Sunteți pe pagina 1din 129

Ca p i t o l u l XI I

TEORIA GENERALA A CONTRACTULUI CIVIL


1. Notiunea de contract civil
1.1. Definitia contractuiui
1.2. Principiul libertatii contractuale
1.3. Rolul, functiile si evolutiile contractuiui
2. Clasificarea contractelor
2.1. Consideratii generale
2.2. Clasificarea contractelor dupa continutul lor
2.3. Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti
2.4. Subclasificarea contractelor cu titlu oneros
2.5. Clasificarea contractelor dupa modul de formare
2.6. Clasificarea contractelor dupa modul de executare
2.7. Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu sunt expres reglementate de
lege
2.8. Clasificarea contractelor dupa corelatia intre eie
2.9. Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilor
2.10. Clasificarea contractelor dupa efectele produse
3. Incheierea contractuiui
3.1. Consideratii generale
3.2. Oferta de a contracta
3.3. Acceptarea ofertei
3.4. Momentul si locul incheierii contractuiui
3.5. Incheierea contractuiui prin mijloace electronice
4. Continutul contractuiui
4.1. Consideratii generale
4.2. Clauzele esentiale (necesare) si accesorii (optionale) ale contractuiui
4.3. Clauzele exprese si clauzele implicite
4.4. Clauzele standard (generale)
5. Efectele contractuiui
5.1. Precizari preliminare
5.2. Interpretarea contractuiui
5.3. Efectele contractuiui intre partile contractante
5.4. Efectele contractuiui In raporturile cu persoanele care nu au calitatea de
parti contractante
5.5. Modificarea, rezolutiunea, rezilierea si revocarea contractuiui
1. NOTIUNEA DE CONTRACT CIVIL

1.1. Definitia contractului
Contract este acordul de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane prin care se
stabilesc, se modifica sau se sting raporturi juridice (art. 666, alin. (1) CC).
Aceasta definitie legala contine elementele constitutive ale notiunii de contract. Din definitie rezulta
ca contractul este un act volitiv, Indreptat spre nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi cu alte
persoane, prin urma re, este un act juridic. Ceea ce este esential in contract este acordul de vointa, fapt
ce denota ca contractul este un act juridic bi- sau multilateral, adica reprezinta rezultatul voint ei
concordate a doua sau mai multe parti.
Intre notiunile de act juridic si contract este legatura stransa. Actul juridic este categoria de
gen, iar contractul este cea de specie. Orice contract este un act juridic, insa nu orice act juridic este un
contract. I n virtutea acestui fapt reglementarile Codului civil in materie de acte juridice sunt aplicabile
si contractelor (a se vedea art. 666, alin. (2) CC). Contractele sunt cele mai frecvent utilizate acte
juridice in dreptul civil.
conexiune stransa exista si intre notiunile contract si obligatie, intrucit contractul este
principalul izvor al obligatiilor civile. Aceste notiuni sunt interdependente. Astfel, reglementarile
cuprinse in Titlul I al Cartii a treia a Codului civil, intitulat Despre obligatii in general, sunt
aplicabile obligatiilor contractuale, iar pe de alta parte, legea prevede ca, sub rezerva altor
reglementari, dispozitiile privind obligatiile contractuale sunt aplicabile si altor obligatii patrimoniale
in masura in care, tinandu-se cont de natura obligatiei, acest lucru este posibil (art. 678 CC).
1.2. Principiul libertatii contractuale
Pentru ca acordul de vointa sa fie valabil si sa produca efecte juridice, el trebuie sa fie exprimat
liber. I n doctrina s-a remarcat ca principiul libertatii contractuale este consecinta pe plan tehnic a
teoriei autonomiei de vointa (a se vedea 1.3 infra). Codul civil al Republicii Moldova consacra
principiul libertatii contractuale printre cele fundamentale la art. 1, alin. (1), precum si intr-o serie de
alte prevederi legale, care se rezuma la urmatoarele:
a) partile sunt libere sa contracteze sau sa nu contracteze. Nimeni nu poate fi silit sa incheie un
contract decat in cazurile prevazute de lege sau daca asemenea obligatie a fost asumata
benevol. I n prezent c az ur i l e i n car e s ubi ect i i s unt obl i gat i s a i nchei e cont act e
s unt put i n numer oas e. De r egul a, a ceas t a obl i gat i e es t e di ct at a de i nt er es e
publ i ce, i n veder ea ocr ot i r i i par t i i mai s l abe di n punct de veder e e conomi c;
b) l i ber t at ea cont r act ual a pr es upune pos i bi l i t at ea de a al e ge or i ce f el de cont r act ,
at at pr evaz ut de l ege ( cont r act e numi t e ) , cat s i cont r act e ce nu s unt pr evaz ut e
de l ege ( nenumi t e) s au compl exe;
c) par t i l e s unt l i ber e s a det er mi ne pr i n voi nt a l or cl auz el e pe car e ur me az a s a l e
cupr i nda cont r act ul s i ef ect el e pe ca r e t r ebui e s a l e pr oduca . Le ge a doar i n
anumi t e caz ur i ( de r e gul a, i n i nt er es publ i c) poat e pr e s cr i e cont i nut ul unor
cl auz e pent r u anumi t e cat egor i i de cont r act e. Da ca cont i nut ul cl auz el or es t e
pr evaz ut i n nor me di s poz i t i ve ( s upl et i ve) , par t i l e pot , pr i n acor dul l or , s a
i nl at ur e apl i car ea aces t or nor me s au s a s t abi l eas ca un cont i nut di f er i t de c el
s t i pul at i n l ege;
d) numai partile insesi prin acordul lor pot modifica sau rezolvi un contract valabil incheiat (a se vedea art.
668, alin. (3) CC).
Legislatia noastra civila contine de asemenea un sir de prevederi care au menirea sa asigure realizarea
principiului libertatii contractuale. Printre acestea sunt prevederile Codului civil privind nulitatea actelor
juridice incheiate in anumite imprejurari in care libertatea exprimarii vointei este afectata: actele incheiate prin
eroare (art. 227), dol (art. 228), violenta (art. 229), leziune (art. 230), intelegerea dolosiva dintre reprezentantul
unei parti cu cealalta parte (art. 231). Tot acest scop il urmaresc dispozitiile Codului civil in materia clauzelor
contractuale standard (art. 712-720), care sanctioneaza cu nulitate clauzele inechitabile ce prejudiciaza
disproportionat, contrar principiilor bunei -credinte, cealalta parte a contractului.
Alaturi de Codul civil, reglementari in vederea asigurarii libertatii contractuale se gasesc si in legislatia cu
privire la protectia concurentei. Astfel, este interzis agentilor economici sa-si exercite drepturile in vederea
limitarii concurentei, abuzului de situatia lor dominanta si lezarii intereselor legitime ale consumatorului,
inclusiv prin obligarea partenerilor contractuali de a incheia contracte in conditii vadit nefavorabile acestora (a
se vedea art. 4, 6 si urm. ale Legii nr. 1103/2000 cu privire la protectia concurentei Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 166-168 din 31.12.2000).
Libertatea contractuala, ca si orice alta libertate, nu poate fi nelimitata. Limitele sunt impuse de lege in
vederea ocrotirii intereselor altor indivizi si ale societ atii in intregime. In literatura s-a mentionat ca limitarea
libertatii contractuale urmareste:
a) protejarea partii mai slabe a contractuiui, care incepe la etapa incheierii contractuiui si se finalizeaza prin
executarea lui sau prin raspunderea pentru neexecutare;
b) apararea intereselor creditorilor. I n tarile cu economia in tranzitie aceasta finalitate se invedereaza, spre
exemplu, in protejarea handler care acorda credite firmelor-fantoma, pe de parte, precum si a
cetatenilor care au incredintat fondurile lor banesti unor institutii creditare similare, pe de alta parte;
c) apararea intereselor statului, care reprezinta intr-o forma concentrata interesele societatii
1
.
Legea stipuleaza ca partile contractante pot incheia in mod liber contracte si pot s tabili continutul lor in
limitele normelor imperative de drept (art. 667, alin, (1) CC). Contractele sau clauzele contractuale care
contravin normelor imperative sunt nule (a se vedea art. 220, alin. (1) CC). Normele imperative, prin sine insesi,
constituie limitari ale libertatii contractuale, deoarece reprezinta reguli obligatorii de la care partile nu pot
deroga.
Limitarile libertatii contractuale pot fi negative si pozitive.
Sunt negative acele limitari instituite de lege prin care se interzice sau se restrange posibilitatea incheierii
unor categorii de contracte de catre anumiti subiecti . De exemplu, potrivit art. 31, alin. (3) al Legii institutiilor
financiare nr. 550/1995 (Monitorul Qficial al Republicii Moldova, nr. 1-2 din 01.01.1996), bancile nu pot
incheia contracte de credit bancar cu functionarii lor decat in limitele stabilite de Banca Nationala. La aceeasi
categorie se aplica interdictiile de a include in contract anumite clauze. Astfel, potrivit art. 603, alin. (3) CC,
este nula orice stipulate contractuala care il elibereaza anticipat pe debitor de raspundere in caz de dol sau de
culpa grava.
Sunt pozitive acele limitari care constau in obligatia de a incheia anumite contracte de catre unele categorii
de subiecti. De exemplu, daca detine pozitie dominanta pe piata, una dintre partile contractante este obligata
sa contracteze in acest domeniu (art. 669, alin. (1) CC), Un alt caz de limitare pozitiva este obligatia impusa
prin lege de a include anumite clauze in unele categorii de contracte ( a se vedea art, 713 CC).
In afara de normele imperative, libertatea contractuala este limitat a de ordinea ublic si de bunele
moravuri, Aceasta concluzie rezulta din prevederile art. 220, alin, (2) CC: actul juridic sau clauza care
contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule.



Ordinea publica este totalitatea dispozitiilor legale imperative de drept public si de drept privat ce urmaresc ca
finalitate apararea institutiilor si valorilor fundamentale ale societatii, ocrotirea sociala a tuturor persoanelor, a
drepturi- lor si libertatilor omului, precum si dezvoltarea economica a tarii, Este necesar a face deosebire intre notiunea
de ordine publica in dreptul civil de notiunea desemnata prin aceeasi sintagma - ordine publica - in dreptul penal.
Conceptul de ordine publica este variabil in functie de situatia politica, sociala si economica a legiuitorului. Astfel,
in regimul totalitar ordinea publica reprezenta ansamblul de principii si norme care consfinteau caracterul comunist al
oranduirii sociale si al ordinii de drept2. In perioada actuala conceptul de ordine publica trebuie sa asigure
democratizarea, tranzitia la economia de piata, apararea drepturilor si libertatilor omului .
In literatura s-a remarcat tendinta largirii notiunii de ordine publica. Daca initial aceasta notiune se limita la
domeniul politic si moral - organizarea statului, a familiei, libertatile individuale, astazi ea s-a imbogatit cu noi aspecte,
cum sunt:
- ordinea publica economica, care, la randul sau, se manifesta sub doua aspecte - ordinea publica de protectie
destinata sa protejeze partea mai slaba a contractului (consumatorii, imprumut atorii etc.) si ordinea publica de
dirijare, avand ca scop promovarea intereselor statului In diferite domenii ale activitatii (politica preturilor,
politica monetara etc.). De exemplu, sunt ilicite contractele incheiate cu incalcarea reglementarilor valutare;
- ordinea publica sociala, care cuprinde, intre altele, masurile luate de stat pentru protectia intereselor salariatilor in
contractele de munca, a locatarilor in contractele de inchiriere a imobilelor etc.
Bunele moravuri. Aceasta notiune, ce difera de la tara la alta in functie de traditiile istorice, specificul
national, religios etc., reprezinta regulile de morala sociala considerate ca fundamentale pentru ordinea societatii .
Bunele moravuri, spre deosebire de normele juridice, nu sunt edictate in dreptul pozitiv, ci isi gasesc reflectarea in
reprezentarile general recunoscute in societate despre comportamentul cuvenit, care s-au constituit pe parcursul
dezvoltarii sociale, fiind, totodata, influentate de principiile generale ale dreptului si de jurisprudenta.
1.3. Rolul, functiile si evolutiile contractului
Contractul constituie principalul izvor de obligatii, fiind instrumentul care asigura libera concurenta si care
stimuleaza initiativa privata. Importanta sa ca mijloc de stabilire a celor mai variate relatii intre persoanele fizice si
juridice se invedereaza in toate domeniile de activitate. Astfel, oamenii, adesea fara sa-si dea seama, incheie in viata
cotidiana contracte in vederea satisfacerii celor mai simple necesitati vitale. Tot asa, activitatea agentilor economici
este de neconceput fara aceste instrumente juridice, care sunt contractele.
Contractul este cel mai adecvat mijloc de reglementare a relatiilor dintre producatori si consumatori . Datorita
contractului oamenii au obtinut posibilitatea sa-si satisfaca necesitatile de produse si servicii. Contractul este acea
forma juridica care organizeaza schimbul de valori in societate.
Dupa cum s-a remarcat in doctrina, reglementarea contractelor a insemnat legiferarea a doua fenomene economice
interdependente: pe de parte, fenomenul circulatiei marfurilor prin intermediul banilor; pe de alta parte, fenomenul
creditului, menit sa inlesneasca circulatia marfurilor. In acest fel s-a realizat trecerea cu usurinta a bunurilor din sfera
productiei in sfera circulatiei si, de aici, in sfera consumului personal si productiv. Astfel s -au inlesnit operatiile
juridice de transmitere a drepturilor patrimoniale de la persoana la alta
4
.
Pe parcursul istoriei umanitatii continutul social-economic al contractului a evoluat in functie de dezvoltarea
raporturilor sociale care erau reglementate prin contract. S-a diversificat componenta subiectilor: alaturi de persoane
fizice, ca participant traditionali la aceste raporturi, au aparut si subiecti colectivi - persoanele juridice. Au devenit mai
variate tipurile contractelor utilizate in circuitul civil, continutul lor a devenit mai amplu si mai complex. Cu toate
acestea, este important de mentionat ca insasi institutia contractului, ca instrument al tehnicii juridice, s-a mentinut
destul de stabila.
Categoria de contract era cunoscuta inca de dreptul privat roman. Termenul contract are origine latina si provine
de la verbul contrahere, ceea ce inseamna a lega, a constrange.

In dreptul roman contractul era privit in trei ipostaze: ca izvor de apari tie a raportului juridic, ca raport juridic propriu-zis
si, in sfarsit, ca forma pe care imbraca acest raport juridic.
Perioada dreptului roman clasic se caracterizeaza prin formalismul contractelor a caror obligativitate rezulta din
solemnitatile efectuate cu ocazia incheierii lor. Categoriile traditionale de contracte consensuale, solemne si reale
presupuneau respectarea unei proceduri bine determinate. Contractele formale se incheiau prin indeplinirea unor formalitati
prestabilite, de exemplu, respectarea unui ritual desfasurat in prezenta unor martori. Contractele reale intruneau un element
material - remiterea bunului - si unul intentional - intelegerea de restituire a acelui bun. Contractele consensuale se incheiau
prin simplu consimtamant, fara formalitati. Contractele formale alcatuiau regula, iar cele consensuale - exceptia.
Dreptul roman in perioada imperiala se caracterizeaza prin constituirea teoriei generale a contractelor si aparitia noilor
categorii de contracte, alaturi de cele cunoscute. data cu conturarea delimitarii izvoarelor obligatiilor in con tracte si
delicte, contractus era privit ca conventie asigurata cu actiune, care se deosebea de alta conventie ce era lipsita de mijloace
de aparare - pactum
5
.
Dezvoltarea productiei de marfuri si intensificarea schimburilor comerciale au determinat inlaturarea formalismului
excesiv si accentuarea importantei acordului de vointa i n procesul incheierii contractelor
6
.
In epoca medievala dreptul contractelor este marcat prin dezvoltarea conceptelor:
a) consensualismului - contractul se incheie prin simplul acord de voin te, care poate fi exprimat prin orice modalitate;
b) obligativitatii contractului {pacta sunt servanda) - contractul are pute re de lege intre parfi si urmeaza a fi executat, si
c) echitatii contractuale - echivalenta prestatiilor reciproce ale partilor care se concretizeaza prin posibilitatea anularii
contractului pentru leziune si a revizuirii lui ca urmare a survenirii unor imprejurari imprevizibile.
In aceasta perioada incepe sa se cristalizeze diferentierea intre contractele civile si contractele comerciale
7
.
Dreptul contractelor in epoca moderns se caracterizeaza prin afirmarea teoriei autonomiei de vointa
8
. Aceasta teorie se
bazeaza pe filozofia dreptului din secolul al XlX-lea si si-a gasit reflectarea in Codul civil francez din 1804, care a inspirat
legislatiile civile a numeroase tari. Gandirea juristilor acelei perioade era marcata de un liberalism total, legat de filozofia
individualista. Conform acestei teorii, vointa umana este unicul temei al puterii contractuale. Daca oamenii se obliga printr-
un contract, este pentru ca au vrut acest lucru. Unicul fapt ca ei au dorit sa fie legati prin contract justifi ca suficient faptul ca
ei sunt tinuti sa-1 execute. Partile contractului isi creeaza singure, prin vointa lor, legea care va guverna raporturile dintre
ele.
In plan economic se considera ca initiativa individuala este forta motrice, iar statul nu trebuie sa intervina decat in
situatii exceptional, deoarece tot ce era contractual era considerat in sine ca fiind just. Contractul este mijlocul principa l si
cel mai adecvat de asigurare a prosperit atii generale.
Teoria autonomiei de vointa in materie de contracte a fost fundamental de adeptii ei prin urmatoarele
teze:
a) contractul este principalul izvor al obligatiilor civile, celelalte izvoare sunt neinsemnate;
b) marea majoritate a normelor referitoare la contracte au caracter dispozitiv (supletiv), ceea ce inseamna ca ele se aplica
direct doar in tacerea partilor, acestea avand posibilitatea sa instituie prin acordul lor de vointa alte reguli decat cele
prevazute de lege;
c) normele imperative in materie de contracte sunt putin numeroase, principalul lor scop fiind asigurarea libertatii
vointei partilor contractului si respectarea ordinii publice;
d) imixtiunea puterii publice in incheierea si executarea contractului are caracter exceptional; nici judec atorul nu poate
sa revizuiasca contractul, nici legislatorul nu poate sa-1 altereze (legile noi nu sunt aplicabile, in principiu,
contractelor in curs de desfasurare);
e) sub aspectul formei, autonomia de vointa se manifest a prin afirmarea continua a principiului consensualismului.
In epoca contemporana s-au produs evenimente importante in viata social -economica, astfel incat autorii au remarcat un
declin al teoriei autonomiei de vointa. Acest declin se manifesta sub urmatoarele aspecte:

a) Cresterea importantei izvoarelor obligatiilor civile de natura extra-contractuala: fapta ilicita, imbogatirea fara justa cauza,
angajamentul unilateral etc.
b) Interventia din ce in ce mai pregnanta, prin norme imperative, a statului in domeniul contractual; aceasta interventie are ca
efect largirea notiunii de ordine publica, cu scopul apararii drepturilor omului, mai ales a libertatii si proprietatii indiv iduale.
c) Dezvoltarea domeniului contractelor de adeziune - contracte cu clauze prestabilite, nenegociabile, impuse de cocontractant - in
detriments contractelor traditionale.
d) Aparitia contractelor obligatorii, reglementate prin lege, cum sunt contractele de asigurare obligatorie de raspundere civila etc.
e) Limitarea substantiala a principiului consensualismului prin intermediul dispozitiilor legale ce instituie obligativitatea formei
scrise sau autentice pentru unele categorii de contracte.
f) Tendinta restrangerii fortei obligatorii a contractuiui; in virtutea teoriei impreviziunii, legea uneori permite neexecutarea
contractuiui sau ajustarea lui la noile imprejurari.
Un loc aparte in istoria evolutiei contractuiui ocupa functionarea acestei institutii in perioada regimurilor totalitare cu e conomie
planificata in tarile Europei de Est, inclusiv in tara noastra. Dreptul contractelor in acea perioada se caracterizeaza printr -o limitare
rigida a principiului libertatii contractuale, prin instituirea sistemului de contracte planificate, care dominau in toate sferele activitatii
economice. Acest sistem presupunea elaborarea de catre organele administrative a actelor de planificare, care, in esenta, erau acte ad -
ministrative. Aceste acte aveau ca efect obligatia destinatarilor lor sa incheie contracte, continutul carora era predetermin at tot de
actele in cauza. Astfel, agentii economici erau impusi sa incheie contracte fara a negocia, in principiu, clauzele acestora, ia r
eschivarea de la incheierea lor era calificata drept contraventie administrativa si era pedepsita cu aplicarea amenzilor in b eneficiul
statului.
Influenta actului de planificare asupra contractuiui continua si dupa incheierea lui; astfel, modificarea actului de planificare
antrena modificarea contractuiui, iar anularea actului in mod automat ducea la incetarea contrac tuiui. Un antipod al principiului
libertatii contractuale era art. 156 al Codului civil din 1964, care prevedea ca continutul obligatiei care se naste nemijlocit dintr-un
act de planificare a economiei nationale este determinat de acest act , iar continutul contractului incheiat pe baza unei sarcini de
plan trebuie sa corespunda acestei sarcini
9
.
Totodata, existau si contracte incheiate intre particulari sau intre particulari si institutiile de stat, care aveau ca obiect numai
bunurile de consum si serviciile destinate satisfacerii necesitatilor personale, deoarece bunurile mijloace de productie nu p uteau
constitui obiect al contractelor incheiate de cetateni.
Acest sistem a inceput sa fie demontat data cu tranzitia la economia de piata si reformele lansate la inceputul anilor 90. Totusi,
cu toate ca de atunci a fost fundamentat un cadru juridic adecvat noilor relatii economice, Codul civil din 1964 a continuat sa fie
aplicat pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil la 6 iunie 2002.
2. CLASIFICAREA CONTRACTELOR
2.1. Consideratii generale
Principiul libertatii contractuale permite participantilor la circuitul civil sa incheie mare varietate de contracte. Unele din ele
sunt prevazute expres de Codul civil. Insa diversificarea vietii economice si sociale duce la aparitia unor noi forme juridice, care nu
sunt reglementate in mod special. Acest fapt a determinat necesitatea clasificarii contractelor. Clasificarea ofe ra posibilitatea de a
determina trasaturile caracteristice ale diferitelor categorii de contracte in vederea facilitarii procesului de calificare a acestora si
aplicarii corecte a nor melor juridice.
Exista mai multe criterii de clasificare a contractelor. La cele vizate expres in Codul civil se adauga criteriile elaborate de
doctrina. Printre criteriile principale de clasificare sunt: continutul, modul de formare, scopul urmarit de parti,
reglementarea in legislatia civila, efectele produse, modul de executare, corelatia intre contracte etc.
2.2. Clasificarea contractelor dupa continutul lor
In functie de criteriul numit, contractele se impart in: sinalagmatice (A) si unilaterale (B). Acest criteriu de clasificare are la baza
repartizarea obligatiilor intre partile contractului.
A. Contractele sinalagmatice (bilaterale). Potrivit art. 704 CC, un contract este sinalagmatic daca fiecare dintre parti se
obliga reciproc, astfel incat obligatia fiecareia din ele sa fie corelativa obligatiei celeilalte.

In contractele sinalagmatice exista corelatie si interdependenta intre obligatiile reciproce ale partilor: obligatia ce revine unei
parti isi are cauza juridica in obligatia reciproca a celeilalte parti. Fiecare parte are concomitent atat calitatea de creditor, cat si
cea de debitor fata de cealalta parte. Astfel, in contractul de vanzare-cumparare vanzatorul este debitorul obligatiei de a preda
bunul in proprietatea cumparatorului si, totodata, creditorul obligatiei de plata a pretului, iar cumparatorul este debitorul
obligatiei de plata a pretului si creditorul obligatiei de livrare. Sunt sinalagmatice contractele de schimb, de locatiune, de
transport, de asigurare etc. Particularitatile contractelor sinalagmatice au determinat inserarea in Codul civil a unor prevederi
speciale dedicate acestei categorii de contracte, care au fost grupate intr -un capitol distinct (art. 704-711 CC).
B. Contractele unilaterale sunt acelea care genereaza obligatii doar pentru una dintre parti (art. 666, alin. (3) CC). In aceste
contracte parte este numai creditor, iar cealalta numai debitor. Astfel de contracte sunt: comodatul, depozitul, mandatul,
fideiusiunea gratuita etc.
Este important a deosebi contractul unilateral de actul juridic unilateral. Astfel, actul juridic unilateral este rezultatul
manifestarii vointei unei singure parti. Sunt acte juridice unilaterale testamentul (art. 1449), acceptarea succesiunii (art. 1516),
renuntarea la succesiune (art. 1526), procura (art. 252), oferta (art. 681), promisiunea publica de recompensa (art. 1371-1374) etc.
Contractul este intotdeauna un act juridic bi - sau multilateral, adica un acord a doua sau mai multe vointe. Contractul este
unilateral atunci cand obligatia contractuala ii revine numai uneia dintre parti . Criteriul pentru a deosebi actul juridic uni lateral de
cel bilateral este numarul vointelor participante, iar in cazul deosebirii contractuiui unilateral de cel bilateral (sinalagmatic),
criteriul il constituie numarul partilor obligate.
Importanta practica a clasificarii contractelor in sinalagmatice si unilaterale se manifesta sub aspectul deosebirilor dintre
regimul juridic al efectelor produse de aceste doua categorii de contracte. Caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor in
contractele sinalagmatice determina anumite efecte specifice, care nu se pot gasi la contractele unilaterale :
a) exceptia de neexecutare, care consta in aceea ca partea contractuiui sinalagmatic este in drept sa refuze executarea propriei
obligatii in masura in care cealalta parte nu-si executa obligatia corelativa, daca nu s-a obligat sa execute prima sau daca
aceasta obligatie nu rezulta din lege sau din natura obligati ei (art. 705, alin. (1) CC);
b) riscul contractual in cazul imposibilitatii fortuite de executare a contractuiui de catre una dintre parti. In acest sens art.
707, alin. (1) CC dispune ca, daca prestatie din contractul sinalagmatic devine imposibila din motive independente de
parti, partea care trebuie sa execute prestatia devenita imposibila pierde dreptul de a cere executarea obligatiei corelative.
Prin urmare, riscul contractual il suporta partea contractului care este debitorul obligatiilor imposibil de executat ;
c) rezolutiunea contractului pentru neexecutare. Daca una dintre partile contractului sinalagmatic nu executa obligatiile sale
contractuale, cealalta parte este indreptatita sa rezolut ioneze contractul (a se vedea art. 709-711 CC).
Tinem sa mentionam ca delimitarea intre aceste doua categorii de contracte nu este intotdeauna rigida. Caracterul sinalagmatic sau
unilateral al unui contract depinde in mare masura de vointa partilor. Nimic nu impiedica ca partile prin vointa lor sa transforme un
contract unilateral prin natura sa intr-un contract sinalagmatic. Spre exemplu, contractul de mandat, care este unilateral, devine
sinalagmatic daca partile convin sa se plateasca mandantului remunerate.
De asemenea, un contract unilateral la momentul incheierii sale poate deveni oneros, daca pe parcursul executarii lui se nasc obligatii
in sarcina partii care initial nu era obligata. Astfel, daca in cadrul unui contract de mandat gratuit mandataru l a trebuit sa suporte unele
cheltuieli, mandantul este tinut sa-i compenseze aceste cheltuieli (art. 1046, alin. (1) CC)
10
.

2.3. Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti
In functie de criteriul numit, contractele se clasifica in: contracte cu titlu oneros (A) si contracte cu titlu gratuit (B).
A. Contractele cu titlu oneros sunt acele contracte in care avantajului patrimonial pe care parte il procura celeilalte parti sau
unui tert ii corespunde un avantaj patrimonial corelativ. Sunt contracte cu titlu oneros vanzarea-cumpararea (art. 753 CC), schimbul (art.
823 CC), locatiunea (art. 875CC), antrepriza (art. 946 CC) s. a.
Avantajul corelativ avantajului conferit de partea din contractul cu titlu oneros nu trebuie sa fie procurat neaparat anu me acestei
parti, ci poate fi acordat si unui tert, fara ca prin aceasta contractul sa-si piarda caracterul oneros. Ca exemplu poate servi contractul de
asigurare, in care asiguratorul se obliga sa plateasca, la producerea riscului asigurat, suma asigurata ori despagubirea unui tert -
beneficiarului asigurarii (art. 1301 CC).



B. Contractele cu titlu gratuit (de binefacere) sunt acele contracte in care avantajul (folosul) patrimonial conferit uneia
dintre parti nu are drept scop obtinerea avantajului corelativ. Contracte cu titlu gratuit sunt: donatia (art. 827 CC), comodatul (art.
859 CC), depozitul (art. 1088 CC).
Contractele cu titlu gratuit se clasifica, la randul lor, in contracte dezinteresate si liberalitati. Prin contractele dezinteresate,
dispunatorul face un serviciu gratuit gratificatului, dar nu-si micsoreaza patrimoniul propriu. Drept exemple pot servi: comodatul,
mandatul neremunerat (art. 1030, 1033 CC), fideiusiunea gratuita (art. 1146 CC). Liberalitatile sunt contractele prin care se
opereaza un transfer de valori patrimoniale de la dispunator la gratificat, transfer care diminueaza patrimoniul dispunatorul ui. La
categoria de liberalitati sunt atribuite, in special, contractele de donatie.
Exista contracte care, prin esenta lor, pot fi numai gratuite sau numai oneroase. De exemplu, comodatul este intotdeauna un act
gratuit (art. 859 CC). Daca pentru darea in folosinta a bunului comodantul ar primi remunerare, acest raport si -ar schimba natura
juridica si ar deveni locatiune.
Alte acte pot fi atat gratuite, cat si oneroase, in functie de optiunea partilor participante. Astfel mandatul, fideiusiunea,
depozitul, imprumutul (art. 867, 869 CC) pot fi atat acte oneroase, cat si gratuite, in functie de faptul daca in cont ract s-a stipulat
sau nu remunerate.
In ceea ce priveste criteriul distinctiei dintre contractele cu titlu oneros si cele cu titlu gratuit , in literatura de specialitate s-a
aratat ca acesta poate fi de natura subiectiva (intentia partilor) sau de natura obiectiva (echivalenta intre prestatii). Este cu titlu
gratuit contractul in care dispunatorul a actionat intr-o intentie liberala (criteriul subiectiv) sau cand persoana cedeaza valoare
patrimoniala fara a urmari obtinerea unui folos echivalent (crit eriul obiectiv)".
In acest context unii autori pun accentul pe elementul intentional, psihologic - scopul determinant pe care partea il urmareste in
contract (criteriul cauzei). Va fi contract cu titlu gratuit acela care are drept cauza determinant a intentia de a procura un folos
altuia, fara a urmari nimic in schimb. Dimpotriva, va fi oneros acel contract care a fost incheiat in scopul de a obtine un f olos in
schimbul obligatiei asumate
12
.
Avand in vedere clasificarea contractelor in sinalagmatice si unilaterale, examinata mai sus, mentionam ca majoritatea
contractelor sinalagmatice sunt cu titlu oneros, in timp ce majoritatea contractelor unilaterale sunt cu titlu gratuit . Insa
aceasta corespondenta nu este deplina. Dreptul nostru cunoaste, spre exemplu, contracte unilaterale cu titlu oneros:
contractul de mandat remunerat, desi este fara indoiala un contract unilateral, totodata este si cu titlu oneros.
Importanta practica a acestei clasificarii se manifesta sub urmatoarele aspecte:
a) incheierea contractelor cu titlu gratuit este supusa unor reguli mai stricte din punctul de vedere al formei. De
exemplu, in scopul protejarii procesului de formare a consimtamantului donatarului si pentru -i atrage atentia
asupra importantei actiunilor sale, legea stabileste ca pentru a produce efecte, contractul care contine promisiunea
de a transmite in viitor un bun trebuie incheiat in forma autentica (art. 830, alin. (1) CC);
b) in scopul protejarii intereselor persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa,
legea interzice incheierea contractelor cu titlu gratuit in numele acestor persoane de catre tutore sau curator (art.
43, alin. (1) CC);
c) in contractele cu titlu gratuit este mai relevant elementul intuitu personae, care consta in aceea ca persoana
cocontractantului este decisiva la incheierea contractului. Din aceasta rezulta ca eroarea asupra persoanei constituie
motiv de anulare a unui asemenea contract. Cand un donator, dorind sa faca donatie unei persoane pe care
considera ruda de a sa, face in realitate donatie unei persoane straine, eroarea donatorului constituie un viciu de
consimtamant, deoarece aici calitatea de ruda este motivul determinant al donatiei;
d) in cazul contractelor cu titlu oneros obligatiile partilor si r aspunderea lor contractuala sunt reglementate mai sever
decat in cazul contractelor cu titlu gratuit. De exemplu, legea prevede ca mandatarul raspunde doar pentru actele
sale intentionate sau pentru culpa grava, daca acesta indeplineste mandatul cu titlu gratuit (art. 1049 CC);
e) in mod diferit se solutioneaza problema revendicarii de catre proprietar a bunurilor aflate in posesiunea unui
dobanditor de buna-credinta in functie de faptul daca bunul a fost dobandit cu titlu oneros sau cu titlu gratuit (art.
375, alin. (1) si (2) CC).


2.4. Subclasificarea contractelor cu titlu oneros: contracte comutative (A) si contracte aleatorii (B)
A. Contractele comutative sunt acele contracte in care existenta si intinderea prestatiilor partilor este certa si poate fi apreciata
chiar la momentul incheierii contractuiui. Marea majoritate a contractelor cu titlu oneros sunt comutative: vanzarea -cumpararea,
schimbul, locatiunea, antrepriza, transportul etc.
B. Contractele aleatorii sunt acele contracte in care existenta sau intinderea prestatiilor partilor, sau numai a uneia dintre ele,
depinde de un eveniment incert astfel incat, la momentul incheierii contractuiui, nu se poate cunoaste si nu se poate aprecia cu
certitudine castigul sau pierderea fiecarei parti si uneori nici nu se poate sti daca va exista un castig sau pierdere. Astfel, in contractul
de asigurare nasterea obligatiei asiguratorului de plata a despagubirii de asigurare depinde de un eveniment viitor, posibil, dar incert,
care poate sa aiba loc sau nuriscul asigurat (art. 1301-1307 CC).
De asemenea, sunt contracte aleatorii: instrainarea bunului cu conditia in tretinerii pe viata (art. 839 CC), renta viagera (art. 847-848
CC). Elementul aleatoriu consta in faptul ca intinderea prestatiilor la care se obliga partile depinde de perioada cat va trai beneficiarul
intretinerii, in cazul instrainarii bunului cu conditia intretinerii pe viata, sau credirentierul, in cazul rentei viagere.
Importanta practica a distinctiei intre contractele comutative si aleatorii se manifesta sub urmatoarele aspecte:
a) ca rezultat al elementului aleatoriu, care face imposibila aprecierea reciprocitatii si echivalentei prestatiilor, in privinta unui
asemenea contract nu se poate intenta actiunea in anulare pentru leziune (art. 230 CC);
b) un contract aleatoriu va fi lovit de nulitate daca ii lipseste elementul aleatoriu.
2.5. Clasificarea contractelor dupa modul de formare
In functie de criteriul numit, contractele se clasifica in: consensuale (A), solemne (B), inregistrate (C) si reale (D).
A. Contractele consensuale sunt acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi nevoie de vreo
forma speciala de manifestare a vointei lor. Daca manifestarea de vointa este insotita de un inscris, aceasta se face nu pentru a da
validitate contractuiui, ci pentru a asigura un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. In dreptul nostru majoritatea
contractelor sunt consensuale.
Participantii la raporturile juridice civile pot imbraca in forma scrisa
13
orice contract, daca legea nu cere expres alta forma, de
exemplu, forma autentica. Pe langa recurgerea optionala a subiectilor de drept civil la forma scrisa, aceasta este cerut a in anumite
conditii prin lege. De exemplu, legea dispune ca trebuie sa fie incheiate in scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre
persoanele juridice si persoanele fizice si dintre persoanele fizice daca valoarea obiectului actului juridic depaseste 1000 de lei (art. 210,
alin. (1) CC).
Nerespectarea formei scrise a contractului (actului juridic), de regula, nu atrage nulitatea lui, ci lipseste partile de a cere, in caz de
litigiu, proba cu martori pentru dovedirea acestui contract (art. 211 CC). Partile sunt in drept sa dovedeasca contractul in cauza cu toate
celelalte mijloace de proba prevazute de lege. Totodata, este cert ca, in masura in care existenta contractului nu poate fi d ovedita, el este
lipsit de orice eficienta juridica si part ea interesata sa-1 invoce se afla in aceeasi situatie ca in cazul in care contractul nu ar fi fost
incheiat. In aceasta masura cerintele formei scrise pentru dovedirea contractului pot produce, sub aspect practic, efecte asemanatoare
cerintelor de forma impuse ca conditie de validitate a contractului.
B. Contractele solemne sunt acele contracte pentru a caror validitate, pe langa acordul de vointa, mai este necesara indeplinirea unor
formalitati, impuse de lege sau convenite de parti, pentru insasi vali ditatea contractului. Legea dispune ca, daca pentru valabilitatea
contractului legea stabileste anumita forma sau daca partile au prevazut anumita forma, contractul se considera incheiat in momentul
indeplinirii conditiei de forma (art. 680 CC). In aceste cazuri forma solemna a contractului este un element constitutiv al acestuia, in
lipsa careia el nu poate fi valabil incheiat.
In literatura juridica s-a aratat ca indeplinirea unor conditii de forma este menita sa atraga atentia partilor asupra importantei actului
pe care il savarsesc si totodata sa le ofere prilejul unii ragaz inainte de a trece la incheierea contrac tului. Pe de alta parte, redactarea unui
inscris inseamna precizie in stabilirea efectelor contractului si a raspunderilor ce decurg, precizie care serveste, desigur, partilor, dar cu
deosebire tertelor persoane, care voind sa contracteze cu una din ele trebuie sa aiba certitudinea juridica a raportului exis tent
14
. In alte
cazuri, forma scrisa este ceruta in interes public, pentru a face posibila cunoasterea de catre autoritatile competente a modificarilor
intervenite in situatia juridica a unor bunuri de mare importanta pentru societate
15
.

Forma solemna, la randul ei, se imparte in forma scrisa si forma autentica. Nerespectarea formei scrise a contractului (actului juridic)
are drept consecinta nulitatea acestuia numai atunci cand aceasta forma este ceruta ca conditie de validitate. Legea dispune ca
nerespectarea formei scrise a contractului (actului juridic) atrage nulitatea lui numai in cazul in care acest efect este expres prevazut de
lege sau prin acordul partilor (art. 211, alin. (2) CC). Codul civil prevede sanctiunea nulitatii drept consecinta a nerespectarii formei
scrise pentru diferite categorii de contracte (acte juridice), printre care: clauza penala (art. 625), contractul de fideiusiune (art. 1147),
contractul de franchising (art. 1172) etc.
Forma autentica poate fi impusa atat prin lege, cat si prin acordul par tilor (art. 212 CC). Printre contractele care trebuie sa fie
incheiate in forma autentica in virtutea legii sunt urmatoarele: contractul privind transmiterea patrimoniului prezent si grevarea lui cu
uzufruct (art. 673 CC), contractul de ipoteca (art. 468, alin. (2) CC), contractul de vanzare-cumparare a intreprinderii (art. 818),
contractul de renta (art. 849), contractul de donatie ce contine promisiunea de a transmite un bun in viitor (art. 830, alin. (1) CC) etc.
Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absoluta a contractului (art. 213, alin. (2) CC).
B. Contractele inregistrate sunt acele contracte care, pentru a fi valabile, in unele cazuri, sau opozabile tertilor, in alte cazuri,
trebuie sa fie inregistrate in modul stabilit de lege. De exemplu, art. 214, alin. (1) CC stabileste obligatia de inregistrare a contractelor
(actelor juridice civile) care au ca obiect bunurile imobile. Inregistrarea acestor contracte are menirea sa asigure publicitatea unor
asemenea acte. Inregistrarea consta in inscrierea intr-un registru public unic a informatiei despre toate actele juridice care au ca obiect
bunuri imobile, ceea ce permite a avea informatie completa si veridica cu privire la proprietarul bunului imobil, grevarile acestui bun
etc. Scopul acestei cerinte de forma a actului juridic este protectia tertilor, deoarece acestia au interesul, cand actele juridice se refera la
bunuri imobile, sa cunoasca exact situatia acestor bunuri, operatiile de constitute, modificare, transmitere sau stingere a d repturilor
reale.
In afara de contractele care au ca obiect bunurile imobile, prin lege este impusa conditia inregistrarii unor alte contracte. De exemplu,
conform art. 818 CC, contractul de vanzare-cumparare a intreprinderii ca complex patrimonial unic se inregistreaza la Camera
Inregistrarii de Stat. Un alt exemplu este contractul de gaj inregistrat, care poate avea ca obiect atat bunuri mobile, cat si imobile (a se
vedea art. 455 CC).
Ca regula generala, consecinta nerespectarii conditiei de inregistrare a contractelor consta in inopozabilitatea
16
lor fata de ter|i.
Aceasta formalitate nu afecteaza valabilitatea contractuiui sau admisibilitatea anumitor mijloace de proba si intervine deja dupa nasterea
valabila a contractuiui. Intre parti contractul respectiv isi produce, de regula, toate efect ele, dar eficienta practica a actului este anihilata
substantial, daca nu se indeplineste cerinta de inregistrare. Astfel, locatarul in cadrul unui contract de locatiune a unui imobil pe un
termen ce depaseste 3 ani nu poate opune drepturile sale privind acest imobil locatarului ulterior al aceluiasi imobil, care a inscris insa
mai inainte contractul de locatiune in registrul bunurilor imobile (art. 876, alin. (2) CC). Inopozabilitatea este consecinta nerespectarii
conditiei de inregistrare a actelor juridice atat in cazurile expres stipulate de lege, cat si atunci cand legea nu prevede expres
consecintele nerespectarii acestei conditii.
In unele cazuri legea impune obligatia de inregistrare ca conditie de existenta valabila a contractuiui, inregistrarea avand caracter
constitutiv. De exemplu, legea dispune ca gajul inregistrat apare in momentul inregistrarii sale (art. 466, alin. (2) CC). Referitor la
contractul de ipoteca, legea prevede ca acesta se prezinta pentru inregistrare la organul cadastral terit orial in termen de 3 luni de la data
incheierii lui. Nerespectarea termenului atrage nulitatea contractuiui (art. 470, alin. (2) CC). In general, nerespectarea obligatiei de
inregistrare a actelor juridice atrage nulitatea lor numai in cazul in care acest efect rezulta in mod cert din prevederile legii sau cand
inregistrarea este ceruta de lege ca conditie de existenta a contractuiui. In celelalte cazuri efectul este inopozabilitate a.
C. Contractele reale sunt contractele pentru a caror formare, pe langa acordul de vointa, mai este necesara remiterea unui bun de
catre una dintre parti catre cealalta. Traditional sunt calificate drept contracte reale: imprumutul, comodatul, depozitul, gajul si
transportul. Aceste contracte se considera incheiate numai din momentul predarii materiale a bunului care este obiectul prestatiei uneia
dintre parti. Intelegerea partilor premergatoare transmiterii bunului are valoarea unei promisiuni de a contracta - unui antecontract - in
baza caruia promitentul se obliga sa incheie ulterior contractul prin remiterea efectiva a bunului.
In acest context se poate pune problema efectelor nerespectarii de catre partea care a consimtit sa remita bunul a angajament ului sau.
Are oare cealalta parte dreptul de a cere predarea bunului daca contractul nu se considera valabil incheiat? Solutia data de legiuitor in
cadrul contractelor de comodat si de imprumut este aceea ca, in cazul in care comodantul nu executa obligatia de a da bunul, iar
imprumutatorul - obligatia de a da cu imprumut, comodatarul si, respectiv, imprumutatul pot cere doar reparare a prejudiciului cauzat
astfel (art. 860, alin. (2), art. 868 CC).

