Sunteți pe pagina 1din 4

1

Genius Loci
Towards a phenomenology of architecture


Christian Norberg Schulz scrie in cartea sa despre cum mediul inconjurator
influenteaza omul si aceasta implica scopul arhitecturii transcendente, definitie data de
functionalism. Se stie ca in ziua de azi se da mai multa importanta uneltelor decat mediului si
vietii noastre inconjuratoare.
Un termen concret pentru mediu este locul. Putem spune, prin limbajul nostru comun,
ca evenimentele au loc. Locul este evident o parte integrala a existentei noastre. Ne-am pus
intrebarea: Ce inseamna, de fapt, cuvantul loc? Evident inseamna ceva mult mai mult decat o
locatie abstracta. Ne referim la tot felul de lucruri facute de om din materiale care au substanta,
forma, textura si culoare. Toate acestea determina un mediu cu caracter, care este esenta
locului. Un loc este asa dar calitativ, un fenomen total, pe care nu-l putem reduce la nici una
dintre proprietatile sale. Ca o consecinta, orasele si casele constau intr-o multitudine de locuri
speciale.
A avea loc este inteles in mod normal ca un sens cantitativ, functional, cu implicatii
special distribuite si dimensionate. Ceea ce este pierdut, totusi, este modul de viata din fiecare
zi. Din fericire, un mod de a iesi din acest impas, este metoda cunoscuta sub numele de
fenomologie. Fenomologia a fost conceputa ca un mod de a reveni la lucruri, un mod de a
se opune abstractului si a constructiei mentale.
Ca multe alte descoperiri fundamentale, distinctia intre pamant si cer s-ar putea parea
banala. Importanta acesteia iese la iveala atunci cand adaugam definitia lui Heidegger despre
locuinta: Modul in care ne aflam, si voi si eu, modul in care noi, oamenii, suntem pe pamant,
inseamna a locui. Dar pe pamant inseamna deja sub cer. De asemenea, el numeste tot
ceea ce se afla intre pamant si cer, lume, si spune ca lumea este casa in care locuiesc
muritorii.
Un loc, in acord cu circumstantele locale, are o identitate particulara. Proprietatile
principale ale locuintelor artificiale sunt: concentrarea si ingradirea. Acestea sunt inauntruri in
tot sensul, ceea ce inseamna ca acestea aduna ceea ce stiu. Cladirile sunt in cele din urma
intr-o relatie cu mediul inconjurator prin faptul ca se odihnesc pe pamant si se ridica la cer.
Fenomenul de loc duce la concluzia ca structura de loc ar trebui sa fie descrisa in
termini de peisaj si de deconectare si analizata prin intermediul spatiului si al
caracterului.
2

Spatiul este cu siguranta un termen vechi in teoria arhitecturii. Dar spatiul poate
insemna multe lucruri. In literatura de specialitate actuala putem distinge doua utilizari: spatiu
ca geometrie tridimensionala si spatiu ca domeniu de perceptie. Nici una dintre acestea nu sunt
inca satisfacatoare, fiind abstractiuni din totalitatea tridimensionala intuitiva, din experienta de
zi cu zi, ceea ce am putea numi spatiu concret.
Relatia exterior interior, care este un aspect primar de spatiu concret, inseamna ca
spatiile poseda un grad variabil de extindere si carcasa. In timp ce peisajele se disting printr-o
extensie variata, dar in extensie continua, asezarile sunt inchise entitatii. In general, orice
incinta se manifesta ca o figura in raport cu solul extins al peisajului.
Turismul modern dovedeste ca experienta din diferite locuri este un inteles mare pentru
om, desi, de asemenea, aceasta valoare, in ziua de azi, tinde sa se piarda. De fapt, omul
modern, pentru o lunga perioada de timp, a crezut ca stiinta si tehnologia l-au eliberat de o
dependenta directa de loc. Aceasta credinta sa dovedit a fi o iluzie, poluarea si haosul mediului
au aparut brusc ca un nemesis infricosator si, ca urmare, problema locului si-a recapatat
adevarata sa importanta.
In societatea moderna, insa, atentia a fost concentrata aproape exclusiv pe functia
practica de orientare, in timp ce identitatea a fost lasata la voia intamplarii.
Arhitectura apartine poeziei, iar scopul sau este de a ajuta omul sa locuiasca. Dar
arhitectura este o arta dificila. Pentru a face orase practice si cladiri, nu este de ajuns.
Arhitectura vine in momentul in care intregul mediu se face vizibil, citand dupa definitia lui
Susanne Langer.
In imaginea Paradisului, vom intalni un alt element de baza al cosmogoniei vechi: apa.
Caracterul foarte special al apei a fost intotdeauna recunoscut. In Geneza, Dumnezeu separa
uscatul de apa dupa crearea cerului si al pamantului, al luminii si al intunericului, iar in alte
cosmogonii, apa este substanta primordiala din care provin toate formele. Prezenta apei da
identitate pamantului, iar in legenta Potopului, prezinta pierdere locului ca un mare potop.
Desi este opusul locului, apa apartine intr-un mod intim realitatii vii. Ca un ingrasamant, apa a
devenit chiar un simbol al vietii si in imaginile Paradisului, patru rauri curg de la un izvor catre
centru.
Fiind lucruri naturale primare, pietrele, vegetatia si apa fac un loc semnificativ sau
sacru, pentru a folosi termenul lui Mircea Eliade. El scrie: cel mai primitiv dintre locurile
sfinte il constituie microcosmosul: un peisaj de piatra, apa si copaci. Mai mult decat atat, el a
subliniat ca astfet de locuri nu sunt alese de catre om, ele sunt pur si simplu descoperite de el,
cu alte cuvinte, locul sacru, intr-un fel sau altul, i se dezvaluie lui.
Captarea caracterelor a fost realizata de greci si a fost evident posibila prin insasi
structura peisajului grecesc. Topografic, Grecia este compusa din numeroase situri distincte, dar
variate. Fiecare peisaj este clar delimitat, usor de imaginat personalitatea acestuia. Lumina
soarelui intens si aerul curat da forma unei prezente neobisnuite. Din cauza soiului ordonat,
3

