum impresionant, rodul a peste zece
ani de incredibilă cercetare (avînd în vedere accesul aproape imposibil la surse şi
mărturii) - o radiografie severă şi obiectivă asupra ultimei jumătăŃi de secol în China, dar
acoperind în realitate un mileniu de istorie închisă în tradiŃii foarte particulare. "Studiul
represiunii şi al detenŃiei te transformă inevitabil în istoric" - spune autorul, director al
Centrului de Studii şi Cercetări InternaŃionale şi şef al catedrei de studii chineze, la
Institutul de Studii Politice din Paris. "Căci dacă există o contradicŃie comună a
sistemelor represive, aceea este că ele se definesc, cel mai adesea, drept traducerea unor
valori imuabile, în timp ce nu încetează să se adapteze schimbărilor de mediu."
În consecinŃă, autorul urmăreşte rădăcinile sistemul carceral chinez pînă în straturile
adînci ale tradiŃiilor imperiale, acolo unde puniŃia socială avea un caracter de "reformare
spirituală", iar detenŃia era foarte departe de modelul pe care societăŃile Occidentale l-au
impus în epoci moderne. Sistemul legal chinez a avut în toată istoria sa un caracter
proprietar, cu norme sociale, filozofice şi morale statuate, în principal, pe sacramentele
confucianismului. Ruptura de aceste tradiŃii s-a produs odată cu molipsirea sistemului
politic chinezesc cu ideologie sovietică şi practică politică stalinistă. Filtrul de tip
comunist s-a instaurat deplin în actul guvernării în anul 1949, după ce Mao Tse Dung a
încheiat victorios războiul civil, iar "Marşul cel lung" s-a săvîrşit în transformarea Chinei
în Republică Populară şi "arhipelag al totalitarismului".
Documentele şi mărturiile pe care le aduce Jean-Luc Domenach în lumina cunoştiinŃei
publice sînt, nu de puŃine ori, cutremurătoare. Teroare - crime - samavolnicii - dictatură -
delaŃiune - lagăre şi muncă silnică - reprimarea tuturor libertăŃilor civile şi de conştiinŃă -
ignorarea şi încălcarea tuturor drepturilor omului: fundamentele sistemelor represiv
totalitare. Nazismul şi stalinismul sovietic (adică originalul) au fost modelele cele mai
analizate de politologi. Cartea lui Domenach adaugă conturul gulagului chinezesec pe
harta totalitarismului. Îi studiază tehnicile, mijloacele efective, îi dezvăluie ororile, îl
mărunŃeşte sociologic, politic, statistic, moral. Rezultatul este un dosar complet al unei
aberaŃii sociale şi politice care a Ńinut un miliard de suflete în teroare şi umilinŃă timp de o
jumătate de secol.
Ultimul deceniu din secolul 20 a schimbat însă lucrurile destul de radical.
Totalitarismul a eşuat - peste tot. Fie prin revoltă - de cele mai multe ori asistată din
exterior -, fie prin uzura definitivă a actanŃilor, regimurile represive s-au prăbuşit. China,
fără să-şi fi schimbat sistemul politic, a reintrat într-un sistem de relaŃii şi schimb cu
lumea din jur, ceea ce a obligat-o să revizuiască serios condiŃiile interne. Sub presiunea
 41

opiniei publice internaŃionale, alimentată de tot mai numeroşi dizidenŃi interni, şi din
interese comerciale foarte specifice, administraŃia comunistă a Chinei a acceptat
reintroducerea unui cod de referinŃă juridică mai aproape de standardele lumii moderne şi
ale democraŃiei clasice occidentale.
Aceste schimbări nu au mai prins actuala ediŃie a cărŃii lui Jean-Luc Domenach - sau
nu-i mai fac obiectul. Dar cartea sa rămîne un document unic şi o atitudine politică
pozitivă. Subiectul său - China totalitară, un arhipelag ascuns lumii secolului XX - este
astăzi aproape o amintire. Sau, mai curînd: un vis urît al lumii moderne - care însă nu
trebuie uitat, chiar dacă omul acela în cămaşă albă a fost în cele din urmă mai puternic
decît toate tancurile, într-o bună dimineaŃă, acolo, în depărtata piaŃă Tienanmen.

18 octombrie 2000
Ion Buzaşi şi Ion Mărgineanu –
"EMINESCU - Radiografii transilvane"

"Paşi ai poetului adunaŃi în cuvântul mirabil"" - îşi subnumesc autorii volumul apărut
în cetatea sfîntă a Albei Iulia în anul de graŃie 2000 - singura graŃie a acestui an trist de
veac fiind faptul că este "Anul Eminescu". Un bun prilej de a observa cum atunci cînd
destinul unui popor ajunge în dureroasă dungă din toate cele motive pe care orice român
curat la suflet le ştie prea bine, ne mai rămîne Eminescu. Poetul - şi Poezia. Cuvîntul
vrăjit de puteri miraculoase şi conştiinŃa unei specii lăsate pe Pămînt cu suflet - cu
inteligenŃă - cu puterea dăruirii. Cînd toŃi sportivii şi toate fotbalurile vor fi devenit peste
ani doar amintiri cu numere, cînd toate bunurile lumeşti arvunite cu bani vor fi putrezit,
cînd lupte pentru măriri şi coroane cu zorzoane vor ostoi în praf şi pulbere fără de glorie -
încă, noi, românii, vom avea numele propriu mirabil Eminescu - iar aceasta este o
moştenire fără de preŃ şi fără de egal, măcar de ne va fi doar dovada că pe acest Pămînt-
planetă au sălăşuit oameni - nu numai pietre, fiare şi fierătanii.
"Eminescu a fost poet transilvănean" - declară George Călinescu în biografia
fundamentală dedicată poetului. Este fără îndoială o afirmaŃie cu putere de metaforă. Dar,
ca orice metaforă, are şi un dram de suport în substanŃa realului. "Radiografii
transilvane", antologie cu texte de cercetare istorică şi literară, adună cu migală mărturii
scrise, de prin arhive şi biblioteci, asupra legăturilor lui Eminescu cu spaŃiul transilvan:
de la rădăcini prezumtive în familii de Iminovici ardeleni - la peregrinările junelui poet,
dinspre Nistru pîn' la Tisa; de la umbra lui Aron Pumnul, dascălul cu influenŃă
covîrşitoare asupra învăŃăcelului Mihail Eminovici, chiar dacă nu i-a fost direct magistru
şcolar - şi pînă la alchimia inefabilă şi, iarăşi, mirabilă a folclorului transilvănean în
versul lui Eminescu. Poezia populară ardelenească fiind oarecumva stratul de temelie,
solul cultural, spiritual şi moral din care a răsărit miracolul eminescian. Poetul Mihai
Eminescu s-a născut din chiar inima românismului.
Şi cei doi autori transilvani o iau binişor pe urmele poetului, de la cercetarea în arhive
a presupusului arbore genealogic, apoi pe cărări de munŃi pe care copilul Eminescu le-a
luat în piept precum un vajnic urmaş de bădie CîrŃan, cu sloavă tipărită în desagă, pentru
a-şi respira trecutul şi a-şi înŃelege viitorul. Întilnirea cu Blajul ("Te salut din inimă,
 42

Romă mică. ÎŃi mulŃumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!"), hoinăreala prin
oraşele de vază ale Transilvaniei: Alba Iulia, Braşovul, Sibiul, Clujul, Tg. Mureş - dar şi
prin satele şi cîmpurile unde s-a născut probabil veşnicia. Eminescu a păşit prin Bucerdea
Grînoasă, prin "ara Secaşelor", la Vinegrad... pe Tîrnave şi prin Bicaz... A coborît fireşte
şi prin Banatul ca o legendă a statorniciei pe aceste pămînturi... A dormit în şuri de pod şi
prin chilii, ba chiar şi pe iarba luncilor şi margini de iaz. Un vajnic umblător, care s-a
îmbibat încet şi sigur de sevele spirituale ale pămîntului pe care a călcat, dar nu a risipit în
rătăcirile lui, ci a restituit înmiit darurile cu care a fost binecuvîntat. "Anii pribegiei lui
Eminescu n-au fost mulŃi," - ne lămureşte Mihail Sadoveanu (citat în volum) cu blîndeŃea
masivă a gîndului său autoritar - "dar au fost plini. Ani de trubadur rătăcitor, cunoscînd
îndeaproape foamea, setea şi lipsa de adăpost, dar ani de tinereŃe şi de romantice visuri.
Au fost ani cînd sufletul i s-a umplut de lumina mare a lumii libere, cînd cele dintîi
cîntece, sfioase şi nesigure încă, s-au înălŃat spre stele, în nopŃile tinereŃii lui, făcîndu-l
poate fericit, ca pe o privighetoare care încearcă primele ondulaŃii strălucite în primăvara
vieŃii." Frumoasă imagine a anilor de pribegie - dar cred că încă mai mult decît atît, cîntec
de tinereŃe romantică, hălăduirile sale transilvane l-au făcut cu certitudine să-şi găsească
adevărata identitate, cea completă, de fiinŃă culturală naŃională. Oameni şi locuri din
miezul născător al Ńării l-au desăvîrşit pe Eminescu cel deplin.
Volumul de radiografii transilvane care ne-a sosit de la Alba Iulia este un gest de
suflet, în primul rînd, dar şi o frumoasă, trudită pagină de istorie literară. Şi specialistul şi
novicele găsesc în paginile acestei tipărituri informaŃii preŃioase, adunate cu eforturi greu
de cîntărit, de prin toate colŃurile mai vizibile sau mai umbroase în care urmele poetul
stau risipite de vreme. "Radiografii", dar şi itinerarii sentimentale; alături le stau un
florilegiu poetic, semnături prestigioase de poeŃi, critici şi istorici, de azi şi de demult,
filologi şi latinişti, izvoare şi izvoade, imagini frumoase şi evocatoare ale locurilor şi
catedralelor sfinte acestui neam. O carte de "învăŃătură" aşadar, şi de închinăciune în faŃa
memoriei lui Eminescu, care nu este numai mîndria românilor, ci şi parte din cinstea
speciei omeneşti pe acest pămînt.

29 octombrie 2000
E.Y. Meyer - "Săptămîna demonilor"

Cum cititorul român nu este foarte cunoscător de literatură elveŃiană, editura "Cartea
Românească" (cu, probabil, multe eforturi conjugate) a găsit de cuviinŃă să repare situaŃia,
oferindu-ne un exponat semnificativ de proză - un roman: "Trubschachen", şi o povestire:
"Ridicarea în rang a personajelor din roman" - împreunate sub titlul românesc:
"Săptămîna demonilor", de E.Y. Meyer, un autor care îşi refuză un prenume - nu cred că
şi un renume.
Să explic un pic termenii folosiŃi: "semnificativ", căci avem ştiri că romanul a avut un
important succes de critică şi a fost călduros adoptat şi în FranŃa, ca un vlăstar (chiar dacă
tîrziu) al "Noului val" francez. "Exponat": sugerează un obiect de colecŃie, de muzeu,
ceea ce proza mai sus-numită chiar este. Romanul a fost publicat întîiaşi dată cam cu
treizeci de ani în urmă, fiind scris în mod evident sub înrîurirea "Noului roman" francez
 43

al anilor '50 - '60. Aceaşi nevoie de a ieşi din tiparele construcŃiei clasice - persoana a
doua singular ca vehicul de adresare către cititor (în cazul elveŃianului nostru, o formulă
de impersonalizare: o distanŃare narativă şi o tentativă de arhetipare) - aceaşi monotonie
epică, refuzul spectaculosului şi al tensiunii dramatice, ca şi la corifeii "Noului Roman"
francez: tot ca la un Alain Robbe-Grillet sau Michel Butor, aceaşi dezolare-dezlînare,
aceaşi oboseală şi lipsă de entuziasm, personaje fără trup şi chip, ci doar fugare, minime
crochiuri. Aceaşi descripŃie obsesivă a banalului, aceaşi coborîre masochistă în infernul
lucrurilor fără de căpătîi. O plictiseală desăvîrşită.
Ce mai avem la elveŃianul E.Y. Mayer? "Trubschachen": un titlu plat, numele unui
canton helvet - şi un călător, în schimb, fără pic de nume, vizitînd pentru cîteva zile un
Ńinut înfăşurat în propria-i istorie molcomă (în paranteză fie spus: un spaŃiu geografic
definitoriu pentru mentalitatea nord europeană). Un călător fără scop precizat, într-o lume
cu finalităŃi existenŃiale simple. O preumblare cu iz etnografic. O descripŃie sumară şi în
fraze egale a unor locuri unde nu se întîmplă mai nimic, dar se mănîncă voiniceşte
"Ciorbă din coadă de viŃel, risotto cu piccata, cu salată de sfeclă roşie, sau tocană de oaie
cu piure de cartofi, berner platte - sau ciorbe de hribi şi fripturi tocate cu ouă ochiuri
deasupra, tăiŃei şi salate de andive, desert Melba sau salată de fructe"... etc, etc - am
închis citatul care, cu mici modificări, revine ca un ritual gastro-literar sacrosant în
paginile "Săptămînii Demonilor". Toate aceste plictiseli se găsesc la o primă vedere de
suprafaŃă.
La o mai ascuŃită vedere, sub straturile de humă plată, textul poate fi citit şi ca discurs
moral mascat. Sau mai exact: un compendiu de filosofia moralei, disciplină care l-a
marcat pe autor într-o biografie anterioară celei de scriitor. În liniştea unei comunităŃi
sedimentate în valori tradiŃionale şi aparent imuabile, naratorul găseşte prilejul meditaŃiei
asupra ideii morale. Izvorul său de inspiraŃie, dar şi de fecundă delimitare, este Immanuel
Kant, pe care îl consideră întemeietor. Încet şi sigur, proza romanului alunecă în dizertaŃie
- după care, într-un disperat recurs la metodă, se reîntoarce la matca narativă. Călătorul
fără scop îşi ia rămas bun de la gazdele sale fără finalitate, viaŃa merge mai departe,
netulburată, cu micile ei întortochieri, cu aşteptări şi conjecŃii, cu hărŃile şi meniu-urile ei
turistice, cu nemuririle şi pulberea pe care o lasă locuitorilor ei. "Două lucruri umplu
inima cu o admiraŃie şi cu o veneraŃie mereu noi şi mereu crescînde, pe măsură ce
reflecŃia se ataşează de ele şi se aplică aici: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în
mine" - cuvintele lui Kant, scrise în Concluzia la "Critica raŃiunii practice" şi dăltuite în
piatra sa funerară după o sută de ani de la dispariŃie. Cuvinte reluate în romanul
"Săptămîna demonilor", acea săptămînă de la fiecare sfîrşit de an, străjuită de sărbătoarea
Sfîntului Ştefan şi izbăvită în apropierea celei a Sfîntului Ioan - o săptămînă în care
credinŃe populare spun că demonii desfac pămîntului o falie - o groapă a timpului în care
orice se poate întîmpla. "Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine" - după
treizeci de ani de la data apariŃiei romanului "Trubschachen", în aceste cuvinte simple se
lasă găsită cheia care descifrează tîlcul poveştii. Datorită acestui gînd, mult după ce
mofturile modelor franŃuzeşti vor fi trecut cu totul la muzeu, iar demonii malvolenŃi vor fi
fost înghiŃiŃi de propria lor văgăună - lumea arhetipală din Trubschachen şi micul său
demiurg helvet E.Y. Meyer pot privi cu speranŃă spre nemurire.

5 noiembrie 2000
 44

Grigore Chiper - "Violoncelul şi alte voci" sau

Lungul drum al reîntoarcerii poetului basarabean către limba matcă

Aveam ştiri din surse critice aflate deasupra oricăror bănuieli, că Grigore Chiper este
un poet interesant. Volumul pe care vi-l propun este indexat ca fiind de "proză scurtă". Şi
totuşi, mărturisesc a nu fi găsit încă vreun prozator în paginile aceste cărŃi, ci tot un poet
îşi face auzit glasul, într-o formă complet neprozodică, dar care simulează cu multă
convingere şi neîndoielnic bună credinŃă înfăŃişarea prozei. Simulează - dar negreşit (ne-a
învăŃat cîndva Eugen Lovinescu) pentru a stimula vreodată chiar proză în toată puterea
cuvîntului. Şi o face cu toată seriozitatea, încă din titlu; căci dacă vocea violoncelului este
întotdeauna cea mai serioasă între toate coloraturile lemnului cu rezonanŃă - nu ştiu vreo
partitură pentru violoncel în scherzzando sau triluri săltăreŃe - atunci, cu siguranŃă, proza
ar fi cîntecul mărturisit de violoncel pe limba cărŃilor.
Dar, deocamdată, am convingerea că definind paginile de prozator ale basarabeanului
Grigore Chiper, îl voi descrie foarte bine pe poet: un peisagist sentimental şi colorat,
senzual şi melancolic temperat - un impresionist aproape diafan, şi întîrziat într-o lume
tot mai contondentă - un stilist fantezist cu înclinaŃii spre onirism. O lirică a gratuităŃii, a
formelor emancipate de fondul lor funciar. O scriitură în propoziŃii scurte, eliptice cînd de
subiect, cînd de predicat, cînd de toate cele care fac discursul fundamental al prozei -
definind însă, cu limpezime, înclinaŃia sau poate chiar deformaŃia profesională a
limbajului poetic.
Doar două dintre piesele din volum scapă de sub apăsarea lirismului incontrolabil;
două bucăŃi care se bizuie dintru-nceput pe poveste şi tehnici narative minimale ("Oglinda
noastră" şi "Liantul distrus"), două texte cu autentică substanŃă epică; le-aş considera de-
acum roadele stimulării din binomul neopozabil amintit mai deveme; dovada că
simularea din exerciŃiile stilistice practicate de autor poate produce, în cele din urmă, şi
proză adevărată. Cert este că, deocamdată, poezia pare a fi totuşi chemarea lui Grigore
Chiper.
Mai trebuie spus ceva despre limba folosită de către poet - respectiv: prozatorul
poematic. Ea reflectă cu evidenŃă criza în care se află limba română de pe melegurile
Basarabiei - drumul lung pe care îl are de străbătut înapoi la matcă, de la arhaismul în
care a fost obligată să supravieŃuiască sub cotropirea exercitată de limba oficială a
Sovietelor, iar astăzi: sub presiunea penibilă a sovietofililor care au inventat limba
"naŃională" numită "moldovenească". Criză este de vîrstă - dar şi de identitate; o anumită
disperare a intelectualilor şi scriitorilor basarabeni de a se racorda la filonul actual al
limbii române produce prea deseori calchieri, improprietăŃi, excesivă redundanŃă, alocări
fanteziste de sens sau chiar deturnări. Această pripă de integrare şi de afirmare a
creativităŃii Ńinute prea mult timp sub obroc produce uneori sintaxă aiuritoare, de la
amuzantă pînă la ininteligibilă; "Din neavând ce face, despăturesc reŃeta" sau "am devenit
netacticos" (în loc de "lipsit de tact") "O femeie încă tânără, încă epatată" - "O vreme
prietenisem cu el." şi pînă la "Odrasle prea indirijabile" - "Sinceritatea ei prea
nedisimulată". A doua formă de capcană pe care graba emancipării o întinde cărturarilor
basarabeni este amestecul lipsit încă de discernămînt al regionalismelor, arhaismelor şi
neologismelor insuficient asimilate: "a sclipui" - "a obăjdui" sau "drumuri hopuroase",
 45

candoare îngerească a limbii române uitate, dar prea alături, în pagină, de jargonul
periferiei ("mişto"...) - şi împreunate cu "a murseca", "semantic", "hipertrofiere" sau
jargon de specialităŃi: "profilactoriu" şi "prosector". Această mixtură face imposibil un
stil, chiar dacă este născută cu limpezime dintr-o bravură lingvistică, o foame cumplită de
limbă română în toate înfăŃişările ei.
În fine, o ultimă pedeapsă pe care o poartă scriitorul basarabean îmi pare goana prin
prea multe cărŃi la care nu a avut acces, şi pe care încearcă să le recupereze în terapie de
şoc, înghesuindu-le alandala, exces de referenŃialitate, în fiecare rînd şi pagină de
manuscris. O atracŃie fatală cîteodată înspre livresc şi preŃiozitatea aferentă, cărora mă voi
opune chiar cu cuvintele lui Grigore Chiper: "cvasi-convins, dintr-un instinct intelectual".
"Ah, cărŃilor, şi cu voi nu e totul în regulă!" mai încurcă undeva basarabeanul nostru
dinamica afirmaŃie - negaŃie, după care admite: "asta e, livrescul"... Bată-l ghina! - adaug
eu, într-o savoare solidară cu lungul drum al fraŃilor basarabeni către matca-mumă a
limbii române, unitară şi indivizibilă.

9 noiembrie 2000
Augustin Buzura - "Drumul cenuşii"

Drumurile vieŃii mi-au scos în cale, după doisprezece ani, un roman pe care nu am
reuşit să-l citesc la data apariŃiei. Am încercat - dar nu am izbutit să trec de cîteva pagini.
Am amînat atunci lectura pentru vremuri mai însorite. Cînd l-am găsit acum în colecŃia
"Capodopere" a editurii Gramar m-am simŃit de-a dreptul vinovat şi am hotărît să-mi
răscumpăr imediat greşeala tinereŃii. Iată şi prima concluzie pe care îndrăznesc să v-o
confiez: nu toate greşelile tinereŃii sînt chiar greşeli.
În privinŃa valorii cărŃilor care au apărut în România ultimei jumătăŃi de secol,
lucrurile nu sînt de loc simple. În primul rînd, nu ştiu cum au putut fi publicate cărŃile lui
Augustin Buzura (Orgolii, FeŃele tăcerii, AbsenŃii, Vocile nopŃii şi altele), care, prin tonul
şi referirile lor, erau clar o sfidare la adresa administraŃiei. O complicitate intelectuală cu
cititorul, o defulare morală împinsă pînă la graniŃa sfidării politice. Un autor care
reproducea onest realitatea ternă de sub luciul propagandei oficiale - personaje al căror
profil moral era departe de izbînzile construcŃiei socialiste: o uşurare pentru toate
creierele care refuzau spălarea şi îndoctrinarea. Un sentiment de solidaritate ascunsă între
paginile unei cărŃi şi, fără dubiu, o formă de rezistenŃă intelectuală.
Dar vremurile programului de defulare la domiciliu prin cărŃi s-au schimbat - astăzi
oameni preferă televizorul - respectiv telenovela sau talk-show-ul. Unde e "Biblioteca
pentru toŃi"? La muzeu. Ce se întîmplă cu cărŃile care au făcut gloria literaturii române
prin sfidare civică? Majoritatea rămîn sfidări - mai puŃin literatură.
Mi-e teamă că nici "Drumul cenuşii" nu face excepŃie. Parafrazînd o vorbă din
"Criticele" lui Eugen Lovinescu, despre Rebreanu, voi spune că cel puŃin acest roman al
lui Buzura este o îngrămădire de amănunte subiective fără construcŃie arhitectonică. O
desfăşurare verbioasă de impresii şi autoanalize psihologice care se adună într-un soi de
jurnal personal - o formă de incipienŃă literară care nu izbîndeşte să ajungă pînă la valoare
estetică. Sigur că nu genul stabileşte valoarea unei proze - dar substanŃa epică, da - şi
 46

conturul personajelor - şi forŃa cuvîntului - şi capacitatea textului de a urca dincolo de

cuvinte în spaŃiul evanescent al evocării... "Drumul cenuşii" nu are decît o firavă
substanŃă epică propriu-zisă; este mai curînd o suită de solilocvii care descriu stări de
spirit aleatorii, şi fără contact, ale puŃinelor personaje - şi abia lasă a se întrezări o posibilă
poveste - care nu se împlineşte însă pînă la capătul multelor pagini ale romanului.
Personajele sînt, psihologic, monocorde şi sălcii, nu au relief, dispar din viaŃa cărŃii
imediat ce ies din pagină. Sigur că nici aceste insuficienŃe de substanŃă nu scot cartea din
literatura română - dar fraza grea ca un bolovan urcat a pagubă de un Sisif jalnic face ca
"Drumul cenuşii" să se risipească, spulberat de vînturile vremurilor: "Mă privesc apoi
detaşat de mine însumi, cu o curiozitate rece, dar nu ca pe o sumă de fapte şi întîmplări de
la care aş aştepta altceva decît ar fi firesc, şi nici pentru a găsi contrargumente sau măcar
scuze, ci doar din nevoia de a încerca să mă obişnuiesc cu acel produs inform, dezagreabil
care aş fi, produs însufleŃit de o neînŃeleasă dorinŃă de puritate" Vă asigur că am ales acest
citat absolut la întîmplare, dar este parte pentru întreaga scriitură a "Drumului cenuşii";
cuvînt greu ca un bolovan, spuneam, iar nu piatră pe cer - slovă încenuşată fără de aripi.
Restul - ce s-a mai spus despre această carte - încercări pline de bunăvoinŃă de a o plasa
sub mantii nobile prin interpretări savante de inspiraŃie lacaniană, căutarea unor straturi
ascunse şi delicioase precum Complexul lui Harpagon sau Complexul Cassandrei - tot
restul mi-e teamă că se prăbuşeşte odată cu fraza grea şi goală a romanului.
"Drumul cenuşii" rămîne un document indirect al unor vremi aspre, în care spaŃiul
cuvîntului şi al creativităŃii a fost redus pînă la precar. Mărturie pentru un timp în care
cultura a inventat un cod de semnalizare extrem de complicat şi îndeajuns de şiret pentru
a putea emite semnale despre propria-i existenŃă. CărŃile au fost - a cîta oară în istoria lor?
- refugiul în care toate gesturile de supravieŃuire - literare sau de altă natură - şi-au găsit
un adăpost demn şi înconjurat cu aura nobleŃii. Augustin Buzura, medicul psihiatru care a
trecut la condei este (îl citez din prefaŃa volumului pe Romul Munteanu) "un prozator
care concepuse scriitura ca un drog terapeutic de supravieŃuire." Şi Buzura - pe de-o parte
- şi literatura română adevărată - pe de altă parte - au supravieŃuit cu bine, totuşi,
vremurilor de constrîngere politică - sînt curios cum vom supravieŃui acestor vremuri - de
goliciune absolută - şi în ce refugii, fie şi de cenuşă, ne vom adăposti.

16 noiembrie 2000
Alexandru Macedonski - un "suflet vechi" pentru eternitate

"Mai Ńii minte noaptea-n care ne-am iubit?.../ Un moment! şi-n el o viaŃă de un secol
am trăit!/ (...) Eram tineri deopotrivă, visători ca Poezia,/ GraŃioşi ca TinereŃea, dulci ca
două sărutări/ Care-aprind pe buze rumeni ale dragostii-mbătări?" - melancolia unei
"NopŃi de Aprilie", una dintre puŃinele nopŃi duioase ale poetului Alexandru Macedonski.
Se citeşte foarte bine în orice anotimp al iubitorului de poezie: sentimentalism şi
nostalgie, dragoste şi tristeŃea pierderilor ireparabile. Eternul fior al iubirii: filon poetic
fără de vîrstă şi fără de secătuire...
... Deşi critici literari vorbeau la jumătatea secolului 20 despre "sufletul vechi" al
poetului Alexandru Macedonski, referindu-se la admiraŃia lui pentru poezia înaintaşilor
 47

săi, cei care au întemeiat limba română modernă - Heliade Rădulescu, Alecsandri,
Conachi, Boliac, Bolintineanu, Alexandrescu. Vîltoarea experienŃelor poetice care au
făcut faima începutului de secol 20 l-a transformat în bună măsură pe Macedonski într-un
poet caduc. Sfîrşitul de secol însă, cînd lumea a devenit profund nepoetică, a renăscut în
oameni nevoia sentimentelor simple, fundamentale - o compensaŃie pentru durităŃile
cotidianului. Înapoi la sensibilitate, chiar şi reprimată, înapoi la marile sentimente - chiar
dacă încercate doar în surdina intimităŃii. Căci sensibilitatea se arată, la început de secol
21, o problemă inviolabil personală. Iar pe acest tărîm, poezia lui Alexandru Macedonski
şi-a regăsit chipul, şi strălucirea cu "porŃi de topaze, cu turnuri de argint", căci este o
poezie a eternei reîntoarceri la izvoarele sufletului.
Citind elegantul volum apărut la editura "Cartier" din Chişinău, realizezi că
Macedonski este un clasic privilegiat: chiar se poate citi astăzi fără nici un efort de
bunăvoinŃă, aşa cum ne-am obişnuit să ne tratăm clasicii. "Efortul de bunăvoinŃă"
înseamnă, în genere, acceptarea politicoasă a definiŃiei de manual - acceptarea ierarhiei
sacrosante pe care şcoala sau opinia oficială le impun - nu înseamnă neapărat şi lectura.
Ori - un clasic adevărat este cel citit de generaŃii întregi - cel care supravieŃuieşte în ediŃii
noi şi în biblioteci de familie. Alexandru Macedonski are toate şansele să-şi păstreze
statutul de clasic viu, cîtă vreme poezia lui atinge corzi delicate ale sufletului
contemporan: "Era oraşul de-altădată/ Sub plopi de-argint, muiaŃi în soare/ o verde oază
fermecată/ Cu repezi ape cântătoare." ("Rondelul oraşului de altădată") sau "E arta pură,
fără fraze,/ E cerul tot de soare plin/ Talaze largi, după talaze/ E sufletescul avânt deplin/
Nu e de aur, e de raze" ("Rondelul cupei de Murano"). Şi parcă tot sufletului de astăzi
(obidei din suflet...) îi vorbeşte poetul atunci cînd limba sa devine ascuŃită şi urzicătoare:
"M-am născut în nişte zile când tâmpita burghezime, / Din tejghea făcând tribună, legiune
de coŃcari,/ Pune-o talpă noroiasă pe popor şi boierime.../ Zile când se-mparte Ńara în călăi
şi victime/ şi când steagul libertăŃii e purtat de cârciumari." Asemenea vărsări de năduf i-
au adus lui Macedonski gloria de poet social - şi nu de puŃine ori şi-a exersat chiar pana
de pamfletar în cîmpul formal - doar aparent restrictiv - al discursului poetic. De fapt,
Macedonski a evoluat continuu, limbajul i s-a metamorfozat de la volum la volum. A fost
parnasian şi simbolist, romantic şi modern, conservator şi inovator. I-a anunŃat - ba chiar
aş spune că i-a pregătit, în bună măsură, în poezia română pe mai marii săi moderni:
Petică, Arghezi, Bacovia, Minulescu, pe alocuri chiar şi pe Barbu... ToŃi îi datorează o
capacitate uluitoare de a se reinventa - şi un limbaj poetic mai bogat şi mai lipsit de
prejudecăŃi - o conştiinŃă poetică puternică şi credinŃa neabătută în propria-i valoare.
Călinescu, în "Istoria" sa, îl compară cu Eminescu - şi cu marii visători ai lumii: "Câte
strofe din opera lui Macedonski rezistă sunt ale unui poet mare. Tot aşa de mare ca şi
Eminescu, în punctul cel mai înalt atins. (...) Poezia modernă s-a pierdut în mărunŃişuri şi
Macedonski e un poet de aripi mari, de patos, de atitudini. Ceva din solemnitatea
străfulgerătoare a lui Dante, din sălbăticia lui Byron, din jovialitatea mistică a lui Blake
(...)". Iar Nicolae Manolescu, ceva mai recent, spunea, de justeŃe: "Macedonski este
întâiul nostru poet modern prin acest triumf al conştiinŃei poeziei asupra poeziei. (...)
Lirica lui Macedonski e o imensă tensiune a spiritului, refuzând ceea ce i se dă şi tânjind
după ceea ce i se refuză, o aventură dincolo de orice securitate a Ńărmului, în largul
neliniştit al oceanului."
 48

"Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge/ şi muzele că vor rămâne
amăgitoare năluciri?" - se întreabă retoric poetul - şi toată producŃiunea lui poetică, toate
"NopŃile" lui încrîncenate ori seninele-diafanele "Rondeluri" răspund cu vocea limpezită
de izbînda asupra timpului. Chiar dacă Emirul - spiŃă de nobleŃă spirituală - se va fi stins
într-o amarnică "Noapte de Decembrie" "sub jarul pustiei", Visarea îi supravieŃuieşte în
toate anotimpurile ce v-au să vie, "regină trufaşă, regina magiei", iar Alexandru
Macedonski rămîne un clasic care nu trebuie cîtuşi de puŃin "redescoperit" sau
"revalorificat" critic, ci, pur şi simplu, citit.

22 Noiembrie 2000
"Gaudeamus 2001": tîrg şi sîrg de carte

De cîte ori intru în vreun tîrg ticsit de carte, cu staff şi ştaif de organizare, capăt
convingerea că omenirea nu va pieri într-un cataclism nuclear, ci sufocată în hîrtie
tipărită. Şi în învăŃătură - altfel spus, vom expira înecaŃi în propria noastră înŃelepciune.
Mă întrebam la acest tîrg de învăŃătură cam cîte cărŃi apasă pe cap de locuitor în
România; despre patru americani din cinci ştiu - din Internet, cum altfel? - că ultima carte
citită sau următoarea cumpărată vor fi fiind un Stephen King sau altă oroare similară, cu
orori. La noi, printre alte ape totuşi, observam, la tîrg, cu coada ochiului, cum o fată
frumoasă a cumpărat (studentă cu bursă, probabil!) "Paradigme moderne - autori, texte,
arlechini" - iar cu cealaltă coadă a ochilor tînjeam alternativ (ca fost student stufos,
harvardian, actualmente fără bursă) la vreo trei volume de "Scrieri" ale lui Kierkegaard -
şi la o "Istoria a ideilor politice", şi la un titlu care m-a intimidat de-a binelea: "De
mortibus persaecutorum", Lactantius - ediŃie bilingvă, nu doar în latină, ca nu cumva să
creadă cineva că ne pretindem în inima scolastică şi creştină a Europei, cînd noi sîntem
abia la marginea imperiului, în probe. Oricum, domnişoara presupusă studentă - care a
cumpărat - şi cu mine (care vă jur că aş fi cumpărat o carte de învăŃătură dacă aveam ceva
bani în buzunar) am însumat, aşadar, doi din doi români care nu citesc Stephen King sau
alte orori cu orori. Priveam şi restul, pînă la cîteva mii de români vizitînd tîrgul
Gaudeamus (ah! iarăşi latina, ca un destin geografic inepuizabil la români, doar cam
hărŃuitor) - restul, spuneam, plimbîndu-se printre standurile a zeci de edituri, grupuri
editoriale şi de difuzare a cărŃii, universităŃi, fundaŃii culturale, ba chiar Ministere şi Şcoli
Generale (!) cu mai nouă vocaŃie de editori, - ei bine, amestecul ameŃitor de români cu
romane, dicŃionare, manuale, anuare, îndreptare pentru învăŃare de minte m-a convins
încă o dată că, în ciuda aparenŃelor, românii au încheiat un mileniu şi un secol "subt" cărŃi
- cum poate ar zice un ilustru cronicar al timpului său.
Mesajul de afiş al ediŃiei 2001, de-acum internaŃionale, a Tîrgului Gaudeamus este un
cititor într-o sticlă: "SalvaŃi cărŃile, şi lectura, şi învăŃătura de carte - adică, sufletele
noastre" pare a ne spune desenul transparent precum disperarea eşuaŃilor pe insule pustii,
în mări prea depărtate - nu ştim încă la cine va ajunge acest SOS, şi nici cine va salva
sufletele noastre de pierduŃi cititori.
Dar mai spun celor care au intrat la Tîrgul internaŃional de carte Gaudeamus, ca şi
celor care vor intra la ediŃiile viitoare: nu vă simŃiŃi umiliŃi că nu aveŃi decît o viaŃă şi nu
 49

veŃi putea citi, vreodată, tot ce s-a tipărit măcar în Ńara asta. Trec oamenii - cărŃile rămîn.
CărŃile trebuie să ne copleşească, măcar la număr, pentru că ele, nu oamenii - nici
androizii, nici televiziunile sau bancomatele, ci ele, cărŃile, sînt depozitarul civilizaŃiei
omeneşti şi au vocaŃia de a duce această omenire mai departe.

5 decembrie 2002
Paul Goma - "Altina, grădina scufundată"

Nu întîmplător probabil - nimic nu este întîmplător! - nu de mult mi-a parvenit o carte

căreia i-a sosit sorocul să fie pomenită în această Săptămînă a patimilor; nu patimile după
Scriptură, ci după întîmplările lumeşti care au încărcat memoria noastră - individuală şi
colectivă - cu săptămîna sfîntă a revoltei. Nu întîmplător, căci acest om, cu întreaga-i
biografie şi toate cărŃile lui, are legătură directă cu ceea ce s-a întîmplat în România acelui
decembrie al anului 1989.
Paul Goma a fost - şi probabil va rămîne - simbolul disidenŃei intelectuale în Romania.
Nici pe departe singurul - dar cu siguranŃă cel mai cunoscut, cel mai mediatizat. Paul
Goma a apărut într-o vreme cînd Estul comunist îşi alegea eroii dintre intelectuali - sau
măcar şi-i căuta printre ei, cu certitudinea că "intelighenŃia" unei Ńări va produce
izbăvirea: de totalitarism, de ideologii mincinoase, de mediocritate, de noua burghezie
roşie. Intelectualii erau cei în care toată suflarea Estului Europei îşi pusese speranŃa
răsturnării unor regimuri vinovate şi a unui sistem condamnat de propria-i istorie. Dacă ar
fi fost numai SoljenîŃin în Uniunea Sovietică - sau numai Havel în Cehoslovacia sau
numai Heim cu domiciliu forŃat în Germania de Est - şi ar fi fost îndeajuns ca şi în
România să răsară un intelectual, un scriitor care să devină stindard de luptă. Numele său
a fost, de la Mişcarea Chartei `77: Paul Goma.
Un destin al prigoanei, acest basarabean strămutat, alungat, desrădăcinat în propria-i
Ńară, apoi desŃărat de-a dreptul. O biografie a coloniilor de muncă, a domiciliilor forŃate, a
lagărelor şi închisorilor. Un hăituit al pămîntului, bîntuit şi ajuns de blesteme, pe care s-a
născut - mai tîrziu: un răzvrătit, un nesupus civil, un iconoclast. CărŃile sale: niciodată
ficŃiune pe de-a-ntregul, ci scrîşnete aprigi şi disperate în faŃa unui timp şi destin în
derivă.
"Altina - grădina scufundată" este o încercare foarte personală de geografie ameliorată:
o utopie, intratabilă ca toate utopiile, poate o minune a lumii precum Grădinile
Semiramidei, dar imaginată într-o mlaştină de nesecat. Această imagerie simbolică
încheie un jurnal - încă un jurnal, ca toate cărŃile lui Goma: "Orice-ai face, oricît te-ai
strădui să inventezi, ai să cazi mereu pe fapte, pe oameni, pe stări existente, întîlnite
aievea, într-un moment sau altul." - îşi mărturiseşte cu oarece resemnare autorul - chiar
dacă şi în acest volum mai speră că "mîine, poate mîine" se va apuca de ficŃiune, de un
roman ca oricare altul, departe de amintirile care îl hărŃuiesc, eliberat de umbrele lor şi în
împăcare cu propria sa existenŃă.
SperanŃe deşarte; ele nu vor fi devenit încă realitate - iar autorul nu se va îmbrăca
probabil niciodată în veşmintele împăcării, tot aşa cum Altina, grădina scufundată, nu va
fi altceva decît o grădină simbolică şi utopică, de neconstruit. Prea multă suferinŃă în viaŃa
 50

acestui om - prea multă neîmpăcare - prea multe trădări şi prea multe resentimente îi
încarcă sufletul pentru a mai ieşi la limanul unei grădini, fie chiar şi scufundată, fie chiar
şi botezată cu speranŃă biblică. Dar în ciuda numelui serafic, volumul este un panegiric
din care nici unul dintre contemporanii lui Goma nu scapă cu faŃa curată. O lume de
pucioasă şi smoală - o populaŃie de monştri cu două feŃe, ambele hidoase în minciună,
nestatornicie şi făŃărnicie. O lume pe care Paul Goma a părăsit-o - şi o lume din care Paul
Goma a fost izgonit. Scriitorul se simte trădat de prieteni de-o viaŃă, înşelat de oameni în
care a crezut, vîndut de caiafe de toate naŃiile şi culorile pămîntului. Un specialist ar găsi
poate în aceste pagini niscai simptome de paranoia (aşa cum destui confraŃi au
convingerea că au găsit în "Jurnalul" lui, publicat cîŃiva ani în urmă); la o privire mai
atentă, judecînd măcar unele dintre faptele dovedite - cum ar fi de pildă topirea (de către
editură) a unui întreg tiraj de carte semnată de Goma la "Humanitas", înainte de orice
tentativă de difuzare (întîmplare a anilor `90, nu din epoca "odioasă"!) nici un cititor
onest nu-i va refuza autorului dreptul la replică şi la autoapărare, înainte de a-l condamna
drept caz patologic numai după expertiza celeilalte părŃi. Din păcate, această replică este
uneori nepermis de violentă - limbajul şi aşa cam slobod al lui Goma ajunge cîteodată la
inacceptabil - adică în aceea zonă unde nu mai avem text şi textualitate, ci psihoză şi
defulare.
Dar partea cea mai tristă a acestei cărŃi nu este furia, ci singurătatea - pustiul care se
poate lăŃi în jurul unui om altcîndva adulat. Prietenii - "monicii" sau "ieruncii" sau
"douăzeci doi-iştii" (nomenclatorul lui Goma) - care se dovedesc pentru el feŃele unor
monezi calpe. Falşi tovarăşi de credinŃă, de suferinŃă, de bătălie. Oameni care apar în voie
şi dispar la mare nevoie. Descurajant, în această carte, dincolo de cuvinte, în dedesubtul
sudalmelor şi încrîcenărilor autorului, este probatoriul că o conştiinŃă a neamului
românesc - chiar dacă fiinŃă umană supusă greşelilor de multe feluri - poate fi aruncată la
coşul istoriei atunci cînd interesele imediate de para-grup se schimbă într-o altă direcŃie a
vîntului.
Paul Goma continuă să existe şi să scrie. Însingurat şi pustiit, acrit şi amărît, cu
sufletul plin de catran şi limba plină de venin. O voce în pustie - o conştiinŃă obosită şi
resemnată. O amintire a vremurilor cînd "intelighenŃia" era o mîndrie a acestui neam - în
solidaritate şi speranŃă de izbăvire. O amintire ca acel decembrie, din acel an 1989.

5 decembrie 2000
Ioan Adam - "Panteon regăsit"

Titlul complet al cărŃii semnate de criticul şi istoricul literar Ioan Adam este: "Panteon
regăsit - o galerie ilustrată a oamenilor politici români", şi a apărut cu doar cîteva zile în
urmă la editura "Gramar" (decembrie 2000 - nn).
"Cîteva zile în urmă" înseamnă între graniŃele unui deceniu împlinit de cînd poporul
român a redescoperit spaŃiul libertăŃii politice - a redescoperit libertatea expresiei şi a
opiniei, şi-a recucerit dreptul la opŃiune într-un stat democratic, organizat în tradiŃionalul
sistem de guvernămînt pluripartinic. Un deceniu de cînd partidele tradiŃionale româneşti
făuritoare de istorie au reînviat în România, după o adîncă letargie.
 51

Şi tot un deceniu de cînd, "după atîta frig şi zloată", au explodat pur şi simplu în
spaŃiul public atitudini şi reacŃii individuale sau de grup, care au reuşit să creeze un
adevarat haos - politic, economic, social, cultural. Un deceniu în care societatea
românească s-a trezit, după noaptea cea mai lungă a unui Decembrie, într-o aiuritoare
lipsă de criterii. Un deceniu al libertăŃii politice - dar şi al imposturii, al anarhiei, al
banditismului, al intoxicărilor de tot felul.
Intoxicarea cea mai substanŃială s-a produs în informaŃie politică. Pe de o parte,
moştenirea psihologiei de tipul "Fermei animalelor" a lui Orwell: "Patru picioare - bun,
două picioare - rău", atitudine propagandistică a unui partid care a compromis sistematic
decenii la rînd tot ce era în afara propriei ideologii. Exploatarea acestui tip de falsificare a
istoriei a continuat şi după '89 din interese politice şi economice foarte precise. Pe de altă
parte, insuficienŃa culturii politice după 50 de ani de cenzură, ca şi semidoctismul, altfel
mereu bine intenŃionat, al diverselor medii în proaspătă ebuliŃie, au creat noi confuzii şi
nedreptăŃiri asupra oamenilor şi istoriei acestor locuri.
Panteonul regăsit al lui Ioan Adam este una dintre puŃinele cărŃi ale acestui deceniu
care reuşeşte să reintroducă criteriile atît de necesare în judecata istorică. Una dintre
rarele cărŃi care izbutesc să repună istoria în adevărul său. "Panteonul" pe care ni-l
propune Ioan Adam găzduieşte şi onorează figuri reprezentative ale politicii autohtone de
la începuturile istoriei moderne româneşti şi pîna la momentul de disoluŃie intervenit
după cel de-al doilea război mondial. O carte esenŃialmente politică, dar complet
dezinhibată psihologic şi ideologic, şi în afara oricărui partizanat, care scrutează - în cele
din urmă - chiar istoria României de pe poziŃii susŃinute de surse autentice şi impune,
prin rigoarea şi substanŃa analizei, o corectă judecată istorică.
Autorul operează revalorificator pe două planuri: o suită de portrete-monografii ale
unor vîrfuri de generaŃii politice, de la cei născuŃi de anul 1848 şi pînă la cei dintre care
au plătit cu viaŃa credinŃele lor în închisorile comuniste. Pe alt plan, Ioan Adam ne
propune texte semnate de aceşti diriguitori de Ńară - cele mai multe la prima re-editare,
practic, aşadar, inedite pentru cititorul de astăzi. În acelaşi spirit, reîntregeşte biografii
ciuntite preventiv de cenzori noi la timpuri noi, luminează faŃete esenŃiale şi aproape
necunoscute pînă acum - în special, cazurile unor mari scriitori români care au fost în
egală măsură oameni politici de reală influenŃă.
Monografiile compuse de Ioan Adam sînt construite cu un scrupul desăvîrşit al
rigurozitaŃii demonstraŃiei: nici un enunŃ neacoperit de dovezi imediate, nici o judecată
nesusŃinută de fapte probate documentar - autorul îşi refuză orice improvizaŃie
speculativă, şi orice prezumŃie cazuistică. În acestă privinŃă, atitudinea şi mijloacele sînt
ale istoricului profesionist, prob şi onest. În plan stilistic, Ioan Adam este scriitorul
înnăscut şi exersat: plin de vervă, colorat şi sugestiv, încărcat de cultură asimilată organic,
cu un vocabular bogat şi inspirator, eminamente formativ, care îşi desăvîrşeşte
demonstraŃiile ştiinŃifice cu spirit creator, leagă "alianŃe ideologice" (cum definea Tudor
Vianu citatele) cu cele mai înalte spirite ale culturii române. Autorul ştie - are harul - să
transforme informaŃia într-un recital al spiritului literar.
Oamenii reaşezaŃi în Panteonul pe care îl merită nu au fost întotdeauna egali cu ei
înşişi. Vremuri grele şi uneori tulburi, influenŃe nefaste şi întunecări personale i-au făcut
chiar şi pe aceşti titani să greşească, deseori. Dincolo de relevarea unor calităŃi umane şi
talente excepŃionale incontestabile, care îi fac pe aceşti ctitori de istorie, eligibili într-un
 52

Panteon naŃional, Ioan Adam consideră de justeŃe două criterii esenŃiale pentru
obiectivarea judecăŃii istorice asupra acestor oameni: interesul naŃional - înŃelegînd prin
acest concept raportarea la nevoile întru fiinŃarea neamului vorbitor de limbă românească,
indiferent de graniŃele stabilite de capriciile istoriei - şi responsabilitatea civică - un
complex de atitudini privind binele public, existenŃa fiinŃelor concrete, alcătuitoare de
neam, dincolo de provenienŃa lor socială sau stare materială. Acestui examen de
conştiinŃă îşi supune autorul cărŃii busturile de bronz însufleŃit cu care îşi populează
Panteonul. Şi produce - aşa-zicînd - un precedent benefic: propune, justifică şi validează
astfel nişte criterii valorizatoare precise şi inatacabile, care au lipsit din istoriografia
românească nu un deceniu - cel din urmă -, dar chiar o jumătate de veac.
Aşadar: istorie - portretistică politică şi literară - analiză şi raportare sintetică - stil şi
obiectivare - texte inedite de o valoare inestimabilă pentru cultura română - o carte de
adevărată şcoală politică şi civică.