2.6. Clasificarea contractelor dupa modul de executare
In functie de criteriul numit, contractele se clasifica in contracte cu executare instantanee (A) si contracte cu executare succesiva (B).
A. Contractele cu executare instantanee (imediata) sunt acele contracte care au ca obiect una sau mai multe prestatii care se executa dintr -o data, instantaneu
17
. De exemplu, in
contractul de vanzare-cumparare vanzatorul transmite dreptul de proprietate asupra bunului vandut, iar cumparatorul isi executa obligatia de plata a pretului imediat, dintr -o data.
B. Contractele cu executare succesiva sunt acele contracte a caror executare se desfasoara in timp, fie ca prestatie continua (as a este contractul de locatiu- ne), fie ca succesiune
de prestatii (asa este contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate). Printre aceste contracte sunt renta, asigurarea, leasingul, co- modatul, societatea civila etc.
Contractele cu executare succesiva se impart, la randul lor, in contracte cu executare continua si contracte cu executare esalonata. In primul caz raportul obligational este
permanent, continuu (locatiunea, societatea civila). In al doi- lea caz contractul se executa sub forma de prestatii repetate (vanzarea esalonata a volumelor unei enciclopedii). Criteriul
acestei subdiviziuni rezida in caracte- rul indivizibil al prestatiilor esalonate, care impiedica impartirea in transe, cum este cazul contractului de locatiune, c are poate fi impartit in
perioade. In- teresul acestei distinctii vizeaza mai ales cazul neexecutarii partiale: chiar daca neexecutarea afecteaza parte infima a c ontractului, ea poare servi ca temei pentru
rezolutiunea totala a contractului, intrucat celelalte prestatii izolat nu mai prezinta interes (enciclopedia incompleta nu prezinta nici valoare)
18
.
Tinem sa remarcam ca distinctia intre contractele cu executare imediata si cele cu executare succesiva nu este foarte rigida. Partile pot, prin acordul lor, sa schimbe caracterul
contractului, adica, desi prin natura sa contractul
se executa, in mod normal, dintr-o data, par tile pot conveni ca el sa
se execute prin prestatii succesive.
Importanta practica a acestei clasificari consta in urmatoarele:
a) in contractele cu executare imediata, in cazul neexecutarii
culpabile a obliga^iei de catre una din parti, sanctiunea va fi
rezolutiunea - care are efect retroactiv, pe cand in contractele
cu executare succesiva sanctiunea va fi rezilierea - care
desfiinteaza contractul numai pentru viitor;
b) in materia nulitatii actelor juridice, prin exceptie de la
regula generala, conform careia actul juridic nul inceteaza cu
efect retroactiv din mo- mentul incheierii, in cazul
contractelor cu executare succesiva efectele nulitatii se
aplica numai pentru viitor. Intr-adevar, un contract de lo-
catiune, in virtutea caruia locatorul a asigurat folosinta unui
bun, iar locatarul a platit chiria, nu poate fi desfiintat
pentru trecut, intrucat beneficiul folosintei este ireversibil.
Deci restituirea chiriei nu se justified, deoarece ea ar aduce
la imbogatirea fara justa cauza a locatarului (art. 1389-1397
CC);
c) numai in contractele cu executare succesiva se poate pune
problema suspendarii executarii obligatiei perioada de
timp: de exemplu, pe perioada cat dureaza un eveniment de forta
majora ce impiedica executarea obligatiei, sau atat timp cat
cealalta parte nu isi executa obligatia corelativa (exceptia de
neexecutare).
2.7. Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu sunt expres
reglementate de lege
In functie de acest criteriu contractele se clasifica in contracte
numite (A), contracte nenumite (B) si contracte complexe (C).
A. Contractele numite sunt acele contracte ce corespund unei
operatiuni juridice determinate, poarta fiecare cate un nume specific
si sunt reglementate expres de lege.
B. Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au denumire
lega- la specifica si nu sunt expres reglementate de lege, intrucat nu
se incadreaza intr-o categorie determinata.
C. Contractele complexe sunt acele contracte care imbina elemente ale
unor contracte diferite, numite sau nenumite.
Existenta contractelor nenumite si complexe rezida in principiul
liberta- tii contractuale, care presupune posibilitatea pentru partile
contractante de a gasi forme juridice netraditionale pentru a imbraca
operatiunile pe care le


Partea a Il-a. O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 293
savarsesc. Diversificarea vietii economice duce la aceea ca contractele exis - tente in
legislatia civila se dovedesc a fi incapabile sa satisfaca noile raporturi sociale.
Practica genereaza in permanenta noi forme jur idice menite sa perfec- teze marea
varietate a operatiunilor realizate de participants la circuitul civil. Astfel, pe langa
contractele traditionale, preluate inca din dreptul roman: van- zarea-cumpararea,
schimbul, donatia, locatiunea, imprumutul, comodat ul etc. in legislatia civila moderna
au aparut noi contracte: asigurarea, leasingul, franchisingul, factoringul.
Un exemplu concludent in aceasta privinta este evolutia contractuiui de societate.
Cunoscut inca de dreptul roman, acest contract a capatat dezvolta- re vertiginoasa in
epoca contemporana, creandu-se forme diverse de societati comerciale. Aceste
institutii nu mai pot fi cuprinse de prevederile codurilor civile in materie de societate
civila, ceea ce a determinat necesitatea unor noi reglementar i, astfel incat in dreptul
tarilor cu economie de piata avansata se distinge ca ramura aparte dreptul
societatilor.
De asemenea, participants la raporturile civile pot conveni sa aplice dife- rite
reglementari ale contractelor numite, inventand noi constructs juridice. De
exemplu, parte poate instraina un bun, dar nu in schimbul unui pret, cum ar fi cazul
contractuiui de vanzare-cumparare, ci in schimbul prestarii de catre cealalta parte a
unor servicii. Intr-o atare ipoteza, drepturile si obligatiile partii care livreaza bunul ar
fi reglementate de prevederile referitoare la contractul de vanzare-cumparare, iar
drepturile si obligatiile celeilalte parti - de prevederile in materia contractuiui
respectiv de prestari de servicii.
Uneori, imbinandu-se intr-un contract complex, elementele contractelor civile
numite se modifica, capatand trasaturi specifice operatiunii pe care perfecteaza.
Spre exemplu, in practica contractele care deservesc operatiunile de leasing deseori
au un caracter complex, cuprinzand elemente ale contractelor de locatiune, vanzare-
cumparare si mandat. Insa un asemenea contract nu reprezinta imbinare mecanica a
elementelor mentionate, deoarece fiecare dintre acestea capata valente proprii menite
sa asigure desfasurarea operatiunii in cauza.
Importanta clasificarii date se manifesta din punctul de vedere al regle-
mentarilor aplicabile acestor categorii de contracte. Contractelor numite li se aplica,
in primul rand, reglementarile speciale referitoare la fiecare contract in parte, precum
si dispozitiile generale care guverneaza contractele i obligatiile. Datorita faptului ca
legea contine reglementari complete, partile nu au necesitatea sa determine foarte
detaliat clauzele contractuale. In masura in care partile nu au derogat expres de la
prevederile legale in domeniul contractuiui respectiv, acestea ii sunt aplicabile.
294 D R E P T C I V I L
Situatia este diferitS in cazul contractelor nenumite si complexe, intrucat se
poate pune problema calificSrii corecte acestora. Contractelor in cauzS, fara indoialS,
li se aplica prevederile generale in materie de contracte si obligatii, iar alte
reglementari aplicabile sunt stabilite prin acordul de vointS al partilor. De asemenea,
in virtutea regulilor privind analogia legii, acestor contracte li se pot aplica
reglementSrile in domeniul contractelor celor mai apropiate. Uneori, rolul de
interpretare a clauzelor acestor contracte in vederea stabilirii vointei reale a partilor ii
revine instantei de judecata.
2.8. Clasificarea contractelor dupa corelatia dintre ele
In functie de acest criteriu contractele se clasificS in: contracte principale (A) si
contracte accesorii (B).
A. Contractele principale sunt acele contracte care au existenta de sine
statatoare si a cSror soarta nu depinde de alte contracte. Marea majoritate a
contractelor civile fac parte din aceasta categorie.
B. Contractele accesorii sunt acele contracte care insotesc unele contracte
principale, de a caror soarta depind. De exemplu, contractul de gaj si contractul de
fideiusiune sunt contracte accesorii menite sa asigure executarea unor contracte
principale: un contract de imprumut sau un contract de credit bancar.
Contractul accesoriu poate fi incheiat printr -un contract distinct sau poate fi
inserat intr-o clauzS specials in cuprinsul contractului principal. Drept exemplu poate
servi clauza penala (art. 624 CC) - conventie care are ca scop contribuirea la
executarea unui contract principal, situandu-se printre alte clauze ale acestuia.
Importanta delimitSrii acestor categorii de contracte se manifests prin faptul ca,
in timp ce validitatea contractului principal se analizeaza in mod independent de alte
contracte, in functie numai de propriile sale elemente, soarta contractului accesoriu
este determinate de cea a contractului principal pe care il insoteste, dupa principiul:
accesoriul urmeaza soarta principalului. Aceasta dependents se manifests atat sub
aspectul conditiilor de validitate, cat si sub aspectele momentului incheierii si
incetSrii contractului; anularea sau incetarea contractului principal atrage, de plin
drept, anularea sau incetarea contractului accesoriu.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 295
2.9. Clasificarea contractelor dupa modul in
care se exprima vointa partilor
In functie de acest criteriu contractele pot fi clasificate in: contracte ne- gociate
(A), contracte de adeziune (B), contracte obligatorii (C) si contracte autorizate (D).
A. Contractele negociate sunt acele contracte ale caror clauze sunt rezul - tate din
negocierile dintre parti, fara interventia vreunei vointe din exterior. Aceste contracte
sunt traditionale pentru dreptul civil. Incheierea lor presupu- ne, de obicei, existenta
unei faze precontractuale, in cadrul careia partenerii contractuali poarta tratative,
discutii privind obiectul viitoarei prestatii, natura si intinderea obligatiilor si alte
conditii ale operatiunii juridice preconizate. Negocierile se finalizeaza prin adoptarea
de catre partile contractante a unor decizii comune asupra tuturor aspectelor esentia le
ale operatiunii lor, care se materializeaza in clauzele contractului.
B. Contractele de adeziune sunt acele contracte ale caror clauze sunt pre-
stabilite de catre una dintre parti (numita utilizator), cealalta parte (numita ade- rent)
neavand putinta sa le negocieze si sa influenteze asupra continutului lor. Partea careia
i se propune contractul de adeziune are doua posibilitati: ea poate sa-1 accepte, adica
sa adere la el, sau sa renunte la incheierea contractului.
In epoca moderna contractele de adeziune devin tot mai frecvente in toate sferele
activitatii economice: in domeniul productiei, comertului, prestarii ser - viciilor. Ele
sunt utilizate pe larg de companiile de transporturi, de asigurari, de catre band si de
catre alti intreprinzatori. De regula, aceste contracte se pre- zinta sub forma unor
conditii generale, contracte-tip inserate pe formulare tipizate, cu clauze
prestabilite, care sunt propuse potentialilor contractanti.
Aceasta categorie de contracte prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje. Aspectul
pozitiv al acestor contracte consta in aceea ca, fiind stabilite pentru toti consumatorii
unui produs sau serviciu, ele simplified derularea operatiunii in cauza, scutesc partile
de cheltuielile de bani, timp si eforturi necesare in vederea negocierii fiecarui
contract sau clauze contractuale in parte. Utiliza- rea indelungata a unor contracte
tipizate duce la constituirea unor noi cate- gorii de raporturi contractuale si chiar la
aparitia unor noi institutii de drept . De exemplu, asemenea contracte moderne cum
sunt leasingul, franchisingul, factoringul, constituie rezultatul folosirii indelungate in
practica a unor contracte-tip, conditii generale standardizate, elaborate de mari
companii sau asociatii profesionale, care au fost treptat legiferate la nivel de acte
normative.
In ceea ce priveste dezavantajele acestei modalitati de contractare, ele se
manifesta prin pericolul abuzurilor din partea participantilor profesionisti la
296 D R E P T C I V I L
circuitul civil si comercial fata de participant neprofesionisti. Datorita pozitiei sale
superioare economice, sociale, intelectuale etc., intreprinzatorul are posi - bilitatea de
a dicta conditiile sale, astfel incat contractul nu mai constituie rodul acordului
echilibrat de vointa a partilor, intrucat lipseste negocierea echitabila a clauzelor
contractuale. Impunerea unilaterala a conditiilor favorabile partii mai puternice
uzurpeaza libertatea vointei aderentului, contravine principiilor egalitatii
participantilor la raporturile civile, echitatii si bunei -credinte.
In vederea contracararii acestor fenomene negative, legislatorul nost.ru a instituit
serie de reglementari, printre care: art. 712-720 CC privind clauzele contractuale
standard, Legea nr. 105/2003 privind protectia consumatorilor (.Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 126-131/507 din 27.06.2003) etc. Finalitatea acestor
dispozitii legale este controlul echitatii clauzelor contractelor de adeziune si
respectarea echilibrului intre interesele partilor contractului.
C. Contractele obligatorii (fortate) sunt acele contracte acaror incheiere si
continut sunt impuse prin lege. Existenta contractelor obligatorii in dreptul civil
constituie exceptie de la principiul libertatii contractuale. Caracterul exceptional al
contractelor obligatorii rezulta din dispozitia Codului civil: obligarea la incheierea
unui contract este interzisa, cu exceptia cazurilor cand obligatia de a contracta este
prevazuta de prezentul cod, de lege sau daca reiese dintr -o obligatie asumata
benevol.
Codul civil prevede cazuri cand incheierea contractelor de catre anumite categorii
de subiecti este obligatorie. Astfel, daca detine pozitie dominanta pe piata
19
, una
dintre partile contractante este obligata sa contracteze in acest domeniu (art. 669, alin.
(1) CC).
Un alt caz in care incheierea contractului este obligatorie se refera la acti - vitatea
profesionistilor si intreprinzatorilor. Acesti subiecti nu pot refuza fara motive
temeinice incheierea unui contract cu persoanele care obtin sau folo- sesc bunuri sau
servicii in scopuri necomerciale, ca si fata de cele care cauta sa-si satisfaca
necesitate existentiala. De exemplu, unitate de comert cu amanuntul nu poate refuza
sa vanda unui consumator marfa care'este oferita publicului spre comercializare.
Legea prevede si alte cazuri de incheiere obligatorie a unor contracte. Ast fel,
Legea cu privire la asigurari nr. 1508/1994 (Monitorul Oficial al Republicii
19
Pozitia dominanta pe piata este definita la art. 2 al Legii nr.1103/2000 cu privire la protectia
concurentei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166-168 din 31.12. 2000) ca situatie
exclusiva a agentului economic pe piata de marfuri, care ii da acestuia, singur sau impreuna cu
alti agenti economici, posibilitatea de a exercita in- fluenta decisiva asupra conditiilor generale
de circulatie a marfii pe piata respectiva sau de a impiedica accesul pe piata unor al{i agen{i
economici.
Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 297
Moldova, nr. 5 din 15.09.1994) prevede incheierea obligatorie a contractelor de
asigurare de raspundere civila a detinatorilor de autovehicule pentru pagube cauzate
unor terte persoane si bunurilor acestora prin accidente produse de autovehicule. Un
alt tip de asigurare obligatorie este reglementat de Legea nr. 1553/1998 cu privire la
asigurarea obligatorie de raspundere civila a trans- portatorilorfata de calatori
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 38-39 din 30.04.1998).
Obligatia de a contracta rezulta si din unele prevederi legale ce consacra dreptul
de preemptiune in cazul vanzarii unor bunuri (a se vedea, de exemplu, art. 152, 352
CC).
D. Contractele automate sunt acele contracte care nu pot fi incheiate vala- bil sau
nu pot produce efecte fara autori zatie (acord, incuviintare, permisiu- ne,
consimtamant) din partea unui tert.
Legea prevede obligativitatea acordului tertului privind incheierea anumi - tor
categorii de contracte, care ating nemijlocit interesele tertului in cauza. De exemplu,
contractele prin care se dispune de bunurile imobile proprietate co- muna in
devalmasie pot fi incheiate numai cu acordul tuturor coproprietarilor devalmasi (art.
369, alin. (2) CC).
Pentru alte categorii de contracte acordul tertului este necesar in vederea
exercitarii controlului asupra continutului acestora. Aici incuviintarea este impusa in
vederea protectiei unui participant la actul juridic. Este cazul unor categorii de
contracte incheiate de persoanele limitate in capacitatea de exer - citiu (art. 25 CC), de
minorii in varsta de la 14 la 18 ani (art. 34 CC), pentru care se cere acordul
curatorului sau, dupa caz, autorizatia autoritatii tutelare (art. 42 CC).
Uneori prin intermediul autorizatiei statul isi exercita controlul asupra unor
contracte de interes public. De exemplu, intreprinderea de stat poate sa incheie
contracte de locatiune sau de gaj asupra bunurilor transmise acesteia in gestiune
operativa numai cu autorizatia Guvernului sau a autoritatii admi nistrative competente
(art. 3(4) al Legii nr. 46/1994 cu privire la intreprinderea de stat, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 2 din 25.08.1994).
2.10. Clasificarea contractelor dupa efectele produse
In functie de acest criteriu contractele se impart in doua grupe. Prima grupa
cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi reale (A) si contractele
generatoare de drepturi de creanta (de raporturi de obligatii).
A. Contractele constitutive sau translative de drepturi reale sunt acele contracte
prin care se constituie sau se transfera dreptul de proprietate, dreptul
298 D R E P T C I V I L
de gaj, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de servitute sau dreptul de
superficie. In unele cazuri aceste contracte transfera drepturi de la data predarii
bunului (a se vedea art. 321, alin. (1) CC). Insa uneori, pentru a produce efecte, legea
impune inregistrarea acestor contracte (a se vedea art. 321, alin. (2), 466(2) CC).
B. Contractelegeneratoare de drepturi de creanta (de raporturi de obligatii) sunt
toate celelalte contracte civile, care nu fac parte din categoria precedents. In mod
normal, aceste contracte produc efecte numai intre parti, una dintre care - creditorul -
este in drept sa pretinda de la cealalta parte - debitor - executarea unei presta^ii, iar
debitorul este tinut sa execute.
A doua grupa cuprinde: contractele constitutive sau translative de drepturi (A) si
contractele declarative de drepturi (B).
A. Contractele constitutive sau translative de drepturi sunt acele contracte care
produc efecte din momentul incheierii lor numai pentru viitor. Majorita- tea
contractelor civile fac parte din aceasta categorie.
B. Contractele declarative de drepturi sunt acele prin care se recunosc, se
constata, se consolideaza drepturi care deja exista. Drept exemplu poate servi
contractul de tranzactie (art. 1331 CC), prin care se pune capat sau se prein- tampina
un proces, prin recunoasterea unor drepturi preexistente ale partilor. Aceste contracte
au nu numai efecte pentru viitor, dar si efecte retroactive.
3. INCHEIEREA CONTRACTULUI
3.1. Consideratii generale
Prin incheierea contractului se intelege realizarea acordului de vointa asupra
clauzelor lui esentiale
20
(art. 679, alin. (1) CC). Acordul se realizeaza prin propunerea
unei persoane de a incheia un contract facuta unei alte per - soane - oferta, i
consimtamantul destinatarului acestei oferte de a incheia contractul respectiv in
conditiile propuse de ofertant - acceptarea ofertei. Se poate spune, deci, ca
mecanismul incheierii contractului presupune imbina- rea a doua elemente principale:
oferta si acceptarea, pe care le vom analiza in cele ce urmeaza. In jurul celor doua
elemente pot interveni discutii, negocieri, tratative, propuneri de modificari ale
clauzelor contractuale si alte actiuni ce alcatuiesc procesul de pregatire si inchei ere a
contractului.
20
Clauzele esentiale vor fi examinate in secfiunea IV a prezentului capitol.
Parteaall-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A J I I L O R
299
Pentru a fi incheiat valabil, contractul trebuie sa intruneasca anumite con- ditii
(elemente), care sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul, obiec- tul, cauza i
forma. Intrucat aceste conditii sunt aceleasi ca si pentru validitatea actelor juridi ce
civile in general, care au fost examinate in partea generala a dreptului civil, aceste
materii nu vor fi tratate detaliat in prezenta sectiune.
3.2.0ferta de a contracta
Oferta de a contracta este propunerea adresata unei sau mai multor per soane, care
contine toate elementele esentiale ale viitorului contract si care reflects vointa
ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei (art. 681, alin. (1) CC). Din aceasta
definitie legala a ofertei, precum si din alte dispozitii legale (a se vedea art. 682, alin.
(3) CC) pot fi deduse elementele ei definitorii, care sunt urmatoarele:
a) Oferta este un act juridic unilateral - manifestare de vointa facuta cu
scopul de a produce efecte juridice. In acest sens oferta trebuie sa
intruneasca toate conditiile de validitate a actului juridic (capacitate,
consimtamant, obiect, cauza).
b) Oferta trebuie sa fie ferma; ea trebuie sa exprime vointa neindoielnica a
autorului ei de a se obliga in sens juridic in caz de acceptare. Intrucat aceasta
vointa este rar declarata in mod expres, deseori este necesar de a deduce
din circumstantele fiecarui caz in parte. Vointa ofertantului poate rezulta din
modul in care acesta prezinta propunerea sa (de exemplu, definind-o expres
ca oferta sau ca simpla declaratie de in- tentii). De asemenea au
importanta pentru calificarea ofertei ca atare continutul i destinatarii ei. Cu
cat propunerea este mai detaliata, cu atat mai mari sunt sansele ei de a fi
considerata ca oferta. propunere adresata unei sau mai multor persoane
concrete va fi mai uor califi- cata ca oferta, decat propunere adresata
publicului in general.
c) Oferta trebuie sa fie precisa si completa, ea trebuie sa cuprinda toate
elementele necesare pentru realizarea acordului de vointa, astfel incat
contractul sa fie incheiat prin simpla acceptare a ei. Dintre aceste elemente
sunt indispensabile: natura contractului si obiectul contractului. Nu este, in
schimb, obligatoriu de indicat clauzele si conditiile contractului,
reglementate prin norme supletive
21
. Nu este cu putinta de a stabili in
termeni generali daca oferta intruneste sau nu aceste elemente, ci trebuie
analizat ansamblul circumstantelor fiecarui caz in
21
L. Pop, op. cit., p. 47.
300 D R K P T C I V I L
parte. In literatura de specialitate
22
s-a relevat ca, chiar si in lipsa unor
clauze esentiale, cum sunt descrierea precisa a bunului sau a serviciu- lui ce
urmeaza sa fie prestat, pretul ce urmeaza a fi platit, momentul si locul
executarii prestatiei etc., oferta nu este neaparat considerate ca insuficient de
precisa. Este important a sti daca ofertantul, facand pro- punerea, a avut cu
adevarat intentia sa fie legat prin contract si daca clauzele ce lipsesc pot fi
determinate in functie de intentia comuna a partilor (a se vedea art. 725,
alin. (2) CC), natura contractuiui, circum- stantele in care el a fost incheiat,
comportamentul partilor de pana la i dupa incheierea contractuiui, lege,
uzante sau principiul echitatii (a se vedea art. 726, 727 CC).
d) Oferta trebuie safie univoca. Oferta nu va fi univoca atunci cand este facuta
cu rezerve, fie exprimate expres de autorul ei, fie care rezulta din natura
contractuiui. Astfel, in contractele incheiate intuitu personae (in
considerarea persoanei cocontractantului), oferta facuta unui cerc
nedeterminat de persoane deseori comporta implicit rezerva ce tine de
calitatile persoanei (de exemplu, contractul de locatiune a unui spatiu de
locuit): acordul va fi definitiv numai dupa ce ofertantul va accepta persoana
cocontractantului.
e) Oferta trebuie safie serioasa. Nu va fi oferta propunerea facuta in gluma
sau in orice alt mod din care ar rezulta cu certitudine, dupa imprejurari sau
obiceiuri, ca persoana respective nu a intentionat sa se angajeze juridic.
Formele ofertei pot fi cele mai variate. Ea poat e fi fScuta in scris sau prin actiuni
ce denota intentia de a incheia un contract: stationarea unui taximetru, afisarea unui
meniu la intrarea intr-un restaurant, plasarea unei propuneri pe un site pe Internet,
expunerea unei marfi la vitrina etc.
Oferta poate fi adresata unei persoane determinate sau publicului. In ultimul caz,
in functie de imprejurarile concrete, uneori este vorba despre simpla propunere de a
negocia, iar in alte situatii poate exista veritabila oferta, atunci cand persoana
destinatarului nu conteaza (de exemplu, in cazul ofertei unor marfuri identitatea
cumparatorului nu este importanta, data ce acesta achita pretul). Referitor la oferta
publica a bunurilor in contractul de vanzare-cumparare a bunurilor pentru consum,
legea prevede expres ca expunerea bunului cu etichete in vitrina, punerea la dispozitie
a meniului,
22
Principes relatifs aux contrats du commerce international, Unidroit, Rome, 1994, p. 28-29.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A ' f U L O R
301
publicitatea bunului, descrierea lui in cataloage si alte propuneri adresate unui cerc
nedeterminat de persoane se considera oferta publica pentru incheierea contractului,
indiferent daca se indica pretul bunului si alte clauze esentiale pentru incheierea
contractului (art. 805 CC).
Oferta si invitatia la negocieri (chemarea la oferta)
Legea dispune: o propunere adresata unui cerc nedeterminat de persoane (oferta
publica) este chemare la oferta daca aceasta propunere nu contine nici manifestare
expresa a vointei de a fi legat prin acceptare (art. 681, alin. (2) CC). asemenea
propunere va fi invitatie de a negocia; nici un consimta- mant nu este inca dat,
autorul propunerii voind sa exploreze posibilitatea de a initia negocieri, tratative in
vederea incheierii unui contract.
In dreptul continental si in commom law exista abordari diferite in ceea ce
priveste calificarea unei propuneri in calitate de oferta sau de invitatie la negocieri.
Astfel, in sistemul common law, spre deosebire de cel continental, regula generala
este ca expunerea marfurilor pe rafturi sau la vitrina unui magazin nu este oferta de
vanzare, ci invitatie catre client de a face oferta de cumparare. Clientul face
oferta de cumparare atunci cand prezinta marfa pentru plata, comerciantul avand
posibilitatea sa accepte aceasta oferta sau s-o respinga. Argumentul in sustinerea
acestei reguli este ca magazinul este un loc pentru negocieri i nu pentru vanzare
obligatorie.
Aceasta pozitie a fost criticata in doctrina, indicandu-se ca magazinul modern,
unde marfurile sunt vandute conform conditiilor stabilite de co- merciant, nu este
tocmai locul pentru negocieri si ca comerciantul nu trebuie sa expuna marfurile pe
care nu doreste sa le vanda. In acest context s-a emis parerea ca conditiile si
imprejurarile in care este facuta expunerea marfurilor pot constitui dovada a intentiei
comerciantului de a se obliga, in aa fel anihi - landu-se regula generala precum ca
expunerea marfii nu este oferta
23
.
Interesul delimitarii ofertei de invi tatia la negocieri se manifesta din punc- tul cje
vedere al consecintelor pe care le produce renuntarea la propunerea res pective. Astfel,
dupa cum s-a aratat anterior, oferta, in anumite conditii, este irevocabila; retragerea ei
are ca efect raspunderea ofertantului. Cat priveste invitatia la negocieri, aceasta, in
principiu, poate fi retrasa in orice moment. Persoana care a lansat propunerea este
libera sa inceteze negocierile la orice etapa a acestora (pana cand nu a fost lansata
oferta propriu-zisa).
25
G. H. Treitel, The law of contract, London, Sweet & Maxwell, 1999, p. 12-13.
302 D R E P T C I V I L
In literatura juridica s-a precizat ca unica limitare in acest sens consta in
obligatia generala de a respecta principiul bunei -credinte. Astfel, va fi contrar
principiului bunei-credinte faptul prelungirii artificiale a negocierilor fara intentia
reala de a contracta, de exemplu, pentru a obtine informatii confiden- tiale. Asemenea
actiuni sunt calificate ca abuz de drept, antrenand raspundere de natura delictuala:
persoana prejudicial poate cere despagubiri, dar nu si incheierea contractului
24
.
In acest sens, legea noastra dispune ca faptul initierii si desfa^urarii negocierilor
de incheiere a contractului poate fi generator de obligatii. parte negociatoare poate
cere celeilalte parti compensarea cheltuielilor facute in baza indreptatitei increderi in
incheierea contractului, daca in urma vinovatiei acesteia contractul nu a fost incheiat
(art. 515 CC).
Forta obligatorie a ofertei. Revocarea ofertei. Atat timp cat nu este acceptata,
oferta este un act juridic pur unilateral. In acest context se pune problema de a sti
daca acest act leaga deja autorul lui sau el poate fi revocat in orice moment. Doua
consideratii cu caracter contradictoriu trebuie avute in vedere. Pe de parte, trebuie
sa fie respectata libertatea individului, ceea ce inseamna, in cazul ofertei,
posibilitatea ofertantului de a revoca propunerea. Pe de alta par te, operatiunilor
juridice trebuie sa li se confere siguranta, ceea ce inseamna ca oferta trebuie sa fie
mentinuta anumita perioada de timp necesara destinata- rului pentru a studia, a
cugeta asupra ei si a da raspuns
25
.
In literatura de specialitate
26
s-a relevat ca problema fortei obligatorii a ofertei se
solutioneaza diferit, in functie de faptul daca propunerea se face unei persoane
prezente sau daca ea se face unei persoane absente, precum si daca intre oferta i
acceptare curge un interval de timp.
A. In cazul in care oferta este facuta unei persoane prezente, adica ofertan- tul si
destinatarul ofertei se afla in acelasi loc, fara sa se fi acordat un termen pentru a
accepta, oferta il obliga pe autorul ei numai daca a fost acceptata imediat, integral si
fara rezerve. Consecinta acceptarii este incheierea contractului pe loc. Daca oferta nu
este acceptata imediat, ofertantul nu are nici obli gatie. Legea dispune ca oferta
facuta unei persoane prezente poate fi acceptata doar pe loc (art. 688, alin. (1) CC).
24
A. Benabent, op. cit., p. 44-45.
25
Ph. Delebecque, F-J Pansier, Droit des obligations. Contrat et quasi-contrat, ed. Litec, Paris, 2001,
p. 41.
26
L. Pop, op. cit, p. 47; C. Jugastru, op. cit., p. 42-43.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A L I G A f 1 1 L R
303
B. In cazul in care oferta este facuta unei persoane absente, adica care nu se afla
in acelasi loc si este transmisa prin posta, fax, telex, curier, e-mail, radio, televiziune
etc., sunt posibile doua situatii.
1) Atat timp cat oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul poate revoca in mod
liber, fara a suporta anumite consecinte, cu conditia ca revocarea sa ajun- ga cel tax-
ziu data cu oferta (art. 683, alin. (2) CC). De exemplu, oferta facuta prin posta
poate fi revocata prin fax sau prin e-mail.
2) In cazul in care oferta a ajuns la destinatar, problema se solutioneaza in
functie de cateva conditii:
a) daca oferta include un termen pentru acceptare, ea nu poate fi revoca ta pana
la expirarea acestui termen;
b) daca termenul pentru acceptare nu este stabilit sau, daca acest termen este
nejustificat de mic, oferta nu poate fi revocata in termenul necesar pentru ca
destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca raspunsul sa ajunga la ofertant
conform circumstantelor cazului, practicii stabilite intre parti si uzantelor
(art. 683, alin. (3) CC);
c) oferta poate fi irevocabila pe alte temeiuri. Legea nu precizeaza care sunt
temeiurile irevocabilitatii ofertei (in afara de cazul in care oferta prevede
termenul pentru acceptare). Unele solutii ar putea fi inspirate din uzante
internationale standardizate in materie contractuala si din doctrina.
Principiile Unidroit privind contractele de comert international prevad ca
oferta nu poate fi revocata atunci cand indicatia referitoare la irevocabilitatea
ofertei figureaza in insasi oferta, precum si atunci cand destinatarul are
temeiuri rezonabile sa creada ca oferta este irevocabila si cand el a actionat
in consecinta. Aceasta incredere a destinatarului poate fi cauzata fie de
comportamentul ofertantului, fie de natura ofertei. Ca exemplu poate servi
oferta a carei acceptare este legata de efectuarea unor cheltuieli substantiate
de catre destinatar sau oferta facuta pentru a permite destinatarului sa faca
oferta unui tert (a se vedea art. 2.4.2 si comentariul)
27
.
Cat priveste efectele revocarii ofertei i nainte de expirarea termenului, nu exista
abordare unica in doctrina si in jurisprudenta diferitelor tari. Unii autori afirma ca din
moment ce exista oferta si revocarea ei este ilicita, trebuie de admis in toate
cazurile ca aceasta revocare este ineficienta. Prin urmare. acceptantul este indreptatit
sa ceara constatarea faptului ca contractul a fost
27
Principes relatifs aux contrats du commerce international, Unidroit, Rome, 1994, p. 31-34.
304 D R E P T C I V I L
incheiat
28
. Altii considera ca asemenea revocare atrage raspunderea ofertan- tului
pentru prejudiciile astfel cauzate
29
. Nu exista unitate de opinii nici in privinta
temeiului juridic al raspunderii pentru revocarea ilicita a ofertei
30
.
Pornindu-se de la necesitatea stabilitatii circuitului civil, consideram ca, in cazul
retragerii unei oferte ce este, in virtutea diferitelor temeiuri, irevoca - bila, data ce
oferta a fost acceptata de destinatarul ei, contractul trebuie sa fie considerat valabil
incheiat. Prin urmare, acceptantul este indreptatit sa ceara atat executarea obligatiilor
ce rezulta din contract, cat si repararea prejudiciu- lui cauzat prin revocarea ofertei.
Aceasta concluzie rezida in faptul ca oferta este un act juridic unilateral, care da
nastere unui raport obligational. Ofertantul este debitorul unei obli - gatii de a nu face,
adica de a nu revoca oferta in decursul termenului pentru acceptare (sau oferta care
este irevocabila in alte temeiuri), iar destinatarul ofertei este creditorul acestei
obligatii. Drept consecinta, revocarea ofertei an- treneaza raspunderea ofertantului in
baza art. 602, alin. (1) CC, care dispune ca, in cazul in care nu executa obligatia,
debitorul este tinut sa-1 despagubeasca pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel,
daca nu dovedeste ca neexecutarea obligatiei nu-i este imputabila. Totodata, este
important de retinut ca repararea prejudiciului in cauza nu-1 elibereaza pe debitor de
executarea obligatiei in natura (art. 602, alin. (3) CC), adica ofertantul este tinut sa
execute obligatiile ce decurg din contractul intervenit intre el si acceptant.
Oferta si antecontractul
Pana la adoptarea actualului Cod civil, legislatia noastra nu continea pre- vederi
referitoare la antecontract. In prezent notiunea de antecontract este prevazuta de art.
679, alin. (3) CC, care stipuleaza ca prin contract se poate naste obligatia de a se
incheia un contract. Antecontractul (promisiunea de a contracta) este definit ca fiind
un acord de vointa prin care una dintre parti (promitentul) sau ambele parti se obliga
sa incheie in viitor un anumit contract, al carui continut esential este determinat in
prezent.
Spre deosebire de oferta, care este un act juridic unilateral, antecontractul este un
contract, adica un act juridic de formatie bilaterala, avand la baza un acord de vointa.
Sub aspectul continutului juridic, obiectul antecontractului
28
A se vedea: A. Benabent, op. cit., p. 46-47.
29
A se vedea: C. Birsan, C. Statescu, op. cit., p. 48.
30
Pentru analiza detaliata a teoriilor in aceasta materiea se vedea: L. Pop, op. cit, p. 48-50; C.
Birsan, C. Statescu, op. cit., p. 48-51.
Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 305
il constituie obligatia de a incheia in viitor un contract civil, deci prestatie de a face.
Antecontractul da natere numai unui drept de creanta, chiar daca prin contractul
in vederea caruia s-a facut promisiunea s-ar constitui ori s-ar transmite un drept real.
Constituirea sau transmiterea dreptului real are loc numai in momentul perfectarii
contractului propriu-zis, prin realizarea antecontrac- tului. Obligatia promitentului
dureaza atat timp cat s-a convenit, iar daca nu s-a prevazut nici un termen, ea dureaza
cat prevede termenul de prescriptie de drept comun, care incepe sa curga de la data
incheierii antecontractului
31
.
Antecontractul cunoaste mai multe varietati: antecontractul unilateral,
antecontractul sinalagmatic si pactul de preferinta.
Antecontractul unilateral este un contract prin care persoana, promitentul, se
angajeaza in fata unei alte persoane, beneficiar, sa incheie un contract, condi tiile
caruia sunt deja determinate, in caz daca beneficiarul va cere acest lucru. De
exemplu, proprietarul unui bun convine cu alta persoana sa-i vanda acest bun la un
pret determinat, daca acea persoana isi va exprima dorinta sa-1 cumpere.
In antecontractul sinalagmatic ambele parti se obliga reciproc, una fata de
cealalta, fiecare avand concomitent calitatea de promitent si beneiiciar. Ante- contract
sinalagmatic este atunci cand doua persoane se angajeaza reciproc sa incheie ulterior
un contract, cu condi^ia ca formalitate suplimentara sa fie indeplinita in viitor. De
exemplu, constatand acordul lor asupra tuturor condi tiilor esentiale ale contractului,
partile convin sa perfecteze ulterior contractul lor in fata unui notar.
Pactul de preferinta este un antecontract prin care persoana, promitentul, se
angajeaza fata de cealalta parte, beneficiar, de a incheia cu acesta un contract ulterior,
cu preferinta fata de un tert
32
. De exemplu, in cadrul contractului de vanzare-
cumparare, prin pactul de preferinta proprietarul unui bun se obliga fata de persoana
ca, in cazul in care va vinde bunul, sa ii acorde preferinta, la pret egal. Promitentul nu
se obliga sa vanda bunul, ci doar sa ii acorde preferinta beneficiarului, in cazul in
care s-ar decide sa vanda bunul respectiv. Pactul de preferinta nu are ca efect
transmiterea dreptului de pro- prietate asupra bunului; acest efect se va produce
numai daca promitentul se va decide sa vanda bunul si, pe aceasta baza, va cadea de
acord cu beneficiarul asupra bunului si asupra pretului
33
.
31
T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 80.
32
Ph. Delebecque, F. -J. Pansier, op. cit, p. 53.
33
F. Deak, S. Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Bucuresti, Editura. LUMINA LEX,
1993, p. 265-266.
306 D R E P T C I V I L
Cat priveste forma antecontractului, legea dispune ca forma stabilita pentru
contract se aplica si pentru antecontract (art. 679, alin. (3) CC)
34
. De exemplu, daca
contractul principal trebuie sa fie incheiat in forma scrisa, an- tecontractul trebuie sa
fie incheiat in aceea^i forma.
Interesul distinctiei intre antecontract si oferta consta in fapul ca antecon- tractul
sau promisiunea de a contracta, spre deosebire de oferta, nu poate fi revocat(a) de
promitent in nici un caz. Nerespectarea antecontractului atrage raspunderea
contractuala a promitentului. Beneficiarul este in drept sa ceara promitentului si
tertului de rea-credinta cu care a contractat promitentul, in- calcand promisiunea de a
contracta, repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea promisiunii de a contracta
(art. 703 CC).
In literatura de specialitate s-a aratat ca promitentul, in caz de refuz de a incheia
contractul la care se refera promisiunea, poate cere ca instanta judeca- toreasca sa
oblige cealalta parte la incheierea contractuiui
35
.
Caducitatea ofertei
36

