Sunteți pe pagina 1din 4

ISTORIA IDEILOR POLITICE

CICERO
(Secolul I i. Hr. Cu lucrarile: ,,De Republica si ,,Legile)

Modelul lui este Platon, de la care preia titlul si formele scrierilor.
De Republica este un dialog in sase carti, desfasurat pe parcursul a trei zile, in care
actiunea se deruleaza in casa de tara a lui Ciceri si are in centru studierea notiunii de republica.
Cartea I: vizeaza diferitele forme de guvernare. Cartea II: vizeaza institutiile romane. Cartea III:
vizeaza natura umana si dreptatea guvernarii. Cartea IV:este despre educatie si viata de familie.
Cartea V:se refera la moravurile austere din timpurile vechi. Cartea VI: vizeaza raporturile
religiei si fericirea societatilor.
Republica se doreste a fi o sinteza despre cea mai buna forma de cetate si cel mai bun
cetatean. Regele filozof de la Platon guverneaza si in cazul lui Cicero si e numit ,,princeps.in
cazul lui Cicero, POLITICA=FORMA DE MORALA, iar virtutea cea mai inalta este implicarea in
viata cetatii
Politica pune in joc cea mai frumoasa forma de intelepciune alaturi de cea mai
valoroasa lectie a experientei si cel mai nobil mod de a sluji virtutea. Politica buna e realizata de
oamenii de bine, cu alte cuvinte, politica buna survine de la oamenii virtuosi, iar a juca un rol in
viata publica este o datorie morala, iar talentul politic nu se improvizeaza.
Cicero alege o metoda diferita de a prezenta statul ideal, avand si el un personaj
reprezentativ: Scipio; viziunea lui Cicero nu este utopica ca cea a lui Platon, ci mai degraba
istorica. Astfel ca, potrivit pentru politica este omul cultivat care se bucura de un prestigiu
moral, iar in acest caz puterea politica se manifesta ca o putere binevoitoare. Aici, omul politic
este un moderator care trebuie sa asigureo guvernare caracterizata de perfectiunea morala si
binele cetateanului, fiindu-i necasar dezinteresul fata de propriile vointe.
Cicero vede cetatea ca pe o necesitate fericita a vietii umane, autoritatea se confrunta
cu republica.
Important la Cicero este definitia pe care o da poporului: un grup numeros, asociati unii
cu altii, prin adeziunea lor la aceeasi lege si printr-o comunitate de interese; acesti oameni nu se
asociaza din motive de slabiciune, ci pentru ca natura lor ii determina sa se asocieze. Cu alte
cuvinte, natura umana respinge singuratatea si cauta viata in comun. Starea civica nu este
rezultatul unei conventii initiale sau a unui contract social. Constituirea statului are loc din
motive geografice, insa la acestea se adauga ameliorarea teritoriului ales prin intermediul
muncii. Statul este, asadar, opera unei colectivitati pentru ca puterea politica depaseste adesea
ceea ce este individual. Intemeierea unei cetati nu este un eveniment imaginar, ci unul istoric.
Formele de guvernare:
I . MONARHIA- Atunci cand avem un singur monarh.
Regimul patern functioneaza impreuna cu Regimul militar.
Regele care abuzeaza de putere capata numele de DESPOT sau TIRAN.
II. ARISTOCRATIA- Atunci cand guverneaza mai multe persoane alese pe criterii bine stabilite
Iar cand poporul se revolta impotriva tiranului, tirania se destrama, nerezultand neaparat un
regim popular, ci poate rezulta si un Regim aristocratic.
III. REGIMUL POPULAR- Atunci cand guverneaza intregul popor
Acesta poate fi deviat sub influenta grupurilor de interese si a fictiunilor.
In Republica, Cicero face elogiul puterii unice. Tot in aceasta lucrare Scipio Emilianul-
personajul dialogului, conducator militar, spune ca atunci cand lucrurile sunt impartite intre mai
multi, nu exista o instanta care sa dea ordine. Cu alte cuvinte, puterea exista doar daca e unica
sau daca e unita( alcatuita din mai multe parti). Pentru Cicero, guvernarea aristocratica nu este
cea mai buna pentru ca accentueaza prea mult diferentele sociale. In regimul aristocratic, masa
poporului nu se bucura de libertate, acest regim neincurajand deliberarea. Guvernarea
poporului nu este nici ea un regim atat de bun pentru ca nu se bazeaza pe echitate, e un regim
al dezordinii si haosului. Lipsa echitatii inseamna desconsiderarea ierarhiei claselor si
incapacitatea de a asigura dreptatea. Avand aceste lucruri, pentru un regim optim trebuie sa
reunim intr-o proportie echilibrata fiecare tip de regim: monarhic+aristocratic+democratic.
La Cicero accentul e pus pe echitate- ca forma de egalitate si dreptate, precum si pe
teoria regimului mixt. Scopul statului consta in asigurarea vietii fericite a cetatenilor, iar aceasta
viata fericita nu poate exista in absenta binelui comun. Doar cetatea echitabila e o cetate
fericita!
Dreptatea este elementul esential alstatului, vazuta ca un scop al politicului. Dreptatea,
ca si cetatea, are un caracter natural si rational. Unul din personajele din Republica- Laelius,
afirma urmatoare: ,,exista intr-adevar o lege care nu poate fi incalcata ori negata si aceasta este
dreapta ratiune. Dreapta ratiune este mereu conform naturii, se afla in toate fiintele si este
mereu in acord cu ea insasi. De aici deducem ca la Cicero, legea este independenta de
circumstante. In plus, mai deducem inca trei principii care decurg din dreapta ratiune:
Natura umana sau dreapta ratiune emit comandamente care trebuie respectate.
Aceste comandamente ale dreptei ratiuni nu pot fi modificate de dreptul pozitiv (legile
adoptate), iar puterile publice nu pot avea nicio influenta asupra comandamentelor
dreptei ratiuni.
Manifestarile dreptei ratiuni au un caracter etern si universal. Cu alte cuvinte, avem o
lege innascuta, nescrisa- legea naturala.