10 decembrie 2000
Eric Hobsbawm - "O istorie a secolului XX –
Era extremelor"

Şi uite aşa, zi cu zi - dimineaŃă, la prînz şi seară - s-au încheiat o sută - şi încă unul -
ani de istorie. Deja spunem cu admirabilă detaşare "secolul trecut", vorbind, în fapt,
despre viaŃa noastră de mai ieri, de mai alaltăieri.
Şi nu e uşor să te trezeşti peste noapte într-atît de istorie - cînd Ńi-ai culcat obrazul, la
ceas de odihnă, într-o contemporaneitate atît de transparentă, încît nici nu s-a lăsat
observată ca atribut de viaŃă. Mă întremează doar gîndul că istoria îşi are rostul ei major:
este piatra de temelie pe care se aşează ziua de astăzi şi, uneori, fereastra spre ziua de
mîine. "Uneori" - cînd sîntem destul de înŃelepŃi să ne ascultăm istoria. Cînd nu: toate
ferestrele sunt zidite. Eric Hobsbawm o spune într-un fel foarte plastic, argumentîndu-şi
cartea despre secolul XX: "Distrugerea trecutului sau mai degrabă a mecanismelor sociale
care leagă experienŃa contemporană a cuiva de cea a generaŃiilor anterioare este unul
dintre fenomenele cele mai caracteristice şi cele mai ciudate ale sfârşitului secolului
douăzeci. MulŃi tineri - bărbaŃi şi femei - de la sfârşitul secolului [20] trăiesc într-un
prezent continuu, lipsit de orice legătură organică cu trecutul. Acest lucru îi face pe
istorici, a căror îndatorire este să ne amintească ceea ce alŃii uită, mai importanŃi la
sfârşitul celui de-al doilea mileniu decât oricând înainte."
Şi istoricul crede astfel, deoarece, după cum a arătat secolul XX - al barbariei,
judecînd după distrugerile uriaşe pe care omenirea şi le-a provocat - numai memoria, şi o
conştiinŃă a memoriei mai pot salva civilizaŃia umană de la dispariŃie. Omenirea ori va fi
conştientă de răul pe care l-a produs în secolul XX (şi în toată istoria sa) - ori nu va mai fi
deloc; mileniile următoare nu vor mai fi înregistrate nici de istorici, dar nici măcar de
calendare - electronice, atomice sau săteşti. Vor fi mileniile prafului de stele.
Eric Hobsbawm a aşternut într-o carte voluminoasă o istorie foarte personală a
secolului expirat. "Scurtul secol XX" - îl numeşte, inspirat de către unul dintre
colaboratorii săi. Un secolul care începe - în sistematizarea autorului - odată cu primul
 53

cataclism societar global - 1914 şi Marele Război - şi se sfîrşeşte în jurul anului 1990, şi
reformularea completă a relaŃiilor mondiale după dispariŃia Uniunii Sovietice. Istoricul de
profesie, avînd în spatele său o echipă numeroasă de experŃi-consultanŃi în domenii foarte
variate, consideră metodic orice întîmplare ce îi pare a avea un minim de semnificaŃie
pentru perioada analizată. O perspectivă globală, raŃională şi informată, o călătorie
captivantă pe firul întîmplărilor, un adevărat spectacol al conexiunilor.
Cartea este o performanŃă intelectuală. Nu doar istorie pură, ci şi economie politică,
politologie, sociologie, statistică, istorie culturală şi poveşti despre arte şi pop-rock...
PuŃini istorici sînt dăruiŃi şi cu harul comunicării. Eric Hobsbawm are rigoarea
specialistului şi charisma învăŃătorului înnăscut. În istorisirile lui se amestecă glasul sobru
al documentelor şi timbrul nostalgiei amintirilor personale - împletire care dăruieşte cărŃii
un farmec aparte.
Pe de altă parte, mă simt dator să avertizez că nu este o lectură pentru cititori de grad
zero - ca să zic aşa - în materie de istorie. Multe afirmaŃii din carte stîrnesc, ba chiar
solicită o judecată susŃinută obligatoriu de un fond serios de cunoştiinŃe prealabile. Eric
Hobsbawm este incitant - în toate sensurile posibile. Cititorul său trebuie să fie negreşit
unul deja avizat. Cartea nu este un manual de istorie - ci un eseu asupra istoriei. Drept
care, sînt necesare prudenŃă şi discernămînt în preluarea perspectivelor sale - alteori chiar
respingerea lor. Un exemplu de hazardare îl reprezintă de pildă unele afirmaŃii asupra
istoriei României în secolul XX. Spune autorul la un moment dat, consemnînd urmările
primului război mondial şi constituirea celebrului "cordon sanitar" împotriva
bolşevismului, din care făcea parte şi "o Românie mărită enorm, dublată prin adăugiri din
teritoriile ungare şi austriece ale imperiului habsburgic şi ale Basarabiei ex-ruseşti." (!)
Sau, puŃin mai departe: "România a fost mărită într-un conglomerat multinaŃional" (!!).
AfirmaŃii stupefiante pentru un istoric profesionist. Dar asemenea oameni au capul mai
încărcat cu date decît un computer şi nu de puŃine ori informaŃiile introduse sînt pur şi
simplu frauduloase - dacă maşinile nu pot fi perfecte, ce aşteptaŃi de la oameni supuşi prin
născare greşelii? Şi cred că mai vinovaŃi decît autori laborioşi precum Hobsbawm pentru
circulaŃia unor informaŃii deviate despre România sîntem chiar noi, românii, care nu am
ştiut (cam niciodată) să ne facem cunoscută în lume adevărata poveste ca neam, şi ne
complacem şi astăzi într-o imagine - într-o situaŃie! - de toleraŃi ai istoriei şi ai
continentului european.
În fine, sper să avem un mileniu înaintea noastră să vorbim despre erorile săvîrşite în
cele anterioare, şi mai ales în cel din urmă secol, al douăzecelea, care "a înălŃat cele mai
mari speranŃe nutrite vreodată de omenire şi a distrus toate iluziile şi idealurile" - cum
spunea Yehudi Menuhin, citat de Hobsbawm. Care îşi încheie impresionantul volum (la
propiu şi la figurat) cu vorbele: "Nu ştim unde mergem. Ştim doar că istoria ne-a adus în
acest punct (...) şi mai ştim şi din ce cauze. Dacă omenirea urmează să mai aibă un viitor
(...), acesta nu se poate face prin prelungirea trecutului sau a prezentului. Dacă încercăm
să construim cel de-al treilea mileniu pe această bază, vom eşua. Iar preŃul eşecului, adică
alternativa la o societate schimbată, este întunericul."

22 decembrie 2000
 54

Eminescu în Ianuarie

Dacă ar trebui să facem un pachet cu ceea ce a mai rămas din România - sigur, nu un
pachet de pus la poştă, ci unul virtual, poate pentru vreo expediere intergalactică - pe
Eminescu întreg l-am mai avea. Din ceea ce mai reprezintă România cea adevărată şi
unică. Nu numai pentru că Eminescu strînge toată poezia esenŃială din cultura română: şi
învolburarea romanticilor, şi delicateŃea liricilor, şi presimŃirile misticilor, şi joaca
fabulatorilor - dar păşeşte dincolo de poezie, înălŃîndu-se spre infinire, ca la Brâncuşi, sau
în aerul purităŃii spirituale, ca la Enescu; dar mai adună şi forŃa htonică a pămîntului de
naştere, ca în paginile lui Slavici sau Agîrbiceanu, şi pasiunea mistuitoare, ca la
Rebreanu, şi plutirea în lumea din vis a lui Tonitza sau cea a lui Bălaşa, şi legături
trainice şi neprimejdioase cu Axa lumii, aşa ca în Creangă sau Eliade; cine va căuta cu
aplecare în tot ce-a scris Eminescu va găsi pînă şi sarcasmul nemilos al lui Caragaiale, dar
alături de înŃelepciunea blîndă, fără de radicalităŃi, a lui Blaga, gînditorul... Eminescu
închide, numai el, tot ce a născut mai bun cultura română - de dinainte, şi, în chip ciudat:
de după el; dacă tot restul în afara scrisului de Eminescu s-ar pierde, şi praf şi pulbere s-
ar alege din conturul românesc de pe hărŃile şi suprafaŃa pămîntului, încă cineva, urmaş
din cine ştie ce nebuloasă, înzestrat cu inteligenŃă şi sensibilitate, descifrîndu-l cumva,
cîndva pe Eminescu, va putea înŃelege ce popor şi ce cultură vor fi trăit în jurul acestei
fiinŃe.
Şi încă n-ar fi totul: căci Eminescu este limba română. Limba cultă, şi de suflet, a
poporului român, ajunsă în vîrful ei de potenŃialitate expresivă. Vîrful pe a cărui înălŃime
vorbirea unui popor este gîndire - este organizare riguroasă într-o ordine naturală precum
logica formală a matematicilor, dar şi putere evocatoare, pe toată scara emoŃiilor umane,
de la extaz pînă la agonia pe care le poate simŃi sufletul omenesc. Eminescu este limba
română - tot aşa cum limba română este poporul român. Un mister al facerii: oricîtă
ştiinŃă s-ar aduna în capetele noastre de prea mici trecători pe acest pămînt, tot nu vom
desluşi pe de-a-ntregul cum, şi de ce, fiecare popor a fost blagoslovit cu o altă anume
limbă, întocmai după chipul şi asemănarea sa... Neamul românilor a fost dăruit cu
Eminescu: un sipet fermecat pentru păstrarea întregii limbi române, cu toată bogăŃia ei, şi
întreaga ei bună cuviinŃă, şi toată înŃelepciunea ei - iar dacă pe Eminescu îl vom face
uitat, şi nu vom mai şti a-l înŃelege pre limba lui şi-a noastră - pe noi, popor şi Ńară, ne
vom face uitaŃi, spulberaŃi în cele patru zări fără de graniŃe, dar şi fără de amintire.

25 decembrie 2000
Alexandru Nemoianu –
"Bucureşti. Puccini 4 şi împrejurimi"

Anii din urmă (`90) ne-au adus, printre altele, un adevărat potop de texte. Limba
română a început să producă în cantităŃi care reprezintă vîrfuri de adevărat record. Se
vorbeşte în spaŃiul public, se scrie şi se tipăreşte într-un an cît în zece de alte vremuri.
Incredibil de multă omenire se simte chemată să lase o urmă scrisă pe acest pămînt. Este,
fără îndoială, un semn al libertăŃii individuale şi al respectului de sine pe care vorbitorii
de limbă română le-au dobîndit.
 55

Printre cei care se fac auziŃi astăzi mai la largul lor sînt şi românii care, dintr-un motiv
sau altul, au emigrat. Editura "Paralela 45" ne propune chiar o colecŃie numită "CărŃile
exilului". Alexandru Nemoianu nu intră cu precizie în definiŃia "exilatului", atîta vreme
cît soarta de emigrant, "reaşezat" îşi spune el însuşi, şi-a ales-o prin liberă voinŃă. Nimic
din biografia sa de pînă la plecarea definitivă prin Americi (în anul 1982) nu a fost de
natură să îl oblige la acest gest extrem, de înstrăinare de Ńara în care s-a născut. Nici o
persecuŃie politică nu a atîrnat deasupra capului său de cetăŃean român. Nici măcar
descendenŃa dintr-o clasă de mijloc înstărită, bine privilegiată material înainte de râzboi,
nu i-a adus (printr-o bizară excepŃiune a soartei) necazuri majore: "Bucureşti. Puccini 4 şi
împrejurimi" înseamnă istoria unei familii cu rădăcini bănăŃene, implantată pe o stradă de
fostă mahala bucureşteană, temeinici "apropitari" care nu au fost azvîrliŃi în stradă, nu au
fost arestaŃi, nu au fost trimişi la Canal. Casa din Puccini 4 a rămas în picioare şi în
proprietatea familiei pînă astăzi şi a fost, în tot timpul greu al perioadei populare sau
socialiste, un refugiu "tribal" (expresia îi aparŃine chiar autorului). Resentimente naturale
- de clasă - i-au făcut, desigur, pe toŃi membri clanului să urască proiectul comunist şi
redistribuirea socialistă - dar "exil" e totuşi prea mult spus pentru situaŃia de astăzi a
fostului licean "caragielist" şi absolventului de "istorie" Alexandru Nemoianu. Exilul este
totuşi rezervat celor pedepsiŃi cu înstrăinarea - locuitorul nostru din împrejurimile fostei
gropi a lui Ouatu' a ales de drag New York-ul pentru cea de-a doua parte a vieŃii sale.
Oricum, această carte este un jurnal de familie interesant. Deşi prea aglomerat de
nume şi detalii care se dovedesc complet nesemnificative, deşi nu dezvăluie (cu rare
excepŃii) biografii pilduitoare - deşi nu se constituie într-o mărturie de conştiinŃă, paginile
de memorie activă a unui trecător prin Bucureşti-ul ultimei jumătăŃi de secol au cel puŃin
valoarea unui realist album fotografic - aceea atitudine reproductivă onestă de pe vremea
alb-negrului, cînd pozele de familie, franjurate pe margini şi cu simplificări tonale
inevitabile, erau cu adevărat credibile, duioase şi parcă destinate veşniciei. Colorizarea
care ne-a podidit astăzi este în general o minciună sfruntată şi sfidătoare.
Pentru a nu crea confuzii, mă opresc aici cu analogia imagistică: nu veŃi găsi poze în
cartea lui Alexandru Nemoianu - dar veŃi întîlni descrierea credibilă a unui Bucureşti
care, prin forŃa nefericită a împrejurărilor, nu mai există. Un cert farmec al istorisirii (fără
asumarea de veleităŃi literare din partea autorului - mă grăbesc să precizez) - un talent real
de portretist, încă insuficient şlefuit, şi o memorie foarte bună vă vor prilejui o lectură
agreabilă - amar nostalgică pentru vechii bucureşteni, poate inspiratoare pentru mai noii
locuitori (deşi, sincer. am dubii serioase că noii veniŃi au vreun gind de perspectivă pentru
oraşul pe care l-au invadat). Chiar şi cetăŃeanul româno-american Alexandru Nemoianu,
cu tot dispreŃul său de clasă şi castă pentru schimbările aduse oraşului de către
administraŃia zisă comunistă, recunoaşte, privind capitala României în 1999, cu răceala
observatorului distant, că "Bucureştiul a pierdut 'clasa' pe care o avea pînă în 1982; (...)
Majoritatea populaŃiei (şi oricum segmentul cel mai vizibil) o reprezintă neamuri proaste
venite din tot locul. łopenia şi mîrlănia sunt la loc de frunte cu tot cortegiul lor de
dezastre. Se poate spune că Bucureştiul s-a 'mahalagizat' endemic. (...) În momentul de
faŃă, Bucureştiul este fără busolă."
Fireşte, nu trebuie să subscrieŃi acestor păreri - doar să comparaŃi şi să tot votaŃi.
18 ianuarie 2001
 56

"Timpii dintîi ai Unirii"

"Pe vremurile acelea, şi pînă mai încoace, nu esistau în Ńară nici şosele, nici poduri
peste gîrle; la cea mai mică viitură de ape comunicaŃiile încetau, la malurile lor stau
carele şi căruŃele adunate ca la bîlci, cîte o săptămînă, aşteptînd să scadă apa, să poată
trece.. Cine-şi mai aduce aminte astăzi de noroiul adînc de un cot din zăvoiul Orbului, sau
de vestitul Codru HerŃii în care pocneau picioarele cailor şi lăsau tipar la fiecare pas!
MulŃi ieşeni poate că n-au uitat timpii dintîi ai Unirii Principatelor cînd, pentru a veni
Toamna la Cameră la Bucureşti, luau mai bine drumul pe la CernăuŃi, Lemberg, Viena şi
Pesta, de unde se puneau în vapor şi veneau pe la Gurgiu, decît de a veni de-a dreptul pe
la Focşani şi Buzău."
La vremurile acelea: "În epoca de tranziŃie, prin care a trebuit să trecem ca să ieşim din
starea de umilinŃă în care eram căzuŃi şi să ne ridicăm la o viaŃă civilă şi politică, am putut
avea multe şi mari decepŃii, am putut întîlni în cale fel de fel de caractere: oameni, unii
slabi de înger, care la momentul chemării au lipsit de la datoria lor, alŃii - regretînd o stare
de lucruri în care trăiseră, care le convenea şi le profita poate, se uitau cu dor la trecut; am
văzut pe mulŃi îngîmfaŃi de succesele naŃiunei, la care nici cu gîndul nu gîndise, dar îşi
atribuiau lor tot meritul (...) Am putut vedea oameni orbiŃi de invidie sau de ambiŃie care
nu au cruŃat nici intriga, nici clevetirea, pentru a ajunge sau pentru a se suŃine la putere
sau la favoare, sau pentru a-şi face popularitate."
La vremea aceea: "Numele de român nu trecea încă dincolo de CarpaŃi şi de Dunăre;
mulŃi dintre tinerii noştri aflaŃi la studii la Viena, în Munich sau în Paris se credeau
umiliŃi de-a aparŃine unei naŃionalităŃi necunoscute în lumea europeană. Le era ruşine
chiar de numele lor de familie şi de botez; fii lui Ion, lui Gheorghe sau ai lui Ilie se
porecleau Ioanidi, Gheorghiadi şi Iliadi, crezînd ca Ńiganii că lulelei, dacă i-o zice pipă,
românul n-o s-o cunoască. Chiar francezii, în mijlocul cărora trăiau sute de tineri români,
ne numeau valac şi moldav, sau cu un singur cuvînt: moldovalac, iar Ńării: Moldovalachie.
Astăzi, numele de român şi Românie, ca naŃiune şi ca stat, sunt cunoscute în toate
colŃurile lumii civilizate, şi orice fiu al patriei îl poartă cu mîndrie."
La toate vremurile: "De natura lui, românul este modest, chiar sfiicios, aş putea zice; şi
de i se poate imputa ceva, ar fi că nu are destulă încredere într-însul. El preŃuieşte mai
mult decît pare; nu este nici lăudăros, nici pretenŃios. Ori de cîte ori am văzut un fanfaron,
un om care se crede mai mult decît este, un om care să pretindă că le ştie şi le poate pe
toate, am avut ocazia să mă conving că era viŃă de străin."
La apuse timpuri: "Plăcută este tinereŃea cu cortegiul ei de luminos şi înflorit de
cugetări înalte şi iluziuni plăcute, şi frumoasă a fost tinereŃea oamenilor generaŃiei din
care am făcut parte, generaŃie care a trăit cu mintea aŃintită la fapte mari şi patriotice,
plină de speranŃe, de credinŃă în Dumnezeu şi în viitorul României." - Ion Ghica, într-un
volum de scrisori schimbate cu Vasile Alecsandri, despre timpurile dintîi ale Unirii
Principatelor, despre generaŃia paşoptiştilor, despre o Românie care se aduna cu greu din
bucăŃile mici în care fusese fărîmată de o istorie mai ales potrivnică sufletului românesc.
Sîntem foarte departe de acele timpuri - dar locurile sînt aceleaşi. Cît despre oameni...
Recitind astăzi aceste fermecătoare pagini, pline de înŃelepciune, cumpătare a judecăŃii
şi bună cuviinŃă, parcă simŃi că avem încă de luptat cu aceleaşi umbre - nesfîrşite,
 57

insidioase, încăpăŃînate. CredinŃă să fie - în Dumnezeu şi "într-însul", românul, cum zice

Ion Ghica - că le-om duce noi pe toate şi-n aste vremuri...

24 ianuarie 2001
Marin Mincu - "Intermezzo"

Marin Mincu este unul dintre acei intelectuali obsedaŃi pe viaŃă de propria lor condiŃie.
O specie distinctă în interiorul speciei intelectualilor: fiinŃe care nu se pot desprinde de
observarea propriei interiorităŃi în nici o împrejurare a existenŃei lor. Naturi neliniştite, se
raportează instinctiv şi continuu la universul înconjurător, şi tot universul se revarsă în
sufletele lor, alcătuind un depozit uriaş de memorii, standarde, ecuaŃii sufleteşti, dileme -
în mare majoritate intratabile -, îndoieli, trufii, angoase şi superbii. Un amalgam de
nedizolvat, o sevă care naşte la rîndu-i o viaŃă paralelă cu existenŃa fizică propriu-zisă.
Asemeni lavei vulcanice, acest amalgam de idei tinde să debordeze în suprafeŃe de
contact cu lumea exterioară. Asemeni revărsărilor vulcanice, complexul narcisiac
izbucneşte pe neaşteptate, fără putinŃă de zăgăzuire, este un spectacol care are nevoie de
strălucire, dezvoltă temperaturi înalte şi produce scîntei.
Acesta este în esenŃă profilul intelectual şi literar al lui Marin Mincu - poet şi prozator,
lingvist şi traducător, spirit erudit cu rădăcini nobile în solul latinităŃii. "Intermezzo" a
fost prima sa proză substanŃială, publicată în 1984, cînd a purtat eticheta de "roman".
EdiŃia a doua, revizuită, pe care o publică acum editura Gramar, a pierdut această
categorisire. Nu cred că Marin Mincu şi-a trădat astfel convingerile - dar cred că a înŃeles
pur şi simplu că proza sa nu este romanescă decît prin extensie. De fapt, nici o altă
definiŃie clasică nu este perfect acoperitoare pentru textele sale. În plus, am bănuiala că a
renunŃat la orgoliul de a scrie roman altfel - constatînd probabil că într-un peisaj literar
atît de diversificat ca cel de astăzi, lupta cu categoriile nu mai are sens. Textul literar
trăieşte pur şi simplu - în orice format şi în orice mediu cît de cît prielnic lecturii.
"Intermezzo" s-a născut din dorinŃa evidentă a autorului de a se racorda la experienŃele
modernităŃii literare. FormaŃia sa de lingvist şi preocupările pentru semiologie (în
paranteză, vă rog să observaŃi cum structuralismul a fost pentru cei care s-au molipsit o
influenŃă pe viaŃă) l-au făcut pe Marin Mincu să demonteze, cu o curiozitate intelectuală
în veci neostoită, mecanismele textului, şi, implicit, ale discursului literar. Metodologia
semiotică presupune minuŃiozitate analitică: s-a pliat perfect pe profilul său psihologic
general şi i-a oferit un cîmp uriaş de desfăşurare. Manevre tactice şi mii de stategii
învăluitoare se dezvoltă în jurul propriilor amintiri; un jurnal autentic, amestecat cu altele
probabil apocrife (dar nu vom şti - doar dacă nu ne va mărturisi, poate, în vreo zi în care
va fi foarte generos cu cititorii săi...) - nu vom şti probabil niciodată dacă nu cumva tot ce
este relatat în paginile de "Intermezzo" este autentic: persoane-personaje, iubiri, scrisori,
călătorii, vieŃi şi morŃi. Oricum, Marin Mincu nu descrie realitatea - obiectivă sau fabulată
- în termeni de continuitate temporală - ci o fragmentează fără milă, o de-compune în
părŃi mărunte, de-construieşte. Modelul realităŃii sale textuale urmează structurile
percepŃiei şi organizării intelective, strict interioare şi strict personale. O proză
intelectuală, din seminŃia marilor căutări de forme şi sensuri noi: Proust, Joyce, Woolf sau
 58

noii romancieri de ieri (sau mai alaltăieri) din spaŃiul francez, iar construcŃia fragmentară
şi eseistică (fără îndoială că şi multe dintre idei) i-au fost vizibil şi benefic inspirate mai
ales de către unul dintre maeştri săi, Roland Barthes ("Intermezzo" este în felul său chiar
o colecŃie de "Fragmente ale unui discurs de dragoste" - şi profit de ocazie pentru a
deplînge că nu avem încă în limba română această carte formidabilă a lui Barthes).
Reîntorcîndu-mă la Marin Mincu, trebuie să mai constat că, după mulŃi ani de la prima
publicare, dincolo de plăcerile savante şi secrete pe care le procură textualizarea numai
celor (a)vizaŃi, volumul supravieŃuieşte prin forŃa sugestivă a scriiturii, prin impetuozitate
auctorială, prin profunzimea ideilor. Dar în paralel, şi complet imprevizibil, Marin Mincu
se exersează în multe registre de limbaj (unele destul de greu de acceptat pentru cititorul
cu educaŃie să zicem tradiŃională). În general, se poate spune că Marin Mincu a riscat
enorm în această proză: s-a dispensat aproape complet de povestire, ce a devenit doar o
substanŃă secundă şi, într-alt plan: a folosit pînă la saturaŃie ingrediente pur intelectuale,
ce l-ar fi putut fixa într-un timp literar al experimentului datat; totuşi, această reeditare
dovedeşte că există şi plăceri mai puŃin secrete ale unui text de reală substanŃă - plăceri la
vedere, ca să zic aşa, cu nimic mai prejos decît cele savante; spre o singură pildă: bucuria
împărtăşirii unei limbi române inteligente, încărcată de nuanŃe şi generatoare de multe şi
neaşteptate sensuri. Marin Mincu este un prozator dincolo de mode - şi chiar dincolo de
propriile sale artificii.

25 ianuarie 2001
Alexandru Ecovoiu - "Saludos"

Un prozator confirmat în deceniul al nouălea (secolul trecut!...) s-a dovedit Alexandru

Ecovoiu, răsărit în literatura română în plină epocă a romanului "palimpsest", moda
discursului narativ construit pe straturi suprapuse. Un text ascuns sub un altul, o istorie
acoperind subtil o alta, o fabulă încercînd să dezvăluie mai multe înŃelesuri, dispuse în
cercuri concentrice, tot mai cuprinzătoare şi tot mai înŃelepte. O literatură care stimulează
ambiŃia adevărurilor finale asupra lumii şi născută din orgoliul - mai ascuns sau mai
evident - al deŃinerii acestora.
La primă suprafaŃă, "Saludos" este un roman al călătoriei. Un periplu ciudat, născut de
o competiŃie bizară: un concurs al cărui învingător urmează a fi ultimul sosit. Cît mai
îndelungat traseul, cu atît mai multe şanse de a fi învingător. Ocolul pămîntul pînă la
rezistenŃa unei vieŃi umane: o întrecere cu reguli relativ controlablile, dar mai ales cu
libertatea uriaşă a unei existenŃe umane desfăşurate global: Pămîntul însuşi devine patria
lui Sey Mondy şi a tovarăşilor săi de competiŃie. Sey Mondy, predestinat a fi cetăŃean al
lumii încă de la născarea pe un vas plutind în ape fără de teritorialitate.
Sub hainele călătorului pe viaŃă, se desluşeşte povestitorul - Mircea Eliade dezvăluie
undeva, la o răscruce a eternei reîntoarceri, un secret preŃios: numai cei care ştiu şi au
puterea de a povesti sînt cei care au cele mai mari şanse de supravieŃuire într-o lume
înŃesată de capcane şi de cruzimi fatale. Candide al lui Voltaire ar fi fost un învins fără
glorie dacă nu ar fi asumat lecŃia Şeherezadei: pribeagul nu supravieŃuieşte fără ştiinŃa de
a Ńese istorii, şi de a-şi învălui existenŃa într-o proiecŃie complicată de mituri. CompetiŃia
 59

în care este angajat personajul din "Saludos" este chiar existenŃa umană. La capătul cursei
ar trebui să ne aştepte un premiu care însă îşi schimbă forma şi substanŃa pe măsură ce
competiŃia cu nemurirea devine mai dureroasă. Cei mai mulŃi dintre noi nu numai că nu
primim nici un premiu la capătul drumului, dar îi pierdem cu timpul şi amintirea, şi
înŃelesul originar.
Pana lui Alexandru Ecovoiu s-a înmuiat în mai multe călimări pentru a scrie acest
roman: palpitul aventurii, scrierea aproape cinematografică în culori tari şi exotice, o
desfăşurare de fantezie debordantă - cel puŃin în intenŃie - şi pînă la elemente din recuzita
ştiinŃifico-fantasticului (veŃi găsi şi promisiuni de teleportări...). Dar tot pe masa
scriitorului s-a mai aflat şi cerneala subŃire, de viŃă nobilă, a filosofiilor: prozatorul însuşi
este un călător pe marginile înalte şi pline de primejdii ale drumurilor spre înŃelepciune.
Un stoic şi un cinic îşi dau întîlnire în sufletul autorului, iar proza sa este sensibil marcată
de tentaŃiile retorismului. La fel cum combinaŃia între aventură şi iniŃiere, între exotism şi
ezoterism duce la un compus delicat, în permanentă instabilitate chimică, gata oricînd să
se dezvolte ori în livresc ori în şarjă. Alexndru Ecovoiu scrie cu multă îngrijire pentru a
evita aceste primejdii, uneori prea îngrijit, pînă acolo unde se simte o anume crispare a
căutării. Fraza este atît de calculată cîteodată, încît devine pură caligrafie - şi pădurea pare
a se rătăci printre copaci.
Toate au însă o explicaŃie: Alexandru Ecovoiu a scris această carte după mulŃi ani de
acumulări literare, probabil după multe lupte cu sine însuşi, dar mai ales cu umbrele
cărŃilor care cresc în viaŃa unor oameni pînă la dimensiuni copleşitoare. Cu siguranŃă,
fiecare nouă pagină înseamnă pentru Alexandru Ecovoiu o înfruntare încrîncenată cu
demonii săi personali dar şi cu cei ai cărŃilor lumii, în universul cărora omul - şi scriitorul
- Alexandru Ecovoiu îşi construieşte evident exclusiv, migălos, bîntuit şi patetic,
existenŃa. Probabil o cură din propria sa invenŃie: "Saludos" - adică viaŃa pe fugă, sub
steaua unei filosofii a detaşării - i-ar face scrisul mai degajat şi mai uşor pentru propriile
sale aripi.

1 februarie 2001
René Descartes - "Discurs asupra metodei"

"Mă îndoiesc, deci cuget - cuget, deci exist": vorbele care l-au făcut nemuritor pe
Descartes şi care ne-au lăsat moştenire o operă nepreŃuită: curajul cunoaşterii prin puterile
minŃii noastre omeneşti. Toată ştiinŃa modernă îi datorează lui Descartes curajul îndoielii
de principiu asupra lucrurilor deja gîndite şi spuse, curajul de a pune întrebări şi de a
formula răspunsuri noi. Ceea ce astăzi pare la îndemîna oricui şi fără prea mari pericole -
contestaŃia - a fost un bun cîştigat cu multă trudă, în bătălii care au costat uneori şi vieŃi
omeneşti. Chiar dacă o anume prudenŃă şi temperare innăscute l-au ferit de sacrificii
extreme, Descartes, cel de la numele căruia omenirea a căpătat în dar un atribut noŃional
universal, acceptat în orice limbă a pămîntului - cartezian, adică raŃionalismul riguros
metodic -, chiar dacă filosoful francez a fost un nesupus intelectual grijuliu, Descartes
trebuie considerat, fără îndoială, unul dintre vajnicii pioneri ai lumii moderne.
 60

Filosof şi moralist, dar şi savant, cercetător al lucrurilor naturale, al fizicii, mecanicii

corpurilor şi anatomiei umane, Descartes a fost, în bună măsură, părintele iluminismului;
el este oarecum legătura între "omul universal" al Renaşterii, cu spiritul enciclopedic al
secolului XVIII, un fel de verigă necesară şi logică în lanŃul evoluŃiei spiritului omenesc:
de la explozia sensului creator renascentist, la ordonare metodică a cîştigurilor
empirismului; de la cunoaşterea intuitivă, la preeminenŃa judecăŃilor raŃionale - de la
înŃelegerea fragmentară a lumii, la o judecată raŃional unitară. Descartes ne-a dăruit o
perspectivă filosofică dincolo de materialism şi idealism: raŃionalismul, o conciliere între
percepŃia lumii sensibile şi intuiŃia celei imateriale, o împăcare între spiritul laic şi
credinŃa în Dumnezeu. În conflict discret şi cu filosofii simŃurilor şi cu teologii scolastici,
Descartes spune: "Dar ceea ce face pe mulŃi să creadă că este greu să-l cunoşti pe
Dumnezeu sau chiar să ştii ce este sufletul e faptul că ei nu ridică niciodată mintea lor
dincolo de lucrurile sensibile şi că sunt atât de obişnuiŃi să nu privească lucrurile decât
prin prisma imaginaŃiei (...), încât tot ce aceasta nu poate închipui le pare de neînŃeles.
Lucrul este atît de evident, încât chiar filozofii au făcut regulă în şcoli ca să nu fie nimic
în minte care să nu fi fost întâi în simŃuri, în care este sigur că ideile de Dumnezeu şi de
suflet n-au fost niciodată." Şi Descartes ne învaŃă că puterea minŃii poate trece de bariera
pe care simŃurile şi lumea materială ni le aşează, paradoxal, în calea cunoaşterii; la fel,
raŃiunea bizuită pe evidenŃe logice are dreptul şi puterea de a căuta acolo unde secole de
dogmă teologică au biciuit spiritul cu doar "crede şi nu cerceta". "(...) fie că sîntem treji,
fie că dormim, nu trebuie să ne lăsăm convinşi decât de evidenŃa raŃiunii noastre." - sună
puternicul postulat al lui Descartes - şi demonstrîndu-l pe Dumnezeu drept prima
evidenŃă a lumii noastre chiar prin mijoacele logicii raŃionale, filosoful îndoielii şi al
cugetării metodice se dovedeşte de o neostoită modernitate.
Sigur că "Discursul" său "asupra metodei" nu este o lectură comodă. Nu e carte de citit
între două seriale de televiziune; această bijuterie filosofică şi literară, scrisă într-o limbă
elegantă, cu fraze imense, dar perfect coordonate sintactic şi logic, ferite de emfaze şi
artificii, respectînd buna tradiŃie a frumosului, şi cea a proporŃiilor - atribute sacre ale
poeticii clasicismului literar francez -, ca şi rigorile discursului scolastic latin sau ale
ştiinŃei oratoriei, acest mic dar dens volum este o capodoperă care solicită răgaz şi
respect. Este însă larg accesibilă şi neîndoielnic o şcoală. Îl voi cita acum pe redutabilul
traducător al acestei noi versiuni în limba română a "Discursului asupra metodei"
(traducător căruia nu am a-i reproşa decît scrupulozitatea cu care a respectat perfectul
simplu din original - făcui, fusei, dusei etc -, timp care în limba română induce un aer de
regionalism, complet nepotrivit cu atmosfera de universalitate în care respiră de fapt - şi
pe care o inspiră - opera descartiană şi... carteziană) - îl voi cita aşadar pe traducătorul şi
prefaŃatorul, omul de cultură George I. Ghidu, care justifică astfel o nouă tipârire a
"Discursului...": "Descartes în limba română interesează deopotrivă pe filologi ca şi pe
teologi, pe filozofi ca şi pe pedagogi, pe studenŃi, pe elevi, pe oamenii de litere ca şi pe
toŃi cei care au o dorinŃă vie de a pune ordine în activitatea şi mai ales în gândirea lor.
Căci, orice s-ar spune, originalitatea de gândire nu va fi lipsind poporului român, dar
metodă şi ordine în gândire şi în viaŃă îi lipsesc. Dacă nu ar fi decât pentru atât şi
utilitatea ediŃiei româneşti a Discursului apare evidentă."
Subscriu - cu închinarea de "Doamne ajută!", aşa să fie: românul să mai simtă într-
adevăr nevoia raŃiunii, nevoia de ordine şi metodă în viaŃa de zi cu zi. "Discursul..." lui
 61

Descartes poate fi un bun început: măcar că citim - deci gîndim, şi continuăm să existăm
cu încăpăŃînare.

7 februarie 2001

"ÎnvăŃăturile unui venerabil prozator bucureştean către un tînăr critic din

provincie"
Paul Georgescu în schimb epistolar cu Ion SimuŃ

...Frumos titlu a ales Ion SimuŃ (tînărul critic din provincie) pentru cartea cu şi despre
Paul Georgescu (venerabilul prozator bucureştean). Este o carte născută din
corespondenŃa a doi oameni de litere, unul aflat la zenitul vieŃii şi creaŃiei, celălalt: la
începuturile unei cariere mai mult decît promiŃătoare. Ce i-a unit? Forme diferite de
disperare (cum mărturiseşte şi, respectiv, presupune Ion SimuŃ în prefaŃă). Paul
Georgescu, critic literar şi mai apoi dedicat şi prolific romancier, era confruntat la vremea
acestei legături epistolare cu o suferinŃă fizică teribilă, care l-a izolat aproape complet de
lume în apartamentul său bucureştean; Ion SimuŃ, proaspăt absolvent de facultate,
încărcat de vise şi ambiŃii, dar obligat la recluziunea pe care repartiŃia nemiloasă ca
profesor de Ńară îl Ńinea departe de toate centrele culturale ale lumii artistice şi literare.
Aceste condiŃii de povîrniş sisific i-au apropiat - intelectual mai întîi, şi chiar sufleteşte
mai tîrziu. Rezultatul a fost o corespondenŃă voluminoasă, din care tînărul Ion SimuŃ a
strîns paginile scrise de Paul Georgescu şi a alcătuit o carte de toată frumuseŃea. Un
volum de epistole, dar şi un jurnal de creaŃie al unuia dintre cei mai remarcabili prozatori
români moderni - şi încă o artă poetică a unui om trecut printr-o viaŃă agitată, complicată
şi de multe ori nedreaptă cu el.
Paul Georgescu a fost unul dintre "dogmaticii" anilor '50. O etichetă grea ca o tinichea,
care ar fi putut îngropa un destin literar (cum de altfel s-a şi întîmplat cu mulŃi dintre cei
care în anii '50 au fost pe firmamentul puterii). Dar, din fericire, au fost dogmatici şi
dogmatici: adică, pe lîngă tot felul de caiafe literare, activişti năimiŃi de administraŃie
pentru a Ńine ordine şi disciplină pe ceea ce era "ogorul" literaturii realiste şi angajate
partinic, au mai fost şi intelectuali care prin formaŃie şi temperament au aderat cu
adevărat la ideile stîngii politice. Această opŃiune, care de altfel a fost mai tot secolul XX
alegerea intelectualilor, a adus necazuri majore celor au avut neşansa de a evolua într-o
Ńară al cărui regim a şi fost de stînga. (De fapt, îmi îngădui să observ, la o privire mai
atentă, că mai toate opŃiunile politice declarate şi manifeste, indiferent de culoarea lor, au
cam adus necazuri, mai devreme sau mai tîrziu, tuturor intelectualilor - care, probabil,
prin definiŃie, ar trebui să trăiască departe de orice ideologii - departe de orice implicare
politică directă. Probabil că intelectualul ar trebui să aspire mai curînd la ursirea şi
vocaŃia de autoritate culturală şi morală, deasupra politicii şi politicianismului. Aceasta
este o ipoteză de lucru).
Paul Georgescu a căzut însă, în deceniile dizgraŃiate de istorie, în capcana angajării
politice. A fost - prin propria-i definiŃie: "un revoluŃionar". Admite, la senectute, cu
amărăciune, că revoluŃia nu a continuat în perioada de "construcŃie" idealurile care l-au
făcut atît de participativ în epocă. Chiar înainte de dezgheŃul ideologic al anilor '60,
ajunsese, se pare, indezirabil. Dar nu a devenit dizident sau contrarevoluŃionar - ci,
 62

păstrîndu-şi convingerile intacte, s-a retras în lumea din care pornise, cea a cărŃilor. A
renunŃat la critica literară militantă, după cum şi noua critică literară a renunŃat la el şi l-a
izolat imediat ce anii dogmatismului s-au încheiat. Dar Paul Georgescu a început să scrie
proză - şi a supravieŃuit, dovedind un talent remarcabil, şi o sevă creatoare excepŃională.
Poate dacă biografia lui de revoluŃionar şi dogmatic nu l-ar fi dus în impas, nici nu am fi
avut astăzi, în literatura română admirabilele sale romane ("Coborînd", "Înainte de
tăcere", "Doctorul Poenaru", "Revelionul", "Vara baroc", "SolstiŃiu tulburat" şi încă multe
altele).
Paul Georgescu şi-a păstrat convingerile pînă în ultima zi de existenŃă. Această
consecvenŃă îl recuperează moral. În această carte de confesiuni epistolare, care este şi o
artă poetică implicită, scriitorul, de o sinceritate desăvîrşită, nebănuind vreo clipă că
gîndurile sale vor deveni peste ani bun public, îi explică mai tînărului confrate ce trebuie
înŃeles cu adevărat prin atitudinea sa dogmatică din anii juneŃii literare: "Noi, dogmaticii,
tindem la înŃelegerea integrală a lumii, la coerenŃa imaginii, la explicaŃia filosofică a
omului şi la explicarea literaturii ca parte a expresiei umane... Cei care au reacŃionat (...)
sunt fragmentarişti, contra coerenŃei, antifilosofi, şi judecă literatura ca pe un ce izolat,
fără legătură cu nimic. Scuza lor este că nu au întîlnit decît sociologismul vulgar, ceea ce
este altă mîncare de peşte (deşi nimeni nu-i împiedica să suie spre textele autentice, spre
autentica învăŃătură = dogma)" Cu rezerva că generaŃia literară de "fragmentarişti" la care
se referă aici Paul Georgescu nu are nevoie cu adevărat de scuze, în rest, explicaŃia sa
asupra "dogmatismului" (în sens scolastic, originar) ca autentică "învăŃătură" îl aşează
într-o lumină morală, ca om de convingeri; din nefericire pentru cei care le-au nutrit cu
bună credinŃă în epocă, ele au fost înghiŃite de torentul fariseismelor, oportunismului şi
lichelismul politic al anilor '50. Mizeriile acelor vremuri au compromis, din păcate, şi
gîndurile curate - atîtea cîte vor fi fost.
Restul este... literatură. Epistolele lui Paul Georgescu, publicate de un generos şi
respectuos învăŃăcel, sînt de o mare frumuseŃe prin limpezimea gîndurilor, prin
optimismul funciar, sfidînd apropierea cu prea grăbire a sfîrşitului; vorbele acestor
scrisori sînt ale unui adevărat boier, cu haz şi dezinvoltură, şi în plus, chiar sînt un
îndemn credibil către cultură şi atitudine culturală într-o lume ce o luase deja la vale pe
panta degradării. "Ieşi la cartofi cu copilaşii? Ia nişte poezii în buzunar, Mallarmé,
Rimbaud, Arghezi - mai ştiu ce? Nimeni nu e atît de ocupat încît să nu-şi găsească un
fîrtai de ceas în care să citească niscai versuri. Pe urmă ele stau acolo în psihic şi dospesc
pozitiv. Pentru oboseală şi cătrăneală, buni sînt şi Montaigne, Pascal sau NiŃă (diminutiv
folosit de Paul Georgescu în scrisori pentru Nietzsche - n.n.); citeşti un fragment în zece
minute, dar cureŃi locul bine, ai la ce te gîndi, la şedinŃă, la porumb, înainte de culcare.
Noi sîntem un fel de călugări şi ştim că psihicul trebuie rînit. Nu ai mereu timp pentru
romane au tomuri de teorie criticească, nici chef, dar un sfert de oră acolo, de exerciŃii
spirituale, se găseşte oricînd, chiar în vreme potrivnică, mai ales atunci sînt necesare. Am
practicat mereu lecturile inutile, autori din care nu scot fişe, pe care nu-i comentez, dar
mă ajută să trăiesc." - scria Paul Georgescu în anul 1983 "din Isarlîk" către mai tînărul său
confrate din provincie - şi mi-e teamă că vorbele sale sînt încă mai utile astăzi confraŃilor
întru credinŃe şi preocupări care au supravieŃuit acelor timpuri - căci nu ştim prea bine
cum vom supravieŃui acestora.
15 februarie 2001
 63

Alexandru Candiano-Popescu - "Amintiri din viaŃa-mi"

Această carte este una de tot hazul - memoriile unui personaj rupt din Caragiale:
generalul, avocatul, politicianul, diplomatul, publicistul, poetul, memorialistul şi
republicanul de la Ploieşti Alexandru Candiano-Popescu.
Numele acestui om este legat de cel puŃin patru evenimente istorice de primă
importanŃă: Unirea Principatelor, răsturnarea lui Cuza, revolta antidinastică de la Ploieşti
(august 1870) şi Războiul de IndependenŃă, în care, nu există nici un dubiu istoric,
Candiano-Popescu, maior pe atunci, a condus şi cîştigat epopeicul asalt asupra redutei
GriviŃei, moment decisiv în soarta întregului război de neatîrnare.
Cu adevărat o personalitate publică a timpului (timpurilor...), bucurîndu-se de
recunoaştere şi simpatie populară, traiectoria politică bizară şi acŃiunile sale contradictorii
au stîrnit şi multe nedumeriri, iar nu de puŃine ori, şi adversităŃi durabile. Destinul lui este
reprezentativ, în felul său, pentru o epocă plină de confuzii şi contradicŃii, într-o Ńară la
margini de imperii, şi încă o Ńară în căutarea unei identităŃi stabile. O epocă de profunde
transformări, cu aşezarea României pe propriul său pămînt, şi afirmarea internaŃională a
statului român. O epocă tulburată, cu momentele sale de glorie şi înălŃare, dar şi cu
fibrilaŃii ciudate, rătăciri în inconsecvenŃe, făŃărnicii şi derizoriu.
Candiano-Popescu le-a întîlnit şi îmbrăŃişat pe toate, fără nici o discriminare. Şi fără
prea mult discernămînt. Memorialistica lui, plină de culoare, izvorîtă dintr-un condei
săltăreŃ şi prolific, îl înfăŃişează ca un soldat ascultător în slujba grupării politice căreia i
s-a dedicat trup şi suflet. A urmat toate comandamentele politice şi toate misiunile pe care
partidul său i le-a încredinŃat de-a lungul timpului, fiind unui dintre cei sortiŃi să scoată
castanele din focul stîrnit de alŃii. Candiano-Popescu nu a fost niciodată un factor de
decizie în gruparea politică pe care a servit-o cu abnegaŃie. Interese şi legături de multe
ori obscure i-au motivat acŃiunile - dar faŃa vizibilă pentru opinia publică a arătat raŃiuni
şi "sîmŃiri" înalt patriotice - genul de emfază care l-a inspirat pe Caragiale să-l aşeze pe
Conu' Leonida faŃă-n faŃă cu reacŃiunea şi să urmărească cu deliciu consecinŃele.
Alexandru Candiano-Popescu, omul care a votat entuziast instalarea lui Alexandru Ioan
Cuza, apoi l-a mazilit prin complotul de la 11 februarie 1866, urcîndu-l pe tron pe primul
rege al României - împotriva căruia stîrneşte, doar patru ani mai tîrziu, la comandă de
taină, îmcercarea de răsturnare ("Republica de la Ploieşti" a rămas în memoria colectivă)
şi, acelaşi Candiano-Popescu, încheindu-şi cariera ca... aghiotant regal, pentru că aşa i-au
cerut interesele partidului: iată o sursă primară pentru CaŃavencii et Co., nemuriŃi de
nenea Iancu.
Nu rezist să nu vă ofer măcar o mostră din vitejiile patriotului nostru "naŃionale", aşa
cum le glăsuieşte el însuşi: "Pe cînd duşmanii se încercau, prin meşteşuguri diabolice, să-
mi taie firul zilelor, eu dormeam în temniŃă somnul liniştit al drepŃilor. Nici chiar moartea
cu care mă ameninŃau nu mă înspăimînta, căci o asemenea moarte mi-ar fi dat viaŃă
veşnică în amintirea poporului căruia îi închinasem tinereŃe, devotament şi iubire. (...) Tot
pe cînd mă aflam în închisoare," - povesteşte mai departe Candiano-Popescu înfrigurat -
"o mînă necunoscută îmi trimitea cărŃi de citit şi de ale mîncării. Eram intrigat şi atins de
simpatia ce mi se arăta. Într-o zi primesc un pandişpan. Îl rup şi găsesc un răvăşel, în care
 64

sta scris: 'nu te teme de nimic, afară din temniŃă veghez eu asupră-Ńi'. Se părea o scrisoare
de femeie. Gingaşa surprindere mă porni pe visuri. Dacă va fi o femeie nemăritată, o voi
lua de soŃie ieşind din închisoare. Nu pot să mă despart de acest înger, care veghează
asupră-mi, îmi ziceam cu o sinceritate deplină. După achitare, aflai că o domnişoară îmi
scrisese răvaşul, că e nemăritată, dar nu o luai de nevastă. Nu puteam să-mi Ńin cuvîntul,
era prea grasă şi avea să se facă şi mai grasă. Vedeam că nu voi putea trăi cu dînsa
fericit."
Acesta a fost Alexandru Candiano-Popescu, eroul care - după cum povesteşte iarăşi cu
propriile-i vorbe: "pe un cîmp presărat cu morŃi, în strigăte înflăcărate de URA pornirăm
la asalt - un ofiŃer rus era lîngă mine, l-am înhăŃat de braŃ, zicîndu-i în franŃuzeşte: Să
mergem la asalt braŃ la braŃ, ca aliaŃi ce sîntem. Şi, azvîrlindu-ne în şanŃ, am dat cartea
mea de vizitâ acestui ofiŃer, spunîndu-i: Fiindcă nu ştii domnule cu cine ai fost la asalt,
iată cartea mea de vizită. Şi ne despărŃirăm." Am încheiat citatul, şi vă mai pot spune că a
urmat imediat căderea GriviŃei, semn că aşa se scrie uneori istoria, în amestec de
grandoare şi ridicol. Memoriile lui Alexandru Candiano-Popescu sînt un minunat
exemplu de grandilocvenŃă şi umor involuntar - şi o bună ilustrare a izvoarelor proto-
neaoşe la care ne-am întors astăzi, după aproape un secol şi jumătate de rătăciri prin
sincronism euroatlantic (!...).