Potrivit art. 685 CC, oferta devine caduca in doua cazuri:
daca nu a fost acceptata in termen, adica in termenul stabilit in oferta, sau
daca un atare termen nu este stabilit - in termenul necesar pentru ca
destinatarul sa poata exprima acceptarea si ca raspunsul sa ajunga la ofertant
conform circumstantelor cazul ui, practicii stabilite intre parti si uzantelor;
daca oferta este respinsa. Respingerea ofertei poate fi expresa sau implicita.
Un caz frecvent al respingerii implicite este un raspuns la oferta care se
prezinta ca acceptare, dar care contine modificari substantiate ale
conditiilor ofertei. In absenta unei respingeri exprese, de-
34
Analizand aceasta prevedere in comparatie cu cea stipulate la art. 208, alin. (6) CC: promisiunea
de a incheia un act juridic nu trebuie sa imbrace forma ceruta pentru acel act, putem trage
concluzia ca norma art. 208, alin. (6) este aplicabila doar actelor juridice unilaterale, intrucat
contractelor trebuie sa li se aplice dispozitia art. 679, alin. (3), aceasta avand caracter special.
35
C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 52-53.
36
Caducitatea este definita ca lipsa de eficacitate a unui act juridic, determinata de un eveniment
independent de vointa sau de culpa partilor, care survine dupa incheierea valabila a actului si care
impiedica, in mod obiectiv, producerea efectelor sale (a se vedea: Dicfionar de drept privat,
alcatuit de D. Radescu, Editura MONDIAN 94, Bucuresti, 1997, p. 143).
Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 307
claratiile sau comportamentul destinatarului ofertei trebuie sa fie de asa
natura incat ofertantul sa fie indreptatit sa creada ca destinatarul nu are nici
intentie sa accepte oferta.
Legea prevede expres ca oferta nu devine caduca prin decesul sau pier - derea
capacitatii de exercitiu a unei parti si nici daca una dintr e parti pierde dreptul de a
incheia contracte ca rezultat al transmiterii patrimoniului ei in administrare unei alte
persoane (art. 684 CC)
37
.
3.3. Acceptarea ofertei
Acceptarea ofertei reprezinta manifestarea de vointa a unei persoane de a incheia
un contract in conditiile ofertei care i- fost adresata. Constituie acceptare declaratia
destinatarului ofertei sau alta actiune care atesta con- simtirea ofertei (art. 687,
alin. (1) CC). Ca si oferta, acceptarea constituie un act juridic unilateral. In aceasta
calitate, pentru a produce efecte juridice, acceptarea trebuie sa indeplineasca toate
conditiile de validitate a actului juridic, impuse de lege.
Acceptarea este in principiu libera. Nimeni nu este obligat sa accepte oferta. In
unele cazuri, totusi, acceptarea este obligatorie: intr-un contract dintre un profesionist
si un consumator, profesionistul nu poate refuza vanzarea unei marfi sau prestarea
unor servicii propuse publicului (a se vedea art. 669, alin. (2) CC).
Forma acceptarii
Legea nu impune cerinte speciale fata de forma acceptarii, din moment ce ea
exprima vointa certa a acceptantului de a contracta in conditiile propuse de ofertant.
Ea poate fi expresa (scrisa, verbala sau printr -un gest in cazul licita- tiilor publice)
sau tacita. Acceptarea este tacita atunci cand rezulta cu certitu- dine din
comportamentul destinatarului ofertei. Din prevederile legii rezulta ca in virtutea
ofertei, a practicii stabilite intre parti si a uzantelor, acceptantul poate sa -si manifeste
consimtamantul prin savarsirea unor actiuni fara notifi - carea ofertantului (art. 687,
alin. (2) CC). Legea nu precizeaza forma acestor
37
Vom men(iona ca in dreptul altor {ari exista abordari diferite. Astfel, conform legislatiei Romaniei,
decesul sau incapacitatea ofertantul ui atrag caducitatea ofertei (a se vedea: L. Pop, op cit., p. 48).
Aceeasi regula, consacrata de legea franceza, datorita criticilor doctrinale, a fost revizuita de
jurisprudenta, in sensul ca numai in contractele intuitu personae decesul sau incapacitatea
ofertantului sau a destinatarului atrag caducitatea ofertei (a se vedea: A Benabent, op. cit., p. 47).
308 D R E P T C I V I L
actiuni; deseori ele marcheaza inceputul derularii contractuiui: clientul urea in
autobuz, furnizorul expediaza marfa comandata, cumparatorul achita in avans parte
din pret etc.
In legatura cu acceptarea tacita se pune problema daca simpla tacere are sau nu
valoare de acceptare. De regula, tacerea, ca si inactiunea, nu constituie modalitate
de exprimare a consimtamantului. Legea prevede ca tacerea i inactiunea nu
valoreaza acceptarea daca din lege, din practica stabilita intre parti si din uzan^e nu
reiese altfel (art. 694, alin. (1) CC).
Un exemplu de prevedere legala care confera tacerii valenta de acceptare este
tacita reconductiune (prelungire) a contractuiui de locatiune. Astfel, legea dispune ca,
daca raporturile contractuale continua in mod tacit dupa expirarea contractuiui de
locatiune, acesta se considera prelungit pe un termen nedet er- minat (art. 904, alin.
(1) CC). Prin urmare, simpla tacere a locatorului, care permite locatarului sa
foloseasca in continuare bunul, reprezinta acceptare a ofertei de prelungire a
contractuiui. Un alt exemplu in acest sens este prevede- rea art. 977 CC referitoare la
contractul de prestari servicii: daca relatiile dintre parti vor continua, cu tiinta
celeilalte parti, si dupa incetarea termenului, contractul de prestari servicii se
considera prelungit pe termen nelimitat in masura in care cealalta parte nu respinge
imediat aceasta prelungire.
De asemenea, atunci cand intre parti s-a statornicit deja practica pentru acela^i
tip de contract, se considera ca partea contractuiui care primeste noua comanda
trebuie sa protesteze imediat, daca intenti oneaza sa refuze comanda, altfel tacerea ei
va valora ca acceptare
38
.
regula speciala este instituita pentru domeniul raporturilor comerciale: daca un
comerciant a carui activitate consta in comercializarea anumitor bu- nuri primeste
oferta asupra unor astfel de bunuri din partea cuiva cu care se afla in rela^ii de
afaceri, comerciantul este obligat sa raspunda fara intarziere, tacerea sa putand fi
considerata acceptare a ofertei (art. 694, alin. (2) CC).
Tinem sa remarcam totodata ca nu exista nici contraindicatie ca partile, prin
contractul lor, sa convinS ca simpla tacere dupa primirea ofertei valoreaza ca
acceptare.
Cerintele pe care trebuie sa le intruneasca acceptarea
a) Potrivit regulii generale, acceptarea trebuie sa fie conforma ofertei. Ea trebuie
sa fie pura si simpla. Orice modificare, limitare ori conditionare a ofertei va fi
considerata nu ca acceptare, ci ca noua oferta (contraoferta),
38
A Benabent, op. cit., p. 49-50.
Partea a I I - a . T E O R l A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 309
care va face caduca oferta initiala (a se vedea art. 691, alin. (2) CC). In practica
negocierilor, deseori, incheierea definitive a contractului este precedata de un schimb
de contraoferte succesive.
Prin derogare de la regula generala, legea dispune ca raspunsul prin care se
accepta oferta si care prezinta conditii aditionale sau conditii diferite ce nu afecteaza
material conditiile ofertei constituie acceptare, daca ofertantul nu le respinge fara
intarziere nejustificata. Daca ofertantul nu obiecteaza, contractul se incheie in
conditiile ofertei, cu modificarile care se contin in acceptare (art. 691, alin. (3) CC).
Legea nu precizeaza ce inseamna modificari ce afecteaza material conditiile ofertei;
totul depinde de imprejurarile concrete ale fiecarui caz in parte. Conditii aditionale
sau conditii diferite referitoare la pret, la modalitatea de plata, la locul si momentul
executarii unei obligatii nepecuniare, la intinderea raspunderii partilor constituie de
obicei, dar nu in mod necesar, modificari ce afecteaza material conditiile ofertei
39
.
La fel ca modificarile mentionate, conditiile aditionale sau conditiile mo- dificate
dintr-un inscris expediat intr-un termen rezonabil de la data incheierii contractului
intre comercianti, care are drept scop confirmarea acestuia, devin parte a contractului,
cu exceptia cazului cand ele il altereaza material sau cand partea care il receptioneaza
le respinge fara intarzieri nejustificate (art. 696 CC).
alta exceptie de la regula generala evocata este prevazut S pentru dome- niul
raporturilor de afaceri la art. 693 CC. Astfel, daca in relatiile comerciale acceptarea
este facuta cu extinderi sau modificari, contractul se considera incheiat atunci cand
acceptantul poate conta pe acordul ofertantului, iar acesta nu refuza neintarziat.
Cat priveste intinderea concordarii dintre oferta si acceptare, se pune pro- blema
de a sti daca este necesar ca acceptantul sa-si dea acordul asupra tuturor conditiilor
ofertei sau este suficient acordul asupra unor anumite conditii. In baza jurisprudentei,
in literatura de specialitate s-au evidentiat doua ipoteze.
Daca oferta este completa, adicS cuprinde toate conditiile viitorului contract
(conditii esentiale si accesorii), este suficient ca acceptantul sa-si exprime acordul
asupra ansamblului conditiilor propuse. Totusi, daca destinatarul accepta numai
conditiile esentiale ale viitorului contract (de exemplu, este de acord cu pretul, dar nu
$i cu modalitatea de livrare), contractul nu se va consi dera incheiat.
39
A se vedea: Principes relatifs aux contrats du commerce international, Unidroit, Rome,
1994, p. 43-45.
3 1 0 D R E P T C I V I L
Daca oferta contine doar conditiile esentiale (de exemplu, specificarea bunului si
a pretului intr-un contract de vanzare-cumparare), este suficient ca acceptarea sa se
refere la aceste conditii pentru ca contractul sa fie valabil incheiat. Daca partile nu
sunt de acord asupra conditiilor accesorii, contractul ramane valabil, partile urmand
sa concordeze ulterior aceste detalii
40
.
b) Acceptarea trebuie sa fie neindoielnica.
c) Acceptarea trebuie sa parvina de la justa persoana. Daca oferta a fost adresata
unei anumite persoane, numai aceasta persoana poate accepta. Daca insa este cazul
unei oferte publice, oferta poate proveni de la orice per soana care doreste sa incheie
contractul.
d) Acceptarea trebuie sa fie facuta inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi
fost revocata.
Termenulpentru acceptarea ofertei
Problema termenului in care se face acceptarea ofertei se solutioneaza in mod
diferit in functie de faptul daca oferta a fost facuta unei persoane prezente sau unei
persoane absente i daca in oferta a fost stabilit un asemenea termen.
1. Potrivit art. 688, alin. (1) CC, oferta facuta unei persoane prezente poate fi
acceptata doar pe loc, imediat. Aceasta regula se aplica si in cazul in care oferta este
facuta de la om la om prin mijloace de telecomunicatie instantanee (de exemplu, prin
telefon).
2. In cazul in care oferta este f&cuta unei persoane absente, care nu se afla in
acelasi loc i este transmisa prin po$ta, fax, telex, curier, e-mail, radio, tele- viziune
etc., sunt posibile doua situatii:
daca ofertantul a stabilit un termen pentru acceptarea ofertei, accepta rea
poate fi facuta doar in termen (art. 689 CC); daca oferta nu contine un
termen pentru acceptare, ea poate fi acceptata doar pana in momentul in care
ofertantul se poate astepta, in conditii normale, avand in vedere mijloacele
de comunicare folosite de ofertant, la parvenirea raspunsului (art. 688, alin.
(2) CC).
Este important de mentionat ca regulile evocate se aplica de asemenea situa-
tiilor in care, in conformitate cu art. 687 CC, acceptantul poate sa-i manifeste
consimtamantul prin savar^irea unor actiuni fara notificarea ofertantului. In asemenea
cazuri, aceste actiuni trebuie sa fie savarsite in termenele stipulate.
40
Ph. Delebecque, F-J. Pansier, op. cit., p. 41.
4
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A ' f U L O R
311
Revocarea acceptarii
Referitor la revocarea acceptarii actioneaza aceeasi regula ca si pentru revocarea
ofertei: acceptarea ofertei se considera revocata daca instiintarea despre revocare
parvine ofertantului inaintea acceptarii sau concomitent cu ea (art. 695 CC).
Acceptarea tardiva
Acceptarea este tardiva cand intervine dupa ce oferta a fost revocata sau a
devenit caduca. In mod normal, acceptarea tardiva nu produce efecte. Aceasta rezulta
din regula generala conform careia, pentru ca acceptarea sa produca efecte, ea trebuie
sa intervina inauntrul termenului stabilit in oferta sau, in lip- sa indicarii lui, Intr-un
termen rezonabil. Acceptarea tardiva este considerata noua oferta (art. 691, alin. (1)
CC).
Totusi, acceptarea tardiva poate produce efecte, daca ofertantul comunica
neintarziat acceptantului ca el considera acceptul parvenit in termen (art. 692, alin.
(1) CC). In acest caz contractul se va considera incheiat din momentul in care
acceptarea tardiva a parvenit ofertantului.
Atat timp cat acceptarea este tardiva din cauza ca destinatarul nu a expe- diat-o in
termen, este normal de a considera fara efecte. Situatia este diferita in cazul in care
destinatarul a raspuns la timp, dar acceptarea parvine ofertantului cu intarziere din
motive independente de vointa partilor, spre exemplu, din cauza retinerilor intervenite
in procesul transmiterii (greva lucratorilor serviciului postal). Pentru aceste cazuri
regula este ca, daca din acceptarea parvenita cu intarziere reiese ca a fost expediata la
timp, aceasta este consi derata tardiva numai daca ofertantul comunica imediat
celeilalte par|i faptul intarzierii (art. 692, alin. (2) CC).
3.3. Momentul si locul incheierii contractuiui
41

