Sunteți pe pagina 1din 2

Eni gma Oti l i ei

De George Cal inescu


Ca theoretician al romanului romanesc, G.Calinescu respinge
proustianismul si pledeaza pentru realismul clasic, fiind un roman realist de tip
balzacian, cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De
asemenea
este un roman social si citadin.
Opera literara Enigma Otiliei de G. Calinescu este roman prin amploarea
actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu conflict complex, la care
participa
numeroase personaje.
Este roman resist prin : tema,structura(inchisa), specificul secventelor
descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului
clasic,balzacian, prin spiritul critic si polemic.
Proza realist obiectiva se caracterizeaza prin naratiunea la persoana a III-a
(nonfocalizata). Viziunea "dindarat" presupune un narator obiectiv,detasat, car
nu s Mplica in faptele prezentate.
Naratorul omniscient stie mai multe decat persona3ele sale, si,
omniprezent, controleaza evolutia for ca un regizor universal.
Desi adopta un ton obiectiv,naratorul nu este absent, ci comunica prin
postura de spectator si comentator al comediei umane.
Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul citadin este un
aspect al modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei bucurestene de la
inceputul secolului XX, prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinate
social-economica,ce constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea unui
tanar care,inainte de a-si face o cariera traieste experienta iubirii si a telatiilor de
familie
Roman al unei familii si istorie a unei mosteniri, romanul este realist-
balzacian prin motivul mostenirii si al patemitatii.
Titlul initial, Parintii Otiliei, reficta ideea balzaciana a paternitatii,pentru ca
fiecare determina cumva soarta orfanei Otilia,ca niste "mind", autorul
schimbandu-i ulterior titlul din motive editoriale.
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole,este construit pe mai multe
planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor:
destinul Otiliei,al lui Felix,al membrilor clanului Tulea,etc.
Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui
Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu
Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care,ramas orfan,vine la
Bucuresti pentru a studia medicina si traieste iubirea adolescentina pentru
Otilia.Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire,completata
prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului.Inccipitul romanului
realist,expozitiunea, fixeaza veridic cadrul temporal(" intr-o seara la inceputul
lui iulie 1909") si spatial( strada Antim) si prezinta personajele: Felix
Sima,orfan,vine la Bucuresti in casa unchiului sau pentru a studia medicina.
Intriga se dezvolta pe doua planuri ce se intrepatrund: istoria mostenirii
lui Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix.
Competitia pentru mostenirea batranului unchi este un prilej
pentru observarea efectelor,in plan moral, al obsesiei banului.
Planul formarii tanarului urmareste experientele traite, in special iubirea
adolescentina pentru Otilia. Desi Otilia it iubeste,dupa moartea unchiului,ii
lasa libertatea de a-si indeplini visul de a deveni medic si se casatoreste cu
Pascalopol.
Din epilog aflam ca acesta ii reda libertatea, Otilia se casatoreste
cu un conte exotic ramanand pentru Felix o imagine a eternului feminin.
Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului,urmat deun epilog.
Simetria incipit final este realizata prin descrierea strazii si a casei lui mos
Costache din perspctiva lui Felix in adolescenta si la maturitate.
Alaturi de avaritie,lacomie, parvenitism, fenomene sociale supuse
observatiei si criticii in romanul realist sunt si aspecte ale familiei
burgheze: relatia dintre parinti si copii,relatia dintre
soti,casatoria,orfanul.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite,.
Exista doua conflicte succesorale: averea lui mos Costache si al familiei
Tulea cat si un conflict erotic: rivalitatea adolescentului Felix si maturului
Pascalopol pentru mana Otiliei.
Pentru portretizarea personajelor,autorul alege tehnica balzaciana
a descrierii mediului si fizionomiei pentru deducerea trasaturilor de
caracter, pomind de la caractere clasice(avar,iphondru,gelos) carora
realismul le confera dimensiune sociala si pshilogica adaugand un alt tip
uman: avaristul
In general,caracterizarea personajelor se realizeaza ca in romanul
realist-balzacian. Prin tehnica focalizarii,caracterul personajelor find
dezvaluti
progresiv pronind de la datele exterioare ale existentei lor. In mod
direct, naratorul da lamuriri despre gradul de rudenie,starea civila.
Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele
mastilor sale,care sunt personaje,fapt dovedit de limbajul uniformizat. In
limbajul personajelor utilizeaza aceleasi mijloace lingvistice indiferent de
situatia
culturala sau sociala.
Se utilizeaza fraza ampla si se observa preferinta pentru epitetul neologic "fata
juvenila", "aspect bizar" etc.