22 februarie 2001
Nicolae Sirius - "Balada timpului ce plînge"

Nu am mai văzut de multâ vreme - sînt cam 8 ani - piese de teatru publicate de
editurile româneşti. Literatura dramatică, în general, pare a se fi rotit spre partea nevăzută
a planetei artistice şi editoriale, tot aşa cum nici teatrele nu se prea grăbesc să mai
experimenteze pe texte noi ale unor autori contemporani - mai ales autohtoni. Astfel că
piesa "Balada timpului care plînge" mi-a apărut in faŃa ochilor ca o surpriză plăcută - şi
încă într-un format de lux aş zice -, şi cu recomandări fastuoase pe contracoperŃi.
Într-adevăr, în privinŃa ediŃiei, editura AMB (îşi spune chiar "La maison d`edition
AMB - ceea ce sigur îi creşte acŃiunile în ochii cititorului român atît de iubitor de
franŃozisme...) editura AMB ne propune o carte impecabil tipărită, pe un offset excelent,
alb ca neaua, cu o copertă cartonată din cea mai fină, serigrafie la două culori, litera
elegant şi totuşi sobru arcuită (cred că are şi un nume de sînge albastru: Garamond - dar
nu sînt sigur - oricum, dintr-o familie de litere de tipar de viŃă veche; o casetă tehnică
desfăşurată ca pe vremurile bune pînă la dimensiunile unui colofoniu: "Această ediŃie
apare concomitent în limbile română, engleză şi franceză. (...) Desenul copertei şi
ilustraŃiile care împodobesc (sublinierea mea) cartea sunt realizate de pictorul Ion
Delamare Atanasiu. Exemplarele numerotate de la 1 la 99 poartă semnătura autorului."
etc., etc. Cred că v-aŃi făcut o idee asupra grijei cu care a fost alcătuit şi prelucrat acest
volum de teatru contemporan.
Despre autor: Nicolae Sirius este un scriitor român care a emigrat în Australia în anii
'80, ani pînă la care a publicat şi în Ńară. Se pare că a fost ratificat şi scriitor australian cu
acte în regulă, ceea ce este fără îndoială o mare realizare, şi un gest de curaj: scrisul literar
 65

într-o altă limbă decît cea de naştere este o aventură, uneori chiar deşirantă. Numai
pătrunderea (ce să mai spunem de afirmare) într-un spaŃiu cultural străin este o izbîndă
plătită în mari trude, umori negre şi sacrificii. Uneori, sacrificiul cel mai mare devine
chiar limba natală - limba de matcă.
În fine, textul: "Balada timpului ce plînge" este o parabolă, amestec de teatru absurd şi
simbolism poetic, totul învăluit într-o plutire de meditaŃie existenŃialistă. Eugen Ionescu,
Samuel Beckett şi Albert Camus par a fi tutorii spirituali ai lui Nicolae Sirius - iar fraŃii
de suflet poetic: Maeterlink, Verhaeren, Sorescu. Din păcate însă, textul, chiar cu atîtea
ursitoare strălucite, se dovedeşte foarte subŃire: temele care ar fi trebuit să-i ofere
substanŃă sînt superficial enunŃate, iar personajele nu definesc decît parŃial şi schematic o
identitate, şi nici nu reuşesc să transfere discursul în tensiuni dramatice. Dialogurile nu au
nici o strălucire - şi arareori doar cîte un accesoriu dramaturgic emite vreo undă
magnetică. Totul pare a fi doar eboşa unui viitor text teatral. Finalul ambiguu - probabil
"deschis", în intenŃiile autorului - expediază pur şi simplu personajele afară din scenă,
tocmai cînd lucrurile ar fi putut să devină interesante.
Dar, la urma urmelor, un text dramaturgic este destinat scenei, unde ceea ce părea plat
şi fără de culoare pe hîrtie, poate căpăta - uneori - relief şi greutate odată translat în
limbajul semnelor teatrale. Să-i dorim succes dramaturgului româno-australian Nicolae
Sirius ca textul (textele) să-i ajungă în lucrul unui teatru şi sper din tot sufletul ca aceste
impresii de lectură să fie contrazise de spectacole.

7 martie 2001
Aurel Rău - "Portrete la zile mari"

"Portrete la zile mari" sînt exact ce spune acest titlu sărbătoresc. Aurel Rău, poet şi
eseist, publicist legat de o viaŃă de una dintre cele mai prestigioase reviste literare şi de
cultură din România, revista clujeană "Steaua" - transilvan get-beget prin toate fibrele
sale umane şi culturale, alege dintre sute de catarge literare născute în ultima sută de ani
pe pămînt transilvan (şi adiacent), pe cele mai înalte şi mai dragi cugetului său: oameni şi
destine literare ce i-au fost modele. Lista începe cu Tudor Arghezi, Octavian Goga,
Eugeniu SperanŃia, Adrian Maniu, Lucian Blaga - şi se încheie cu Marin Sorescu, Cezar
Baltag, Constantin Cubleşan, Mircea Ciobanu, Ana Blandiana; cuprinde în total 54 de
nume, efigii în memoria afectivă a autorului şi, printr-o fericită juxtapunere valorică,
pietre de temelie ale literaturii române moderne şi contemporane. Ordinea aşezării în
pagină este cea a sosirii în lume - preŃuirea autorului este însă egal repartizată. AfecŃiunea
este de altfel culoarea dominantă a acestei cărŃi - căci afinitatea intelectuală şi
fraternizarea morală pot deveni chiar sentimente statornice - iar miezul şi farmecul
acestei cărŃi radiază din fericita întîlnire între judecată şi sensibilitate.
"Portrete la zile mari" - acele zile care marchează venirea în lume sau plecarea în
eternitate - sînt eseuri care adună amintiri personale, cu observări şi implicite analize
literare şi stilistice, comparări şi asocieri, raportări la marea literatură a lumii. Aurel Rău
se dovedeşte un foarte fin exeget literar - intuiŃie şi cultură se întrepătrund în fiecare
judecată - dar nu este mai niciodată un judecător, ci un căutător de comori. Are harul de
 66

a le descoperi cu uşurinŃă - dar nu cu uşurătate - şi mai are bucuria de a le împărtăşi.

Spiritul marelui Saint-Beuve (amintit la un moment dat de către autor) pare a defini
mijloacele şi aspiraŃiile lui Aurel Rău: "Am voit să introduc în critică un soi de farmec, şi
în acelaŃi timp mai multă realitate decît era înainte; într-un cuvînt: poezie şi totodată ceva
fiziologie." În context, traducînd, sau translînd: "realitatea" ("fiziologia") în demersul lui
Aurel Rău ar putea fi rememorarea unor nume atît de discrete în literatura română, încît
tind a fi uitate cu totul - pe nedrept, căci, în realitate, reprezintă corpuri constituante ale
spaŃiului cultural românesc. Amintirea - pomenirile pe care le săvîrşeşte Aurel Rău
recompun, nu de puŃine ori, harta actuală reală a literaturii române.
Cît despre poezia lucrării sale de suflet: ea este prezentă în fiecare frază, căci un poet
născut nu se poate desprinde de starea poetică - mai întîi o stare de graŃie şi abia apoi un
meşteşug fiind poezia. Limba pe care o foloseşte un bard autentic este limbaj poetic în
orice împrejurare. Iar eseurile lui Aurel Rău sînt, prin consecinŃa fondului, un exerciŃiu
liric spontan. Natura sobră a autorului şi cumpănirea spiritului ardelenesc Ńin discursul în
limite lirice acceptabile. Fraza este însă amplă, cu Ńîşniri neaşteptate de semnificaŃie, aşa
cum numai o minte de poet licenŃiază; structura sintatică este liberă precum un "ad
libitum" muzical - iar vocabularul împănat cu delicii ardeleneşti: visătorească, nemŃie,
lăsămînt, scornitor şi încă multe altele, dar asimilînd discursului intelectual astfel de
trufandale orale, fără a-l coborî vreodată în pitoresc gratuit sau spectaculos factice. Nu
întîmplător îl admiră poetul pe Lucian Blaga şi pentru: "Hotărârea cu care s-a apărat din
răsputeri să nu cadă din condiŃia unui limbaj revelat, când toate i se opuneau, e de o rară
frumuseŃe morală, dar e şi însuşi saltul calitativ mirabil, de atingeri cu Bunătatea cristică."
- o subtilă înŃelegere a stratului moral pe care se clădeşte limbajul. Iar în privinŃa
rădăcinilor lexicale şi morfologice: "E mai sănătos să cauŃi în Neculce decât în Larousse,
aşa cum s-a făcut la noi în ultimii patruzeci de ani." - o spunea Vintilă Horia, temporar
premiant Goncourt, citat de către autor (într-un alt context). Dintru astfel de perspective,
Aurel Rău este un creator şi un valorificator moral de limbaj.
Iar "Portretele" sale desenate cu atîta dragoste curată pentru literatura română "la zile
mari" sînt o lectură de sărbătoare cum rareori ne mai este dată în aceste zile de măcinare
cîtuşi de puŃin sărbătorească.

8 martie 2001
Marica Beligan - "O aspirină penrtu doi"

A venit primăvara (îmi anunŃam oarece ascultători radio - n.a.), iar eu încă nu am
dovedit cărŃile culese la tîrgul de carte din noiembrie trecut (de parcă celor ascultători le
păsa - n.a.): vă daŃi seama cîte cărŃi nu citim şi încă ne aşteaptă în rafturile bibliotecilor,
cuminŃi, răbdătoare, privindu-ne cu sfiiciune (acum îşi vor fi dat cu siguranŃă seama -
n.a.).
O asemenea carte este şi "O aspirină pentru doi" - postumă îi pot spune, a unei autoare
încă practic necunoscute şi care merită o soartă mai bună: Marica Beligan. Este una dintre
cărŃile care au stat în sertar mulŃi ani (nu cred că din motive ideologice, cît mai curînd
psihologice) şi care a ieşit la lumina zilei prea tîrziu pentru ca autoarea să se mai fi putut
 67

bucura de apariŃia ei - cum înscrie într-un cuviincios şi emoŃionant epitaf editura "Libra",
tipăritoare a volumului.
Un roman despre eternele chinuri zadarnice ale dragostei - un romanŃ ("În cele din
urmă... la ce-i bună dragostea?" - se întreabă Simone de Beauvoir în motto-ul cărŃii) - un
roman psihologic, scrutînd sufletul unei femei "obişnuite" (am pus ghilimele în jurul
acestui adjectiv pe care îl folosim cam cu iresponsabilitate, uitînd tot timpul că orice
fiinŃă este un univers unic şi irepetabil, şi că "o viaŃă nu valorează nimic - dar nimic nu
valorează cît o viaŃă" - ce poate fi "obişnuit" într-o asemenea uimitoare rînduire a
universului uman?). Marthea Van Houten ("frumoasa mea rotofeie" se alintă într-un
monolog interior) o fiinŃă prinsă într-o existenŃă mediocră (da, aici sînt de acord:
existenŃele sociale pot fi mediocre), o încă tînără domniŃă, înecată în complexe, timiditate
şi resemnare, dar care găseşte, într-un context iuŃitor-de-sine, resurse nebănuite pentru a
se reinventa şi renaşte. Dintr-o rotofeie curată şi cu gulere scrobite, Marthea devine o
silfidă întreprinzătoare, luînd-şi destinul de coarne şi schimbînd chiar viaŃa celor din jurul
ei. Un roman de mică intrigă şi eternă iubire, un roman psihologic cu două rădăcini: o
dată, în englezii secolelor trecute, pătrunzători observatori şi dezlegători ai gesturilor şi
moravurilor - şi încă odată: în intriga teatrului bulevardier, iubire şi ceva alcov, aşa cum
Labiche, sau scăpărătorul Marivaux ne-au lăsat moştenire spre de-a pururea delectare.
Romanul Maricăi Beligan (mare iubitoare, şi studioasă chiar a artei spectacolului) are cîte
puŃin din toate aceste arome, ca şi din zaŃul pe care mişcările feministe întru emanciparea
sexului frumos l-au lăsat în cafeaua noastră cea de toate dimineŃile. Romanul se adresează
publicului cel mai cuprinzător, de toate categoriile, mai ales celui dornic de puŃină
relaxare sau evadare - dar vreau să precizez că textul este lipsit de orice alunecare, ba nici
chiar cît de mică tentaŃie spre "atracŃiozităŃile" (iarăşi ghilimele, pentru un eufemism - a
se citi: ne-ruşinările) care fac reŃetele literaturii comerciale de astăzi.
Şi aici ajung la partea care mi s-a părut cea mai interesantă în acest roman, anume
limba română folosită. Plină de nuanŃe, de subtilităŃi intelectuale şi referinŃe livreşti, dar
şi impregnată de haz din sevă citadină şi populară, fraza elegantă şi plină de substanŃă,
echilibrată între polii opuşi pe care tocmai i-am evocat, această frază pur şi simplu
frumoasă este aşternută pe hîrtie de către o doamnă născută în Belgia. Marica Beligan a
fost (ne spune editorul) fiica lui Petre Pop din Berbeşti (Maramureş) şi a baroanei Jeanne
de Siemmons. Un destin extrem de interesant, care a readus-o la un moment dat în Ńara
tatălui său, după ce îşi croise un drum (uman şi literar) în limba franceză, cea în care,
tehnic vorbind, s-a născut. Un miracol genetic şi cultural, fără îndoială, a făcut ca
autoarea belgiană să devină o adevărată creatoare de limbă română, exersînd această
mirabilă povară, ascunsă undeva în spiralele ciudate ale codurilor ADN, cu discreŃie şi
abnegaŃie, atît în propriile-i cărŃi, cît şi în numeroase traduceri între cele două limbi matcă
domniei sale.
Doar două cărŃi i-au apărut (după ştiinŃa mea) în România după decembrie `89 - cred
că multe altele aşteaptă încă, cu modestie şi sfiiciune, cu discreŃia împrumutată chiar de la
autoarea lor, încă o mulŃime de pagini remarcabile aşteaptă în sertare - ca şi cele scrise în
limba franceză şi care cu siguranŃă ar merita traduse şi în limba română. Dacă Marica
Beligan a dispărut prea devreme dintre oameni, cărŃile ei socot că ar merita să-i continue
existenŃa - acest mic roman "Aspirină pentru doi" fiind o foarte plăcută promisiune.
23 martie 2001
 68

Iulia Haşdeu - "Muguri de aprilie"

"Când April pe rămurele/ Pune păsări mici, sprinŃare,/ Când trimite prin pansele/
Primăvara o suflare,// Când azi tot o să renască -//Iarbă, cânturi, păsări, flori,/ Hai micuŃo
la fereastră:/ Ies, cu plânset, dalbii zori!". Şi astfel a răsărit o dimineaŃă de April sub ochii
mari şi frumoşi ai unei copile cu adevărat minune. O fetiŃă care aproape a învăŃat a scrie
de odată cu primele vorbe gîngurite - un fenomen al precocităŃii, o elevă care la 7 ani
scria poezie, teatru, vorbea deja binişor alte două limbi, adăugate celei materne; o fetiŃă
care picta frumos şi primea totodată lecŃii de canto pentru a-şi desăvîrşi un limpede talent
înnăscut; o domnişoară care la 16 ani neîmpliniŃi era bacalaureată în FranŃa şi unica
studentă (singura reprezentată a sexului frumos) la Facultatea de Litere şi Filozofie a
celebrei Sorbone. Şi nu avea încă nouăsprezece primăveri adunate pe răbojul vieŃii cînd o
boală mizerabilă şi nemiloasă a dus-o departe de astă lume. "Eu nu port ură vieŃii şi nu
mă tem de moarte,/ Căci moartea-i roditoare, izvor e, de lumini,/ Nu somnul veşniciei îl
desparte/ Pe cel ce-nchide pleopa murind cu un suspin." - scria poeta cu cîteva luni
înainte de a deveni ea însăşi actorul acestui rol. Şi adevăr spunea, pentru că, deşi tema
morŃii apare de mai multe ori în poezia sa, o seninătate descurajantă însoŃeşte întreg
gestul său liric. Atingerile morbidului (de altfel, foarte rare) nu sînt în poemele sale
neapărat premoniŃii (cum s-a spus în general), ci reflexele unui temperament romantic
aflat încă la vîrsta potopului de întrebări şi a răspunsurilor răsfăŃate de melancolii auto-
compătimitoare. Iulia Haşdeu nu a acceptat de fapt ideea morŃii atît de grabnice - a refuzat
să creadă că va fi cu adevărat aleasa prea timpurie a îngerului negru, păstrîndu-şi întreagă
candoarea pînă în clipa desprinderii. Ochii săi adînci au îngheŃat într-o nespusă uimire, iar
privirea i-a plecat dincolo de lume tristă, rănită, dar mai ales contrariată.
Aceaşi privire care a văzut lumea ca un paradis al încîntării curate, al iubirii, al
frumuseŃilor simple şi pline de sevă roditoare: "Aici în culmi de munte surâde Dumnezeu/
Şi oamenii lucrează-n câmpiile bogate,/ Femeile torc lână încinse-n curcubeu,/ Frumoase
cum e cerul, de soare înveşmântate,/ Aici sunt toate aşijderi cum sunt şi-n visul meu. (...)
La picioarele tale, Muză, vei zări pe acest pământ,/ În amurg, între un fluviu imens, un
fluviu rege,/ Şi munŃi înveşmântaŃi cu-ai codrilor mister./ Un colŃ în floare, auriu şi
luminos - dacă spui zărind acest ungher 'Dar este paradisul!/ E Ńara lui Dumnezeu, este
pământul binecuvântat!'/ - adevăr vei spune,/ Căci aceasta este România." - gîndul poetei
de numai 15 ani, dăltuit cu eleganŃă şi rigoare clasică în limba luminilor, la Paris, dar şi
cu dorul grădinilor de-acasă. Şi al doinelor pe care le-a îndrăgit într-atît încît să fi muncit
cu pasiune zile lungi din prea scurta-i existenŃă pentru a le face cunoscute în limba
miezului lumii de pe-atunci. Încă şi mai mult, spiritul folclorului românesc este o parte
substanŃială a culorii şi parfumului mugurilor săi de aprilie.
Fanteziile şi visările Iuliei Haşdeu alternează asemenea simŃăminte bucolice cu
nostalgii romantice pentru lumea apusă a marilor cavaleri, Ńinut aspru, dar mustind cu
făgăduinŃa marilor statornicii. Un vers safic pe o proiecŃie înflăcărată de umbrele uriaşilor
poeŃi romantici încă în plină vigoare sub vremea ei, dar negreşit şi prin educaŃia de care
Iulia Haşdeu a avut norocul în casa părintească, zidită de multe generaŃii ce şi-au făcut o
glorie din cultul trecutului. Ultima mlădiŃă a acestei familii a fost hărăzită la rîndu-i cu
 69

geniu, profunzime intelectuală şi un suflet curat ca mugurii lui April – într-o primăvară ce
nu a mai apucat să rodească în pîrgul altor anotimpuri. O boare a marelui destin poetic
numit Eminescu pare a fi atins şi fruntea delicată, dar plină de ambiŃii a domnişoarei Iulia
Haşdeu ("Învăluite-n aburi, prin albe-ntunecimi,/ Par stâncile fantasme ce vin la ceas de
noapte,/ Tăcere, doar cascade, căzând din înălŃimi,/ Mai fac să se audă înfricoşate
şoapte.") - domnişoara Iulia Haşdeu, copila jucăuş înŃeleaptă, erudită visătoare şi
strălucitoare în filosofare ghiduşă.
"Sufletul nu poate pieri. Şi valul ce murmura,/ Şi pădurile, şi munŃii, şi universul
cândva/ Poate nu vor mai fi decât umbră sau fum, nu aievea/ Dar inimile noastre vor trăi
mereu, iubirea mea/ Făcând veşnică dragostea noastră." Iulia Haşdeu, un mugur de April,
care ne încălzeşte inimile şi astăzi, cu toată căldura sufletului său colindător prin prea
depărtate şi prea timpurii înalturi.

9 aprilie 2001
Barbu Cioculescu - "Grădini în podul palmei"

Arcimboldo, maestrul combinaŃiilor groteşti, cel care a făcut din om, vegetală, şi a
răstălmăcit toate regnurile pînă acolo încît lumea sa a devenit un monstru compositum
din resturi recuperabile sau parŃial reşapabile - Arcimboldo, spuneam, era un dulce copil,
un învăŃăcel pe lîngă maestrul ceremoniilor universal apocrife care este Barbu
Cioculescu. Un visător-plăsmuitor, un mitoman incurabil, un poet la curŃile marilor regi,
un scrib în administraŃiile cadastrale sau funciare ale castelelor din toate Ńările unite sub
un singur steag: "FabulaŃi, fabulaŃi, fabulaŃi." Un cetăŃean al universului, umblînd
brambura prin lume şi prin istorie, refractar la orice înŃelepciune, urmînd poate fără să ştie
principiul lui Mahatma Gandhi: "Lucrul pe care îl faci nu are probabil nici o importanŃă -
dar este extraordinar de important să-l faci, orice ar fi."
Cine este acest personaj atît de bizar care ne zăpăceşte pur şi simplu minŃile cu salturi
fabuloase peste toate axele contrare ale timpului şi pămîntului? Care ne împleticeşte
gîndul dacă încercăm să-i urmărim logica faptelor şi ne vorbeşte ca în Babilon, cu o mie
de graiuri? "E un maniac neprimejdios, obsedat de cetăŃi moarte şi de inscripŃii
indescifrabile, vechimea mută şi îngropată, mesajul mormintelor violate constituie
domeniul lui, ceea ce pot ele să ne transmită, dacă într-adevăr ne pot învăŃa ceva, afară de
faptul că s-au prăpădit şi gata. Ele ne-ar putea, totuşi, spune că" - se răzgîndeşte vocea
auctorială a lui Barbu Cioculescu, din care citez eu acum - "mai demult foarte, oameni ca
noi au trăit, au iubit şi au sperat, năzuind să învingă suferinŃa, spaima şi moartea,
născocind, sacrificînd, invocînd, ispitind forŃe oarbe să-şi alcătuiască ochi şi, privindu-i
pe ei, să-i iubească şi să-i mîntuiască."
Lumea şi Istoria sînt pentru prozatorul Barbu Cioculescu sincronii în diacronie (îmi
veŃi îngădui să mă amuz şi eu în această formulă exact aşa cum face şi autorul în nuvele
sale...) - o sumă imposibilă, lumea: un amestec de fiinŃe şi mituri interşanjabile (un
pompeian cu nume de turc - Caldeea sub hlamidă Cartagineză, asirieni pe malul
Eufratului, tebani care evocă obiceiul lor strămoşesc de a-şi zidi nevestele în zidurile
cetăŃilor (vă sună cunoscut?!) şi strategii hispanice în jurul steagului profetului - poate
 70

mai încurc eu acum un pic lucrurile, căci e foarte greu să Ńii pasul cu imaginŃia debordantă
a nuvelistului, dar sigur nu greşesc spiritul lucrului: lumea este reductibilă. în esenŃă, la
trei crai de la răsărit, circulînd prin curŃi vechi, sau doar un Paşadia, în toate colburile
lumii, căci omenirea este una la părinŃi, şi indivizibilă, frămîntată din aluat de arhetipuri,
planeta Pămînt este unică şi foarte mică, iar timpul istoriei, măsurat la scara universului, e
strins în doar cîteva ceasuri astrale. De la înălŃimi galactice, timpul şi spaŃiile locative se
comprimă dramatic, astfel încît, pentru vreun Luceafăr blînd studiind planeta Terra din
genunea-i depărtată, ieşirea - istorică - din peşteră dă direct în poarta unui McDonald:
"Ceea ce te izbeşte numaidecît şi irezistibil cînd pătrunzi în labirintul de munte" (întrerup
o clipă citatul pentru a face precizarea că ne aflăm în Creta, pe vremea Minotaurului - să
continuăm:) "te izbeşte parfumul extraordinar al parterului de flori care te conduce prin
coridoare înverzite, mai întîi către incinta regală, apoi spre cercul sacru al ceremoniei. (...)
Petale, corole care înfloresc toate, în acelaşi anotimp, în aceaşi săptămînă chiar, iar în
cazurile norocoase, în aceaşi zi, indiferent de sorocul lor firesc, sub îngrijirea grădinarilor
de la curte, sute de soiuri de trandafiri, cu tăbliŃe indicînd, în litere roşii, denumirea
respectivă, în limba de origine, hilită, lovită, brizinică, nume exotice stîrnind dorul de
depărtări, fiorul semnificaŃiei ce Ńi se refuză, frisonul unei dorinŃi fără nume, dînd tîrcoale
acelor sonorităŃi: Coup de foudre, Better Times, Brennende Liebe, Plaisir de Crote,
Eclipse, Buccaneer, Volcano, Golden Dawn, First Lady şi Masquerade, Betty Prior,
Granat, Danse de Feu sau Grande-mere Jenny." Sîntem aproape în benzi desenate - dar
pentru cei cu urechea exersată şi privirea hîrşită prin destule buchiseli, nuvelele lui Barbu
Cioculescu au şi multe chei ascunse, către tot atîtea grădini din podul palmei sau
suspendate în sanctuarul lecturilor savante - şi întotdeauna traversînd paradisul cam
pierdut astăzi al hazului subŃire, umorul de bun gust al ironistului bine temperat - Barbu
Cioculescu fiind chiar mai mult decît atît, un satiric din speŃa celor care au ruşinat capete
încoronate (sau, mă rog, ar fi fost de presupus să le ruşineze...). Niciodată grosolan,
vulgar, pornografic, scatologic. (Umorul fiind de fapt paralel cu aceste devieri
comportamentale - deşi speŃe de manifestări umane actuale încearcă să ne convingă că
umorul îşi are originile în prostie şi prosteală - am închis paranteza)
Iar dacă spiritul combinatoriu - combinatorica este o ramură a matematicii moderne,
şi, prin extensie: o trăsătură definitorie pentru condeiul, pentru stilul lui Barbu Cioculescu
- şi tehnica post-modernistică a compoziŃiei compozite vor ajunge vreodată pînă în
pînzele albe - ei bine, trebuie să aflaŃi că dincolo de ele ne aşteaptă alte pînze, la fel de
albe: plăcerea scrisului de dragul scrisului, de dragul povestirii, de dragul fabulării. Barbu
Cioculescu reinventă bucuria scrisului, şi ne tratează de toate morocăneliile ideologice
care ne mai încruntă privirea şi o fac să citească oblic pînă la chiorîş. Barbu Cioculescu
este un artist al scrisului elegant şi spiritual - şi vindecător prin toate acestea.

12 aprilie 2001
Roxana Sorescu - "Lumea, repovestită"

Roxana Sorescu este o foarte interesantă exegetă a literaturii române şi a celei

universale. FormaŃia filologică serioasă, desăvîrşită într-o vreme a unui autentic
academism românesc, i-a dăruit cercetătoarei şi eseistei instrumentele abordării ştiinŃifice
 71

necesare supravieŃuirii pe un tărîm de nisipuri mişcătoare - cel al creaŃiei literare - şi i-a

oferit multe chei de analiză, ce rămîn altfel pe veci ascunse criticului impresionist sau
celui care se bizuie doar pe un fond perceptiv şi intuitiv. Deasemenea, studiul filologic a
orientat-o pe Roxana Sorescu spre structuralism, metodă care supravieŃuieşte ca una
dintre cele mai fertile în abordarea semnelor culturale - cu condiŃia, general acceptată
astăzi, de a nu o fetişiza.
Iar Roxana Sorescu se Ńine departe de orice dogmă - metodologică sau alcumva.
Cartea cea mai recentă pe care ne-o propune - "Lumea, repovestită" (editura "Eminescu),
este un exerciŃiu critic şi literar de remarcabilă mobilitate intelectuală şi flexibilitate
analitică. Repovestirile Roxanei Sorescu sînt o surpriză plăcută în multe planuri: prin
deschiderea tehnică (să spun aşa) către universul celor mai recente conexiuni pe care le
poate iniŃia lumea cărŃilor astăzi (mă refer la dezvoltările din domeniul informaŃional şi,
în mod particular, la tehnologia reŃelelor: "noduri" şi "arce", aplicabile în filosofia
"hipertextului"; mă gîndesc, de asemenea, la investigaŃia cu roade inedite asupra unor
opuri clasice: din Caragiale - Ion Luca şi fiul său risipit Matei -, Creangă, Mircea Eliade,
Eminescu şi încă o samă de alŃi scriitori, români şi străini. Interpretările sale asupra unor
structuri şi simboluri sînt, mai în toate cazurile, surprinzătoare, ba chiar năucitoare
uneori - aici, Roxana Sorescu apropiindu-se şi, dialectic, desprinzîndu-se de alŃi cercetări
celebri. cu un timbru inconfundabil, precum întotdeauna enigmaticul Vasile Lovinescu;
dar "repovestitoarea" Roxana Sorescu reuşeşte să rămînă mereu originală şi credibilă - aş
mai adăuga şi curajoasă, căci nu e deloc uşor să porneşti fără inhibiŃii, chiar dacă ai
argumente solide în raniŃa de călăuză şi cercetaş, pe drumuri desŃelenite de înaintaşi
sacrosanŃi; mai surprinde plăcut această carte prin virtuŃiile-i literare proprii, prin poezia
formulărilor, care însă nu anulează precizia analitică, chiar şi atunci cînd ne afundă în
adîncuri ezoterice şi iniŃiatice, adică în acel gen de referinŃe care, de regulă, zăpăcesc
complet un cititor insuficient avizat. Alteori, precum în bijuteria "Politica burŃii sau un
scenariu arhetipal" veŃi descoperi cum "Soacra cu trei nurori" închide povestea tuturor
revoluŃiilor: "Binele este absent. Lupta se dă între un rău devenit insuportabil şi un rău ce
se prezintă cu suficientă ipocrizie democratică pentru a trece drept bine. CondiŃia
necesară: Pentru ca nora cea mică să răstoarne dictatura instaurînd puterea tripartită este
absolut necesar ca cei trei feciori să-şi vadă în continuare de cărăuşie, să cîştige mulŃi
bani şi să creadă ce li se spune." La fel, dumneavoastră să credeŃi tot ce vă spune Roxana
Sorescu - şi să-i apreciaŃi harul ironiei inteligente.
Aşadar, veŃi fi plimbaŃi prin tratate vechi, prin simboluri încîlcite care se refuză unei
descifrări complete, prin etimologii complicate, prin toate sursele filologice, filosofice şi
umaniste glorioase şi veşnic inspiratoare; prin greaca veche, arabă, ebraică, sfinte
Scripturi, demonismul alchimiilor; vă veŃi simŃi refractaŃi prin transparenŃa smaraldului,
cel care are "puterea de a străpunge cele mai întunecate tenebre" şi închide în apele
luminii sale "secretul CreaŃiei FiinŃelor şi ŞtiinŃa Cauzelor tuturor lucrurilor" - acesta
este un citat preluat de către autoare, dar care îmi pare a defini chiar darurile cărŃii sale.
"Lumea, repovestită" ascunde încă din titlul său molcom două tentative ambiŃioase: întîi,
refacerea în lumini noi şi neaşteptate a icoanei lumii - iar într-un strat mai adînc: o
întreagă hermeneutică a repovestiri ca ritual sacru al reinventării şi perpetuării lumii prin
cărŃi, cele ursite cu harul de a fixa conştiinŃa - şi împlini devenirea - lumii trecătoare:
"Urma autentică şi completă este Cartea. Cartea este Lumea figurată în universul
 72

Cuvântului. Descrierea fizică a CărŃii dă socoteală despre alcătuirea Lumii. Descifrarea ei

simbolică, nesfârşită, este calea de acces spre universal. Receptarea ei re-defineşte
destinul." Aceste cuvinte ale Roxanei Sorescu (dintr-un eseu despre Andrei Scrima) îmi
par a descifra sensurile adînci ale repovestiri sale, pe care sînt convins că o veŃi recepta ca
pe o adevărată delectare - şi încurajare a spiritului.

27 aprilie 2001
Corneille - "Cidul"

Încep prin a-mi declara admiraŃia faŃă de o editură care are curajul de a se întoarce la
clasici: Corneille, Cidul - atît scrie pe coperta volumului apărut în colecŃia "Capodoperele
literaturii universale", la "Gramar". O grafică modernă, prea colorată pentru sobrietatea
unor clasici, pare a imvita un cititor novice la o aventură de capă şi spadă în vreun război
al stelelor. Nu este însă deloc aşa.
EdiŃia reproduce traducerea plină de farmec din 1911 a lui Şt.O.Iosif, de o prospeŃime
a limbii surprinzătoare, cu licenŃe poetice de mare frumuseŃe, alternînd limba literară cu
organice infuzii populare - şi reluînd prefaŃa elegantă, plină de miez, semnată de Cezar
Petrescu la ediŃia "Cidului" din "Biblioteca pentru toŃi", anul 1952. Un adevărat regal de
clasicitate, după cum vă puteŃi daŃi seama. Şi un gest de mare bun gust editorial - un pod
trainic peste timpuri, peste mentalităŃi, peste stiluri şi scriituri. Acest volum subŃire în
pagini şi uriaş în valoare absolută mi-a inspirat sentimentul că ne-am afla "în vremuri
bune" - oricare şi oriunde vor fi fiind ele localizabile.
Corneille şi "Cidul" său reprezintă piatra de hotar a clasicismului literar francez. Şi
începutul unei perioade de glorie pentru literatura universală. Adevărată renaştere:
universul magic în care artele, cultura, ştiinŃele, societatea umană au reînflorit. Interesant
şi pilduitor este faptul că Renaşterea a izvorît dintr-o întoarcere la rădăcini: la vechii
greci, la normele lor de frumuseŃe, la rigorile, la simplitatea şi claritatea lor. Aristotel,
marele teoretician din antichitate al artei spectacolului, a ajuns prin numeroase traduceri
şi mai ales compilări în limbile Europei Occidentale în perioada pre-renascentistă, şi a
marcat decisiv gusturile, dar şi legile şi categoriile estetice, în vigoare pînă mai deunăzi.
Regula celor trei unităŃi - de acŃiune, timp şi spaŃiu, emblema clasicismului francez - este
mai curînd o dezvoltare (de fapt, chiar o invenŃie) a popularizatorilor "Poeticii" lui
Aristotel, care, urmărind substanŃa şi mecanismele tragediei antice, descoperea de fapt
doar norma unităŃii de acŃiune. Vulgarizatorii săi europeni, Scaliger. Castelvetro, Jean de
la Taille - cei mai importanŃi probabil din secolul 16 -, au adăugat printr-o înŃelegere
foarte personală şi celelalte două unităŃi la suma regulilor ce aveau să guverneze
clasicismul. "Limitînd extensiunea în spaŃiu şi în timp a acŃiunii, tragedia clasică îl obligă
pe poet la sondajul în adîncime: ceea ce se pierde în planul orizontalităŃii, se cîştigă în cel
al verticalităŃii. În această transformare a amplorii în profunzimi trebuie văzută
justificarea istorică - dar de loc logică - a regulii celor trei unităŃi." - notează Matei
Călinescu într-un studiu de referinŃă asupra "Clasicismului european".
Pentru Pierre Corneille, apelul la regula celor trei unităŃi înseamnă apropierea de
adevărul realităŃii, de mimesis, ideea fundamentală căpătată tot de la Aristotel: "Poemul
 73

dramatic e o imitaŃie, sau, mai exact, tabloul acŃiunilor oamenilor; şi e neîndoielnic că

tablourile sînt cu atît mai excelente cu cît seamănă mai bine cu originalul". "Tragi-
comedia" sa "Cidul" creşte din conflictul etern ireconciliabil dintre datorie şi sentimente.
Iată povestea rezumată principial chiar de către erou, Don Rodrigo, mîndru vlăstar de
nobili catalani, care îşi pregăteşte la începutul actului V un proiect de epitaf: "Dar se va
zice numai: 'Ximena i-a fost dragă/ Avea între iubirea şi ura ei s-aleagă./ Şi s-a supus el
însuşi ursitei, ce-o silea/ Pe dulcea lui iubită să-i ceară moartea sa./ Ea însăşi i-a cerut-o şi
inima-i, fireşte,/ Credea că de-o refuză, o crimă săvârşeşte./ Spre-a-şi răzbuna onoarea,
amorul şi-l pierdu,/ Spre a-şi răzbuna iubita, el viaŃa Ńi-o dădu,/ Ştiind ca să prefere în
floarea tinereŃii/ Onoarea sa Ximenei şi pe Ximena vieŃii'./Astfel această moarte, departe
de-a umbri,/ A măreŃiei mele splendoare-o va mări/ Şi voi avea prin moartea-mi voită,
mângâierea/ Că nimeni decât mine nu Ńi-a-mpăcat durerea." Să-i dăm o clipă glas şi
aprigei frumoase Ximena, care îi răspunde iubitului, după ce l-a pîrjolit cu focul onoarei
pătate: "Să-Ńi spun mai mult? Aleargă şi-arată-Ńi vitejia/ Ca să-mi impui tăcere, ca să-mi
împaci mîndria/ Şi de mai Ńii la mine, oricât va fi de greu,/ Învinge într-o luptă al cărei
preŃ sunt eu!/ Adio: vorba asta, vai, să roşesc mă face...".
Cercul onoarei se închide în "Cidul" - şi-abia atunci universul reintră în normalitate.
Pentru sensibilitatea unui cititor sau spectator contemporan asemenea zbatere între
conştiinŃa datoriei şi sacrificiul dragostei - lupta dintre imperiul onoarei şi confortul
sentimental par probabil de neînŃeles. Dilemele omului modern sînt mult mai simple - şi
rareori de ordin moral. Sensul artei actuale, mai curînd divertisment decît orice altceva, s-
a depărtat dramatic şi probabil definitiv de Ńelurile pe care le desluşeau clasicii în opera de
artă. Spunea Racine, alt corifeu al tragediei clasice, în prefaŃa la celebra sa "Phedra":
"Ceea ce pot să asigur este că n-am mai scris o piesă în care virtutea să fie mai mult pusă
în lumină ca în aceasta. (...) Slăbiciunile dragostei trec drept slăbiciuni pur şi simplu.
Pasiunile nu sînt aduse în faŃa ochilor decît cu scopul de a arăta întreaga dezordine pe
care o pricinuiesc; iar viciul este zugrăvit peste tot cu culorile ce-l fac cunoscut şi urît în
toată monstruozitatea sa. (...) Şi aceasta era ceea ce aveau în vedere înainte de toate
primii poeŃi tragici. Teatrul lor era o şcoală în care virtutea nu era mai prost predată decît
în şcolile filosofilor. (...) Teatrul lor lucrează în egală măsură atît să-i instruiască pe
spectatorii lor, cît să-i şi distreze, (...) urmînd în aceasta adevărata intenŃie a tragediei."
Nobile intenŃii ale autorilor clasici, înaltă menire a artei altor vremuri. Cine mai crede
în virtute şi în onoare, cine mai iubeşte poezia metrului antic, cine mai gustă rafinamentul
unei epoci cu tulburătoare frumuseŃi - va deschide negreşit cartea "Cidului", şi va găsi
plăceri literare fără de amintiri în cărŃile zilelor noastre...

3 mai 2001
Vasile Bardan - "Omul probabil"

"Omul probabil" şi-a numit Vasile Bardan antologia în care a adunat poemele unui
sfert de veac de trăire în mijlocul cuvintelor potrivite - dar chiar mai bine ar fi numit-o
"Cuvîntul probabil", căci despre cuvînt este vorba în principal în poeziile sale. Cuvîntul
care zideşte o lume paralelă, sau interioară celei organice - cuvîntul care este el însuşi un
 74

univers de necuprins, imprevizibil şi nestatornic, tiran, şi blînd izbăvitor altădată pentru

sufletele înzestrate cu vorbire.
Cuvîntul este piatră de temelie - şi cheie de boltă - pentru Vasile Bardan. Întreaga sa
existenŃă este marcată de destinul cuvintelor în care se înfăşoară - o viaŃă de om sub
cuvinte şi sub vremurile cuvintelor. Iată poemul care sintetizează cel mai expresiv arta sa
poetică: "Cuvintele îmi sunt de piatră,/ În ele zi şi noapte sap;/ Nici unul unde să încep,/
Să-mi fie aştrenut şi vatră.// În ele ard ca flori de nuc,/ Amare şi adînci ca marea;/ În ele
mi-am închis chemarea,/ Din ele împietrit mă duc.".
Cuvîntul are, pentru poet, vocaŃia de urmă absolută a unei existenŃe umane. Poemul pe
care îl alcătuieşte cuvîntul este fiinŃă, dar şi regn mineral, cu trăinicia veşniciei: "floare de
aur/ diamantic/ îmi este cuvântul/ pe cesiu/ titan şi uraniu/ pe nichel şi cobalt/ voi scrie
poemul/ sfidînd pustietăŃi polare/ sunt fiul căutării/ solitare". Implicit, sensibilitatea
poetului singuratec resimte cuvîntul poetic ca lume paralelă universului cotidian: "pentru
unii soarele răsare/ în fiecare zi/ pentru alŃii el apune/ în fiecare zi/ unii văd cerul plin de
stele/ alŃii doar bezna dintre ele/ trăim în lumi paralele".
Dar cuvîntul este şi fiinŃă socială, chiar şi pentru un poet, oricît de solitar, şi oricît de
paralel în fiinŃare. În mijlocul oamenilor, cuvîntul este istorie, iar poetul este primul dintre
oameni sensibil la crize. Antologia lui Vasile Bardan este un compendiu indirect, implicit
al crizelor majore pe care le-a taversat societatea poetului. Suav şi aproape de hermetism
simbolic în anii mai relaxaŃi '60, sufocat sub cuvîntul făŃarnic şi golit de înŃelesuri al
anilor româneşti de la sfîrşitul istoriei multilateral dezvoltate din anii '80, şi, în fine,
deznădăjduit de căderea liberă pe care s-au pus valorile tradiŃionale în deceniul nouă,
Vasile Bardan dovedeşte o dată în plus, cu plasticitatea extremă şi lipsită de echivoc a
poeziei, că artele şi umanioarele în general sînt "subt vremuri", direct influenŃate şi
configurate de timpul istoric şi de peripeŃiile societăŃii omeneşti. Poate că bătrînii marxişti
ştiau ei ce spuneau, totuşi, atunci cînd proclamau arta drept rod al determinismului:
"Istoria azi delirează: Unii se bat pentru rege,/ AlŃii se bat pentru ouă;/ MulŃi strică şi
nimeni nu drege/ Epoca veche şi nouă/ (...) Unii socot că-i mai bine,/ AlŃii socot că-i mai
rău;/ Poate să vadă oricine/ Cum totul alunecă-n hău." - poezie datată 1991. Deşi poetul
Vasile Bardan şi-a desenat un chip al solitarului depărtat de zgomotul lumii furioase,
poezia sa trădează implicare, şi dezolarea în faŃa spectacolului lumii trecînd prin varii
praguri şi vămi: "în fiecare zi încerc/ să ajung la capătul tunelului/ unde se află
întotdeauna/ mai multe ieşiri şi lumină/ dar nici una Doamne/ nu este ieşirea/ nici una nu
este capătul labirintului/ mereu încep alte tunele/ alte abise/ alte ieşiri în culise".
"SalvaŃi-mă din ideal" - se numeşte o altă poezie emblematică a "Omului probabil"
numit aici poetul Vasile Bardan. Nici o şansă: acest om este legat, evident prin destin, de
idealitatea cuvîntului. Omul poate fi probabil - destinul: niciodată.

