Sunteți pe pagina 1din 69

Introducere n

Logica matematica si teoria mult imilor


Andrei Marcus
2 martie 2014
Cuprins
0 Descrierea cursului 4
0.1 Tematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
0.2 Orar (anul universitar 2013-2014, semestrul 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
0.3 Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1 Logica propozit iilor 5
1.1 Formulele logicii propozit iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Interpretarea formulelor propozit ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3 Problema deciziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3.1 Metoda tabelului de adevar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3.2 Metoda formelor normale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3.3 Scheme de deduct ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3.4 Deduct ie formala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2 Logica de ordinul ntai 13
2.1 Not iunea de predicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Limbaje de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.3 Structura unui limbaj de ordinul ntai. Modele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.4 Problema deciziei n logica de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.4.1 Deduct ia formala n logica de ordinul ntai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.4.2 Teoremele principale ale teoriei modelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
3 Mult imi 19
3.1 Teoria naiva si teoria axiomatica a mult imilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysGodel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
4 Relat ii si funct ii 23
4.1 Not iunea de relat ie. Operat ii cu relat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
4.2 Funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
4.3 Funct ii injective, surjective si bijective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.4 Relat ii de echivalent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
4.5 Teoreme de factorizare a funct iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
5 Mult imi ordonate 39
5.1 Relat ii de ordine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
5.2 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
5.3 Mult imi bine ordonate si mult imi artiniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
5.4 Axioma alegerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
6 Latici si algebre Boole 45
6.1 Laticea ca structura algebrica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
6.2 Latici Boole si inele Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.3 Algebra LyndenbaumTarski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
6.4 Formule si funct ii Boole. Forme normale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
7 Mult imi de numere 52
7.1 Mult imea numerelor naturale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
7.2 Mult imea numerelor ntregi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
7.3 Mult imea numerelor rat ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
7.4 Mult imea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2
CUPRINS 3
8 Numere cardinale 60
8.1 Numar cardinal. Operat ii cu numere cardinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
8.2 Ordonarea numerelor cardinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
8.3 Mult imi nite, innite si numarabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
8.4 Elemente de combinatorica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Capitolul 0
Descrierea cursului
0.1 Tematica
Acest curs este dedicat student ilor din anul I de la Facultatea de Matematica si Informatica. Vor abordate
urmatoarele subiecte (vezi syllabus-ul cursului: http://math.ubbcluj.ro/marcus):
1. logica propozit iilor si logica predicatelor de ordinul 1;
2. mult imi, relat ii, funct ii;
3. funct ii injective, surjective, bijective;
4. relat ii de echivalent a si partit ii
5. teoreme de factorizare a funct iilor;
6. mult imi ordonate si latici;
7. mult imile de numere N, Z, si 1;
8. numere cardinale si numere ordinale;
9. algebre Boole.
0.2 Orar (anul universitar 2013-2014, semestrul 1)
Curs: joi 8:00 9:50; sala 6/II.
0.3 Evaluare
Examen scris, 2 ore de lucru efectiv. Nota se calculeaza astfel:
N =
1
4
(E1 +E2 +E3 +E4) +S
unde N=nota, E1, E2, E3, E4=notele obt inute pe ecare subiect de examen, S=puncte seminar.
4
Capitolul 1
LOGICA PROPOZITIILOR

In limbajul comun, prin propozit ie nt elegem o armat ie despre care putem decide daca e adevarata sau falsa.
Putem forma propozit ii compuse, carora de asemenea le asociem o valoare de adevar, folosind cuvinte precum si,
sau, nu, daca si numai daca etc. Din punct de vedere matematic, o astfel de denit ie nu este satisfacatoare.
Rolul logicii matematice este de a fundamenta riguros ideile de mai sus si de a explora aplicarea metodelor
formale n diferite ramuri ale matematicii. Logica matematica a fost puternic motivata de studiul fundamentelor
matematicii, nceput n secolul 19, si are importante aplicat ii n lozoe sau lingvistica, dar si n domenii mai
recente precum informatica.

In zilele noastre, logica matematica este mpart ita n patru subdomenii, ecare concentrandu-se asupra unor
aspecte distincte, dar evident, liniile de demarcat ie nu sunt stricte:
teoria mult imilor, care studiaza colect ii abstracte de obiecte, avand rol important pentru fundamentele
matematicii;
teoria modelelor, care este studiul formal al structurilor matematice, avand stransa legatura cu algebra
abstracta;
teoria recursiei, care studiaza calculabilitatea efectiva a funct iilor denite pe mult imea numerelor naturale,
avand rol important pentru fundamentele informaticii;
teoria demonstrat iei, care n esent a nseamna analiza formala a demonstrat iilor matematice.