Momentul incheierii contractuiui este acela in care se intalnesc oferta si
acceptarea, si deci este format acordul de vointa.
Importanta determinarii momentului incheierii contractuiui se manifests sub
urmatoarele aspecte:
a) in functie de momentul incheierii contractuiui se apreciaza capacita- tea
partilor de a contracta;
41
A se vedea: T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 76-79; L. Pop, op. cit., p. 53-57; I. P. Filipes- cu,
A. I. Filipescu, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor.; Editura Universul Juridic, Bucuresti,
2004, p. 67-71.
312 D R E P T C I V I L
b) in raport cu acest moment se pot constata cauzele de nulitate a contractului,
inclusiv existenta viciilor de consimtamant;
c) momentul incheierii contractului constituie criteriul dupa care se va stabili
legea aplicabila in caz de conflict de legi in timp;
d) momentul incheierii contractului este punctul de plecare al tuturor efectelor
acestuia, daca legea sau partile nu fixeaza alt termen;
e) momentul incheierii contractului constituie momentul din care incep sa
curga anumite termene legale si conventionale, cum este, de exemplu,
termenul de prescriptie extinctiva;
f) in cazul unei oferte facute mai multor persoane i care a fost acceptata
succesiv de mai multi destinatari, numai primul contract va fi consi - derat
valabil incheiat;
g) momentul incheierii contractului determina i locul incheierii acestuia.
Determinarea acestui moment se face i n functie de doua ipoteze: contractul se
incheie intre prezenti - partile se afla in acelasi loc, fata in fata (A); contractul se
incheie intre absenti - partile se afla in locuri diferite, iar contractul se incheie prin
corespondenta (B).
A. Incheierea contractului intre prezenti. Stabilirea momentului incheierii acestor
contracte nu pune probleme deosebite. Momentul incheierii contractului va fi acela in
care ofertantul si acceptantul, aflandu-se fata in fata, cad de acord asupra incheierii
contractului.
In mod similar se determina momentul incheierii contractului prin tele- fon,
deoarece partile isi percep direct si nemijlocit declarative de vointa.
B. I ncheierea contractului intre absenti. Dificultatea stabilirii momentului
incheierii contractului consta in faptul ca momentul manifestarii acceptarii de catre
destinatarul ofertei nu coincide cu acela al cunoasterii acceptarii de catre ofertant. In
legislatiile diferitelor tari, in reglementarile internationale, precum i in doctrina s -au
conturat mai multe sisteme. Unui din sisteme este cel al bmisiunii (declaratiunii)
acceptarii, potrivit caruia contractul se consi dera incheiat in momentul acceptarii
ofertei. Acest sistem cunoaste, la randul sau, doua varietati: sistemul emisiunii
propriu-zis, si sistemul expedierii acceptarii: contractul se considera incheiat in
momentul in care acceptantul a expediat raspunsul sau pozitiv.
Un alt sistem este cel al receptiei acceptarii. Potrivit acestui sistem contractul se
considera incheiat in momentul in care acceptarea parvine ofertantului. Si acest
sistem cunoaste doua varietati: sistemul receptiei propriu-zis, care considera
contractul incheiat in momentul in care acceptarea a ajuns la ofer tant, indiferent de
faptul daca acesta a luat sau nu cunostinta de continutul ei, si sistemul informarii,
conform caruia momentul incheierii contractului este acela in care ofertantul a luat
efectiv cunostinta de acceptare.
Partea a II-. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 1 3
Legislatorul nostru a adoptat sistemul receptiei acceptarii. Conform art. 699, alin.
(1) CC, contractul se considera incheiat in momentul primirii acceptului de catre
ofertant. Acest sistem este recunoscut de doctrina ca fiind cel mai rational. El este
consacrat in reglementarile internationale in materie (a se vedea p. 18(2) al
Conventiei Natiunilor Unite de la Viena din 1980 asupra contractelor de vanzare
internationala de marfuri, ratificata prin Hotararea Parlamentului Republicii Moldova
din 12 mai 1994).
Un aspect legat de momentul incheierii contractului este cel ce tine de momentul
din care contractul produce efecte. In mod normal, contractul produce efecte si da
nastere drepturilor si obligatiilor partilor in momentul incheierii lui. In literatura
juridica s-a remarcat ca, totusi, nimic nu se opune ca partile sa convina ca clauzele
contractului incheiat se vor aplica si raporturilor care s-au constituit intre ele pana la
incheierea contractului. De exemplu, in cazul in care un furnizor a livrat marfa, iar
destinatarul a primit-o, fara ca intre parti sa existe un contract, partile pot perfecta un
contract de vanzare-cumparare, care se va aplica raporturilor existente deja intre
ele
42
.
Locul incheierii contractului este locul unde s-a realizat acordul de vointa al
partilor. Acest loc prezinta importanta din punctul de vedere al dreptului international
privat, deoarece acest loc este un criteriu pentru determinarea legii aplicabile
contractului cu element de extraneitate. De asemenea, locul incheierii contractului
poate prezenta interes din punctul de vedere al dreptului pro- cesual civil, deoarece
permite, uneori, de a determina competenta teritoriala a instantelor de judecata
chemate sa solutioneze litigiile nascute din contract.
Determinarea locului incheierii contractului se face in corelatie cu sistemul
adoptat pentru stabilirea momentului incheierii lui.
Nu intalnim dificultati in ceea ce priveste stabilirea locului incheierii
contractului intre prezenti, locul fiind acela in care se gasesc partile.
In cazul contractului incheiat prin telefon se considera ca locul incheierii este
acela unde se afla ofertantul.
In cazul contractelor incheiate intre absenti, regula consacrata de legea noastra
este aceea ca contractul se considera incheiat la domiciliul sau la sediul ofertant ului,
daca in contract nu este indicat un alt loc (art. 699 (2) CC).
Contractele solemne se incheie la locul unde s-au indeplinit formalitatile
prevazute de lege pentru validitatea lor.
42
. 1. / . . . , . . , ,
. , 1996, . 448.
314 D R E P T C I V I L
3.5.lncheierea contractuiui prin mijloace electronice
Nofiuni generale privind contractul incheiat prin mijloace electronice (contractul
electronic)
Reglementari. Cadrul juridic al contractuiui incheiat prin mijloace electronice il
alcatuiesc in special dispozitiile Legii nr. 284/2004privind comertul electronic
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 138-146 din 13.08.2004). Unele aspecte
particulare ale acestor contracte sunt reglementate de alte acte normative, cum ar fi
Legea nr. 264/2004 cu privire la documentul electronic si semnatura digitala
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 132-137 din 06.08.2004).
Printre reglementarile internationale in materie mentionam: Legea model a
UNCITRAL privind comertul electronic si ghidul de aplicare a Legii model, aprobate
prin Rezolutia Adunarii Generale a O.N.U. nr. 51/162 din lfrdecem- brie 1996; Legea
model UNCITRAL privind semnaturile electronice, adoptata prin Rezolutia Adunarii
Generale a O.N.U. nr. 56/80 din 12 decembrie 2001; Uzantele generale privind
comerful international efectuat sub forma digitala, adoptate de Camera Internationale
de Comert de la Paris din 1997; Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a
Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte ale serviciilor societatii
informatice.
Definitia si caracterizarea generala a contractuiui electronic. dezvoltare
vertiginoasa in ultimii ani a capatat comertul electronic. Termenul comert
electronic este unui generic, care inglobeaza un amalgam complex de tehno- logii,
infrastructure procese si produse. Sub aspect legal comertul electronic este definit ca
activitate de intreprinzator a persoanelor fizice si juridice de vanzare a bunurilor,
executare a lucrarilor sau prestare a serviciilor, efectua- ta cu utilizarea comunicarilor
electronice
43
si/sau a contractelor electronice (art. 4, alin. (3) al Legii nr. 284/2004).
43
Comunicarea electronica este definita ca informatie in forma electronica, ce nu constituie
document electronic, expediata, receptionata si stocata cu ajutorul mijloacelor electroni ce. Pe
langa definitia notiunii generice de cornunicare electronica, legea contine si defini tia comunicarii
comerciale - comunicarea electronica cu caracter comercial, destinata sa promoveze, direct sau
indirect, bunurile, lucrarile sau serviciile, numele sau denumirea, firma sau marca unui agent al
comertului electronic. Nu constituie comunicari comerciale informatiile care permit accesul direct
la activitatea unei persoane fizice sau juridice, in special un nume de domeniu sau adresa de
posta electronica, comunicarile legate de bunurile, lucrarile sau serviciile, numele ori marca unei
persoane fizice sau juridice c&nd sunt realizate fara vreun interes comercial (art. 4, alin. (5) al
Legii nr. 264/2004).
Partea a II-. T H O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 315
Contractul electronic este principalul instrument juridic prin care se realizeaza
operatiunile comerciale prin mijloace electronice. El este definit ca totalitatea
documentelor electronice
44
ce constituie contractul de drept civil, urmarind stabilirea,
modificarea sau sistarea unor drepturi si obligatii civile, al caror obiect il pot
constitui bunurile, lucrarile sau serviciile (art. 4, alin. (6) al Legii nr. 284/2004).
Legea prevede expres ca, sub forma de contract electronic, nu pot fi incheiate: a)
contracte in baza carora apar sau se transmit drepturile de pro- prietate asupra
bunurilor imobile, cu exceptia contractelor de locatiune sau arenda; b) contracte a
caror incheiere necesita, conform legislatiei, partici - parea instantelor de judecata,
autoritatilor administratiei publice sau dem- nitarilor publici; c) contractele de
fideiusiune si de gaj al valorilor mobiliare, executate de persoane ce actioneaza in
scopuri nelegate de activitatea lor co- merciala; d) contractele ce sunt reglementate de
dreptul familial sau dreptul succesoral (art. 19, alin. (6) al Legii nr. 284/2004).
Subiectii contractului electronic pot fi persoanele fizice si juridice, inclusiv
straine, indiferent de tipul de proprietate si forma de organizare juridica, pre- cum si
statul ca subiect de drept, care participa la comertul electronic. Partile contractului
electronic sunt: agentul comertului electronic, pe de parte, si cumparatorul sau
beneficiarul, pe de alta parte.
Agent al comertului electronic poate fi orice persoana fizica sau juridica, care
efectueaza comert electronic, abilitata, in modul stabilit de legislate, cu dreptul de
practicare a activitatii de intreprinzator. Dreptul de a efectua comertul electronic
apare din momentul inregistrarii de stat a persoanei juridice sau a intreprinzatorului
individual, cu exceptia cazurilor prevazute de legislatia privind licentierea unor
genuri de activitate. In cazul in care pentru vanzarea bunurilor, executarea lucrarilor,
prestarea serviciilor este necesara licenta sau autorizatie, comertul electronic poate fi
efectuat din momentul obtinerii licentei sau autorizatiei pentru practicarea genului de
activitate res- pectiv (art. 9 al Legii nr. 284/2004).
44
Potrivit Legii nr. 264/2004, document electronic este informatia in forma electronica, creata,
structurata, prelucrata, pastrata i transmisa cu ajutorul computerului, al altor dispozitive
electronice sau mijloace tehnice si de program, semnata cu semnatura di - gitala in conformitate cu
prezenta lege. Semnatura digitala este atributul indispensabil al documentului electronic, obtinut
in urma transformarii criptografice a acestuia cu utilizarea cheii private, destinat sa confirme
autenticitatea documentului electronic. Do- cumentul electronic ce corespunde cerintelor legii
vizate produce acelea^i efecte juridice ca si documentul analogic pe suport de hartie, autentificat
cu semnatura olografa.
316 D R E P T C I V I L
Cumparator in comertul electronic este considerate persoana fizica sau juridica
ce comanda si/sau procura bunuri.
Beneficiar in comertul electronic este considerate persoana fizica sau juri dica ce
receptioneaza lucraii sau servicii (art. 10 al Legii nr. 284/2004).
Obiecte ale contractului electronic pot fi: a) bunurile ce pot fi instrainate conform
prevederilor legale; b) lucrarile; c) serviciile (art. 8 al Legii nr. 284/ 2004).
Forma. Cat priveste forma, potrivit art. 19 al Legii nr. 284/2004, dupa puterea
juridica si cea probatoare, contractul electronic se echivaleaza cu contractul intocmit
in forma scrisa si semnat de parti, inclusiv autentificat cu stampilele partilor.
Continutul. Legea dispune ca contractul electronic trebuie sa contina urmatoarele
clauze obligatorii: a) modul si etapele de incheiere si executare a contractului; b)
modul de aplicare a semnaturii digitale; c) limba in care se intocmeste contractul; d)
modul de prezentare si retragere a ofertei si acceptarii; e) principalele drepturi si
obligatii ale partilor; f) natura, caracteristicile si pretul bunului, tariful lucrarii sau
serviciului; g) modul de efectuare a achita- rilor intre parti; h) conditiile de renuntare
la actul juridic; i) modul si termene- le de executare a obligatiilor; j) modul de
modificare a clauzelor contractuale; k) clauzele ce se includ in contract cu referinta la
documentele electronice si comunicarile electronice si modul de acces la asemenea
referinte; 1) clauzele de incetare a contractului; m) adresele juridice si electronice si
elementele de identificare bancare ale partilor; n) alte clauze coordonate intre parti
(art. 20, alin. (3) al Legii nr. 284/2004).
Mecanismul juridic al incheierii contractului electronic
Una dintre etapele incheierii contractului electronic este informarea
cumparatorilor si beneficiarilor cu privire la agentul comertului electronic si
contractul ce se preconizeaza de a fi incheiat. Potrivit art. 11 al Legii nr. 284/2004,
agentul comertului electronic este obligat sa asigure celorlalti subiecti ai comertului
electronic accesul la informatia autentica despre sine in forma electronica, care va
cuprinde urmatoarele date: a) denumirea completa si forma de organizare juridica - in
cazul persoanei juridice; numele si pre- numele - in cazul persoanei fizice inregistrate
in calitate de intreprinzator individual; b) datele cu privire la inregistrarea de stat,
codul fiscal al persoanei juridice sau al intreprinzatorului individual; c) adresa
juridica, adresa de posta electronica a persoanei, numarul telefonului pentru barbati;
d) numarul si termenul de valabilitate al licentei sau autorizatiei (in cazul in care
pentru
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
317
efectuarea activitatii este necesara licenta sau autorizatia), precum si denu- mirea
autoritatii administratiei publice ce a eliberat licenta sau autorizatia;
e) datele privind conditiile expedierii, precum si preturile bunurilor destinate
vanzarii, tarifele lucrarilor ce vor fi executate sau serviciilor ce vor fi prestate;
f) preturile bunurilor, tarifele lucrarilor sau serviciilor, care trebuie indicate cu
precizarea reducerilor, includerii sau neincluderii in preturi si tarife a impozi - telor;
g) includerea sau neincluderea in preturi si tarife a cheltuielilor de livrare si/sau a
altor cheltuieli, precum si valoarea acestora, daca este cazul; h) alte date ce urmeaza a
fi prezentate in conformitate cu contractul dintre parti si cu legislatia sau la decizia
agentilor comertului electronic.
Ofertele sau informatiile cu privire la bunurile, lucrarile sau serviciile propuse de
agentul comertului electronic trebuie sa fie prezentate in f orma electronica in asa fel
incat sa permita reproducerea informatiei fara denaturari si formarea unei imagini
clare despre agentul comertului electronic, precum si despre bunurile, lucrarile i
serviciile propuse de acesta, preturile si tarifele lor si conditiile de vanzare, executare
sau prestare. Agentul comertului electronic poarta raspundere, in conformitate cu
legislatia, pentru prezentarea de informatii neveridice.
Ca si in orice alt contract, mecanismul incheierii contractuiui electronic consta
din imbinarea celor doua elemente esentiale: oferta si acceptarea. Legea prevede ca
schimbul de oferte si acceptari se efectueaza in modul prevazut de regulile privind
circulatia documentelor electronice. De asemenea, legea dis- pune ca fata de oferta si
acceptare se aplica normele generale ale legislatiei cu privire la incheierea
contractelor.
Oferta, potrivit art. 18, alin. (1) al Legii nr. 284/2004, reprezinta un document
electronic prin care persoana propune incheierea unui contract si expediaza altor
persoane textul contractuiui ce contine clauzele contractuale, inclusiv cele obligatorii,
prevazute de lege. Oferta este valabila in decursul ter - menului indicat in ea. Oferta
poate fi retrasa pana la momentul primirii de catre expeditorul ei a acceptarii in
modul prevazut de lege. Retragerea ofertei se face prin expedierea catre destinatar a
instiintarii privind retragerea ofertei, in forma de document electronic, in care trebuie
sa se indice cauzele retragerii.
Acceptarea, potrivit art. 18, alin. (3) al Legii nr. 284/2004, reprezinta un
document electronic prin care persoana ii exprima acordul de a incheia contractul
cu respectarea conditiilor propuse in oferta. Acceptarea va contine textul contractuiui,
propus de catre ofertant, fara modificarea clauzelor lui. In cazul in care ofertantului i
se trimite acceptarea cu clauzele contractuiui mo- dificate, asemenea acceptare se
considera drept noua oferta.
318 D R E P T C I V I L
Este important de retinut ca legea nu recunoaste ca dovada a incheierii
contractului electronic: a) expedierea confirmarii despre receptionarea ofer tei; b)
neexpedierea sau nereceptionarea acceptarii.
In ceea ce priveste momentul in care oferta si acceptarea produc efecte, legea
dispune ca atat oferta, cat si acceptarea se considera primite din momentul expedierii
de catre destinatar a instiintarii, in forma de comunicare electro- nica, despre primirea
lor, daca partile nu au convenit altfel. Daca astfel de instiintare nu a fost primita de
catre expeditor in termenul de valabilitate a ofertei, expeditorul poate instiinta
destinatarul despre neprimirea confirmarii si indica termenul in care trebuie sa fie
expediata confirmarea. In cazul in care confirmarea nu a fost primita in termenul
indicat, contractul electronic nu se considera incheiat.
Momentul incheierii contractului. Prevederile Legii nr. 284/2004 referitoa- re la
momentul incheierii contractului sunt in armonie cu regulile generale ale Codului civil
in aceasta materie. Astfel, art. 21, alin. (4) al legii in cauza prevede ca contractul
electronic se considera incheiat din momentul primirii de catre partea care a expediat
oferta a acceptarii ei, expediate de catre cealalta parte, daca contractul electr onic nu
prevede altfel.
Locul incheierii contractului electronic se considera locul unde se afla agen- tul
comertului electronic, daca contractul nu prevede altfel (art. 21, alin. (5) al Legii nr.
284/2004).
4. CONTINUTUL CONTRACTULUI
4.1. Consideratii generale
Continutul contractului este alcatuit din totalitatea clauzelor
45
lui asupra carora
partile au cazut de acord si care reglementeaza drepturile si obligatiile lor
contractuale.
In virtutea principiului libertatii contractuale, partile sunt libere sa insere- ze in
contractul lor cele mai diverse clauze, cu conditia ca ele sa nu contravina normelor
imperative de drept. Insa nu toate stipulatiile susceptibile de a fi in- cluse in contract
au aceeasi valoare pentru formarea si desfa^urarea acestuia.
45
Prin clauza contractuala se in|elege stipulatia sau prevederea relativ independents sta bility prin
acordul de vointa al partilor (sau considerate ca atare in temeiul unei dispo- zitii legale supletive
de la care partile nu au derogat expres) in cuprinsul unui cont ract (a se vedea: Dictionar de drept
privat, alcatuit de D. Radescu, Editura MONDIAN 94, Bucure^ti, 1997, p. 224).
Partea all-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 319
Exista o ierarhie a clauzelor contractuale in functie de importanta lor pentru eficienta
si chiar existenta contractului dat.
Exista diferite criterii de clasificare a clauzelor contractuale.
In functie de importanta si impactul lor asupra existentei contractului, se disting
clauze esentiale, numite si necesare, si clauze accesorii sau optionale. Clauzele
esentiale sau necesare sunt acele prevederi existenta carora este determinants pentru
oricare contract si de prezenta carora in contract depinde insasi valabilitatea lui. Alte
clauze, cele accesorii sau optionale, nu sunt absolut indispensabile pentru constituirea
si desfasurarea raporturilor contractuale, partile sunt libere sa le includa in contract
sau sa le omita. Prezenta sau lipsa lor nu afecteaza valabilitatea contractului. Ele sunt
menite sa concretizeze clauzele esent iale ale contractului, sa confere contractantilor
anumita certitudine si securitate juridica in ce priveste executarea obligatiilor
contractuale.
Conform unei alte clasificari, clauzele se impart in exprese si implicite. Sunt
exprese clauzele inserate in mod explicit in cuprinsul contractului. Alte clauze, desi
nu sunt indicate expres in textul contractului, produc efecte in virtutea faptului ca
rezulta implicit din natura contractului. Aceste clauze, numite implicite, nu necesita
sa fie neaparat negociate de parti si inserate in cuprinsul contractului, puterea lor
juridica se bazeaza pe dispozitiile legii, pe uzante sau pe principiile generale ale
dreptului civil.
categorie distincta de clauze contractuale reprezinta clauzele standard, numite
si generale. Aceste clauze sunt caracteristice pentru contractele de ade- ziune si sunt
supuse unui control sub aspectul echitatii lor, in vederea respecta- rii echilibrului
intereselor partilor contractante. Datorita importantei pe care are aceasta categorie
de clauze contractuale pentru protejarea partii mai slabe a contractului, legislatorul a
reunit reglementarile in aceasta materie intr-un capitol aparte al Codului civil: cap. IV
al Titlului II al Cartii a treia.
4.2. Clauzele esentiale (necesare) si accesorii (optionale) ale
contractului
4.2.1 Clauzele esentiale (necesare). Sunt esentiale clauzele necesare si sufi -
ciente pentru incheierea contractului. Pentru ca contractul sa fie valabil incheiat este
necesar ca partile sa cada de acord asupra tuturor acestor clauze. Atat timp cat nu va
fi realizat acordul de vointa al cont ractantilor asupra cel putin uneia din clauzele
esentiale, contractul nu va fi incheiat. De aceea este primordial de a stabili care
stipulatii contractuale au calitatea de clauze esentiale.
Conform legii, sunt esentiale clauzele stabilite ca atare prin lege, care reies din
natura contractului sau asupra carora, la cererea uneia din parti, trebuie
320 D R E P T C I V I L
realizat un acord (art. 679, alin. (2) CC). Aceasta prevedere legala contine cri - teriile
pe care se fundamenteaza calificarea cl auzelor contractuale in calitate de clauze
esentiale.
In primul rand, in unele cazuri insasi legea stabileste care clauze contrac tuale
sunt considerate esentiale (a se vedea, de exemplu, art. 9 al Legii vanzarii de marfuri
nr. 134/1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 17 din 08.12.94). Deseori
legea obliga partile de a include in contract anumite clauze, fara a le numi esentiale.
Astfel, art. 468, alin. (4) CC enumera clauzele ce urmeaza a fi indicate intr -un
contract de gaj, art. 1341, alin. (2) CC - clauzele pe care trebuie sa le contina un
contract de societate civila, iar art. 1308 CC - clauzele ce se vor indica in contractul
de asigurare.
In al doilea rand, clauzele esentiale pot decurge din natura contractuiui. Sunt
acele clauze fara de care contractul dat nu poate exista ca fenomen juridic. De
exemplu, in contractul de asigurare este indispensabil de stipulat riscul asi - gurat, iar
contractul de vanzare-cumparare nu poate fi incheiat fara a se speci - fica bunul ce
urmeaza a fi vandut. Deseori clauzele esentiale pot fi deduse din definitia legala a
contractuiui respectiv. Astfel, din definitia locatiunii, potrivit careia prin acest
contract locatorul se obliga sa dea locatarului un bun determi - nat individual in
folosinta temporara sau in folosinta si posesiune temporara, iar acesta se obliga sa
plateasca chirie (art. 875 CC), rezulta ca clauzele esentiale ale acestui contract sunt
bunul obiect al locatiunii si termenul.
In al treilea rand, sunt esentiale clauzele asupra carora, la cererea uneia dintre
parti, trebuie realizat un acord. Partile contractuiui au facultatea de a decide care
clauze, in opinia lor, sunt necesare pentru a incheia acordul de vointa si a da nastere
raportului juridic contractual. Astfel, clauza care, in mod normal , nu este esentiala
pentru un anumit gen de contract nici prin lege, nici prin natura contractuiui, va
deveni esentiala, daca una dintre parti dorete ca ea sa fie inclusa in contract. De
exemplu, in contractul de vanzare-cumparare clauza cu privire la ambalarea marfii
vandute nu este una esentiala. Daca insa cumparatorul procura un lucru pentru a -1
face cadou, ambalajul poate con- stitui pentru el un element esential, astfel incat fara
a realiza un acord asupra acestuia, contractul ar putea sa nu fie incheiat.
Realizarea acordului partilor asupra clauzelor esentiale reprezinta incheierea
contractuiui. Din aceasta teza rezulta ca, in lipsa acordului asupra cel putin a uneia
din aceste clauze, contractul nu poate fi recunoscut ca fiind valabil incheiat. In acest
context prezinta interes problema efectelor nerealizarii acordului partilor asupra
clauzelor esentiale. In literatura de specialitate au fost propuse solutii diferite ale
acestei probleme. Potrivit unei opinii, efectele nerealizarii acestui acord sunt aceleai
ca si efectele nulitatii contractuiui (actului juridic).
Partea a II-. O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
321
Intr-o alta acceptiune, faptul nerealizarii acordului asupra unor conditii esentia le
atrage, in cazul in care partile au executat unele prestatii, obligatiile prevazute de
reglementarile in materia imbogatirii fara justa cauza (cap. XXXIII CC)
46
.
Solutionarea acestei probleme depinde de temeiul in baza caruia clauza este
calificata ca esentiala. Daca clauza este stabil ita ca atare prin lege, un ase- menea
contract este nul in virtutea dispozitiei privind nulitatea actului juridic ce contravine
legii (art. 220, alin. (1) CC).
In cazul in care clauza care este considerate esentiala de catre una dintre parti nu
a fost inclusa in contract, acesta este nul din cauza lipsei consim- tamantului - ca
conditie de validitate a contractului. Partea care invoca nulitatea contractului pe acest
motiv trebuie sa demonstreze ca ea a cerut intr -adevar ca asupra clauzei date sa fie
realizat acordul partilor.
Dupa cum s-a aratat, uneori legea desemneaza clauzele pe care trebuie sa le
contina un anumit gen de contracte, fara a le numi esentiale. Lipsa unor asemenea
clauze nu atrage in mod necesar nulitatea contractului. Ne raliem la opinia acelor
autori care considera ca, in cazul aparitiei litigiului privind caracterul si importanta
unei clauze, care este inclusa in lista clauzelor cerate pentru contractele de genul
respectiv, dar nu este expres numita clauza esentiala, aprecierea acesteia va face
instanta judecatoreasca, pornind de la prezumtia potrivit careia clauza vizata este
esentiala
47
.
Calificarea clauzei ca esentiala se va face de instanta de judecata si in cazul
litigiului privind clauza al carei caracter esential reiese din natura contractului. La
judecarea cauzei instanta va interpreta contractul tinand cont atat de natura lui, cat si
de circumstantele in care a fost incheiat, de interpretarea care este data acestuia de
catre parti sau care poate fi dedusa din comportamentul lor, precum si de uzante (art.
726 CC).
Legea stabileste doar criteriile generale de calificare a clauzelor contrac tuale in
calitate de clauze esentiale. In doctrina au fost expuse opinii diferite in ceea ce
priveste determinarea atat a clauzelor esentiale comune pentru an- samblul
contractelor, cat si a celor ce sunt calificate ca atare pentru anumite categorii de
contracte. Potrivit unii opinii majoritare, asemenea clauza este cea referitoare la
obiectul contractului.
46
Pentru detalii a se vedea: . ., . ., op. cit., p. 309-312.
47
Ibidem. Un exemplu in favoarea acestei solutii il constitui e prevederile Codului civil referitoare la
clauzele actului de constitute a societatii comerciale. Astfel, art.108 enumera clauzele ce trebuie
sa fie indicate in actul de constituire. Totodata, art. 110, alin. (2), lit. c) prevede ca lipsa doar
unora din clauzele enumerate la art. 108 constituie temei pentru declararea prin hotarare
judecatoreasca a nulitatii societatii comerciale.
4
322 D R E P T C I V I L
Obiectul contractului
In literatura de specialitate s-a relevat ca orice contract are drept obiect crearea
de obligafii, al caror obiect este intotdeauna prestatie; prestatia la randul ei are
drept obiect fie transmiterea unui drept, fie un fapt al debitorului (fapt pozitiv s au
abstentiune)
48
.
Prestatiile care formeaza obiectul obligatiilor contractuale se inscriu in
clasificarea generala: a da, a face ori a nu face.
Obligatia de a da, adica de a transfera un drept real, se poate concretiza, spre
exemplu, in contractul de vanzare-cumparare, in livrarea unei marfi si, respectiv, in
plata unei sume de bani cu titlu de pret al marfii.
Obligatia de a face, in care prestatia consta intr -un fapt pozitiv pe care debitorul
se obliga sa-1 savar^easca, se poate concretiza in prestari de servicii (contractul de
transport, contractul de asigurare, contractele bancare etc.) sau executarea de lucrari
(contractul de antrepriza).
Obligatia de a nu face consta in abtinerea de la savarirea unor anumite fap- te.
De exemplu, legislatia cu privire la protectia concurentei obliga agentii economici de
a se abtine de la savarsirea actelor de concurenta neloiala, inclusiv in cadrul
contractelor incheiate de acestia. Este interzis agentilor economici sa-i exercite
drepturile in vederea limitarii concurentei, abuzului de situatia lor dominanta i
lezarii intereselor legitime ale consumatorului, inclusiv prin impunerea partenerilor
contractuali de a incheia contracte in conditii vadit ne- favorabile acestora (a se vedea
art. 4,6,8 si urm. ale Legii nr. 1103/2000 cu privire la protectia concurentei,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166-168 din 31.12.2000).
Regulile referitoare la obiect sunt comune pentru toate obligatiile, inclusiv pentru
cele ce rezulta din contracte. Totusi, aplicarea lor i n materie de contracte are unele
particularitati importante. Una dintre particularitati rezulta din faptul ca majoritatea
contractelor genereaza mai multe obligatii. Este, in special, cazul contractelor
sinalagmatice, care prin natura lor creeaza obligat ii re- ciproce: in contractul de
vanzare-cumparare, obiectul contractului cuprinde atat livrarea marfii de catre
vanzator, cat si plata pretului de catre cumparator. In doctrina
49
s-a aratat ca in orice
contract sinalagmatic se disting cel putin doua obligatii: una este, de regula,
pecuniara (ea nu are nimic caracteristic, existand practic in toate contractele
sinalagmatice), alta permite a da contrac-
48
T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 64-67; a se vedea, de asemenea: D. Cosma, Teoria generala a
actului civil, Bucureti, Editura Stiinjifica, 1969, p. 212-218.
49
Ph. Delebecque, J. -P. Pansier, op. cit., p. 182-184.
Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 323
tului un nume si desemneazS continutul economic al operatiunii contractuale. Cea de-
a doua obligatie este numita obligatie fundamentala, care are ca obiect prestatia
caracteristica
50
.
Importanta notiunii de obligatie fundamentala se manifests, in special, sub doua
aspecte: valabilitatea contractuiui si solutionarea eventualelor pro- bleme de
calificare.
Sub aspectul valabilitStii contractuiui importanta obligatiei fundamenta- le consta
in aceea ca partile nu pot omite in contractul lor sub sanctiunea nuli tatii. In virtutea
principiului libertatii contractuale, partile pot decide de a exclude sau a modifica
unele obligatii care, in mod normal, sunt prevazute pentru contractul pe care
intentioneaza sa-1 incheie. Aceasta teza insa este valabila pentru obligatiile accesorii,
dar nu si pentru obligatia fundamentala, in lipsa careia contractul nu poate fi incheiat.
Obligatia fundamentala din contract are importanta si pentru calificarea
contractuiui. Incadrarea contractuiui intr-o anumita categorie are la baza identificarea
acelei prestatii contractuale care este determinants pentru defi - nirea naturii juridice a
contractuiui si a continutului sau economic.
Obiectul contractuiui trebuie sa indeplineasca urmStoarele conditii: el trebuie sa
existe (a), sa fie determinat sau determinabil (b), sa fie licit (c), sa se afle in circuitul
civil (d), sa fie posibil (e).
a) Obiectul contractuiui trebuie sa existe. In principiu, raportul obligatio- nal se
poate naste doar atunci cand el tine de un bun ce exista la momentul incheierii
contractuiui. Daca partile au contractat, ignorand faptul ca bunul nu mai exista,
lipseste un element esential al contractuiui, ceea ce atrage nuli tatea absoluta a
acestuia. Daca pierderea bunului se produce dupa incheierea contractuiui, obligatia va
fi valabil formats, dar va ramane, in vederea stabilirii efectelor juridice ale pierderii,
de determinat daca aceasta este fortuitS sau este datoratS unor actiuni culpabile.
Pierderea fortuita a bunului (independents de vointa si culpa pSrtilor) ridicS problema
riscului contractual in cadrul
50
Legislatia noastra nu opereaza cu sintagma prestatie caracteristica. Aceasta notiu- ne este
utilizata pe larg in dreptul international privat, atunci cand este vorba despre determinarea legii
aplicabile contractelor cu element de extraneitate dupa principiul legaturii celei mai stranse a
contractuiui. in acest sens, Conventia de la Roma din 1980 privind legea aplicabila obligatiilor
contractuale dispune ca "... se prezuma ca contractul prezinta legaturile cele mai stranse cu tara in
care partea contractuiui care trebuie sa furnizeze prestatia caracteristica are, ia momentul
incheierii contractuiui, re^edinta sa obi^nuita... Tinem sa mentionam ca in art. 1611, alin. (1)
CC, care reproduce in fond regula evocata mai sus, legislatorul nostru a ornis cuvantul
caracteristice dupa cuvintele debitorul prestatiei, ceea ce face aplicarea acestei prevederi
problematica.
324 D R E P T C I V I L
contractelor sinalagmatice, iar daca pierderea este datorata culpei uneia dintre parti,
se pune problema rSspunderii contractuale.
Sunt insa valabile contractele care au ca obiect bunurile viitoare (art. 206, alin.
(3) CC): un lucru care urmeaza a fi fabricat, un imobil ce urmeazS a fi construit,
recolta anului viitor etc.
Este important de avut in vedere ca contractele asupra unor bunuri viitoa re
comports anumite riscuri, deoarece nu este intotdeauna posibil de a aprecia corect
valoarea acestor bunuri. In acest sens, este nul contractul prin care parte se obli ga
sa transmits patrimoniul sau viitor sau parte din acel patri - moniu sau sa-1 greveze
cu uzufruct (art. 674 CC). Nul este si contractul asupra mostenirii unui tert incS in
viatS (art. 675, alin. (1) CC).
Contractul asupra unui bun viitor va deveni caduc, daca bunul preconizat nu va
exista, cu exceptia culpei uneia dintre parti care va pune problema res - ponsabilitStii.
Legea dispune ca, daca prestatie din contractul sinalagmatic devine imposibilS din
motive independente de parti, partea care trebuie sa execute prestatia devenitS
imposibila pierde dreptul de a cere executarea obligatie] corelative. Astfel, in cazul
vanzSrii unui bun ce urmeaza a fi fabricat, cumpa- ratorul va fi obligat sa achite
pretul numai daca bunul va fi efectiv livrat. Daca bunul vandut nu a fost fabricat din
motive ce nu sunt imputabile nici vanzato- rului, nici cumpSrStorului, ambele parti
nu vor mai avea obligatii.
b) Obiectul contractului trebuie sdfie determinat sau determinabil. Determinarea
obiectului contractului, indiferent daca acesta tine de un bun sau de un drept, implica
identificare precisS. Nu poate fi vandut un imobil sau un teren, ci se vinde un
imobil anumit sau un teren anumit. La fel, nu pot fi cesionate creante (de exemplu,
in cadrul contractului de factoring), fara a preciza identitatea debitorului, originea si
natura creantelor.
In acest sens, legea prevede nulitatea contractului prin care parte se obli ga sa
transmits patrimoniul sau viitor ori parte din acel patrimoniu sau sS-1 greveze cu
uzufruct (art. 674 CC), intrucat este imposibil a evalua, la momentul incheierii unui
asemenea contract, totalitatea drepturilor si obligatiilor patri - moniale
51
care ii vor
apartine unei persoane intr-un moment viitor. AceastS regula este concretizata in
prevederea referitoare la contractul de donatie, care stipuleazS cS un asemenea
contract, prin care donatorul se obligS sS transmits in viitor intreg patrimoniul actual
sau fractiune din el, fSrS a specifica bunurile care urmeaza sS fie predate, este nul
(art. 827, alin. (2) CC).
51
A se vedea art. 284 CC.
Partea a I I - a . T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 325
Cat priveste contractul cu privire la patrimoniul prezent, avandu-se in vedere
importanta unor asemenea acte de dispozitie pentru persoana care le savarseste, legea
instituie un control din partea notarului asupra acestor contracte (a se vedea art. 673
CC).
Nu este necesar ca precizarea sa fie totala, este suficient ca obiectul sa fie
determinahil la momentul executarii conform indicatiilor din contract. In asemenea
cazuri se cere ca elementele pe baza carora se va face determinarea ulterioara a
obiectului sa fie stabilite de parti inca in momentul incheierii contractului, astfel
incat precizarea obiectului sa nu necesite un nou acord.
Partile pot conveni ca obiectul prestatiei sa fie determinat de una dintre partile
contractante sau chiar de un tert. In acest caz legea impune sa fie res - pectat
principiul echitStii. Daca se incalcS principiul echitatii, precum $i in caz de
tergiversare sau de refuz, determinarea se face prin hotarare judecatoreasca (a se
vedea art. 676 CC).
regula speciala este prevSzutS pentru contractele sinalagmatice in cazul in
care intinderea contraprestatiei nu este determinate. Legea dispune ca, in caz de
dubiu, determinarea se face de catre partea care pretinde contraprestatia, in-
stituindu-se, ca si in situatia precedents, un control judecStoresc in vederea res -
pectSrii principiului echitatii si a evitSrii abuzurilor (a se vedea art. 677 CC).
In obligatia de a da obiectul prestatiei il poate constitui un bun determinat
individual sau un bun determinat generic. DacS obiectul unei prestatii de a da este un
bun determinat individual: un obiect de arts, un imobil etc., actul juridic trebuie sS
continS suficiente elemente pentru individualizarea bunului. desemnare insuficient
de precisS ar putea da nastere unei erori in obiect (a se vedea art. 227 CC). Bunurile
determinate generic care formeaza obiectul pres- tatiei trebuie sS fie determinate cel
putin in specia lor: grau, petrol, un auto- mobil de un anumit model etc. Asemenea
bunuri trebuie sS fie determinate i sub aspectul cantitatii lor. Astfel, este nul
contractul de vanzare-cumpSrare in cazul in care nu este stabilitS cantitatea bunului
vandut sau modul de determi- nare a acesteia (art. 774, alin. (4) CC).
Prin urmare, identificarea obiectului contractului poate fi, in cea mai elementarS
forma, exprimata prin formula ce si cat. In unele cazuri legea face referire i la alte
criterii de determinare a obiectului contractului, cum sunt, de exemplu, in contractele
de vanzare-cumpSrare, conditiile referitoare la asortimentul bunurilor (art. 775 CC),
completivitate (art. 777 CC), ambalaj (art. 779 CC) etc. Aceste criterii de determinare
a obiectului sunt facultative, adi ca depind de vointa pSrtilor de a le specifica sau nu
in contract. Clauzele privind conditiile referitoare la obiect analizate dobandesc
calitatea de clauze
326 D R E P T C I V I L
esentiale atunci cand, la cererea uneia dintre parti, asupra lor trebuie realizat acordul
de vointa.
c) Obiectul contractuiui trebuie sa fie licit. Aceasta conditie cere ca actiu- nea
sau inactiunea ce constituie obiectul contractuiui sa fie in concordanta cu legea.
Astfel, este nul contractul care are ca obiect savarsirea unor opera- tiuni pentru care
este necesara autorizatie speciala sau care pot fi efectuate numai de anumiti
subiecti. De exemplu, bancile nu se pot angaja in activitati financiare neprevazute in
autorizatia eliberata de Banca Nationala a Moldovei (art. 26 al Legii
institutiilorfinanciare nr. 550/1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din
1.01.1996). De asemenea, contractul nu poate avea ca obiect alienarea unor
prerogative fundamentale ale persoanei umane: este nul angajamentul de a renunta la
unele drepturi, cum este dreptul la vot si de a fi ales, angajamentul de a se casatori
sau de a nu se casatori etc.
Totodata, atunci cand obiect al contractuiui este abtinerea de la savarsirea unor
actiuni, aceasta trebuie sa fie de asemenea licita. De exemplu, conform Legii nr.
1103/2000 cu privire la protectia concurentei (art. 7, alin. (2)), este considerat nul
orice acord al agentilor economici neconcurenti, unui dintre care detine situatie
dominanta pe piata, iar celalalt este furnizorul sau cumparatorul (beneficiarul)
acestuia, daca un astfel de acord poate duce la limit area concurentei, inclusiv este
indreptat spre limitarea teritoriului van- zarii sau cercului de cumparatori, interzicerea
de a desface marfuri produse de concurenti.
d) Obiectul contractuiui trebuie sa se afle in circuitul civil. Nu pot constitui
obiect valabil al contractuiui bunurile inalienabile (viata, sanatatea si integri - tatea
personala a persoanei umane), bunurile circuitul carora este interzis sau restrans in
scopul protejarii sanatatii si securitatii publice (substante toxice, droguri), bunurile
care prin natura lor apartin tuturor (lumina, aerul), bunurile domeniului public (art.
296 CC).
e) Obiectul contractuiui trebuie sa fie posibil. Este nul contractul al ca- rui obiect
il reprezinta prestatie imposibila (art. 670 CC). Imposibilitatea trebuie insa sa fie
absoluta (obiectiva), adica prestatia sa fie cu neputinta nu numai pentru debitor, ci si
pentru orice alta persoana. Imposibilitatea relativa (subiectiva), datorita incapacitatii
personale a debitorului de a executa prestatia, nu afecteaza valabilitatea contractuiui,
iar debitorul raspunde in fata cre- ditorului pentru neexecutare. De exemplu,
antreprenorul intr-un contract de antrepriza nu va fi scutit de obligatia de executare a
lucrarii la care s-a angajat din motivul ca nu dispune de mijloacele necesare, daca un
alt antreprenor ar putea s-o faca.
Partea a II-a. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 327
In afara de nulitatea contractului, imposibilitatea prestatiei poate atrage
raspunderea uneia dintre parti. Daca ambele parti contractante cunosteau im-
posibilitatea obiectiva a executarii prestatiei, problema raspunderii nu se pune. Daca
insa una dintre parti, la momentul incheierii contractului, stia sau trebu- ia sa tie
despre imposibilitatea executarii lui, ea este obligata la reparatia pre- judiciului
suferit de cealalta parte, care considera cu buna-credinta contractul valabil.
Despagubirea nu va depasi suma venitului pe care partea prejudiciata 1-ar fi primit in
cazul valabilitatii contractului (art. 671, alin. (1) CC).
Imposibilitatea prestatiei trebuie sa existe la momentul incheierii contractului.
Daca imposibilitatea apare ulterior, ea nu atrage nulitatea contractului, ci ridica
numai problema riscului contractual in cadrul contractelor sinalagmatice
52
.
Imposibilitatea prestatiei poate fi materials sau juridica. Ea este materials dacS
se datoreaza unei stSri de fapt, ca, de exemplu, inexistenta bunului individual
determinat care face obiectul prestatiei
53
. Imposibilitatea este juridicS cand prestatia
nu poate fi executatS din motive de drept. Este cazul, de exemplu, gajSrii unui bun de
catre persoanS care nu este proprietar sau un alt posesor i uzufructuar legal al
acestui bun (a se vedea art. 456, alin. (2) CC).
Imposibilitatea prestatiei nu atrage nulitatea cont ractului, daca este provi- zorie.
Daca imposibilitatea poate fi ridicatS si contractul este incheiat pentru cazul cand
prestatia devine posibilS, contractul este valabil (art. 672, alin. (1) CC). Este, de
pildS, cazul in care partea care se obliga sS trans mits un bun, nu poate sa dispunS de
el, intrucat, la momentul incheierii contractului, nu are titlul de proprietate sau
dreptul de dispozitie asupra bunului. Insa partea contractantS vizatS poate obtine
titlul de proprietate sau dreptul de dispozi tie asupra bunului in cauza intr-un moment
ulterior incheierii contractului. Atunci contractul va fi perfect valabil. Daca acest
lucru nu se intamplS, se vor aplica regulile in materie de neexecutare a obligatiilor.
4.2.2 Clauzele accesorii (optionale). Toate clauzele contractuale care nu sunt
calificate ca esentiale sunt clauze accesorii. DupS cum s-a mentionat, in virtutea
principiului libertStii contractuale, partile sunt libere sS insereze in contractul lor
cele mai diverse clauze. Evident ca nu este cu putintS de a analiza intreaga varietate a
clauzelor ce pot fi incluse de participant la raporturile civile
52
A se vedea p. 5.3. 2 al prezentului capitol.
53
De retinut c<i, daca obiectul prestatiei este un bun determinat generic, debitorul ras - punde, atat
cat este posibila executarea din bunuri de acela^i gen, pentru neexecutarea obligatiei, chiar daca
neexecutarea nu se datoreaza vinova^iei sale (art. 590 CC).
328 D R E P T C I V I L
in contractele lor, de aceea ne vom referi in continuare succint doar la unele clauze,
care, desi sunt considerate de majoritatea autorilor ca nefiind clauze esentia le, sunt,
totusi, prezente in majoritatea absoluta a contractelor civile.
Clauza cu privire la calitatea prestatiei. In principiu, determinarea expresa a
calitatii prestatiei in contract nu este necesara. Regula generala, care este cuprinsa la
art. 572, alin. (2) CC, dispune ca obligatia trebuie executata in mod corespunzator.
In cazul in care partile au stabilit in contract parametrii calitatii prestatiei, executarea
trebuie sa corespunda parametrilor specificati. Daca partile au omis sa includa in
contract aceste stipulatii, in caz de litigiu, calitatea prestatiei ce face obiectul
contractului va fi determinata de instanta de judecata, in functie de circumstantele
cauzei. In asemenea cazuri se va aplica norma dispozitiva inscrisa in art. 589 CC, care
prevede ca, in cazul in care calitatea prestatiei nu este expres determinata de contract,
debitorul este obligat sa execute prestatie de cel putin calitate medie.
solutie similara este consacrata in Principiile Unidroit privind contractele de
comert international (art. 5-6): atunci cand calitatea prestatiei liu este fixata prin
contract sau determinabila in virtutea acestuia, parte este tinuta sa presteze
prestatie de calitate rezonabila si, tinand cont de imprejurari, cel putin egala cu cea
medie.
Prevederi referitoare la calitatea prestatiilor gasim si in reglementari in materiile
diferitelor specii de contracte. Astfel, conform prevederilor legale in materie de
vanzare-cumparare (art. 763 CC), vanzatorul este obligat sa pre- dea bunul fara vicii
materiale, adica bunul care, la transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite, iar
in cazul in care nu s-a convenit asupra caracte- risticilor, bunul care: a) corespunde
destinatiei stabilite in contract; b) cores- punde utilizarii obisnuite si prezinta
caracteristici care exista in mod obisnuit la bunuri de acelasi fel si pe care
cumparatorul le poate astepta tinand cont de felul bunului.
Legea contine prevederi similare si referitor la contractul de antrepriza:
antreprenorul trebuie sa transmita clientului lucrarea libera de orice viciu material
sau juridic. Lucrarea este libera de vicii materiale daca are calitStile convenite. In
cazul in care nu s-a convenit asupra unor calitati, lucrarea este libera de vicii
materiale dac& este corespunzStoare utilizarii presupuse in baza contractului sau,
dacS nu se poate deduce asemenea utilizare, utilizarii obisnuite (art. 948 CC).
Clauza cu privire la termen. Dei, pentru majoritatea contractelor, aceasta clauza
nu este calificata ca esentiale, ea este una dintre cele mai importante clauze
contractuale. De mentionat ca pentru unele categorii de contracte legea confera acestei
clauze calitatea de clauza esentiala. Astfel, printre clauzele pe
Partea a II-. ' E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 329
care trebuie sa le contina un contract de asigurare se numara inceputul si durata
asigurarii (art. 1308, alin. (3), lit. d) CC).
Prin termene se stabilesc atat limitele in timp ale existentei contractuiui insusi,
cat si momentul (perioada) in care trebuie sa fie executate prestatiile ce constituie
obiectul contractuiui. Termenul prezinta importanta atat in contractele cu executare
instantanee, cat si in cele cu executare succesiva.
Prin termen se intelege un eveniment viitor care va surveni in mod nece- sar.
Daca data survenirii lui se cunoaste, este vorba de un termen cert. Aceasta data poate
fi fixata direct (de exemplu, termenul contractuiui va expira pe data de 31
decembrie), sau ea poate fi desemnata prin referinta la perioada de timp (de
exemplu, contractul va avea durata de un an). Atunci cand data la care se va
produce evenimentul nu poate fi cunoscuta, este vorba de un termen incert (de
exemplu, decesul credirentierului in contractul de renta viagera).
Acest eveniment viitor poate marca punctul de plecare al contractuiui - in acest
caz este vorba de un termen suspensiv, sau survenirea lui va insemna stin- gerea
contractuiui - atunci este vorba de un termen extinctiv. Deseori intr-un singur contract
se imbina diferite termene. Ca exemplu poate servi un contract de locatiune incheiat
in luna ianuarie pentru perioada de la 1 iunie (termen suspensiv) pana la 31 august
(termen extinctiv).
In literatura de specialitate se vorbeste si despre termenul retroactiv, care este
atunci cand partile convin ca contractul sa aiba efecte inaintea incheierii lui (de
exemplu, un contract de prestari de servicii incheiat la 5 octombrie va fi considerat ca
avand putere juridica incepand cu 1 septembrie). In legislatia noastra civila aceasta
situatie nu este reglementata. In diferite tari abordarea acestei probleme este diversa.
Astfel, in legislatia Federatiei Ruse este prevazut expres ca partile pot conveni ca
clauzele contractuiui lor sa fie aplicate rapor - turilor dintre ele aparute inaintea
incheierii contractuiui (art. 425, alin. (2) CC al Federatiei Ruse). In doctrina
franceza
54
s-a remarcat ca asemenea practica, care in mod cert nu are efecte fata de
terti, este de valabilitate dubioasa chiar si intre parti, deoarece ea deseori duce la
fraudarea unor norme legale imperative. In special, in cazul in care legea stabileste
un termen minimal al contractuiui, conferirea retroactivitatii efectelor contractuiui
are drept consecinta diminuarea duratei reale a acestuia.
Potrivit regulii generale, contractul produce efecte si este obligatoriu pentru
p&rti din momentul incheierii lui. In virtutea principiului consensua lismului,
contractul se considera incheiat din momentul in care partile ajung
54
A, Benabent, op. cit., p. 205.
330 D R E P T C I V I L
la un acord privind toate clauzele lui esentiale. Aceasta regula este valabila pentru
contractele consensuale, care constituie majoritatea contractelor civile. Pentru unele
categorii de contracte momentul producerii efectelor contractului este legat de
indeplinirea unor cerinte - autentificarea (in contractele solemne), inregistrarea (in
contractele inregistrate) sau remiterea unui bun (in contractele reale)
55
. Insa, in
virtutea principiului libertatii contractuale, partile pot stabili prin acordul lor un
termen suspensiv, la survenirea caruia contractul devine eficient (de exemplu, partile
convin ca contractul, care este incheiat la 25 august, sa intre in vigoare la 1
septembrie).
Cat privete durata efectelor contractului, aceasta poate fi prevazuta sau nu in
contract. Deseori partile determina durata contractului lor, fixand un termen extinctiv.
Acest termen poate fi cert (de exemplu, un contract de prestari de servicii incheiat pe
un an) sau incert (de exemplu, un contract de societate civila incheiat pe durata
realizarii scopului pentru care a fost creata societatea). In aceste cazuri este vorba de
contracte pe termen determinat. In unele cazuri prin lege sunt stabilite unele termene
minim sau maxim pentru unele categorii de contracte. Astfel, contractul de locatiune
nu poate fi incheiat pe un termen mai mare de 99 de ani (art. 877 CC).
data cu expirarea termenului pentru care a fost incheiat, contractul isi pierde
eficienta. In ipoteza cea mai generala, acest fapt duce la stingerea drepturilor si
obligatiilor partilor. Aceasta inseamna ca din acest moment se pot naste numai
drepturi si obligatii noi. Astfel, furnizorul care s-a angajat sa livreze marfuri pe
parcursul unei anumite perioade de timp trebuie sa inceteze livrarea marfurilor la
expirarea termenului contractului.
Insa expirarea termenului contractului are efecte numai pentru viitor si nu
afecteaza existenta obligatiilor pentru trecut. Prestatiile neexecutate inainte de
implinirea termenului continua sa existe: cumparatorul este obligat sa achite pretul
marfurilor livrate pe durata contractului, chiar si dupa expirarea ter menului
contractului. Prin urmare, obligatia care s-a nascut anterior continua sa existe atat
timp cat nu va fi executata in modul corespunzator sau nu vor surveni alte temeiuri de
stingere a obligatiilor prevazute de art. 642-655 CC.
Exista cazuri in care unele obligatii contractuale supravietuiesc si dupa
incetarea contractului. Drept exemplu poate servi clauza de neconcurenta (numita
uneori si clauza despre concurenta), in virtutea careia parte se obliga sa nu
desfasoare, pe parcursul unei perioade de timp, activitati care ar face con-
55
Pentru detalii a se vedea p. 1.5 al prezentului capitol.
Partea a II-. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 331
curenta cocontractantului, chiar si dupa incetarea raporturilor contractuale (a se vedea
art. 1210 CC).
In unele contracte durata lor poate sa nu fie indicate. In aceste cazuri este vorba
de contractele pe termen nedeterminat
56
. De exemplu, legea prevede po- sibilitatea
incheierii pe un termen nedeterminat a contractului de locatiune (art. 904, alin. (1)
CC)
57
, contractului de prestari de servicii (CC), contractului de depozit (art. 1086
CC), contractului de agenti e (art. 1208, alin. (2) CC), contractului de depozit bancar
la vedere (art. 1222, alin. (1) CC), contractului de cont curent bancar (art. 1233, alin.
(1) CC) etc.
trasatura specifica a contractelor incheiate pe termen nedeterminat este dreptul
partilor de a rezilia contractul In mod unilateral. Principiile Unidroit privind
contractele de comert international (art. 5-8) prevad in acest sens urmatoarele:
fiecare din parti poate rezilia un contract cu durata nedetermina- ta, notificand un
preaviz de durata rezonabila
58
.
Dei legea noastra nu consacra regula generala in acest sens, posibilitatea
rezilierii unilaterale a contractelor cu durata nedeterminata este prevazuta in
reglementarile privind unele contracte speciale (a se vedea art. 905, alin. (1), art. 974,
alin. (2), art. 1209, alin. (1), art. 1233, alin. (I)
59
CC).
Clauza cu privire la pret. Dei aceasta clauza in majoritatea contractelor nu este
considerate ca esentiale, ea este imanenta tuturor contractelor cu titlu oneros. Intrucat
caracterul echivalent al prestatiilor este caracteristic rapor turilor civile, in general, si
raporturilor contractuale, in special, majoritatea contractelor civile sunt cu titlu
oneros si, prin urmare, presupun plata unei contravalori a prestatiei efectuate. In aces t
sens, notiunea de pret cuprinde atat termenul propriu-zis pref, folosit pentru
desemnarea contravalorii bunului vandut in contractul de vanzare-cumparare, a
lucrarilor efectuate in contractul de antrepriza, a serviciilor acordate in contractul de
prestari de servicii
56
In doctrina jurisprudent franceza s-a relevat ca principiu general interdicfia angaja-
mentelorperpetue. Aceasta nu inseamna ca contractele, in care nu este stabilit termenul, sunt nule,
ci ca oricare dintre parti poate sa-i punS capat printr-o reziliere unilaterala (a se vedea: A.
Benabent, op. cit., p. 212).
57
In aceasta ipoteza trebuie de {inut cont de termenul -limita al contractului de locatiune previzut de
art. 877 CC.
58
Principes relatifs aux contrats du commerce international, Unidroit, Rome, 1994, p. 116.
59
In contractul de cont curent bancar este stabilita regula specials in interesul partii mai slabe a
contractului: banca poate rezilia contractul numai in misura in care titularul contului poate
beneficia in alt mod de posibilitatea efectuarii decontarilor prin vira- ment, daca nu exista un
motivtemeinic pentru reziliere (art. 1233, alin. (2) CC).
332 D R E P T C I V I L
cat si termenii: chirie - in contractul de locatiune; comision - in contractul de
comision; dobanda - in contractele de imprumut, depozit bancar si credit bancar;
prima de asigurare - in contractul de asigurare; remunerate - intr-o serie de alte
contracte etc.
De mentionat ca in unele categorii de contracte pretul este desemnat de lege in
calitate de clauza esentiala. Printre acestea sunt, de exemplu, contractul de vanzare-
cumparare a bunurilor pentru consum (art. 807 CC), contractul de servicii turistice
(art. 1136, alin. (1) CC). In alte categorii de contracte pretul este enumerat printre
clauzele pe care trebuie sa le contina un contract din ca- tegoria respectiva, fara a-1
numi clauza esentiala, ca, de exemplu, in contractul de asigurare (art. 1308, alin. (3),
lit. f) CC).
Pretul in contract poate fi determinat sau determinabil. In materia contractuiui de
vanzare-cumparare legea dispune ca, daca pretul nu este indicat direct in contract,
partile pot conveni asupra modului de determinare a aces- tuia (art. 753, alin. (3) CC).
In acele contracte in care pretul nu este considerat drept clauza esentiala,
omiterea indicarii pretului sau a criteriilor de determinare a lui nu atrag nulitatea
acestor contracte. In acest sens, in privinta contractuiui de vanzare-cumparare
incheiat intre comercianti legea prevede ca, daca pretul bunului nu este determi nat in
mod expres sau implicit printr-o dispozitie care permite sa fie determinat, se va
considera, in lipsa unor prevederi contrare, ca partile s-au referit tacit la pretul
practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractuiui in ramura comerciala
respectiva pentru aceleasi bunuri vandute in imprejurari comparabile. In cazul in care
nu exista contracte similare, se va considera, in lipsa unor prevederi contrare, ca
partile s-au referit in mod tacit la un pret practicat la data predarii bunurilor (art. 756,
alin. (2) CC).
Dispozitii asemanatoare se contin in reglementarile in materie de antre- priza si
prestari de servicii. Potrivit art. 932, alin. (2) CC, daca in asemenea contracte nu este
stabilit cuantumul retributiei, se considera s-a convenit, in cazul existentei unor
tarife, asupra retributiei tarifare, iar in cazul inexistentei unor tarife, asupra retributiei
obisnuite.
De regula, pretul este stabilit prin acordul comun al partilor. Insa exista unele
contracte pentru care preturile sunt regl ementate prin lege, Scopul acestor
reglementari este asigurarea prin lege a unui cadru juridic uniform pentru existenta si
functionarea unor raporturi juridice stabile in domenii de interes public. Astfel, prin
Legea nr. 1308/1997 privind pretul normativ si modul de vanzare-cumparare a
pamantului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 57-58 din 04.09.1997) sunt
reglementate preturile pentru anumite categorii de contracte de vanzare-cumparare si
de arendare a terenurilor de pamant.
Partea a II-. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 333
Totodata, legea contine reglementari in vederea asigurarii libertatii contractuale
in domeniul preturilor. Asemenea reglementari se gasesc, bunaoara, in legislatia cu
privire la protectia concurentei. Astfel, este interzis agentilor economici sa-si exercite
drepturile, abuzand de situatia lor dominanta, in vederea limitarii concurentei si
lezarii intereselor legitime ale consumatorului. In special, sunt interzise si considerate
nevalabile in intregime sau partial orice acorduri (actiuni coordonate) dintre agentii
economici concurenti, care detin in comun situatie dominanta pe piata, privind
stabilirea (mentinerea) preturilor, tarifelor, rabaturilor, adaosurilor in scopul lezarii
intereselor concurentilor (a se vedea art. 4 si urm. ale Legii nr. 1103/2000 cu privire
la protectia concurentei, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166-168 din
31.12.2000).
Una dintre problemele care se pun in contextul clauzei cu privire la pret este cea
referitoare la posibilitatea modificarii pretului stabilit in contract. In virtutea
principiului fortei obligatorii a contractului
60
, conform caruia partile sunt obligate sa
execute riguros obligatiile asumate, clauza cu privire la pret trebuie sa fi respectata pe
tot parcursul existentei contractului i nu poate fi modificata in mod unilateral.
Aceasta regula generala isi gaseste concretizarea in unele prevederi speciale. Astfel,
in materia contractelor de antrepriza si de prestari servicii legea dispune ca, in cazul
in care lucrarea sau prestatia a fost contractata la un pret forfetar, beneficiarul este
obligat sa plateasca retributia convenita si nu poate pretinde reducere a retributiei
pe motiv ca lucrarea sau prestatia a solicitat mai putin lucru sau mai putine cheltuieli
decat se preconi- zau. La fel, antreprenorul sau prestatorul nu poate cere majorarea
retributiei pentru motive contrare. Pretul forfetar ramane acelasi chiar daca au fost
aduse modificari termenelor sau conditiilor initiate de executare, daca partile nu au
convenit altfel (art. 935 CC).
Modificarea clauzei cu privire la pret poate fi operata doar atunci cand partile
convin in acest sens (modificarea conventionala) sau atunci cand legea prevede
asemenea posibilitate (modificarea legala)
61
. Vorbind despre modificarea efectuata in
temeiurile prevazute de lege, vom mentiona ca Codul civil recunoaste dreptul uneia
dintre partile contractului, pentru care executarea contractului a devenit prea oneroasa
din cauza schimbarii in mod conside- rabil a imprejurarilor care au stat la baza
incheierii lui, de a cere modificarea contractului in vederea ajustarii lui la noile
imprejurari. Insa pentru a putea
60
Principiul fortei obligatorii a contractului este tratat in p. 5. 3 infra.
61
Referitor la modificarea clauzelor contractuale a se vedea p. 5. 5.2 infra.
334 D R E P T C I V I L
fi operata asemenea modificare este necesar sa fie intrunite toate conditiile
prevazute la art. 623 CC.
In anumite situatii legea prevede posibilitatea uneia dintre partile contractului de
a reduce pretul in calitate de sanctiune pentru executarea defectuoasa a contractului
de catre cealalta parte. Astfel, in materia contractului de vanza- re-cumparare se
prevede ca cumparatorul poate pretinde reducerea pretului, stabilit la momentul
incheierii contractului, in cazul vanzarii unui bun ce are vicii (art. 771 CC), sau in
cazul livrarii necomplete a bunurilor (art. 778, alin. (3) CC).
Cat privete modificarea clauzei cu privire la pre{ prin acordul partilor,
asemenea modificare poate interveni in baza unei clauze de revizuire a pretului -
stipulatiei contractuale prin care partile convin ca, atunci cand intre momentul
perfectarii contractului si acela al executarii lui survin modificari semnificative ale
pretului materiilor prime, energiei, fortei de munca sau alte elemente avute in vedere
la stabilirea pretului contractual, fie oricare dintre par^i sa fie indreptatita sa
procedeze in mod unilateral la recalcularea pretului, fie partile sa procedeze la
renegocierea pretului
62
.
In conformitate cu art. 583 CC, pretul (ca i orice alta obligatie pecuniara) se
exprima in moneda nationals. Partile pot conveni asupra exprimarii pretului in valuta
straina in masura in care acest lucru nu este interzis prin lege. Daca obligatia de plata
a pretului exprimat in valuta straina trebuie executata pe teritoriul tarii, executarea
poate fi facuta in moneda nationals (cu exceptia cazului cand executarea in valuta
straina a fost stipulata expres). In acest caz se va lua in considerare rat a de schimb a
Bancii Nationale a Moldovei din momentul executarii obligatiei.
Prevederile legale enun|ate deschid posibilitatea inserarii in contract a clauzelor
de consolidare valutara
63
. Acestea sunt stipulatiile contractuale care urmaresc ca
scop protejarea partilor contractului contra riscului aferent deva- lorizarii monedei de
plata. Clauzele vizate presupun stabilirea de catre parti a doua monede - una de plati
(care este mai putin stabila, mai expusa fluctuatiei i deprecierii), iar alta de cont
(care este mai puternica, mai stabila). In virtutea acestor stipula^ii deprecierea
suferita de moneda de plata nu mai poate afecta valoarea reala a creantei
vanzatorului, prestatorului de servicii sau executan-
62
Pentru detalii a se vedea: M. N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comertului international. Partea
speciala, Lumina Lex, Bucureti, 1995, p. 166-170.
63
Pentru dezvoltari a se vedea: O. CSpatana, B. Stefanescu, Tratat de drept al comertului
international, vol. 2, Editura Academiei, Bucure$ti, 1987, p. 33; M. N. Costin, S. Deleanu, op. cit.,
p. 153-160.
P a r t e a a I I - . T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 3 5
tului de lucrari, deoarece debitorul trebuie sa plateasca atatea unitati de plata cate
corespund sumei exprimate in valuta de cont.
In acest context legea prevede ca, daca inainte de scadenta unei obligatii
pecuniare s-a modificat rata de schimb a valutei de plata fa^a de valuta de cont,
debitorul este obligat sa efectueze plata conform cursului de schimb existent la data
executarii, daca contractul nu prevede altfel. Legea mai precizeaza ca riscul
schimbarii ratei de schimb a valutei de executare este suportat de partea care este in
intarziere (art. 584 CC).
4.3. Clauzele exprese si clauzele implicite
Atunci cand un contract este incheiat in forma verbala, la stabilirea conti - nutului
clauzelor lui se pune, in primul rand, intrebarea: ce au spus partile? data ce s -a
reusit sa se obtina raspuns la aceasta intrebare, urmatoarea problema ce se poate pune
este cea referitoare la sensul termenilor utiliza^i. Intr -o opinie expusa in doctrina
Common Law, parte nu poate cere executarea contractuiui in sensul pe care 1-a dat
ea clauzelor lui, daca acest sens difera de cel pe care 1-a dat cealalta parte in mod
rezonabil acestor clauze
64
. In cazul contractelor incheiate in forma scrisa continutul
contractuiui se stabileste in functie de clauzele inserate in el. Insa, in afara de
obligatiile partilor prevazute de clauzele expres inserate in contract, obligatiile
rezulta si din clauzele implicite.
Legea dispune ca contractul incheiat legal obliga partile nu numai la ceea ce au
stipulat expres, dar si la tot ceea ce rezulta din natura lui in conformitate cu legea,
cu uzanfele sau cu principiile echitatii (art. 668, alin. (1) CC).
Divizarea clauzelor in exprese i implicite este consacrata si in Principiile
Unidroit privind contractele de comerf international. Astfel, potrivit art. 5.1,
obligatiile contractuale ale partilor sunt exprese sau implicite. Art. 5.2 descrie sursele
obligatiilor implicite: a) natura si scopul contractuiui; b) practicile sta- bilite intre
parti i uzantele; c) buna-credinta; d) ceea ce este rezonabil.
Clauzele implicite au fost clasificate, la randul lor, in trei grupuri. In pri mul grup
sunt incluse clauzele implicite de fapt, adica acele clauze care nu au fost expres
stipulate in contract, dar pe care partile trebuiau sa inteleaga sa le includa. Al doilea
grup consta din clauzele implicite in puterea legii, adica acele clauze care opereaza
chiar dac& partile nu le-au inclus in contract. Al treilea grup consta din clauzele
implicite in virtutea uzanteloi*
5
.
64
G. H. Treitel, op. cit., p. 174.
65
Ibidem, p. 183.
336 D R E P T C I V I L
Sunt calificate drept clauze implicite de fapt acele prevederi contractual care nu au
fost expres stipulate de parti din motivul ca sunt atat de evidente, rezultand din natura
sau scopul contractului, precum si din principiile echi - tatii si bunei-credinte, incat
partile le considera in vigoare fara a le mentiona. De exemplu, intr -un contract de
vanzare-cumparare a unui teren de pamant vanzatorul s-a angajat in fata
cumparatorului ca, in cazul in care va decide sa vanda alte terenuri alaturate, sa -i
acorde acestuia preferinta. Aceasta clauza exclude posibilitatea instrainarii terenurilor
in cauza altor persoane prin do- natie, desi acest lucru nu este expres stipulat.
Totodata, aceste clauze trebuie sa fie dictate de necesitatea eficientei afa- cerilor,
adica buna desfasurare a operatiunii contractuale sa fie determinate de aplicarea
prevederii in cauza. Insa aceasta cerinta nu inseamna ca instanta de judecata trebuie
sa impuna clauza numai de aceea ca ar fi rezonabil ca ea sa existe in contract.
Principiul rezonabilitatii poate fi utilizat la interpretarea clauzelor exprese care sunt
imprecise sau ambigue. Insa in ceea ce priveste clauzele implicite, sarcina instantei
este de a stabili daca partile ar fi fost de acord sa le includa in contract si nu daca
acest lucru ar fi fost rezonabil. ase- menea clauza nu poate fi inclusa implicit in
contract, daca ea intra in contra- dictie cu clauzele lui exprese.
Tinand cont de cele expuse, partea care invoca existenta unei clauze implicite trebuie
sa dovedeasca, in primul rand, ca implicarea este necesara, ca contractul nu ar fi avut
sens fara ea si, in al doilea rand, ca clauza a fost omisa, intrucat era atat de evidenta
incat nu a fost rievoie sa fie stipulata explicit66.
Cele mai importante clauze implicite sunt cele care trebuie considerate ca fiind parte
a contractului in puterea legii. Aceste clauze constituie limitare a principiului
libertatii contractuale fi sunt expresie a ordinii publice de dirijare si a ordinii publice
de protectie (a se vedea p. 1.2 al prezentului capitol).
De exemplu, societate ce furnizeaza retea de tehnica informationala este obligata
sa-1 informeze pe cumparator despre modul de functionare a sis- temului, chiar daca
aceasta obligatie nu figureaza in contract. Aceasta obligate poate fi considerate ca
fiind implicita, deoarece este evident ca, in vederea realizarii scopului acestui
contract, furnizorul unei marfi sofisti cate trebuie sa acorde cocontractantului un
minimum de informatii. In afara de aceea ca obligatia de informare rezulta din
principiile echitatii si bunei-credinte, ea este consacrata si in prevederile legale.
Astfel, legea dispune ca raportul obli -
Ibidem, p. 184-186.