10 mai 2001
Jean Bičs - "Iluminări pentru vremurile de pe urmă"

Încă o carte din specia "sapienŃială": amestec de învăŃătură şi spirit sacerdotal - rod,
îndemn şi cale de iluminare. Jean Bičs este un înŃelept al acestor vremuri - "din urmă" -,
care strînge înŃelepciunea tuturor TradiŃiilor într-o operă uriaşă, sapienŃială şi
iluminatorie. "Cavaler al Legiunii de Onoare" în FranŃa sa natală, ar putea fi la fel de
 75

îndreptăŃit şi cavaler tîrziu al Mesei Rotunde, şi păstrător al tainei Graalului, sau poate
Alchimist al "Vîrstei de fier" - "guru" al Erei Kali, ultima, după eshatologia vedică, în
cele patru vîrste ale umanităŃii; Jean Bičs: pelerin la Sfîntul Munte Athos - pustnic în
oraşele "smintite" ale timpului său şi solitar încredinŃat în virtuŃile respiraŃiei copleşitoare
a măreŃiei naturii, "răsuflare Divină", acolo, sus, în Pirineii în care şi-a găsit refugiu de
suflet şi lucrare spirituală.
"Cuvinte de urgenŃă" se numeşte în original acest volum de esenŃe spirituale -
admirabil titlul versiunii româneşti, ca şi întreaga traducere, datorate editurii ...
"Mirabilis", dedicată, se pare, acestui fel de discurs: "Iluminări pentru vremurile din
urmă" (un gînd ales chiar din litera cărŃii) amestecă fermecător erudiŃia şi bunul simŃ,
cunoaşterea şi risipirea tainei, spiritul critic alături de compasiunea cristică, înălŃarea
euharistică şi sfatul practic. Profesorul Jean Bičs se împărtăşeşte din profeŃia unui
maestru al TradiŃiilor, René Guénon, care anunŃa, cîndva, la începutul secolului trecut, o
viitoare întîlnire benefică a Occidentului cu Orientul: un creştinism sleit de
superficialitatea şi deriva morală instaurate de timpurile noi, de "goana după aur" şi
tehnologia căpiată care ne-a invadat şi ne sufocă existenŃa - o credinŃă iarăşi prigonită din
cetatea sufletului, şi iarăşi batjocorită, îşi caută adăpost şi sprijin în puterea liniştită a
TradiŃiilor Orientului, a credinŃelor primare şi nu de puŃine ori oculte, în filosofii şi
tehnici ale regenerării spirituale care şi-au ascuns esoteric mesajul pentru a-l păstra intact
milenii la rînd. Omul de astăzi, întîlnind această uriaşă înŃelepciune, are şansa de a se
regăsi pe sine şi Sinele (cu majusculă), de a redobîndi un sens vieŃii sale şi de a reda vieŃii
Sensul pierdut. Cea mai importantă sporire a acestui periplu este regăsirea spiritului
creştin - reîntoarcerea la izvoarele fără de secătuire ale propriei credinŃe. Mai bine de o
jumătate de veac, cea din urmă a secolului 20, fiinŃa lumii Occidentale s-a împărtăşit cu
aviditate din uitata înŃelepciune a Orientului pentru a-şi găsi drumul şi limanul la
propriile-i rădăcini.
Jean Bičs este un mirabil învăŃat şi încredinŃat. Această carte a sa, una din cele peste
20 de titluri adunate într-o viaŃă exemplară, respiră inteligenŃă, credinŃă, buna-cuviinŃa
adevăratei capacităŃi intelectuale - înŃelegere şi speranŃă. "Gradul de binefacere umană"
(în vorba unui filosof francez) dă valoarea de fond a "Iluminărilor" sale. O absolută
pozitivitate este cuprinsă în tonul şi în substanŃa soteriologică a cărŃii - dar nu aceea
pozitivitate naivă, oarecum infantilă, care afirmă speranŃe deşarte sau vinde indulgenŃe
oarbe, ci născută din încredinŃarea neabătută în esenŃa transcendentală a spiritului uman -
fărîmă de Dumnezeire şi, prin aceasta, capabil de redempŃiune.
"Cuvintele de urgenŃă" rostite de Jean Bičs - "cuvinte de folos" cum spun spoveditorii
"rugăciunii inimii" - sînt de nepreŃuit pentru orice cititor de astăzi. Formulele sale sînt
memorabile, fie în bune îndemnuri sau în aspre dar limpezitoare judecări - iar discursul
atinge uneori cote paroxistice de frumuseŃe poetică, aşa cum se împlineşte această laudă
adusă iubirii: "Singur, nu poŃi face nimic, închis în propriul tău cerc; în doi, poŃi deja
aproape totul: înbrăŃişarea este deschidere către infinit. (...) Iubirea acordă imunitate
împotriva bolilor, îndeamnă către acŃiune. Ea oferă hrană celuilalt, gînduri care îl
protejează, îl inspiră (...) Ea este poate o legendă, dar o legendă adevărată. În caz de
victorie, iubirea înseamnă bucurie împărtăşită, în caz de înfrîngere, comuniune. Cum să
Ńii piept singur destinului? Cum să fii singur în bucurie?..."
 76

Fiecare cuvînt din această carte învaŃă de bine, şi toate la un loc, clădind un edificiu
egal spiritual şi înalt poetic, afirmă un nou umanism, într-o lume care a pierdut şi
caracterul de umanitate şi busola devenirii. "Iluminări pentru vremurile din urmă" sînt o
cale de înŃelegere, împăcare şi reîntoarcere la rădăcinile unui nou, posibil început.

12 octombrie 2002
Florica Madritsch Marin - "Cântecele lui Caloian"

Florica Madritsch Marin se întoarce în limba română după ce - se pare - a cucerit

limba germană în calitate de poetă. Interesantă această experienŃă a reîntoarcerii la matcă
- citind "Cântecele lui Caloian", se adevereşte încă o dată, dacă mai era nevoie de o
probă, că limba în care ne naştem este prima formă a universului. Şi într-atît de durabilă,
încît probabil că şi cea de pe urmă.
Şi nu mă refer numai la virtuŃile lexicale şi strict poetice ale limbajului Floricăi
Madritsch Marin, dar mai ales la substanŃa sa, care coboară pînă în straturile neguroase
ale unei moşteniri ancestrale, aproape de zona atemporalului, aproape de casa originară,
de pe tărîmul miturilor. Caloianul, pe de o parte, credinŃă populară străveche - o formă de
sacralitate ascunsă în eresuri populare - şi coborîrea în profanitate - dacă nu cumva chiar
profanarea: iată un conflict latent care macină în surdină subconştientul. Savantul
prefaŃator deconstructivist-derridian al ediŃiei, Octavian Soviany, merge chiar mai
departe în interpretare, şi desluşeşte în poemele Floricăi Madritsch Marin o opoziŃie între
sacrul cîntecului (sau al rostirii) şi căderea în profan prin textualizare, în hăŃişul
semnului. Interesantă şi justificată observaŃie, căci autoarea îşi începe cînturile chiar cu o
asemenea exclamare-invocare, aproape cu greutatea unei arte poetice: "Dumnezeiesc de
frumos cânŃi tu, Caloiene,/ Te-aş închide într-un sertar de ceară, să pot strânge mierea
sunetelor./ Dincolo de cuvânt în iarba murdară de note, de semne/ extravagante, de ieri şi
de azi.". Dincolo de cuvînt încearcă, aşadar, să pătrundă Florica Madritsch Marin -
dincolo de învelişul vizibil şi profanat al universului, pînă în apropierea elementelor
primordiale şi pure ale începutului: "Se făcuse lumină pe pământ, ca la o nuntă,/ Oamenii
ascultau cântecele lui Caloian,/ (...) Se făcuse întuneric pe pământ, ca la o moarte.
/Oamenii ascultau apostolul păcii tăcând./ Tăcerea se făcea înger,/ Se făcea apă -/ aer -/
lumină - / soare./ Se făcea cântec de îmblânzit fiare."
Ritmul incantatoriu este limpede şi puternic - senzaŃia indusă cititorului este fără
îndoială cea de vrajă - universul pare a intra în eclipsă totală preŃ de cîteva cîntece
apăsătoare, secunde preŃioase care hotărăsc căderea din paradis sau regăsirea lui într-un
efort asemănător exorcizării. Vipera este tentaŃia şi căderea - veninul său este otravă, dar
şi leac sub descîntecul aducător de fertilitate al "zeului în haine de lut". Povestirea
profană a istoriei Caloianului, cel plămădit de copii-îngeri, de miraculoasă ingenuitate:
"Caloiene, Caloiene,/ unde să te îngropăm mai bine, în pământ sau în apă de Dunăre? (...)
Hai la groapa cu furnici, ba-i aici, ba nu-i aici." - povestea Caloianului este, în poemele
Floricăi Madritsch Marin, povestea vieŃii, şi a facerii, şi a iubirii de fiu, şi a fiului
Domnului cel trădat şi batjocorit cu coroană de spini - povestea naşterii şi a renaşterii,
 77

povestea morŃii şi a reînvierii, povestea eternei reîntoarceri, povestea lumii înainte de fi

fost profanată de istorisire.
"Cântecele lui Caloian" au, aşadar, multe chei de înŃelegere. Adiacent, Florica
Madritsch Marin foloseşte registre poetice foarte diverse - dar limbajul său se modifică
atît de subtil de la poem la poem, încît e foarte greu de simŃit alunecarea: treceri din
spaŃiul folcloric în cel al referenŃialităŃii post moderne, din blestem popular în onirism
magic, de la discursivitate poematică şi sofistică, la cîntul orfic. Întregul ciclu este o
pendulare între lirism frust şi baladesc incantatoriu. O poezie uneori extrem de elaborată,
rece şi intelectualizată, amintind de superbia parnasienilor - cu întunecări gotice ca în
sunetele cornului nibelungilor, sau tînguitoare alteori, cu bocet în suspin, ca în doinele
noastre cele mai curate. Versul Floricăi Madritsch Marin atinge uneori chiar sonorităŃi
distante de cor antic, adunînd parcă astfel, într-o sinteză aproape incredibilă, dar posibilă,
toate eshatologiile lumii: "Te-au plămădit mâinile de om pentru jertfă, Caloiene,/ cu
fiecare încheietură de pământ, fiara din tine/ simŃea mirosul de om./ Te rugai: dă Doamne,
să nu mă facă după chipul şi asemănarea lor,/ nu vreau să fiu orb, nu vreau să mor plâns
de o femeie.". Dar sufletul poetei se întoarce mereu la matcă, la inocenŃă, la prima formă
a universului său: spaŃiul cultural românesc, la patetismul unui Nicolae Labiş sau la
magia ascunsă în plaiurile arid incandescente ale unui Panait Istrati: "Caloiene, om de lut,
te-am căutat din amintire în amintire,/ căci mi se făcuse dor de tine,/ mi se făcuse
copilăria uitare de tot, ca o pisică îmi linsese/ tot laptele cuvintelor de pe bot./ Mă rugam
de copilul din fotografie, să te plămădească încă o dată,/ să-Ńi facă încă o inimă,/ mă
rugam de ploaie să-Ńi amintească cât cântai de frumos,/ mă rugam de toate câte au fost şi
s-au dus pe Dunăre."
"Cântecele Caloianului" sînt o formă de poezie înaltă, din specia hieratică a
sacralităŃii. Un reflex al sensibilităŃii, dar şi al profundităŃii intelectuale: un contact lucid
cu zonele rezervate abisului - personal şi colectiv. O prezenŃă inedită în peisajul poetic
românesc, desenat astăzi, în general, de o poezie a intimităŃii, a contingentului, a
superficiilor. "Cântecele Caloianului" par a regăsi virtuŃile magice ale limbii române.
Nu ştiu cum scrie Florica Madritsch Marin în limba germană - actuala reşedinŃă
lingvistică a poetei - dar am aflat din aceste "Cântece ale Caloianului" că este o adevărată
ucenică vrăjitoare în limba română.

24 mai 2001
Bookarest 2001

Foşnetul uriaş pe care îl declanşează un tîrg de carte te poate face să crezi că trăieşti pe
o planetă a cărŃilor. O planetă cu pavaje din carton de copertă, cu arbori în care cresc
formatele in folio, poezie: fire de iarbă mii, şi drapele naŃionale din supracoperŃi de
dicŃionare. Scoase din orînduiala rafturilor şi puse cumva unele peste altele, cărŃile unui
asemenea tîrg ar putea clădi, la rigoare, n-am nici o îndoială, chiar nişte blocuri: adăpost
pentru suflete rătăcite în jungla de asfalt a oraşelor. Nu întîmplător tîrgul de la Bucureşti a
primit, printr-un joc de cuvinte englezo-dîmboviŃean (francezii au frangleza - noi de ce n-
am avea dîmbongleza?) (!!...) - aşadar, nu cred că jocul de cuvinte care a botezat tîrgul de
 78

carte de la Bucureşti "Bookarest" - privind oraşul ca o carte deschisă - a fost un simplu

dicteu al subconştientului. Cuvîntul "Bookarest" inventă un oraş al cărŃilor - o metropolă
în care cel mai important lucru, hrană zilnică, debuşeu, ba chiar şi deşeu majoritar, pare a
fi cartea tipărită.
Aceaşi mare foşgăială printre cărŃi şi coperŃi care se declanşează preŃ de cîteva zile pe
vreo trei etaje ale Teatrului NaŃional din Bucureşti ar mai putea induce mitul că sîntem un
popor cu multă carte. Şi chiar am fost - la origini. Dar adevărul la zi - adică aşa cum îl
arată statisticile din mai multe surse - adevărul este că se citeşte din ce în ce mai puŃin.
Nu vă spun procentele exacte pentru a nu vă - şi mă - deprima. Oamenii nu prea mai au
timp şi suflet pentru lectură serioasă. Oraşul este astăzi, din păcate, o construcŃie a
banilor: goana după arginŃi (vorba vine...) este noua mare glaciaŃiune pe Pămînt, fenomen
globalizant, mai măturător decît El Nińo, şi care a sucit capul multor populaŃii ale Terrei,
cu precădere celor mai nevinovate, care au fost azvîrlite fără preaviz în groapa cu lei a
consumismului. A cumpărăturilor mărunte de piaŃă şi talcioc. AŃi observat ce apropiate
sînt cuvintele "comunism" şi "consumism"? Parcă totul a fost o glumă a unui mare autor
de calambururi şi anagramări. Adică de permutări - însă nu de silabe, ci şi de oameni,
obiceiuri, valori şi suflete.
Dacă se citeşte mai puŃin nu înseamnă însă că se tipăreşte în consecinŃă. Dimpotrivă.
Numărul cărŃilor creşte pe zi ce trece într-o progresie care pare a fi devenit geometrică.
"Bookarest" o dovedeşte cu prisosinŃă. Nu ştiu cu precizie dacă numărul tîrgoveŃilor de
carte (le spun aşa, cu duioşie de curte veche) prezenŃi la această ediŃie a crescut sau ba; vă
pot spune însă cu mîna pe inimă, că la standurile unor edituri care anii trecuŃi arătau
mîndre nevoie mare 6-8 titluri, la această ediŃie au dat vizibil pe dinafară (iarăşi aşa
zicînd) cu zeci de titluri. În acest ritm, mi-e limpede că într-un viitor doi vom auzi doar
foşnet de carte deasă şi verde - sau albastră, roş, galbenă, multicoloră, multiculturală şi
fireşte - era să uit - multimedia.
Căci... Într-un colŃ aproape insignifiant al oraşului de carton Bookarest, în mijlocul
opulenŃei glorioase a cărŃii de hîrtie, la un stand minuscul, pe un mic piedestal ca un
amvon, stătea şi nu glăsuia un mic obiect din plastic şi aluminiu industrial: un simplu
ecran plat, cu suprafaŃa unei pagini obişnuite de scris A4, fără nici un fir prin preajmă,
fără nici o tastatură. Dar la apăsarea unui buton de pe margine, extraplatul display se
lumina şi devenea o pagină de carte. O pagină adevărată de carte, aşa cum înŃeleg obiectul
ochii noştri gutenbergieni - nu chenarele acelea cu text procesat , cîmpuri tabelare sau
pagini de Web, cu grafice, desene mişcătoare şi alŃi moştrofonŃi care se plimbă de sus în
jos prin click-uiri de mouse şi, mai nou, prin comenzi vocale. La acest tîrg de carte am
văzut şi în România, aşadar, prima construcŃie electronică ce reprezintă cu adevărat o
alternativă la cartea tipărită: maşinăria computerizată şi rărunchii ei conceptuali, totul
numindu-se: E-Book - cartea electronică. Repet: nu o pagină de text afişată pur şi simplu
pe ecranul calculatorului - textele sînt apanajul acestor maşinării de mai bine de două
decenii - publicaŃii de tot felul au fost transferate de multă vreme în spaŃiul jurnalismului
electronic, dar cartea - ştiŃi, obiectul acela paralelipipedic, adunat din pagini lipite, şi cu
parfum de tipografie - cartea nu a fost încă izgonită pînă acum de pe noptiera patului
nostru de fiece seară, nici din sălile de lectură ale bibliotecilor, nici din mîinile nesigure
ale prichindeilor care învaŃă buchisierea. Psihologic, şi practic pînă acum, lectura
înseamnă carte. Dar... de-acum veŃi putea citi la fel de bine acest E-Book - în bună
 79

măsură chiar mai comod de manevrat decît o carte obişnuită, veŃi putea avea înlăuntrul
obiectului nu un volum, ci o bibliotecă uriaşă la purtător, veŃi putea adnota cu scrisul
dumneavoastră cît mai indescifrabil, cu ajutorul unui beŃişor-creion, direct pe ecranul
sensibil la atingere al e-book-ului, vă veŃi putea împrumuta prietenilor, prin linie
telefonică, prin Internet, volume întregi, pe care însă nu veŃi uita, sper, să scrieŃi "Ex libris
meis" şi... şi... încă o mulŃime de lucruri veŃi putea face cu această minune tehnologică,
ajunsă acum şi în România. Unde fără îndoială că urmează încă generaŃii compacte de
oameni care nu vor putea separa ideea de lectură, de cea a cărŃii pe hîrtie. Însă pentru
copii care se nasc acum, în zgomotul infernal al hard-disk-urilor şi reŃelelor
interconectate, cartea nu va mai fi un răgaz intelectual, o plăcere subtilă a călătoriei
sufleteşti, ci un chip al informaŃie - un mediu informatic printre altele. Pentru societatea
informatizată de mîine-poimîine, cartea va fi cu certitudine electronizată - "E-Book" a
fost deja botezată, iar la tîrgul încă doar "Bookarest", încă în plină glorie a cărŃii de hîrtie,
printre miile de răsaduri cu carte proaspătă, am zărit aşadar şi sămînŃa care, încet dar
sigur, va sufoca şi usca bibliotecile tradiŃionale. Vreau să mai ştiŃi totodată că primele
două titluri de cărŃi electronice cu care mi-am completat biblioteca personală sînt
"Politica" lui Aristotel şi "Principele" de Nicolo Machiavelli. Vreau să spun cu asta că
cineva acolo sus, privind în spaŃiul cibernetic al viitoarelor milenii, are grijă totuşi de
marile cărŃi ale lumii, le îmbracă în hainele cele noi ale împăraŃilor de mîine - şi lumea
cărŃilor merge negreşit mai departe.

27 mai 2001
Mihai Eminescu - "Floare Albastră"

Iarăşi la amintire de Eminescu - după anul Eminescu, şi în toŃi anii ce v-au să vie în
cele înnoite secol şi mileniu, care pentru noi, românii, sper să fie tot de zodie Eminescu.
Şi semne bune avem, dacă versul eminescian continuă să producă proaspete irizări, într-
un fel chiar surprinzătoare: o editură din Basarabia, "Chişinău 2001", alege o sumă de
poezii dintre cele mai populare - în dulceaŃă moldovenească: "adicătelea" mult iubite
dintr-ale Eminescului, şi le pune faŃă în faŃă cu versiuni ruseşti, ucrainene, găgăuze şi
bulgăreşti - limbile naŃionalităŃilor minoritare oficial recunoscute în Basarabia - în
prezent: Republica Moldova, prin catastifele internaŃionale.
Nu e deloc prima întîlnire a acestor limbi cu geniul eminescian. Distinsul profesor
Mihai Cimpoi ne face, în poetica introducere a volumului, un instructiv breviar al
pătrunderii lui Eminescu în spaŃiul slav. VeŃi descoperi astfel, printre admiratorii de vază
ai lui Eminescu, nume celebre, precum poeta Anna Ahmatova; sau cum multe dintre
poeziile sale, care au născut romanŃe în cîntul de alean românesc, au inspirat, după
traducere, printr-o similară rezonanŃă, cîntece folclorice de largă circulaŃie la ucraineni.
Eminescu este inepuizabil - şi se dovedeşte încă o dată că versul său vorbeşte inimilor în
aceaşi măsură în care filosofează pentru spirite rafinate.
"Atît de fragedă", "Sara pe deal", "Mai am un singur dor", "De-or trece anii" - şi încă
"O, mamă", "Pe lîngă plopii fără soŃ", "La steaua", "Ce te legeni" - fireşte, "Luceafărul" şi
"Floare Albastră" - dar şi o mulŃime altele, mai puŃin cunoscute - unele dintre poeziile
 80

antologate aici aspiră, cred, pentru editori, chiar la statutul de inedite - deşi nu sînt astfel,
fără îndoială. Să nu uităm însă că în Basarabia, Eminescu şi limba română nu au fost, mai
bine de o jumătate de secol, tocmai nişte privilegiaŃi; în consecinŃă, acolo "toate-s vechi şi
toate-s nouă" - iar limba română, după o grea suferinŃă în anii sovietici, iarăşi se trezeşte
sub asediu astăzi, cînd s-au năpustit pe capul ei tot soiul de proaspeŃi distrugători: din
exterior, prin tendinŃe oficiale de marginalizare, sau dinlăuntru, prin emfaze şi snobisme
lingivistice greu de explicat ("fondul fiinŃial" - spune, de pildă, neîndoielnic altfel bine
intenŃionat, prefaŃatorul volumului apărut la editura ce îşi declină pe pagina de gardă şi
sub-calitatea de "Editură departamentală pentru minorităŃi şi funcŃionarea limbilor" -
s.m.), prin semidoctism mediatic extrem de molipsitor (iaca "gunoiştea spontană" despre
care ne informa o crainică a Mesagerului TV, că s-ar fi "alcătuit") şi pînă la calchieri
grosolane şi împrumuturi complet neasimilabile, groteşti, din limbi cu victorii globalizate
- aceasta din urmă fiind de altfel o destrucŃie pe care o simŃim din plin pe întreaga hartă a
limbii romăne.
"Hai în codrul cu verdeaŃă,/ Und-izvoare plîng în vale,/ Stînca stă să se prăvale,/ În
prăpastia măreaŃă./ (...) Cînd prin crengi s-a fi ivit/ Luna-n noaptea cea de vară, /Mi-i
Ńinea de subsuoară,/ Te-oi Ńinea de după gît." - cît de curată este limba lui Eminescu! cîtă
simplitate şi sugestie - cîtă claritate şi forŃă expresivă! Gestul editurii basarabene nu este
numai unul simbolic, de aniversară sau comemorare - ci şi o nobilă pedagogie: regăsirea
lui Eminescu, şi de-o dată cu inima poetului: renaşterea adevăratei limbi române. Fiecare
asemenea ediŃie cu vorba nealterată a lui Eminescu este o adevărată împlinire pentru
patria limbii române. Căci dacă în acest secol - şi în cele ce-au să vie - limba română nu
va mai fi limba în care a scris Eminescu, atunci nu va mai fi deloc - şi nici neamul al
cărui suflet este.

7 iunie 2001
Fujiwara Teika - "O sută de poeŃi de la Muntele Ogura"

Vă invit să descoperim împreună un univers foarte îndepărtat, şi plin de mistere pentru

sensibilitatea noastră de europeni: poezie de dragoste japoneză. Stihuri din Ńara Soarelui
care Răsare, şi împrăştie, uneori, odată cu razele aurii, delicate fire de dragoste în faldul
poeziei.
Am avut bucuria de citi, aşadar, un volum care îmi pare de o excepŃională valoare: o
antologie ce strînge 100 de poezii, scrise de o sută de poeŃi niponi în vremuri care închid
mistere greu de pătruns: de la împăratul Tenji - anul 668! - pînă la Fujiwara Teika,
antologul acestei superbe colecŃii, în anii Domnului 1200... Poezie de cea mai nobilă
spiŃă, rădăcină de cultură, şi, ca într-un joc ameŃitor de oglinzi paralele, ea însăşi, această
poezie, trăgîndu-şi seva din încă şi mai vechi rădăcini: arta poetică a ceŃoasei Chine,
spaŃiu de cultură în veacuri lungi şi vii mult înaintea civilizaŃiilor în care ne-am născut
noi. "O sută de poeŃi de la Muntele Ogura" adună florile cele mai frumoase ale poeziei
tradiŃionale japoneze, poezia castelor nobiliare, pentru care prozodia era o augustă
expresie a spiritului, şi un joc princiar - dar, veŃi descoperi în această minunată antologie:
mai era şi o rigoare extremă a construcŃiei în desăvîrşire, şi încă un tribut plin de respect
 81

pentru tradiŃie. Arta veche japoneză se supune unor reguli extrem de severe, mult mai
stricte şi aparent mai restrictive în planul expresiei decît supunerea cea mai grea pe care
şi-a autoimpus-o arta din spaŃiul european: clasicismul. Dacă situaŃiile invariabil fără de
ieşire din tragedia greacă - dacă regulile unităŃilor la Corneille şi Racine vi se par
apăsătoare, greu de îndurat, n-aŃi văzut încă teatru Nô sau Kabuki în care se reiterează, de
sute de ani, în esenŃă aceaşi unică poveste - şi n-aŃi citit încă poezie tanka, artă a celor o
sută de poeŃi de la Muntele Ogura, alcătuită din numai cinci versuri, fiecare dintre ele în
lungime neabătut fixă de 5, apoi 7 silabe, într-o alternanŃă savantă şi, pe alocuri, chiar
ocultă: "În coliba/ Cu-mpletitură veche din stuf,/ Pe cîmpul cules/ De toamnă, roua nopŃii/
Mi-a rămas pe mîneci." O stampă în peniŃă subŃire, o mică melancolie peisagistică şi vag
pastelată, o respiraŃie uşoară precum aerul sfîrşitului de vară - cam puŃin, poate veŃi spune
- asta înseamnă fabuloasa tradiŃie japoneză, şi chinezească, şi moştenirea buddhismului
din care s-au hrănit ambele surse? O clipă de răbdare - căci admirabila traducătoare şi
îngrijitoare a ediŃiei româneşti ne oferă imediat cîteva chei care lărgesc dintr-o dată
orizontul de înŃelegere pentru această micuŃă stampă: coliba este simbolul unui loc de
odihnă, dar poate fi şi un refugiu secret al îndrăgostiŃilor - glasul este de fapt al unei
femei, căci poezia tradiŃională era obligatoriu scrisă din perspectiva unei doamne, iar roua
de pe mîneci poate fi înŃeleasă atît literal, dar mai ales ca metaforă a lacrimilor ce au
acoperit braŃele iubitei părăsite, după o chinuitoare şi zadarnică aşteptare a iubitului
necredincios. O dramă se ascunde sub acest fugitiv crochiu, iar cuvintele atîrnă, în sensuri
ascunse, mai greu decît în cantitatea lor de litere şi silabe. Sau: "Mi-e inima, pînză/ De
Shinobu din Michiniku/ În culori/ Amestecate parcă-anume,/ De-o mînă capricioasă." O
declaraŃie sumară de stare pare acest poem cu suprafaŃă, iarăşi, de stampă - dar Shinobu
înseamnă locul unde se fabrica mătasea moji-zuri, delicată Ńesătură în amestec mirobolant
cu vrejuri de viŃă de vie - "shinobu" mai înseamnă însă şi "a suferi din dragoste", şi, la fel
de bine: "a ascunde dragostea" - iată cum şi acest poem devine o istorie secretă şi
apăsătoare a unei iubiri ascunse şi probabil neîmpărtăşite - iar cît despre semnificaŃia viŃei
de vie...
Nu, nu vă voi divulga chiar totul, vă las plăcerea de a descoperi pe cont propriu
multiplele semnificaŃii învăluite ale unor mici capodopere poetice, scrise într-o limbă de o
fantastică polisemie. Nenumăratele feŃe ascunse ale cuvintelor, uneori chiar ale silabelor
din aparent - doar aparent - acelaşi cuvînt, au construit o lume şi o cultură ale
simbolurilor autogenerante şi autoreferenŃiale. O mulŃime de reguli poetice, o puzderie de
chei ascunse cititorului modern şi mai ales celui dintr-alt spaŃiu cultural - tot atîtea
desăvîrşite frumuseŃi cînd se îngăduie descifrate, iar universul poetic al acestor genii
stihuitoare se desface ca o floare a răsăritului de soare, fără a distruge însă corola de
minuni a lumii sale. Să mulŃumim traducătoarei Iulia Waniek, care a adăugat farmecului
vizibil al fiecărei poezii, şi luminile ascunse ochiului neobişnuit cu soarele straniu al Ńării
răsăritului mult depărtat. O frumoasă ediŃie, pentru o mare poezie şi o mare cultură.

21 iunie 2001
 82

Dragoş Moldovan - "Docurile nimănui sau

Jirair - o biografie romanŃată"

De obicei, scriu despre cărŃi care merită citite - acum, vă voi spune cîteva lucruri
despre o carte pe care nu cred că o veŃi citi.
Pentru că este urîtă. Plină de diformităŃi. De cuvinte grele. De zgură sufletească.
"Docurile nimănui" sau "Jirair - o biografie romanŃată" are pe pagina de gardă o frază
motto din Ernest Hemingway, marele realist al alunecărilor şi degradărilor: "Tencuiala
casei roz pălise şi se scorojise de umezeală, şi de pe verandă se vedea marea, foarte
albastră, la capătul străzii". O singură frază, cu forŃa de sugestie a contrariilor Magritte-
eene, un tablou cu tuşe ameŃitoare pentru ochi. O singură frază, care are harul de a crea un
spaŃiu, şi de a stîrni pofta şi plăcerea unui cititor. Degradare, însă alături de lumina
albastră a speranŃei, în acelaşi spaŃiu strîns, constrîns de limitele universului nostru atît de
mărginit - dar deschis spre infinit de fiecare fereastră a oraşului. O singură frază, care
măsoară forŃa literară a unei cărŃi întregi şi talentul unui scriitor autentic.
Alegerea acestui fragment de geniu Hemingway drept motto înseamnă, inevitabil, o
alianŃă ideologică, tematică şi stilistică pentru Dragoş Moldovan - şi, fără îndoială, o
aspiraŃie literară. ParŃial, autorul român, probabil foarte tînăr, preia lumea scorojită a lui
Hemingway şi îi cercetează forma la sfîrşit de mileniu. Nu doar tencuiala s-a spulberat
între timp cu totul, ba chiar şi casa s-a sfărîmat în şocuri tectonice sau telurice -
glaciaŃiuni succesive au îngheŃat şi apoi au putrezit toată materia organică, lumea ştiută de
noi s-a schimonosit într-un proces de descompunere repetată şi avansată pînă la
iremediabil. Lumea oamenilor a devenit un loc pustiit, un doc al nimănui.
Nu este un science-fiction al degradării. Mai curînd un op al deconstrucŃiei. Termenii
scriiturii sînt parŃial realişti, parŃial psiho-onirici. FicŃiunea se devoltă în trei spaŃii de
expresie: interioritatea personajului pivot, apoi claustrul detenŃiei într-o puşcărie descrisă
cît se poate de realist şi, spre sfîrşitul prozei, într-o pastişă a mondanităŃii, cu tonul
"CetăŃeanului Kane": alte desfăşurări ale degradării, cu racord textual în arta unui mare
fabulator, Orson Welles. ConstrucŃia prozei lui Dragoş Moldovan este însă cam confuză,
nehotărîtă, autorul, ca la tinereŃe, scrie sub multe tentaŃii, se lasă furat de cuvinte, care par
a-i fi un drog, trăieşte el însuşi, în mod evident, criza culturală a sfîrşitului de secol şi pare
a scrie sub o continuă stare de ebrietate, cronicizată şi de-acum pernicioasă.
Am ales să vă povestesc totuşi despre această carte neîmbietoare, plină de cuvinte
grele pînă la murdar, pentru că îmi pare un simptom al gravei crize în care se află
prozatorul român, după un deceniu de libertate de expresie absolută, dar, în acelaşi timp,
un deceniu de degradare generală a existenŃei şi, implicit, de dispariŃia orizontului
intelectual, moral şi artistic pe care literatura îl reprezenta pentru publicul român. Sfîrşitul
de secol şi mileniu ne-a găsit în mare suferinŃă - ne spune autorul, şi aici putem să-i dăm
dreptate; oameni sălbăticiŃi, o lume violentă şi fără sens - ce mai poate oferi literatura?
Care mai este rostul prozei literare - şi extrapolînd: menirea literaturii în această lume a
deşeurilor nerecuperabile? Ce sevă absoarbe - şi ce restituie lumii căreia încearcă să-i
vorbească? Sîntem departe, la această trecere de milenii, şi de autonomia artei - în
căutarea Frumosului -, departe şi de aspiraŃia, puterea mesajului unei literaturi care mai
obişnuia să se lupte cu vremurile: autonomie fără substanŃă înseamnă simplă şi dezolantă
goliciune, iar mesajul mizeriei într-o lume a mizerabililor este un strigăt în pustie. Sîntem
 83

pe docurile nimănui, la marginea unei foste mări albastre care a secat, şi a tras în pieirea
sa şi linia orizontului. Sîntem, în cartea lui Dragoş Moldovan, în post utopie negativă -
prea biruitor postmodernism: toate coşmarurile noastre s-au împlinit - despre ce să ne mai
scriem astăzi? Despre mizerie, cu vorbe goale şi insuportabile, într-o beŃie de cuvinte cu
totul dezagreabilă - pe alocuri de-a dreptul dezgustătoare.
Sîntem departe de alunecarea lui Hemingway; sîntem la ani lumină de puterea
seminŃiilor de cuvinte şi de convingeri care au născut literatură şi i-au dat sens. Cartea
lui Dragoş Moldovan nu este, din păcate, singulară: cercetînd mai multe antologii recente,
descoperi cum noile generaŃii de scriitori, afişînd cu superbie o alură "underground", vin
pe lume încărcaŃi cu energiile unor vremuri culturale glorioase, dar nu mai găsesc vreun
Ńărm, ci doar docuri ale nimănui, în paragină - nu mai găsesc oceanele - şi nu mai găsesc
oamenii. O tristă derută pentru aceşti tineri nici furioşi nici frumoşi, care privesc înapoi şi
înainte fără mînie ori speranŃă, ci doar cu ochi goi şi spălăciŃi.

26 iunie 2001
Mihai PrepeliŃă - "Poem nocturn"

Interesant cum poeŃi, scriitori, intelectuali din pămînturi româneşti pe care fiinŃa
românismului a fost mult mai vitregită decît în miezul său istoric, preŃuiesc astăzi mai
mult şi mai patetic limba română şi valorile sale fundamentale decît noi ceilalŃi, de pe
aici, răsfăŃaŃi oarecum de soartă cu fericirea de a le avea în mod firesc şi în cele din urmă
neîngrădit în imediata atingere a conştiinŃei. Cum s-au bucurat românii din România - sau
cum şi-au bătut joc - de acest privilegiu, e o altă poveste, care nu-şi are locul aici. Cert
este că fraŃii noştri basarabeni şi bucovineni dau dovada, cu fiecare volum publicat astăzi,
că sunt mai români decît noi, regăŃenii, moldovenii şi ardelenii ultimului deceniu, căci
aduc în fiecare pagină scrisă, în fiecare poem sau eseu sau proză, un strigăt de disperare
pentru degradarea limbii române, pentru uitarea sau macularea valorilor spirituale
tradiŃionale - care nu sunt bunuri sau lucruri, ci chiar fiinŃa neamului. FraŃii noştri oropsiŃi
cu înstrăinarea sub povara imperiului de la roşu-soare-răsare par a avea conştiinŃa mai
limpezită şi suferă într-o durere mai profundă pentru valorile neamului, decît noi, cei
apăraŃi mai bine de graniŃele hărŃii sale.
Acesta este şi Mihai PrepeliŃă - poet bucovinea şi basarabean prin peregrinare -
oricum, român pe de-a-ntregul, prin cuget şi simŃiri. Îşi începe placheta numită "Poem
nocturn" cu o închinare la Mihai Eminescu: "În bucovina mea şi a ta/ se plânge în limba
română/ cu lacrimi de sânge/ (...) Între români şi români/ mai dăinuie graniŃa de sârmă
ghimpată/ doamne prea sfinte/ coboară odată/ pe pământul acesta/ pogoară şi ne judecă
doamne/ nu ne lăsa de izbelişte/ la judecata cea de apoi/ s-ar putea întâmpla/ să nu mai
ajungă nici un român/ cu sufletul nevândut/ (...) în bucovina ta şi a mea/ doar se plânge în
limba română/ cu lacrimi de sânge/ se plânge şi se moare în limba română/ bădiŃă mihai."
Poetul, într-un solilocviu îndurerat, cum spune: "cu creierii în flăcări" - deşi nu doar
cugetul, ci mai ales sufletul îi este mistuit de flăcările durerii - o durere parcă fără leac -
poetul se exprimă direct, simplu, într-o metrică a sincerităŃii desăvîrşite: "nu pot să mint/
minciuna e aidoma unui cal nărăvaş/ scăpat din frâu/ ce galopează de mama focului/ (...)
 84

adevărul/ atât de plăcut lui dumnezeu/ rostit cu gura diavolului/ sau şoptit mieros/ pre
limba unei şerpoaice/ îŃi vremuieşte amarnic/ nisipul din clepsidră". Iar adevărul cel mai
crunt pe care îl rosteşte Mihai PrepeliŃă este tragedia pe care românii din Basarabia şi
Bucovina o trăiesc prin înstrăinare - de valorile lor, de credinŃa lor, de sufletul lor risipit
printre tentaculele de beton şi gratii nevăzute ale oraşului; această dislocare a căpătat de-
acum chipul unui destin: "sunt român/ autocondamnat de la naştere/ într-o celulă de beton
armat/ aproape uitat de toată lumea/ în vacarmul bucureştilor/ la câteva sute de metri/ de
patriarhia bisericii ortodoxe române/ (...) vegetez aidoma unei fiinŃe/ strivită de o
neputinŃă soră cu moartea/ paralizia originară/ în faŃa răului cuibărit în oase/ şi în sângele
neamului meu de daci liberi/ de la regele decebal încoace/ stau răstignit/ între cinci pereŃi
de beton armat/ al şaselea este o spărtură de geam/ cu gratii în formă de brăduŃ"... Fiecare
element al realităŃii este perceput în dilatare, aproape nu există graniŃă între realitate şi
translaŃie poetică; toată exterioritatea, pe rînd banală sau dramatică, se topeşte într-un
amalgam ce are culoarea şi puterea poeziei. Deşi foarte aproape de discurs, şi într-o
expresie aflată la o bizară jumătate de drum între pastişă şi blestem, versul lui Mihai
PrepeliŃă este cea mai pură stare de poezie tocmai pentru că este înainte de orice stare
sufletească. Vocabularul, chiar cel mai banal, cel mai tranzitiv, fără încărcătură reflexivă
directă, se cristalizează în expresie poetică sub atingerea magică a patetismului poetului,
dar, desigur, şi prin sublimare: "hei-hei vântule-gândule/ blestemule-îndemnule/ undele
muntele/ albule-negrule/ îngere-diavole/ (...) e ora şapte/ beau venin în două cu lapte/ sunt
bolnav de două milenii/ bolnav de moarte/ încerc din răsputeri/ să mă autoconving/ să mă
fac covrig/ aidoma şarpelui disperat/ înghiŃind milimetru cu milimetru/ devorând
kilometru cu kilometru/ totul ce am scris-nescris/ la lumina lacrimei neamului meu/ ce-
am scris-nescris/ între viaŃa-mi fără de moarte/ şi moartea-mi fără de viaŃă/ din cel de pe
urmă vis."
"Poemul nocturn" adunat de Mihai PrepeliŃă este apăsător şi plin de furie. Poetul
resimte istoria sa personală şi lumea în care trăieşte ca pe o catastrofă: "pe cer nici o stea/
pe pământ nici un suflet/ apocalipsă" - "Micropoem", epitaf amar şi întunecos pentru un
volum altfel vorbăreŃ şi cu poftă de sfadă. Oarecum singur printre fraŃii săi de sînge
poeŃii, oarecum însingurat între fraŃii săi români, lovit de o soartă personală grea
(majoritatea poeziilor din acest volum au fost scrise într-un pat de spital), Mihai PrepeliŃă
îşi ia revanşa în faŃa tuturor vitregiilor soartei prin autenticitatea poeziei sale. Gîlceava lui
cu lumea şi înfruntarea destinului - şi mai ales durerea lui adevărată nasc poezie. Mihai
PrepeliŃă este unul dintre acele depozite vii şi nepieritoare ale limbii române neîntinate.
Un miracol de supravieŃuire a limbii şi spiritului românesc. Nici depărtarea de Ńară - nici
apăsarea "jugului străin" - nici adversităŃile existenŃei de zi cu zi - nici dezamăgirea
libertăŃii factice şi golite de înŃelesul originar care s-a deversat în existenŃa noastră după
1990 nu au stins în acest spirit conştiinŃa adevăratelor încredinŃări. Un poet autentic este
rod - şi pururi rădăcină neamului său.

28 iunie 2001
Constantin Stere - "Victoria unui înfrânt"

"Moldovean, cu originea la intersecŃia etnică a pasivităŃii elegiace din vechiul Regat şi

a mesianismului slav, venit din stepa rusă pe apele Nistrului, d. C. Stere uneşte în
 85

temperamentul său pe povestitorul de drum lung cu ideologul activist, format în mediul

revoluŃionarismului antiŃarist." Astfel îl defineşte Pompiliu Constantinescu pe unul dintre
puŃini români care au făcut drumul de la politică la literatură, şi de la ideologie la
conştiinŃă: Constantin Stere, politicianul contestat şi intelectualul controversat, pe rînd
adulat şi hulit, temut şi dispreŃuit, uitat şi mereu redescoperit - judecat, condamnat şi
aşezat mai apoi de opinia publică în panteonul conştiinŃei neamului.
"Domnule profesor în sus, domnule profesor în jos - Ce profesor! cuget eu în mine" -
îşi zice George Călinescu într-o vizită la conacul bătrînului "varvar" şi sihastru, pe care o
relatează cu neobişnuit respect, dar şi cu mult şi subŃire umor - 'Boierule!' ăsta e cuvântul
oportun, însoŃit de învârtirea căciulei în mână. (...) un om născut să stea la moşie şi atât de
înclinat către contemplaŃie nu putea fi decât un agitator, un realizator de idei, un alcătuitor
de programe, consumându-se în gratuitate şi fără năzuinŃe personale. Fanatic, năpraznic
când e vorba de răspândirea ideii, el nu are ochi pentru a vedea mecanismul mărunt al
oamenilor din jurul său, mişcaŃi numai de interese personale. Incapabil de disimulaŃie,
câtă vreme e stăpânit de demonul ideii, d. Stere devine după inevitabile 'trădări' ale
foştilor tovarăşi, lucid, amar şi ironic, de adânca ironie a marilor contemplatori (...)".
Talentul de portretist al lui Călinescu şi foarte ascuŃita sa putere de pătrundere
pshilogică au creat o adevărată efigie a boierului "narodnicist". Aşa va arăta icoana lui
Stere în nemurire: imaginea şi caracterul unui profund şi autentic intelectual. O sămînŃă
de conştiinŃă umană pe cale de dispariŃie totală din inventarul speciei - un suflet înălŃat de
pasiunea pentru idei şi mistuit de jertfitoare convingeri. O fiinŃă din galeria marilor spirite
diriguitoare, conducători înnăscuŃi şi blagosloviŃi cu nemăsurate puteri de sacrificiu de
sine. Constantin Stere a fost unul dintre cei care şi-au pus convingerile înaintea propriei
fiinŃe - reuşind să rămînă o natură unitară, în ciuda încercărilor deloc uşoare pe care i le
rezevase soarta.
În pofida unor astfel de calităŃi înalte, Stere a greşit deseori. S-a lăsat înrobit cu totul
de idealismul său într-o lume deja grav bolnavă, pentru care nu idealismul era leacul
vindecător. A înfruntat opinia generală cu un curaj nebunesc - şi a plătit, foarte aspru,
această trufie prin eşecul total al ideilor sale: ceea ce ar fi meritat să rodească în conştiinŃa
naŃională, a fost pur şi simplu înmormîntat încă din faşă. A călcat cu bună ştiinŃă şi cu
bună convingere pe urmele marilor martiri ai omenirii - într-o vreme cînd martirajul
dispărea din tabloul valorile morale, şi chiar morala însăşi lăsa deja locul pentru
totdeauna compromisului organic şi supravieŃuirii. Omul nepotrivit, în timpul istoric
nepotrivit. Acesta a fost destinul de om politic al lui Constantin Stere, ideolog al
poporanismului, adică al emanicipării clasei de la talpa Ńării şi a celei de truditori
proletari, aceasta a fost soarta de revoluŃionar neadaptat şi înfrînt de forŃele pe care le-a
sfidat. Dar ursita i-a păstrat totuşi o indulgenŃă: l-a nemurit în literatură - descoperire
tîrzie, la senectute, dar în surprinzătoare prospeŃime a inspiraŃiei. Ciclul său de romane
"În preajma revoluŃiei" este un amestec genial pe alocuri, de autobiografie şi proiecŃie
corectivă post festum asupra aceleaşi biografii, o vastă frescă socială pe întinderea a opt
volume - şi din păcate, neîncheiată. Cultura română a recuperat astfel această conştiinŃă
remarcabilă şi i-a dăruit şansa pe care ideologia şi politica i-au refuzat-o. Marele
reformator, înfrînt în zilele sale, a ieşit învingător în posteritatea sa, nemuritoare în spaŃiul
spiritual românesc.
 86

Cartea care strînge dosarul acestei recuperări este o colecŃie impresionantă de articole,
evocări, analize literare strălucite; un compendiu de istorie literară şi socială, semnat de
nume de legendă ale publicisticii româneşti: Călinescu, Mihail Sadoveanu, Eugen
Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sebastian, Perpessicius,
Şerban Cioculescu, Gala Galaction, Mihai Ralea, Victor Eftimiu, D.I.Suchianu, Pamfil
Şeicaru, Demostene Botez, Nicolae Manolescu şi cred că încă am omis o mulŃime de
nume - dar oricum am notat destule pentru a vă convinge că este un regal de lectură.
Aceste mîini au produs totodeauna aur în paginile pe care le-au semnat - şi veŃi găsi aici
adevărate bijuterii literare, în forma publicisticii de cea mai bună calitate. O delectare a
minŃii şi sufletului, şi o compensaŃie pentru nămolul de stîngăcii, barbarisme, obscenităŃi
care ne inundă astăzi în paginile înnegrite sau colorate artificial ale publicaŃiilor de tarabă.
"Eu nu pot cere să fiu înŃeles tocmai de cei care m-au înfrânt, dar voi fi cândva un
victorios şi puŃin îmi pasă dacă această victorie va veni când nu voi mai trăi. Eu cred în
biruinŃa finală, în flacăra spiritului, care a fost de multe ori stinsă, dar niciodată pentru
totdeauna" - vorbe de testament spiritual ale lui Constantin Stere - aceasta este "Victoria
unui înfrânt" care s-a dovedit un om pentru eternitate.