claritatea si amploarea in peisaj, fiinta umana nu este nici inghitita si nici derivata in Grecia. El
poate veni mai aproape de pamant pentru a exprima, fie efortul sau amenintarea acesteia.
Peisajele romantice, cosmice si clasice sunt arhetipuri de loc natural. Fiind generate de
relatiile de baza dintre pamant si cer, ele sunt categori relevante care nu pot ajuta sa
inteleaga genius loci in orice situatie concreta. Ca tipuri, totusi, ele apar abia in forma pura,
dar participa la diferite tipuri de sinteza.
Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, multe locuri au fost profund schimbate.
Spatial, noile reglementari nu mai poseda incinte si densitate. Ele constau, de obicei, de
cladiri libere, plasate intr-un spatiu tip-parc. Strazile si pietele, in sensul traditional nu mai
sunt gasite, iar rezultatul general este un ansamblu imprastiat in unitati. Acest lucru inseamna
ca o relatie distincta figura-sol nu mai exista, continuitatea peisajului nu formeaza clustere sau
grupuri.
Tesutul urban este deschis, continuitatea urbana a zidurilor este intrerupta, iar
coerenta spatiilor urbane sunt deteriorate. Ca o consecinta, noduri, cai si districte isi pierd
identitatea, iar orasul ca un intreg. Impreuna cu pierderea structurii urbane traditionale,
peisajul este lipsit de sensul sau ca extensie completa si este redus in reteaua complexa de
elemente artificiale.
Caracterul mediului inconjurator din ziua de azi se distinge, de obicei, prin monotonie. In
caz ca se gaseste putina varietate, este de obicei din cauza elementelor ramase din trecut.
Prezenta majoritatii cladirilor noi este foarte slaba. De foarte multe ori, peretii-cortina sunt
folositi, care au un caracter imaterial si un caracter abstract, sau mai de graba, o lipsa de
caracter. Lipsa de caracter implica saracie de stimuli. Mediul modern, de fapt, ofera foarte
putine surprise si descoperiri care ar face experienta intr-un oras vechi atat de fascinanta.
Atunci cand se fac incercari de a sparge monotonia generala, ele apar ca niste fanteii arbitrare.
Paradoxal, situatia actuala este rezultatul dorintei de a face un mediu mai bun pentru
fiinta umana. Orasul verde a reprezentat astfel o reactie impotriva conditiilor inumane in
orasele industriale ale secolului al XIX-lea in Europa, iar arhitectura moderna, in general, a avut
nevoie de locuinte mai bine puse la punc.
Criticii miscarii moderne, de obicei sunt nemultumiti ca mediul inconjurator prezent sa
fie un punct de plecare si sustin ca arhitectura moderna nu a fost in stare sa resolve problema.
In plus, ei critica adesea arhitectii pentru desfasurarea oricarei comisii, fara a luat in considerare
consecintele actiunilor lor pentru societate si utilizatorul anonim. Psihologul social Alfred
Lorenzer scrie: Arhitectul, ca un simplu ajutor ethnic pentru puterile dominante, corespunde
cu idealul de functionalism ulterior, un sacrificium intellectus al acestor arhitecti este
arhitectura.
Astazi, omul este educat in special in gandirea pseudo-analitica si cunostintele sale
formate din asa numitele fapte. Viata lui, cu toate acestea, este din ce in ce mai lipsita de
sens, si totusi mai mult intelege ca meritele lui nu se iau in considerare in cazul in care
4

aceasta nu este in masura sa locuiasca poetic. Prin urmare, cartea Educatie prin arta este
mai necesara decat oricand, iar opera de arta, care e mai presus de toate, ar trebui sa serveasca
drept baza pentru educatie, locul care ne da identitatea noastra. Numai atunci cand intelegem
locul nostru, am putea fi in masura sa practicam creativi si sa contribuim la istoria sa.





EPURE AMINA
GRUPA 406
Bibliografie: GENIUS LOCI TOWARDS A PHENOMENOLOGY OF ARCHITECTURE,
CHRISTIAN NORBERG SCHULZ