Partea a II-. T E R I A GENERALA A OBLIGATI I LOR
337
Gaogational poate da nastere unui drept la informare fara ca acesta sa fie stipulat in mod
expres. Punerea la dispozitie a informatiei presupune si obligatia de eliberare a
documentelor corespunzatoare (art. 516, alin. (1) CC).
In unele cazuri legea poate contine prevederi imperative referitoare la continutul
unor clauze contractuale67 sau chiar al unor contracte in intregime. Impunerea prin
lege a unor asemenea exigente are loc, de regula, in contractele din domeniile de
interes public, de exemplu, de furnizare a energiei electrice, a serviciilor comunale,
postale, de telefonie, transport public etc. Scopul acestei imixtiuni din partea puterii
publice in raporturile contractuale este garanta- rea prin lege a unui cadru juridic
minim necesar pentru asigurarea unor ra- porturi juridice stabile in domenii de interes
public, precum si uniformizarea raporturilor juridice de aceeasi natura.
Printre clauzele care implicit fac parte din contract se numara si clauzele al caror
continut este determinat de prevederile supletive (dispozitive) ale legii68. Aceste
clauze devin parte integranta a contractului de plin drept si nu necesita sa fie
negociate de parti, data ce acestea au ales un anumit model de compor- tament
prevazut de normele legale supletive. Astfel, incheind un ^ntract de locatiune,
partile implicit consimt sa se conformeze regulii potrivit careia loca- torul se obliga
sa efectueze reparatia capitala a bunului inchiriat (art. 898 CC).
Insa, spre deosebire de clauzele impuse pin normele legale imperative, partile pot
deroga de la prevederile normelor supletive si pot stabili in contrac- tul lor reguli
diferite de cele prevazute in normele supletive. Astfel, part ile unui contract de
locatiune pot conveni, prin derogare de la regula art. 898 CC, ca obligatia de reparatie
capitala a bunului inchiriat sa-i revina nu locatorului, ci locatarului.
Sunt implicite si acele clauze care rezulta din uzante. Aceste clauze impli- cite
sunt caracteristice mai ales contractelor comerciale. In acest sens prezinta interes
prevederile inserate in Principiile Unidroitprivind contractele de comert
international. Astfel, art. 1.8, alin. (1) prevede ca partile sunt legate prin uzan- tele
pe care le-au consimtit, precum si prin practicile stabilite intre ele. Aceasta regula
reprezinta aplicatie a principiului libertatii contractuale. Intr -adevar, partile pot
negocia toate clauzele contractuale sau, pentru unele chestiuni, pot sa se refere la alte
surse, inclusiv la uzante.
67 A se vedea art. 713 CC.
68 In literature de specialitate aceste clauze au fost denumite naturale sau
obi^nuite (a se vedea: Ph. Delebecque, F. -J- Pansier, op. cit., p.182;
. 1. / . . . , . .
, , . , 1996, . 433).


3 3 8 D R E P T C I V I L
Printre factorii ce determina continutul clauzelor implicite legea numete i
principiile echitatii. Acestea din urma sunt categorie ce face parte din sfera moralei
sociale ?i se exprima in forma de idei, reprezentari i sentimente cu privire la
coraportul just intre ac^iunile subiectului vizavi de alti subiecti si ac- tiunile
respective, corelative ale acestora. Totodata, regulile echitatii r eprezin- ta un sistem
de norme sociale ce reglementeaza comportamentul persoanelor, initial ca norme
morale, iar apoi, edictate la rang de norme juridice. Regulile echitatii, fiind fixate in
norme de drept, constituie un criteriu, recunoscut i ocrotit de stat, de evaluare a
actiunilor subiectilor sociali. In domeniul rapor - turilor contractuale regulile echitafii
presupun protejarea partii vulnerabile a contractului, respectarea echilibrului
economic al contractului.
4.4. Clauzele contractuale standard
Precizari prealabile
Fenomenul juridic al clauzelor contractuale standard este trasatura mar - canta a
epocii moderne fi reprezinta limitare a principiului autonomiei de vointa si a
libertatii contractuale. Dezvoltarea social -economica, mai cu seama in secolul trecut,
a dus la aparitia i raspandirea contractelor de adeziune, al- catuite din clauze
prestabilite i, in principiu, nenegociabile, care sunt propuse de catre participantii
profesioniti la circuitul civil i comercial partenerilor lor'contract uali, in special,
consumatorilor. Acest fenomen obiectiv, care pre- zinta atat avantaje, cat si efecte
negative, a avut un impact important asupra dezvoltarii dreptului civil modern i a
determinat aparitia unor reglementari speciale in aceasta materie. Sarcina
legiuitorului, in acest sens, este nu de a interzice fenomenul clauzelor standard in
relatiile contractuale, ci de a crea un cadru juridic care s& reglementeze utilizarea
echitabilS a acestora de catre intreprinzitori, respectandu-se echilibrul contractual i
principiul bunei-cre- dinte. Acest cadru juridic este alcatuit, in special, de prevederile
art. 712-720 CC. privind clauzele contractuale standard si de Legea nr. 105/2003
privind protectia consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 126-
131/ 507 din 27.06.2003).
In ceea ce priveste corelatia dintre prevederile men^ionate ale Codului civil i
Legea nr. 105/2003, ^inem sa relevam ca ultima este lege speciala fata de
prevederile respective ale Codului civil. Legea in cauza se refera numai la clauze
contractuale standard care se folosesc in contractele cu consumatorii, pe
P a r t e a a I I - a . T E O R 1 A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
339
cand prevederile art. 712-720 CC se aplica atat contractelor cu consumatorii, cat si
contractelor cu intreprinzatorii, si contractelor in general
69
.
Definitia si caracterele dauzei standard
Potrivit art. 712, alin. (1) CC, clauze contractuale standard sunt toate clauzele
formulate anticip at pentru multitudine de contracte, pe care parte contractanta
(utilizator) le prezinta celeilalte parti la incheierea contractuiui.
Din aceasta definitie pot fi deduse caracterele esentiale ale notiunii de clauza
standard: a) clauza este formulata anticipat; b) clauza este destinata util izarii pentru
multitudine de contracte; c) clauza este prezentata de catre utilizator celeilalte parti
(aderentului).
a) clauza contractuala este formulata anticipat (preformulata) atunci cand
aceasta este imprimata ori fixata intr-un alt mod pentru utilizare multiple. Forma in
care clauza este imprimata sau fixata, precum si modul in care asemenea clauza
este inclusa intr-un contract este irelevanta. Legea dispune ca este indiferent daca
prevederile formeaza un document separat sau sunt parte a documentului ce
reprezinta contractul, de asemenea, nu importa numarul conditiilor si forma
contractuiui (art. 712, alin. (1) CC). Astfel, clauza poate fi imprimata pe hartie si
inserata in contract sau anexata la acesta; precum si fixata In orice alt mod, ca de
exemplu prin afisarea in fata unui local, in forma electronica (o pagina web pe
Internet) sau pe ecranul unui televizor etc. Irele- vant este faptul daca clauza este
formulata direct de catre utilizator sau de catre terta persoana (o asociatie
comerciala sau profesionala etc.). De asemenea, nu are importanta volumul clauzelor
standard; acestea pot fi un ansamblu complet de stipulatii contractuale care acopera
toate aspectele importante ale contractuiui sau cateva prevederi referitoare, spre
exemplu, la exonerarea de raspundere.
modalitate de stipulare a clauzelor standard este redactarea unor for - mulare
tipizate, care lasa aderentului posibilitatea de a completa unele spatii libere,
capacitatea de influentare a continutului contractuiui fiind insa limi- tata prin
stabilirea doar a unor optiuni, intre care aderentul poate alege. Ase-
69
De remarcat ca prevederile Legii nr. 105/2003 vin in contradictie cu abordarea adoptata de Codul
civil. Astfel, art. 4, alin. (4) al Legii 105/2003 sanctioneaza in mod expres cu nulitatea clauzele
contractuale care nu au constituit obiectul unei negocieri individuale intre agentul economic si
consumator. Potrivit acestei dispozitii, sunt nule prin efectul legii orice clauze contractuale
standard folosite in contractele cu consumatorii, deoarece acestea nu sunt prin definitie negociate
intre parti (a se vedea art. 712, alin. (1) CC). Ca propunere de lege ferenda consideram necesar sa
fie ajustate prevederile Legii 105/2003 la reglementarile Codului civil.
340 D R E P T C I V I L
menea clauze contractuale sunt de asemenea preformulate, intrucat optiunile sunt
determinate anticipat tot de catre utilizator si nu constituie in sine insesi exprimare
de vointa libera a aderentului.
b) Clauza standard este destinata utilizarii in mai multe contracte. Clauzele
prevazute doar pentru folosirea intr-un singur contract nu reprezinta clauze standard.
Exceptie sunt clauzele in contractele cu consumatorii. Art. 720, alin. (4), lit. b) CC
are drept scop extinderea regulilor prevazute pentru clauzele contractuale standard si
asupra acelor clauze care sunt stabilite de catre intreprinzator pentru singura
folosinta, daca consumatorul nu a avut posi bilitatea de a negocia pe marginea lor.
Clauzele nu trebuie neaparat formulate pentru utilizare intr-o multitudi- ne
nedeterminata de cazuri. Se prezuma ca clauza este destinata utilizarii mul tiple, daca
a fost folosita in mai mult de doua contracte. Mai mult ca atat, este suficienta doar
intentia utilizatorului de a folosi aceasta clauza pentru multi - tudine de contracte
(de exemplu, imprimarea formularelor tipizate la tipografie intr -o multitudine de
exemplare). Intr-o atare ipoteza asemenea stipulate va fi calificata drept clauza
standard chiar daca a fost utili zata singura data, cu conditia va fi demonstrate
intentia utilizatorului de a folosi repetat. De notat ca in asemenea cazuri va actiona
prezumtia existentei clauzei standard, prezumtie ce poate fi rasturnata prin proba
contrariului de catre utilizator.
c) Clauza contractual^ este prezentata celeilalte parti la incheierea contractului.
Termenul prezentare presupune ca utilizatorul cere unilateral acceptarea de catre
aderent a clauzei contractuale preformulate, fara -i acorda posibilitatea influentarii
continutului acesteia. Legea ofera protectie sporita consumatorilor, instituind
prezumtia prezentarii clauzelor standard de catre utilizator, daca acestea nu au fost
introduse in contract de catre consumator (art. 720, alin. (4), lit. a) CC).
Tinem s5 relevant ca, pentru ca clauza contractual;! sa fie calificata drept
clauza standard, caracterele mentionate trebuie intrunite cumulativ.
Includerea clauzelor standard in contract
In mod normal, clauzele standard devin numai atunci parte integranta a
contractului, cand acestea au fost valabil incluse in contract de cStre partile
contractante. Exista insa cazuri in care, in virtutea legii, clauzele standard pot fi
incluse in contract si in alt mod. In continuare vom examina ambele ipoteze.
Potrivit art. 712, alin. (3) CC, clauzele standard devin parte a contractului numai
atunci cand au fost satisfacute anumite cerinte.
a) Aducerea expresd a clauzelor standard la cunostinta aderentului. Utilizatorul
va comunica aderentului continutul clauzelor standard in orice forma
P a r t e a a l l - a . T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 4 1
apropriata (in scris sau oral) in asa mod incat un aderent cu diligenta medie sa poata
lua cunostinta fara dificultati de includerea clauzei standard in contractul ce urmeaza a
fi incheiat. Aducerea la cunostinta trebuie sa fie expresa, si nu echivoca sau ascunsa in
textul contractului.
b) Asigurarea posibilitatii efective aderentului de a lua cunostinta de conti nutul
clauzelor standard. Art. 712, alin. (3) CC permite aducerea la cunostinta aderentului
in orice mod a clauzelor standard. Astfel, acestea pot fi comuni - cate prin afisarea
mentiunilor respective la locul incheierii contractului (de exemplu, la intrarea intr -un
local, in fata unui distributor automat etc.) atunci cand nu es te cu putinta aducerea la
cunostinta a clauzelor standard fiecarui cocontractant in parte, cu conditia ca afisul sa
fie suficient de vizibil si clar, astfel meat aderentul sa nu poata nicidecum sa -1 treaca
cu vederea.
Legea cere expres luarea in considerare a handicapului aderentului. Astfel,
persoana care sufera in mod evident de un handicap (de exemplu persoana cu
vederea slaba sau oarba) are dreptul de a fi informata despre continutul clauzelor
standard intr-o forma accesibila ei (de exemplu prin cit irea acestora cu voce tare).
c) Aducerea la cunostinta a clauzelor standard la momentul incheierii con-
tractului. Utilizatorul va aduce la cunostinta aderentului includerea clauzelor standard
la faza precontractuala, intr-o discutie sau prin corespondents, dar nu mai tarziu de
momentul in care acesta din urma isi manifests vointa de a incheia contractul. Numai
in asa mod aderentului i se va asigura libertatea de a incheia sau a renunta la
incheierea contractului ori de a negocia clauzele respective.
d) Acordul aderentului. Contractul ce contine clauze standard, ca si orice alt
contract, reprezinta un acord de vointa. Un asemenea acord va exista atunci cand
aderentul a avut posibilitatea efectiva de a lua cunostinta de aceste clauze si nu s -a
opus includerii lor in contract. Acordul poate fi exprimat, dupa caz, expres sau prin
actiuni concludente.
Prin derogare de la regula generala, alin. (4) al art. 712 CC prevede posibilitatea
includerii unor clauze contractuale standard in anumite tipuri de contracte in alt mod
decat cel prevazut la alin. (3). In asemenea cazuri legea trebuie sa stabileasca expres
atat modul in care se permite includerea clauzelor standard in contracte prin derogare
de la art. 712, alin. (3), cat si tipurile concrete de contracte in care este permisS
asemenea exceptie.
Legea prevede nu numai exceptii de la modul general de includere a clauzelor
standard in contract, prevazut de art. 712, alin. (3) CC, ci ofera legiui - torului
posibilitatea prestabilirii continutului unor clauze standard, care vor face parte din
contract prin efectul legii. Art. 713 CC dispune: chiar si fSrS respectarea conditiilor
prevazute la art. 712, alin. (3), se considera incluse in
342 D R E P T C I V I L
contract clauzele contractuale standard stabilite de lege pentru anumite tipuri de
contracte. Scopul art. 713 este asigurarea prin lege a unei reglementari uniforme si
stabile a raporturilor juridice in domenii de interes public (de exemplu, in contractele
de furnizare a energiei electrice, energiei termice, apei, combustibilului, de prestare a
serviciilor comunale, postale, de telefonie, de transport public etc.).
Raportul dintre clauzele standard si clauzele negociate
Art. 712, alin. (2) CC stipuleaza ca nu exista clauze contractuale standard in
masura in care conditiile contractuiui au fost negociate in particular intre parti.
clauza va fi negociata atunci cand continutul ei este pus integral la dispozitia
aderentului, iar acesta din urma are posibilitatea reala sa insuseasca acest continut si
sa exprime in aceeasi masura ca si utilizatorul vointa sa con^tienta, responsabila i
liber exprimata.
clauza nu este negociata daca cocontractantului i se ofera doar posibi litatea de
a opta intre incheierea contractuiui cu clauza standard respectiva sau renuntar ea la un
asemenea contract. Negocierea reala este atunci, cand cocontractantului i se ofera
libertatea de a-si asigura interesele proprii prin posibilitatea de a influenta continutul
clauzei.
Negocierea unei clauze contractuale standard nu inseamna neaparat ca aderentul
trebuie sa modifice continutul acesteia. Daca cocontractantul, dupa efectuarea unor
negocieri reale, patrunde in esenta continutului acestei clauze si este de acord s -o
includa in contract fara a modifica, aceasta va reflecta si vointa aderentului.
Prin urmare, clauza este negociata atunci cand continutul concret al aces teia
este determinat nu numai de vointa utilizatorului, ci si de cea a aderentului, astfel
realizandu-se un adevarat acord de vointa al partilor contractante.
Art. 714 CC dispune ca clauzele contractuale negociate au prioritate fata de
clauzele contractuale standard. Este firesc ca, atunci cand partile negociaza si cad de
acord asupra anumitor prevederi din contract, aceste prevederi sa pre- valeze asupra
celor care sunt incompatibile cu cele negociate si care figureaza in clauze standard,
intrucat este mai probabil ca anume prevederile negociate sa reflecte vointa reala a
partilor. Prioritatea clauzelor negociate are ca efect excluderea clauzelor standard in
masura in care acestea contravin clauzelor negociate.
Partea a II-. O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 343
Dispozitiile surprinzatoare
Potrivit art. 715 CC, dispozitiile din clauzele contractuale standard care, in
functie de imprejurari si, in special, in raport cu aspectul sau aparenta exte- rioara a
contractului, sunt atat de neobisnuite, meat partea care contracteaza nu trebuie sa
presupuna existenta lor, nu devin clauze contractuale.
dispozitie particulars cuprinsa in clauzele standard poate constitui o surpriza
pentru aderent in cazul in care aceasta dispozitie este de asa natura meat persoana
rezonabila, plasata in aceleai conditii ca si aderentul , nu putea sa se atepte s-o vada
figurand in clauzele de acest gen. clauza surprinzatoare creeaza discrepanta
considerabila intre asteptarile rezonabile si obisnuite ale aderentului i continutul real
al acesteia. Drept criteriu pentru determinarea caracterului neobisnuit al clauzei vor fi
asteptarile unui aderent cu discerna- mant si diligenta medie, aflat in raporturi
contractuale asemanatoare. Toto- data, se vor lua in consideratie i caracteristicile
subiective ale aderentului, in special, capacitatile, calitatile si experienta lui personal!
Astfel, daca aderentul apartine aceluiasi grup profesional ca si utilizatorul clauzelor
surprinzatoare, acestea din urma ar putea sa nu fie neobisnuite pentru aderent, in
comparatie cu un cocontractant ce nu face parte din acest grup.
Pentru a determina daca dispozitie este sau nu surprinzatoare trebuie de tinut
cont, pe de parte, de dispozitiile care sunt cuprinse in mod obi^nuit in clauzele
standard utilizate in general in domeniul dat, iar pe de alta parte, de imprejurarile
concrete ale cazului, in special de aspectul sau aparenta exte- rioara a contractului.
De exemplu, intr-un contract incheiat intre intreprindere inregistrata in
Republica Moldova, care este filiala unei companii straine, si un consumat or autohton
printre clauzele contractuale standard numeroase este cuprinsa i una ce desemneaza
ca lege care va guverna raporturile contractuale legea tarii companiei straine. Daca
aceasta clauza nu va fi inserata cu caractere aldine sau evidentiata intr -un alt mod ce
ar putea suscita atentia aderentului, ea nu va avea efecte, deoarece consumatorul
autohton nu se poate atepta in mod normal sa gaseasca intr -un contract incheiat cu
intreprindere care activeaza in tara lui clauza care sa desemneze lege straina ca
lege aplicabila acestui contract. Protectia oferita de art. 715 CC nu poate fi invocata
daca dispozitia in cauza a fost acceptata de aderent in mod expres
70
.
70
A se vedea de asemenea: Principes relatifs aux contrats du commerce international, Unidroit,
Rome, 1994, p. 61-63.
344 D R E P T C I V I L
Controlul echitatii clauzelor standard
data ce s-a stabilit, prin prisma normelor art. 712-715 CC, caracterul standard
si includerea valabila a unei clauze intr-un contract, urmeaza a efec- tua un control al
acesteia din punctul de vedere al echitatii. Cadrul juridic al unui asemenea control il
alcatuiesc prevederile art. 716, 718 si 719 CC.
Este important de retinut ordinea aplicarii articolelor mentionate in ca drul
verificarii unei clauze standard. In primul rand, clauza respective, se va examina prin
prisma prevederilor art. 719, care enumera un sir de clauze standard considerate de
legiuitor inechitabile prin insasi natura lor. Datorita caracterului lor vadit inechitabil
si efectelor deosebit de negative produse de aceste clauze fata de aderent, legea nu
ofera posibilitatea evaluarii caracterului inechitabil al acestora, judecatorul avand
doar posibilitatea de a constata exis- tenta conditiilor descrise in dispozitiile acestui
articol. Prin urmare, clauzele standard care cad sub incidenta art. 719 sunt nule prin
efectul legii.
Daca clauza contractuala standard supusa controlului nu contine nici una din
conditiile asupra carora ar putea fi aplicatS vreo dispozitie a art. 719, clauza va fi
examinata prin prisma art. 718. Acest articol enumera serie de clauze standard care,
de obicei, in practica sunt inechitabile. Legea nu instituie prezumtia inechitatii tuturor
clauzelor descrise in cuprinsul art. 718. Deter minarea caracterului inechitabil pentru
aderent este posibila doar in contextul concret in care este utilizata clauza.
asemenea clauza poate fi declarata nula de catre instanta de judecata, daca se va
stabili, pornind de la imprejurarile concrete ale cauzei, ca ea prejudiciaza
disproportionat, contrar principiilor bunei -credinte, cealalta parte a contractului.
In cazul in care nici dispozitie a art. 718 nu este incidenta clauzei supuse
controlului, se va recurge la aplicarea art. 716. Prevederile acestui articol re- prezinta
pivotul reglementarilor privind controlul echitatii clauzelor standard. Potrivit alin.l al
acestui articol, clauza standard este lipsita de efect, daca prejudiciaza
disproportionat, contrar principiilor bunei -credinte, cealalta parte a contractului.
Pentru ca clauza standard sa fie nula in temeiul art. 716, alin. (1), ea trebuie sa
intruneasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) clauza vizata trebuie sa prejudicieze cealalta parte a contractului. Termanul
prejudiciu, utilizat in art. 716, nu se limiteaza la prejudi- ciul material, ci
are un sens larg, incluzand notiunile de dezavantaj, dezechilibru;
b) prejudiciul cauzat trebuie safie disproportionat, contrar bunei -credinte.
Prejudiciul este disproportionat, atunci cand echilibrul contractual este vadit
deteriorat, cand repartizarea drepturilor si obligatiilor par -
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
345
tilor contravine principiilor egalitatii participantilor la raporturile civile si
echitatii. De asemenea, prejudicierea trebuie sa fie contrara principiilor
bunei-credinte, aceasta insemnand ca prin intermediul clauzei standard
utilizatorul urmareste obtinerea abuziva a beneficii - lor pe seama celeilalte
parti contractante.
La aprecierea caracterului disproportionat al prej udiciului legea permite luarea in
considerare si a altor circumstante, cum ar fi continutul contractuiui, imprejurarile in
care este incheiat contractul, interesele reciproce ale partilor contractante sau alte
imprejurari.
Alin. (2) al art. 716 reprezinta concretizare a dispozitiei generale a art. 716,
alin. (1), descriind cateva situatii in care clauza standard prejudicia - za
disproportionat cealalta parte a contractuiui. In aceste cazuri legea instituie
prezumtie a inechitatii anumitor clauze standard. Aceasta prezumtie va fi aplicata in
cazul cand exista dubii, adica are un caracter relativ, fiind admisa proba contrarie.
Astfel, caracterul inechitabil al clauzelor standard se prezu- ma, daca prevedere:
a) nu este compatibila cu principiile de baza (esentiale) ale reglementari- lor de
la care deroga;
b) limiteaza drepturile sau obligatiile esentiale, care rezulta din natura
contractuiui, intr-o maniera care pericliteaza scopul contractuiui;
c) nu este clara.
Norma alin. (2) al art. 716, avand un grad mai inalt de concretizare, se va aplica
inaintea normei alin. (1) al aceluiasi articol, care este formulata in termeni cat mai
generali, pentru a putea acoperi un domeniu cat mai vast al clauzelor standard si a
putea fi aplicata cazurilor neprevazute de art. 719, 718 si alin. (2) al art. 716.
Potrivit art. 716, alin. (3), aprecierea caracterului inechitabil al clauzelor
contractuale standard nu trebuie sa se refere la determinarea obiectului contractuiui
sau la proportionalitatea pretului ori a remuneratiei, pe de parte, si nici la bunurile
sau serviciile furnizate, pe de alta parte, in masura in care clauzele contractuale sunt
formulate in mod clar si precis. Asemenea clauze sunt scoase expres de sub controlul
echitatii reglementat de art. 716, 718, 719, int rucat dispozitiile art. 712-720 nu au
drept scop supravegherea echitatii prestatiei sau a pretului; acestea reprezinta
rezultatul cererii si ofertei pe piata libera de bunuri si servicii, neputand constitui
obiectul supravegherii judecatoresti. Prin urmare, instanta nu are dreptul de a
determina care ar fi obiectul echitabil al contractuiui si nici nu are dreptul de a
aprecia daca rapor- tul dintre prestatie si contraprestatie se afla intr -un echilibru
echitabil.
346 D R E P T C I V I L
Efectele neincluderii sau nulitatii clauzelor standard
Potrivit art. 717, alin. (1) CC, in cazul in care clauzele contractuale standard nu
au devenit parte integranta a contractului ori sunt nule in tot sau in parte, contractul
este valabil in partea ramasa.
Insa neincluderea sau nulitatea clauzelor contractuale pot duce la imposi -
bilitatea unei reglementari adecvate a raporturilor intre pSrti in partea ramasa a
contractului. Legea prevede pentru cazurile neincluderii sau nulitatii, totale sau
partiale, a clauzelor substituirea sau completarea acestora cu dispozitii legale speciale
sau generale incidente (art. 717, alin. (2) CC).
Totodata, se poate intampla ca, in cazul excluderii unor clauze standard,
mentinerea valabilitatii contractului sa nu mai fie rezonabila. In cazurile in care
respectarea contractului ar constitui rigoare nerezonabila pentru una dintre partile
contractante, contractul va fi nul (art. 717, alin. (3) CC).
Dispozitii speciale privind domeniul de aplicare
1) Legea stabilete anumite reguli particulare in ceea ce prive^te aplicarea
clauzelor standard fata de unele categorii de contracte. Astfel, art. 720, alin. (1) CC
exclude aplicarea art. 718 ?i 719, precum i a art. 712, alin. (1) $i (2) CC
71
in cazul
clauzelor contractuale standard care se folosesc fata de un intreprin- zator, persoana
juridica de drept public sau fata de un patrimoniu cu regim special de drept public. In
aceste categorii de contracte controlul echitatii clauzelor standard se efectueaza doar
in baza regulilor generale din art. 716, alin. (1) si (2) CC, luand in considerare in
modul corespunzator uzantele din circuitul comercial.
2) Art. 720, alin. (3) CC exclude aplicarea art. 718 i 719 clauzelor standard
utilizate in anumite categorii de contracte, a caror conditii sunt reglementate de catre
organele de stat (contracte de livrare a energiei electrice, a gazului, a energiei termice
la distan{a ?i a apei).
3) Legea ofera protectie sporita consumatorilor, instituind reguli specia le
pentru contractele incheiate cu aceasta categorie de subiecti:
a) clauzele contractuale standard se considera ca fiind stabilite de intre-
prinzator, daca nu au fost introduse in contract de catre consumator;
71
Tinem sa atentionam la redactarea art. 720, alin. (1) a fost eroare, ftcandu-se
trimitere la alin. (1) $i (2) ale art. 712 in loc de alin. (3) $i (5) ale aceluia$i articol. Con- siderSm
art. 720, alin. (1)CC trebuie 5 fie interpretat in sensul in care produce acele efecte juridice pe
care le-a urmarit de fapt legiuitorul.
Partea a Il-a. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 347
b) art. 715-719 CC se aplica clauzelor contractuale preformulate si atunci cand
acestea sunt determinate pentru folosinta de singura data, in masura in care
consumatorul nu a putut influenta continutul prevede- rilor din cauza
preformularii lor;
c) la aprecierea defavorizarii disproportionate, conform art. 716, alin. (1) si (2)
CC, se iau in consideratie si imprejurarile existente la incheierea
contractului (art. 720, alin. (4) CC).
5) Legea exclude aplicarea art. 712-719 CC contractelor din domeniul dreptului
muncii, mostenirii, familiei si societatilor comerciale (art. 720, alin. (5) CC).
5. EFECTELE CONTRACTULUI
5.1. Precizari preliminare
Contractele civile sunt incheiate cu scopul de a produce efecte juridice, adica
pentru a da nastere, a modifica, a transmite sau a stinge raporturi juridice
obligationale. Obligatia civila apare ca un raport juridic intre subiecte determinate,
fiecarui subiect revenindu-i drepturi ori obligatii, sau, dupa caz, atat drepturi, cat si
obligatii.
Efectele contractului sunt dominate de doua principii: principiulforfei obligatorii
a contractului si principiul relativitatii efectelor contractuluf
2
. Principiul fortei
obligatorii a contractului domina asupra efectelor acestuia intre partile contractante,
iar principiul relativitatii efectelor contractului se refera la efectele lui fata de tertele
persoane, care n-au participat la incheierea contractului.
Examinarea efectelor contractului implica abordarea urmatoarelor aspec- te
principale:
a) interpretarea contractului in vederea stabilirii continutului sau;
b) efectele contractului intre partile contractante;
c) efectele contractului in raporturile cu persoanele care nu au calitatea de parti
contractante;
d) modificarea si desfiintarea (rezolutiunea, rezilierea si revocarea) con-
tractului.
72
Pentru analiza acestor principii a se vedea: T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 110-117; C.
Statescu, C. Birsan, op. cit, p. 64-73; L. Pop, op. cit. p. 59-63, 97-102; I. Adam, op. cit., p. 76-86,
114-120; A. Benabent, op. cit., p. 159-169.
348 D R E P T C I V I L
5.2.lnterpretarea contractuiui
Consideratii generale
Interpretarea contractuiui este operatia logico-juridica prin care se deter- mina
continutul concret al contractuiui, existenta, sensul si intinderea exacta a obligatiilor
contractuale, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in corelatie cu vointa
lor interna.
Interpretarea contractuiui se face mai des cu prilejul solutionarii de catre instanta
de judecata a unui litigiu izvorat dintr-un contract. Necesitatea inter- pretarii
contractuiui apare fie atunci cand clauzele contractuiui sunt incomplete, neclare sau
contradictorii, fie atunci cand termenii juridici sunt utilizati gresit sau impropriu, fi e
atunci cand vointa declarata nu corespunde vointei reale a partilor. Finalitatea
interpretarii este de a inlatura obstacolele rezultate din deficientele mentionate, in
vederea executarii contractuiui in conformitate cu acordul real al vointelor partilor.
Inainte de a trece la interpretarea contractuiui, instanta de judecata trebuie sa
constate existenta lui. Desi interpretarea contractuiui este strans legata cu proba lui,
ea nu se confunda cu aceasta. Dovada existentei contractuiui incumba partilor
contractante, potrivit normelor legale referitoare la probe. Interpretarea contractuiui
se face de catre instanta de judecata dupa alte reguli decat cele referitoare la probe.
Interpretarea contractuiui este strans legata de operatia de calificare juri- dica a
contractuiui. Dup& cum s-a indicat deja, contractele sunt clasificate in diferite
categorii, care sunt supuse regulilor specifice. Operatia de calificare consta in
plasarea contractuiui in categoria corespunzatoare continutului sau. Acest lucru
presupune stabilirea daca este vorba de vanzare, donatie, schimb, locatiune etc.,
deoarece fiecare dintre aceste operatiuni este supusa unui regim juridic diferit.
asemenea definire a contractuiui in raport cu categoriile juri dice existente implica ea
insasi operatie de interpretare, pentru a se identifica elementele definitorii in baza
carora sa se poata determina categoria din care face parte contractul respectiv.
Interpretarea contractuiui este, deci, operatie prealabila ce permite calificarea lui.
De multe ori calificarea contractuiui nu este suficienta, intrucat neclarita- tea,
echivocul si obscuritatea clauzelor lui pot persista. De aceea, interpretarea trebuie sa
se desfasoare in continuare. In afara de aceasta, trebuie sa avem in ve- dere ca
incadrarea juridica a contractuiui intr-o anumita categorie atrage dupa sine efectele
juridice proprii acestei categorii, care pot constitui si ele obiect de interpretare. In asa
fel, interpretarea se infatiseaza ca un proces continuu care se intrepatrunde cu
procesul de calificare, ambele avand aceeasi finalitate - sta-
Partea a H-a. T E R 1 A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 349
bilirea naturii juridice a contractului, precizarea continutului concret al aces tuia, a
sensului si intinderii lui, a obligatiilor pe care le genereaza.
Reguli de interpretare
Legea prevede unele reguli de care urmeaza sa se conduca instanta in opera sa de
interpretare. Regulile de interpretare prezinta urmatoarele carac- teristici:
nu sunt imperative, ci numai sfaturi si mdrumari pentru a suplini in-
suficientele contractului;
sunt subsidiare, in sensul ca daca termenii contractului sunt clari, precisi,
acestia nu pot fi nesocotiti sub pretextul interpretarii lor; au caracter
subiectiv, in sensul ca scopul acestor reguli este de a des- coperi vointa reala
a partilor contractante
73
.
a) Tinand cont finalitatea sa, interpretarea este dominate de principiul bunei-
credinte (art. 725, alin. (1) CC). Aceasta prevedere este continuare logica a
regulilor generale potrivit carora participantii la raporturile juridice civile trebuie sa
isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile cu buna-credinta (art. 9, alin. (1)
CC); debitorul si creditorul unei obligatii trebuie sa se com- porte cu buna-credinta
si diligenta la momentul nasterii, pe durata existentei, la momentul executarii si
stingerii obligatiei (art. 513, alin. (1) C. Civ.). Interpretarea contractului trebuie sa
asigure ca ceea ce s-a convenit sa se execute intocmai, in mod onest, loial, fara dol
sau frauda.
b) Prioritatea vointei reale a partilor. Legea stabileste ca interpretarea
contractului se face dupa intentia comuna a partilor, fara a se limita la sensul literal al
termenilor utilizati (art. 725, alin. (2) CC). Aceasta inseamna ca inter pretarea trebuie
sa se faca pornindu-se de la vointa reala a partilor i nu de la cuvintele in care acest
acord a fost exprimat. Prioritatea vointei reale a partilor insa nu inlatura importanta
declaratiei de vointa. Se prezuma, pana la proba contrara, ca vointa declarata in
contract reflecta vointa reala a contractantilor. Sarcina de a dovedi ca vointa reala nu
corespunde cu vointa declarata revine partii interesate. Proba in cauza se face prin
orice mijloace de dovada.
Daca pSrtile au folosit termeni nepotriviti fie pentru a califica insu?i contractul,
fie pentru determinarea unor clauze ale acestuia, instanta de judecata poate inlatura
titlul dat contractului de catre parti, atribuindu-i calificarea si efectele pe care le
indica vointa reala a partilor, stabilita prin interpretare.
73
I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, op. cit., p. 76; I. Adam, op. cit., p. 68-69.
350 D R E P T C I V I L
Astfel, daca partile au denumit contractul ca fiind un comodat (imprumut pentru
folosinta), in functie de continutul clauzelor cuprinse in el poate sa se constate ca, de
fapt, este vorba de locatiune, daca se prevede plata unei sume de bani (chirie)
pentru folosinta bunului, intrucat comodatul este prin esenta un contract cu titlu
gratuit.
Stabilirea vointei reale a partilor se face luandu-se in consideratie toti fac- torii
care influenteaza interpretarea contractului: natura lui, circumstantele in care a fost
incheiat, interpretarea care este data acestuia de catre parti sau care poate fi dedusa
din comportamentul lor de pana la si de dupa incheierea contractului, precum i
uzantele (art. 726 CC).
Discrepantele dintre vointa reala si cea declarata nu trebuie sa se confunde cu
simulatia contractului, cand partile, in mod intentionat, urmaresc sa mas - cheze
existenta unui act juridic real, dar ascuns, printr -un act juridic aparent, simulat.
Simulatia presupune intotdeauna doua contracte diferite, deci doua manifestari de
vointa, pe cand in situatia analizata se interpreteaza un unic contract.
c) Efectele nestipulate (implicite). Interpretarea contractului se face por- nindu-
se de la consideratia ca acesta produce nu numai efecte stipulate expres de parti, dar
i efecte care, conform naturii contractului, rezulta din lege, din uzante sau din
principiul echitatii (art. 727 CC). Aceasta regula de interpretare reiese din prevederile
art. 668 CC, analizate anterior
74
.
In general, daca partile au omis sa includa in contract unele clauze obisnuite,
acestea pot fi prezumate ca fiind avute in vedere in mod tacit de catre parti. De
asemenea, daca partile n-au prevazut anumite clauze pe care trebuie sa le includa un
contract de acest gen, se prezuma ca ele au inteles sa se supuna aplicarii normelor
supletive ale legii care reglementeaza materia in cauza. Refe- ritor la normele legale
in cauza, s-a estimat ca ele sunt expresia vointei probabile a partilor, care vin sa
suplineasca vointa lor reala in cazul tacerii lor. Aceste dispozitii pot fi inlat urate
printr-o clauza contrara, dar, in cazul tacerii, ele se vor aplica in mod necesar.
Traducand mai curand conceptia legislatorului decat cea a partilor, care deseori nu se
gandesc la chestiunea in cauza, aceste dispozitii vin sa completeze contractul
75
.
Astfel, daca partile au cazut de acord cu privire la bunul ce urmeaza a fi vandut,
precum si la pretul lui, contractul de vanzare-cumparare este incheiat si se considera
ca el cuprinde toate normele supletive cu privire la acest contract prevazute de
legislatia civila.
74
A se vedea: p. 4.3 al prezentului capitol.
75
A. Benabent, op. cit., p. 187.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A f l l L O R 351
d) Interpretarea coordonata a clauzelor. Clauzele oricarui contract alca- tuiesc
un tntreg. De aceea clauzele i expresiile utilizate de parti nu trebuie sa fie privite
izolat, ci facand parte integranta din contextul general. Toate clauzele contractuiui se
interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din contractul
intreg. Numai aa este posibila determinarea vointei reale a partilor. In acest sens art.
728 CC dispune ca clauzele contractuale se interpreteaza in contextul intregului
contract.
e) Interpretarea utila. Legea dispune ca clauzele contractuiui se interpreteaza in
sensul in care pot produce efecte, dar nu in sensul in care nu ar produce nici un efect
(art. 729, alin. (1) CC), deoarece nu se poate concepe ca partile au stipulat clauza,
fara a fi urmarit sa produca efecte. In doctrina s-a relevat ca orice contract reprezinta
un efort uman si utilitate sociala, care au pretul lor i merita a fi, in masura
posibilitatii, salvgardate
76
.
f) Interpretarea termenilor polisemantici. Pornind de la prevederile art. 729,
alin. (2) CC, cand un termen utilizat in contract poate avea doua intele- suri, ambele
susceptibile de a produce efecte, el se interpreteaza in intelesul care se potriveste mai
mult naturii contractuiui.
g) Alte reguli de interpretare:
daca partile includ in contract un exemplu pentru facilitarea intele- gerii
unor clauze, intinderea obligatiei nu se limiteaza la exemplul dat (art. 730
CC);
clauzele contractuiui se refera numai la obiectul contractuiui, oricat de
generali ar fi termenii folositi in el (art. 731 CC); neclaritatile din conditiile
contractuale standard se interpreteaza in defavoarea partii care le-a formulat
(art. 732, alin. (1) CC)
77
;
- in caz de dubiu, contractul se interpreteaza in favoarea celui care a contra ctat
obligatia si in defavoarea celui care a stipulat -o. In toate cazurile, contractul
se interpreteaza in favoarea aderentului sau a con- sumatorului
78
.
76
J. Carbonnier, op. cit., p. 279.
77
Clauzele contractuale standard au fost examinate in p. 4. 4 al prezentului capitol.
78
Privitor la aderent si consumator a se vedea p. 2. 9 al prezentului capitol.
352 D R E P T C I V I L
5.3. Efectele contractului intre partile contractante
5.3.1. Principiul fortei obligatorii a contractului
Principiul fortei obligatorii a contractului (exprimat prin adagiul la- tin pancta
sunt servanda) si-a gSsit formula clasicS in Codul civil francez (art. 1134):
conventiile legal formate tin locul legii pentru cei care le-au incheiat. Acest
principiu este unui universal; el nu este propriu numai dreptului francez, ci isi gSseste
reflectarea, intr-o forma sau alta, in toate sistemele de drept nationale. In legislatia
noastrS el rezulta din prima parte a art. 668, alin. (1) CC: contractul inc heiat legal
obliga partile (...).
In doctrina francezS s-a relevat ca principiul obligativitatii contractelor se
justifies, in primul rand, prin morals, care cere ca orice om sa fie tinut, prin onoarea
si contiinta sa, sa respecte angajamentele sale. In al doilea rand, el se justifica prin
ideile filozofice: respectare cuvantului, adicS a contractului, se explica prin vointa
exprimatS; omul se angajeaza numai de aceea ca a vrut acest lucru
79
.
Totodata, in literatura de specialitate s-a arStat ca obligativitatea contractelor
prezinta importanta fundamentals nu numai in raporturile dintre par tile contractante,
dar si pentru certitudinea si eficienta raporturilor juridice, in general. In climatul de
securitate si ordine juridica ce trebuie sa existe in s ocietate, respectarea contractelor
constituie un deziderat ce se impune in cazul tuturor contractelor, deoarece prin
aceste contracte se realizeazS dreptu- rile subiective juridiceste ocrotite ale
persoanelor fizice sau juridice. De aceea, principiul pacta sunt servanda nu poate fi
fundamentat numai pe cerintele morale ale respectSrii cuvantului dat ori pe cerintele
juridice ale respectSrii vointelor individuale exprimate, ci se inscrie in randul
cerintelor societatii insesi, cerinte intSrite cu puterea pe care dreptul le-o confers.
80