4 iulie 2001
Anna-Leena Härkönen - "Ziua uşilor deschise"

Din fiordica Finlandă, o briză răcoroasă numai potrivită pentru zilele noastre
meridional înfierbîntate: "Ziua uşilor deschise", proclamată de o tînără autoare, ce
traversează norii cu pas uşor dintr-un Olimp într-altul: de pe scenă, prima ei dragoste, la
cartea tipărită, prin efemerida scenariului de televiziune. Aşadar, o bogată experienŃă a
spectacolului uman pentru Anna-Leena Härkönen.
Deşi titlul celei mai recente sale cărŃi pare a promite plimbări prin spaŃii largi, în fapt,
romanul este o introspecŃie metodică. Uşile deschise sînt ale propriului suflet, ale propriei
existenŃe, reevaluată în momente de criză. Cineva definea criza ca fiind modificarea unui
element într-o structură - care, prin natura sa, reprezintă un echilibru între nodurile
alcătuitoare. Un divorŃ declanşează criza tinerei Asta, secretară de platou la un post de
televiziune, iar disoluŃia matrimoniului bulversează toate elementele existenŃei sale.
Lupta cea mai grea nu este cu singurătatea, nici cu dorul de bărbatul încă iubit, dar
irevocabil rejectat, ci cu trecutul său, cu relaŃiile dinlăuntrul familiei sale: o mamă
puternică şi un tată cvasi-indiferent, un prilej de răsturnare a complexului oedipian: viaŃa
în matriarhat.
Atitudinea romancierei implică o mocnită revoltă post feministă - un reflux al
procesului care a glorificat emanciparea femeilor. La o sută de ani după norvegul Ibsen -
Nordul se pare că este mai sensibil la soarta femeilor decît sudul fierbinte şi ameŃit de
parfumurile tari ale iubirilor oarbe... -, la un secol de cînd Nora lui Ibsen trîntea în urma
sa uşa căminului conjugal, o altă femeie, Anna-Leena Härkönen redeschide aceaşi uşă,
căutînd paradisul familiei pierdute: un drum în sens invers, încercarea de întoarcere a
fiicei risipitoare la iubire, aproape cerşind trecutului său sentimentul de protecŃie pe care
dragostea mamei şi alveola familială îl oferă în chip tradiŃional. Frustrarea Astei este
 87

complexă, toate relaŃiile ei cu propria-i familie şi cu lumea înconjurătoare au fost răvăşite

de absenŃa iubirii, a mîngîierii care alungă spaimele copilului expulzat din cocon.
Autoarea pare a se lupta cu emanciparea care a făcut femeile prea puternice, le-a depărtat
prea mult de iubire şi, pe drumul spre individuaŃie, a produs dezastrul: o ciudată formă de
despotism sexual şi matriarhal. Nu este numai criza Astei, natură fragilă şi suficient de
neurastenică pentru a se dezechilibra foarte repede şi fără subversiuni conceptuale, ci
criza unor generaŃii întregi, şi criză a sfîrşitului de secol douăzeci, lumea în care războaie
au produs poate mai mult băieŃi - cum observă un anumit folclor - dar mamele au fost
cele care au redevenit adevăratele stăpîne ale lumii - o societate matriarhală mutagenă, în
grave dezechilibre psihologice şi afective.
S-ar putea la fel de bine ca toate cele spuse aici să însemne un exces de interpretare,
iar povestea nordicei Asta să fie doar un fragment de curgere vitală - de existenŃă
revizitată în momente de criză; poate doar străfulgerări retrospective asupra unei copilării
tiranizate de o supra-mamă cu aparenŃa unui desăvîrşit cap de familie - toŃi marii tirani
par nişte părinŃi devotaŃi; însă chiar povestitoarea din roman îmbie la interpretări, cînd
refuză freudismul de salon, speculaŃiile despre "rădăcinile răului care trebuie căutate în
copilărie; toate astea" - zice Asta într-un comentariu din "off`" - "nu mai erau decît
trăncăneli, psihologie de bucătărie, clişee, gunoi.". Şi totuşi...
... Dragoste şi ură. Nevoie de afecŃiune şi respingere violentă. Duioşie curmată de
brutalitate, certuri, separări. Spaime nelămurite, frică de moarte dar mai ales de viaŃă. O
relaŃie imposibilă între mamă şi fiică, un păienjeniş subteran de conflicte - o existenŃă
dezastruoasă în plan pshihologic şi afectiv. Dacă nu ar fi cîteva alunecări necuviincioase
de limbaj - cuvinte pe care americanii le cotează în categoria de "patru litere" şi le
cenzurează cu Ńiuituri cînd survin prin reportaje audiovizuale - aş spune cu mîna pe inimă
că "Ziua uşilor deschise" este o minune de roman antifeminist scris de o femeie care îşi
vrea înapoi feminitatea trădată sub zodia noului matriarhat. O femeie care prin fericită
întîmplare este plină de talent narativ, cu un perfect simŃ psihologic şi cu har pentru
portretistică. Mai adăugaŃi simŃul umorului - şi, repet: excepŃie făcînd cîteva expresii
degradante pentru inteligenŃă, cuvinte bolnave (post-modă!) proscrise de către bunul simŃ
comun, dar colorînd profilul lingvistic al generaŃiilor mai noi (termeni pe care nici
traducătorul nici redactorul ediŃiei române nu s-au obosit măcar să-i atenueze) - în rest,
veŃi găsi în "Ziua uşilor deschise" o prozatoare proapătă ca o briză răcoroasă a Nordului,
plutind binefăcător peste minŃi prea înfierbîntate.

23 iulie 2001
Gellu Naum - "Ascet la baraca de tir"

"În ce mă priveşte, trăiesc realitatea şi visul în mod egal şi reuşesc să intru într-o
realitate-vis" - declara Gellu Naum într-un interviu, şi am convingerea că această
mărturisire îl defineşte cît se poate de cuprinzător pe poetul care a intrat deja în istoria şi
viitorul literaturii române ca "suprarealist". Da, dacă suprealismul este o realitate a visului
şi o visare a realităŃii - da, dacă un poet are nevoie de oblăduirea etichetelor pentru a se
defini în spaŃiu literar; fals, în egală măsură, căci Gellu Naum a supravieŃuit etichetelor şi
 88

modelor şi va fi pururi un poet singular, un creator de limbaj poetic şi un purtător de

existenŃă umană dincolo de universul cunoscut.
În consecinŃă, nu vă voi face teoria şi nici istoria suprarealismului. Gellu Naum este,
ca toŃi avangardiştii care şi-au depăşit limitele certificatului de naştere, un poet unic. O
stare de furie existenŃială tipică tuturor avangardiştilor şi, în acelaşi timp: un limbaj de
"unică folosinŃă" în fiecare poem (cum observa criticul Ioana Pârvulescu în postfaŃa
antologiei "Ascet la Baraca de tir"). Un poet care se refuză în fapt clasificărilor - o poezie
care nu are nevoie de chei exterioare pentru a fi descifrată. Sensurile ei sînt intrinseci şi
imediate. Gellu Naum trebuie citit în litera lui - spiritul şi înŃelegerea decurg firesc:
"Trasând în aer forma unui cerc/ făceam şi gestul de a-l arunca în gol// Dar să nu mă
faceŃi să povestesc aici visele mele cele mai murdare/(...) să nu încep descrierea bazată pe
tot ce am văzut în lungul meu pelerinaj/ să nu vă felicit că m-aŃi născut la timp". Ba chiar
asta îl vom face pe Gellu Naum, să povestească: "Şi una cu tricou în dungi mi se urca
frenetică în cârcă// Urma o jumătate de oră de insulte/ ea se rezema de tejghea se uita în
oglinzi/ îşi apăra exemplul ştia cuvintele dar le uita semnificaŃia/ zicea că mă omoară cu o
piatră ca pe poetul Mihail iubit de infirmiera DobriŃa/ apoi se liniştea ne regăseam curaŃi
ca diamantul/ (...) era o stare de primejdie un pergament făcut din pielea mea" - "la
început totul părea înşelător de simplu dar pe măsură ce îl ascultam se iveau adâncimi şi
surse foarte depărtate"; "era o lumină gălbuie ceva între fulger şi gheaŃă/ respiraŃia noastră
acoperea vuietele totul se legăna liniştit/ mă speria ferocea mea luciditate" "şi însăşi în
aceasta consta trezirea identică şi felurită a fiecăruia din fiecare" "iar deasupra apei se
ridicau cuvintele cu densitatea lor înspăimântătoare/ ca nişte vuiete în pădurile locuite de
mine pe atunci".
"de fapt cine eşti tu domnule ce cauŃi în Ńinutul ăsta unde nu se mai vede Ńipenie de
om/ ai venit ca o penumbră şi eu încerc să te conving că ai greşit adresa".
"Eram cel care nici nu vine nici nu pleacă" - "câteodată am gânduri de clopot" - "am
locuit multă vreme într-o cameră în pădure (...) pe un spaŃiu lipsit de sintaxă" - "cel care
încă de la începuturi se ruinează ca urmare a unei îndelungi adăugiri şi presupuneri într-
un biet impas sau chiar în jocul satisfăcător al neştiutului/ (...) singur şi orb pe rug rămâne
impasibil şi nu ia parte la greşeală" - "ÎnŃelegeŃi că trăim într-o pasăre imensă care ne
poartă în ea" - la fel cum "Există vaduri uitate nişte locuri în noi şi un drum care duce prin
apă".
Acum "Să reintrăm în paranteza pe care n-am s-o închid niciodată" spune Gellu Naum
- cu certitudine această paranteză este chiar existenŃa sa poetică - şi să ne întrebăm, ca şi
el însuşi: "cine ar putea să spună de ce rosteşte un cuvânt în locul altuia..." Întrebare
retorică, fireşte, căci "Pe lângă zidul de neocolit/ Orbul conduce pe orb/ pe când rotirea
mea împinge în tenebre cuvântul întemeietor/ cuvântul care nu mai numeşte": "există
sâmburi vii şi morŃi furnici şi nove justificative arbori sequoia în flăcări somnopiteci
omizi şi pietre aur granit aramă canguri fluturi cuŃite ploi privighetori specia scaun gheata
şi norii/ electronica înghiŃind logica intuiŃiilor/ şi fiecare dintre acestea îşi are poeŃii ei
care alcătuiesc limbajul şi fac semnele uitate de specia noastră bolnavă". V-am promis că
nu vă produc aici teoria suprarealismului - Gellu Naum se explică el însuşi în afara
oricărei teorii - tocmai v-am citat o artă poetică aproape completă, un ghid de
(auto)folosinŃă a poeziilor lui; chiar dacă "timpurile s-au încâlcit", "eu spun cuvinte care
cuprind în ele milioane de lucruri/ citesc lucrurile din ele părul meu arde îl văd arzând în
 89

cuvinte/ părul meu pluteşte şi arde ca într-o oglindă de culoarea lemnului în care mă aflu/
acolo ascunsă bine se află o singurătate perpetuă un fel de ceaŃă sonoră irezistibilă
îmbibată de sunete scrise/ eu privesc cu urechea aud cu ochii sunetele care sunt fiinŃe şi
lucruri şi foc şi gropi pentru var".
Şi peste realitate - peste suprarealitate -, peste limbaj şi peste existenŃă, poezia lui
Gellu Naum este visul din vis - în fragmente, unele vizibile, altele ascunse, dar totuşi
prezente pe căi neştiute şi de neînŃeles: "visam că mă visam pe câmp - aveam la
subŃioară statuia de lemn putred Iubita mea era cu mine deşi nu se vedea".

30 iulie 2001
Manuale şcolare

Sfîrşit de vară - un anotimp în anotimp:: nu unul climateric, ci al sufletului care se mai

desparte încă o dată de imperiul augustului astru. Un anotimp al nostalgiilor, şi al
melancoliilor, sfîrşitul verii ne găseşte complet nepregătiŃi pentru restul anului. Şi,
recunoaşteŃi, cea mai sfîşietoare reîntoarcere la sfîrşit de hălăduitoare vacanŃă însorită a
fost, este şi va fi revenirea la şcoală... Chiar dacă am depăşit vîrsta şcolarizării, urmele
traumatismului primei zi cu bănci şi caiete, penare şi peniŃe, ascuŃitori şi radiere va
rămîne în veci în sipetele triste ale memoriei noastre afective: mai mult, spectrul primului
clopoŃel de toamnă ne urmăreşte ca o Erinie furioasă în generaŃiile copiilor şi nepoŃilor
noştri. RecunoaşteŃi; primul clopoŃel de toamnă are sunetul în dungă al tristelor vecernii...
Pe de altă parte... trece şi primul zdrăngănit strident de clopoŃel, ne resemnăm - şi
parcă... parcă, undeva, în străfundurile minŃii noastre iscoditoare şi veşnic nemulŃumite,
se iŃeşte nevoia de a îmbina inutilul cu neplăcutul în forme cu chip uman; parcă, parcă,
undeva, nevoia noastră de socializare şi comunicare începe să emită semnale pozitive...
Parcă, parcă... nevoia noastră de cunoaştere ne şopteşte că nu poate fi prea rău dacă mai
aflăm cîte ceva nou în instituŃia numită şcoală... Parcă, parcă... manualele noi ale fiecărui
început de an şcolar ascund o promisiune ispititoare...
Ei, da; manualele şcolare. Iată un subiect oarecum fierbinte pentru şcoala românească.
ExperienŃa manualelor zise "alternative" a fost una tristă. În forma în care a debutat
această iniŃiativă programatică a unor (foste de-acum) structuri ministeriale din educaŃie
şi învăŃămînt, experienŃa era sortitâ eşecului din capul locului: ideea diversificării surselor
de învăŃare nu a fost susŃinută în prealabil de un sistem suficient gîndit, şi nici pregătit, de
evaluare. Graba, superficialitatea care au declanşat competiŃia manualelor alternative au
dus pur şi simplu la o invazie de maculatură pseudo-didactică şi - trebuie spus - au
deschis porŃile unei uriaşe afaceri editoriale pentru cei mai adaptaŃi şi introduşi speculanŃi
de pe piaŃa cărŃilor. Daunele acestei uriaşe malversaŃiuni se vor măsura în ani, poate în
generaŃii care îşi vor fi pierdut şi bruma de criterii pe care procesul de învăŃămînt din
România o mai impunea învăŃăceilor. Bruma de respect pe care micii sau mai răsăriŃii
şcoleri o mai păstrau pentru litera scrisă a manualelor de şcoală: altădată, şi în orice
sistem serios, tablă de lege pentru minŃile în formare. Manualul şcolar are - ar trebui să
aibă - puterea unui sistem legiuitor, piatră de temelie în formarea tinerilor. (Recent, chiar
s-a dovedit că aşa stau lucrurile, dar din păcate într-un fel aberant: în iunie 2002, elevii
 90

aflaŃi în ajunul examenului naŃional de capacitate au descoperit că două manuale de

geografie, produse de editurile Humanitas şi Corint, ambele acrediate, le-au furnizat
date complet diferite asupra aceloraşi realităŃi geo-politico-administrative... AberaŃia nu
s-a oprit aici: Ministerul EducaŃiei a hotărît ca examinatorii să puncteze favorabil orice
răspuns al elevilor, cu condiŃia de a fi acoperit de vreunul dintre manualele în actuală
folosinŃă didactică. O lecŃie interesantă pentru elevi: adevărul, realitatea, substanŃa
informaŃiilor nu au nici o relevanŃă, ci doar conformitatea cu un manual sau altul - n.a.)
Nu ştiu cum va arăta recolta de manuale a acestei toamne: se pare că mai puŃin
inflamată de producŃii aventuroase - în fine, cineva, cu gîndul de pe urmă al românului,
încearcă să pună o stavilă, a bunului simŃ, inflaŃiei păguboase de maculatură cu pretenŃii
didactice. Mai mult, aş sugera diriguitorilor în perimetru să reconsidere, în locul falsurilor
de tot soiul, cîteva manuale serioase, care de altfel nu au dispărut numai ca tipărituri, dar
şi ca preocupări de programă şcolară. Mi-e teamă că procesul de specializare tematică - a
se citi în context: procesul de îngustare şi sărăcire a spectrului de cultură generală pe care
îl oferă şcoala de astăzi în Romania este grav păgubitor pe termene inacceptabil de lungi.
Nu ştiu ce acoperire va mai avea ideea de cultură generală după ani de învăŃare a numai
5-6 discipline, după modelul cultural falimentar al şcolii nord americane, la sfîrşitul
căreia, un elev ştie să numere, să joace baschet sau baseball, să-şi lege şireturile şi să bată
cîmpii prin Internet, într-un limbaj primitiv al prescurtărilor hidoase şi absurde, şi mai
ales compus din cuvinte de maximum 4 litere. Şcoala românească are - slavă Domnului! -
alte tradiŃii, alte amintiri şi alte pretenŃii. Le-aş propune - spuneam - diriguitorilor să-şi
arunce o privire prin arhivele programelor şcolare, prin rafturile cu vechi manuale şi să
redesopere (înainte de a inventa cu orice preŃ noi programe calchiate după fonduri
împrumutate şi cu intenŃii neclare), aş sugera aşadar retipărirea unor manuale ca cel de
"Istoria artei", alcătuit de Marin Nicolau Golfin pentru clasele de liceu, sau excelentul
manual de "Psihologie" semnat de eminentul specialist Paul Popescu Neveanu şi un
colectiv de experŃi - sau manualul de "Istoria literaturii universale", dedicat deasemenea
claselor de liceu şi scris de admirabili oameni de cultură precum Ovidiu Drimba sau
Edgar Papu - doar cîteva exemple care ar putea completa actuala ofertă de programe, şi
care nu cred că ar trebui să lipsească din bagajul de cunoştiinŃe generale al unui absolvent
de ciclu şcolar preuniversitar, fie în latură umanistă, fie în domeniul realului, al pregătirii
ştiinŃifice. Cultura generală a fost un mare bun cîştigat în şcoala românească din toate
timpurile sale - avem datoria de a păstra această tradiŃie, care a fost marcă de civilizaŃie a
societăŃii româneşti.

20 august 2001
Mircea OpriŃă - "Discursul utopic"

Ou-topos: utopia, locul care nu există. Cuvînt grecesc devenit, prin literatură, noŃional,
emblemă a tuturor proiectelor imposibile - şi steagul idealiştilor care au încercat să
amelioreze lumea. A fost folosit pentru prima oară în sensul modern care i-a consacrat
cariera de către umanistul englez Thomas More - Morus, în varianta latinizată, pe care
omul politic a împrumutat-o cînd a mînuit condeiul, pentru a-i oferi greutatea, prestanŃa
 91

unui imperiu de cultură. Sensul complet - ne explică Mircea OpriŃă în cartea sa "Discursul
utopic" - este un compus între ou-topos şi eu-topos: locul mai bun. De la cartea lui
Thomas Morus, toate fanteziile idealiştilor, toate proiectele melioriştilor, toate tentativele
de a dărui un chip mai bun orînduirilor omeneşti au căpătat astfel un nume.
Dar ei, idealiştii, perfecŃioniştii, nu s-au născut abia în Evul de Mijloc al omenirii - ci
chiar odată cu specia probabil. Frumoşii nebuni ai oraşelor (vreau să spun ai
colectivităŃilor umane) au încercat să îmbunătăŃească lumea de cînd au luat cunoştiinŃă de
ea. Incredibil cîte mărturii avem despre proiecte care, în fel şi chip, au încercat încă din
zorii civilizaŃiei, să o amelioreze. Studiul lui Mircea OpriŃă are curajul remarcabil de a
colecŃiona tentativele importante, de a le organiza în categorii, de a le urmări traiectorile,
de a le desluşi urmările - uneori, aceste consecinŃe fiind chiar în plan practic, în
experimente sociale, comunitare, nu doar sesizabile în interferenŃe sau filiaŃii culturale şi
teoretice. Citind cartea extrem de informată şi densă a cercetătorului român (lucrarea sa
este, cred, prima sinteză românească de anvergură, pe toată suprafaŃa fenomenului),
realizezi cît de vast este discursul utopic în toată istoria culturală a omenirii, şi ce înrîurire
profundă a avut, de-a lungul tuturor timpurilor, în concepŃii şi concepte, în idei şi
ideologii, în literaturi şi arte. Există o perspectivă utopică fertilă (cu urmări, adică) şi în
zone extrem de riguroase, cum ar fi ingineria sau ştiinŃele exacte, sau în arta, poate cu
capul în nori, dar necesarmente cu picioarele pe pămînt: arhitectura - nu numai la stadiu
de proiect sau modă, dar chiar şi în forma concretă a lucrului finit.
"Spiritul utopic presupune voinŃă de reformator social." - notează Mircea OpriŃă. Şi
lucrarea sa este, într-un fel, o istorie a spiritului reformator şi a urmelor sale în devenirea
civilizaŃiei. De la marii filosofi ai AntichităŃii - Platon, Socrate -, şi chiar de la poeŃii săi
profetici, prin textele creştine esenŃiale sau prin cele cîrcotitoare sau blasfematoare,
precum ale milenariştilor, prin Evul Mediu scolastic sau cel sarcastic, prin izbucnirile
Renaşterii, utopiile luminate ale enciclopediştilor francezi ori satyriconul albionar, re-
vizitînd socialiştii şi reformatorii francezi ai secolelor de revoltă, prin fantasmele
tehnologice ale secolului XIX, străbunice în linie directă ale progeniturilor ştiinŃifico-
fantastice - pînă la utopiile negative - "distopii" preferă autorul - care imaginează proiecte
sumbre ca "Noi", "Brava lume nouă" sau "1984", cărŃi în care discursul utopic îşi lărgeşte
orizontul pînă la critica sistemelor politice - cartea lui Mircea OpriŃă acoperă toate
manifestările notabile din istoria culturii europene şi trans-atlantice definind spiritul
utopic. Nu uită nici subspecia, oarecum independentă, a "u-croniei": falsificare istoriei ca
experiment literar, gen în care şi-a încercat chiar şi Domnia sa condeiul. Şi aici este
momentul să notez, cu satisfacŃie, că Mircea OpriŃă nu a omis nici o clipă reflexe măcar
literare ale spiritului utopic în spaŃiul cultural românesc - atîtea cîte se pot detecta, cu
măsura justei evaluări şi a bunului simŃ critic, fără forŃări "proto" sau "sincro" de dragul
tezei. Dar manifestări clare şi valoroase există - este încă un merit al autorului acestei
cărŃi de a fi inserat, urmînd o logică a firescului, şi trăsături româneşti distincte pe acest
profil al discursului utopic în cultura milenară a spaŃiului euro-atlantic.
Cartea este o cercetare exemplară: sistematic, Mircea OpriŃă îşi studiază obiectul din
unghi istoric, tematic şi tipologogic, apoi intră în morfologia şi semantica fenomenului,
ajungînd să propună şi o perspectivă estetică, fireşte de neocolit. Lucrarea - probabil teză
de doctorat - este condusă riguros, reluînd idei în contexte progresiv mai largi, pe orbite
tot mai ample şi semnificativ valorificatoare. Mircea OpriŃă este un erudit autentic:
 92

referinŃele eseului său, ca şi bibliografia sa critică sînt pur şi simplu impresionante - şi

rodul, cartea sa "Discursul utopic", în scriitură limpede şi expresivă, este şi un instrument
preŃios cercetătorului, cît şi o lectură plăcută, nobil înbogăŃitoare pentru iubitorul de eu-
topie - pentru cititorul care nu a pierdut credinŃa şi speranŃa mirabilului mai bine.

7 septembrie 2001
Monica Pericleanu-Grigore - "Ieşirea din turnul din fildeş"

"Cînd s-a prezentat la Editura Arefeană, cu un volum de versuri sub braŃ, Monica adia
a primăvară" - ne spune evident sensibilul editor şi prefaŃator, profesorul Nelu Arefeanu.
Este limpede că aşa au arătat lucrurile: 21 de ani este încă vîrsta primăverilor şi a tuturor
adierilor... Monica Pericleanu-Grigore are o primăvară frumoasă şi bogată, căci îi este
presărată cu florile cuvintelor şi înfiorată de simŃăminte poetice.
Cum mai arată poezia la 21 de ani astăzi? Ca în toate vremurile bune, în care jocul şi
înŃelepciunea tînărului sînt, fireşte, dragostea: "Fără tine/ Râurile curg înapoi, În ochii
obosiŃi ai munŃilor./ Fără tine secundele se scurg monoton/ Către ieri, către niciodată./
Ideea e că mi-e dor de tine/ Şi trăiesc doar cu amintirile,/ Din care nu mai pot desprinde/
Cuvintele 'te iubesc'..." Ideea fiind aşadar: dacă la 20 de ani dragostea nu e şi joc al
suferinŃei, nu mai e joc de loc - primăvărateca poetă suferă, fireşte, în fel şi chip,
dramatic, deşirant, definitiv: "Te-am iubit;/ Eram femeia despletită,/ În dor uscându-mi
lacrimile şi căutarea,/ Şi încă te aştept,/ Fără leac: nu te uit./ Revin-o în jurul meu,/ Cu aer
să-mi umpli plămânii,/ Din mine să scuturi salcâmii...". Şi tot la 20 de ani, dramatismul,
stîrnit de învolburările unei sensibilităŃi cu care nu se poate negocia, ajunge la cote
terminale: "M-am îmbrăcat de doliu -/ Mi-am luat mâinile cu mine/ Şi absolut toate
terminaŃiile nervoase/ Şi-am plecat să-mi iau adio/ De la ultima primăvară.". Dar "adierea
albastră a vieŃii" şi sărutul iubitului au alungat în cele din urmă gîndurile negre şi
neprielnice unei dezvoltări armonioase, mocnite în sufletul poetei de 21 de ani.
Alternativ, cînd nu bate vînt de disperare, primăvara vieŃii cheamă oglinda în sprijin: "Am
retina luminoasă,/ Aprinsă de focu-mi interior,/ Am glas de ploaie/ Căzândă în duioasă
desfăşurare,/ Am instict de prădătoare /Adulmecând în jur cuvinte fierbinŃi..."
Narcisismul restabileşte echilibrul în toate naturile melancolice.
Mai apoi, adierea primăvăratecă se desprinde de semnele pămîntului şi ne poartă într-
un strat înalt, care este al surselor culturale - căci sus, în aer, şi în liberă plutire este astăzi
cultura, alături cumva de ozon - acolo unde respiră, poate, un Nichita Stănescu: "LecŃia
importantă a ridicării sinelui/ În ochii lui de trup,/ Dovada oglinzii ce strigă lumina,/
SusŃine şi avocăŃeşte obŃine o amânare/ De la viaŃă, de la moarte..." sau tot acolo unde
poate zîmbeşte, mereu singur printre poeŃi, Marin Sorescu: "Libertatea omului/ De a-şi
mânca propriile-i zile se schimbă direct proporŃional cu inteligenŃa sa./ Eu, de exemplu,
reuşesc doar/ Zile fripte/ Şi zile arse: de cărbune (...)". Tot acolo, sus, în stratul de
respirări culturale, tînăra poetă îşi descoperă şi un dublu, autoportret manierist sadea, sau
chip cioplit de Archimboldo prin risipire în vegetal, dar jucat într-un sprinŃar ritm
folcloric autohton: "Am luat gură de la prună,/ Ochi zemoşi - de tămâioasă,/ Pielea-n
piersică de casă/ Şi trup de caisă coaptă."
 93

Şi încă mai sus, acolo unde ne poartă adierea acestei poezii, Monica Pericleanu-
Grigore ne dovedeşte că nu este doar o natură sensibilă - dar deja o identitate, hotărîtă să
devină expresie: "Alegerea unei expresii de sine/ E un act de curaj,/ Care exprimă mai
mult decât/ Negarea altei stări" - şi, mai departe, după tentaŃia filozofării, irepresibilă la
20 de ani, tînara poetă începe adevărata luptă cu vorbele, precum Iacob cu Îngerul sinelui
(ceva mai întrupat doar): "A scrie - uriaşă îndrăzneală lovită de ziduri gri/ A urla - tot ce
coardele-mi vocale/ Înfig în carnea-Ńi (...) Mă lipesc de cuvinte,/ Cu trupul fierbinte,/ Mă
îmbăiez în carnea lor,/ Plină de diezmerdări -/ Consoanele şi vocalele primordiale."
Legătura tinerei poete cu cuvintele are rădăcini adînci; par a-i fi monadă a deplinei
libertăŃi spirituale, universul paralel al unor energii ilumintoare, turnul de fildeş a-toate-
protector: "Idealul meu - în materie de scris/ E să reuşesc să redau/ SimŃământul
atotstăpânitor/ Al cuvintelor,/ Să le pot amesteca apoi cu fluturi şi culori, / Să le modelez
alte chipuri/ Pentru a culege luminile/ Primei mele cărŃi de poezie."
Dar volumul se numeşte "Ieşirea din turnul de fildeş" - exces de referenŃialitate, căci
deocamdată, în situaŃia Monicăi, cea care adia a primăvară cu primul său volum de
versuri în pragul lumii, "ieşirea din cocon" ar fi o sugestie mai adecvată: ieşirea din
regatul primelor senzaŃii şi percepŃii, din exerciŃiul primelor confesiuni directe, ieşirea din
coconul modelelor literare - nobile altfel, chiar înnobilatoare, fără îndoială. Şi semne
bune arată acest volum de început, iar dacă e adevărat că: "Doar scrisul/ Mă eliberează şi
împlineşte/ Precum o iubire. / Din care nu cobor niciodată", cred că primăvărateca
Monica Pericleanu-Grigore va face foarte bine să nu-şi trădeze niciodată prima iubire,
nici sensibilitatea - autentică, pozitivă şi profundă -, iar "Testamentul" de pe ultima
pagină a primului său volum de versuri - probabil cea mai împlinită şi tulburătoare poezie
scrisă încă în turnul său ivoriu - este mai curînd un legămînt de credinŃă care abia
urmează a fi onorat, faŃă de cititorii cuceriŃi.

20 septembrie 2001
Bătălia dintre antici şi moderni

Citesc mai deunăzi un articol într-un ziar important, de circulaŃie naŃională, dintr-o
Ńară foarte avansată - nu dau nume; tot ce vă pot spune este că Ńara cu pricina se află peste
oceane, iar ziarul se numeşte "The Globe and Mail". Fiind singurul articol despre cărŃi din
numărul respectiv, nu l-am putut rata, şi nici nu i-am putut ignora învăŃămintele, care sînt,
în felul lor, stupefiante.
Pe scurt: autoarea - evident o talentată publicistă, probabil chiar scriitoare cu volume
de proză, membră activă într-un "book group" - acolo, în Ńara aceea depărtată şi avansată,
oamenii se adună în tot felul de grupuri cu scopuri uneori foarte specializate, alteori mai
difuze: Alcoolicii Anonimi - Tinerii oarecum căsătoriŃi - Crescători de animale pe termen
scurt şi mijlociu - Răpiri extraterestre - etc, etc, cam aşa cum arătau la noi, pe vremuri,
cercurile instructiv-formativ-educative de la Palatul Pionerilor - numai că în Ńara avansată
şi transoceanică la care mă refer acum, aceste grupuri sînt preponderent alcătuite din
adulŃi cu simŃ civic, sau cu fantezie şi mult timp liber. Un "grup de lectură" este o adunare
liber consimŃită între oameni interesaŃi de cărŃi - oameni care, mai în secret, mai
 94

dimpotrivă, aspiră la gloria scrisului. Aşadar, membrii grupului sus pomenit au luat în
discuŃie ideea de literatură clasică: ce înseamnă clasic în proze - ce substanŃă au cărŃile
clasice - şi ce mai spun clasicii unor cititori de astăzi. Începutul este deja destul de
neobişnuit pentru noi, europenii: clasicii nu sînt o materie post universitară - nici măcar
una post liceală; clasicismul, chiar cu praful care se mai aşterne pe paginile sale, nu este o
curiozitate de muzeu, demnă doar de interesul unor specialişti, ci chiar piatra de temelie
pentru orice învăŃăcel de gimnaziu, precum clasicul Geoffrey Chaucer este prima
cărămidă a limbii engleze moderne. Bun; într-alte Ńări, e altfel: cei cu înclinaŃiuni spre
umanioare, abia după ce-şi termină toate şcolile, în timpul liber, ajung, poate, să cerceteze
şi chestiunea clasicilor. Iată diversitatea în diversiune culturală.
Şi autoarea noastră - după dezbateri în grupul său de lectură - fixează primele repere:
clasică ar putea fi o carte cu minimum 50 de ani de la întîia publicare - titlul trebuie să se
bucure de oarece re-cunoaştere - iar autorul: mai bine să fi trecut pragul eternităŃii. Măcar
două dintre aceste condiŃii ar fi suficiente, pentru necesarul aplicaŃiei la categorie. Mai
departe: membrii grupului au ales, prin calificări conform acestor criterii, Dickens,
Tolstoi, D.H Lawrence. Ce rezultat au produs aceste lecturi, autoarei articolului? "Singura
opŃiune pe care am avut-o, în final, a fost sabotarea categoriei clasicilor." De ce oare? -
mă întreb eu. "M-am muncit cu 'Femei îndrăgostite' sau 'Anna Karenina', încercînd cu
disperare să descifrez un grăunte de înŃeles, un scop oarecare în aceste cărŃi. Cititul
acestor romane mi-a indus o stare de oboseală şi de iritare după nesfîrşitele pagini cu
pălăvrăgeală absolut inutilă. ConversaŃii plictisitoare, una după alta, şi foarte puŃine dintre
ele avînd legătură cu dezvoltarea naraŃiunii - sau măcar prea puŃin încît să poŃi vorbi
despre asta." Şi autoarea trece chiar la exemple, pentru spiritele care lucrează curent cu
exemplificări pentru o rotundă înŃelegere a unui fenomen: "În 'Anna Karenina', Contesa
Ivanovna îşi întreabă oaspeŃii: Şi despre ce aŃi vrea să vorbim astă-seară? În zilele
noastre" - comentează autoarea noastră transoceanică şi modernă - "nimeni nu inventă
astfel o conversaŃie. Dar o persoană era judecată după cît de bine putea vorbi despre cît
mai multe subiecte. Chiar şi sub apăsarea plictiselii pe care mi-au produs-o aceste lecturi,
am fost totuşi impresionată de cît de mult preŃuiau oamenii o conversaŃie în acele
vremuri." Şi de aici încolo, autoarea cursivului din ziarul de circulaŃie naŃional-atlantică
divaghează asupra conversaŃiei: categorii, calităŃi, efecte şi defecte, "exemplificaŃi". În
finalul articolului, autoarea consemnează rezultatele spiritului democratic, exersat în
mijlocul grupului său de lectură: pentru virtuŃile educaŃional-conversative - medalie de
life-style la moderni - clasici au primit, totuşi, 5 voturi pentru - unul împotrivă.
DemocraŃia lucrează şi în cultură.
Mă opresc aici. Nu vreau să cad nici în demagogie sarcastică, nici în pedanterie
infatuată. Mă voi mulŃumi să spun: ferice de culturile sau civilizaŃiile chiar aşa: mai de-
vansate, în care, însă, clasicii literaturii universale sînt clasici pentru că spun încă
sufletelor şi minŃilor noastre mai mult decît cuvintele care se adună în paginile lor.
Culturile pentru care clasicii sînt mai mult decît o artă a conversaŃiei - înŃelesuri se adună
printre vorbe - iar suprafeŃele mai acoperă încă şi adîncimi. Chestiune şi de perspicacitate,
dar şi de rădăcini. Ferice de civilizaŃiile în care clasicii literaturii sînt încă o educaŃie
primară - şi parte a conştiinŃei de sine.

27 septembrie 2001
 95

Corneliu Medvedov - "Ovidiu Gologan"

Am primit cu mare plăcere o carte de film. O pasăre rară în zilele noastre, cînd nici
filme adevărate nu mai avem, nici autori prea entuziaşti, dedicaŃi cinematografului.
Decăderea filmului (peste tot în lume - mă grăbesc să spun) în industrie şi divertisment, în
zaiafet de emoŃii şi instincte primare, în "business show" cum figuris: sex şi violenŃă,
marŃialităŃi şi trivialităŃi - toate acestea au alungat starea de graŃie numită artă din
studiourile producătoare - din pelicule, din mintea iubitorilor de cinema -, au scos
cinematograful din preocupările esteticii generale. Despre filmele de astăzi se pot spune
puŃine lucruri. Dar pe vremuri..., pe vremuri, filmul era cea de-a şaptea artă.
Corneliu Medvedov - operator de film care şi-a descoperit şi pasiunea istoriografiei -
ne aminteşte ce a însemnat cîndva cinematograful - ce talente extraordinare au crescut în
ambianŃa cinematografiei româneşti - şi ce depozit uimitor de cultură reprezintă istoria sa.
Cartea - apărută într-o serie ce face cinste Uniunii Cineaştilor din România - este dedicată
unui operator, Ovidiu Gologan, probabil cel mai interesant creator de imagine pe care l-a
avut cinematograful românesc de la ivirea sa şi pînă dincolo de graniŃa secolului născut în
explozia imaginii. Ovidiu Gologan şi-a legat numele de kilometri de peliculă filmată - de
jurnale de actualităŃi, de reportaje de front, de portrete (ni l-a lăsat, printre multe altele,
moştenire pe Enescu la el acasă); ochiul său febril a împărtăşit celuloidului pentru
eternitate evenimente tulburătoare din istoria acestei Ńări (ziua de 23 august 1944, Teatrul
NaŃional din Bucureşti fumegînd tragic după bombardamente - execuŃia mareşalului Ion
Antonescu) - a fost semnatarul imagiunii în nenumărate documentare din toate vremurile
României - şi mai bune şi mai rele; a fost director de imagine la multe filme de lung
metraj cu varii calibre - a fost însă şi operatorul, artistul desăvîrşit, forŃa tulburător
creatoare ce a contribuit definitoriu la realizarea a două capodopere cinematografice
româneşti - "Moara cu noroc" şi "Pădurea spînzuraŃilor" - filme ce stau de drept în istoria
cea mai înaltă şi nobilă a cimenatografului mondial. Ovidiu Gologan a avut şansa de a se
întîlni pentru aceste două filme cu doi mari regizori, două talente artistice excepŃionale şi
excepŃional potenŃatoare pentru energiile tuturor colaboratorilor - Victor Iliu şi Liviu
Ciulei - care, la rîndul lor, îşi datorează izbînzile extraordinare din aceste două filme,
artistului desăvîrşit, profesionistului impecabil, dublat de o profundă sensibilitate, care a
fost Ovidiu Gologan.
Corneliu Medvedov îi dedică o monografie bogat şi precis documentată. Un tur de
forŃă prin hăŃişurile arhivelor întinse pe aproape întreg secolul douăzeci (Ovidiu Gologan
s-a născut parcă predestinat în anul primului film românesc de adevărat lung metraj,
"IndependenŃa României"- 1912 - şi s-a stins din această viaŃă în 1982). O biografie plină,
umblată, populată de mulŃime de oameni interesanŃi, care au contribuit direct sau indirect
la formarea artistului - Orson Welles, Eduard Tissé, John Grierson - sau David Oistrach,
Yehudi Menuhin, Ilya Ehrenburg, Georges Sadoul, Roberto Rosellini - lista sună
incredibil, chiar departe de a fi completă - fie şi numai preŃuirea declarată a acestor
oameni de imensă valoare intelectuală şi artistică pentru românul Ovidiu Gologan ar fi
fost suficientă pentru a-l transforma pe ucenicul vrăjitor de lumini într-o adevărată
legendă.
 96

Dar preŃuirea a venit după, şi prin, filmele sale - acolo stă adevărata legendă a
operatorului Ovidiu Gologan. PuŃini artişti ai imaginii au atins profunzimi ale expresiei
cinematografice aşa cum a făcut-o Ovidiu Gologan - puŃini mînuitori ai aparatului de
filmat au trecut pragul tehnicităŃii - obligatorii, de altfel - pînă la înălŃimea unde spiritul se
descătuşează de orice povară a mijloacelor. Amestec inefabil de experienŃă, intuiŃie şi
creativitate, discursul cinematografic propus de Ovidiu Gologan depăşeşte în bună
măsură chiar limitele speciei, şi intră într-o osmoză mai complicată în care îşi dau
întîlnire toate artele - şi nu de puŃine ori evocă instrumente de analiză şi definire din sfere
depărtate, cum ar fi psihologia sau observaŃia sociologică.
Meritul monografului Corneliu Medvedov a fost capacitatea de a revela în puŃine, dar
extrem de dense pagini toate laturile personalităŃii lui Ovidiu Gologan: de la virtuŃile unui
caracter: dăruirea umană, abnegaŃia familială sau generozitatea şi modestia - pînă la
resorturile intime şi foarte complicate ale febrei creatoare. Analize serioase şi pline de
miez ale filmelor - admirabilă şcoală a mijloacelor şi înŃelesurilor meseriei de
cinematografist; citate numeroase din filmologi consacraŃi; desfăşurări de date minuŃioase
asupra contextelor - cinematografice, dar şi istorice generale - toate acestea fac din cartea
lui Corneliu Medvedov un document de excepŃie pentru istoria cinemtografului românesc
- şi o mărturie singulară pentru lumea largă a filmului asupra unui mare creator român.
Cartea e scrisă cu vizibilă dragoste şi admiraŃie, iar printre pasaje şi capitole se insinuează
uneori o stare de autentică emoŃie care depăşeşte cu mult limitele obişnuite ale unei
monografi. Corneliu Medvedov a compus un adevărat şi îndreptăŃit omagiu, dintre cele
care trăiesc peste mode şi vremuri şi dau samă despre faŃa luminată a lumii noastre.

11 octombrie 2001
Ernest Gellner - "NaŃionalismul"

"Francez este oricine o doreşte" - o propoziŃie simplă a unei jurnaliste pariziene, care
rezolvă cu seninătate problema naŃionalismului pentru francezi, mai ales în contextul
epocii migraŃiilor globale. În alte părŃi ale pămîntului, chiar în vecinătatea continentală a
francezilor, lucrurile nu s-au arătat la fel de simple şi senine: naŃionalismul a însîngerat
Iugoslavia un deceniu întreg, a stîrnit măceluri în Orientul Apropiat, războaie civile în
fosta Uniune Sovietică, alimentează porniri revanşarde şi iredentisme furibunde -
crispează relaŃii între veri de sînge şi limbă maternă. NaŃionalismul este mai curînd un
termen peiorativ, căci prin excesele sociale, politice şi comportamentale pe care le-a
declanşat de-a lungul timpului a înghiŃit hulpav şi a făcut - pe nedrept - aproape uitate
sentimentele naŃionale pozitive, patriotismul firesc şi mîndria naŃională - atitudini morale
care nu au nici o legătură cu extremismul, cu violenŃele, cu crimele. Din păcate, abuzurile
discursului naŃionalist - practicat parcă în tot mai multe limbi ale pămîntului - au topit
toate sentimentele naŃionale legitime în acelaşi cazan smolit al inflamaŃiei de
apartenenŃă: ori naŃionalist - ori "vînzător de patrie", "iudă", şi ce ne mai e dat să auzim
aproape în fiecare zi. NaŃionalismul a ajuns, în această formă virulentă, o plagă socială şi
o capcană ideologică - de aceea sînt binevenite încercările serioase de explicare a
fenomenului - şi de repunere a ideei de naŃionalism în matricea sa originară şi pozitivă.
 97

O astfel de tentativă este şi cartea lui Ernest Gellner, profesor de filosofie şi cercetător
o viaŃă întreagă al fenomenului naŃionalist. "Fenomen" - deşi naŃionalismul trebuie
catalogat în primul rînd ca doctrină politică: teoria îşi descrie obiectul ca rezultantă a
osmozei între o cultură şi o formă de organizare socială. NaŃionalismul a apărut ca o
fantezie a iluminiştilor secularizanŃi (cred unii istorici) - Ernest Gellner argumentează un
proces mai complicat şi cu siguranŃă mai corect, căutînd rădăcinile naŃionalismului în
schimbările sociale majore induse de industrializare - de apusul epocii şi societăŃii de tip
agrarian sau feudal - dispariŃia unui sistem de caste şi apariŃia unei populaŃii migratoare
cu idealuri egalitariste, clase şi pături sociale educate şi anonimice. Dezvoltarea
industrială şi creşterea puterilor statului au favorizat implicit congruenŃa unor elemente -
în principal: cultura "înaltă" şi democratizată, etnicitatea care îşi reclamă legitimitatea din
cultura împărtăşită, şi re-configurări teritoriale. "NaŃionalismul este un principiu politic
care susŃine că similaritatea culturii este liantul social de bază" - în termenii lui Ernest
Gellner. O naŃiune - un stat: aceasta este formula care lămureşte cel mai simplu ideea
naŃionalismului. Mai departe însă, lucrurile se complică: ce criterii validează cu adevărat
apartenenŃa la o cultură sau alta? Care sînt limitele şi cît de elastice barierele ridicate de o
obîrşie? Unde sînt marginile morale ale acŃiunii politice şi sociale care încearcă să
păstreze unitatea şi puritatea compoziŃiei cultură-etncitate-teritorialitate?
Ştim astăzi, din păcate, ce înseamnă cuvintele "purificare etnică". Avem o imagine
concretă, din păcate, a carnagiului săvîrşit în numele apartenenŃei. Auzim încă, mulŃi cu o
tresărire de spaimă care vine din amintire, sintagma "crime împotriva umnaităŃii" - nu în
filme povestind procesul de la Nürnberg, ci în jurnale de actualităŃi despre Tribunalul
InternaŃional de la Haga. NaŃionalismul a evoluat rapid ca fenomen social în secolul
douzeci - şi prea repede a deviat în extreme - o lecŃie care încă nu a fost suficient
desluşită, cu atît mai puŃin învăŃată.
Cartea lui Ernest Gellner - apărută la editura "Librom Antet" în colecŃia "Incitatus" -
este într-adevăr o bună incitare - la înŃelepciune. "NaŃionalismul" este ultimul său eseu de
doctrină politică şi filosofia istoriei, şi reprezintă, în opera sa, probabil cea mai completă
abordare a subiectului. Termenii eseului sînt academici, dar învioraŃi stilistic de o
remarcabilă mobilitate intelectuală şi coloraŃi de asocieri surprinzătoare care fac deliciul
lecturii. JudecăŃile şi concluziile exprimate aici au acoperirea a zeci de ani de studiu şi
maturare - şi confirmarea experienŃei directe în realitatea anilor `90. ObservaŃiile
autorului - încheiate prin forŃa împrejurărilor în anul 1995 - capătă astâzi, dincolo de
pragul mileniului, tonul unor profeŃii împlinite. O carte inteligentă şi serioasă, de reper,
care nu ar trebui să aibă destinul unei voci în pustie.

18 octombrie 2001
Teodor Vârgolici - "Portrete şi analize literare"

Încă o carte care este exact ceea ce spune că este: o colecŃie de "Portrete şi analize
literare". Autorul, Teodor Vârgolici, este unul dintre criticii noştri ajunşi sub zodia
senioratului - şi unul dintre cei mai pasionaŃi şi dedicaŃi analişti ai literaturii române. Cu
decenii în zestrea-i bio-bibliografică, criticul care a debutat sub ochii maestrului său,
 98

George Călinescu, a lucrat cu aceea consecvenŃă care se transformă cu timpul în

abnegaŃie, la cercetarea şi popularizarea literaturii române majore: timpul său preferat este
secolul cuprins între cărŃile de întemeiere a literaturii române moderne şi pînă la vîrful
interbelic, cînd statutul de "naŃional" în literatura română a tins, cu îndreptăŃire, să devină
"european" şi chiar "universal".
Teodor Vârgolici adunâ în acest nou volum de "Portrete şi analize literare", apărut la
Editura Gramar - harnică şi îndatoritoare literaturii române ca întotdeauna (deşi, măcar în
paranteză, trebuie să observ că această apariŃie este cam economicoasă, editura lipsindu-l
tocmai pe acest autor, unul dintre cei mai asidui şi merituoşi prefaŃatori ai săi, de un
minim aparat introductiv!) - aşadar Teodor Vârgolici adună într-o nouă sinteză 25 de
scriitori români: de la "Gheorghe Asachi - ctitor al literaturii române", pînâ la Marin
Preda, la ceasul "Întîlnirii din Pămînturi". Între aceste coperŃi, Teodor Vîrgolici revine la
autorii săi preferaŃi, piloni de rezistenŃă ai literaturii noastre naŃionale: Alecu Russo,
Negruzzi, Bolintineanu (căruia Vîrgolici i-a alcătuit ediŃia critică de referinŃă în literatura
română contemporană), urmează Vasile Alecsandri, Haşdeu, Nicolae Filimon, Eminescu -
fireşte -, Odobescu, Coşbuc, Delavrancea, Panait Cerna, Sadoveanu, Gala Galaction,
Mateiu Caragiale, Cezar Petrescu, Gib Mihăescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Jean
Bart - dacă i-am mai fi avut între aceste pagini şi pe Caragiale şi Slavici, probabil că vă
recomandam de-acum o istorie esenŃială a literaturii române moderne - şi vă mărturisesc
că nu înŃeleg ce l-a oprit pe Teodor Vîrgolici de la completarea unui asemenea proiect,
după atîŃia ani de cercetare sistematică şi rodnică. Criticul echilibrat, raŃional - tehnic, dar
cu măsură, mai curînd cu profilul calmului intelectual asociat unui Tudor Vianu, deşi,
cum spuneam, a crescut în apropierea vulcanului numit George Călinescu, a cărui lavă a
produs, în general, arsuri definitive cam tuturor celor care i-au traversat aria de revărsare -
criticul temeinic argumentativ este dublat de un migălos istoric literar - o combinaŃie de
calităŃi care îi recomandă studiile unui public extrem de larg, de la elevul de gimnaziu,
pînă la cercetătorul sau criticul de profesie. Textele lui Teodor Vârgolici respiră sobrietate
academică, dar sînt limpezi şi accesibile. Pot fi caracterizate şi ca didactice - căci texte de
învăŃătură sînt. Aş spune chiar că Teodor Vârgolici cultivă cu o certă mîndrie spiritul
pedagogic - pentru că îi înŃelege sensul nobil şi îl slujeşte cu vocaŃie şi aplicaŃie. Un critic
şi istoric literar dintre cei care lucrează cu mare trudnicie la casa fără de sfârşire a
literaturii naŃionale, cu convingerea onestă şi profund democratică în esenŃa ei, că acest
edificiu este patrimoniu şi adăpost de suflet tuturor vorbitorilor de limbă română.