In acest curs introductiv vom atinge cate o mica parte din subiectele ment ionate, de multe ori ntr-o maniera
informala.
1.1 Formulele logicii propozit iilor
Denit ia 1.1.1 Simbolurile logicii propozit iilor sunt:
1. Parantezele: ( si ).
2. Conectori (simbolurile operat iilor logice): , , , , .
3. Formule atomice p, q, r, . . . , x
1
, x
2
, . . .
Denit ia 1.1.2 formula propozit ionala este un sir nit de simboluri ce satisface urmatoarele reguli:
1. Formulele atomice sunt formule.
2. Daca A si B sunt formule, atunci (A), (AB), (AB), (A B), (A B) sunt de asemenea formule.
3. Alte formule decat cele descrise mai sus nu exista.
Observat ii 1.1.3

In limbaj comun, conectorii , , , , se citesc non, si, sau, daca . . . atunci, daca si numai
daca.
Exemplul 1.1.4 Urmatoarele siruri de simboluri sunt formule:
(p q) (r (s)),
((p (q)) r) (s (s)),
((p q) r) (s r),
(((p q) (r))) (t p),
5
6 1 Logica propozit iilor
((p q) (p r)) ((q) (p)).
Urmatoarele siruri de simboluri nu sunt formule:
p q, p , pq t, p q r p (q r), (pq (r pq).
Denit ia 1.1.5 Spunem ca B subformula a formulei A daca B este obt inut n cursul construct iei lui A.
Exemplul 1.1.6 pq, t p sunt subformule ale formulei (((pq) (r))) (t p), n timp ce p (t p)
nu este.
Denit ia 1.1.7 Vorbim de substitut ie, dacan formula A o formula atomica p sau o subformula R este nlocuita
cu formula C (notat ie A(C/p) respectiv A(C/B)).
Exemplul 1.1.8 Daca A = (((pq) (r))) (t p), atunci pentru C = r s avem A(C/p) = ((((r s)
q) (r))) (t (r s)) si A(C, p q) = (((r s) (r))) (t p).
1.2 Interpretarea formulelor propozit ionale
Denit ia 1.2.1 Fie I = {0, 1}. Aici 0 corespunde falsului iar 1 corespunde adevarului. O funct ie de n variabile
f : I
n
I se numeste funct ie de adevar.
O funct ie de adevar de n-variabile poate data printr-un tabel de adevar, care are n + 1 coloane si 2
n
linii. Primele n coloane cont in toate combinat iile posibile ale variabilelor, iar ultima coloana cont ine valorile
corespunzatoare ale funct iei.
O alta cale este de a folosi adunarea si nmult irea modulo 2 (notat ie: respectiv ).
Denit ia 1.2.2 Cele mai frecvent utilizate funct ii de adevar sunt operat iile logice fundamentale.
Negat ia (,,non): p = 1 p, sau cu tabel de adevar
p p
0 1
1 0
Conjunct ia (,,si): p q = p q, sau cu tabel de adevar
p q p q
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Disjunct ia (,,sau): p q = p q p q, sau cu tabel de adevar
p q p q
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1
Implicat ia (,,daca . . . atunci): p q = 1 p p q, sau cu tabel de adevar
p q p q
0 0 1
0 1 1
1 0 0
1 1 1
Echivalent a (,,daca si numai daca): p q = 1 p q, sau cu tabel de adevar
p q p q
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 1
1.2 Interpretarea formulelor propozit ionale 7

In afara de acestea, ment ionam si urmatoarele funct ii de adevar:


Funct ia lui Sheer: p | q = (p q). Este adevarat, daca cel mult unul din p sau q este adevarat.
Funct ia lui BirkhoZhegalkin: pq = (p q) = pq. I se mai spune ,,sau exclusiv; este adevarat,
daca exact unul din p sau q este adevarat.
Funct ia lui Webb: p q = (p) (q). I se mai spune ,,nici-nici; este adevarat, daca niciunul din p si q
nu este adevarat.
Tabelele de adevar pentru aceste funct ii sunt:
p q p q p | q p q
0 0 0 1 1
0 1 1 1 0
1 0 1 1 0
1 1 0 0 0
Teorema 1.2.3 Orice funct ie de adevar de n 1 variabile poate exprimata numai cu ajutorul negat iei si
conjunct iei (sau numai cu ajutorul negat iei si disjunct iei, sau numai cu ajutorul negat iei si implicat iei).
Exemplul 1.2.4 1) p q = ((p) (q)).
2) p q = (p (q)).
3) p q = ((p (q))) ((q (p))).
4) p q = (p q) ((p q)).
Exercit iul 1 Sa se scrie conjunct ia, disjunct ia si echivalent a cu ajutorul negat iei si implicat iei.
Denit ia 1.2.5 Daca A este o formula si V este mult imea formulelor atomice din A, atunci o interpretare a
lui A este o funct ie v : V I = {0, 1}. Elementul v(p) I se numeste valoarea de adevar a formulei atomice p.
Fie A = A(p
1
, . . . , p
n
), si e v o interpretare a lui A. Notam cu

A funct ia de adevar corespunzatoare lui A,
obt inuta folosind funct iile logice fundamentale. Atunci valoarea de adevar a formulei A este data de:
H
v
(A) :=

A(v(p
1
), . . . , v(p
n
)).
Exemplul 1.2.6 n tabelul de mai jos avem interpretarile si valorile de adevar corespunzatoare pentru formula
A = A(p, q) = ((p q) (p)) q (punand n evident a si cateva subformule):
p q p q p (p q) p A
0 0 0 1 0 1
0 1 1 1 1 1
1 0 1 0 0 1
1 1 1 0 0 1
Denit ia 1.2.7 a) O formula se numeste realizabila daca are o interpretare pentru care valoarea de adevar este
1.
b) Daca nu exista o astfel de interpretare formula se numeste contradict ie (identic falsa) si o notam cu 0.
c) O formula se numeste tautologie (identic adevarata), daca pentru orice interpretare valoarea de adevar
este 1, si atunci o notam cu 1.
Denit ia 1.2.8 a) Daca formula A B este o tautologie, atunci spunem ca formula B rezulta din formula A
si notam A B.

In teoremele din matematica folosim urmatoarele exprimari: daca A, atunci B; A este condit ie sucienta
pentru B; B este condit ie necesara pentru A.
b) Daca a formula A B este o tautologie, atunci spunem ca a A este echivalent cu B, si notam A B.