Principiul fortei obligatorii a contractului se manifests prin douS laturi: pozitiva
si negativS. Sub aspect pozitiv, acest principiu inseamnS cS partile trebuie sS
respecte riguros obligatiile lor, dacS una din pSrti nu-si respects angajamentele,
cealaltS este in drept sa cearS executarea efectivS a contractului. Sub aspect negativ,
acest principiu se exprimS prin aceea ca pSrtile nu pot des- fiinta in mod unilateral
ceea ce a fost convenit de comun acord. derogare de la contract sau modificare a
lui vor trebui sS facS obiectul unui nou acord.
79
Ph. Delebecque, F. -J. Pansier, op. cit., p. 200.
80
C. Statescu, C. Birsan, op. cit, p. 65.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A L I G A T 1 1 L R
353
Din aceste consideratii, se poate estima ca forta obligatorie a contractului are
urmatoarele consecinte.
1) Partile contractante sunt tinute sa execute intocmai prestatiile la care s-au
obligat. Executarea prestatiilor trebuie sa aiba loc in conditiile stabilite de parti in
contract. Creditorul are dreptul sa utilizeze toate mijloacele juridice oferite de lege
pentru a obtine executarea in natura a prestatiilor datorate de catre debi tor. Atunci
cand executarea in natura nu mai este posibila, obligatia debitorului de a executa
prestatiile sale contractuale se transforma in obligatia de despagu- bire a creditorului
conform regulilor privind raspunderea contractuala.
2) Obligatiile contractuale trebuie safie executate cu buna-credinta. Principiul
executarii cu buna-credinta care este comun obligatiilor in general (a se vedea art.
772, alin. (2) CC), in materia contractelor se concretizeaza in doua obligatii ce revin
partilor contractante:
obligatia de loialitate si
obligatia de cooperare
81
.
Obligatia de loialitate impune partilor contractante abtinerea de la savar- sirea
oricaror actiuni dolosive sau culpabile in executarea prestatiilor.
Debitorul este obligat sa execute in mod onest si complet prestatiile sale, in-
clusiv sa depuna eforturile necesare in vederea asigurarii obtinerii de catre creditor a
avantajelor la care acesta se asteapta de la executarea contractului. Astfel, in
contractele de transport, in care nu este prevazut nici un termen de executare a
prestatiei de catre caraus, jurisprudent, bazandu-se pe notiunea de buna-cre- dinta,
estimeaza ca acest termen trebuie sa fie, in orice caz, rezonabil.
Creditorul, la randul sau, nu trebuie sa faca nimic din ceea ce 1-ar pune pe
debitor, in cadrul executarii contractului, intr -o situatie mai grea decat cea normals.
Obligatia de loialitate ii interzice creditorului sa abuzeze de situatia sa, ca, de
exemplu, atunci cand locatorul profita de incalcare neinsemnata din partea
locatarului pentru a obtine reziliere profitabila a contractului de locatiune.
De asemenea, s-a remarcat ca obligatia de loialitate presupune indatorirea
partilor de a se informa reciproc pe toata durata executarii contractului
82
.
Obligatia de cooperare (colaborare)
&i
. Un contract trebuie privit nu numai ca un
punct in care se intalnesc interese diferite, ci si ca un proiect comun la
81
A se vedea: Ph. Delebecque, F. -J. Pansier, op.cit., p. 186-191; A. Benabent, op. cit., p. 192-194;
L. Pop, op. cit. p. 62-63; I. Adam, op. cit., p. 77-78.
Referitor la obligatia de informare, a se vedea i p. 4.3.
83
In acest sens art. 5. 1.3 al Principiilor Unidroit (red. 2004) stipuleazS ca partile au intre ele
obligatia de a colabora in executarea obligatiilor lor, atunci cand, in mod rezonabil, se pot astepta
la aceasta.
3 5 4 D R E P T C I V I L
care partile trebuie sa colaboreze. Obligatia de cooperare consta in indatori - rea
partilor de a facilita reciproc executarea contractuiui in vederea asigurarii echilibrului
prestatiilor. Fiecare parte trebuie sa se comporte in asa mod meat sa evite efectuarea
unor cheltuieli inutile de catre cocontractant. Astfel, trans- portatorul trebuie sa
aleaga calea cel mai pu^in costisitoare pentru clientul sau. Obligatia de cooperare se
invedereazS mai pronun^at in contractele bazate pe increderea reciprocal intr-un
contract de societate civila to^i asociatii trebuie sa colaboreze la activitatea societatii
in vederea realizarii scopului propus.
3) Contractul nu poate fi modificat sau desfiinfat prin voin\a uneia dintre partile
contractante. Legea dispune ca contractul poate fi modificat sau rezol - vit numai in
conformitate cu clauzele sale ori prin acordul partilor, daca legea nu prevede altfel
(art. 668, alin. (3) CC). Aceeasi idee este reluata in art. 733 CC: contractul nu poate
fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decat in temeiuri prevazute de lege sau prin
acordul partilor. Prin urmare, desfiintarea contractuiui se poate produce doar atunci
cand legea prevede asemenea posibilitate sau atunci cand partile convin in acest
sens. Aceasta prevedere este una din modalitatile realizarii principiului autonomiei
vointei partilor. In ea ii gaseste reflectarea simetria existenta intre modul de
incheiere a contractuiui i modul de desfiin^are a lui. Deoarece contractul este
rezultatul unui acord de vointa, el poate fi desfiin^at tot printr -un acord de vointa.
Prin exceptie de la regula generala invocata, contractul poate fi modificat sau
desfiinfat i altfel decat prin acordul partilor. Aceste situatii vor fi tratate in p. 5.8.
Principiul fortei obligatorii a contractuiui este valabil pe toata durata exis - tenfei
contractuiui. Atunci insa cand un contract este incheiat pe un termen, expirarea
acestuia duce la ineficienta contractuiui; din acest moment partile, in principiu, nu
mai au drepturi i obligatii. Totusi, exists cazuri in care efectele contractuiui pot fi
prelungite. In acest sens se disting urmatoarele situatii:
- prorogarea contractuiui, care reprezinta prelungirea, prin acordul pSr - ^ilor,
a termenului convenit initial, inaintea expirarii lui. In acest caz este de fa^a
modificarea unei clauze contractuale - cea referitoare la termen;
tacita reconducfiune, care reprezinta prelungirea contractuiui fara acordul
expres al pSrtilor. Un exemplu in acest sens este contractul de locatiune,
pentru care legea prevede ca, daca raporturile contractuale continua in mod
tacit dupa expirarea contractuiui de locatiune, acesta se considera prelungit
pe un termen nedeterminat (art. 904, alin. (1) CC). Prin urmare, un asemenea
contract este prelungit prin efectul
Partea all-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 355
rehinoirea contractului, care reprezinta un acord, la expirarea contractului,
in vederea incheierii unui nou contract, dar in aceleasi conditii ca si
contractul initial. Acest acord poate fi expres sau tacit si poate rezulta dintr-o
clauza stipulate in contractul initial de genul: contractul se va reinnoi din an
in an, daca partile nu vor conveni altfel.
Este important de retinut ca forta obligatorie a contractului se impune nu numai
partilor contractante, dar si instantei judecatoresti. In cazul in care debitorul nu-si
executa de buna-voie obligatia asumata, creditorul este in- dreptatit sa se adreseze
instantei judecatoresti, aceasta fiind tinuta sa respecte continutul contr actului.
5.3.2. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice
Consideratii generale
Caracteristica esentiala a contractelor sinalagmatice
84
consta in caracterul
reciproc si interdependent al obligatiilor partilor contractante: fiecare dintre parti are,
concomitent, fata de cealalta parte, atat calitatea de debitor, cat si pe cea de creditor;
obligatia ce revine uneia dintre parti isi are cauza juridica in obligatia reciproca a
celeilalte parti.
Din reciprocitatea si interdependent obligatiilor partilor decurg anumite efecte
specifice:
a) obligatiile reciproce ale partilor, in principiu, trebuie sa fie executate
simultan. De la aceasta regula fac exceptie acele contracte care, prin efectul
legii, prin natura lor sau prin acordul partilor, se executa altfel. Oricare parte
contractanta are dreptul sa refuze executarea obligatiei proprii atata timp cat
cealalta parte, care pretinde executarea, nu executa propriile sale obligatii ce
rezulta din acelasi contract. Aceasta po- sibilitate poarta denumirea de
exceptie de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti contractus);
b) daca una dintre parti nu-si executa culpabil obligatiile, cealalta parte este
indreptatita la rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului
85
;
c) in cazul in care nu poate cere rezolutiunea contractului pentru neexe- cutarea
culpabila a obligatiilor de catre debitor, creditorul are dreptul la reducerea
proportionate a obligatiei sale corelative (art. 746 CC);
84
Referitor la contractul sinalagmatic a se vedea p. 2.2 al prezentului capitol.
85
Rezolutiunea si rezilierea contractului vor fi tratate in p. 5.5 al prezentului capitol.
3 5 6 D R E P T C I V I L
d) daca parte se. afla in imposibilitate de a executa contractul, cealalta parte
este eliberata de executarea obligatiilor sale si contractul in- ceteaza. In
asemenea situatii se pune problema suportarii riscurilor contractuiui.
Exceptia de neexecutore a contractuiui
Legea dispune cS persoana obligata in baza unui contract sinalagmatic este in
drept sa refuze executareapropriei obligatii in masura in care cealalta parte nu-si
executa obligatia corelativti, daca nu s-a obligatsa executeprima sau daca aceasta
obligatie nu rezulta din lege sau din natura obligatiei (art. 705, alin. (1) CC).
Exceptia de neexecutare a contractuiui este definite ca un mijloc de apara - re
aflat la dispozitia uneia dintre partile contractuiui sinalagmatic, in cazul in care i se
pretinde executarea obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pre- tinde aceastg,
executare sa-si execute propriile obligatii
86
. Astfel, cumparatorul poate refuza plata
pretului at at a timp cat vanzatorul nu executa obligatia de predare a bunului,
antreprenorul poate refuza sa continue lucrul, atata timp cat clientul nu-1 remunereaza
pentru lucrarile deja efectuate etc.
Exceptia de neexecutare poate fi invocata daca sunt intrunite cumulativ
urmatoarele conditii:
sa existe neexecutare, fie ea chiar partiala, dar importanta, a obligatiilor
contractuale;
- obligatiile reciproce ale partilor sa-si aiba temeiul in acelasi contract. Nu
este posibila invocarea exceptiei de catre parte pe motiv ca cealalta parte
nu si-a indeplinit obligatie ce rezulta dintr-un alt contract decat cel in
cauz5;
- neexeeutarea s.a. nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de
neexecutare,. ci sa fie determinata de alta imprejurare care nu-i este
imputabilii;
partea care invoci exceptia de neexecutare sa nu fie obligata sa execute
prima, obligatie ce ar putea rezulta din acordul partilor, din lege sau din
natura obligatiei.
TbtOsdata, legea pune la dispozitia partii care este obligata sa execute pri ma
mijloace de aparare a intereselor sale in cazul in care aceasta este indrepta- tita si
creada ca cealalta parte nu-si va executa obligatiile. Potrivit art. 706 CC, partea
obligata si presteze prima poate refuza executarea obligatiei daca, dupa
86
C. Statescu,. G. Birsan, op. cit., p. 92.
Partea a II-. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 5 7
incheierea contractului, apar indicii ca dreptul sau la contraprestatie este peri - clitat
de imposibilitatea executarii obligatiei de catre cealalte parte. In asemenea cazuri
partea obligate sa presteze prima poate stabili un termen rezonabil, in care cealalta
parte sa execute treptat contraprestatia sau sa ofere garantii
87
privind executarea
obligatiei. Dispozitii similare sunt cuprinse in art. 736 CC, conform caruia partea
care, pornind de la circumstante concrete, considera in mod rezonabil ca va exista
neexecutare esentiale din partea celeilalte parti, poate cere garantarea suficienta a
executarii corespunzatoare si poate sa sus- pende pentru aceasta perioada executarea
propriei obligatii.
Exceptia de neexecutare se invoca direct intre partile contractante, fara a fi
necesar sa se pronunte instanta judecatoreascS. De asemenea, nu este necesare
punerea in intarziere a celeilalte parti. Este posibil insa ca partea contra careia se
invoca exceptia sa sesizeze inst anta de judecata, dace considera ca in- vocarea ei s-a
facut in mod abuziv. De exemplu, cel caruia i se opune exceptia de neexecutare poate
cere instantei sa constate ca neexecutarea se datoreaza faptei insesi a celui care
invoca exceptia.
Exceptia de neexecutare are ca efect suspendarea (provizorie) a fortei obli gatorii
a contractului. Ea poate fi considerate, in acelasi timp, ca mijloc de ape- rare a partii
care invoca si ca mijloc de presiune asupra celeilalte parti pentru a obtine
executarea contractului. Insa ea nu rezolva definitiv problema neexe- cutarii, intrucat
contractul, fiind pur si simplu suspendat, ramane valabil.
In literatura de specialitate franceza s-a relevat ca exceptia de neexecutare fiind
un mijloc de justitie private, un fel de legitime aparare contractuala, comporte
atat avantaje, cat si riscuri. Printre avantaje se numera: supletea, rapiditatea si
eficacitatea. Cat priveste riscurile, se mentioneaza ce partea care invoce aceaste
exceptie ar putea se abuzeze de ea sau s-o foloseasce ca pretext pentru a se eschiva de
la propriile obligatii. In acest sens jurisprudent cere riposte pe mesure. Problema
nu se pune in cazul neexecutSrii totale. Insa in cazul neexecutarii partiale
contractantul va putea suspenda propria prestatie doar in mod proportional. Astfel, in
materia contractului de locatiune, iurisprudenta refuze locatarului dreptul de a
suspenda plata chiriei atunci cand locatorul nu-si execute obligatia de mentinere a
starii bunului inchiriat (a se vedea art. 878, alin. ( 1) CC), intrucat locatarul continua
se beneficieze de bun, ceea ce tine de esenta locatiunii. Situatia va fi diferita in cazul
in care ne- indeplinirea obligatiei de mentinere a starii bunului il face neutilizabil
88
.
87
Cu privire la garantii a se vedea capitolul XIII al prezentei lucrari.
88
A. Benabent, op. cit., p. 237.
Riscurile contractuale
Problema riscurilor contractuale se pune in situatia in care, dintr -o impre- jurare
independents de vointa partilor, una dintre parti se afla in imposibili- tate de a-si
executa obligatia. Atunci cand obligatie contractuala nu poate fi executata datorita
unui eveniment de forta majora, deci independent de orice culpa, ea se stinge. Aceasta
regula generala este consacrata de art. 663, alin. (1) CC: obligatia se stinge prin
imposibilitatea executarii daca imposibilitatea se datoreaza unei imprejurari pentru
care debitorul nu raspunde.
In contractele sinalagmatice se pune problema de a sti daca partea cealalta
ramane tinuta sa-si execute obligatia ce-i revine, data ce ea nu mai poate primi
contraprestatia la care se atepta, ori, dimpotriva, ea este exonerata de obligatia sa.
Bunaoara, un imobil pe care proprietarul 1-a inchiriat a fost di- strus de un caz de
forta majora; locatorul este eliberat de obligatia de a acorda locatarului folosinta
imobilului respectiv. Care este situatia locatarului in aceasta ipoteza: va fi el scutit de
obligatia de a plati chiria, sau dimpotriva, el va fi tinut sa plateasca chiria pe toata
durata contractului?
Cu alte cuvinte, cine suporta riscurile imposibilitatii fortuite de executare a
obligatiilor uneia dintre parti? Daca locatarul, in exemplul dat, desi nu poate primi
contraprestatia celeilalte parti, ar fi totusi obligat sa execute prestatia sa, ar insemna
ca partea respectiva suporta riscul, potrivit regulii consacrate in doctrina sub formula
res perit creditori. Daca, din contra, drept consecinta a imposibilitatii fortuite de a
executa obligatia contractuala, cealalta parte este si ea scutita de obligatia sa, at unci
partea a carei obligatie este imposibil de executat va trebui sa suporte riscurile,
potrivit regulii res perit debitori.
Solutia consacrata de legislatia noastra se gaseste in art. 663, alin. (3) ?i 707,
alin. (1) CC. Astfel, art. 663, alin. (3) prevede ca debitorul care este in imposibilitatea
de a-si executa obligatia nu poate pretinde executarea unei obligatii corelative de
catre creditor. Aceeasi idee este reluata in art. 707, alin. (1): daca prestatie din
contractul sinalagmatic devine imposibi la din motive indepen- dente de parti, cea care
trebuie sa execute prestatia devenita imposibila pierde dreptul de a cere executarea
obligatiei corelative. Prin urmare, regula este res perit debitori: riscul este suportat de
catre partea a carei obligatie, datorita unei cauze independente de vointa sa, nu mai
poate fi executata.
Temeiul regulii res perit debitori rezida in caracterul reciproc si interdependent
al obligatiilor in contractul sinalagmatic: obligatia fiecarui contrac- tant este cauza
executarii obligatiei de catre celalalt contractant. Imposibili tatea fortuita de executare
a obligatiei debitorului lipseste de cauza obligatia creditorului. Cu alte cuvinte,
imposibilitatea executarii obligatiei uneia dintre
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 359
parti lipseste de suport juridic obligatia celeilalte parti, care, astfel, nu va mai trebui
sa fie executata.
Legea reglementeaza unele aplicatii ale acestei reguli. Astfel:
in materia contractului de locatiune, conform art. 903, lit. (b) CC, in cazul
pieirii bunului inchiriat contractul inceteaza de plin drept. In acest caz,
locatorul, fiind debitorul unei obligatii imposibil de executat
- acordarea folosintei unui bun - suporta riscul contractului (nu mai poate
pretinde chiria);
in materia contractului de antrepriza, art. 956, alin. (1) CC. prevede ca riscul
pieirii sau deteriorarii fortuite a obiectului contractului pana la receptionarea
lui il suporta antreprenorul, ceea ce inseamna ca acesta nu va putea pretinde
de la client plata pentru munca depusa;
- in materia contractului de instrainare a bunului cu conditia intreti - nerii pe
viata, din interpretarea art. 844 si 855 CC. reiese ca doban- ditorul, aflat in
imposibilitatea executarii obligatiilor contractuale in virtutea unor
circumstante independente de vointa lui, suporta riscul contractului prin
faptul ca va fi tinut sa restituie beneficiarului intreti - nerii bunul dobandit
sau valoarea lui, neputand sa pretinda restituirea valorii intretinerii prestate.
In situatia in care obligatia a devenit numai partial imposibil de executat regula
consacrata de legislatia noastra este formulata in art. 663, alin. (4) si 707, alin. (1)
CC. Astfel, conform art. 664(4), daca debitorul a executat partial obligatia care a
devenit imposibil de executat, creditorul este tinut sa execute obligatie corelativa
pana la concurenta imbogatirii sale, iar art. 707, alin. (1) prevede ca, in cazul in care
imposibilitatea este partiala, obligatia corelativa se reduce corespunzator.
In literatura de specialitate s-a propus si alta solutie - incetarea in in- tregime a
contractului atunci cand ceea ce ar putea fi executat din obligatia debitorului nu
asigura nici macar partial satisfacerea scopului pentru care contractul a fost incheiat;
riscul contractului va fi suportat in intregime de debitorul obligatiei imposibil de
executat.
Ce solutie se impune in situatia in care, desi parte a contractului nu si -a
executat obligatia din cauza imposibilitatii fortuite, cealalta parte si -a executat totusi
obligatia corelativa? Art. 663, alin. (3) CC. prevede ca debitorul aflat in
imposibilitatea de executare trebuie sa restituie tot ceea ce a primit. Art. 707, alin. (3)
precizeaza, in acest sens, ca restituirea a ceea ce este prestat se poate cere in
conformitate cu regulile privind imbogatirea fara justa cauza.
Suportarea riscurilor in contractele sinalagmatice translative de proprietate.
360 D R E P T C I V I L
In cadrul acestor contracte trebuie sa se tina cont ca pot interveni, con- comitent,
atat riscul pieirii fortuite a bunului, cat si riscul imposibilitatii de executare a
contractului. Cat priveste riscul pieirii fortuite a bunului, regula consacrata in
legislatie este aceea ca in cazul contractelor translative de propri - etate riscul
contractului il suporta acea parte care avea calitatea de proprietar al bunului la
momentul pieirii fortuite a acestuia - res perit domino. Aceasta regula rezulta din
prevederile art. 318 CC: riscul pieirii sau deteriorarii fortuite a bunului il suporta
proprietarul, daca legea sau contractul nu prevede altfel.
Este cazul, spre exemplu, contractelor translative de proprietate, cand bunul ce
constituie obiectul contractului piere dintr-o cauza fortuita, adica fara culpa vreuneia
dintre parti. Bunaoara, intr-un contract de vanzare-cumparare a unui bun mobil, dupa
incheierea contractului, dar inainte de predarea bunului catre cumparator, bunul piere
in urma unui eveniment de forta majora. Va putea oare vanzatorul sa pretinda plata
pretului de la cumparator?
Daca e sa admitem ca vanzatorul are acest drept, aceasta ar insemna ca riscul
contractual este suportat de cumparator, care este creditorul obligatiei imposibil de
executat - res perit creditori. Daca admitem ca vanzatorul nu are acest drept, atunci
riscul contractual este suportat de vanzator, care este debi - torul obligatiei imposibil
de executat - res perit debitori.
In situatia data trebuie de avut in vedere regulile privind momentul do- bandirii
dreptului de proprietate. Astfel, conform art. 321, alin. (1) CC, dreptul de proprietate
este transmis dobanditorului in momentul predarii bunului mobil, daca legea sau
contractul nu prevede altfel. In baza acestei reguli, riscul contractual il va suporta
vanzatorul, deoarece el este proprietarul bunului vandut pana in momentul predarii
bunului. El va suporta atat riscul pieirii bunului, conform regulii res perit domino, cat
si riscul neexecutarii contractului conform regulii res perit debitor?
9
.
In cazul contractelor ce au ca obiect bunuri imobile, vanzatorul va suporta
riscurile pana in momentul inscrierii dreptului de proprietate a cumparato- rului in
registrul bunurilor imobile, intrucat, potrivit art. 321, alin. (2) CC, in cazul bunurilor
imobile, dreptul de proprietate se dobandeste la data inscrierii in registrul bunurilor
imobile, cu exceptiile prevazute de lege.
89
De remarcat ca in alte sisteme de drept solutia este diferita. Astfel, conform legislatiilor Frantei si
Romaniei, in exemplul dat riscul il va suporta cumparatorul, deoarece el devi ne proprietar din
momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu i - fost predat, fiind obligat sa achite pretul
bunului pierit (a se vedea: A. Benabent, op. cit., p. 230-231; C. StStescu, C. Birsan, op. cit., p.
101-102).
Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 361
5.4. Efectele contractuiui in raporturile cu persoanele care
nu au calitatea de parti contractante
5.4.1. Principiul relativitatii efectelor contractuiui
Formularea principiului
Art. 668, alin. (2) CC prevede: contractul produce efecte numai intre parti, daca
legea nu prevede altfel. Acesta este principiul relativitatii efectelor contractuiui. El
rezulta indirect si din principiul fortei obligatorii a contractuiui. Potrivit acestui
principiu, contractul nu poate produce efecte decat intre partile contractante, in sensul
ca el nu poate genera drepturi si obligatii in folosul si, respectiv, in sarcina altor
persoane. Nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane, la fel cum drepturile
aparute din contract apartin si profita partilor contractante, care au calitatea de
titulare ale lor. Nimeni nu poate asuma obli gatii si dobandi drepturi printr-un contract
la a carui incheiere nu si-a dat con- simtamantul. Acest principiu isi gaseste
justificarea in insasi natura contractuiui, care este un acord de vointa. Daca este firesc
ca cineva sa devina debitor sau creditor prin manifestarea lui de vointa, tot atat de
firesc este ca nimeni sa nu poata deveni debitor sau creditor printr-un contract fara
vointa sa.
Ca exceptie de la principiul evocat, printr-un contract partile pot prevedea
drepturi in folosul unei alte persoane: este cazul contractuiui in beneficiul ter - tei
persoane (care va fi analizat mai jos).
Domeniul de aplicare a principiului relativitatii contractuiui. Parti. Terti.
Categorii intermediare. Partile sunt persoane fizice sau juridice care au incheiat,
direct sau prin reprezentare, contractul.
Tertii sunt persoanele straine de contract, care nu au participat nici direct, nici
prin reprezentare la incheierea contractuiui.
Exista categorie intermediary de persoane care nu au participat la incheierea
contractuiui nici direct, nici prin reprezentare. Este categoria asa-numiti- lor
succesori ai partilor, numiti si avanzi cauza. Notiunea de succesor aici este folosita
in alt sens decat in dreptul succesoral. Acestea sunt persoanele care detin toate sau
parte din drepturile lor de la alta persoana, numita autor si care, cu privire la acele
drepturi, iau locul autorului, avand aceeasi pozitie ca acesta din urma.
Succesorii partilor sau avanzii cauza reprezinta categorie intermediary de
persoane, deoarece se aseamana cu partile, in sensul ca efectele contractuiui se
produc si fata de ele, si se aseamana cu tertii, intrucat nu au participat la incheierea
contractuiui. Din categoria succesorilor fac parte: succesorii uni -
362 D R E P T C I V I L
versali, succesorii cu titlu universali, succesorii cu titlu particular, creditorii
chirografari ai partilor.
Succesorii universali sunt acele persoane care dobandesc totalitatea drep- turilor
si obligatiilor patrimoniale ale autorului lor, considerate ca univer - salitate juridica.
Sunt succesori universali: mostenitorul legal unic al unei persoane, legatarul universal
caruia testatorul i- lasat intregul patrimoniu succesoral, persoanele juridice
primitoare de patrimoniu in caz de reorganiza- re prin fuziune (contopire sau
absorbtie). Succesorii universali devin debitori sau creditori in locul autorilor lor.
Succesorii cu titlu universal sunt acele persoane care dobandesc cota- parte sau
fractiune din patrimoniul autorului lor. Sunt succesori cu titlu uni versal:
mostenitorul legal care a mostenit parte din patrimoniul succesoral, legatarul cu
titlu universal, persoanele juridi ce primitoare de patrimoniu in caz de reorganizare
prin dezmembrare (divizare sau separare). Succesorii cu titlu universal beneficiaza de
drepturi si raspund pentru obligatii in limitele fractiunii pe care au dobandit -o.
Succesorii universali si cu titlu universal primesc, integral sau partial, drepturile
si obligatiile care au apartinut partilor, adica primesc si insusesc toate efectele
contractelor pe care le-au incheiat partile. In acest sens legea prevede ca contractul
produce efecte si pentru succesorii universali sau cu titlu universal daca din lege, din
contract sau din natura obligatiei nu rezulta altfel (art. 668, alin. (2) CC).
De la regula ca succesorii universali si cu titlu universal dobandesc drepturile si
obligatiile autorului sunt urmatoarel e exceptii:
contractele intuitu personae inceteaza, de regula, data cu moartea partii
contractante in considerarea identitatii sau calitatilor careia s -au incheiat.
Efectele lor nu se vor produce fata de succesorii univer sali sau cu titlu
universal. Din aceasta categorie fac parte contractele: de renta viagera, de
mandat, de prestare a unor servicii, de societate civila etc.;
partile pot prevedea expres ca efectele contractului nu se vor trans mite de la
parti catre alte persoane. De exemplu, intr-un contract de locatiune partile
pot stipula ca in cazul in care locatarul va deceda, contractul nu va continua
pentru mostenitorii lui.
Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobandesc un drept
anumit, privit ca un drept de sine statator, si nu ca parte components a unui
patrimoniu. Ei nu dobandesc un patrimoniu sau fractiune de patrimoniu ca in cazul
succesorilor universali si cu titlu universal. Sunt succesori cu titlu particular:
cumparatorul unui bun, donatarul, cesionarul unei creante, per-
Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 363
soana juridica dobanditoare a bunurilor ramase dupa lichidarea unei persoane juridice
dizolvate etc.
In principiu, succesorul cu titlu particular nu raspunde pentru obligatiile si nu
beneficiaza de drepturile pe care autorul le-a dobandit prin contracte cu alte persoane.
Totusi, in doctrina s-a pus problema privind efectele contractelor incheiate de autor
cu alte persoane in cazul in care aceste efecte au legatura stransa, sunt conexe cu
dreptul transmis catre succesorul particular. In acest context s-a relevat ca:
in ceea ce priveste drepturile dobandite de autor prin contract anterior cu
alte persoane, se admite ca de aceste drepturi profita si succesorul cu ti tlu
particular. Conditia necesara este ca aceste drepturi sa fie conexe, sa aiba
legatura stransa cu dreptul transmis. De exemplu, cesionarul unei creante,
care este succesor cu titlu particular, va beneficia, in lipsa unei prevederi
contrare, de garantiile care insotesc acea creanta (gaj, fideiu- siune), pe care
cedentul le-a contractat anterior cu alta persoana; in ceea ce priveste
obligatiile asumate de autor prin contract anterior cu alte persoane, acestea
nu se transmit asupra succesorului cu titlu particular, chiar daca au legatura
cu dreptul transmis. Fata de aceste obligatii succesorul cu titlu particular are
calitatea de tert
90
.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu se bucura de garantie reala a
realizarii dreptului lor de creanta asupra patrimoniului debitorului
91
. Practic, un
asemenea creditor este tert fata de contractul incheiat de debitorul sau. Cu toate
acestea, miscarile care se produc in interiorul patrimoniului debitorului sau, prin
marirea sau micsorarea activului ori pasivului, sunt opo- zabile creditorului
chirografar, care va putea urmari numai acele bunuri ce se afla in patrimoniu la data
cand creanta devine exigibila.
Principiul relativitatii contractului si opozabilitatea contractului fata de terti.
Relativitatea efectelor contractelor nu inseamna ca contractul ar fi lipsit de valoare in
raport cu tertele persoane. Contractul, ca situatie juridica, ca realitate sociala, nu
poate fi ignorat si nesocotit de catre persoanele care nu au participat la incheierea lui.
In acest sens contractul este opozabil tuturor, in-
90
Pentru detalii a se vedea: C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 70-73.
91
In legislatia si doctrina franceza si cea romana creditorului chirografar i se recunoafte dreptul d e
gaj general asupra intregului patrimoniu al debitorului, ce confera posibilita tea de a urmari toate
elementele activului patrimonial (a se vedea: A. Benabent, op. cit., L. Pop, op cit., p. 101,1. Adam,
op. cit., p. 118-120). Notiunea de gaj general nu este con- sacrata in legislatia noastra.
3 6 4 D R E P T C I V I I ,
clusiv tertilor. Acest lucru nu inseamna ca tertele persoane devin obligate prin
contract, ci doar ca situatiile juridice create de el trebuie sa fie respectate.
In doctrina prin opozabilitatea contractuiui, in sens larg, se intelege ca el produce
efecte intre partile contractante si avanzii cauza ai partilor, precum si faptul ca
situatia juridica nascuta din contractul dat trebuie respectata de catre orice persoana
92
.
In acest sens notiunea de opozabilitate a contractuiui este alcatuita din doua
laturi: opozabilitatea contractuiui fata de parti si succesorii partilor si opozabilitatea
contractuiui fata de terti.
Opozabilitatea fata de parti si succesorii lor se confunda cu relativitatea efectelor
contractuiui. A spune ca contractul este opozabil partilor si succe- sorilor lor
inseamna a spune ca el produce efecte juridice. In aceasta ipoteza, cuvintele produce
efecte si este opozabil au acelasi sens.
Cat priveste opozabilitatea fata de terti, aceasta notiune are alta semni- ficatie.
In aceasta ipoteza ea nu se confunda cu relativitatea efectelor contrac tuiui.
Opozabilitatea contractuiui fata de terti consta in obligatia tuturor de a respecta
situatia juridica creata prin contract.
Printre cazurile de opozabilitate a contractuiui fata de terti pot fi numite
urmatoarele:
- invocarea contractuiui fata de un tert, ca titlu de dobandire a unui drept real
sau de creanta. De exemplu, paratul intr-o actiune in re- vendicare poate
invoca contra reclamantului un contract incheiat cu alta persoana, prin care
pretinde ca a dobandit dreptul de proprietate asupra bunului revendicat;
- invocarea contractuiui de catre posesorul de buna-credinta a bunului contra
proprietarului bunului ca dovada pentru a justifica uzucapiu- nea;
invocarea contractuiui ca dovada pentru a justifica marirea patrimo- niului
impotriva unei terte persoane care a introdus actiune inte- meiata pe
imbogatirea fara justa cauza contra partii contractante.
Uneori opozabilitatea contractuiui fata de terti este conditional de anu- mita
publicitate, cum este cazul inregistrarii actelor juridice care au ca obiect bunurile
imobile (art. 214 CC)
93
.
92
A se vedea: L. Pop, op cit., p. 103; I. Adam, op. cit., p. 120.
93
A se vedea p. 2.5 referitor la contractele tnregistrate.
Partea -. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
365
5.4.2. Contractul in folosul unui tert
94

Contractul in folosul unui tert este un contract sau clauza intr -un contract prin
care parte, numita promitent, se obliga fata de cealalta parte, numita stipulant, sa
execute prestatie in favoarea unei terte persoane, numita beneficiar.
Contractul in folosul unui tert, numit i stipulatie pentru altul, reprezinta
exceptie de la principiul relativitati i efectelor contractului, intrucat in cadrul lui iau
nastere drepturi ce apartin unei persoane care are calitatea de tert, prin urmare, care
nu a participat nici direct, nici prin reprezentare la incheierea contractului si nici nu
are calitatea de succesor al partilor.
Codul civil cuprinde reglementari in materia contractului in folosul unui tert in
capitolul V al Titlului II al Car^ii a treia. Art. 721, alin. (1) CC prevede ca partile
unui contract pot conveni ca debitorul (promitentul) sa efectueze prest atia nu
creditorului (stipulantului), ci tertului (beneficiarului), indicat sau neindicat in
contract, care obtine in mod nemijlocit dreptul sa pretinda prestatia in folosul sau.
In afara de prevederile exprese in materia data, legislatia civila contine s i cateva
aplicatii ale acestui contract in diferite materii speciale:
a) in cazul contractului de donatie conditionata, din interpretarea art. 843, alin.
(1) CC rezulta ca donatorul (avand calitatea de stipulant) si dona- tarul
(avand calitatea de promitent) pot conveni in contract ca acesta din urma sa
indeplineasca sarcina (prestatie) in favoarea unei terte persoane;
b) in cazul contractului de renta, art. 847, alin. (3) CC prevede ca renta poate fi
constituita in favoarea unui tert. Astfel, credirentierul are calitatea de
stipulant, debirentierul - pe cea de promitent, iar tertul in favoarea caruia s-a
constituit renta - de beneficiar;
c) in cazul contractului de transport de bunuri, din prevederile art. 1001 si
1002 CC rezulta ca expeditorul (stipulant) poate conveni cu trans - portatorul
(promitent) ca ultimul sa predea incarcatura destinatarului, care nu este parte
la contract (beneficiar);
d) in cazul contractului de asigurare, art. 1301 CC prevede ca asiguratul
(stipulant) poate stipula ca asiguratorul (promitent) sa plateasca suma
asigurata ori despagubirea unui tert (beneficiar).
94
Pentru analiza detaliata a contractului in folosul unui tert a se ve dea: F. Ciutacu, C. Jora, op.
cit., p. 79-113.
366 D R E P T C I V I L
Pe langa conditiile generale de validitate ale oricarui contract (capacitatea
partilor, consimtamantul, obiectul si cauza), contractul in folosul unui tert trebuie sa
indeplineasca si unele conditii specifice:
a) vointa de a stipula in favoarea unei terte persoane trebuie sa fie certa,
neindoielnica; din ea trebuie sa rezulte ca beneficiarul dobandeste dreptul
subiectiv de sine statator de a pretinde promitentului sa execute prestatie in
favoarea sa;
b) persoana beneficiarului trebuie sa fie determinata sau, cel putin,
determinabila. Legea prevede ca nu este obligatoriu ca beneficiarul sa fie
determinat sau sa existe la momentul stipulatiei. Este suficient ca el sa fie
determinabil si sa existe la data executarii contractului (art. 721, alin. (2)
CC). Prin urmare, in calitate de beneficiar poate fi, spre exemplu,
mostenitorul stipulantului sau persoana juridica in curs de constituire.
In legatura cu conditiile de validit ate ale contractului in folosul unui tert se pune
intrebarea daca este sau nu necesara acceptarea beneficiarului. In literatura de
specialitate s-a sustinut ca consimtamantul beneficiarului nu este conditie a
existentei stipulatiei pentru altul. Bineint eles ca dreptul nascut din stipulatie nu poate
fi impus beneficiarului fara acordul lui. De aceea el poate accepta, dar poate si
renunta la dreptul stipulat in favoarea sa. Acceptarea acestui drept nu are efect
constitutiv: dreptul se dobandeste nu in virt utea acceptarii, ci in virtutea contractului
incheiat intre stipulant si promitent. Acceptarea beneficiarului are ca efect
consolidarea dreptului dobandit, avand valoarea unei renuntari la dreptul de a refuza
beneficiul atribuit
95
.
In acelasi context se pune si problema posibilitatii revocarii si modificarii
stipulatiei in folosul tertului. Solutia data de lege este ca, in principiu, stipula - tia
poate fi revocata si modificata, respectandu-se urmatoarele conditii:
revocarea sau modificarea stipulatiei poat e avea loc doar pana la momentul
informarii de catre beneficiar a stipulantului sau a promitentului despre
acceptarea stipulatiei;
revocarea sau modificarea stipulatiei poate fi facuta numai de stipulan- tul
insusi; succesorii sau creditorii stipulantului nu au dreptul de revo- care sau
de modificare a stipulatiei (a se vedea art. 721, alin. (3) CC).
Cat priveste efectele revocarii stipulatiei, ale refuzului beneficiarului la dreptul
conferit de stipulatie sau ale ineficacitatii stipulatiei pentru beneficiar
95
A se vedea: Ph. Delebecque, F. -J. Pansier, op. cit., p. 223; C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 80; L.
Pop, op. cit., p. 114; I. Adam, op. cit., p. 132.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 367
din oricare alte motive, legea dispune ca stipulantul poate cere executarea prestatiei
fata de sine daca din contract sau din natura obligatiei nu rezulta altfel (art. 723 CC).
In cadrul contractuiui in folosul unui tert iau nastere urmatoarele categorii de
raporturi: 1) raporturile dintre stipulant si promitent, 2) raporturile dintre promitent si
beneficiar si 3) raporturile dintre stipulant si beneficiar.
1) Raporturile dintre stipulant si promitent sunt marcate de unele trasaturi
caracteristice in ceea ce priveste drepturile si actiunile stipulantului fata de promitent
in legatura cu prestatia pe care acesta din urma s-a obligat s-o execute in folosul
beneficiarului. Este important de remarcat ca stipulantul are la dispozitie toate
mijloacele juridice conferite de lege oricarui creditor intr -un raport contractual.
Astfel, daca promitentul nu-si executa obligatiile fata de beneficiar, stipulantul
este indreptatit la urmatoarele:
sa actioneze in justitie pe promitent pentru a fi obligat sa execute prestatia pe
care datoreaza beneficiarului; sa invoce exceptia de neexecutare a
contractuiui; sa efectueze rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractuiui
cu toate consecintele ce decurg din acest fapt;
sa pretinda despagubiri, in masura in care va dovedi producerea in
patrimoniul propriu a unui prejudiciu datorat neexecutarii de catre promitent
a obligatiei catre beneficiar. De exemplu, stipulantul ur - rnarea ca prin
intermediul contractuiui in folosul tertului sa-si achite datorie pe care
avea catre tert, astfel incat neexecutarea de catre promitent a obligatiei
asumate fata de acest tert 1-a prejudiciat direct pe stipulant, care, din aceasta
cauza, nu si-a putut achita datoria si a fost obligat sa-1 despagubeasca pe
tert.
2) Raporturile dintre promitent si beneficiar. Desi beneficiarul nu este parte la
contract, el dobandeste nemijlocit dreptul creat in folosul sau. Acest drept ia nastere
direct in patrimoniul beneficiarului. De aici apar urmatoarele consecinte:
beneficiarul nu suporta eventuala insolvabilitate a stipulantului, deoa- rece
dreptul nu face parte din patrimoniul stipulantului. Tot din acest motiv,
mostenitorii stipulantului nu pot avea pretentii asupra acestui drept;
daca beneficiarul decedeaza inainte de a fi acceptat dreptul, acesta se
transmite motenitorilor sai, deoarece dreptul facea parte din patri moniul
sau;
368 D R E P T C I V I L
Din contractul incheiat in folosul tertului intre acesta si promitent se naste un
raport obligational; tertul beneficiar are calitatea de creditor, iar promiten- tul are
calitatea de debitor. Prin urmare, in realizarea dreptului sau el se poate folosi de toate
mijloacele juridice pe care le are orice creditor. Astfel, benefi - ciarul poate cere, de
rand cu stipulantul, executarea contractului in masura in care legea sau contractul nu
dispune altfel si acest lucru este posibil prin natura prestatiei (art. 722 CC). De
asemenea, beneficiarul poate pretinde despagubiri pentru recuperarea prejudiciul ui
suferit ca urmare a neexecutarii. El nu are insa dreptul la rezolutiunea contractului
incheiat de stipulant si promitent, intrucat nu este parte a acestui contract.
Cat priveste promitentul, acesta poate opune beneficiarului exceptiile fundate pe
contractul din care beneficiarul si-a obtinut dreptul. De exemplu, promitentul ar putea
sa refuze executarea obligatiei catre beneficiar, invocand faptul ca nici stipulantul nu
si-a indeplinit obligatia ce-i revenea si care con- ditiona angajamentul pe care si-1
asumase fata de tert. Promitentul nu poate insa opune exceptiile fundate pe alte
raporturi dintre promitent si stipulant (art. 724 CC).
3) Raporturile dintre stipulant si beneficiar. Contractul in folosul unui tert nu
creeaza, prin el insusi, raporturi intre stipulant si beneficiar, scopurile urmarite de
stipulant fiind exterioare contractului. Astfel, prin stipulatie se poate urmari achitarea
unei datorii anterioare fata de beneficiar, acordarea unui imprumut acestuia etc.
Natura raporturilor existente intre stipulant si beneficiar va determina si regimul
juridic care le va fi aplicabil.
5.5. Modificarea, rezolutiunea, rezilierea, si
revocarea contractului
5.5.1. Consideratii generale
Contractul este rezultatul unui acord de vointa, in urma caruia iau natere
obligatii contractuale. In virtutea principiului fortei obligatorii a contractului, partile
nu se pot sustrage prin vointa lor unilaterala de la executarea obligatii lor lor
contractuale. Legea dispune ca contractul poate fi modificat sau rezolvit numai in
conformitate cu clauzele sale ori prin acordul partilor, daca legea nu prevede altfel
(art. 668, alin. (3) CC). Prin urmare, modificarea sau desfiinta- rea contractului se
poate produce doar atunci cand partile convin in acest sens sau atunci cand legea
prevede asemenea posibilitate. Aceasta prevedere este una din aplicatiile
principiului autonomiei vointei. In ea isi gaseste reflectarea simetria existenta intre
modul de incheiere a contractului si modul de mo-

Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 369
dificare si desfiintare a lui: deoarece contractul este rezultatul unui acord de vointa, el
poate fi desfiintat tot printr-un acord de vointa.
Necesitatea consimtamantului partilor pentru modificarea sau incetarea
contractuiui, fiind regula generala, nu exclude unele exceptii. Aceste exceptii
trebuie sa fie prevazute in mod expres in lege.
Astfel, Codul civil recunoate dreptul uneia dintre partile contractuiui, pentru
care executarea contractuiui a devenit prea oneroasa din cauza schim- barii in mod
considerabil a imprejurarilor care au stat la baza incheierii lui, de a cere modificarea
contractuiui in vederea ajustarii lui la noile imprejurari. In cazul in care asemenea
ajustare devine imposibila, partea dezavantajata poate cere desfiintarea contractuiui.
De asemenea, legea prevede posibilitatea desfacerii unui contract de catre una
dintre partile lui ca urmare a neexecutarii obligatiilor asumate de catre cealalta parte,
fie din culpa debitorului obligatiei neexecutate, fie dintr -o im- prejurare neimputabila
partii in cauza.
Pentru unele specii de contracte este legiferata posibilitatea desfacerii
contractuiui prin manifestarea de vointa a unei singure parti.
In fine, modalitate specifica de desfacere a contractuiui - revo .area - este
prevazuta de Codul civil pentru contractele cu participarea consumatorilor.
5.5.2. Modificarea contractuiui
Precizari prehminare
Chestiunea modificarii contractuiui intereseaza in special contractele cu
executare succesiva; in aceste contracte, pe parcursul desfa^urarii lor, se pot modifica
anumite elemente. Aceste modificari produc, de regula, efecte pentru viitor. Insa
modificarea contractuiui nu poate fi exclusa nici din domeniul contractelor cu
executare instantanee. Se poate intampla, de exemplu, ca par tile unui contract de
vanzare-cumparare deja incheiat sa doreasca, din diferite motive, sa modifice pretul
bunului. In acest caz modificarea ar putea opera nu numai pentru viitor, ci si pentru
trecut, avand un caracter retroactiv
96
.
Din dispozitiile art. 668, alin. (3), enun|ate mai sus, rezulta modificarea
contractuiui poate fi de doua feluri:
modificarea legala, adica efectuata in temeiurile prevazute de lege i
modificarea conventionala, adicS efectuata prin acordul partilor.
96
A se vedea: A. Benabent, op. cit., p. 197.
370 D R E P T C I V I L
Modificarea legala a contractului
Legea reglementeaza diferite situatii in care una dintre partile contractului este
indreptatita sa ceara modificarea unui contract in curs de desfa^urare.
Art. 623 CC reglementeaza ajustarea contractului in cazul modificarii
imprejurarilor. Potrivit alin. (1) al acestui articol, daca imprejurarile care au stat la
baza incheierii contractului s-au schimbat in mod considerabil dupa incheierea
acestuia, iar partile, prevazand aceasta schimbare, nu ar fi incheiat contractul sau 1-ar
fi incheiat in alte conditii, se poate cere ajustar ea contractului in masura in care nu se
poate pretinde unei parti, luand in considerare toate imprejurarile acelui caz, in
special repartizarea contractual^ sau legala a riscurilor, mentinerea neschimbata a
contractului.
Aceste prevederi consacra conceptul de hardship
97
(sau impreviziune), care,
fiind un produs al practicii comerciale anglo-saxone, a fost preluat si de dreptul unor
alte tari, cum ar fi dreptul italian (art. 1467-1469 CC), dreptul german (313 CC),
dreptul rus (art. 451 CC), dreptul ungar (art. 107 CC), dreptul grec (art. 388 CC) etc.
De asemenea, institutia de hardship este consa- crata si in culegerile de uzante
comerciale international standardizate, dintre care cele mai cunoscute sunt Principiile
Unidroit si Clauza de hardship a Ca- merei de Comert Internationale (Publicatia CCI
nr. 650 din 2003)
98
. In acest context, consideram relevanta definitia de hardship
cuprinsa in art. 6.2.2 al Principiilor Unidroit, potrivit careia exista hardship atunci
cand survin eveni- mente care altereaza fundamental echilibrul prestatiilor fie datorita
faptului ca cheltuielile de executare a obligatiilor au crescut, fie datorita faptului ca
valoarea contraprestatiei a scazut si: a) evenimentele apar sau devin cunoscute
97
In traducere din limba engleza, hardship inseamna situatie grea, privatiune, nedrepta- te, suferinta.
Acest termen este utilizat cel mai des, dei legislatiile $i doctrina altor tari opereaza $i cu al{i
termeni care desemneaza concepte teoretice ^i institutii juridice similare: Wegfall der
Geschaftsgrundlage - in Germania, eccesiva onerosita - in Italia, imprevision - in Franta etc.
58
Pentru dezvoltari in privinta conceptului de hardship (impreviziune) in diferite sisteme nationale de
drept $i in dreptul uniform a se vedea: Clive M. Schmithoff, Schmithoffs Export Trade, The Law &
Practice of International Trade, ninth edition, London, Stevens & Sons, 1990, p. 751-753; T. R.
Popescu, Dreptul comertului international, E.D.P., Bucureti, 1983, p. 192-196; M. N. Costin, S.
Deleanu, Dreptul comertului international, II, Partea speciala, Lumina Lex, Bucure^ti, 1995, p.
180-191; D.-A. Sitaru, Dreptul comerfului international, tratat, partea generala, Lumina Lex,
Bucure^ti, 2004, p. 642-659; L. Pop, op. cit., p. 67-74; A. Caciurenco, Ajustarea contractului in
cazul modificarii imprejurarilor (Hardship), in Ghiduljudecatorului in materie civila si comerciala
al Republicii Moldova, Chisinau, Rolsi media S.R. L., 2004, p. 160-176.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 371
partii afectate dupa incheierea contractului, b) partea afectata nu a putut lua in
considerare in mod rezonabil aceste evenimente la momentul incheierii contractului;
c) evenimentele sunt in afara controlului partii afectate; d) riscul acestor evenimente
nu a fost asumat de partea afectata.
Conceptul de hardship capata raspandire tot mai mare in legislatiile diferitelor
tari datorita avantajelor pe care le prezinta si, mai ales, faptului ca ofera partilor
solutie flexibila de ajustare a contractelor cu executare succesi -
dinta dominanta de asigurare a stabili tatii contractelor prin promovarea unor
mecanisme juridice susceptibile sa permita adaptarea acestora la conjunctura
dinamica a pietei printr-o procedura complexa de renegociere si solutionare a
eventualelor litigii, prevazuta de reglementarile legale in materie.
Institutia de hardship reprezinta aplicatie specifica a regulii rebus sic
stantibus", fiind exceptie de la principiul pacta sunt servanda. In acest context este
important de subliniat ca, in virtutea principiului fortei obligatorii a contractului,
parte contractanta este obligata sa execute obligatiile sale contractuale chiar daca
anumite evenimente au facut executarea mai oneroa- sa, mai grea decat ar fi putut
prevedea la momentul incheierii contractului. Dreptul de a cere ajustarea contract ului
apare doar atunci cand sunt intrunite toate conditiile necesare de existenta a situatiei
de hardship, in conformitate cu prevederile art. 623 CC.
Pentru ca situatie sa poata fi calificata ca hardship si, prin urmare, sa poata
servi ca temei pentru ca una dintre partile contractului sa fie indreptati - ta sa ceara
ajustarea acestuia, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
1) Situatia de hardship exista atunci cand imprejurarile care au stat la baza
incheierii contractului s-au schimbat in mod considerabil dupa incheierea acestuia.
Atunci cand se incheie un contract, partile isi asuma obligatii avand in vedere
circumstantele si realitatile economice la momentul dat. Insa, in cazul in care, dupa
incheierea contractului, pe parcursul executarii sal e, se produc evenimente: razboaie,
revolutii, crize economice, cataclisme naturale, actiuni ale autoritatilor etc., cu
consecinte nefaste cum sunt: inflatia, scaderea puterii de cumparare a banilor,
cresterea excesiva a preturilor, penuria de marfuri
99
Clauza rebus sic stantibus este institutie avand originea in dreptul international public, in baza
careia schimbare fundamentals a circumstan|elor in considerarea carora a fost incheiat un tratat
international poate atrage, conform vointei partilor, incetar ea, revi- zuirea sau suspendarea lui
(pentru analiza detaliata a se vedea: Gr. Geamanu, Drept international public, E.D.P., vol. II,
1983, p. 185-190. ).
va la fluctuatiile economico-financiare. Aceasta institutie se integreaza in ten-

372 D R E P T C I V I L
etc., intre valoarea prestatiilor partilor pot aparea dezechilibre grave ce pot cauza
ruina economica pentru parte si imbogatirea nejustificata, inechitabi - la pentru
cealalta.
De subliniat este faptul ca importanta este nu gravitatea evenimentului in sine, ci
impactul acestuia asupra raporturilor contractuale. modificare substantial^ a
imprejurarilor in care a fost incheiat contractul, dar care are un efect neinsemnat
asupra prestatiilor partilor nu va constitui un eveniment de hardship. Numai atunci
cand imprejurarea survenita afecteaza in mod fundamental echilibrul contractual,
astfel incat pentru una dintre parti prestatia devine deosebit de impovaratoare, excesiv
de oneroasa, partea dezavantajata poate cere modificarea contractuiui. Efectele ivirii
situatiei de hardship se apreciaza cu privire la intregul contract, iar nu numai referitor
la unele pres- tatii. Astfel, nu va fi hardship daca evenimentul afecteaza grav
prestatie, dar are efecte neinsemnate asupra contractuiui in ansamblu.
De mentionat ca situatia de hardship poate fi invocata atat in cazul in care partea
care efectueaza prestatia, prin aparitia evenimentului in cauza, urmeaza sa suporte
cheltuieli excesive, cat i in cazul in care profitul s-a diminuat radical si este evident
disproportionat cu castigul obtinut de cocontractant. Insa simpla nerealizare a
beneficiului scontat initial nu indreptateste pe nici una dintre parti sa ceara
modificarea contractuiui.
2) Este hardship atunci cand imprejurarile s-au schimbat (sau au devenit
cunoscute) dupa incheierea contractuiui. Daca partea afectata a avut cunostinta (sau a
putut sa aiba cunostinta) despre aceste evenimente la momentul incheierii
contractuiui, ea ar fi putut sa tina cont de ele la acel moment si nu ar putea invoca
situatia de hardship ulterior.
3) Situatia de hardship exista atunci cand schimbarea imprejurarilor era
imprevizibila la momentul incheierii contractuiui, astfel incat, daca ar fi prevazut
aceasta schimbare, partile nu ar fi incheiat contractul sau 1-ar fi incheiat in alte
conditii. Mecanismul de ajustare a contractuiui poate fi pus in miscare numai atunci
cand exista evenimente exterioare vointei partilor, adica indepen- dente de
posibilitatea lor de control. Partea afectata nu poate invoca situatia de hardship i
cere modificarea contractuiui, daca schi mbarea imprejurarilor era sub controlul ei si,
prin urmare, ea putea sa intreprinda masuri pentru contra- cararea consecintelor ei
negative. Aceasta teza se bazeaza pe principiul bunei - credinte ce domina raporturile
obligationale (art. 513 CC).
4) Este situatie de hardship daca partea afectata nu si-a asumat expres riscul
modificarii imprejurarilor (a se vedea art. 623, alin. (3) CC). Asuma- rea riscurilor
poate deriva din insasi natura contractuiui. In contractele
Partea a -a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 7 3
aleatorii'
00
, de exemplu, suportarea riscurilor este un element imanent aces tei
categorii de contracte, chiar daca imprejurarile au facut ca prestatia sa devina mai
impovaratoare decat s-a asteptat. De exemplu, intr-un contract de renta viagera
debirentierul nu poate cere reducerea cuantumului rentei numai din motivul ca
veniturile lui s-au diminuat. La fel, intr-un contract de asigurare asiguratorul nu poate
invoca situatia de hardship in cazul in care riscul asigurat a depasit substantial ceea
ce a fost preconizat la momentul incheierii contractului.
5) Situatia de hardship exista atunci cand este inechitabil ca efectele situa- tiei in
cauza safie suportate exclusiv de partea afectata. In acest sens, art. 623 alin. (1) CC
prevede ca se poate cere ajustarea contractului in masura in care nu se poate pretinde
unei parti, luand in considerare toate imprejurarile acelui caz, in special repartizarea
contractuala sau legala a riscurilor, mentinerea nes- chimbata a contractului. Aceasta
conditie pune la dispozitia partilor (iar in caz de litigiu - a instantei de judecata) un
criteriu de restabilire a echilibrului contractual, care permite acestora nu pur si simplu
sa readapteze elementele contractului alterate de schimbarea imprejurarilor, ci sa faca
acest lucru in con- formitate cu principiul echitatii, care este unui fundamental in
dreptul civil.
Situatia de hardship se aseamana cu cea de forta majora. Elementul lor co- mun
este imprevizibilitatea. De notat ca in dreptul anglo-saxon ambele situatii se intrunesc
in conceptul mai larg de frustration, in cadrul caruia se face dis- tinctia intre situatia
de impossibility, care este atunci cand executarea contractului devine imposibila din
cauza unor evenimente imprevizibile survenite dupa incheierea lui, si situatia de
impracticability, care include dificultati, cheltuieli, prejudici i sau pierderi extreme si
nerezonabile pe care le suporta una dintre parti din cauza survenirii evenimentelor de
aceeasi natura
101
.
In dreptul continental insa, intre institutia de Hardship si cea de forta majora se
face distinctie esentiala. Astfel, aceste institutii releva deosebiri in ceea ce priveste:
a) insurmontabilitatea: in timp ce evenimentul de hardship face numai mult mai
oneroasa executarea obligatiei de catre una dintre par ti, evenimentul de forta majora
atrage, de regula, imposibilitatea executarii contractului; b) scopul urmarit de parti:
invocarea situatiei de hardship are ca scop ajustarea contractului la noile imprejurari,
pe cand in cazul de forta majora, scopul este de a reglementa suspendarea sau
incetarea efectelor contractului si a exonera de raspundere partea aflata in
imposibilitate de executare.
100
Referitor la contractele aleatorii a se vedea p. 2. 4 al prezentului capitol.
mi pentru detalii a se vedea: G. H. Treitel, op. cit., p. 805-863.
374 D R E P T C I V I L
Exista situatii care pot fi considerate in acelasi timp cazuri de hardship si de forta
majora. In aceste situatii partea afectata de aceste evenimente va decide asupra
mijlocului juridic pe care il va folosi. Daca partea contractului urmareste sa justifice
neexecutarea prestatiei, ea va invoca forta majora. Daca insa partea urmareste
ajustarea contractului pentru a permite existenta lui in continuare, ea va invoca
situatia de hardship
102
.
Cat priveste mecanismul ajustarii contractului la noile imprejurari, legea
prevede, in primul rand, obligatia partilor de a proceda la renegocierea contractului.
In acest sens art. 623, alin. (2) CC dispune ca partile vor incerca mai intii sa realizeze
pe baza bunei intelegeri ajustarea contractului la noile imprejurari.
Procedura renegocierii incepe cu depunerea de catre partea indreptatita a cererii
de ajustare a contractului. Conform prevederilor art. 623, alin. (3) CC, cererea in
cauza trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
a) cererea de ajustare a contractului trebuie sa fie facuta fara intarziere.
Termenul in decursul caruia partea indreptatita poate inainta cererea depinde de
circumstantele fiecarui caz in parte. De notat ca partea afectata nu pierde dreptul de a
cere renegocierea contractului numai din motivul ca nu a actionat indata. Totusi,
depunerea cererii cu intarziere poate avea repercusiuni negati ve, in special, in ceea ce
priveste posibilitatea de a demonstra existenta situatiei de hardship;
b) cererea de ajustare a contractului trebuie safie motivata. Partea indreptatita
este tinuta sa indice temeiurile pe care se bazeaza cererea sa pentru a per mite
cocontractantului sa inteleaga mai bine daca cererea este justificata sau nu. cerere
incomplete. trebuie sa fie considerata ca nefiind depusa la timp, cu except ia cazului in
care motivele pretinsei situatii de hardship sunt atat de evidente meat este inutil a le
expune in cerere.
In legatura cu procedura renegocierii contractului pentru cauza de hardship se
mai impun urmatoarele precizari:
depunerea cererii privi nd ajustarea contractului la noile imprejurari nu
serveste drept temei pentru refuzul executarii obligatiei (art. 624, alin. (4)
CC);
renegocierea contractului trebuie sa se desfasoare cu buna-credinta. Desi
aceasta regula nu este prevazuta expres in articolul Codului civil consacrat
materiei studiate, ea rezulta din principiul general al bunei - credinte care
domina obligatiile contractuale (art. 513 CC).
102
A se vedea comentariile la art. 6. 2.2 al Principiilor Unidroit.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 7 5
In urma renegocierii contractuiui se pot crea situatii diferite:
1) partile izbutesc sa gaseasca solutiile ajustarii contractuiui la noile im- prejurari
si perfecteaza modificarile respective la contract (a se vedea referitor la operarea
modificarii contractuiui in continuare);
2) negocierile esueaza din cauza ca cealalta parte neaga existenta situatiei de
hardship sau nu raspunde la cererea de ajustare ori din orice alt motiv.
Desi legea nu contine prevederi exprese in acest sens, in cazul esecului ne-
gocierilor partea afectata poate pretinde ajustarea contractuiui prin instanta de
judecata. Deoarece conceptul si reglementarile in materie de hardship in dreptul
nostru sunt similare celor consacrate in Principiile Unidroit, conside- ram relevante
solutiile date in reglementarile vizate i comentariile acestora. Astfel, potrivit art.
6.2.3, alin. (4), instanta de judecata care constata existenta unui caz de hardship poate
adapta contractul in vederea restabilirii echilibru- lui prestatiilor. In acest scop
instanta va incerca sa procedeze la repartizare justa a pierderilor intre parti. In
functie de natura cazului de hardship, aceasta poate implica sau nu adaptare a
pretului. Totui, ajustarea nu va reflecta in mod necesar totalitatea pierderilor cauzate
de schimbarea imprejurarilor, deoarece instanta va trebui, de exemplu, sa ia in
considerare in ce masura una dintre parti si -a asumat un rise si in ce masura partea
beneficiara a prestatiei poate inca sa beneficieze de aceasta.
Legea prevede da^ ajustarea contractuiui la noile imprejurari este im- posibila
sau nu se poate impune uneia dintre parti, partea dezavantajatfi poate cere
rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea lui (art. 623, alin. (5) CC).
Important este de mentionat ca, dupa cum se estimeaza in Principiile Unidroit,
instanta de judecata poate sfi puna 1 contractuiui sau sa-1 ajusteze numai daca
considera acest lucru rezonabil. Imprejurarile pot fi de asa natura incat nici
rezolutiunea, nici ajustarea sa nu fi e oportune si, ca urmare, unica solutie rezonabil
pentru instant va fi fie oblige de a relua negocierile in vederea ajungerii la
un acord privind ajustarea contractuiui, fie sa confirme clauzele contractuiui in
versiunea existenta.
In continuare ne vom referi la unele aplicatii ale mpdific&rii contractuiui, in
temeiurile prevazute de lege, in diferite materii speciale.
In materia contractuiui de vanzare-cumparare, art. 771 CC prevede , in cazul
vanzarii unui bun ce are vicii, cumparatorul poate pretinde reducerea pretului, stabilit
la momentul incheierii contractuiui, intr-un volum echivalent cheltuielilor de
remediere a viciului.
In materia contractuiui de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata,
art. 841, alin. (1) CC prevede ca, in cazul neexecutfirii de 1 dobandi - tor a
obligatiei de intretinere, beneficiarul intretinerii poate cere modificarea
376 D R E P T C I V I L
contractului in vederea stabilirii obligatiei de intretinere prin efectuarea unor plati
periodice in bani in locul intretinerii in natura.
In materia contractului de locatiune, art. 887, alin. (1) CC prevede dreptul
locatorului de a cere data pe an modificarea chiriei in cazul in care conditiile
economice fac ca neajustarea sa fie inechitabila. La r andul sau, locatarul are dreptul
sa ceara reducerea chiriei in cazul in care conditiile, stipulate in contract, de folosire
a bunului sau starea lui s-au inrautatit considerabil in virtutea unor circumstante
independente de vointa locatarului (art. 887, alin. (2) CC).
In materia contractului de antrepriza, art. 964 CC prevede ca, in cazul viciilor
lucrarii, clientul poate reduce retributia cu suma corespunzatoare diminuarii valorii
lucrarii din cauza viciului.
In materia contractului de depozit, art. 1093 CC prevede ca depozitarul are
dreptul sa modifice, dupa caz, conditiile de depozitare numai dupa ce 1-a instiintat pe
deponent si a obtinut incuviintarea lui, iar in cazul in care modi ficarea conditiilor
depozitului este strict necesara pentru inlaturarea riscului de distrugere, pierdere sau
deteriorare a bunului, depozitarul este in drept sa modifice modul, locul si alte
conditii de pastrare fara a cere deponentului incuviintarea.
In materia contractului de servicii turistice, art. 1136 CC prevede dreptul
organizatorului de a modifica, inainte de inceputul calatoriei, clauzele esentiale ale
contractului, cu conditia notificarii imediate a clientului despre acest fapt.
In materia contractului de credit bancar, art. 1237, alin. (3) CC prevede dreptul
creditorului de a modifica in mod unilateral marimea dobanzii in cazurile prevazute
de lege.
Operarea modificarii contractului
Legislatia civila nu contine dispozitii speciale privind modul de operare a
modificarii contractului, in temeiurile prevazut e de lege. Insa, pornind de la
formularile utilizate de legiuitor in reglementarile in cauza, putem conclude ca sunt
posibile urmatoarele modalitati de operare a modificarilor contractelor:
1) In cazurile in care este prevazut ca una dintre partile contractul ui poate cere
sau poate pretindernodificarea contractului (de exemplu, art. 771, 841 alin. (1), 887
CC), partea interesata trebuie sa obtina incuviintarea celei lalte parti pentru
modificarea in cauza. In acest scop ea va expedia celeilalte parti pr opunere de
modificare. Cocontractantul va examina propunerea in termenul stabilit in propunere
sau, in lipsa lui, intr-un termen rezonabil si ii va expedia partii care a facut
propunerea instiintare privind:
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 377
acceptarea modificarii. In acest caz modificarea contractului va produce
efecte din momentul primirii de catre partea care a propus modifi carea a
acceptului cocontractantului privind modificarea in cauza; neacceptarea
modificarii. In acest caz, precum si in cazul neprimirii raspunsului in termen,
partea interesata se poate adresa in instanta de judecata, care va solutiona
litigiul ivit. Daca instanta se va pronunta pentru modificarea contractului,
aceasta va produce efecte din momentul in care hotararea judecatoreasca
ramane definitiva (devine executorie);
propunere de modificare a contractului in alte conditii (contrapro- punere).
In aceasta ipoteza sunt posibile doua situatii:
a) partea care a facut propunerea initiala cade de acord cu propunerea de
modificare a cocontractantului si atunci contractul se considera
modificat in conditiile propuse de cocontractant din momentul in care
acceptul contrapropunerii parvine autorului acesteia, sau
b) partea care a facut propunerea initiala nu este de acord cu condi tiile
propuse de cocontractant si atunci ea poate actiona in justitie. In aceasta
situatie conditiile modificarii vor fi dispuse prin hotararea instantei de
judecata.
2) In cazurile in care legea dispune ca una dintre parti are dreptul sa modifice
contractul sau contine formula similara (de exemplu, art. 1093, 1136, 1237, alin.
(3) modificarea), modificarea contractului opereaza prin no- tificarea celeilalte parti.
Cat priveste momentul in care modificarea produce efecte, se pune intrebarea daca
acest moment este cel al emiterii notificarii privind modificarea, sau cel al
receptionarii ei de catre cocontractant? Intrucat notificarea in cauza este un act
juridic, ei ii sunt aplicabile dispozitiile art. 200 modificarea , potrivit carora
manifestarea de vointa care trebuie receptionata de cealalta parte produce efecte in
momentul in care parvine acesteia (indife- rent de faptul daca a luat sau nu cunostinta
de continutul ei).
Modificarea conventional a contractului
Acordul de vointa privind modificarea contractului este supus acelorasi conditii
de fond si de forma ca si contractul in cauza, care este modificat. Desi legea nu
contine prevederi speciale in acest sens, in functie de din natura aces tui acord, care
reprezinta de fapt un act juridic, se poate afirma ca el trebuie sa intruneasca conditiile
privind capacitatea partilor, consimtamantul, obiectul si cauza. Cat priveste forma
acordului in cauza, acesteia ii sunt aplicabile, prin analogie, dispoziti ile referitoare la
acordul privind rezolutiunea contractului,
378 D R E P T C I V I L
care, potrivit art. 734, alin. (2) CC, trebuie sa fie incheiat in forma prevazuta pentru
contract daca din lege, contract sau uzante nu rezulta altfel. Astfel, daca un contract
de locatiune este incheiat in forma autentica, actul privind modifi - carile in acest
contract trebuie sa fie incheiat la fel in forma autentica.
Modificarea conventional^ a contractuiui poate avea loc pe diferite cai:
1) prin manifestarea expresa a vointei de catre ambele parti. In acest caz, in mod
uzual, partile, in urma negocierilor, incheie un act aditional la contract (sau
perfecteaza redactie noua a contractuiui), in care sunt stipulate mo- dificarile
contractuiui. Incheierea acestui act se va supune regulilor generale privind incheierea
contractuiui;
2) printr-o clauza inserata in cuprinsul contractuiui (clauza de revizuire), prin
care partile se obliga ca, la survenirea anumitor imprejurari, sau la anumite intervale
de timp, sa reexamineze contractul i sa procedeze la ajustarea lui, tinand cont de
schimbarile constatate in circumstantele economice, in vederea restabilirii
echilibrului contractual
103
.
specie a clauzei de revizuire este clauza de hardship. Prevederile art. 623 CC
referitoare la ajustarea contractuiui in cazul modificarii imprejumrilor ana- lizate mai
sus au caracter general si supletiv, astfel incat partile pot reglementa prin clauze
contractuale (care pot deroga de la dispozitiile legale respective) obligatia partilor de
a proceda la modificarea continutului contractuiui atunci cand pe parcursul executarii
sale se produc, fara culpa partilor, evenimente ce nu puteau fi prevazute in momentul
incheierii contractuiui, dar care, schim- band substantial elementele avute in vedere
de parti in momentul contractarii, creeaza pentru unui dintre contractanti ingreunare
substantiala a executarii contractuiui, si care deci ar fi inechitabil sa fie suportata
numai de partea afectata;
3) printr-o clauza inserata in cuprinsul contractuiui, care atribuie uneia dintre
parti dreptul de a modifica in mod unilateral, in sensul si in limitele convenite,
anumite clauze ale contractuiui.
Uneori legea prevede expres posibilitatea includerii in contract a clauzei privind
dreptul modificarii contractuiui de catre una dintre parti. Astfel, in conformitate
prevederile art. 1237, alin. (3) CC referitoare la contractul de credit bancar, in
cazurile prevazute de contract, creditorul poate modifica in mod unilateral marimea
dobanzii la credit. La fel, in materia contractuiui de servicii
103
Clauzele de revizuire se deosebesc de clauzele de indexare (a se vedea p. 4.2.2 referitor la clauza
cu privire la pre(). Clauzele de indexare opereaza automat, pe cand cele de revi zuire prevad
obligatia partilor de a revedea i a readapta prestatiile lor.
Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 7 9
turistice, art. 1136, alin. (2) dispune ca contractul in cauza poate prevedea po-
sibilitatea modificarii pretului serviciilor de catre organizator, indicandu-se
modalitatea calcularii pretului modificat.
De mentionat ca, in vederea protejarii partii mai slabe a contractului (atat
contractul de credit bancar, cat i contractul de servicii turistice sunt contracte de
adeziune), legea stabileste ca, in cazul in care contractul prevede dreptul de
modificare unilateral a contractului, aceasta se va face in functie de anumiti factori
exteriori, de natura obiectiva, independent de vointa partii ce operea- za modificarea.
Astfel, modificarea marimii dobanzii la creditul bancar se va face in functie de
modificarea ratei de refinantare a Bancii Nationale, ratei inflatiei, evolutia pietei,
tinandu-se cont de regulile echitatii, iar modificarea pretului pentru serviciile turistice
se va opera in mod exceptional, in cazul schimbarii preturilor pentru transport, a
taxelor pentru anumite servicii (taxa de imbarcare si debarcare in porturi si
aeroporturi, alte taxe). De notat ca in ambele contracte, daca nu este de acord cu
modificarile operate, clientul este indreptatit sa rezilieze contractul (a se vedea art.
1242, alin. (2) si 1136, alin. (3) CC).
Efectele modificarii contractului
Dupa cum s-a indicat deja, modificarea opereaza, in principiu, pentru viitor. Insa
nu este exclus ca, in unele situatii, modificarea sa aiba putere retroactive.
Modificarea pentru viitor
In contractele cu executare succesiva, conform regulii generale, perioada
anterioara modificarii contractului nu este pusa in cauza; partile nu sunt in drept sa
ceara restituirea prestatiilor executate. Astfel, daca partile unui contract de locatiune
au convenit ca, incepand cu luna urmatoare, marimea chiriei sa fie redusa cu 20%,
locatarul, in mod normal, nu poate cere restituirea a 20% din sumele chiriei achitate
pana la momentul modificarii contractului.
Este important de mentionat ca, in cazul modificarii, contractul va produce in
viitor efectele care rezulta din noul sau con^inut. In acest context apare urmatoarea
intrebare: este oare acesta contractul vechi, care subzista avand elemente noi, sau ia
na^tere un contract nou, care il inlocuieste pe cel vechi?
Raspunsul la aceasta intrebare depinde de natura modificarilor contractului care
se produc. Este cert ca, daca modificarile efectuate schimba calificarea contractului,
nu se poate vorbi de simpla modificare, ci de crearea unui nou contract. De
exemplu, daca intr-un contract de comodat partile prevad pentru viitor plata unei
remuneratii pentru folosinta bunului, acesta se transforma
intr-un contract de locatiune. Aceasta situatie cade sub incidenta institutiei no- vatiei
(art. 665 CC). In orice caz, este important de a stabili daca se modifica un element
(clauza) esential sau accesoriu al contractuiui
104
. Daca se modifica un element
esential al contractuiui, sunt mai mari sansele ca un asemenea contract sa-si schimbe
natura juridica, prin urmare si calificarea (cu consecintele res pective), decat in
cazurile in care se modifica un element accesoriu.
Modificarea retroactiva
In virtutea principiului libertatii contractuale, partile pot conveni, in unele cazuri,
ca modificarile operate sa aiba efecte si pentru trecut. Astfel, in contractul de
locatiune, in care partile au convenit sa reduca marimea chiriei, nimic nu se opune ca
aceasta modificare sa opereze si pentru trecut, adica lo- catorul sa fie tinut la
restituirea sumelor chiriei platite de locatar in marimea proportionala cu noul cuantum
al chiriei (de exemplu, 20%).
Cat priveste contractele cu executare instantanee, retroactivitatea efectelor
modificarii contractuiui depinde de faptul daca contractul a fost sau nu exe- cutat.
Astfel, nu poate fi modificat un contract cu executare instantanee care a fost deja
executat. Aceasta teza reiese din faptul ca, in acest caz, contractul, ca si obligatiile ce
rezulta din el, inceteaza (se stinge) prin executare (a se vedea art. 643 CC). De aceea
nu se poate modifica ceea ce nu mai exista. De exemplu, daca partile au incheiat un
contract de vanzare-cumparare si 1-au executat (vanzatorul a predat bunul, iar
cumparatorul a platit pretul), partile nu mai pot conveni asupra modificarii acestui
contract, intrucat, din momentul exe- cutarii lui, el si-a incetat existenta.
Chestiunea retroactivitatii efectelor modificarii contractuiui trebuie pri - vita sub
doua aspecte:
intre parti eficacitatea modificarii cu caracter retroactiv nu trezeste indoieli,
data ce vointa partilor de a plasa noul lor acord in albia vechiului
contract este certa si conditiile de validitate a acestuia sunt indeplinite;
- fata de terti insa, asemenea modificare nu este opozabila. De exemplu, daca
debitorul unei obligatii contractate sub conditie (a se vedea art. 234 CC)
accepta sa modifice contractul in sensul suprimarii conditiei, fideiusorul sau
va ramane obligat numai sub rezerva conditiei. Mai mult decat atat, legea
dispune ca, in cazul modificarii, fara
104
Clauzele esentiale si accesorii au fost examinate in p. 4. 2 al prezentului capitol.
Partea all-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 8 1
acordul fideiusorului, a obligatiei garantate, cand aceasta modificare atrage
marirea raspunderii sau alte consecinte nefavorabile pentru fideiusor,
fidejusiunea inceteaza (art. 1167, alin. (2) CC).
5.5.3. Rezolutiunea, rezilierea si revocarea contractului
Terminologie
In virtutea principiului pacta sunt servanda, contractul legal incheiat are putere
de lege intre parti $i urmeaza a fi executat. In unele cazuri insa se pune problema
desfiintarii contractului inainte ca el sa fie executat. Codul civil
105
cunoaste
urmatoarele modalitati de desfiintare a contractului: rezolutiunea, rezilierea si
revocarea
106
.
Rezolutiunea consta in desfiintarea retroactiva a contractului cu executare
instantanee si repunerea partilor in situatia existenta anterior incheierii lui.
Rezilierea consta in desfiintarea contractului cu executare succesiva, avand
efecte numai pentru viitor.
Revocarea
107
consta in desfiintarea de catre consumator a contractului incheiat
cu un intreprinzator in cazul in care ii revine un asemenea drept conform legii.
Este necesar a face deosebire intre desfiintarea contractului pe cale de
rezolu|iune, reziliere si revocare, pe de parte, i nulitatea contractului, pe de alta
parte. Cauzele nulitatii sunt anterioare sau concomitente cu momentul incheierii
contractului. Nulitatea se bazeaza pe premisa ca un contract nu a fost valabil incheiat.
Cauzele rezolutiunii, rezilierii si revocarii insa sunt in- totdeauna posterioare
incheierii contractului si opereaza in privinta unui contract valabil incheiat, care, in
temeiul legii sau prin acordul partilor, este desfiintat. Nulitatea, in functie de natura
contractului, poate avea efect retro-
105
De notat ca Codul civil precedent opera doar cu notiunea de reziliere.
106
De mentionat ca in Codul civil este utilizat si termenul denuntarea contractului: art. 1050 opereazS
cu acest termen, care este, in contextul dat, sinonim cu cel de reziliere.
107
De notat ca termenul revocare este folosit uneori in Codul civil pentru a desemna re- zolujiune
sau reziliere a manifestarii de vointa intr-un contract unilateral. Este cazul contractului de
donate, atunci cand legea prevede ca donatorul poate revoca donatia (art. 834, alin. (3) i 835 CC)
$i al contractului de mandat, unde se vorbete despre revocarea mandatului de catre mandant (art.
1050 CC). Cu privire la diferite sensuri in care este folosit termenul revocare in Codul civil, a se
vedea: S. Mamaliga, Rezolutiunea, rezi lierea $i revocarea contractului, in Chidul judecHtorului in
materie civila si comerciald al Republicii Moldova, Editura Rolsi Media S.R. L., Chisinau, 2004, p.
199.
382 D R E P T C I V I L
activ, asemenea rezolutiunii, sau poate opera numai pentru viitor, ca in cazul rezilierii
(a se vedea art. 219, alin. (1) CC).
Art. 733, alin. (1) CC stabilete ca contractul nu poate fi altfel rezolvit, re- ziliat
sau revocat decat in temeiuri prevazute de lege sau prin acordul partilor. Din aceasta
prevedere legala rezulta doua modalitati de rezolutiune (reziliere) a contractului, pe
care le vom analiza in cele ce urmeaza:
rezolutiunea si rezilierea legala, adica efectuata in temeiurile prevazute de
lege (A) si
rezolutiunea si rezilierea conventional, adica efectuata prin acordul partilor
(B).
A. Rezolutiunea si rezilierea legala a contractului
a) Rezolutiunea in cazul neexecutarii contractului.
In cazul in care una dintre partile contractului nu executa obligatiile asu- mate,
cealalta parte are posibilitatea de a alege una din urmatoarele optiuni: a) sa invoce
exceptia de neexecutare a contractului in conditiile evocate mai sus;
b) sa ceara executarea silita in natura (daca aceasta mai este posibila) sau executarea
silita prin echivalent (despagubiri)
108
sau c) sa rezolutioneze contractul, pretinzand
eventual si despagubiri.
Pentru creditorul obligatiei neexecutate uneori este preferabil sa desfiinte- ze
contractul, pentru a pune astfel capat incertitudinii cu privire la atitudinea debitorului
si pentru a primi inapoi, integral, prestatia ce a facut -o; la aceasta finalitate raspunde
institutia rezolutiunii pentru neexecutare
109
. In acest sens, rezolutiunea este
sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului, aplicata debitorului obligatiei
neexecutate.
Domeniul de aplicare a rezolutiunii. Traditional, in doctrina tarilor ce fac parte
din sistemul dreptului continental, se afirma ca rezolutiunea se aplica numai
categoriei contractelor sinalagmatice, intrucat interdependenta obligatiilor
contractuale este specifica doar acestor contracte. Totui, unii autori au remarcat ca
mecanismul rezolutiunii, dei desemnat sub alte sintagme (de exemplu, revocare), se
regaseste si in contractele unilaterale
110
.
Cat priveste legislatia noastra, din analiza dispozitiilor Codului civil se poate
trage concluzia ca domeniul de aplicare a rezolutiunii (sau a rezilierii in cazul
contractelor cu executare succesiva) cuprinde totalitatea contractelor, inclusiv a
108
Creditorul poate cere despagubiri in locul prestatiei in natura in conditiile art. 609 CC.
109
T. R. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 138.
110
A. Benabent, op. cit., p. 239.
Partea a l l - a . T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
3 8 3
celor unilaterale
11
'. Intr-adev&r, prevederile referitoare la rezolutiune, reziliere si
revocare sunt situate intr-un capitol aparte al Titlului II Despre contracte in general
al Cartii a treia i nu in capitolul consacrat contractuiui sinalagmatic. In favoarea
aceleiasi concluzii vorbesc ?i prevederile legale in materia unor contracte unilaterale.
Astfel, art. 834, alin. (3) si art. 835 CCprevad posibilitatea revocarii contractuiui de
donatie, care in esenta reprezinta rezolutiune.
Temeiul juridic al rezolutiunii. In doctrina au fost expuse mai multe opi - nii
privind temeiul juridic al rezolutiunii in cazurile neexecutarii contractuiui. Diferiti
autori au reliefat diferite laturi ale fundamentului juridic pe care se bazeaza institutia
rezolutiunii pentru neexecutare, care se combina i se com- pleteaza reciproc.
Astfel, s-a relevat ca temeiul rezolutiunii consta intr-o conditie rezoluto- rie
112