25 octombrie 2001
Ion Podoleanu - "Baronul"

O carte aspră, despre o realitate aspră: viaŃa la Canal - e vorba despre cea de-a doua
ediŃie a şantierului Dunăre-Marea Neagră, lucrarea făptuită sub semnul măreŃelor
împliniri multilateral dezvoltante, iar nu de ediŃia princeps, din anii '50, iniŃiată ca lagăr
de muncă pentru condamnaŃi politici. DiferenŃa s-a dovedit în cele din urmă absolut
minimă: munca la Canal a fost, pînă la sfîrşit, o pedeapsă - de un fel sau altul.
 99

Nu avem multe mărturii directe. Zgomotul şantierului a încetat cu mult înainte ca

cineva să poată dezvălui public şi deplin condiŃiile subumane în care a fost muncită acestă
lucrare. După '89, alte orori - mai vechi sau mai proaspete - au avut prioritate la ieşit în
vileag; chinurile şi mizeria morală pe care le-au îndurat pe acel şantier zeci de mii de
sacrificaŃi au rămas amintiri personale. Iată însă o carte ce vine să răscolească amintirile,
să redeschidă răni şi să mai adauge o filă într-un dosar - autentic, nu din cele fabricate de
circumstanŃă - asupra ultimei jumătăŃi de veac în România.
"Baronul" (editura "Sempre", colecŃia "Proză") este un roman încrîncenat. Născut
probabil din experienŃa directă a autorului. Povestea este prea dureros realistă şi prea
dramatic presărată cu detalii credibile pentru a fi rodul unei documentări sau re-istorisiri.
Un militar - poate doar angajat civil în cadrul armatei - este detaşat la Canal pentru nişte
păcate nelămurite, între care tatăl preot ocupă, ca şi în anii '50, un loc de frunte. Omul se
dovedeşte cinstit, muncitor, cu frica lui Dumnezeu şi cu reală compasiune pentru confraŃii
de chin, chiar dacă locul blestemat îşi pune stimagtul durităŃii şi pe chipul său. Încet, dar
sigur, ajunge "Baronul" - nu personajul mafiotic la care ne-am putea gîndi în jargonul de
astăzi, ci mai curînd nobilul de viŃă veche şi războitorul cu morile de vînt din istoriile de
altădată. Povestea romanului e simplă, o curgere continuă de mici întîmplări cotidiene,
lipsite de orice emfază sau glorie, descriind exact contrariul propagandei oficiale a
timpului, adică: o realitate de coşmar pentru majoritatea celor angajaŃi în tăierea în piatră
seacă a "Magistralei albastre" - cum o alintau poetic ziare şi cîntece de muzică uşoară. În
dosul gardului însă, erau oameni zdrenŃuiŃi, înfometaŃi, înfriguraŃi, umiliŃi. Bolgiile
infernului se ascundeau sub reportajele voioase cu ceremoniile pionereşti prilejuite de
fiecare kilometru pietruit, care, în fapt, mai înghiŃise, tăcut şi muşamalizat, vieŃi omeneşti.
Iar din această perspectivă, romanul este simbolic pentru mare parte din opera de
construcŃie socialistă - sigur pentru cea în forŃă şi forŃată.
Ion Podoleanu spune - sau îşi spune - povestea cu obidă. Scriitura este nervoasă,
îndesată, întunecoasă. O atmosferă de "Şoferi ai Iadului", dar avînd ca miză nu doar
cîştigarea existenŃei într-o junglă cu nume de aşezare omenească, ci supravieŃuirea într-o
lume care redesoperea plăcerile faraonismului şi avantajele sclavagismului. Romanul are
un ritm sufocant - doar vreo două momente de respiro narativ şi tot cam atîtea intarsii
meditativ-discursive, care de altfel ştirbesc unitatea de fond a textului. Aceste mici
pierderi din albia furioasă a cărŃii sînt însă pardonabile prin sinceritatea cu care
personajul/autorul îşi declină portretul psihologic - spaŃiu confesiv pentru care a simŃit
nevoia unor momente de acalmie narativă. Gîndul autorului este păstrat intact în forma lui
iniŃială: fie că a fost aşezat pe hîrtie acum două decenii, fie că a fost rostit în surdina
singurătăŃii şi neputinŃei furioase timp de aceleaşi două decenii, autorul nu îşi reneagă nici
credinŃele, nici îndoielile, nici speranŃele dovedite naive şi deşarte, din cele vremuri.
O defulare tîrzie - dar meritată. Romanul - poate scris recent, poate conservat cu
sfinŃenie în litera şi spiritul său, oricum însă hrănit dintr-o justificată revizuire morală -
trăieşte prin calitate literară, depăşindu-şi premiza oarecum documentară. Din amintire se
întrupează de atîtea ori literatura - şi atîŃia prozatori remarcabili. În "Baronul" lui Ion
Podoleanu, fraza simplă, fără ocolişuri eufemistice sau ornante, are constanŃă expresivă,
iar tensiunea uriaşă care apasă încă de pe coperta mai mult neagră decît altcumva este
creată fără artificii de stil, ci doar din forŃa interioară a cuvîntului, prin aspră directeŃe şi
prin viteza năucitoare a frazei. Această tensiune rău prevestitoare creşte din prima pagină
 100

a romanului şi nu este limpezită nici în ultima sa filă. Nu pare o atitudine auctorială

dictată de modă, ci un reflex literar încredinŃat - şi corect, la vremuri rău prevestitoare.

27 august 2002
George Vulturescu - "Nord şi dincolo de Nord"

"Nordul este o pâclă, zice Ion/ Nordul e o valvă a nopŃii, adaugă tot el./ Nordul este
când vezi, spun." - zice George Vulturescu, "Poet sătmărean" şi Poet al Urbei, după cum
îl identifică şi colecŃia editurii "Dacia" în care putem citi acest omagiu adus Nordului.
PoziŃie cardinală în antropogeneza spaŃiului românesc, cu procesiunea măştilor sale
inconfundabile, amestecat hieratice, aspru Ńîpuritoare sau macabru-vesele ca la SăpînŃa;
acest Nord autohton este însă şi parte a axei lumii, misteriosul stîlp al pămîntului în
TradiŃia Primordială şi în cosmogoniile iniŃiatice, unind Apexul Cerului cu centrul
infernului, fir nevăzut pe care scoboară în lume avatarul divinităŃii...
Dar pînă la revelaŃia cea senină a Dumnezeirii, poetul a descoperit, în Urbea sa
spirituală, că "Nordul există în orice om ca şi demonicul"; deşi, paradoxal, inaccesibil,
căci "Nordul e un templu semeŃ cu o sută de porŃi deschise, şi totuşi, puŃini sunt cei care
te găsesc..." Căci, pe scurt: "A vedea în Nord este un act religios." conchide exploratorul
septentrional George Vulturescu,
"Nu arbori mă interesează în Nord/ ci convulsia fumului în gândurile mineralului,/ sub
fulgere, nu iarba mătăsoasă o caut ci/ ci convulsia chimică a verdelui care derutează/
drumurile aştrilor, nu nesfârşirea orizontului/ o contemplu ci vacarmul negru al ochiului/
orbit, rara forŃă a visului de-a elibera/ forma din negru în negru călcând." - poezie şi
discurs, după cum sper că se vede cu limpezime, o proză armonică, formă lirică elegantă
şi modernă, cu tema principală în accente filosofice (ceea ce o coboară deseori în livresc)
şi, uneori, cu modulări liturgice, care o ridică la loc pe piedestalul emoŃiei poetice.
Presupun că şi reluarea obsesivă a unor versuri/pasaje întregi în contexte diferite ale
plachetei este parte a aceluiaşi ritual cvasi hipnotic: "Nordul nu e o temă, nu poate deveni
proiect, el nu/ se lasă peste terase ca un linŃoliu, nu atârnă/ peste vârfuri de brad ca o
ceaŃă, nu se/ zdrenŃuieşte peste acoperişuri precum amurgurile./ Pieziş, Nordul stă peste
litere şi prin/ nămolurile scrisului îşi târăşte animalele/ diforme ale NopŃii."
"Acum ştii: Nordul este întemeiat pe verb." - pare a aduce George Vulturescu lumina
finală, adevărul ultim al cardinalităŃii sale interioare - şi în acest punct, avem confesiunea
de artă poetică cea mai lămuritoare, cea care îl uneşte pe stihuitor cu întunecosul
metafizician, modelînd un trup unitar din esenŃe dure, agresive, periculos reactive:
"Numai în Nord mâna cu care scrii e una cu mâna de pe cuŃit..."
Dar George Vulturescu, deşi insistă, iarăşi obsedant, asupra violenŃei întunecate a
spiritului nordic, nu este el însuşi atît de fioros - mai curînd, este un supravieŃuitor în
spaŃiul Nordului, şi nu un casap mîntuitor, aşa cum s-ar putea deduce din versul său; un
poet legat de întuneric numai prin cuvinte şi prin hedonismul referenŃialităŃii. George
Vulturescu scrie scrisori din Nordul său: poveşti şi vise umbroase, care sînt eliberare din
înfricoşarea pe care întunericul i-o produce în străfundul sufletului său poetic şi urban.
 101

Călătoria lui de la Nord spre mai departe de Nord este, în fapt, un catharsis, pentru că
"Nordul este, înainte de toate, o eliberare de argilele materiei.".
Deşi..., deşi sînt lucruri din care nu poŃi scăpa: "Din Numere şi Forme nu poŃi ieşi
niciodată" - ştia Baudelaire, unul dintre fraŃii de cruce poetică şi spirituală pe care şi-i
declară George Vulturescu aproape la fiecare vers (sînt mulŃi şi frumoşi: Blake, Whitman,
Poe, Shelley, Byron, Borges...). George Vulturescu nu poate ieşi din iubirea lui
înspăimîntată pentru Nord şi nici din "Gheara cuvântului", care îl urmăreşte ca Erinie, dar
şi înger tămăduitor, prin toate cărŃile sale de poezie.

8 noiembrie 2001
Thomas Morus - "Utopia": Locul mai bun, de nicăieri

"La drept vorbind, şi ca să-Ńi mărturisesc adevărul, şi eu stau la îndoială dacă să

tipăresc sau nu această carte." - spune Thomas Morus într-o scrisoare către prietenul său
Petrus Aegidius, pe numele de zi cu zi Peter Gilles - scrisoare care este şi "Precuvântare
la scrierea despre cea mai bună formă de guvernământ": "Gusturile oamenilor sunt atât de
felurite - unii sunt aşa de morocănoşi din fire, în inima unora e atâta recunoştinŃă, iar
judecata altora e atât de ciudată - încât cei care duc o viaŃă veselă şi fără griji şi se lasă-n
voia firii lor ies mult mai bine la capăt decât cei care se macină trudind să scoată vreo
carte, la care apoi unii se uită cu dispreŃ sau făcând o mutră acră, în vreme ce altora le
face plăcere şi le aduce folos." Din fericire, Thomas More, zis şi Morus, s-a hotărît în cele
din urmă să-şi publice "scrierea" botezată "Utopia" şi să deschidă astfel un capitol
nebănuit de prolific în literatura şi cultura lumii. Şi să supravieŃuiască pînă astăzi, dovadă
stînd faptul că ajuns într-o "Bibliotecă ideală" a editurii "Mondero".
Utopia: nu numai o specie literară, dar şi un tipar de gîndire - o atitudine socială, nu de
puŃine ori acŃiune politică, întotdeauna o perspectivă morală. O formă de visare cu ochii
minŃii, o fantezie a inteligenŃei pozitive - o credinŃă (atît de vulnerabil naivă, din păcate)
în mai bine. Nici o fantezie utopică nu s-a împlinit pînă acum în vreo realizare concretă şi
durabilă în istoria omenirii - toate au eşuat lamentabil sau chiar răsunător; în schimb,
utopiile negative - distopiile - au avut mai mult succes, căci lumea este un basm distopic,
în care răul învinge sistematic binele şi pulverizează consecvent bunele intenŃii. Dar toate
aceste contrarietăŃi ale lumii în carne şi oase i-au îndîrjit mai vîrtos pe visători - şi utopiile
au înflorit cu încăpăŃînare, chiar şi în cele mai neprielnice anotimpuri pentru visare.
Ou-topos: locul de nicăieri, şi eu-topos: locul mai bun, locul fericirii: acestea sînt
atributele Insulei pe care o vizitează cititorul lui Thomas Morus, prin mărturia unui
navigator inventat, descusut de către autor în adevărate dialoguri platoniciene. Nu
întîmplător: "Utopia" lui Morus este şi o replică la construcŃia lui Platon, ale cărui "Stat",
"Republică" şi "Legi" sînt contestate direct în această poveste apocrifă, dar şi pilduitoare.
Într-un studiu celebru, "Thomas Morus şi criza gîndirii europene", André Prévost
măsoară distanŃa dintre Platon şi filosofia socială a lui Morus: "Utopia constituie un Stat
liberal şi nu un stat totalitar, el oferă tuturor posibilitatea de a avea acces la cele mai înalte
funcŃii, gratuitatea culturii, libertatea religioasă şi libertatea politică; pe scurt, 'Libertatea'
este principiul care animă constituŃia utopiană. În Republica lui Platon, dimpotrivă, totul
 102

este subordonat societăŃii ca un absolut. RaŃiunea practică ordonă cu răceală înlăturarea

fără şovăială a copiilor cu metehne. Totalitarismul ideologic al lui Platon taie în carne vie
fără scrupule. El are propria lui justificare, justiŃie şi morală. Comunismul totalitar al lui
Platon se opune comunismului liberal al lui More." - diferenŃa este, într-o bună măsură, şi
altfel spus, drumul parcurs în evoluŃia socială de la autocraŃie la democraŃie: este actul de
naştere al umanismului, liber încă, la vremea aceea, de orice tutelă fals protectoare a
alianŃelor ideologice.
"Oricum, scumpe Morus, ca să-Ńi spun adevărul adevărat, aşa cum mă-ndeamnă
cugetul meu" - zice exploratorul Insulei Utopia - "acolo unde domneşte dreptul de
proprietate şi unde totul se măsoară cu bani, statul nu va fi niciodată cârmuit nici pe calea
dreptăŃii şi nici pe cea a îndestulării, afară numai dacă tu crezi că domneşte dreptatea
acolo unde lucrurile cele mai de seamă încap pe mâna celor mai ticăloşi, sau că traiul e
fericit acolo unde toate bunurile sunt împărŃite între câŃiva oameni, foarte puŃini la număr,
ei înşişi nefiind prea înlesniŃi în toate privinŃele, pe când ceilalŃi trăiesc de-a dreptul în cea
mai cruntă mizerie." Una dintre expunerile concise şi convingătoare ale criticii
morusiene, observaŃie şi judecată care traversează istoria pînă astăzi, şi ar trebui să dea de
gîndit tuturor reformatorilor care au păstrat un dram de bună-cuviinŃă. "Utopia" lui
Thomas Morus este şi o bucată literară remarcabilă, prin savoare narativă, eleganŃă
stilistică şi calitatea subtilă de satyricon - dar fără îndoilă că ceea ce a nemurit această
carte este, în primul rînd, gîndul său moral şi moralizator; şi apoi generozitaea mesajului
umanist învelit în frumuseŃea proiectului social. Toate acestea se nasc din credinŃe înalte
şi din virtutea principiilor stabile. PreŃul acestor încredinŃări poate fi uneori foarte dureros
- Thomas Morus a plătit cu capul consecvenŃa principiilor sale; dar şi moştenirea lăsată
este cu atît mai preŃioasă şi durabilă.
"Nu pot să nu mărturisesc fără înconjur că la utopieni sunt o mulŃime de întocmiri pe
care mai mult doresc decât nădăjduiesc să le văd statornicite şi în statele noastre." - îşi
încheie cu amară luciditate Thomas Morus relatarea despre "Insula de nicăieri". Din
fericire însă, luciditatea, chiar şi amară, nu a distrus niciodată corola de minuni şi
speranŃe ale omenirii.

14 noiembrie 2001
Traian Cavassi - "O viaŃă dedicată muzicii şi
idealului naŃional"

...Se numeşte cartea de memorii, articole, evocări, scrisori, pe care Liviu Cavassi, fiul
celebrului tenor Traian Cavassi, a adunat-o în amintirea tatălui său. Muzică şi ideal
naŃional? Iată şi argumentul acestei alăturări organice şi lipsite de orice implicaŃie
demagogică în vremurile cînd astfel de cuvinte aveau acoperirea faptelor: "În satul
Boghiş, de către marginea Ńinutului românesc, s-a sărbătorit împlinirea a 15 ani de la
înfiinŃarea corului sătesc. Se ştie ce sunt, dar mai ales, ce au însemnat corurile săteşti în
Ardeal, sub stăpânire maghiară. Întâlnirea regulată a sătenilor, tineri şi bâtrâni,
comunicarea gândurilor şi simŃirii, înălŃarea sufletelor prin melodiile duioase sau cele cu
accente de bărbăŃie în care se cristaliza pentru totdeauna graiul adevărat românesc,
 103

însemna, alături de biserică, şcoala unde se învăŃa păstrarea naŃionalităŃii. Cine avea
curajul să înfiinŃeze şi să conducă un astfel de cor trebuia să se pregătească oricărei
lovituri furişe sau făŃişe din partea asupritorului. Aşa începeau cei mai mulŃi eroi de
dincolo. Se înflăcărau încălziŃi de accentele cântului românesc, în curând deveneau nişte
iluminaŃi şi fanatici propovăduitori ai adevărului naŃionalist, ca în urmă să sfârşească prin
temniŃele VaŃului sau Seghedinului." - am închis citatul dintr-un articol apărut în
publicaŃia "łara de Jos", 1924. Un asemenea iluminat şi înflăcarat propovăduitor al
sentimentului naŃional a fost Traian Cavassi, un împătimit al muzicii şi al românismului,
în specie nobilă - copilul care a înfiinŃat primul său cor în gimnaziu - mai apoi, corul
bărbătesc din Boghiş care a păstrat acest sat românesc în România, căci a întîmpinat
Comisia ConferinŃei de pace de la Paris - sosită, în 1920, pentru a trasa graniŃa dintre
România şi Ungaria - a întîmpinat-o în cap de uliŃă cu bravul cîntec românesc "Pe-al
nostru steag e scris Unire" şi astfel a fost limpede pentru toată lumea pe ce pămînt calcă;
înainte însă, în 1918, Traian Cavassi a fost cel mai tînăr reprezentat al Ardealului de Nord
la Marea Adunare Constituantă de la Alba Iulia - numele i-a rămas încrustat în Cartea de
onoare a Marii Uniri - care nu a fost deloc o plimbare cu steaguri vesele, ci o luptă surdă
cu Parlamente adverse, cu miniştri străini locului şi în făŃişă duşmănie şovină, cu soldaŃi
de ocupaŃie, cu administraŃii discriminante, cu gări ostile şi prea îndepărtate de Ńară, cu
bande secuieşti de tîlhari la drumul mare - Marea Unire s-a făcut cu înflăcărare, dar şi cu
sînge şi martiriu; Marea Unire nu s-a încheiat în ziua de 1 decembrie 1918 - au mai trecut
încă luni grele şi întunecoase pînă cînd Armata Română a readus łările de Sus şi de Jos
ale Ardealului, łara Oaşului, Banatul şi Ardealui de Nord în Ńara România, acolo unde le
era locul de zămislire şi durare. Românii care au supravieŃuit înstrăinării de Ńară au trecut
prin chinuri grele - cea mai grea fiind cu siguranŃă dez-naŃionalizarea la care au fost
supuşi. Traian Cavassi aduce tulburătoare mărturii: de la pervertirea bisericii naŃionale, la
desfiinŃarea şcolilor româneşti - de la maghiarizarea numelor, pînă la îngroparea de vii în
pămîntul furat, aşa cum s-a întîmplat cu avocat dr. IoniŃă Cioardaş (fiul protopopului din
comuna Droha) şi cu avocat dr. Augustin Bolcaş, conducătorii românilor din Beiuş, sau
arşi de vii, precum 40 de Ńărani din Beliş, judeŃul Cluj. Dumnezeu să-i mîntuiască, ca
martiri ai neamului romănesc, cei care, în acele vrremuri cumplite, au păstrat în viaŃă
graiul, sufletul şi, prin acestea, întreaga fiinŃă naŃională.
Astăzi, cînd negociem globalizarea şi moneda unică europeană, e greu de înŃeles ce
dramă au suferit locuitorii unei Ńări sub stăpînire - astăzi, cînd miniştri din Ńări vecine îşi
comemorează conaŃionali pe teritoriul Romăniei şi apoi negociază cu guvernul de la
Bucureşti legitimaŃii de maghiar, e greu de înŃeles cum un Traian Cavassi, autorul acestor
memorii, locotenent chiar fiind în armata austro-ungară, era acuzat pentru convingerile şi
activitatea lui în favoarea românismului şi era întemniŃat, păzit de soldaŃi secui şi pregătit
pentru a fi executat; a reuşit să evadeze şi destinul l-a purtat apoi la Viena, student şi
membru al SocietăŃii "România Jună", celebra grupare culturală care l-a avut ca prim
preşedinte pe Slavici iar prim bibliotecar i-a fost un tînăr numit Mihai Eminescu. Paşii
vieŃii l-au dus mai departe pe Traian Cavassi pe drumurile muzicii, prin timpuri mai
blînde sau mai aspre, şi i-au păstrat pînă în ultima clipă înflăcărarea înnăscută şi autentică
pentru idealul românităŃii, patosul pentru afirmarea şi păstrarea identităŃii naŃionale.
Această carte-memorie fermecătoare, cu evocări dramatice sau înduioşătoare, de o
sinceritate absolută şi plină de bun simŃ, este o pildă majoră. Într-o scrisoare adresată
 104

fiicei unui prieten, Traian Cavassi nota cu simplitate: "Erai o şcolăriŃă, drăguŃă şi zglobie,
o fetiŃă atunci cînd s-au petrecut cele descrise de mine, privind situaŃia din Satu Mare şi
cred că nici nu realizai ce se petrece în casa Dv., unde puneam la cale toate acŃiunile
importante din aceea perioadă. De aceea le-am descris pe scurt, aşa cum mi-au rămas
imprimate în memorie, fapte care s-au petrecut acum 50 de ani. Noi murim şi urmaşii
noştri nu le vor cunoaşte niciodată, dacă noi nu le vom consemna oricît de lapidar." - Har
Domnului! - spun eu - că avem, iată, cărŃi, iar ele păstrează cu sfinŃenie toate mărturiile
care Ńin istoria vie şi o fac de neocolit.

22 noiembrie 2001
Gheorghe Săsărman - "Sud contra Nord"

Un remarcabil autor de literatură ştiinŃifico-fantastică se reîntoarce în limba română,

după o cură de germanizare. Arhitect de profesie, Gheorghe Săsărman a debutat în volum
prin anii `70, deşi era deja cunoscut din colecŃia de "1 leu" (o, vremuri...) şi din oarece
periodice. Au fost ani în care această literatură numită de "graniŃă" înflorea: vremea în
care explozia tehnologică şi zborurile în cosmos deveniseră o inspiraŃie foarte
stimulatoare, şi deasemenea timpul fabulelor evazioniste dintr-o realitate cu nori cenuşii
la orizontul tot mai strîns. Nu cred că literatura ştiinŃifico-fantastică a fost cu adevărat o
formă de subversiune a ideologiei oficiale, o formă de rezistenŃă culturală, cum tind mulŃi
autori de gen să acrediteze astăzi, dar o evadare din plăcerile realismului socialist şi o
nevinovată pornire spre visare resemnată, cu siguranŃă că au fost, cele tribulaŃii pseudo-
tehnico-ştiinŃifice şi fantasmagorice. Mai apoi, această formă de literatură populară a
devenit o aberaŃie cam bolnăvicioasă, cu scheme narative simple şi imagerie antropoidă
grotescă. Aşa trece gloria lumii.
"Sud contra Nord" ne propune o viziune re-culturalizantă. Nu povestea este partea
revigorantă a cărŃii, ci scriitura. Frumoasă, elegantă - un pic chiar prea demonstrativ
frumoasă şi elegantă - Gheorghe Săsărman scrie astăzi, în ani 2000, extrem de pedant, cu
mare îngrijire pentru expresie şi sintaxă. Termenii tehnici - în funcŃiune ori din jargonul
viitorologic - sînt iniŃializaŃi cu scrupulozitatea definirii lor la nivel de dicŃionar. Fraza
este întotdeauna academică, respectînd rigorile primare ale construcŃiei de şcoală. Înainte
de a fi hăituit de obsesia expresivităŃii stilistice, autorul parcă ar fi mai interesat de un
exerciŃiu de corectitudine şi higienizare în buna limbă românească. Poate o atitudine
polemică - poate mai avem aici şi o umbră din complexul de inferioritate pe care
fabulatorii din genuri literare răsfăŃate l-au inculcat fanteziştilor cosmogonici, pufnind
dispreŃuitor numai la auzul sintagmei "ştiinŃifico-fantastic". ReacŃie lipsită de nobleŃe,
discriminatorie, incorectă politic. De combătut.
Gheorghe Săsărman, fie că se luptă sau nu cu acest injust complex subteran, face
oricum o demonstraŃie de cultură cvasi enciclopedică, raportîndu-se atît la viziunile
întunecoase şi de-acum tradiŃionale din specia science-fiction, fie la confruntările reale şi
imediate pe care le experimentează civilizaŃia noastră. Perspectiva generală este ecologică
şi moralizatoare - iarăşi, formate auctoriale de corectitudine didactică. DemonstraŃia
culturală mai cuprinde o referinŃă savantă (care este şi fundaŃia naraŃiunii) la
 105

hipertextualitatea ocultă a lui Umberto Eco, misterul în care îşi învăluie Gheorghe
Săsărman naraŃiunea şi personajele evocînd tacit, dar explicit proze de succes şi simboluri
generice ale literaturii la modă în anii `80-`90. Aşadar nu numai ştiinŃifico-fantasmagorie
- pare a ne spune autorul -, dar mai ştim şi noi ce sînt acelea referenŃialitate şi
postmodernism - sîntem şi noi la zi - autori la "graniŃă", dar "literatori"...
Eu sînt alături de toate genurile, indiferent de culoarea lor literară - o scînteie de spirit
măcar să aprindă, şi să-şi păstreze o picătură de simŃ al umorului chiar şi în cele mai
negre umori cosmogonice; iată şi motivele de fond pentru care vă invit la această lectură
de vacanŃă cu "Sud contra Nord", numai bună în preajmă de poveste cu Moş Crăciun, la
gura sobei, în lumina misterioaselor flăcări ale amintirilor din viitor.

14 decembrie 2001
Eugen Ionescu - "Elegii pentru fiinŃe mici"

Dacă Moş Crăciun obişnuieşte să vă calce pragul la termenul cuvenit, e bine. Dacă nu
- iaca vine acum, şi vă aduce în dar o cărticică minunată: "Elegii pentru fiinŃe mici",
prima publicată de Eugen Ionescu, tatăl celei "CîntăreaŃă cheală" şi a celor "Rinoceri" şi
al altor "Pietoni ai văzduhului". PuŃini mai ştiu că sacrosantul Eugen Ionescu a fost la
început poet. Această cărticică a trecut aproape neobservată - ca întotdeauna, candoarea
trece neştiută, doar zgomotul şi furia se aud în lume - şi doar ele stîrnesc valuri: "Un mic
soare, Doamne, pentru sufletul meu/ Doamne, eu sînt o frunză,/ Eu sînt o nucă/ Sînt un
broscoi speriat,/ Sînt o vrabie rănită./ Mi-au furat toate cuiburile/ M-au ajuns toate
prăştiile/ Doamne mic, ridică-mă,/ Şi fă-mă fericit/ Ca pe boii cu coarne nevinovate,/ Ca
pe cîinii cu ochi de îngeri,/ Ca pe nenuferi,/ Ca pietrele prietenele."
Cuvintele poetului Eugen Ionescu sînt cuvintele copilului. Acest făuritor de limbă
română şi mai apoi franceză a fost un "copil teribil" în teatrul său, botezat al absurdului.
Dar Elegiile sale pentru fiinŃe mici îl arată doar copil - şi mai arată că teribilismul este o
invenŃie a oamenilor mari şi speriaŃi de singurătate sau uitare: "Stele îmi vorbesc/ Şi mă
iubesc/ Printre flori ascuns/ Cineva a plîns/ Ascuns după pom/ Rîde glas de om/ Şi
drumul visează/ Luna-l priveghează/ Pietrele şoptesc/ Să nu le lovesc." Un copil visează
şi respiră lumea; devine trup şi frate al lucrurilor lumii, o armonie care este doar a
începutului şi sfîrşitului - o cuminŃenie a pămîntului împăcat cu el însuşi: "O, cînd le sînt
frate, clipele cu lucrurile!/ Covorul cu schimonoseli zîmbeşte:/ Dacă-l calci te dojeneşte./
Jos prin crăpături/ Se arată nişte guri./ O, senin o minge/ Doarme, n-o atinge./ Să fii
cuminte şi s-asculŃi/ Ce povestesc păreŃii muŃi/ Să nu le vorbeşti, să le iubeşti,/ De ele să
nu te deosebeşti." Copilul care se trezeşte din visul său devine nesigur, ca în preajma unor
presimŃiri rele: "Copacii fac semne lungi,/ Cui fac semne lungi?/ Apele nu îl oglindesc,/
Apele pe cine caută?/ Vîntul se întoarce obosit/ După cine a fugit?/ Un om se uită în
zare,/ Oftează cu ochii în zare." Şi înspăimîntat de-a binelea e copilul frustrat de visul
său, căci presimte deja apropierea fiarei fără de îndurare: "Şi la noi o dată/ Va veni să
bată/ Peste ape trece/ Nimeni n-o petrece/ Poposeşte-n sat/ Şi nici un lătrat/ Soseşte-n
ogradă/ Cu paşi de zăpadă/ PuneŃi dese perdele/ Să nu vadă-n ele/ PuneŃi lacăt la poartă/
 106

Să nu îl spargă./ Noi să nu Ńipăm,/ Să nu ne mişcăm/ Dacă stăm cuminte/ Poate nu ne

simte."
Nu treziŃi, aşadar, un copil care visează: lacrimile lui de sperietură sînt durerea
nedreaptă care întunecă universul: "Prietene, să plîngem:/ O lacrimă va fi pentru frunza
galbenă./ O lacrimă pentru trandafirul scuturat./ O lacrimă pentru fata moartă./ O lacrimă
pentru durerea fiecărui om./ O lacrimă pentru fiecare piatră,/ pentru fiecare pom,/ pentru
fiecare stea/ şi pentru Ideal./ Nesfîrşite sînt sufletele, pietrele/ Mi-e frică să merg: să nu le
calc."
Eugen Ionescu nu a fost poet - sau dramaturg - sau pictor, spre sfîrşitul vieŃii, cînd
cuvintele au început să-l obosească şi a ales o pensulă şi acuarele pentru a vorbi; Eugen
Ionescu a fost un suflet uriaş, o fiinŃă elegiacă, încîntată şi înspăimîntată de lumea din
afara visului - a fost un spirit pur, eliberat, în esenŃă, din robia contingentului. Cuvintele
de copil, de la început pînă la sfîrşit, din poezie, din fantasmele sale aburite pe toate
scenele lumii, i-au fost chipul-gîndul cu care a dat bineŃe lumii, i-a zîmbit, i-a visat, i-a
plîns.
"Peste apă, peste lut,/ Cine oare l-a văzut?/ A sărit din stea în stea/ Nu-l mai prinde
nimenea./ FraŃi îl caută plîngînd/ Şi cu glasul şi în gînd./ Alb acum el şade sus/ În grădină,
la Isus?"

20 decembrie 2001
D'ale Cavalerilor şi Curtezanelor:
Abatele Prévost - "Manon Lescaut"

"Hotărâsem ziua plecării din Amiens. Ah! De ce n-am hotărât-o cu o zi mai devreme!
Mi-aş fi păstrat inocenŃa neatinsă." - exclamă cavalerul Des Grieux. În aceaşi zi, spre
amurg, acest tînăr buclucaş avea s-o zărească întîiaşi dată pe copila aflată pe drum de
mănăstire - şi din aceaşi seară fatală, căile celor doi tineri îşi schimbă complet traiectoria.
Amor pătimaş - fuga de sub tutela părintească - dulci desfătări - apoi nori grei pe cerul
iubirii lor: minciuna - trădarea - iertarea - iarăşi minciuna - desfrîul - crima! - penitenŃa -
agonia disperării - şi iarăşi extazul regăsirii...
Telenovela îşi are străbunica în "Manon Lescaut", romanul Abatelui Prévost - dar şi
toată melodrama hollywood-iană, nu mai puŃin "Dama cu camelii" sau "Misterele
Parisului". ExegeŃi serioşi au mai găsit în "Manon Lescaut" sîmburele din care au crescut
şi Stendhal şi Flaubert (autori cu greutate, adică), şi tot romanul burghez sau cel modern -
ca şi tumultul romantic al secolului nouăsprezece. Posibil.
Pentru cititorul de astăzi, "Manon Lescaut" a abatelui care a fost şi ofiŃer - apoi iarăşi
abate - apoi fugar din chingile castei preoŃeşti după un compas progresiv vestic şi liberal,
care l-a purtat pe acest fiu de procuror al Regelui Soare, şcolar iezuit crescut sub
răsfîngerea Luminilor, pe malurile Albionului, unde răsărea, deja viguroasă, rădăcina
romanului realist; acolo, în Anglia, abatele fugar descoperă plăcerea şi libertăŃile ficŃiunii
literare, iar nu în FranŃa marilor DicŃionare şi a tratatelor de morală. Nu se poate spune că
societatea "roccoco" a Bourbonilor era bîntuită de morală - dar meseria scrisului rar ieşea
 107

de sub pulpana iezuitismului sau benedictismului. Pe scurt: în FranŃa, un tînăr ecleziast

răspopit putea experimenta fără riscuri orice şi oricîte legături primejdioase - dar
povestea lor o putea scrie mai curînd în Olanda sau în Anglia. Sigur, asta pînă la Căderea
Bastiliei - după care orice... telenovelă sau poveste cu "pătrăŃel roşu" (am clasifica azi) au
devenit genuri admise în public la orice oră de audienŃă.
Şi revenind, aşadar: pentru cititorul de astăzi, "Manon Lescaut" poate însemna fie
desfătarea stropită cu lacrimi de duioşie de ambe sexe - paginile prea puŃin cuviosului
Abate Prévost conŃin toate ingredientele galanteriei aventuroase fără de vîrstă -, fie un
adevărat studiu osteo-genetic (aşa-zicînd) la o societate de glorie: regalismul francez
tîrziu, "Manon Lescaut" fiind, pentru un citior avizat, o conservă perfectă de timp,
moravuri, organizare - un mic manual de istorie printre rînduri. Şi, în fine, aceleaşi pagini
ale poveştii fermecătoarei Manon Lescaut mai pot fi şi deliciul aproape pervers în
anumite condiŃii, şi de aceea grav vinovat în orice societate eficientă care se respectă:
plăcerea discursului elegant şi subtil. "Domnule - mi-a spus - vă purtaŃi atât de nobil faŃă
de mine încât m-aş face vinovat de o joasă nerecunoştinŃă dacă v-aş ascunde ceva. Vă voi
mărturisi nu doar nefericirea şi suferinŃele mele, dar şi greşelile în care am căzut şi
slăbiciunile mele cele mai ruşinoase. Mă veŃi condamna, desigur, însă cred că deopotrivă
mă veŃi şi compătimi."
Pentru aceşti din urmă posibili cititori, care ar putea fi seduşi de eleganŃa scrisului
chiar mai temeinic decît de farmecele curteneşti ale neîndoielnic şarmantei Manon
Lescaut, voi spune, precum autorul: "IertaŃi-mă dacă termin în puŃine cuvinte o relatare
care mă ucide (...) Nu-mi pretindeŃi să vă descriu sentimentele mele (...) După ceea ce aŃi
ascultat, încheierea aventurii mele e atât de puŃin însemnată, încât nu merită să vă osteniŃi
a o mai asculta.". Dacă melodramă nu e....

19 ianuarie 2002
Criza lui Caragiale

Caragiale este în criză. Nu în sensul că ar fi uitat, nu ar mai fi citit sau reprezentat pe

scene - dimpotrivă: Conu Iancu este astăzi mai mult decît un clasic al literaturii române, a
ajuns folclor, o formă a spiritului dîmboviŃean, mai ales a celui cu pretenŃii. A intrat în
colocvial. Caragiale este evocat pe o suprafaŃă extrem de largă, de la articole de ziar la
sesiuni parlamentare, de la anecdotica străzii la studii academice sau la comperaje
radiofonice, talk-show-ri şi însăilări de spectacole televizionistice populare. Piesele sale
continuă să facă reŃete miraculoase pe scenele Ńării, ba chiar şi spectatori de pe continente
foarte depărtate se amuză în sarabanda hazoasă a turmentărilor caragialeşti. Criza se
referă la obiectul său: substanŃa umană şi socială care i-a prilejuit marele satyricon
balcano-dunărean şi-a schimbat esenŃa.
Lumea lui Caragiale este precepută tradiŃional ca o lume a moftului. Nu cel trecător, ci
Moftul suveran şi cronic. O lume atît de pervertită în jocul aparenŃelor neacoperite încît
sub pretenŃile declarate, practic nu mai există vreun strat de raportări semnificative.
Personae-le lui Caragiale sînt exact hainele pe care le îmbracă - în iatac, la rond, la
berărie, în pedagogie şi în demagogie. Nimic altceva nu se mai ascunde sub haină. Lumea
 108

tradiŃională a lui Caragiale este o lume a veleităŃilor, în care moftul nu este doar o
expresie de afirmare, ci stăpînul domeniului - nu "personajele umblă cu mofturi, ci moftul
umblă cu ele" (Ştefan Cazimir, "I.L.Caragiale faŃă cu Kitschul").
Poate că substanŃă umană care a declanşat geniul satiric şi i-a făcut faima lui
Caragiale este astăzi eminamente literară - s-a închis şi s-a uscat în propria-i alveolă.
Mascaradă încremenită, cu figuri de ceară. SubstanŃa socială din care s-au hrănit aceste
fantoşe dă însă bune semne vitale.
Lumea lui Caragiale nu a dispărut. Stratificările şi plasamentele sociografice au
rezistat. ActanŃii îşi joacă rolul mai departe: şi apropitarii săi, şi prefecŃii, şi coniŃele sale,
şi jupînii, şi poliŃaii, şi Mitică, şi pedagogii au supravieŃuit în schema de posturi. Fac mai
departe peisajul firesc al locului. Îi alcătuiesc populaŃia. Psihologia colectivă. Îi descriu
obiceiurile, apucăturile, plăcerile, goliciunea şi tristeŃea funciară. Dar ceva s-a schimbat
fundamental în modul de funcŃionare al acestui ansamblu de cetăŃeni turmentaŃi şi
guralivi: au devenit periculoşi.

Personajele de tot hazul din textele lui Caragiale s-au perpetuat în lume pe o matriŃă a
simulării. Socialmente şi economic, acoliŃii lui Caragiale nu sînt nici măcar "declasaŃi" (în
înŃelesul sociologic al expresiei), ci doar simulanŃi de castă. Romănia nu a avut
latifundiari adevăraŃi şi nici o clasă de mijloc autentică, ci doar struŃo-cămile vopsite cu
sincronie europeană de carnaval - în fapt, mixturi şi variaŃiuni pe o temă de fond
Ńărănească: de la Gelu, Glad şi Menumorut pînă la Cuza Vodă nu e decît o azvîrlitură de
genă domnească autohtonă, iar prin vinele lor a curs acelaşi sînge care i-a purtat prin lume
şi pe Badea CârŃan, Moş Ion Roată sau Gheorghe Pop de Băseşti. Restul este basm
heraldic sau import de butaforie imperială şi princiară - într-un cuvînt: moft. În general,
conform principiului simulării universale, care naşte comicul din ajustarea mecanică a
formelor realităŃii, în România, boierii şi micii moşieri au fost "lorzii", iar cîrciumarii şi
mărunŃii negustori de "mic-gros" s-au simŃit mica, dar pompoasa burghezie. Mai puneŃi la
socoteală şi "bonjuriştii" sau tinerimea studioasă de speŃa lui Venturiano, viitoare pătură
intelectuală de profesie, şi veŃi avea tabloul complet al simulaŃiunii universale de
clasificare socială românească: forme fără fond. Acest tablou devine spectacol la
Caragiale. O lume de tot rîsul, aiurită, dar şi şmecheră - emfatic ramolită, dar şi instictual
duplicitară - caraghioasă, dar şi penibilă. EvoluŃii istorice de tot felul şi soiul au împins
acest vicleim cu recuzită de mahala tot mai spre centru şi spre vîrf; de pe scene periferice,
înspre miezul tîrgului şi în capul trebii - iar încăpăŃînarea acestei faune teoretic anacronice
de a supravieŃui în orice context politic şi social a împins-o la mijloace murdare de
salvgardare. De la simulare, la sperjur - de la micul ciubuc, la tîlhărie - de la "tras
pistoale, obicei mitocănesc", la contrabandă cu elicoptere - de la "Aurora Economică
Română" - "soŃietate <<'Cioclopedică>>", la speculaŃii bursiere intercontinentale - de la
cadrilul "five o'clock"-ului, la alianŃe parlamentare care au fost capabile să hotărască
destinul Ńării în chipuri nefericite. Lumea lui Tipătescu, Farfuridi, Brînzovenescu şi
compania s-a transformat dintr-un moft rizibil, într-un animal de pradă. Nu mai e de rîs
cu clienŃii lui Caragiale. Satira caragialiană nu şi-a epuizat subiectul - ci obiectul a sleit
puterile satirei. Foştii palavragii turmentaŃi, frizeri şi giurumele, MiŃe şi Didine,
"mitocani" şi "pastramagii", republicani şi famelişti, toŃi adaptaŃi prin redecorare pentru
noua piaŃă globală, reflectă astăzi mai mult decît o imagine locală sau regională cu virtuŃi
 109

literare şi spectaculare, gata să stîrnească veselia şi poate compasiunea, ci asumă structuri,

instituŃii, valori naŃionale - ei reprezintă spiritul naŃional. Toate plăgile s-au acutizat şi
cronicizat, rîsul e mai curînd plîns, iar lumea lui Caragiale, oglindă veselă cîndva, ne
atîrnă astăzi de gît ca o piatră de moară - şi pe maluri autohtone de DîmboviŃă, apă dulce,
dar şi pe alte ape totuşi, precum cele ale "Evropei" - care, fireşte, "stă cu ochii pe noi".

Modelul de percepŃie a textului caragialian a rămas cel tradiŃional, fixat în arhiva din
celuloid a "NopŃii furtunoase" a lui Jean Georgescu sau în muzeul Teatrului NaŃional, în
relicvele "Scrisorii pierdute" montată de Sică Alexandrescu. Caragiale nu mai poate fi
citit astăzi doar cu aceste chei. În pofida unor numeroase şi tehnic remarcabile
reprezentări ale operei sale în ultimele decenii, singurul lector modern care şi-a pus
întrebări cu adevărat noi în privinŃa suprafeŃei de actualitate la Caragiale a fost regizorul
Lucian Pintilie; mai cu reŃinere în "D-ale carnavalului", spectacolul teatrului Bulandra din
anii '60, şi cu deplinătate de voce iconoclastă în filmul "Pentru cine bat clopotele,
Mitică?" - un cocktail Caragiale, fără îndoială discutabil în multe privinŃe, fără îndoială o
formă de ireverenŃiozitate faŃă de litera lui Caragiale, dar presimŃind cu acuitate spiritul în
care ar trebui citit astăzi Caragiale: de la ridicol, la grotesc - de la cabotinism, la
dramatism - de la comic, la dimensiune tragică. Căci sarcasmul lui Caragiale nu a stîrpit
lumea pe care a observat-o cu atît de ascuŃit spirit, ci a întărit-o. "ConştiinŃa
tranzacŃională" pe care o statua Pompiliu Constantinescu drept componentă definitorie a
lumii lui Caragiale s-a generalizat în habitatul mioritic, parazitînd definitiv conştiinŃa.
Acum, această lume ne sufocă - obturează - morfoleşte valorile autentice şi profunde ale
spiritului românesc. Criza lui Caragiale este neputinŃa corecŃiei morale asupra lumii de
esenŃe tipologice pe care a creat-o, simŃind "enorm" şi văzînd "monstruos". O lume pe
care a ridiculizat-o pentru superficialitate, inconsistenŃă, cameleonism, prost gust. Aceaşi
lume distopică a reuşit însă, în cele din urmă, să se legitimizeze drept corp social
respectabil şi - mai cu un zîmbet, mai cu un rînjet pe buze - să-şi devore propriul părinte.