In teoremele din matematica folosim urmatoarele exprimari: A este condit ie necesara si sucienta pentru B;
B daca si numai daca A; B exact atunci cand A; A este echivalent cu B.
Exemplul 1.2.9 1) Pentru orice formula A, formula (A) A este tautologie si (A) A contradict ie.
2) A este contradict ie daca si numai daca A este tautologie.
3) A este tautologie daca si numai daca A este contradict ie.
4) Daca A = p (p), B = q (q), C = p p, D = p q, E = (p) q, F = p (p), atunci B si C
sunt tautologii, A si F sunt contradict ii, D si E sunt realizabile. De asemenea, aceste perechi sunt echivalente.
Observat ii 1.2.10 Fie A o tautologie, p o formula atomica si B o subformula a lui A. Atunci pentru orice
formula C, A(C/p) is tautologie. Daca C B, atunci A(C/B) este tautologie.
1.2.11 Enumeram cateva tautologii importante. Aici prin A, B, C notam formule propozit ionale.
8 1 Logica propozit iilor
1) (AB) C A(B C), (AB) C A(B C) (asociativitate),
2) AB B A, AB B A (comutativitate),
3) A(AB) A, A(AB) A (absorbt ie),
4) A(B C) (AB) (AC), A(B C) (AB) (AC) (distributivitate),
5) A1 A, A0 A,
6) A0 0, A1 1,
7) A(A) 1 (principiul tert ului exclus), A(A) 0 (principiul contradict iei),
8) (AB) (A) (B), (AB) (A) (B) (formulele lui de Morgan)
9) AA A, AA A (idempotent a),
10) (A) A (principiul dublei negat ii),
11) A B (A B) (B A) (legea echivalent ei),
12) A B (A) B (legea implicat iei),
13) A B (B) (A) (contrapozit ie),
14) (A B) (B C) A C (silogism),
15) (AB) C A (B C),
16) A (B C) B (A C),
17) (A B) (A (B)) A (reductio ad absurdum),
18) A(A B) B (modus ponens),
19) ((A) B) ((A) (B)) A (metoda demonstrat iei indirecte),
20) ((C B) (C A) (B A)) A (analiza cazurilor).
Exercit iul 2 Sa se verice tautologiile (1) (20) cu ajutorul tabelelor de adevar.
1.3 Problema deciziei
Problema deciziei n logica propozit iilor nseamna gasirea unui algoritm care sa stabileasca daca o formula
propozit ionala este tautologie, contradict ie, sau realizabila precum si gasirea metodelor corecte de deduct ie.
1.3.1 Metoda tabelului de adevar
Am vazut deja n paragraful precedent aceasta metoda, care este utila n cazul formulelor unui numar mic de
atomi.
1.3.2 Metoda formelor normale
Denit ia 1.3.1 Fie A = A(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) o formula propozit ionala.
a) A este o conjunct ie elementara daca este o conjunct ie ce are ca factori atomi sau negat ii de atomi.
b) A este o disjunct ie elementara daca este o disjunct ie ce are ca termeni atomi sau negat ii de atomi.
Exemplul 1.3.2 a) Formulele A = x
1
x
2
x
3
, B = x
1
x
2
x
3
, C = x
1
x
2
x
3
sunt conjunct ii
elementare.
b) Formulele A = x
1
x
2
x
3
, B = x
1
x
2
x
3
, C = x
1
x
2
x
3
sunt disjunct ii elementare.
1.3 Problema deciziei 9
Denit ia 1.3.3 a) Formula A = A(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) are forma normala conjunctiva (FNC), daca este o
conjunct ie de disjunct ii elementare, adica:
A = A
1
A
2
. . . A
m
,
unde subformula A
i
= A
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este o disjunct ie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.
b) Spunem ca formula B = B(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) are forma normala disjunctiva (FND), daca este o disjunct ie
de conjunct ii elementare, adica:
B = B
1
B
2
B
m
,
unde subformula B
i
=
i
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este o conjunct ie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.
Observat ii 1.3.4 Orice formula propozit ionala este logic echivalenta cu o FNC, respectiv cu o FND (nu
neaparat unic determinata). Formula A se aduce la o FNC, respectiv la o FND, printr-un sir nit de echivalent e
logice, utilizand legile fundamentale ale logicii propozit iilor astfel:
1. Se exprima formula A numai cu conectorii , , , folosind legea implicat iei si legea echivalent ei.
2. Se trece negat ia numai asupra atomilor, utilizand legile lui De Morgan si legea dublei negat ii.
3. Se obt in conjunct ii de disjunct ii (pentru FNC), respectiv disjunct ii de conjunct ii (pentru FND), folosindu-se
distributivitatea, absorbt ia, idempotent a, comutativitatea sau asociativitatea.
Exemplul 1.3.5 Fie A = x x y. Aplicand cele de mai sus, obt inem
= x x y x (x y) x (x y)
si am ajuns astfel la o FND. Mai departe, avem
x (x y) (x x) (x y)
si obt inem o FNC. Folosind acum idempotent a avem:
(x x) (x y) x (x y)
si obt inem o alta FNC. Aplicand absorbt ia, avem:
x (x y) x,
care este nca o FNC, dar o putem considera si ca o FND.
1.3.6 Metoda formelor normale se aplica astfel. Fie C = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) o formula propozit ionala si e
A = A
1
A
2
A
m
o FNC respectiv B = B
1
B
2
B
m
o FND cu care C este logic echivalenta. Atunci:
a) C este tautologie daca si numai daca n FNC A, pentru orice i = 1, 2, . . . , m, A
i
cont ine cel put in un atom
mpreuna cu negat ia sa;
b) C este o contradict ie daca si numai daca n FND B, pentru orice i = 1, 2, . . . , m, B
i
cont ine cel put in un
atom mpreuna cu negat ia sa.
Exemplul 1.3.7 Sa rezolvam problema deciziei prin metoda formelor normale.
a) Fie C = x y x. Aducem pe C la o forma normala:
C = x y x (x y) x (x y) x (x y) x x y x.
Am obt inut formula A = x y x, care poate privita si ca FNC, dar si ca FND. Considerand A ca FNC cu
un singur factor, x apare mpreuna cu negat ia sa x, deci este o tautologie.
b) Fie C = x (x y x). Aducem C la o forma normala:
C = x (x y x) x ((x y) x) x ((x y) x)
x ((x y) x) (x x y) (x x)
Am obt inut FND B = (xxy) (xx).