tacita existenta in fiecare contract sinalagmatic. Neexecutarea obligatiei constituie, in
acest sens, indeplinirea conditiei rezolutorii, avand ca efect des fiintarea retroactiva a
contractuiui.
De asemenea, desfiintarea contractuiui pentru neexecutare ar e caracter de
sanctiune pentru partea culpabila, avand drept scop preintampinarea pro- ducerii unui
prejudiciu in patrimoniul creditorului, pentru a evita situatia sa suporte riscurile
insolvabilitatii debitorului.
alta latura, evidentiata de majoritatea autorilor, constituie caracterul reciproc
i interdependent al obligatiilor in contractele sinalagmatice; existenta i executarea
obligatiilor unei parti ii are cauza juridica in existenta i executarea obligatiilor
celeilalte parti. Neexecutarea obligatiilor de catre parte lipseste de temei juridic
obligatiile celeilalte, astfel incat se impune desfiintarea intregului contract
113
.
Conditiile exercitarii rezolutiunii. Pentru ca sa fie exercitata rezolutiunea, trebuie
sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
1) Una dintre parfi sa nu fi executat obligatiile sale. Potrivit art. 602, alin. (2)
CC, neexecutarea include orice incalcare a obligatiilor, inclusiv executarea
necorespunzStoare sau tardiva. Insa nu orice neexecutare a obligatiilor da temei
pentru rezolutiunea contractuiui. Art. 735 (1) CC stipuleaza ca par te poate rezolvi
contractul doar daca exista neexecutare esentiala din partea celeilalte parti, adica nu
este doar neexecutare neinsemnata.
1, 1
A se vedea: S. Mamaliga, op. cit., p. 200.
112
Referitor la condifia rezolutorie a se vedea art. 240 CC.
113
Pentru analiza teoriilor privind temeiul rezolutiunii a se vedea: L. Pop, op. cit., p. 80-82; C.
Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 95; I. Adam, op. cit., p. 93-95.
384 D R E P T C I V I L
In literatura de specialitate
114
s-au analizat diferite aspecte si ipoteze pri vind
neexecutarea obligatiilor ca temei pentru rezolutiunea contractului. Ast fel, s-a
incercat de a fundamenta teza privind posibilitatea rezolutiunii in cazul neexecutarii
partiale a obligatiei. Neexecutarea este partiala daca debitorul a executat numai
anumita cantitate din prestatiile asumate, sau a executat aceste prestatii integral, dar
in mod defectuos, astfel meat valoarea lor economica este diminuata in raport cu ceea
ce s-a contractat initial. In acest context s-a apreciat ca partea din obligatia
neexecutata trebuie sa fi fost considerata esentiala la incheierea contractului. Cu
referire la contractele sinalagmatice, legea precizeaza ca daca neexecutarea obligatiei
se limiteaza la parte din prestatie, creditorul poate rezolvi contractul integral doar
in cazul in care nu are nici un interes in executarea partiala a prestatiei (art. 709, alin.
(3) CC). Daca insa executarea partiala prezinta interes pentru creditor, el poate s-o ac-
cepte, iar cat priveste partea neexecutata, el are dreptul de optiune: fie sa ceara
executarea silita a partii neexecutate, fie sa rezolutioneze partial contractul.
La fel, s-a remarcat ca rezolutiunea este admisibila executarii necorespun-
zatoare a obligatiilor, daca viciile prestatiei sunt importante. Nu este justificata
rezolutiunea in ipoteza in care bunul livrat prezinta unele defectiuni, care nu-1 fac
imposibil de a fi folosit conform destinatiei sau care pot fi usor inlaturate.
De asemenea, s-a pus problema rezolutiunii in cazul intarzierii in executarea
obligatiilor. In acest context s-a specificat ca daca obligatia nu este executata in
termen, intarzierea constituie neexecutare temporara, creditorul avand dreptul sa
reclame despagubiri pentru a acoperi prejudiciul cauzat printr -o asemenea
neexecutare (daune-interese moratorii). Daca insa, din cauza intarzierii, creditorul nu
mai are nici un interes sa primeasca prestatia de la debitor, creditorul este indreptatit
la rezolutiune, avand si in acest caz dreptul la despagubiri (daune-interese
compensatorii).
Art. 735, alin. (2) CC contine lista a circumstantelor care trebuie sa fie luate in
considerare pentru a determina, in fiecare caz aparte, daca neexecutarea este
esentiala.
a) Neexecutarea priveaza substantial creditorul de ceea ce acesta se astepta de
la executarea contractului. De exemplu, un auditor s-a angajat sa efectueze auditul
raportului financiar anual al unei societati. Daca, in urma unei erori comise de
auditor, societatea a fost amendata pentru incalcarea legislatiei fis - cale, aceasta este
indreptatita sa rezolutioneze contractul cu auditorul.
114
A se vedea: V. Stoica, Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile, ALL, Bucuresti, 1997, p. 58-
60.
Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
385
Creditorul nu poate rezolvi contractul daca debitorul demonstreaza ca nu a
prevazut si nu putea sa prevada in mod rezonabil acest rezultat. De exemplu, A a
incheiat cu un contract de antrepriza, prin care s-a obligat sa construiasca pentru
un local pentru fabrica in cursul anului 2004. nu 1-a informat pe A despre aceea
ca el a inchiriat echipament la un pret foarte inalt pentru a in- cepe lucrarile la 2
ianuarie 2005. nu poate rezolvi contractul pe motivul ca A nu a finisat constructia
inainte de 2 ianuarie.
b) Executarea intocmai a obligatiilor tine de esenta contractului. Aceasta
circumstanta nu tine de gravitatea reala a neexecutarii , ci de natura obligatiei
contractuale, a carei stricta executare poate fi esentiala. De exemplu, in contractul de
vanzare-cumparare momentul executarii obligatiei de predare a bunului este
considerat, in mod uzual, ca esential, astfel incat nerespectarea termenului de predare
a bunului poate servi ca temei pentru rezolutiunea contractului. De exemplu, A a
incheiat cu un contract de vanzare-cumparare, in virtutea caruia A s-a obligat sa
livreze lui partida de brazi de revelion intre 20 si 25 decembr ie 2003. Daca A a
livrat brazii la 2 ianuarie 2004, poate refuza primirea livrarii si rezolvi contractul.
c) Neexecutarea este intentionata sau din culpa grava. Dolul (intentia) si culpa
grava, fiind cele mai grave forme ale vinovatiei, comporta si sancti une mai severa -
rezolutiunea contractului. Totusi, rezolutiunea contractului ar putea fi contrara
principiului bunei-credinte, daca neexecutarea, chiar ?i intentionata, este
neinsemnata.
d) Neexecutarea da temei creditorului sa presupuna ca nu poate conta pe
executarea in viitor a contractului. Creditorul este in drept sa rezolutioneze
contractul, daca, bazandu-se pe totalitatea circumstantelor, el nu are nici speranta in
executarea conforma a contractului in viitor. Daca una dintre parti trebuie sa execute
obligatia esalonat, prin prestatii consecutive, si este evident ca viciile depistate in
prestatiile precedente se vor repeta si in cadrul prestatiilor ulterioare, cealalta parte
poate rezolvi contractul, chiar daca viciile in executarea anterioara nu j ustificau prin
sine rezolutiunea.
De remarcat ca prevederile enuntate, fiind inspirate din Principiile Unidroit (art.
7.3.1), care nu fac distinctie intre rezolutiune si reziliere, sunt aplicabile in egala
masura atat rezolutiunii, cat si rezilierii (rezilierea va fi analizata in continuare).
2) Neexecutarea sd fie imputabila partii care nu si -a indeplinit obligatia.
Problematica culpei debitorului ca conditie necesara pentru rezolutiunea
contractului a suscitat controverse in doctrina
115
. Unii autori includ in sfera
1 1 5
Pentru detalii a se vedea: L. Pop, op. cit., p. 85-86.
386 D R E P T C I V I L
termenului de rezolutiune toate cazurile de desfiintare a contractelor sina lagmatice ca
urmare a neexecutarii obligatiilor asumate de una dintre parti, indiferent daca
neexecutarea este culpabila sau este determinate de impre- jurare neimputabila partii
respective. Majoritatea autorilor, la care ne raliem, sustin insa ca neexecutarea trebuie
sa fie culpabila. Daca neexecutarea este consecinta unor cauze neimputabile celeilalte
parti, se pune problema ince- tarii contractuiui pentru imposibilitate fortuita de
executare si a riscurilor contractuale, astfel cum s-a aratat anterior.
In cazurile in care nu sunt intrunite conditiile pentru efectuarea rezolutiunii,
legea dispune ca creditorul are dreptul la reducere proportionala a obligatiei sale
corelative, care se determina in functie de toate circumstantele pertinente (art. 746
CC).
Particularitatile rezolutiunii contractelor sinalagmatice. Pe langa prevederile in
materia rezolutiunii contractelor in general, Codul civil contine si prevederi speciale
consacrate rezolutiunii contractelor sinalagmatice. Conform art. 709, alin. (1) CC,
daca una dintre parti nu executa sau executa in mod necorespunzator prestatie
scadenta decurgand dintr-un contract sinalagmatic, cealalta parte poate, dupa
expirarea fara rezultat a unui termen rezonabil pe care 1-a stabilit pentru prestatie sau
remediere, sa rezolutioneze contractul daca debitorul trebuia sa -si dea seama, in baza
termenului de gratie, de imi- nenta rezolutiunii.
Comparand prevederile art. 709, alin. (1) CC cu cele cuprinse in art. 735 CC,
putem constata unele particularitati de abordare a conditiilor de rezolutiune a
contractelor sinalagmatice in raport cu cele ce se refera la contracte in general.
Astfel, spre deosebire de art. 735, in ipoteza prevazuta de art. 709 rezolutiunea
poate fi exercitata pentru orice fel de neexecutare a contractuiui, i nu numai pentru
neexecutarea esentiala.
alta particularitate se refera la conditia acordarii unui termen de grafte sau a
somatiei. Astfel, daca in conditiile art. 735 acordarea unui termen de gratie nu este
ceruta expres, atunci, potrivit art. 709, rezolutiunea poate fi efec- tuata daca se
intrunesc urmatoarele conditii:
- debitorului i s-a stabilit anterior un termen rezonabil pentru prestatie sau
remediere (in cazul in care nu a fost stabilit un termen sau termenul este
necorespunzator de scurt, se considera ca stabilit un termen rezonabil);
- termenul a expirat fara nici un rezultat;
- debitorul trebuia sa-si dea seama, in baza termenului de gratie, de iminenta
rezolutiunii.
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 387
Legea mai precizeaza ca daca in raport cu felul neexecutarii obligatiei nu se
poate stabili un termen, se face somatie.
Totodata, legea (art. 710 CC) enumera cazurile in care nu este necesara stabilirea
unui termen de gratie sau somatia:
debitorul a respins in mod cert si definitiv executarea;
- incalcarea obligatiei consta in faptul ca prestatia nu a avut loc intr -un anumit
termen stabilit prin contract si creditorul a legat prin contract interesul sau
pentru prestatie de executarea ei in termen;
datorita unor imprejurari speciale, luandu-se in considerare interesele
ambelor parti, rezilierea imediata este justificata; a expirat termenul de 30 de
zile de la scadenta si de la intrarea unei note de plata sau a unei alte invitatii
de plata similare (art. 617, alin. (4) CC) fara ca obligatia sa fie executata.
In toate cazurile enumerate, daca nu este necesara somarea sau daca este
evidenta inutilitatea prelungirii termenului de executare, creditorul poate re- zolvi
contractul imediat.
Mai mult decat atat, creditorul este indreptatit sa rezolutioneze contractul chiar
si inainte de scadenta, daca este evident ca premisele dreptului de rezo- lutiune se
vor realiza (art. 709, alin. (4) CC). De exemplu, un antreprenor se angajeaza sa
construiasca un imobil pana la 1 decembrie. Catre 1 noiembrie nu s -a construit decat
fundatia imobilului, astfel incat, tinand cont de capacitatile antreprenorului, este
evident ca lucrarile vor fi terminate cu intarziere sem- nificativa. In ipoteza in care
termenul este conditie esentiala a contractului, clientul este indreptatit sa
rezolutioneze contractul inainte de 1 decembrie.
Legea stabileste in mod expres cazurile in care un contract sinalagmatic nu va
putea fi rezolvit:
- incalcarea obligatiei este neinsemnata;
nu este executata obligatie in sensul art. 512, iar credit orului i se poate
pune in seama, in conditiile incalcarii, mentinerea contractului; creditorul
raspunde in totalitate sau in mod apreciabil pentru neexecutarea obligatiei,
ori neexecutarea obligatiei pentru care nu trebuie sa raspunda debitorul a
intervenit intr-un moment in care creditorul este in intarziere de primire;
- pretentiei i se opune exceptie pe care debitorul a ridicat -o deja sau va
ridica dupa rezolutiune (art. 711 CC).
Operarea rezolutiunii. Legislatiile diferitelor tari contin doua abordari diferite in
materia operarii rezolutiunii. Astfel, in legislatiile unor tari (Franta, Italia, Olanda,
Romania, Rusia etc.) rezolutiunea are un caracter judiciar, ceea
388 D R E P T C I V I L
ce implica necesitatea pronuntarii sale de catre organul de jurisdictie. Rezolutiunea
poate opera de plin drept, fara interventia instantei de judecata, doar cu titlu de
exceptie, in cazurile expres prevazute de lege, sau daca partile au inserat in contract
clauza rezolutorie (pact comisoriu), prin care au prevazut conditii le in care
rezolutiunea se va produce in mod automat. Conform legislatiilor al tor tari
(Germania, Austria, Anglia etc.), daca creditorul are dreptul de a rezolvi contractul,
rezolutiunea se face prin simpla notificare a celeilalte parti.
Legiuitorul nostru a adoptat cea de a doua solutie. Astfel, in conformitate cu art.
737, alin. (1) CC, rezolutiunea contractului opereaza prin declaratie scrisa fata de
cealalta parte. Declaratia (notificarea)
116
privind rezolutiunea contractului constituie
un act juridic unilateral. In aceasta calitate, pentru a produce efecte juridice, ea
trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate a actului juridic impuse de lege.
Cat priveste momentul in care rezolutiunea produce efecte, se pune in- trebarea:
acest moment este cel al emiterii notificarii de rezolutiune sau cel al receptionarii ei
de catre cocontractant? Intrucat notificarea in cauza este un act juridic, ei ii sunt
aplicabile dispozitiile art. 200 CC, potrivit carora mani - festarea de vointa care
trebuie receptionata de cealalta parte produce efecte in momentul in care parvine
acesteia (indiferent de faptul daca a luat sau nu cunostinta de continutul ei).
Notificarea debitorului cu privire la rezolutiunea contractului trebuie facuta fara
intarziere. Daca prestatia este oferita cu intarziere sau nu corespunde in alt fel
prevederilor contractului, creditorul pierde dreptul de rezolutiune, daca nu notifica
cealalta parte intr-un termen rezonabil de la data la care a aflat sau trebuia sa afle
despre oferta sau executarea necorespunzatoare (art. 737, alin. (2) CC). Caracterul
rezonabildepinde de circumstantele fie- carui caz aparte. In cazul in care creditorul
poate obtine usor alta executare i poate deci specula pe crestere sau scadere a
pretului, notificarea trebuie sa fie facuta imediat. Daca insa el are nevoie de timp
pentru a gasi alta executare, termenul rezonabil va fi mai lung. Obligatia de
notificare intr-un termen rezonabil a declaratiei de rezolutiune permite debitorului sa
evite prejudiciile ce s-ar putea ivi din incertitudinea in privinta posibilitatii
debitorului de a sti daca creditorul va accepta executarea.
116
In art. 737 CC legiuitorul utilizeaza doi termeni diferiti pentru desemnarea aceluiasi act: in
alineatul 1 - declaratie, iar in alineatul 2 - notificare. Ca propunere de lege fe- renda consideram
ca, in vederea evitarii eventualelor confuzii in interpretarea acestor prevederi, ar fi oportun sa se
foloseasca un singur termen. De notat ca in art. 7.3. 2 al Principiilor Unidroit din care au fost
inspirate dispozitiile art. 737 CC se opereaza cu un singur termen - notificare.

Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 389
Termenul de rezolutiune a contractuiui poate fi stabilit prin acordul par tilor. Daca
insa partile nu s-au inteles in acest sens, celui indreptatit i se poate stabili de catre
cealalta parte un termen rezonabil pentru rezolutiune. Daca nu exercita acest drept
pana la expirarea termenului, creditorul poate rezolvi contractul numai la expirarea
fara rezultat a unui termen de gratie rezonabil, stabilit de el, sau dupa soma tie
ramasa fara efect (art. 741 CC).
In contractele cu pluralitate de subiecti dreptul de rezolutiune nu poate fi
exercitat decat de toti creditorii sau debitorii contra tuturor debitorilor sau
creditorilor, iar daca dreptul de rezolutiune se stinge pentru unui dintre cei
indreptatiti, se stinge si pentru ceilalti (art. 746 CC).
In legatura cu operarea rezolutiunii se pune problema de a sti daca mai este
necesara si conditia punerii in intarziere a debitorului. Din prevederile Codului civil
rezulta ca debitorul nu este de drept pus in intarziere prin sim- plul fapt al
neexecutarii sau prin implinirea termenului de scadenta a datoriei, in afara de cazul
expres prevazut de art. 617, alin. (4) si tinandu-se seama de prevederile art. 617, alin.
(2), care enumera cazurile in care somatia nu este necesara. Astfel, din dispozitia art.
617, alin. (1) reiese ca debitorul se considera in intarziere numai daca nu executa
obligatia in urma somatiei primite de la creditor dupa scadenta.
Cat priveste contractele sinalagmatice, dupa cum s-a mentionat, necesitatea
somatiei este expres prevazuta de lege (art. 709, alin. (2) CC). In ceea ce priveste alte
contracte, care nu intra in categoria celor sinalagmatice, consideram somatia nu
este conditie necesara pentru declararea rezolutiunii. Totusi, dupa cum s-a aratat in
literatura, punerea in intarziere este foarte importanta pentru a putea dovedi refuzul de
executare a obligatiilor de catre cealalta parte contrac- tanta. De asemenea, punerea in
intarziere este de dorit atunci cand urmeaza a se solutiona problema obligarii la plata
de despagubiri moratorii
117
.
Efectele rezolutiunii. Rezolutiunea contractuiui comporta urmatoarele efecte:
a) contractul este desfiintat si partile sunt eliberate de obligatia de a pres- ta in
viitor;
b) partile sunt repuse in situatia anterioara incheierii contractuiui, resti - tuind
una alteia prestatiile executate si veniturile realizate in temeiul contractuiui
desfiintat - restitutio in integrum (art. 738, alin. (1) CC).
Rezolutiunea se aplica numai pentru neexecutarea contractelor cu executare
instantanee (imediata). De exemplu, in contractul de vanzare-cumparare,
1 1 7
A s e vedea: L. Pop, op. cit., p. 86.
390 D R E P T C I V I L
care este un contract cu executare instantanee, daca uneia dintre parti ii este
imputabila neexecutare esentiala a obligatiilor sale, cealalta parte este in drept sa
rezolutioneze contractul, care va duce la desfiintarea lui retroactiva, partile trebuind
sa-si restituie reciproc tot ce si-au prestat: cumparatorul va restitui bunul, iar
vanzatorul - pretul.
De notat ca obligatiile partilor nascute din rezolutiune trebuie sa fie exe- cutate
simultan (art. 740 CC).
Exista cazuri in care restituirea prestatiei in natura, din diferite motive, nu este
posibila. Atunci repunerea partilor in situatia anterioara are loc prin oferirea
compensatiei in bani. Art. 738, alin. (2) enumera cazurile cand se pro- cedeaza la
asemenea inlocuire:
a) in functie de caracterul prestatiei, restituirea in natura este i mposibila;
b) obiectul primit este consumat, instrainat, grevat, prelucrat sau trans format;
c) obiectul primit este deteriorat sau a pierit; uzura bunului rezultata din
folosinta lui conforma destinatiei nu se ia in considerare.
Obligatia compensarii in bani in locul restituirii prestatiei in natura se exclude in
urmatoarele cazuri:
a) atunci cand viciul care da drept la rezolutiune iese la iveala doar in timpul
prelucrarii sau transformarii obiectului;
b) in masura in care creditorul raspunde de deteriorarea sau piei rea bunului;
c) atunci cand deteriorarea sau pieirea s-ar fi produs chiar si in cazul in care
bunul s-ar fi aflat la creditor;
d) daca, in cazul unui drept de rezolutiune conferit de lege, deteriorarea sau
pieirea s-a produs la cel indreptatit sa ceara rezolutiunea, desi acesta a
dovedit diligenta unui bun proprietar, imbogatirea realizata urmand sa fie
restituita (art. 738, alin. (5) CC).
Pe langa restituirea in natura sau prin echivalent banesc a prestatiilor primite,
debitorul este tinut sa restituie si veniturile realizate din fructificarea bunului care a
constituit obiect al prestatiei. In cazul in care, contrar regu- lilor bunei administrari,
debitorul nu obtine beneficii de pe urma bunului, desi acest lucru ar fi fost posibil
(manifestand acea diligenta pe care in mod obisnuit exercita in propriile afaceri), el
este obligat fata de creditor la com- pensarea valorii veniturilor ratate. Totodata,
debitorul este indreptatit la resti tuirea cheltuielilor necesare facute in legatura cu
bunul (art. 739 CC).
Operarea rezolutiunii, ca sanctiune pentru neexecutarea contractului de catre
debitor, nu il lipseste pe creditor de dreptul de a cere repararea prejudi-
Partea a II-. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
391
ciului cauzat prin neexecutare, conform regulilor Codului civil privind raspun- derea
pentru neexecutarea obligatiilor (art. 602-619). De exemplu, A a incheiat un contract
de antrepriza cu B, obligandu-se sa construiasca casa. In urma executarii
defectuoase a lucrarilor de construct ie, casa s-a naruit. este in- dreptatit sa
rezolutioneze contractul si sa ceara repararea prejudiciilor.
Marimea despagubirii poate fi evaluata anticipat printr -o clauza penala sau prin
acordul partilor intervenit dupa producerea prejudiciilor. In cazul in care partile nu
vor ajunge la intelegere in aceasta privinta, marimea despagubirii se va stabili, la
cerere, de catre instanta de judecata.
In acest context, tinem sa aten^ionam ca daca rezolutiunea contractului poate fi
operata fara a se adresa in instanta de judecata, in cazul in care debito- rul refuza sa
repare prejudiciul reclamat, creditorul nu poate s& se indestuleze din patrimoniul
debitorului prin propria sa putere. Repararea prejudiciului se va produce, deci, prin
efectul unei hotarari a organului jurisdictional, suscep- tibila de executare pe cale
silita.
De asemenea, debitorul poate fi obligat i la plata despagubirilor pentru
prejudiciile suferite de creditor, in conditiile raspunderii civile delictuale. De
exemplu, in cazul rezolutiunii unui contract de vanzare-cumparare vanzatorul este
indreptatit la recuperarea prejudiciului in cazul degradarii bunului vandut, din culpa
debitorului.
In pofida faptului ca rezolutiunea are ca efect incetarea contractului, exista unele
clauze care pot supravietui rezolutiunii. Acestea sunt, in special, clauzele privind
solutionarea litigiilor, dar pot exista si altele, care, prin natura lor, sunt destinate sa
produca efecte si dupa rezolutiunea contractului (art. 738, alin. (6) CC). De exemplu,
contractul poate contine clauza care prevede obligatia unuia dintre cocontractanti sa
nu divulge informatia confidential^ care i -a parvenit in cadrul derularii raporturilor
contractuale, chiar si dupa incetarea contractului ( clauza de confidentialitate). Un alt
exemplu este clauza de necon- curenta, in virtutea careia parte se obliga sa nu
desfa^oare, pe parcursul unei perioade de timp, activitati care ar face concurenta
cocontractantului, chiar i dupa incetarea raporturilor contractuale (a se vedea art.
1210 CC).
Legea prevede cazurile in care rezolutiunea nu produce efecte:
daca una dintre parti si-a rezervat dreptul de rezolutiune pentru cazul in care
cealalta parte nu-si indeplineste obligatia, rezolutiunea nu produce efecte
atunci cand cealalta parte se poate elibera de obligatie prin compensare si
declara compensarea imediat dupa ce a primit de- claratia de rezolutiune
(art. 743 CC);
- in cazul in care dreptul de rezolutiune a contractului este stipulat cu conditia
de a se plati penalitatea, rezolutiunea este fara efect daca
392 D R E P T C I V I L
penalitatea nu a fost platita pana la declaratia de rezolutiune sau con-
comitent cu ea, iar cealalta parte, din acest motiv, a respins neintarziat
declaratia. Rezolutiunea produce, totusi, efecte daca, dupa respingerea sa,
penalitatea este platita neintarziat (art. 745 CC).
In ceea ce priveste efectele rezolutiunii contractuiui fata de terti, tinem sa
precizam ca, in principiu, rezolutiunea contractuiui desfiinteaza toate drepturile
transmise tertilor de catre dobanditorul prestatiei care a format obiectul contractuiui
rezolvit. Deci, rezolutiunea contractuiui primar atrage si desfiintarea contractuiui
subsecvent, incheiat de parte cu un tert. Bineinteles ca tertul dobanditor se poate
apara, invocand posesiunea de buna-credinta (a se vedea art. 375 CC).
Rezilierea in cazul neexecutarii contractuiui sau pentru alte
motive intemeiate
Contractele cu executare succesiva pot fi desfiintate numai pentru viitor,
lasandu-se neatinse prestatiile care au avut loc inaintea rezilierii. De exemplu, intr-un
contract de locatiune, in cazul neexecutarii esentiale a obligatiilor sale de catre una
dintre parti, cealalta poate rezilia contractul. In urma rezilierii, efectele contractuiui
inceteaza pentru viitor, fara insa a fi afectate prestatiile care au fost deja realizate.
Intr-adevar, contractul de locatiune, in virtutea caruia locatorul a asigurat folosinta
unui bun, iar locatarul a platit chiria, nu poate fi desfiintat pentru trecut, intrucat
beneficiul folosintei este ireversibil. Deci restituirea chiriei nu se justifica, deoarece
ea ar duce la imbogatirea fara justa cauza a locatarului.
exceptie in acest sens este prevazuta referitor la contractul de instrai - nare a
bunului cu conditia intretinerii pe viata. Legea dispune: beneficiarul intretinerii este
in drept sa ceara rezolutiunea contractuiui in cazul nerespectarii obligatiilor
contractuale de catre dobanditor (art. 844, alin. (1) CC). Tinem sa mentionam ca,
desi legiuitorul utilizeaza termenul rezolutiune, in realitate este vorba de reziliere,
intrucat acest contract este prin natura sa un contract cu executare succesiva. In urma
desfacerii acestui contract de catre beneficiarul intretinerii, acesta este indreptatit sa
ceara restituirea bunului instrainat. De remarcat este faptul ca dobanditorul nu poate
cere restituirea valorii intretinerii prestate. Deci, in acest caz rezilierea are un efect
retroactiv specific - restituirea de catre una dintre parti a prestatiei primite. Finalitatea
acestor dispozitii este apararea intereselor beneficiarului intretinerii care este
considerat ca fiind partea mai vulnerabila a contractuiui si sanctionarea do-
banditorului pentru neexecutarea obligatiilor sale contractuale. Pe de alta par
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 9 3
te, consideram ca este necesar sa se vegheze ca beneficiarul intretinerii sa nu exercite
abuziv dreptul sau la rezilierea contractului, ci doar in cazurile unor incalcari
esentiale de catre dobanditor ale obligatiilor sale contractuale.
Rezilierii i se aplica majoritatea reglementarilor in materie de rezolutiune (a se
vedea art. 747, alin. (2) CC). Nu se vor aplica insa rezilierii prevederile ce tin de
retroactivitatea efectelor desfiintarii contractului, precum si alt ele ce contravin
esentei rezilierii. Totodata, legea prevede si derogare de la regula generala privind
efectele rezilierii numai pentru viitor. Astfel, potrivit art. 748, alin. (4), daca, dupa
reziliere, prestatiile efectuate nu mai prezinta interes pent ru cel indreptatit sa
rezilieze, el poate extinde rezilierea si asupra acestor prestatii. Drept consecinta, va
opera repunerea partilor in situatia anterioara. In acest caz vor fi aplicabile regulile
respective in materia rezolutiunii.
Legea contine si unele prevederi specifice rezilierii. La acestea se refera regulile
privind posibilitatea rezilierii contractelor sinalagmatice cu executare succesiva
pentru motive temeinice (art. 748 CC). Conform regulii generale, daca motivul
rezilierii consta in neexecutarea unei obligatii contractuale (chiar daca aceasta
neexecutare nu este esentiala), cealalta parte poate rezilia contractul cu conditia
stabilirii unui termen de remediere (termen de gratie) sau a somatiei. Contractul
poate fi reziliat la expirarea fara rezultat a termenului de remediere sau daca somatia
a ramas fara efect. Regulile mentionate trebuie sa fie aplicate in armonie cu
prevederile art. 709-711 CC.
De asemenea, fara a se stabili un termen de gratie sau fara somatie, poate fi
reziliat contractul cu executare succesiva pentru motive intemeiate. Exista motiv
intemeiat atunci cand, luandu-se in considerare toate imprejurarile cazului $i
interesele ambelor parti, nu se poate pretinde nici uneia dintre ele continuarea
raporturilor contractuale pana la expirarea termenului de gratie sau de somatie (art.
748, alin. (2) CC).
In afara de prevederile generale referitoare la rezilierea contractului enuntate,
legislatia civila contine aplicatii ale acestor reguli in diferite materii speciale.
De exemplu, in materia contractului de renta, legea prevede ca atat debi -
rentierul, cat si credirentierul au dreptul de a cere rezilierea contractului de renta
daca, in urma neexecutarii obligatiilor sau din alte motive temeinice, continuarea
acestor raporturi nu mai este posibila (art. 856, alin. (1) CC).
In materia contractului de antrepriza, legea prevede dreptul clientului de a rezilia
contractul din cauza viciilor lucrarii, cu conditia respectarii prevede- rilor art. 709
CC, analizat anterior (art. 963 CC).
In materia contractului de servicii turistice, legea dispune ca, in cazul in care
calatoria este, ca urmare a unor lipsuri, prejudicial in mod considerabil,
3 9 4 D R E P T C I V I L
turistul poate rezilia contractul. Rezilierea contractului este admisibila doar daca
organizatorul a lasat sa expire un termen care i - fost stabilit de catre turist, fara a
efectua remedierea. Nu este necesara stabilirea unui termen daca remedierea este
imposibila sau este refuzata de organizator ori daca rezilierea imediata a contractului
este justificata de un interes special al turistului (art. 1139 CC).
Codul civil contine i alte reglementari privind rezilierea contractului din cauza
neexecutarii obligatiilor contractuale de catre una dintre parti sau din alte motive
intemeiate. Printre acestea se numara: art. 866 (contractul de co- modat); art. 884,
886, 889, alin. (2), 890, alin. (1), 901, alin. (2), 905, alin. (1) si (2), 906, 907
(contractul de locatiune); art. 942, 943, 949, 951 (contractul de an- trepriza); art. 992,
alin. (2) si (3) (contractul de transport); art. 1073 (contractul de comision); art. 1242
(contractul de credit bancar), art. 1314, 1317,1318, 1324 (contractul de asigurare);
art. 1352, alin. (2) (contractul de societate civila).
Rezilierea prin manifestarea de vointa a unei parti
Legea reglementeaza anumite situatii in care un contract cu executare succesiva
poate fi reziliat printr-o manifestare unilaterala de vointa;
- in materia contractului de locatiune, art. 905, alin. (1) CC dispune ca
rezilierea contractului incheiat fara termen poate avea loc la cererea oricarei
parti (cu conditia unui preaviz de 3 luni);
in materia contractelor de antrepriza si de prestari servicii, art. 942 CC
prevede dreptul beneficiarului de a rezilia contractul oricand pana la
realizarea completa a lucrarii sau a prestatiei (respectandu-se conditiile
indicate), iar art. 974, alin. (2) CC prevede dreptul oricareia dintre partile
contractului de prestari de servicii de a rezilia un contract pe termen
nedeterminat;
- in materia contractului de transport, art. 992, alin. (1) CC prevede dreptul
pasagerului de a rezilia contractul in orice moment (daca prin aceasta nu
cauzeaza intarzieri);
in materia contractului de mandat, art. 1050 CC reglementeaza condi tiile
rezilierii (denuntarii) unilaterale a mandatului;
- in materia contractului de comision, art. 1072 CC acorda comitentului
dreptul de a rezilia contractul in orice moment;
in materia contractului de prestari de servicii turistice, art. 1143, alin. (1) CC
dispune ca inainte de inceputul calatoriei, turistul poate rezilia oricand
contractul;
Partea a II-. T E R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 9 5
in materia contractuiui de franchising, art. 1176, alin. (2) CC prevede ca daca
durata nu este determinata sau depaseste 10 ani, oricare dintre parti are
dreptul sa rezilieze contractul cu respectarea unui termen de preaviz de un
an;
in materia contractuiui de intermediere, art. 1183, alin. (1) CC prevede
dreptul oricareia dintre parti de a rezilia un contract pe termen nede-
terminat;
in materia contractuiui de cont curent bancar, art. 1233, alin. (1) CC dispune
ca contractul incheiat pe un termen nedeterminat poate fi reziliat in orice
moment de titularul contului, cu conditia unui preaviz. Cat priveste rezilierea
contractuiui de catre banca, legea impune anumite conditii in vederea
protejarii titularului de cont (art. 1233, alin. (2) CC);
in materia contractuiui de credit bancar, art. 1243, alin. (3) CC prevede
dreptul debitorului de a rezilia in orice moment un contract de credit cu
dobanda fluctuanta (cu conditia unei notificari); in materia contractuiui de
asigurare, potrivit art. 1313, alin. (4) CC, in cazul contractelor incheiate pe
termen nelimitat, ambele parti sunt indreptatite sa rezilieze contractul,
respectand un termen de preaviz de cel putin luna i de cel mult 3 luni;
in materia contractuiui de societate civila, art. 1352, alin. (1) CC dis pune ca
daca in contract nu este prevazuta durata determinata a societatii civile,
fiecare asociat poate rezilia contractul cu un preaviz de 3 luni.
Rezolutiunea si rezilierea in cazul schimbarii imprejurarilor care
a stat la baza incheierii contractuiui
Un caz particular de rezolutiune (reziliere) a contractuiui reglementat de lege
este situatia de hardship, analizata anterior. Daca ajustarea contractuiui la noile
imprejurari este imposibila sau nu se poate impune uneia dintre parti, partea
dezavantajata poate cere rezolutiunea lui. In cazul contractelor cu executare succesiva
in timp, in locul rezolutiunii se recurge, din motive temeinice, la rezilierea
contractuiui (art. 623, alin. (5) CC).
Revocarea si restituirea in contractele cu consumatorii
modalitate particulars de desfiintare este prevazuta de legislatia civila pentru
contractele dintre un consumator si persoana care actioneaza in exerci - tarea unei
profesii, incheiate intr-un cadru specific voiajorilor comerciali. Regie-
3 9 6 D R E P T C I V I L
mentarile in cauza au drept scop protejarea consumatorilor contra eventualelor
abuzuri din partea intreprinzatorilor, care sunt mai experimental in domeniul
afacerilor si pot impune consumatorilor conditii dezavantajoase.
Specificul acestor contracte consta in faptul ca ele produc efecte doar daca, in
decursul unei saptamani, consumatorul nu le revoca in scris, cu exceptia situatiei in
care contractul este executat pe loc de ambele parti (art. 697, alin. (1) CC). Legea
dispune ca daca consumatorul revoca contractul in termenul stabi - lit, el nu mai este
legat de exprimarea vointei in legatura cu incheierea acestui contract (art. 749, alin.
(1) CC). Prin urmare, acest contract este desfiintat. Astfel, consumatorului i se acorda
un termen pentru gandire, pentru a putea aprecia oportunitatea realizarii operatiunii
contractate. De notat ca revocarea este neconditionata, consumatorul nefiind tinut sa
prezinte vreo justificare.
Referitor la forma in care se exprima revocarea, legea precizeaza ca aceasta
trebuie scrisa pe hartie, formulata pe un alt suport de date durabil sau se poate realiza
prin expedierea bunului in termen de 2 saptamani (art. 749, alin. (2) CC). Acest
termen incepe sa curga din momentul in care consumatorului i s -au pus la dispozitie,
pe un suport de date durabil, explicatii formulate clar referitoare la dreptul sau de
revocare, numele sau denumirea, adresa destinatarului revocarii, precum si trimitere
la inceperea termenului si la modali - tatile exercitarii acestui drept in conformitate cu
reglementarea art. 749, alin. (2) CC. Prin suport de date durabil se intelege orice
document sau alt suport de informatii exprimate sub forma lizibila care ii permite
consumatorului sa reproduca intocmai informatiile intr -un termen corespunzator
cerintelor actului juridic. De notat ca sarcina probei pentru continutul informatiilor
sau declaratiei revine intreprinzatorului (art. 752, alin. (1) CC).
In cazul incheierii contractului pe baza prospectului de vanzare, legea poate
prevedea inlocuirea dreptului de revocare printr -un drept nelimitat de restituire. Acest
drept poate fi realizat daca:
a) prospectul de vanzare contine explicatie clara referitoare la dreptul de
restituire;
b) consumatorul a putut lua cunostinta in detaliu de prospectul de vanzare in
lipsa intreprinzatorului;
c) consumatorului i se asigura, pe un suport de date durabil, dreptul de
restituire.
In cazul dreptului de restituire, revocarea poate fi declarata doar prin inapoierea
bunului in interiorul termenului (art. 750 CC).
Intrucat exercitarea dreptului de revocare sau de restituire are ca efect
desfiintarea contractului, prevederile referitoare la rezolutiune se aplica in modul
corespunzator (art. 751, alin. (1) CC). Ca rezultat, partile vor fi repuse

























































































Partea a II-a. T E O R I A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R 3 9 7
in situatia anterioara. In acest context legea precizeaza ca consumatorul este obligat sa
inapoieze bunul pe cheltuiala si riscul intreprinzatorului (art. 751, alin. (2) CC). Daca
obiectul in cauza este deteriorat sau a pierit, consumatorul da compensate in bani in
locul restituirii in natura. In asemenea caz consumatorul raspunde si pentru
inrautatirile survenite prin folosirea bunului, daca anterior a primit lamuriri asupra
consecintelor juridice si a posibilitatii de a le evita (art. 751, alin. (3) CC).
B. Rezolutiunea si rezilierea conventional a contractului
Rezolutiunea sau rezilierea contractului poate fi efectuata si prin acordul partilor.
Acest acord poate fi realizat printr-un act juridic separat, intervene intr-un moment
ulterior incheierii contractului sau poate fi incorporat in contract. In orice caz, acest
acord trebuie sa fie incheiat in forma ceruta pentru contract daca din lege, contract sau
uzante nu rezulta altfel (art. 734, alin. (2) CC).
Potrivit art. 734, alin. (1) CC, partile isi pot rezerva in mod expres prin contract
dreptul de rezolutiune a contractului. Clauza prin care partile prevad dreptul de a
rezolvi (rezilia) contractul in cazul survenirii anumitor eveni - mente sau imprejurari
in literatura poarta si denumirea clauza rezolutorie sau pact comisoriu.
Este important de a distinge intre clauza rezolutorie si conditia rezolutorie,
reglementata de art. 240 CC, care este modalitate a actului juridic civil. In cazul
conditiei rezolutorii desfiintarea contractului depinde de un eveniment viitor si incert,
exterior comportamentului partilor. In cazul clauzei rezolutorii, insa, rezolutiunea se
datoreaza comportamentului culpabil al debitorului. Conditia rezolutorie, avand natura
obiectiva, daca se realizeaza, desfiinteaza prin ea insasi contractul, pe cand, in cazul
clauzei rezolutorii, mai este necesara si manifestarea de vointa a creditorului.
Pactele comisorii pot fi sinalagmatice si unilaterale. In cazul pactului sina-
lagmatic oricare dintre partile contractului poate sa utilizeze acest pact pentru
desfiintarea contractului prin rezolutiune in cazul in care cealalta nu isi executa
obligatiile contractuale. Pactul comisoriu este unilateral atunci cand in contract este
inserata clauza prin care se prevede ca in caz de neexecutare numai una dintre parti
poate rezolvi contractul
118
. Nimic insa nu se opune ca cealalta parte sa obtina
rezolutiunea sau rezilierea contractului, invocand temeiurile prevazute de lege.
1 1 8
I . Adam, op. cit., p. 105.
In practica circuitului civil s-au statornicit mai multe modalitati de redac- tare a
clauzelor rezolutorii. In functie de continutul lor se determina modul de operare a
rezolutiunii sau rezilierii i efectele produse.
Astfel, uneori, clauza rezolutorie prevede ca, in cazul in care una dintre parti nu
isi executa obligatiile, contractul este considerat rezolvit (reziliat). asemenea
clauza va insemna ca rezolutiunea va opera, potrivit legii, prin declaratia scrisa fata
de cealalta parte. In aceasta situatie trebuie sa fie respectate prevederile legale privind
punerea in intarziere a partii contractante care nu si -a onorat obligatiile, astfel cum s-
a aratat (a se vedea: perarea rezolutiunii).
In alte situatii clauza rezolutorie poate prevedea ca, in cazul neexecutarii
obligatiilor, contractul este rezolvit (reziliat) de plin drept, fara a mai fi necesara vreo
somatie sau punere in intarziere si fara orice alta formalitate prealabila. asemenea
stipulatie are ca efect desfiintarea neconditionata a contractuiui, de indata ce a expirat
fara rezultat termenul de executare a obli gatiilor contractuale.
Partile pot de asemenea insera clauza rezolutorie prin care convin ca
rezolutiunea sa fie pronuntata de instanta de judecata. In acest caz, prin dero- gare de
la regula generala privind operarea rezolutiunii pe cale extrajudiciara, puterea de a
statua asupra rezolutiunii este atribuita, in virtutea principiului autonomiei de vointa a
partilor contractuiui, instantei de judecata, care va ve- rifica indeplinirea conditiilor
prevazute in clauza rezolutorie.
In cuprinsul clauzei poate fi stipulat in mod explicit neexecutarea caror obligatii
atrage rezolutiunea contractuiui In acest context se pune problema de a sti daca orice
neexecutare a obligatiilor contractuale serveste ca temei de rezolutiune a contractuiui
sau numai neexecutare esentiala. Dat fiind faptul ca dispozitiile legale privind
caracterul esential al neexecutarii obligatiilor contractuale, ca conditie necesara
pentru exercitarea rezolutiunii, sunt supletive, in virtutea principiului libertatii
contractuale, partile pot prevedea rezolutiunea ca sanctiune pentru orice neexecutare a
obligatiilor contractuale. In cazul in care partile omit sa indice expres care anume
neexecutare a obligatiilor da temei pentru rezolutiunea contractuiui, rezolutiunea
poate fi exercitata daca se constata orice neconcordanta intre prestatia promisa prin
contract si prestatia efectiv executata.
Tinem sa mai precizam in legatura cu clauzele rezolutorii urmatoarele: numai
creditorul este indreptatit sa rezolutioneze (rezilieze) contrac tul. Debitorul
care nu si-a executat obligatiile nu are dreptul de a pretinde rezolutiunea
(rezilierea) contractuiui;


Partea II-. RI A G E N E R A L A A O B L I G A T I I L O R
399
- creditorul are posibilitatea de a opta fie in favoarea rezolutiunii (rezi - lierii)
contractului, fie in favoarea executarii silite (in natura sau prin echivalent) a
obligatiilor de catre debitor.
In literatura de specialitate romana s-a relevat ca clauzele rezolutorii pre- zinta
atat avantaje, cat si dezavantaje si pericole: pot compromite stabilitatea situatiilor
juridice; tertii sunt expusi la toate consecintele ce decurg din retroac- tivitatea
rezolutiunii; in raporturile dintre partile contractante ele sunt adesea surse de
inechitate, data ce sunt impuse de partea mai puternica economic a contractului.
Avand in vedere aceste aspecte, pactele comisorii (clauzele rezolutorii) sunt
interpretate restrictiv i cu mare severitate de practica judiciara119.
De remarcat ca in jurisprudent franceza s-au conturat urmatoarele cerin- te fata
de clauzele rezolutorii:
pentru a fi valabila, clauza rezolutorie trebuie sa fie fara echivoc; clauza nu
poate sanctiona decat neexecutarea obligatiilor stipulate expres in contract,
dar nu si a celor implicite120;
- clauza i$i pierde automat eficacitatea in cazul in care si cealalta parte nu si -a
onorat obligatiile contractuale;
clauza nu trebuie sa fie aplicatS contrar principiilor bunei -credinte si
echitatii;
acordarea unui termen de gratie suspenda actiunea clauzei rezolutorii121.
1,9 A se vedea: L. Pop, op. cit., p. 87.
120 Obligatiile exprese $i cele implicite au fost analizate in p. 1.3 al
prezentului capitol A se vedea: A. Benabent, op. cit., p. 243-245. V