21 ianuarie 2002
Vasile Andru - "Mistici din CarpaŃi"

Vasile Andru este scriitor şi profesor. Cine ştie ce întîmplări din cele care au puterea
de schimba drumul unei existenŃe l-au transformat pe intelectual în cucernic evlavios şi
iluminat. I-a deschis căile credinŃei creştine şi ale misterelor iniŃiatice. Vasile Andru este
un rîvnitor isihast, în aceea nişă a credinŃei ortodoxe şi răsăritene care, deşi la un pas de
sectarism dogmatic - şi nu de puŃine ori amendată de biserica ortodoxă pentru prezumŃia
de deviere -, reprezintă mediul spiritual, devenit cîteodată ideologic, în care îşi duc crucea
de martiri mai toŃi sihaştrii, schimnicii, monahii, pustnicii şi taumaturgii orientali.
CredinŃa "Rugăciunii lui Isus" s-a născut pe muntele magic Athos din Grecia şi s-a
propagat în sens invers căilor pe care a sosit creştinismul apostolic. România şi CarpaŃii
ei au fost şi încă reprezintă un lăcaş de păstrare a acestei taine iniŃiatice. Incredibil de
mulŃi iluminaŃi neştiuŃi pe aceste meleaguri - oameni care în pustia lor au ajuns la
eliberarea de forme şi lucruri pentru a atinge întîlnirea cu spiritul pur şi curat al
 110

Dumnezeirii. "Românii nu luptă" - zice un atonit de la muntele sfînt - "Să scrieŃi, să daŃi
la lumină fapta neamului" îi mai zice părintele Dionisie autorului. "N-am avut scriitori, să
rămînă trecutul (...) Dacă românii ar avea scriitori, ei n-ar ajunge de batjocura altor
neamuri" - îşi încheie părintele schimnic diatriba - şi nu este departe de adevăr: scriitorii
români s-au împuŃinat iar gloria le-a scăzut - au crescut în schimb fotbaliştii, finanŃiştii,
parlamentariştii; rezultatul este cel pe care îl simŃim - cînd cu vizele, cînd cu FMI, cînd cu
munca pe ogoare Schengen, că cele Bărăganului nu mai rodesc pentru români.
Vasile Andru s-a hotărît de multă vreme să repare această nedreptate, şi ne face
cunoscuŃi Misticii din CarpaŃi. Şi o întreagă tradiŃie românească întru zidire. Cartea sa
este remarcabilă prin informaŃia istorică şi teologală pe care o sintetizează. Mari figuri ale
neamului: domnitori, cărturari, feŃe bisericeşti, părinŃi slujitori ai credinŃei creştine,
martiri şi vindecători sînt evocaŃi într-o suită de capitole cu har de învăŃătură. Sînt
preaslăvite fapte duhnoviceşti, dar şi din cele simplu omeneşti, săvîrşite în curăŃenie
sufletească. Minuni adevărate, aşa cum au fost ele pomenite în veac şi transmise din leat
în leat - cărŃi de căpătîi, de la "ÎnvăŃăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie"
pînă la "Visele, viziunile şi vedeniile" părintelui Cleopa, sînt pomenite cu sfiala
discipolului, dar şi cu mîndria pămînteanului care împărtăşeşte aceleaşi izvoare de
spiritualitate. Vasile Andru se duce la toŃi aceşti iluminaŃi credincioşi cu smerenie pentru
a afla un "cuvînt de folos": adică, ritual de iniŃiere pentru orişice novice, şi sfat pentru
orice suferind, fie de bolile trupului, fie de cele ale spiritului încătuşat în mărunŃire
mondană. Căci nimic din ceea ce este omenesc nu-i scapă isihastului, şi pentru toate cele
are un gînd drept: "Dacă vezi filme necuviincioase la televizor sau la video, în rugăciune
te întîlneşti cu ele." - pînă la desluşirea celor trei virtuŃi capitale care clădesc "cuvintele de
folos": "milostenia, uitarea relelor făcute de alŃii, lacrimile" - şi a celor "trei harisme:
dragostea (ca empatie, ca smerenie), asceza şi puterea de judecată (sau cunoaşterea
duhurilor)".
În consecinŃă, cartea lui Vasile Andru uită relele făcute de alŃii şi iartă pe toŃi - îi
milostiveşte chiar şi pe cei despre care nu s-ar putea zice că au fost desăvîrşiŃi în filocalie.
Cam jumătate din volum este dedicat grupării "Rugăciunea rugului aprins", care a adunat,
alături de oameni cu frica lui Dumnezeu, şi legionari de cea mai joasă speŃă umană;
alături de puritatea întruchipată de un Vasile Voiculescu, delirul psihopatic şi inspirator
de haos şi nelegiuri al unui Nechifor Crainic. Deasemenea, revizuirea lui Vasile Andru
asupra misticismul din CarpaŃi face o singură sumă cînd adună oameni care au dispărut de
pe faŃa pămîntului şi din faŃa oamenilor pentru a li se dedica în bună credinŃă prin
martiriul singurătăŃii, dar şi spirite prea aprinse şi prea trufaşe pentru a infăŃişa altora
lauda şi pilda smereniei. Avem între misticii Carpatici şi fundamentalişti, şi torŃionari, şi
farisei. Ba autorul îl citează la loc de pildă şi pe un isihast contemporan în nucă (aşa
zicînd), ce funcŃionează simultan ca etern ministeriabil şi divers ministru în orice guvern
se nimereşte - deşi nu ştiu cum pot fi împăcate credinŃa cinstită şi politica. Românul e
însă răbdător - ne aminteşte chiar Vasile Andru; aşa că i-om duce şi pe mistificatorii, nu
numai pe misticii din CarpaŃi. Răbdarea face casă bună la români cu uitarea şi iertarea -
deşi sînt fapte şi samavolnicii care nu pot fi iertate de către oameni - poate doar de către
unul cel Dumnezeu.
Cartea lui Vasile Andru este pilduitoare totuşi, în ciuda lipsei manifeste de spirit critic.
Poate că termenii de referinŃă sînt incompatibili şi nu trebuie să aplicăm instrumente
 111

obişnuite de judecare. Oricum, o certă prudenŃă la lectură se impune: pentru cititorul

neavizat sau prea încrezător, sfaturile şi cuvintele de folos citate de către autor din
experienŃe directe trebuie luate cu pudenŃă. Pînă la misticism autentic - chiar şi numai
pînă la înŃelegerea lui deplină - e cale lungă şi uneori periculoasă pentru minŃile
insuficient pregătite şi instruite. Cum răspunde părintele Ioan din Gaza unui "rîvnitor": "-
Spune-mi părinte: cum să mă folosesc de libertatea în lucruri şi ce este ea? - Libertatea în
lucruri este adevărul spus în faŃă. Dar această libertate trebuie folosită numai faŃă de o
persoană care nu se sminteşte de ea. (...) - Ce să fac dacă bănuiesc că aceea libertate a
mea pricinuieşte cuiva sminteală? - PoŃi să-l pui la încercare dacă se sminteşte sau nu."

6 februarie 2002
Ştefania Oproescu - "Potcoave de catifea"

Priveam fără prea mare tragere de inimă coperta unei cărŃi recent ajunsă în custodia
mea pentru dare de samă - "Potcoave de catifea" -, gîndind că titlul nu este o alegere prea
fericită pentru o carte de poezie. Dintr-o dată însă, am avut revelaŃia că o potcoavă,
simbol popular al norocului, odată croită în catifea, clar poate deveni un gingaş mărŃişor
pentru toate doamnele şi domnişoarele noastre cititoare...
...Şi mă grăbesc să adaug - după ce am trecut de coperta cărŃii: acest volum poate fi un
dar delicat şi potrivit în primul rînd datorită poeziei dinlăuntrul său, nu doar pentru
sugestia din titlu. O poezie sfielnică, aş zice, cultivă Ştefania Oproescu - o formă cît se
poate de tradiŃională pentru eliberarea sentimentelor din chinga sufletului. Şi anume acele
sentimente care fac harta intimă a unei fiinŃe - dureri, apăsări, frustrări, doruri - toate cele
care adunate în singurătate alcătuiesc visele tăcute de peste zi şi culorile mute ale nopŃii:
"Pleoapele porŃii albastre/ agită umbra somnului tremurând.../ Umezi, cad fulgi de
lumină, fierbinŃi peste ochi,/ încălzindu-i, până la incandescenŃă./ Cu torsul ei feminin,/
luna se topeşte într-o umbră/ din grădină,/ în care suspină stins, pasul visului/ alungat din
tărâmul zilei/ de o singură zbatere/ a neîncrederii."
Astfel de poezie se naşte mai întotdeauna dintr-o profundă sinceritate. Un balsam
pentru sufletele chinuite, neîmpăcate, însingurate. Poeta îşi vorbeşte - şi vorbeşte
sufletelor pereche, oriunde se vor fi aflînd în lumea largă a cuvintelor de alean: "Locuiesc
pe marginea sufletului/ Nu trebuie să fac decât un pas/ înăuntru,/ ca să pot rosti cuvântul
iubire." Umbre discrete de romantici plutesc în jurul poetei şi durerile de plumb ale
tuturor cuvintelor în suferinŃă apasă peste versu-i simplu şi direct: "Nu pot rosti cuvântul
iubire/ de aici, de pe margini./ Ar fi de parcă m-aş ruga, nefiinŃei./ Dacă 'La început a fost
cuvântul/ şi cuvântul, a fost Dumnezeu',/ unde s-au rătăcit preoŃii,/ învăŃătorii,/ care ştiu
să aşeze cuvintele la locul lor/ asemeni rugăciunii în biserică?"
Proabil că singurii care mai ştiu să aşeze cumsecade cuvintele sînt chiar poeŃii: "PoeŃii,
la priveghiul slovei,/ Dau nopŃilor prezent.// Spectacol fără strai de gală, improvizat din
repetiŃii,/ pe scena arsă de cuvinte, jucat mereu cu sala goală.// Cu semnul focului în
palme,/ din ceara slovei alungaŃi,/ par lumânări de Paşti/ arzând în cărŃi cu pagini albe."
O poezie cu frica lui Dumnezeu, aş mai zice, refuzînd orice alunecare în excentric
doar de dragul modélor. O lirică a bunului simŃ poetic, reconfortantă şi profund morală în
 112

fibra sa lăuntrică: "Ia-mă în braŃe, mamă Marie,/aşterne-mi descântec de rele pe ochi,/ să

cred în iertare, să fiu bucurie,/ să nu mă răpună vânătorii de nopŃi./ Lasă-mă-n ceasul fără
de tine/ cu lacrima bună, curgând pe obraz./ Găteşte casa bunicii. Şi Ńine/ muşcatele
proaspete, mereu în pervaz."
Ştefania Oproescu ne aminteşte prin "Potcoavele" sale "de catifea" (titlu care, totuşi,
parcă nu sună prea bine dincolo de sărbătoarea MărŃişorului...) că poezia mai poate răsări
încă din suflet şi poate vorbi sufletelor. Că poezia nu a încetat să fiinŃeze, într-o lume în
care şi cuvintele, şi iarba fiarelor au luat-o razna peste mirişti, lucruri, valori, sentimente:
"Mă uit în spatele zilei/ pe furiş./ Dar timpul din urmă/ nu se lasă surprins/ niciodată,/
decât înveşmântat în strai de cenuşă.". Poezia Ştefaniei Oproescu pare însă a fi dincolo de
cenuşă - acolo unde toate păsările renasc miraculos într-o bună dimineaŃă.

19 februarie 2002
Magda Ursache - "ConversaŃie pe Titanic"

"Prozatorii improvizaŃi, cînd nu mai ştiu ce să inventeze, îşi pun personajele să aprindă
o Ńigară. Le învăluie într-un fum opac, vîrtos, înăbuşitor sau, dimpotrivă, albăstrui,
aromitor, inelat." - îşi pune Magda Ursache un personaj să profeseze artă poetică
romanescă. "Fumul opac" ar putea fi, aşadar, în romanul improvizat sau comercial:
misterul, personaje opace, închise în alveola întîmplărilor, cu psihologie întunecoasă şi
acŃiuni imprevizibile. Genul proxim: de la cărăuşii tainelor iniŃiatice din romanele
postmordene, pînă undeva jos, la eroul de policier . "Fumul albăstrui, aromitor, inelat":
care va să zică poveste de amor, cu nimfe transparente şi seducătoare, cu suspine
melodramatice, care au nevoie de un respiro între două desfăşurări amoroase, şi atunci...
sînt învăluite în fumul Ńigării.
Această sumară artă poetică sarcastică o delimitează cu subtilitate pe autoarea noastră
de "romanul improvizat". Magda Ursache nu aprinde Ńigări personajelor sale. Nu le
învăluie în ceŃuri aromitoare. Ci, dimpotrivă, le despoaie de hainele care le-au învelit în
"zări şi etape". Le curăŃă masca socială care le-a obturat pînă la sufocare chipul în ani
lungi de adaptare prin disimulare. Romanciera Magda Ursache nu trebuie să apeleze la
trucuri romaneşti pentru a umple pagini, căci îşi extrage inspiraŃia dintr-un sac fără de
fund: politica. Autoarea a ales sămînŃa inepuizabilă la români a recursului politic la
metodă.
Magda Ursache, precum mai tot scriitorul român care a traversat ultimii 40-50 de ani,
îşi înmoaie inevitabil pana în călimara cu cerneala cam otrăvită a "obsedantelor decenii".
Plural, căci peste rănile nevindecate ale ediŃiei princeps în obsedare - anii '50 -, s-au
adăugat în ultimii zece-doisprezece ani alte răni proaspete, care au crescut din frustrări
vechi şi confuzii noi. Magda Ursache, în spatele unui dibaci montaj de naraŃiuni paralele,
care la suprafaŃă învăluie - totuşi! - cu dulcea promisiune a unei poveşti de dragoste, se
dovedeşte în fapt, şi destul de abrupt în economia romanului, o justiŃiară. Se întoarce la
personaje reale din anii socialismului, la mixtura nefericită de politică şi culturnicie, la
proletcult, la oportunişti şi lichele, la ticăloşi şi ticăloşii. "ConversaŃie pe Titanic" este un
proces moral. Pe alocuri, acest memorial al frustrării uită chiar de suportul literar: sînt
 113

paginile în care autoarea, prin vreun personaj sau altul, produce liste - pur şi simplu liste
de nume, înşirate precum într-un rechizitoriu de tip Nürenberg pentru anii comunismului
românesc, dar şi pentru mizeriile "schimbării la faŃă" post-decembriste. Din păcate, "lista"
nu este un procedeu literar recunoscut şi, cu toată îndreptăŃirea morală pe care o poate
reclama un autor, cu tot adevărul său, amestecul de metodologie este clar în defavoarea
romanului. Mai mult, procedeul se naşte aici dintr-o perspectivă politică stridentă: în
spatele gardului pictat în poveste de dragoste şi limpezire, se află o prea evidentă opŃiune
politică, fapt dăunător oricărei lucrări în litere şi umanioare; şi, dacă mai are vreo
importanŃă dincolo de principii literare: o opŃiune ideologică pe care istoria a consemnat-
o şi a amendat-o ca periculoasă. Chiar dacă avem dreptul intelectual de a repune în
discuŃie orice subiect, o minimă constituenŃă morală ne obligă măcar la precauŃie cînd ne
confruntăm cu amintirea şi probele unor violenŃe criminale. Mi-e greu să accept, de pildă,
ca cititor, orice încercare de justificare, prin orice fel de contextualizare, a uciderii lui
Nicolae Iorga, ca şi a tuturor crimelor săvîrşite de cei dezaxaŃi în "cămăşile morŃii" - un
asemenea revizionism se face auzit în această carte, prin gura personajului creditat cu cea
mai dreaptă coloană vertebrală. Mi-e greu să accept că deviza legionară "Moarte pentru
moarte" a stat în fruntea unor, chipurile, totuşi, apărători ai creştinismului ortodox român;
contradicŃia în termeni atinge aberaŃia. Mi-e greu să accept un discurs auctorial care
sugerează şi creditează iarăşi ideea neprielnică a ducerii de rîpă a României de către
"elementul alogen" - dincolo de eufemisme: mi-e greu să accept că antisemitismul
(iudeofobia, în termenul foarte precis folosit de autoare) este iarăşi un sentiment activ,
într-o Ńară cu vocaŃie, nu-i aşa? apostolică.
Regret că un talent narativ ca cel cu care a fost evident blagoslovită Magda Ursache -
expresivitatea frazei, un simŃ înnăscut al articulării limbii române, susŃinut de un
vocabular bogat şi sprinŃar - o zestre culturală şi istoriografică remarcabilă - un spirit de
observaŃie teribil - nimic nu i-a scăpat Magdei Ursache, a stocat şi tocat tot ce a mişcat în
această lume românească în decenii - fie pe străzi, fie prin cărŃi, pe undele televizoarelor
şi radiourilor, în pagini de ziare, în instituŃii naŃionale şi case de cultură locale, în
folclorul străzii sau cel intelectual, mai nou: printre integrame sau reclamele albitoare de
minte - Magda Ursache aduce la zi scorojita cutie a Pandorei şi se dovedeşte o
colecŃionară redutabilă, din tulpina bătrînului patron al 'cioclopediştilor naŃionale; cu
peniŃa-i sărind de la Goya la Goma şi Golania, dar păstrîndu-şi eterna subŃirime a
spiritului feminin - în fine: o capacitate de construcŃie literară rafinată, modernă, dar şi cu
îngrijire pentru accesibilitate - regret, spuneam, că toate aceste daruri, care nasc un roman
de bună calitate şi nicidecum unul improvizat sau ieftin, sînt umbrite de amestecul -
penibil pe alocuri - al doctrinei politice. Probabil că noi, românii, nu le putem avea pe
toate, deodată: şi literatură, şi corectitudine politică, şi echilibru moral.

28 februarie 2002
Victoria Milescu - "Zâmbet de tigru"

Interesant cum în cel mai recent volum de poezie al Victoriei Milescu se desluşesc
două sensibilităŃi poetice diametral opuse. Nu două făgaşuri stilistice diferite - nu două
desfăşurări ocazionale de umoare poetică, ci două chipuri de poet.
 114

Întîmpinarea ne este făcută de un participant activ, implicat, în spectacolul lumii. Un

martor plin de energii şi atitudini reactive, marcate de o întîmplare a excepŃiei
cotidianului: decembrie 1989, împrejurarea care, psihologic şi social, a declanşat
izbucniri neaşteptate în firi umane echilibrate şi a deschis porŃile unor schimbări
comportamentale de fond. Nici poeŃii nu au fost ocoliŃi de şocul ruperii de ritm, nici de
imageria complet nouă şi violentă pe care a oferit-o strada acelor zile: "Mergeau câte doi,
câte trei/ la concursul de dans/ al morŃii/ erau fericiŃi, convinşi că regenerează eternitatea/
(...) pe cei mai firavi, aplaudând pe muchie de cuŃit/ i-au prins din urmă, i-au încărcat în
betoniere/ amestecându-i cu asteroizii/ să devieze de pe traiectoria dată/ eternitatea..." Tot
ciclul "Welcome December/ Bun-venit Decembrie" a izvorît, precum poezia citată mai
devreme, din tulburarea acelor nopŃi încrîncenate şi confuzia pe care au stîrnit-o în zilele
şi anii ce le-au urmat. SenzaŃia este de diatribă poetică: "Stâlpii lumii sunt putrezi/ şi noi
habar n-avem/ stăm într-o coşmelie/ demonetizată/ Cine o va dărâma?/ Câtă libertate vom
suporta?/ S-au răspândit în masă/ viermi şi coleoptere şi medici legişti.../ Rod orice/ în
special idei şi concepte, cu orice preŃ/ De la Ana la Caiafa/ de acolo vin frigul, molima/
răzmeriŃa......" Distinsul exeget Romul Munteanu găseşte în aceste poezii (îl citez din
referinŃele critice care însoŃesc volumul) "indicaŃia unei conştiinŃe poziŃionale a unui
scriitor răzvrătit" - formulele distinsului exeget sînt întotdeauna memorabile (în sensul de
neuitat); dar în acest particular caz, adevărata răzvrătire pe care o descifrez în poezia
decembristă a Victoriei Milescu ar fi mai curînd împotriva proprie-i naturi cuviincios
contemplative. O răzvrătire împotriva cuvintelor, împotriva corectitudinii asociative,
împotriva diacroniei: "Prosoape, maiouri, batiste/ circulând în jurul nostru/ pe cablul de
cupru al privirii/ centrifugate./ Ne-am oprit la intersecŃie/ pentru crima televizată/ somaŃi/
sub balizaje." Sau: "N-am fost un bun croitor/ din cel mai scump brocart/ am izbutit doar
o grimasă/ pentru o bătălie fără final". Răzvrătire împotriva percepŃiei normale, care în
vremuri neobişnuite trebuie să-şi iasă, la rîndu-i, din ŃîŃîni: "Pînza întunericului curge de
pe raft/ cumpărasem ca nesocotiŃii/ pentru milioane de morŃi." - "Au aruncat o pînză
cafenie/ peste feeria Iadului/ au decuplat instalaŃiile/ de euforie/ deprimant/ să vezi toate/
dedesupturile/ marilor metafore/". Cînd poeta mai oboseşte să asocieze livresc, în spirit
"nouăzecist", atunci versul său capătă o greutate proprie şi o forŃă incantatorie ce
defineşte mai bine temperamentul său liric: "Şi dintr-o dată/ copacii au devenit copaci/
verdele verde/ Ceea ce plutea/ a căzut/ ceea ce cânta/ a tăcut/ pe gura însângerată/ fiecare
lucru îşi regăsea locul său.".
La fel, Victoria Milescu, odată cu trecerea anilor '90, îsi regăseşte chipul poetic
originar, care este tradiŃional în expresie şi rod de mare sensibilitate în substanŃă: "M-am
întors din drum/ pentru a scrie/ aceste rânduri/ afară erau oameni, dar/ eu m-am încuiat în
casă/ pentru a scrie..." În această stare recluzivă, iarăşi în izolarea unui turn de fildeş,
chipul cel încrîncenat este vizitat de Poezie: "- Sunt eu/ cu vreascuri dogoritoare şi
tainice/ pe care le voi folosi/ fără grabă/ privind cuva cu lacrimi/ trecând peste ape/ - Sunt
eu, poezia..." Răzvrătirea se topeşte într-o resemnare amară, iar poeta acceptă
inadecvarea: "Dar, tu, cu ochii tăi de plutoniu/ poate eşti poezia/ Ce cauŃi aici, la cap de
pod/ biciuită, dezgolită, extorcată?..." "Poezie, cu nopŃi de vară/ sfâşietoare pentru cel
singur...". În cele din urmă, din "Zâmbetul de tigru" de pe coperta dintîi a volumului, pe
ultima copertă rămîne doar zîmbetul, discret şi amar, iubitor şi trist, îngăduitor şi iertător:
"Aceasta nu este lumea mea/ Dar îmi voi face prieteni aici/ lăsându-le din mine/ ceva spre
 115

bine sau rău, nu ştiu/ aceasta nu este lumea mea/ dar are o lumină plăcută/ flori
parfumate, animale ciudate/ pline de cruzime sau de umilitate/ unele poartă nume de
oameni..."
Acest chip confesiv al poetei, înfăŃişare a unei sincerităŃi depline, este chipul său cel
luminos, în prozodia cea convingătoare; această sensibilitate îi va defini cu adevărat,
probabil, numele adunat pe viitoarele volume de poezie - cu zîmbete pe copertă; ori
înfricoşătoare, de tigru, ori delicate şi timide, precum ale însinguraŃilor în mare nevoie de
dragoste şi înŃelegere.

7 martie 2002
"Contemporanul"

3 aprilie este ziua întunecoasă în care, cu 12 ani în urmă, a fost suspendată - şi

desfiinŃată a rămas - revista "Contemporanul". Numele ei a fost parŃial uzurpat de o
publicaŃie cu două titluri pe manşetă, precum animalele bolnave de două capete din
folclorul preorăşenesc, dar această foaie nu are nici o legătură cu vechea revistă
"Contemporanul", publicată întîiaşi dată cu peste un secol în urmă de către Constantin
Dobrogeanu-Gherea, celebru social-democrat - unii îl consideră socialist de-a binelea,
doar "democraŃia socială" nu a mai apucat-o. Dobrogeanu-Gherea, literat, critic redutabil,
teoretician, sociolog şi politolog l-am categorisi astăzi, omul care a reabilitat
determinismul literar şi a echilibrat, într-o polemică celebră cu Titu Maiorescu,
raporturile teoretice dintre estetica autonomiei artistice şi cea a influenŃelor sociale - "arta
cu tendinŃă". (În paranteză şi în treacăt fie spus, americanii de astăzi au o formulă
sacrosantă: "artă reflectînd idei, tendinŃe şi instituŃii naŃionale" - iată cum ştiau de mult
romănii ce va urma în lumile noi...)
Revista păstorită de Dobrogeanu-Gherea a devenit, în ani, una dintre cele mai serioase
din România. Războaiele i-au întrerupt apariŃia, dar în 1946, un grup de şase intelectuali
români au reînfiinŃat-o prin hotărîre judecătorească, aşa cum se cuvine, cu acte în regulă,
cu responsabilitate juridică şi intelectuală, iar nu ca o joacă între prieteni - "gaşcă literară"
cum spune un distins filosof care foloseşte, totuşi, prea multe cuvinte din limba română.
Din anii '50, revista a intrat sub oblăduirea Uniunii Ziariştilor din România - instituŃie
serioasă, care chiar a apărat vreme bună statutul şi drepturile publicaŃiilor şi breslei
jurnaliştilor. Deasemenea, tot din acei ani, revista "Contemporanul" l-a avut director pe
cel mai mare arhitect de reviste din România de după război şi pînă cel puŃin în deceniile
viitoare: George Ivaşcu. Filolog, critic şi istoric literar, cu un simŃ înnăscut al valorii şi un
fler teribil al actualităŃii, George Ivaşcu a făcut din revista largă, format mare, cu o
redacŃie impresionantă de aproape o sută de amploaiaŃi, o revistă de criteriu. Pe
frontispiciul ei scria, pînă în ziua dispariŃiei: "Săptămînal social, politic, cultural" - şi
astfel a fost: nimic din ce se întîmpla în această Ńară nu îi era indiferent - şi orice fenomen
important din lume îşi găsea reflexele în paginile ei. InformaŃie corectă şi completă -
analiză obiectivă şi competentă - cultura dialogului şi a confruntărilor de idei: acestea au
fost, ani la rîndul, standardele revistei "Contemporanul" sub directa conducere a lui
George Ivaşcu. Revista îşi deschidea paginile oricărui condei valoros şi pertinent, şi se
 116

adresa unui public fără limite. "Contemporanul" era o revistă de elită, dar nu elitistă.
DiferenŃa între termeni este atît de evidentă, încît nici nu zăbovesc asupra ei. ColecŃia
revistei, din anii săi de glorie şi chiar pînă în ziua de 3 aprilie 1990 cînd a fost suspendată,
şi desfiinŃată, cum spuneam, a rămas - această colecŃie - unde se va mai fi aflînd ea -
dovedeşte oricărui cititor de bună credinŃă, seriozitatea şi constanŃa demersului formativ
pe care l-a susŃinut "Contemporanul" în această Ńară. În paginile ei au semnat cele mai
prestigioase condeie ale Romăniei - literaŃi, oameni de ştiinŃă, matematicieni, sociologi,
oameni de artă, medici, inventatori - floarea intelectualităŃii româneşti, şefi de şcoală şi
lideri de opinie - maturi, seniori şi debutanŃi; dacă aş începe acum o listă cu numele cele
mai prestigioase care au scris de-a lungul anilor în revista "Contemporanul", aş începe o
altă carte, şi tot aş nedreptăŃi, poate, mulŃi, prin omisiune. Această revistă, tipărită în anii
'60-'70 în peste 50.000 de exemplare, ajunsese la un moment dat, prin autoritatea
intelectuală şi morală pe care o reprezenta, un pericol intelectual evident pentru
administraŃia multilateral dezvoltată, mai puŃin în direcŃii liberale. Primul accident
important îl suferă această revistă - şi odată cu ea zecile sale de mii de cititori împătimiŃi -
în 1971, cînd George Ivaşcu este decorat - şi mutat a doua zi dis de dimineaŃă la
conducerea unei reviste literare complet obscure în aceea vreme marelui public (în
paranteză iarăşi fie spus, cum există oameni cu stea în frunte, George Ivaşcu a făcut şi din
numele acelei obscure reviste: "România Literară", încă un titlu al rezistenŃei intelectuale
în România). A doua lovitură grea o primeşte "Contemporanul" în 1974, cînd este trecută
în subordinea Consiliului Culturii şi EducaŃiei Socialiste: "Epoca de aur" îşi împlinea
ascensiunea spre vîrfuri de nefericită glorie în cultura română. În fine: anul 1990, aprilie
3, sub semnătura unui ministru trufaş şi iresponsabil, este curmată apariŃia revistei
"Contemporanul". În plină primăvară a marelui dezgheŃ aşteptat o jumătate de veac, în
zile şi nopŃi fără de somn în vîrtejul liberărilor, în primăvara care ar fi trebuit să fie a
tuturor împlinirilor în bine, revista "Contemporanul" este suspendată, iar plumbul pregătit
pentru săptămîna aceea de aprilie este trimis la topit, nu care cumva tipografi
nedisciplinaŃi, gazetari nesupuşi, sindicate ale ziariştilor sau organizaŃii neguvernamentale
să tipărescă totuşi revista, în pofida voinŃei prea vanitosului şi complet detracatului
demolator în post de ministru. Acel număr trimis la topire într-un derapaj de-a dreptul
fascistoid, lipsit, fireşte, de orice logică sau suport raŃional - acel număr de revistă nu era
cu nimic neobişnuit în demersul său jurnalistic faŃă de altele anterioare - îi avea în pagini
pe Nicolae Iorga, Marin Sorescu, Eugen Ionescu, George Orwell - şi tot astfel de
semnături, şi era aşteptat vineri dimineaŃă, ca în fiecare vineri a ultimei jumătăŃi de secol
20. Acea vineri despre care, decenii în urmă, George Ivaşcu îşi ameninŃa cît se poate de
serios cenzorii că poate fi dimineaŃa în care îl vor vedea aruncîndu-se pe geamul de la
etajul 3 al redacŃiei din bătrîna Casă a Scînteii dacă revista ar fi fost împiedicată să apară.
Şi peste ani de dimineŃi de vineri, acea revistă "Contemporanul" din aprilie 1990, topită,
suspendată, desfiinŃată, era aşteptată de peste o sută de mii de cititori. Care cred că şi
astăzi o mai aşteaptă.

26 martie 2002
 117

Radu Diac - "ViaŃa Sfântului Apostol Pavel"

... o carte de comentariu şi interpretare, ecumenică şi teologică. ViaŃa şi faptele - sau
viaŃa şi lucrarea Sfîntului Pavel s-ar fi numit chiar mai bine acest volum de hermeneutică
religioasă şi paideia întru cunoaştere şi adîncire spirituală.
Mă întrebam, înainte de a parcurge cartea, dacă un asemenea demers îşi are cu
adevărat rostul - sau nu cumva îndepărtează de la surse (prin senzaŃia de suficienŃă) pe cel
care ar trebui cîştigat întru credinŃă - dacă nu cumva comentariul, compilarea şi selecŃia
subiectivă operată de către un autor, chiar autorizat, nu produc, cum s-a dovedit prea
adesea în alte domenii, superficialitate (alt chip al suficienŃei) în abordare şi cunoaştere.
Lectura cărŃii lui Radu Diac mi-a spulberat îndoielile: o carte cu adevărat de învăŃătură. O
carte întru înŃelegere. Căci textele sacre au nevoie de încă o traducere astăzi - au ajuns
greu de desluşit doar prin puterile limbii noastre, cea de toate zilele. Nu o traducere
textuală nouă - ci una de semnificaŃii: nici faptele, nici moravurile, nici învăŃăturile CărŃii
Sfinte nu prea mai rezonează în orizontul de sensuri al lumii moderne, extrem laicizită.
Nu ştiu cum arată orele de religie (cîte vor fi fiind) în şcolile noastre - dar nu par prea
convingătoare, dacă judecăm după înfăŃişarea în lume a tinerilor, după atitudinile lor -
după cum îşi fac cruce, dar cu spatele la biserică, sau tolăniŃi prin autobuze - după cum se
nimereşte. CărŃi - ca şi predici, propovăduiri, dialoguri - care să le vorbească pe limba
sensibilităŃii de astăzi despre credinŃă, despre cumpătare, despre bunăcuviinŃă, despre
viaŃa în curăŃie sînt fără îndoială mai mult decît trebuincioase. Poate acolo unde familia a
eşuat - unde şcoala şi-a pierdut mijloacele şi vocaŃia - unde limba curentă, banalizată, nu
mai găseşte rădăcinile de înŃelepciune care fac adevărurile trainice - poate acolo să
răzbească, totuşi, cuvintele îngreunate de hieratism şi har, păstrătoare ale pildelor sacre.
ViaŃa Sfântului Apolstol Pavel este un astfel de model pe care avem datoria a-l aduce
în tot mai multă lumină. Un model de încredinŃare - un model de tărie sufletească - o
icoană morală. ÎnvăŃăturile sale sînt de mare folos - ele nu se adresează unui număr
oarecare de ucenici şi drept credincioşi, ci chiar lumii. Apostolul Pavel este cel care
reaminteşte lumii, poate cu cea mai mare limpezime, sensul profund al religiei creştine:
"De aş grăi în toate limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am
aramă sunătoare şi chimval răsunător./ Şi de-aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş
cunoaşte şi orice ştiinŃă;/ şi de-aş avea atâta credinŃă încât să mut şi munŃii, iar dragoste
nu am, nimic nu sunt/ Şi de aş împărŃi toată avuŃia mea şi de aş da trupul meu ca să fie
ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte./ Dragostea îndelung rabdă, dragostea este
binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte,/ Dragostea nu se poartă
cu necuviinŃă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de
nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte,
toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." - după aceste cuvinte, nici nu ştiu ce ar mai
trebui spus. Nu cunosc un elogiu mai frumos şi mai profund adus iubirii - din aceste
rînduri-gînduri se naşte, şi la ele se întoarce, toată marea literatură a lumii - din această
adîncă înŃelegere a rostului iubirii pentru fiinŃa umană se naşte compasiunea şi bunătatea
cristică, şi armonia lumii - atîta cîtă se mai naşte, acolo unde se mai naşte. Căci "şi
aceasta să ştii că - îi scrie discipolului său Timotei - , în zilele din urmă, vor veni vremuri
grele,/ Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginŃi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori,
neascultători de părinŃi, nemulŃumitori, fără cucernicie,/ LipsiŃi de dragoste,
 118

neînduplecaŃi, clevetitori, neînfrânaŃi, cruzi, neiubitori de bine,/ Trădători, necuviincioşi,

îngâmfaŃi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,/ Având înfăŃişarea
adevăratei credinŃe, dar tăgăduind puterea ei, Depărtează-te şi de aceştia."
Radu Diac, autorul acestei cărŃi de comentarii, a ales esenŃa textelor pauline şi a ştiut
să o facă mai bine înŃeleasă pre limba noastră - atît de stricată şi de împuŃinată, astăzi! -
chiar dacă uneori mai are şi accese de gîndire auctorială prea modernă (atunci cînd, de
pildă, vorbeşte despre "umorul lui Dumnezeu" sau cînd, amintind o vindecare
miraculoasă făptuită de Apostol, consemnează, cu toată seriozitatea, primul caz în istoria
Bisericii de, citez: "adormire la predică" - ceea ce a cauzat căderea unui tînăr discipol de
la etajul trei, murind acesta pe loc. Dar Apostolul Pavel l-a readus la viaŃă, astfel încît
speranŃe sînt şi pentru vindecarea umorului involuntar). În sumă însă, cartea lui Radu
Diac este tulburătoare, pentru că ne aminteşte cu simplitate şi simŃire, de unde venim şi
încotro ar trebui să privim - urmînd chiar îndemnul Apostolului, adresat aceluiaşi
discipol, Timotei: "Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră,
ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăŃătura" - ceea ce astfel ne-am străduit
şi noi a face aicea.

6 septembrie 2002
Ziua Schuman - Ziua Europei

9 mai este, printre altele, şi Ziua Europei - Ziua Schuman, după numele celui care a
propus-o statelor din fosta Comunitate Economică Europeană, actuală Uniune, în care
rîvnim să ducem şi România noastră. Uniunea Europeană are deja monedă, steag şi imn.
Mai are şi administraŃie, Parlament, oarece contingent militar - aproape Ńară în toată
legea. Locuitorii Uniunii împart de-acum servicii, bănci, locuri de muncă, plaiuri de
vacanŃă. Nu au în comun o limbă. Şi sigur nu îşi vor dărui istoria personală de Ńară - şi
nici autorii sau cărŃile lor.
Moličre nu va fi în veci portughez - nici Cervantes, olandez. Ce au putut face însă
europenii acestor Ńări pentru vecinii lor, dar mai ales pentru cultura proprie, a fost să-şi
traducă masiv autorii în limbile înconjurătoare - la fel cum au făcut şi limbile
înconjurătoare, preocupate să absoarbă marea literatură dinprejur. Şi unii şi alŃii au lucrat
din veac pentru a-şi împărtăşi un bun de mare preŃ, care este cultura spaŃiului european. Şi
au făcut-o cu promptitudine: nu au trecut 100 de ani pînă cînd un Shakespeare afirmat în
Ńara lui, să fi fost cunoscut în flamandă, sau pînă cînd Hegel să fi fost înŃeles în FranŃa
vecină, chiar dacă în război, ba 30, ba 100 de ani cu vecinii şi neprietenii germani. Ce să
mai spunem chiar de francezi, care oricum au scris dintotdeauna - cum zicea Perpessicius
- "într-o limbă cu mai multe Ńări", spre deosebire de bietul scriitor român, care grăit-a
mereu într-o Ńară cu mai multe limbi (!...).
Una dintre consecinŃe este că Eugen Ionescu este mai întîi francez, şi numai uneori
român. La fel şi Tristan Tzara, şi Mircea Eliade, sînt mai întîi altă naŃie, şi apoi români -
de obicei, cînd lucrurile nu merg prea bine (dacă Horia Vintilă ar fi rămas, totuşi, cu
premiul Goncourt, sigur ar fi devenit "francez" - cel puŃin pînă cînd, consecvent
 119

înŃelegerilor lui politice care l-au şi dus de rîpă, ar fi votat, poate, cu vreun Le Pen sau
echivalent, situaŃie în care ar fi fost imediat declasat iarăşi la "român").
Oricum - rîvnim astăzi la Uniunea Europeană. Vom lăsa probabil moneda, steagul şi
imnul. Ne vom prezenta la uniune cu servicii, bănci, Dracula parcuri, culegători de
căpşuni. Fără cărŃi? Fără "Lada de zestre" (!...), în care zac practic neştiute în limbi
europene vrafuri cu Eminescu, Sadoveanu, Blaga, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin
Sorescu? Dacă nu facem acum un efort adevărat - dar adevărat - de a scoate în lume
marile valori literare şi culturale româneşti, în veci vor fi acestea uitate. Auzeam la un
post de televiziune o adolescentă care mărturisea cu entuziasm că, la cei 15
(cincisprezece) ani ai săi, singura carte pe care a terminat-o în limba română a fost
recentul succes global "Harry Potter". După 8 (opt) ani de şcoală şi aproape 7 (şapte) "de-
acasă" - şapte ani în care nu a citit pe propri-i ochi, fireşte, dar în care ar fi putut fi
învăŃată cam ce carte să înceapă, şi că, odată începută, se termină măcar din politeŃe.
Dacă şi în Uniunea Europeană nu se mai citeşte deja decît Harry Potter? Pierdute vor
fi pe veci "Cezara", "Baltagul", "Mirabila sămînŃă", "MoromeŃii", "Domnişoara
Christina", "Scrinul negru", "Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol". Dacă nu
facem acum un efort extraordinar de a traduce, tipări şi răspîndi noi această mare
literatură în limbi de circulaŃie europeană şi mondială, vom rămîne pentru mulŃi ani şi
multe generaŃii doar furnizori de securitate euroatlantică prin Afghanistanuri şi numiŃii
culegători Unionali. "Insula altuia" - cum zicea o carte superbă, tradusă şi în româneşte,
căci de adus în România cultura altora am ştiut; am făcut-o neobosit, cu nesaŃ şi cu
program. Acum este timpul din urmă să ne facem şi cultura noastră cu adevărat cunoscută
- nu mai putem aştepta să fie descoperită prin bunăvoinŃă sau curiozitate exotică. Mai este
foarte puŃin şi toŃi banii care se cheltuie acum prin agenŃii guvernamentale, fundaŃii şi
împrumuturi nerambursabile pentru racordarea României la instituŃii, obiceiuri şi
apucături europene sau minoritare vor mai folosi doar la culesul căpşunilor pe pustii
unionale. DaŃi o şansă măcar Lizucăi să concureze cu Harry Potter - dacă Nicoară
Potcoavă a pierdut startul cu Robin Hood, iar "La łigănci" nu a fost literatura care să fi
deschis seria unei adevărate şi strălucite "Zone Crepusculare". Altfel, Ziua Schuman, a
Europei, astăzi prilej de speranŃă şi încurajare pentru români, ar putea fi soi de "Ziua
Şacalului" pentru spiritualitatea românească.

7 mai 2002
Lucian Blaga - "FiinŃa istorică"

Chiar dacă nu avem încă un an Lucian Blaga - măcar în luna mai a fiecărui an se cade
să ne amintim de filosoful şi poetul care ne-a lăsat o nepreŃuită moştenire culturală. Iar
dintre miile de pagini care alcătuiesc această moştenire, doresc să evoc astăzi cele care
vor fi fost ultimele sortite să se adune într-un volum: "FiinŃa istorică".
Cartea a fost scrisă de Lucian Blaga între anii 1943 şi 1959. Conform "testamentului"
său filosofic, reprezintă ultima parte a unei proiectate "Trilogii cosmologice", alături de
"DiferenŃialele divine" şi "Aspecte antropologice". Lucrări care completează opera
filosofică blagiană pînă la dimensiunile unei contribuŃii de valoare europeană şi mondială.
 120

Din păcate însă, aproape nimic din opera sa nu este cu adevărat cunoscut într-alte limbi şi
spaŃii culturale. Nici măcar fundamentele acestei opere nu sînt cunoscute - concepte
precum "matrice stilistică" sau "interferenŃe sintetice", care au reprezentat noutăŃi
absolute în instrumentarul cercetării filosofice - în mod particular, în cel al filosofiei
culturii - şi care l-ar fi putut plasa pe românul Lucian Blaga, la timpul cuvenit, în
Panteonul marilor filosofi ai omenirii. Deocamdată, această operă şi această gîndire
originală rămîn doar bucuria cititorilor de limbă română - unde se vor fi aflînd aceştia...
"FiinŃa istorică" este o incursiune în filosofia istoriei şi în devenirea istoriografiei
universale. Un text de o excepŃională limpezime, în care Lucian Blaga rămîne consecvent
principiilor sale originare, afirmate încă din "Eonul dogmatic" - şi se cuvine aici să
subliniem acest lucru în relaŃie cu remarcabila unitate morfologică a întregii sale opere.
Remarcabil de asemenea în "FiinŃa istorică" este felul în care antropologul aplică
principiile matricei stilistice într-un domeniu aparent extras determinărilor de asemenea
natură. Lucian Blaga demonstrează că faptul istoric este releveabil doar prin istorigrafie,
iar aceasta se supune inevitabil şi invariabil unui tipar stilistic. De pildă, glosele sale
antropogenetice asupra listelor cu nume de faraoni - singura şi doar aparent primitiva
istoriografie egipteană - dezvoltă un exemplu strălucit de analiză de cîmp stilstic. La fel,
paginile despre izbînda arhitecturii molodoveneşti sau polemica implicită cu pozitivismul
sau cu darwinismul social, atunci cînd se referă - de pildă - la leagănul ardelenesc al
civilizŃiei româneşti. În sumă, "FiinŃa istorică" reprezintă o admirabilă sinteză şi aplicare
gnoseologică a principiilor filosofiei blagiene - deşi, paradoxal, metafizicianul lucrează
deseori cu instrumentele dialecticianului, iar distingerile în teritoriul imanenŃei sînt
susŃinute de un articulat discurs logic.
Mai trebuie încă adăugată perspectiva naŃională: "FiinŃa istorică" este poate volumul
care include cele mai frecvente şi pertinente raportări ale "spaŃiului mioritic" la
coordonate universale (fireşte, excepŃie făcînd chiar lucrarea ce poartă acest nume-
concept). Deasemenea, este o probă asupra sinergiei fireşti pe care semantica filosofiei o
produce în atingere cu perspectiva estetică şi cu metafora poetică. Lucian Blaga dovedeşte
încă o dată în acest excepŃional discurs asupra filosofiei istoriei că sinteza filosof-poet
este o izbîndă a spiritului, iar nu o specie îndoielnică, cum mai este uneori decretată de
către exigenŃele tehniciste ale unui cert bigotism filosofard.
"FiinŃa istorică" este prin ea însăşi un testament filosofic al metafizicianului.
Dactilograma volumului a fost revăzută şi corectată de însuşi Lucian Blaga, în luna mai a
anului 1960 - cu numai un an înainte de întîlnirea sa cu Marele Anonim. Această lucrare
dovedeşte o dată în plus tăria caracterului blagian - natura sa umană excepŃională, care nu
s-a lăsat înfrîntă nici în ultimele sale clipe pe acest tărîm atît de supus slăbiciunilor: fiinŃa
nu s-a lăsat doborîtă nici de boală, nici de marginalizare, nici de lipsa completă, în acei
ani şi în aceste locuri, de perspectivă socială şi politică, obligatorie pentru ca o operă ca
cea blagiană să poată spera la împlinire spirituală şi culturală. Şi totuşi, cu doar luni
înaintea sfîrşitului, Lucian Blaga, ca o icoană a lucrării intelectuale, îşi săvîrşea în linişte
şi încredere ultimul gest pămîntesc: "FiinŃa istorică", mărturie tulburătoare asupra
puterilor uriaşe pe care le posedă FiinŃa asupra Marii Treceri.

12 mai 2002
 121

Herbert Spencer - "Individul împotriva statului"

"Dacă va fi sau nu adevărat că omul e făcut din nedreptate şi zămislit din păcat, nu se
poate spune; un lucru e neîndoielnic adevărat: că guvernământul e născut din agresiune şi
prin agresiune." - astfel s-ar putea sintetitiza crezul filosofului, sociologului şi
politologului englez Herbert Spencer. Suita sa de articole-eseuri, publicate pe parcursul
cîtorva ani spre sfîrşitul secolului 19, şi unite într-un volum răspicat numit: "Individul
împotriva statului", a cristalizat doctrina numită "pozitivism" şi a statuat individualismul
liberal, deasemenea la nivel doctrinar. Iar editura care ne prilejuieşte astăzi reîntîlnirea cu
toate acestea, şi încă altele, după cum se va vedea, se numeşte "Incitatus" - cu siguranŃă, i-
ar fi plăcut nespus chiar lui Herbert Spencer, care toată viaŃa a fost un specialist în
incitări, după cum singur recunoaşte.
Volumul începe chiar prin a depăşi graniŃa incitării, mergînd pînă la sfidare: realismul
extrem de pragmatic care îl motivează pe Spencer să critice acŃiunea statutului şi a
guvernării, de principiu, merge într-atît de departe încît recuză chiar principii creştine
tradiŃionale. Tonul său este aspru sau zeflemitor la adresa poverii pe care statul o pune în
cîrca cetăŃenilor onorabili şi merituoşi pentru susŃinerea "oamenilor de nimic", acele
rebuturi umane şi sociale care ori nu au primit de la natură mijloace suficiente pentru a fi
îndestulaŃi - dar nu se mulŃumesc cu ceea ce pot obŃine prin propriile puteri limitate, sau,
dimpotrivă, au mijloace, dar lenea şi încurajarea statului atoate-guvernant cu veleităŃi de
salvator îi împing să trăiască pe spinarea altora, mai destoinici şi mai harnici. Nu sînt
chiar cuvintele lui Herbert Spencer, dar ideile, da; ceea ce propune el, în schimb, este un
proiect social în care statul nu se mai amestecă în nici un fel în relaŃiile individuale, ci îşi
rezervă doar sarcina de a veghea şi obliga la respectarea condiŃiilor contractului liber
consimŃit între indivizii unei societăŃi.
Acest pozitivism şi individualism liberal a dus de rîpă multe societăŃi care nu erau
pregătite pentru astfel de organizare. Un exemplu strălucit este chiar patria noastră dragă
şi postrevoluŃionară, unde libertatea individului a fost confundată cu libertinajul şi
abdicarea de la orice reguli: o pădure populată cu indivizii scăpaŃi de orice constrîngere
societară. O lume care abdică de la obligaŃiile sale comunitare, bizuite măcar pe reguli ale
bunului-simŃ, dacă nu pe oarece educaŃie sistematică, eşuează într-o junglă a darwinismul
social - pe care însă Herbert Spencer îl acceptă în teoria lui, pînă la anumite limite. De
aici şi sfidarea.
E drept că pînă la sfîrşitul lucrării, autorul îşi mai îndulceşte radicalismul
individualizant şi nuanŃează liberalismul extrem. Acceptă, în cele din urmă, alte cîteva
funcŃii rezonabile guvernămintelor, şi admite că modelul propus de el nu este aplicabil în
orice formă de organizare socială sau pe orice treaptă de dezvoltare a acesteia. Oricum,
sfidarea a fost aruncată lumii politice a societăŃii industriale - şi chiar celei post-
industriale, în care efecte bizar inversate ale pozitivismului său doctrinar fac victime
inocente chiar şi în zilele noastre, cînd popor ajuns de neajutoraŃi duce în cîrcă multe mii
de persoane care pretind că lucrează înspre binele obştii, sub varii flamuri "politice" şi
sub pulpana ocrotitor-imunitară a legitimităŃii de guvernare prin parlamente "liber şi
democratic alese".
 122

Aici se cuvine o precizare: Herbert Spencer dovedeşte indirect în această carte ce

înseamnă adevărata calitate de politician. Ciudat, dar această colecŃie de texte e mai puŃin
expresia filosofului sau a sociologului, cît a unui om politic. Preocupările şi
demonstraŃiile sale (perfect credibile, trebuie spus) se reazămă pe: studii politice - analize
statistice - date şi anuare oficiale - pachete cu legile ultimilor aproape 200 de ani -
jurisprudenŃă şi legislaŃie comparată - filosofia dreptului - analize economice valide, din
surse multiple, rezultate deasemenea de pe întinderea mai multor decenii - documente şi
studii istorice - studii antropologice - istoria religiilor şi a practicilor de cult - bibliografie
geo-politică din surse autorizate. Acesta este standardul intelectual al "sfidării" pe care o
aruncă Herbert Spencer - acesta ar trebui să fie prtretul-robot al unui politician autentic, al
celui care are responsabilitatea uriaşă a legiferărilor care reglementează existenŃa unor
naŃii întregi, cu efecte nu de puŃine ori dramatice asupra destinelor individuale, şi încă pe
termene care depăşesc barierele generaŃiilor. Cum politicienii de astăzi sînt chiar
contrariul acestui portret, atunci cu siguranŃă că sfidarea spencer-iană îşi găseşte
justificare nu numai pentru data istorică la care a fost comisă, ci şi pentru neaşteptata ei
actualitate.
Mai trebuie amintit că volumul editurii "Incitatus" reproduce textul ediŃiei în limba
română din anul 1924, de la "Editura Culturii NaŃionale", în traducerea ireproşabilă a lui
Olimpiu Ştefanovici Svensk, şi cu o prefaŃă a corifeului filosofiei anarhiei sociale,
Niculae "Nae" Ionescu, care a găsit, fireşte, un mediu beatificant în "nesupunerea civilă"
încurajată de Herbert Spencer. PrefaŃa sa este un studiu cultural în toată puterea
cuvîntului - şi este, ca de obicei, strălucit, seducător şi perfect articulat, cu observaŃii
profunde asupra zonelor de spiritualitate în care au explodat individualismul şi
individualitatea, cu definiri şi nuanŃări extrem de preŃioase asupra legaŃiei ortodoxiei
creştine şi răsăritene în faŃa suratelor sale Occidentale, catolice, protestante şi mai ales
reformate, spaŃiul etic în care a fost posibilă creşterea pozitivismul spencer-ian. Nae
Ionescu, strălucitul eseist care pleacă de la premize reale, demonstrează cu justeŃe, şi, în
final, alege cu predilecŃie concluzii aflate "dincolo de bine şi de rău" - ceea ce s-a dovedit
în prea multe şi prea dureroase împrejurări că nu e bine.