Rolul institutiilor politice:
Institutiile trebuie create si conduse astfel incat sa slujeasca interesul republicii. Republica
si stat nu se opun, ci sunt cuvinte alaturate in textul lui Cicero. Drepturile individului raman sub
niste reglementari juridice emise tot de stat.
Daca ar trebui sa rezumam contributia lui Cicero la dimensiunea politica am spune ca el
,,a introdus filozofia greaca la Roma, in mod sistematizat si oficial(Pierre Manent). El a incercat
sa discearna sensul politicilor romane, imitand dialogurile lui Platon si reflectia lui Aristotel din
cateva opere pierdute ale acestuia.
Cicero reia o serie de formulari politice din lumea si filozofia greaca, precum: opozitia
dintre bunirile aparente si cele reale, dintre lucrurile necesare si cele dezirabile si ajunge astfel
la opozitia tipica din filozofia greaca dintre viata contemplativa si cea politica. El dezvolta cea
mai importanta reflectie din lumea romana legata de notiunea de lege natural: daca oamenii se
aduna prin inclinatia lor naturala, Cicero sustine ca ei fac acest lucru pentr a-si pastra
posesiunile. Pentru acest lucru, oamenii au nevoie de protectia cetatilor; apararea proprietatilor
este si motivul principal pentru care exista republici si cetati.
Observam asadar, la Cicero, o mare familiaritate cu notiunile filozofice grecesti si un
mare atasament fata de lucrurile romane.

Personajul care il reprezinta pe Cicero- Scipio, insista asupra notiunilor de sociabilitate
a tuturor fiintelor umane. Apoi Scipio face un catalog al regimurilor politice, preluand asadar cea
mai importanta tema a reflectiei grecesti. Daca orice republica, pentr a fi durabila, trebuie sa fie
guvernata printr-o metoda deliberativa, avem mai intai o forma numita regat/monarhie , avem
apoi aristocratia si in final republica. In viziunea lui Scipio, niciunul nu e cel mai bun, ci sunt
acceptabile in masura in care reusesc sa ii faca pe oameni sa fie membrii ai unui corp politic.
Fiecare din aceste regimuri prezinta numeroase lipsuri: chiar si cu un rege drept si deosebit de
intelept, membii corpului politic nu iau parte la decizii si elaborarea legilor. In plus fata de aceste
defecte, toate aceste regimuri aparent bune sunt susceptibile sa decada in regimul corupt cel
mai apropiat fiecaruia.
Asadar, potrivit lui Scipio, corpul politic este mereu prada schimbarilorsi alterarilor.
Numai inteleptul va putea cunoaste aceste schimbari si anticipa solutiile care sa remedieze
situatia politica, insa aproape nimeni nu este capabil de a prevedea revolutiile, iar ceea ce este
deosebit de important, din combinarea trasaturilor celor 3 regimuri va rezulta un al patrulea
reagim, numit Regim Mixt.