In ecare termen al lui B, apare atomul x mpreuna cu negat ia
sa x, deci C este o contradict ie.
c) Fie C = (x y) (y z). Aducem C la o forma normala:
C = (x y) (y z) (x y) (y z).
Am obt inut FNC A = (x y) (y z), si vedem ca C nu este tautologie. Determinam si o FND:
A = (x y) (y z) (x y) (x z) (y y) (y z).
Am obt inut FND B = (x y) (x z) (y y) (y z), din care citim ca C nu este contradict ie, deci C
este o formula realizabila.
10 1 Logica propozit iilor
1.3.3 Scheme de deduct ie
Denit ia 1.3.8 Fie A
1
, . . . , A
n
(n 0), B formule propozit ionale. Spunem ca a formula B este consecint a a
formulelor A
1
, . . . , A
n
, daca orice interpretare care face A
1
, . . . , A
n
adevarate, face si formula B adevarata.
Notam A
1
, . . . , A
n
|= B sau
A
1
,...,A
n
B
si numim aceasta schema de deduct ie (inferent a). Formulele
A
1
, . . . , A
n
se numesc premize, iar B se numeste concluzie.
Daca n = 0, atunci B este tautologie.
Observam ca A
1
, . . . , A
n
|= B, exact cand A
1
A
n
B tautologie, adica A
1
A
n
B.
Denit ia se generalizeaza imediat la cazul cand si sunt mult imi de formule, si notam sau |= ).
Exemplul 1.3.9 Prezentam mai jos cateva scheme de deduct ie ale logicii clasice (aristotelice). Ele pot demon-
strate usor cu ajutorul tabelelor de adevar.
1. Modus ponens (notat ie: MP).
A,AB
B
2. Reductio ad absurdum.
(a)
(A)B,(A)(B)
A
(b)
B,(A)(B)
A
(c)
(A)B,(B)
A
(d)
AB,A(B)
A
(e)
B,A(B)
A
(f) Modus tollens.
AB,B
A
3. Contrapozit ie.
A B
(B) (A)
4. Silogism.
A B, B C
A C
5. Silogism disjunctiv (Modus tollendo ponens).
AB, A
B
Observat ii 1.3.10 a) Prezentam cateva proprietat i generale:
A |= A (reexivitate).
Daca A
1
, . . . , A
n
|= B
j
(pentru orice j = 1, . . . , m) si B
1
, . . . , B
m
|= C, atunci A
1
, . . . , A
n
|= C (tranzitivi-
tate).
Daca A
1
|= A
2
,. . . ,A
n1
|= A
n
, si A
n
|= A
1
, atunci formulele A
1
, . . . , A
n
sunt echivalente (demonstrat ie
ciclica).
Daca sunt mult imi de formule, atunci |= .
{A} |= B daca si numai daca |= A B.
1.3.11 Multe demonstrat ii din matematica devin mai usoare daca nlocuim o schema data cu una echivalenta.
1. Demonstrat ie directa: nlocuim
A
BC
cu
A,B
C
.
2. Demonstrat ie prin contrapozit ie: nlocuim
A,B
C
cu
A,C
B
.
3. Demonstrat ie indirecta: n loc de
A
B
aratam ca A(B) este contradict ie.
1.3 Problema deciziei 11
1.3.4 Deduct ie formala
O alta abordare a problemei deciziei se bazeaza pe manipularea simbolurilor pornind de la cateva axiome si scheme
de deduct ie si nu face apel la interpretarea formulelor. Vom vedea ca aceasta abordare este echivalenta cu cea