16 mai 2002
Gabriel García Márquez - "Dragostea în vremea holerei"

"Dragostea în vremea holerei" este unul dintre romanele lui Gabriel Garcia
Márquez care au stîrnit parcă mai puŃină vîlvă. Recitindu-l în colecŃia "Special" a Editurii
Rao, se arată, dimpotrivă, una dintre cele mai răscolitoare mărturisiri ale scriitorului.
Primul lucru care m-a izbit în această recentă versiune a fost limba română
vehiculată - am început să am bănuiala unei farse uriaşe, perfect în spiritul fantastului
columbian: ori a fost scrisă chiar de traducătoare, Sarmiza Leahu, dar semnată din raŃiuni
comerciale "García Márquez" - cine mai stă astăzi să compare ediŃiile?; ori García
Márquez a scris-o - aşa, pentru o schimbare - în limba română şi apoi Sarmiza Leahu a
tradus-o în spaniolă - secretul lor nefiind pus în pericol decît de mine, acum. Nu mai
spuneŃi la nimeni.
Marquez a fost foarte bine tradus la noi. Dar limba acestei versiuni a "Dragostei în
vremea holerei" este atît de profund şi organic română, încît senzaŃia de original este
 123

copleşitoare. Este meritul excepŃional al traducătoarei, care nu a translat doar fraze şi

expresii, dar a dus cele două limbi surori înapoi la izvorul lor comun, acolo unde mai
puŃin important este veşmîntul cuvîntului, ci spiritul său. Cele două limbi au aceleaşi
rădăcini de sensibilitate, de suflet. Împărtăşesc aceaşi proporŃie de raŃionalitate şi infim
spirit practic, în balanŃă cu sentimentalism, efuziune patetică şi înclinare spre mitomanie.
Infuzia rădăcinilor arhaice şi a oralităŃii în limba cultă este organică. Se hrănesc din aceaşi
mitologie şi fantasme, au acelaşi gust pentru analitic - zis în popor "despicarea firului în
patru" - la fel cum au şi aceaşi uşurinŃă pentru zeflemea. Spaniola şi româna: două limbi
care vorbesc pe aceaşi limbă.
Nu e de mirare că o traducere corectă (în sensul excelenŃei) a lui Márquez ne face
surpriza de a-l simŃi foarte apropiat de noi, de cultura română. Chiar o sinteză de multe
ori (aşa se întîmplă la genii), în care se topesc aproape sincretic tendinŃe foarte diverse.
Uneori chiar contrarii aparent ireconciliabile. În limba română în care Sarmiza Leahu a
izbutit traducerea romanului "Dragostea în vremea holerei", Márquez îi împacă, de pildă
(fără să aibă habar, fireşte), pe cei doi Caragiale ai noştri, Ion Luca şi Matei: batjocura
tatălui pentru moft şi fandosire - şi gustul morbid al fiului pentru dezlînare aristocratică,
în acelaşi paragraf. Realismul greu, epopeic al Rebreanului, în aceaşi pagină cu
fantasticul eliadesc. Dulcegăria amoroasă a lui Ionel Teodoreanu, împreună cu sarcasmul
răŃoit lui Ciprian - sau plutirea lunatecă şi jucăuşă a lui Sebastian peste cerul vineŃiu al
fatalismului istratian. "Domnule, sînt de acord să vă accept ca soŃ, dacă îmi promiteŃi că
nu mă veŃi obliga niciodată să mănînc vinete." îi scrie Fermina Daza lui Fernando Ariza
la începutul ritualic al unei poveşti de dragoste care va traversa dus-întors timpul holerei,
al "macetelor" fără de cruŃări, al războaielor civile fără de sfîrşit şi al cadavrelor plutind
nesinchisite pe fluvii, al prejudecăŃilor de castă şi al "Jocurilor Florale".
"Dragostea în vremea holerei" este poate romanul lui Márquez cu faŃa cea mai
umană. Nu că ar fi scăpat de fantasmele sale funambuleşti - o umbră măcar a mîncătoarei
de perete văruit din "Un veac de singurătate" există nesmintit peste tot - dar probabil aici
începuse să îmbătrînească: se topeşte în nostalgie, duioşenie, compătimire. Fermina Daza
este poate cea mai fermecătoare femeie din toate cărŃile lui. Paginile despre călcătura ei
de căprioară, cu fruntea semeaŃă şi părul atîrnînd greu pe umeri, paşii ei prin parcul
Evangheliilor în drum spre şcoală, pe covorul de frunze arămii şi sub privirile ascunse şi
pierdute ale admiratorului ei pe viaŃă, sau fluturarea ei de regină încoronată şi de neatins
prin Porticul rău-famat al Copiştilor, peste furnicar de oameni şi talcioc de nimicuri, sînt
cele mai emŃionante declaraŃii de dragoste făcute vreodată de bătrînul magician femeii şi
iubirii. Probabil că începuse romanul tot cu gîndul la Generalii şi Erendirele lui din
totdeauna - dar i-a uitat repede, într-o alunecare în ceaŃa amintirilor, căutîndu-şi sufletul
rătăcit pe Ńărmuri şi fluvii uscate, printre umbre jeluitoare de caimani şi lamantini
masacraŃi, printre năluci de iubiri apuse, printre pofte de viaŃă fără margini şi sfîrşire.
García Márquez nu scrie despre dragoste în viaŃă, ci cuvîntul lui este dragostea însăşi
pentru viaŃă. Are un simŃ dramatic al fugii ireparabile a timpului - dar nu se grăbeşte
niciodată, căci viaŃa este, la el, o bandă infinită, şerpuind miraculos prin universuri
paralele. Nu este cel mai bun catolic pe care l-au dat iezuiŃii şi bigotismul Caraibelor
Americii fierbinŃi în secole de stăpînire absolută, căci chiar dacă se teme de Dumnezeu,
nu-L caută în necuprins pentru iertarea păcatelor, ci păcătuieşte împăcat în oraşe,
simŃindu-L în preajmă. "Holera" este heraldica pe care o găseşte el potrivită pămîntului de
 124

iad al pămîntenilor - dragostea este singura grădină a paradisului, în viaŃă, iar nu dincolo
de ea. În consecuŃie, pe timp ce scria această poveste Márquez nu se gîndea probabil
deloc la nemurire, căci îl "înfiora bănuiala tîrzie că nu moartea, cît viaŃa e fără de
margini."
În acest roman tulburător prin presimŃiri care ating sufletele ca aripile nevăzute ale
păsărilor de dincolo, Gabriel García Márquez se întoarce în visele sale frumoase. Acolo
unde păşeşte în vîrfurile picioarelor, nesătul de minunăŃiile care s-au prelins neştiute prin
toate vieŃile. În Ńinuturi aureolate de o candoare irecuperabilă în veci a lumii. Acele
Ńinuturi ale sufletului care în paginile lui încremenesc în viaŃă veşnică - am spune noi: în
"tinereŃe fără de bătrîneŃe". Iar un poet spaniol: "Au izbîndit aceste plaiuri, iată:/ Îşi au de-
acum zeiŃa încoronată".

25 octombrie 2002
Vasile Lovinescu - "Creangă şi Creanga de Aur"

O carte miraculos tipărită în anul 1989, înainte, este "Creangă şi Creanga de Aur", de
Vasile Lovinescu. După, a fost retipărită, se pare chiar de mai multe ori, alături de multe
alte cărŃi ale ciudatului autor, care îşi aşteptau rîndul.
Vasile Lovinescu are o dublă calitate: iniŃiat în tainele ocultismului şi exeget literar.
Părînd complet abstras din lumea contingentă, scria şi chiar publica în timpuri prohibitive
cărŃi cu subiecte absolut bizare, de neatins în epocă. "Creangă şi Creanga de Aur" este o
lectură extrem de îndrăzneaŃă a humuleşteanului, din perspectiva ştiinŃelor oculte.
Rezultatul este, pe alocuri, de-a dreptul uluitor.
Premiza de la care porneşte autorul afirmă că mitul este de origină non-umană - ocultă
şi transcedentală. TradiŃia - cea folclorică, în principal - nu este mai mult decît
istoriografia mitului, unul dintre vehiculele sale de transmitere, perpetuare şi salvgardare.
Dar principalii, adevăraŃii purtători ai înŃelepciunii miturilor sînt iniŃiaŃii - castă restrînsă,
ai cărei membri sînt aleşi după criterii foarte riguroase, la capătul unor ritualuri
îndelungate de pregătire şi testare.
Desigur, ceva adevăr există în această credinŃă. ToŃi cercetătorii importanŃi ai miturilor
- între ei, avem expertiza cea mai profundă probabil tot de la un român, Mircea Eliade -,
toŃi antropologii serioşi sînt de acord că există un fond comun de teme şi actanŃi în
miturile lumii, lucru care nu se poate explica prin coincidenŃe de generare spontană,
folclorică. Există, fără îndoială, un substrat comun misterios în toate eshatologiile
pămîntului, care indică o sursă unică şi foarte îndepărtată de timpul comun şi de spaŃiul
perceput în mod curent. Mitul şi ritul însoŃitor sînt forŃă regeneratoare. Lumea se
perpetuează prin continua reiterare a mitului - cu condiŃia de a fi păstrat intact, fără a-i fi
dezvăluite vreodată de către mesageri, originea sau sensul primar. Mitul se îmbracă în
multe veşminte pentru a-şi ascunde identitatea iniŃiatică - mitul călătoreşte cu chipul
ocultat în toată lumea, important fiind doar mesajul pozitiv al aspiraŃiei spre lumină şi
cunoaştere. Sub înfăŃişarea accesibilă de pildă, basm, snoavă, mitul are puritatea
intelectuală şi forŃa euharistică a marilor esenŃe religioase.
 125

Creanga de Aur invocată de Vasile Lovinescu este un asemenea simbol iniŃiatic şi

generant: "(...) relevează o cărăruie acolo unde vedeai numai junglă. (...) E elementul
unificator al dispersiunii, e talismanul, legitimaŃia pe care o arăŃi lui Charon dar şi celor
mai înalŃi îngeri. În pădurea sălbatică şi întunecată a fiinŃei noastre (la selva oscura
dantescă), în mlaştinile ei în care se înmulŃesc neistovit prin sciziparitate şerpii şi balaurii
păcatului, ai viciului, ai împrăştierii, dar în mijlocul ei se află arborele - opac şi el -,
adăpostind, după spusa lui Virgil, între crengile stufoase ramura de aur, terminus-ul, dîra,
oglindirea în lumea noastră interioară a Arborelui Lumii; ea ne deschide o cale prin
pădurea blestemată, în care ne pîndesc cele trei fiare danteşti: leul, linxul şi lupoaica."
În fine: Ion Creangă, povestitorul de geniu, este citit de Vasile Lovinescu cu astfel de
instrumente ale ştiinŃei simbolurilor, iar rezultatul este fascinant. Toate personajele de
băsnuire, isteŃi şi nătîngi, Ilene Cosînzene şi Babe fără dinŃi, Prepeleaci şi Vîrcolaci îşi
dezvăluie chipuri ascunse şi epatante, cum şi legături absolut uimitoare cu însemne şi
gesturi primordiale. Cheile simbolice mînuite de un adevărat iniŃiat precum Vasile
Lovinescu deschid tainiŃe de nepătruns altfel, în care sînt păstrate secretele şi energiile
originare ale Universului. Personajele folclorice se dovedesc purtătoarele neştiute ale
unor forŃe oculte, folosind "puteri recuperate, specifice gradului [lor] de realizare
spirituală". Animalele care mişună în toate ogrăzile folclorului - porcul, găina cu ouă de
aur, Cocoşul cu punguŃa cu doi bani, măgarul, Galben de Soare, calul năzdrăvan - toate
sînt, în fapt, disimulări de înalte forŃe spirituale. Tot acest univers simpatic şi reconfortant
prin alura lui domestică este o monadă ascunsă a Lumii IniŃiale - parte din Axis Mundi,
tainica Axă a Lumii, cu vîrful undeva în infinire, iar rădăcina: în adîncurile unui Infern
care pîndeşte şi subminează neostoit Universul.
Vasile Lovinescu este convingător. Asocierile pe care le discerne sînt uimitoare şi
devin evidenŃă în demonstraŃile sale: legături între mitologii afirmate la poluri opuse ale
pămîntului sau în timpi istorici fără comunicare directă. Datele principale de referinŃă sînt
civilizaŃia Nordului european, lumea AtlanŃilor - presupusa lume scufundată a Atlantidei -
şi pieriŃii - sau doar nevăzuŃii - mayaşi, apoi rezonanŃe budiste, Brahma, Shiva, aerul
rarefiat al Tibetului, dragoni ai Chitay-ului, Urechile Lungi polineziene... O zestre
comună de gesturi simbolice care alcătuiesc o memorie colectivă cu originea în
atemporal. Căutînd în asemenea profunzimi şi descoperind conexiuni tulburătoare,
imaginea lui Ion Creangă doar ca "povestitor de geniu" devine superfluă. Numai
înŃelegerea deplină poate, şi are încuviinŃare, a transcrie cu atîta precizie simboluri de o
asemenea încărcătură - sugerează Vasile Lovinescu.
Textul său este mereu surprinzător şi încîntător prin mobilitate intelectuală şi erudiŃie -
iar nu de puŃine ori dovedeşte şi umori spirituale de cea mai bună calitate. O carte
esoterică lipsită de simŃul umorului ar fi o Creangă de Fier, nu de Aur - şi ar călăuzi doar
în hăuri, nu în văzduhuri înalte şi înălŃătoare spiritual. Autorul însuşi recunoaşte - şi
recomandă - demersul său ca un necesar exerciŃiu spiritual: "Vrăjmaşul nostru de
căpetenie" - spune Vasile Lovinescu la începutul călătoriei sale iniŃiatice - "este apatia
mentală, cenuşa formată de cadavrele noŃiunilor sedimentate de secole. Straturile lor au
înăbuşit în omul modern Amintirea, Anamnesis, Dorul, Nostalgia obîrşiilor, care nu sînt
facultăŃi psihice cum se crede, ci direct izvorîte din intuiŃia intelectuală. CîŃi o mai au?
Cert, foarte puŃini."
 126

Creanga de Aur nu e uşor de găsit, nici de urmat - căci drumul nu e lipsit de riscuri şi
frustrări. Dar, cum dă sfat Galben de Soare unui Făt Frumos dilematic: să o ia - au să o
lase, cosiŃa de aur din părul Cosînzenei?: "De o vei lua, te vei căi; de nu o vei lua, iarăşi te
vei căi; dară mai bine să o iei."

14 iunie 2002
Publicistica lui Caragiale - o terapie de conştiinŃă

Publicistica lui Caragiale este îndeobşte puŃin cunoscută. Sigur că pagina de ziar este
hărăzită la o viaŃă de o zi, şi nimeni nu scrie în ea cu aşteptarea de a produce operă
nemuritoare - dar cînd în aceea pagină aşterne gînduri un talent excepŃional precum
Caragiale, atunci se cuvine ca posteritatea să încerce să dea o nouă viaŃă gîndurilor sale,
care au depăşit ziua în care au fost scrise, şi îşi aruncă lumina pînă la mari depărtări,
precum astrele care împiedică Universul nostru de a fi un loc de beznă desăvîrşită.
Publicistica lui Caragiale este atît de actuală în substanŃa ei, încît mare parte din ea ar
putea fi publicată astăzi în ziarele şi revistele româneşti ca materie proaspătă de "speck" -
cum spuneau bătrînii gazetari. Cercetarea lui Caragiale asupra teatrului românesc şi celei
instituŃii numite "Teatrul NaŃional" este la fel de valabilă astăzi, început de secol 21,
precum era la sfîrşit de secol 19, în paginile ziarului "România Liberă". Părerile lui
Caragiale în disputa "artă cu tendinŃă" versus "artă pentru artă" reprezintă şi astăzi o
mostră de bun simŃ literar şi cultural. ObservaŃiile sale, pline de haz şi justificată ironie,
asupra unor "stiluri" din literatura plină de mofturi a módelor sînt încă astăzi o veritabilă
lecŃie de onestitate literară pentru orice aspirant la glorie artistică. Analizele sale pe unele
opere sau teme din registrul universal demontează, nu de puŃine ori, entuziasme pline de
snobism care populează şi astăzi gazetele noastre şi garnisesc tîrgurile de cărŃi cu
producŃii strict decorative, care, în schimb, sună promiŃător pînă la linguşitor în urechile
"raportorilor" asupra României la scaune înalte ale birocraŃiei europene. PrefaŃa
sarcastică, dar şi just tăioasă, şi atent argumentată (exemplu de rigoare gazetărească),
scrisă de Caragiale la o culegere semnată de Anton Pann, cu texte lăutăreşti, producŃii
pseudo-poetice pentru aceea muzică "greco-turcă-Ńigănească" (am închis citatul) pe care
mahalaua românească a validat-o în timp ca "naŃională", ar fi o corecŃie extrem de utilă
astăzi pentru cei care încurajează prin inadmisibilă toleranŃă subcultura promiscuă şi
infestantă din "cartiere" şi margine de civilizaŃie post urbană. Răspunsurile pe care le dă
Caragiale în presă unor contra opinenŃi sînt întotdeauna pline de civilitate; o pagină
extraordinară îi prilejuieşte Gherea, care îi trimisese recent publicata sa carte, numindu-l,
în dedicaŃie, "adversar politic" - condeiul strălucit al lui Caragiale întoarce complet
premiza de sfadă, îi recunoaşte fără înconjur valoarea şi termină prin a-i mulŃumi sincer
pentru atenŃia şi preŃuirea pe care i-o acordă. Articolele lui Caragiale despre destinul lui
Eminescu şi întru apărarea memoriei lui, după ce prietenul său va fi părăsit atît de
dramatic această lume, îi dovedesc caracterul, şi demonstrează că un talent autentic nu
este în chip obligatoriu dispensat social de probitate, integritate, moralitate - aşa cum
speră mulŃi ticăloşi care îşi scuză şi astăzi mizeria morală cu emblema unui talent artistic
oarecare. Caragiale, de data aceasta amar şi revoltat, în cu totul alt ton decît cel al
 127

zeflemelii de geniu care i-a făcut gloria, veştejeşte lumea ipocrită care, după ce a
dispreŃuit şi, nu de puŃine ori, a depreciat socialmente fără ocolişuri inteligenŃa şi geniul
poetului - după ce a asistat cu nepăsare la suferinŃa şi destrămarea lui, aceeaşi lume lipsită
de măduvă morală, i-a îmbrăŃişat brusc harul şi amintirea, şi l-a trecut la colecŃia de bon
ton, alături de bibelouri şi goblenuri. Prietenul Caragiale reacŃionează - la "inexactităŃile,
nimicurile născocite, neadevărurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui"
- dar şi omul de atitudine morală: "Ce Dumnezeu!" - exclamă revoltat Caragiale - "doar
n-a trăit omul acesta acum cîteva veacuri ca să ne permitem cu atîta uşurinŃă a băsni
despre trista lui viaŃă! ... a trăit pînă mai ieri, aici, alături de noi, cu mine, zi cu zi, ani
întregi... Pe cine vrem noi să amăgim? Talentul lui de poet nu-i producea nimica; două
trei funcŃiuni a avut - bibliotecar, apoi revizor şcolar - destul de slab plătite, a trebuit să le
părăsească silit şi într-un tîrziu să găsească mijloc de trai în presă militantă. Cum stoarce
puterile unui om de talent acest fel de muncă, unde este silit să-şi avorteze zilnic prin
provocare voită gîndirile şi concepŃiile, şi cît de rău e preŃuită la noi, se ştie [...muncă
grosolană obligată şi ridicul plătită]. Poetul a trăit cum a murit - foarte nenorocit şi ca
viaŃă materială: copil ursit să sufere şi cu sufletul şi cu trupul. De foame nu pierea, ce-i
drept; dar suferea amar de sărăcie. (...) Contrarietatea patimilor, dorul vag de poet, acel
dor de care se depărtează Ńinta cu cît îi pare lui că se apropie de dînsa, îl aruncau ce-i
drept în cea mai întunecată melancolie, dar nu-l sdrobeau niciodată; lipsa materială însă
(...) îl demoraliza, îl sfărîma cu desăvîrşire... da, dar era prea mîndru ca să se plîngă de
asta şi mai ales acelora ce trebuiau s-o înŃeleagă nespusă. S-a zis că era risipitor şi că
orice sume ar fi trecut prin mînă-i, el tot nefericit ar fi fost, de vreme ce nefericirea lui era
de un fel curat moral. Minunată judecată, dar ieftină scuză pentru acei ce l-au lăsat
întotdeauna în lipsă, deşi-l putea ajuta cu toată dignitatea, deşi apropierea lui le-a făcut
cinste şi ... profit - şi încă le face. (...) Ieri d-abia-l cunoşteau şi-l apreciau cîŃiva prieteni
de aproape, şi astăzi e un nume la modă. Ieri abia avea ce mînca 'în lipsă aproape absolută
de subsistenŃă, ameninŃat de cea mai mare mizerie', şi astăzi se mănîncă mulŃi bani, direct
cu opera lui, indirect sub pretextul numelui său; (...) Atît de desăvîrşită necunoaştere şi
părăsire în viaŃă şi-apoi, într-o clipă atîta sgomot, atîta solicitudine şi închinăciune după
moarte! Apoi nu-i aceasta o crudă ironie?"
Iar într-alt articol, Caragiale intervine pentru a denunŃa şi opri ajustarea post-festum a
versurilor lui Eminescu, dintr-un soi de pudibonderie comercială dar mai ales salonardă:
"Editorii sînt liberi să tragă cîte exemplare vor, să le vînză cum şi cît le place, (...) să
rămînă negustorul cinstit şi cîştig bun să-i dea Dumnezeu; dar să stea la taraba lui şi să nu
se amestece a poci opera artistului.(...) Care artist, care amator, care om de bun simŃ şi de
treabă ar îndrăzni să ia un penel şi să îndrepteze o trăsătură măcar a lui Rafael, să prefacă
numai o măsură a lui Beethoven, or să potrivească coapsa lui Apollon sau şoldul unei
Venere, după personala lui judecată şi după pornirea gustului său actual? Lucrarea ce un
mare artist ca Eminescu o lasă este, cu toate calitaŃile şi defectele ei, ceva sfînt, fiindcă ea
se întrupează pipăit, şi pentru o viaŃă mai durabilă decît chiar a neamului său întreg,
gîndiri şi simŃiri de veacuri ale acestuia, şi de aceea, fără teamă de exagerare, s-a putut
zice că o aşa lucrare este patrimoniul omenirii întregi, nu numai a unui neam." Cuvinte
care aduc lumina imensa a unui mare suflet, şi poartă o adîncă lecŃie de atitudine morală
şi intelectuală - cuvinte al căror miez sfinŃeşte parcă efigia irepetabilă a două talente de
geniu, sălăşuite în chipuri de oameni ce fac într-adevăr cinstei întregii omeniri.
 128

Astfel sună publicistica lui Caragiale - astfel încă îşi găseşte ea rosturi astăzi şi aici,
într-o lume a negustorilor, a meschinăriei lucrative, ce ignoră valoarea, în favoarea
preŃurilor de nimic, adică preŃăluind nimicuri trecătoare. Caragiale este în publicistica lui
un model de judecată echilibrată, de talent şi probitate profesională şi, peste toate: o
conştiinŃă. Un model de care nu numai publicistica românească ar avea nevoie astăzi, dar
chiar întreaga societate a românilor.
29 mai 2002

Notă: Am aflat cu bucurie (din surse verificate) că o editură a lansat o nouă şi competentă
ediŃie a operelor lui Caragiale. Bucuria mi-a fost dramatic scurtată cînd am aflat preŃul:
1.200.000 de lei (un milion douăsute de mii - în litere, negru pe alb). Acest preŃ pentru o
carte se plasează, în această Ńară, exclusiv în puterea de cumpărare a unei categorii sociale
care mai curînd nu ştie să citească - şi chiar dacă specimenele ei ar fi obligate să înveŃe
asta prin ceva cursuri rapide şi cu multe poze, tot nu ar alege, la absolvire, Caragiale.
Pentru documentarea la acest articol, eu am folosit o ediŃie micuŃă, dar riguroasă, îngrijită
de odioasa "Editură de stat pentru literatură şi artă", în colecŃia "Mica bibliotecă critică":
"I.L.Caragiale - Despre literatură", tipărită cîndva la îngemănarea odioşilor ani '50-'60, şi
care costa odiosul preŃ de 1,05 lei (un leu şi cinci bani, iarăşi în litere, negru pe alb). Poate
şi pentru că o asemenea carte de conştiinŃă şi îndemn costa atît în acei odioşi ani, această
Ńară a avut parte de intelectuali autentici şi de conştiinŃe - într-o vreme altfel odioasă.

Farmecul discret al deznădăjduirii:

Ilarie Voronca - "Versuri"

La debut, Ilarie Voronca părea a se anunŃa cel mai trist poet român - mai melancolic şi
mai apăsător chiar decît Bacovia: "Îmi port ca un copil bolnav tristeŃea,/ prin parcu-n care
cresc frunzele, asemeni clopotelor, plîng;/ şi-aud cum creşte neliniştea începutului de
toamnă departe,/ şi cum aleargă păsările ploii pe acoperişuri negre şi se frîng." - poezia se
numeşte "TristeŃi", dintr-un ciclu de "Sfîrşit de amurg", în volumul "Restrişti"...
Acest ton străbate întreaga plachetă de versuri şi continuă preŃ de vreo alte două -
tristeŃi iremediabile, declanşate la tot pasul, de orice întîlnire cu realul, în sfîrtecări
dureroase ale amintirilor, la căderea unei frunze, la greutatea afectivă a unui sunet, la
paşii îndepărtaŃi ai iubitei: "E pustiu şi e frig în odăi stinse./ Toată viaŃa o regăseşti ca pe
un ceasornic oprit." Sensibilitea poetului e atît de profundă, încît lărgeşte graniŃele
experienŃei senzoriale şi extinde cîmpul conştiinŃei: "Auzi sufletul căzînd, poate sunt
frunze,/ Pasul tău prin amintire sîngerat şi rănit." Toate elementele universului produc, în
această etapă a tînărului Voronca, deznădejdi: "Amintirile sunau, ca la sîn o salbă de
bani,/ A fost o sfîşiere de ape... o deznădejde de ramuri" - "Deznădejdea suna în noi (ai
auzit) ca o legătură de chei/ şi metalic glasul tău a rămas mai sîngerat şi mai pustiu."
Deznădejdea produce însă, după cum se vede, metaforă - semn că lucurile par a se
îndrepta. Lui Voronca, acuitatea percepŃiei şi imaginaŃia i-au adus supranumele de
"miliardarul de imagini" (Eugen Lovinescu). Mediul avangardist al anilor 20-30, pe care
Ilarie Voronca îl frecventa cu entuziasm, l-a împins spre "poezia integralistă", numită în
 129

tentativa lui de estetică personală şi "picto-poezie": o sarabandă de cuvinte, mai cu sens,

mai fără, în spiritul dada, joc gratuit al fanteziei şi teribilism sintactic: "Închis abur după
amiaza în grilaj stea;/ Înger trenul înaintează cu degetul pe buze,/ Rupe serenada
maşinilor de scris./ Toate planetele au poposit în acest catalog de maşini agricole: Sena/
Praştie între surîsuri." Astfel de exerciŃii l-au ordonat pe Voronca în pas cu moda şi i-au
adus o faimă de avangardist, la care, din fericire pentru destinul său poetic, renunŃă - fără
grăbire, dar cu hotărîre. Natura sa pozitivă, plină de empatii, şi cu profundă nevoie de
comunicare îl întoarce la mijloacele metaforei cu sens. Străbate iarăşi melancolic şi
cîrtitor oraşe: "îŃi închin un imn Ńie veac al mediocrităŃii/ nu mai vînăm ursul sur prin
munŃii americii/ braŃele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatice/ ne operăm visele ca
intestine/ singuri ne închidem în mucegaiul birourilor/ (...) veac al asigurărilor şi al
reclamei luminoase/ (...) scrîşnesc din dinŃi marile cotidiene/ şi iată: agenŃii companiilor
de afişaj/ primenesc rufăria zidurilor." Imageria este de o remarcabilă vioiciune asociativă
(pentru un suflet atît de "deznădăjduit"), fraza poetică e simplă şi directă, de o candoare
ce nu poate fi contrafăcută sau mimată. Nu întîmplător, după dezamăgirea pe care i-o
provoacă (periodic) oraşul, poetul simte nevoia reîntoarcerii la natură, la miracolul vieŃii
simple, cu atributele candorii pe care o recunoaşte instinctiv ca proprie fizionomie
sufletească - rătăcitul "Ulise", care regăseşte Ńărmul la apropierea de "Plante işi animale.
Terase" (titlurile a două volume consecutive, care îi definesc această evoluŃie): "Ce
frumoase instrumente de muzică sunt peştii/ în acest glas străveziu ca un acvarium/ (...)
tîmplele se înfioară ca fetele la horă/ şi noaptea pune o rugină pe fiecare măr domnesc." -
"Un clopot de ape respirarea dar cîmpurile/ poartă funde de fum şi pădurea e o fereastră
de răcoare". "Plante işi animale. Terase" este unul dintre cele mai delicat lirice volume ale
sale, dedicat şi acesta celei Colombe care pluteşte misterios pe aproape toate paginile de
gardă ale volumelor sale; chiar şi titlurile poeziilor alcătuiesc aici o colecŃie de superbe
sugestii metaforice: "În grădini apele trupurilor", "Apusurile îŃi dăruie culorile prin
frunzişul de slove" sau "Cîte statui tulpina ta apleacă".
În ultimele volume scrise în limba română, natura sa umană mai curînd entuziastă
decît desperată nu-l mai părăseşte în expresie poetică - în ciuda nefericirii de a se vedea
rejectat de confraŃii modernişti, care îl acuză de deviaŃionism şi pact cu spiritul mic-
burghez (!...). Lirismul său funciar intempestiv este temperat inevitabil de maturizare
(proces care nu îi subŃiază substanŃa, ci doar o rafinează, filtrînd multiplele presiuni ale
mediului, care impuneau tiranic excentricitatea) şi de o certă împăcare cu lumea; dar nu
într-un ton al resemnării, ci, dimpotrivă, al bucuriei regăsirii - aproape o revelaŃie a
acceptării şi a apartenenŃei: "O! Pămîntule regăsit, lumina regăsită,/ Nu-mi pasă că mi-e
umbra o vioară sfărîmată,/ Destindere trecută în inimă prin sită,/ Iubire prin amiaza din
piept desfăşurată."
Ilarie Voronca se dovedeşte şi astăzi un poet de mare valoare - modern prin atributele
poetice care îl apropie de zona clasicismului, iar nu prin experienŃele de culoare
constructivist-dadaistă. Sensibilitatea şi metafora îi aduc un loc în constelaŃia marilor
poeŃi - cam aşa cum s-a întîmplat cam cu toŃi corifeii "avangardei", cîŃi mai sînt de citit
astăzi. Frumosul volumul de "Versuri" editat de "Cartier" - editură basarabeană şi
bucureşteană (chiar frumos volum, aproape o ediŃie bibliofilă: elegant tipărit, cu o copertă
cartonată, doar moderat lucitoare, în griuri de zidire, cu numele poetului caligrafiat alb şi
prelung, în discreŃie şi sobrietate, evocîndu-i cumva chipul, dar şi reŃinerea lăuntrică) -
 130

acest volum săvîrşeşte o demonstraŃie de recuperare literară; cu atît mai mult cu cît poezia
lui Voronca se susŃine singură în aceste pagini, fără suportul (din păcate) al unui minim
aparat critic - nici măcar o trecere biografică sumară peste viaŃa plină de peripeŃii şi
curmată dramatic, a unui mare poet român care a trecut, la rîndu-i, în limba franceză,
unde, după stîngăciile adaptării, a ajuns să smulgă unui critic prestigios gratularea că
"pentru a treia oară în treizeci de ani, lirismul român a infuzat un sînge nou poeziei
franceze." (Léon-Gabriel Gros). O ediŃie care se respectă pînă la capăt nu are dreptul de a-
şi lăsa autorii singuri în faŃa eternităŃii slovei lor. Oricum însă, volumul de la editura
"Cartier", cu simplitatea bunului gust, într-o restrîngere care poate fi percepută şi ca o
subtilă încredinŃare în farmecul discreŃiei, ca şi în deplina autonomie a valorii, ne
convinge că poezia lui Ilarie Voronca a trecut deja, cu bine, pragul unui mileniu - la drum
de nemurire.

20 iunie 2002
Henri Cornélus - "Aventurile motanului Miau"

Ca un Moş Crăciun obosit vin eu, acum, la sfîrşit de citire, cu "Aventurile motanului
Miau" - o carte pentru copii, scrisă de un autor parcă el însuşi cu nume de pisoi: Henri
Cornélus. Am primit-o în dar la standul unei editurii, la un Tîrg de carte de învăŃătură
(!...). Eu nu prea mai am ce învăŃa din aventurile unui motan (din păcate..) - dar răsfoind-
o cu gîndul la prichindeii care s-ar bucura de ea, nu am rezistat tentaŃiei de a călători un
pic în timp, în vremurile cînd poveştile, basmele - fabulele şi chiar cărŃile de "colorat"
erau faŃa mai bună a lumii.
Am auzit nenumăraŃi copii aşteptînd de la "moş" o mitralieră automată - sau un pistol
cu aer comprimat - săbii Ninja şi tancuri teleghidate - un puşti cu fes vroia un costum de
"Mortal Kombat" - altul, jocul de calculator "Echipa morŃii" - iar o fetiŃă vioaie, cu codiŃe
bălaie vroia ochelari negri ca ai Nichitei... Copii de pînă în zece ani. Lor nu le-a citit
nimeni, probabil, "Aventurile motanului Miau". O carte plină de peripeŃii - dar sfîrşite
toate cu bine -, fără morŃi şi nici chiar răniŃi grav. Fără comando-uri şi echipe de şoc.
Fără trupuri sfîrtecate grafic spectaculos şi resturi umane sau animale descrise cu o
voluptate bolnavă prin mijloace multimedia. Dimpotrivă: din aventurile motanului Miau,
o cărticică frumos colorată, un prichindel va afla că "toate lucrurile vorbesc celor care ştiu
să le asculte" - sau că un prieten "e cineva care te iubeşte şi te apără când eşti în
primejdie...". Mai aflăm de la Motanul Miau că, în timp ce ele, pisicile, se prefac a dormi,
în realitate, ele ascultă "sufletul oamenilor care le vorbeşte în şoaptă", vărsîndu-şi durerile
şi poate chiar smerindu-se pentru cine ştie ce păcate - sigur, aceste spuse trebuie luate ca
ipoteză de lucru pînă la o completă verificare. Dar că "nimeni nu este numai rău - după
cum nimeni nu este numai bun" ştie deja orişicine trecut orişicît prin viaŃă, şi gata să
deschidă copilului său un drum neumblat vreodată încă. De ce am convingerea că
poveştile de altădată, cu desene frumos colorate, au pregătit copiilor o lume mai bună
decît programul globalizat de idiotizare agresivă pe care îl propun calculatoarele astăzi, ca
şi industria serialelor cu înfruntări marŃiale şi mortale? Poate pentru că scrisul şi cititul, în
dulcea lor lentoare, desenîndu-şi fără grăbire arabescul, mai lasă loc şi răgaz pentru gînd.
 131

Vă povestesc astăzi despre o cărticică pentru copiii care au încă o şansă de a fi buni; şi mă
gîndesc la toate "Aventurile" colorate ale copilăriei de cîndva, nu de prea mult - la toŃi
Habarnam-ii în łara Soarelui, la toŃi PrinŃii FericiŃi, chiar dacă foarte trişti cîteodată, la
toate Ilenele Cosînzene cu privire duioasă şi dătătoare de leac - la întreaga lume a celor
aparent necuvîntătoare - la toate "Elegiile pentru fiinŃe mici" - la toată înteligenŃa pozitivă
şi formativă adunată în toată istoria tiparului pentru copii, în toate limbile pămîntului şi
în toate culorile lui - pentru a pregăti copiilor o lume mai bună decît cea în care s-au
născut.
Am răsfoit astăzi pentru Domniile voastre cărticica cu motanul Miau şi cu gîndul că în
curînd vom trece un prag. Aş dori ca toŃi copiii care ne sînt în preajmă să-l treacă cu
seninătate, fără spaimele pe care profeŃi cu chipuri schimonosite le-au născut dintr-un
somn care este fără îndoială al raŃiunii - dar este şi un somn adînc al sensibilităŃii, al
încrederii, al dragostei, al valorilor care ne-au adus numele generic de "umanitate". Voi
încheia cu o vorbă din aceaşi cărticică a lui Henri Cornélus, despre o ciocîrlie: "inimă cu
aripi, floare cu pene, fluture uşor şi cafeniu, tu care cânŃi bucuria verilor triumfătoare" (...)
"Poemul cântăreşte greu, aşa ca noi. Nu se va urca niciodată mai sus de această boltă de
care se lovesc sărăcia cuvintelor şi aripile ciuntite de nu se ştie ce boli. Cu toate acestea,
el, poemul, cântă ca tine, ciocîrlie, pentru a părăsi acest pământ, unde nu mai există
emoŃie, şi pentru a crede că cerul, pe bolta sa de sticlă, a deschis, numai pentru el, o uşă
invizibilă."

6 decembrie 2000
 132

CUPRINS

Cuvînt de început despre Lumea mai bună a cărŃilor ………………………………………………………2

Tudor Vianu - "Estetica" ................................................................................................................................ 4
Omul teatrului poetic ...................................................................................................................................... 5
Simion Stolnicu - "Şerpuiri între lut şi torŃele de aur" .................................................................................... 7
Carl Gustav Jung - "Amintiri, vise, reflecŃii".................................................................................................. 8
Dumitru Radu Popescu -"Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol", precum şi Diavolul Blasfemiei 10
Corneliu Ştefan - "Râul tăcut" ...................................................................................................................... 11
Mariana Ionescu - "ExerciŃii de fidelitate" ................................................................................................... 13
Sören Kierkegaard - "Jurnalul seducătorului" .............................................................................................. 14
Iordan Chimet - "Antologia inocenŃei" ......................................................................................................... 16
Henriette Yvonne Stahl - "Între zi şi noapte" ............................................................................................... 17
Alain Decaux - "Abdicarea": chinurile zadarnice ale dragostei unui rege .................................................... 19
Elena Dan - "Daimonion" ............................................................................................................................. 20
Sorin Comoroşan - "NedespărŃirea de Borges" ............................................................................................ 21
Liviu Ioan Stoiciu - "Grijania" ..................................................................................................................... 23
"Luceafărul" ................................................................................................................................................. 24
Gustave Le Bon - "Psihologia mulŃimilor" ................................................................................................... 26
"DicŃionar de estetică generală".................................................................................................................... 27
Ion Mihai Cantacuzino - "O mie de ani în Balcani" ..................................................................................... 29
Liviu Voinea - "Iarăşi Facerea" .................................................................................................................... 30
Mihaela Anghelescu Irimia - "Dialoguri postmoderne"................................................................................ 32
Mircea Tomuş - "Romanul romanului românesc" ........................................................................................ 33
Petru Popescu - "Dulce ca mierea e glonŃul patriei"..................................................................................... 35
Izabela Sadoveanu - "CărŃi şi idei" ............................................................................................................... 36
Ion Miloş - "O altă lume am visat" ............................................................................................................... 37
Ion Brad, Monica Anton - "Monologuri paralele"........................................................................................ 39
Jean-Luc Domenach - "CHINA: Arhipelagul uitat" ..................................................................................... 40
Ion Buzaşi şi Ion Mărgineanu –.................................................................................................................... 41
"EMINESCU - Radiografii transilvane"....................................................................................................... 41
E.Y. Meyer - "Săptămîna demonilor"........................................................................................................... 42
Grigore Chiper - "Violoncelul şi alte voci" sau ............................................................................................ 44
Lungul drum al reîntoarcerii poetului basarabean către limba matcă ........................................................... 44
Augustin Buzura - "Drumul cenuşii" ............................................................................................................ 45
Alexandru Macedonski - un "suflet vechi" pentru eternitate ........................................................................ 46
"Gaudeamus 2001": tîrg şi sîrg de carte ....................................................................................................... 48
Paul Goma - "Altina, grădina scufundată".................................................................................................... 49
Ioan Adam - "Panteon regăsit" ..................................................................................................................... 50
Eric Hobsbawm - "O istorie a secolului XX – ............................................................................................. 52
Era extremelor"............................................................................................................................................. 52
Eminescu în Ianuarie .................................................................................................................................... 54
Alexandru Nemoianu –................................................................................................................................. 54
"Bucureşti. Puccini 4 şi împrejurimi" ........................................................................................................... 54
"Timpii dintîi ai Unirii" ................................................................................................................................ 56
Marin Mincu - "Intermezzo" ........................................................................................................................ 57
Alexandru Ecovoiu - "Saludos".................................................................................................................... 58
René Descartes - "Discurs asupra metodei".................................................................................................. 59
"ÎnvăŃăturile unui venerabil prozator bucureştean către un tînăr critic din provincie" ................................. 61
Paul Georgescu în schimb epistolar cu Ion SimuŃ ........................................................................................ 61
Alexandru Candiano-Popescu - "Amintiri din viaŃa-mi" .............................................................................. 63
Nicolae Sirius - "Balada timpului ce plînge" ................................................................................................ 64
Aurel Rău - "Portrete la zile mari"................................................................................................................ 65
Marica Beligan - "O aspirină penrtu doi" ..................................................................................................... 66
 133

Iulia Haşdeu - "Muguri de aprilie" ............................................................................................................... 68

Barbu Cioculescu - "Grădini în podul palmei" ............................................................................................. 69
Roxana Sorescu - "Lumea, repovestită" ....................................................................................................... 70
Corneille - "Cidul"........................................................................................................................................ 72
Vasile Bardan - "Omul probabil" ................................................................................................................. 73
Jean Bičs - "Iluminări pentru vremurile de pe urmă".................................................................................... 74
Florica Madritsch Marin - "Cântecele lui Caloian" ...................................................................................... 76
Bookarest 2001............................................................................................................................................. 77
Mihai Eminescu - "Floare Albastră"............................................................................................................. 79
Fujiwara Teika - "O sută de poeŃi de la Muntele Ogura".............................................................................. 80
Dragoş Moldovan - "Docurile nimănui sau .................................................................................................. 82
Jirair - o biografie romanŃată"....................................................................................................................... 82
Mihai PrepeliŃă - "Poem nocturn"................................................................................................................. 83
Constantin Stere - "Victoria unui înfrânt"..................................................................................................... 84
Anna-Leena Härkönen - "Ziua uşilor deschise"............................................................................................ 86
Gellu Naum - "Ascet la baraca de tir" .......................................................................................................... 87
Manuale şcolare............................................................................................................................................ 89
Mircea OpriŃă - "Discursul utopic"............................................................................................................... 90
Monica Pericleanu-Grigore - "Ieşirea din turnul din fildeş" ......................................................................... 92
Bătălia dintre antici şi moderni..................................................................................................................... 93
Corneliu Medvedov - "Ovidiu Gologan"...................................................................................................... 95
Ernest Gellner - "NaŃionalismul" .................................................................................................................. 96
Teodor Vârgolici - "Portrete şi analize literare" ........................................................................................... 97
Ion Podoleanu - "Baronul" ........................................................................................................................... 98
George Vulturescu - "Nord şi dincolo de Nord"......................................................................................... 100
Thomas Morus - "Utopia": Locul mai bun, de nicăieri .............................................................................. 101
Traian Cavassi - "O viaŃă dedicată muzicii şi ............................................................................................. 102
idealului naŃional"....................................................................................................................................... 102
Gheorghe Săsărman - "Sud contra Nord" ................................................................................................... 104
Eugen Ionescu - "Elegii pentru fiinŃe mici" ................................................................................................ 105
D'ale Cavalerilor şi Curtezanelor:............................................................................................................... 106
Abatele Prévost - "Manon Lescaut"............................................................................................................ 106
Criza lui Caragiale ...................................................................................................................................... 107
Vasile Andru - "Mistici din CarpaŃi" .......................................................................................................... 109
Ştefania Oproescu - "Potcoave de catifea" ................................................................................................. 111
Magda Ursache - "ConversaŃie pe Titanic" ................................................................................................ 112
Victoria Milescu - "Zâmbet de tigru" ......................................................................................................... 113
"Contemporanul" ........................................................................................................................................ 115
Radu Diac - "ViaŃa Sfântului Apostol Pavel" ............................................................................................. 117
Ziua Schuman - Ziua Europei ..................................................................................................................... 118
Lucian Blaga - "FiinŃa istorică" .................................................................................................................. 119
Herbert Spencer - "Individul împotriva statului" ........................................................................................ 121
Gabriel García Márquez - "Dragostea în vremea holerei" .......................................................................... 122
Vasile Lovinescu - "Creangă şi Creanga de Aur" ....................................................................................... 124
Publicistica lui Caragiale - o terapie de conştiinŃă...................................................................................... 126
Farmecul discret al deznădăjduirii:............................................................................................................. 128
Ilarie Voronca - "Versuri" .......................................................................................................................... 128
Henri Cornélus - "Aventurile motanului Miau" .......................................................................................... 130
 134

Argument

Această "Carte de citire" dă seama despre cărŃi, autori, tendinŃe la graniŃa dintre două
milenii, timp care se dezvăluie tot mai limpede nu doar un prag calendaristic spectaculos
şi stimulativ pentru fantezii proiective, ci chiar o schimbare de ursită pentru civilizaŃia
oamenilor - cărŃile dovedind a fi ştiind cel mai bine ce şi cum.

Această "Carte de citire" este o pledorie pentru lectură, născută din lectură: continuă,
asiduă, prin tot spectrul indus de lucrarea tiparului, peste genuri, specii, locaŃii, vîrste - cu
drag de cărŃi şi încredinŃare în lumina lor generoasă.

Această "Carte de citire" nu este vreun fel de manual alternativ, cu lecŃii şi teme pentru
acasă, şi pentru generaŃiile viitoare - dar este negreşit o carte de frumoasă învăŃătură.

Paul Silvestru