bazata pe tabele de adevar.
1.3.12 Aceasta metoda porneste urmatoarele:
cateva tautologii speciale, numite axiomele logicii propozit iilor.
A1: A (B A)
A2: (A (B C)) ((A B) (A C))
A3: ((B) (A)) (((B) A) B)), unde A, B, C sunt formule arbitrare;
schema de deduct ie Modus Ponens (MP), adica
A,AB
B
.
Denit ia 1.3.13 Fie acum A
1
, . . . , A
n
(n 0) formule propozit ionale. O deduct ie din formulele A
1
, . . . , A
n
(numite premize sau ipoteze) este un sir nit E
1
, . . . , E
k
de formule astfel ncat pentru orice i = 1, . . . , k avem:
(1) E
i
este axioma, sau
(2) exist a l astfel ncat E
i
= A
l
, sau
(3) E
i
se obt ine din E
j
, E
l
(j, l < i) folosind schema (MP).
Denit ia 1.3.14 a) Spunem ca formula B deductibila din formulele A
1
, . . . , A
n
(notat ie A
1
, . . . , A
n
B), daca
B este ultimul termen al unei deduct ii din formulele A
1
, . . . , A
n
. Daca n = 0, atunci notam B.
Denit ia se generalizeaza imediat la cazul a doua mult imi de formule si ; notam daca B pentru
orice B .
b) Spunem ca mult imea de formule este contradictorie, daca exista o formula A, astfel ca A(A).
Altfel, este consistenta.
Exemplul 1.3.15 a) Sa se arate ca A A.
1. (A ((A A) A)) ((A (A A)) (A A)) A2
2. A ((A A) A) A1
3. (A (A A)) (A A) 1,2 MP
4. A (A A) A1
5. A A 3,4 MP
b) Sa se arate ca A B, B C A C.
1. (B C) (A (B C)) A1
2. B C Ipoteza
3. A (B C) 1,2 MP
4. (A (B C)) ((A B) (A C)) A2
5. (A B) (A C) 4,3 MP
6. A B Ipoteza
7. A C 5,6 MP
c) Sa se arate ca A, A B.
1. A Ipoteza
2. (A) ((B) (A)) A1
3. (B) (A) 1,2 MP
4. A Ipoteza
12 1 Logica propozit iilor
5. A ((B) A) A1
6. (B) A 4,5 MP
7. ((B) (A)) (((B) A) B) A3
8. ((B) A) B 3,7 MP
9. B 6,8 MP
Vedem ca aceasta metoda nu e foarte usor de aplicat. Urmatoarele observat ii simplica oarecum lucrurile.
Observat ii 1.3.16 a) Daca B si B C, atunci C.
b) Daca si B, atunci B.
c) Daca si B, atunci B.
d) Daca B B, atunci C pentru orice formula C .
e) (Teorema lui Herbrand, 1930): B C daca si numai daca {B} C.
Exemplul 1.3.17 Pentru a arata ca A B, B C A C este sucient de aratat ca A, A B, B C C.
Pentru aceasta, avem:
1. A Ipoteza
2. A B Ipoteza
3. B 1,2 MP
4. B C Ipoteza
5. C 3,4 MP.
Urmatoarea teorema spune ca metoda de deduct ie bazata pe valorile de adevar (,,rezulta , |=) este echiva-
lenta cu deduct ia formala ()). Prima implicat ie este mai usor de demonstrat, a doua este dicila.
Teorema 1.3.18 (Teorema de completitudine Frege-Lukasiewicz) Are loc B daca si numai daca |=
B.
Capitolul 2
LOGICA DE ORDINUL

INT

AI
Am vazut ca logica propozit iilor formalizeaza utilizarea operat iilor logice non, si, sau, daca . . . atunci, daca si
numai daca). Logica de ordinul ntai merge mai departe introducand cuanticatori, pentru a formaliza not iunile
de pentru orice si exista. Astfel, logica de ordinul ntai va utila pentru formalizarea a mult mai multe teorii
matematice.
2.1 Not iunea de predicat
Denit ia 2.1.1 Fie M o mult ime nevida si e n N

. Un predicat n-ar pe mult imea M este o submult ime


a mult imii M
n
(adica o relat ie n-ara pe M).
Observat ii 2.1.2

In limbajul comun, un predicat n-ar pe mult imea M este o armat ie ,,deschisa P(x
1
, . . . , x
n
),
n care putemnlocui variabilele x
1
, . . . , x
n
cu elementele a
1
, . . . a
n
M pentru a obt ine propozit ia P(a
1
, . . . , a
n
).

In acest caz,
{(a
1
, . . . , a
n
) M
n
| P(a
1
, . . . , a
n
) adevarat }
este o relat ie n-ara, deci un predicat n-ar pe M. Aceasta abordare nu este nsa sucient de precisa.
Exemplul 2.1.3 a) ,,x +y = z predicat de 3 variabile pe M = 1.
b) ,,x < y este predicat binar pe M = N.
c) ,,|x| = 1" este un predicat unar pe M = C.
2.2 Limbaje de ordinul ntai
Simbolurile si regulile de formare a formulelor date mai jos formeaza limbajul ordinul ntai.
Denit ia 2.2.1 Simbolurile limbajului de ordinul ntai L sunt urmatoarele:
1. Paranteze: ( si ).
2. Conectori: , , , , .
3. Cuanticatori: (pentru orice) si (exista).
4. Simbolul de egalitate: =.
5. Variabile: x, y, z, . . . .
6. Constante: a, b, c, . . . .
7. Funct ii (operat ii): f, g, . . . .
8. Predicate: P, Q, . . . .
Presupunemn plus ca pentru ecare funct ie si ecare predicat se da aritatea 1 (adica numarul variabilelor
sale). Cuanticatorii pot aparea doar naintea variabilelor. Utilizarea simbolurilor depinde de teoria matematica
pe care dorim sa o formalizam.
13
14 2 Logica de ordinul nt ai
Exemplul 2.2.2 1) Limbajul teoriei mult imilor L
S
foloseste un singur predicat binar (,,apart ine).
2) Limbajul teoriei grupurilor L
G
foloseste constanta 1 (simbolul elementului neutru), inversa este o funct ie
unara iar produsul este o funct ie binara.
4) Limbajul teoriei numerelor naturale L
N
foloseste constanta 0 si trei operat ii s, +, : funct ia succesor s este
unara, adunarea si nmult irea sunt binare.
Denit ia 2.2.3 a) Expresiile (termenii) limbajului L de ordinul ntai sunt siruri nite se simboluri ce satisfac
regulile:
1. Orice variabila este expresie.
2. Orice constanta este expresie.
3. Daca f este o funct ie de n variabile si t
1
, . . . , t
n
sunt expresii, atunci f(t
1
, . . . , t
n
) este expresie. (De multe
ori, n loc de f(x, y) notam xfy.)
4. Alte expresii nu exista.
b) Formulele limbajului L de ordinul ntai sunt siruri nite se simboluri ce satisfac regulile:
1. Daca P este un predicat n-ar si t
1
, . . . , t
n
sunt expresii, atunci P(t
1
, . . . , t
n
) este formula.
2. Daca t
1
si t
2
sunt expresii, atunci = (t
1
, t
2
) este formula. (Vom nota aceasta formula prin (t
1
= t
2
).)
3. Daca este formula, atunci () este formula.
4. Daca , sunt formule, atunci (), (), ( ), ( ) sunt formule. (Dupa caz, vom omite
unele paranteze.)
5. Daca este formula si x este o variabila, atunci x si x sunt formule.

In acest caz spunem ca x este
variabila cuanticata.
6. Alte formule nu exista.
Formulele de tip 1,2 sunt formule atomice.
Denit ia 2.2.4 Fie x o variabila a limbajului L. Spunem ca x este variabila libera a formulei daca:
1. este formula atomica si x apare n .
2. are forma () si x este variabila libera n .
3. este de forma ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si x este variabila libera n sau n .
4. este de forma y sau y, unde y este diferit de x, si x este variabila libera n .
Spunem ca x este legata, daca nu e libera. O formula n care orice variabila este legata se numeste formula
nchisa.
Exemplul 2.2.5 1)

In formula ,,x(x = y) variabila x este legata, iar y este libera. Formula ,,xy(x y =
y x) este nchisa.
2) Fie formula x((x = y) (P(x) Q(y))); atunci x = y, P(x) Q(y), P(x) sunt subformule, dar x(x = y)
nu este.
Denit ia 2.2.6 a) Fie o formula. Spunem ca variabila x este substituita cu expresia t, daca n , orice
aparit ie a lui x este nlocuita cu t, exceptand subformulele de forma x sau x, care raman neschimbate. Notam
noua formula prin
x
t
.
b) Substitut ia variabilei x cu expresia t este permisa n urmatoarele cazuri:
1. Daca este formula atomica.
2. Daca a are forma () si substitut ia lui x cu t n este permisa.
3. Daca a are forma ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si substitut ia lui x cu t n si este
permisa.
4. Daca a are forma y sau y si suntem n una din urmatoarele cazuri:
(i) x nu este libera n .
(ii) y nu apare n t si substitut ia lui x cu t n este permisa.
c) Printr-o generalizare a formulei nt elegem o formula de forma x
1
x
2
. . . x
n
.
Exemplul 2.2.7 1) Evident, avem
x
x
= .
2)

In formula y(x = y) substitut ia lui x cu y nu e permisa.
2.3 Structura unui limbaj de ordinul ntai. Modele 15
2.3 Structura unui limbaj de ordinul ntai. Modele
Acum dam semnicat ie si valori de adevar formulelor unui limbaj de ordinul ntai.
Denit ia 2.3.1 O structura a M a unui limbaj de ordinul ntai L consta din urmatoarele date:
1. O mult ime nevida M, pe care o numim univers si o notam cu |M|.
2. Fiecarei constante a i corespunde un element a M.
3. Fiecarui simbol de funct ie n-ara f i corespunde o funct ie

f : M
n
M.
4. Fiecarui simbol de predicat n-ar P i corespunde un predicat n-ar

P pe mult imea M (adica o submult ime

P M
n
).
5. Simbolului de egalitate i corespunde relat ia de egalitate pe M.
De multe ori vom nota simplu a cu a,

f cu f,

P cu P.

In continuare consideram xat un limbaj de ordinul
ntai L si o structura M a lui L, cu M = |M|.
Denit ia 2.3.2 a) Daca V este mult imea variabilelor lui L, atunci o funct ie s : V M se numeste interpretare
a structurii M.
b) Denim inductiv valoarea H
M
s
(t) M a expresiei t, corespunzatoare interpretarii s, o denim inductiv
astfel:
1. Pentru ecare variabila x, avem H
M
s
(x) = s(x).
2. Pentru ecare constanta a, avem H
M
s
(a) = a.
3. Pentru ecare funct ie n-ara f si expresii t
1
, . . . , t
n
avem
H
M
s
(f(t
1
, . . . , t
n
)) =

f(H
M
s
(t
1
), . . . , H
M
s
(t
n
)).
c) Denim inductiv valoarea H
M
s
() I = {0, 1} a formulei , corespunzatoare interpretarii s astfel:
1. pentru orice predicat P n-ar si orice expresii t
1
, . . . , t
n
, H
M
s
(P(t
1
, . . . , t
n
)) = 1 daca (H
M
s
(t
1
), . . . , H
M
s
(t
n
))

P, altfel H
M
s
(P(t
1
, . . . , t
n
)) = 0.
2. H
M
s
(t
1
= t
2
) = 1, daca H
M
s
(t
1
) = H
M
s
(t
2
), altfel H
M
s
(t
1
= t
2
) = 0.
3. H
M
s
() = 1, daca H
M
s
() = 0, altfel H
M
s
() = 0.
4. H
M
s
() = 1, daca H
M
s
() = 1 sau H
M
s
() = 1, altfel H
M
s
() = 0.
H
M
s
() = 1, daca H
M
s
() = H
M
s
() = 1, altfel H
M
s
() = 0.
H
M
s
( ) = 0, daca H
M
s
() = 1 si H
M
s
() = 0, altfel H
M
s
( ) = 1.
H
M
s
( ) = 1, daca H
M
s
() = H
M
s
(), altfel H
M
s
( ) = 0.
5. Consideram funct ia (interpretarea)
s(x|m) : V M, s(x|m)(y) =
{
s(y), daca y = x
m daca y = x
.
Atunci:
H
M
s
(x) = 1 daca si numai daca pentru orice m M avem H
M
s(x|m)
() = 1.
H
M
s
(x) = 1 daca si numai daca exista m M astfel ncat H
M
s(x|m)
() = 1.
Denit ia 2.3.3 a) Daca H
M
s
() = 1, atunci notam M |= [s], si spunem ca structura M satisface interpretarea
s a formulei . Notam M= [s], daca H
M
s
() = 0.
Pentru o mult ime de formule notam M |= [s], daca H
M
s
() = 1 pentru orice si M = [s], daca exista
astfel ca H
M
s
() = 0.
b) Spunem ca M este model al lui , (sau ca M satisface ), daca M |= [s] (adica H
M
s
() = 1) pentru
orice interpretare s a lui M. Notat ie: M |= .
Spunem ca M este model pentru mult imea de formule (sau ca M satisface pe ), daca M |= pentru orice
. Notat ie: M |= .
c) O formula sau o mult ime de formule este satisabila, daca are model.
16 2 Logica de ordinul nt ai
Prin induct ie se arata:
Teorema 2.3.4 1) Daca interpretarile s si r coincid pe variabilele ce apar n expresia t, atunci H
M
s
(t) = H
M
r
(t).
2) Daca s si r coincid pe variabilele libere ce apar n formula , atunci H
M
s
() = H
M
r
() (adica M |= [s]
daca si numai daca M |= [r]).
Corolar 2.3.5 Daca este o formula nchis a, atunci M |= daca si numai daca exista o interpretare s astfel
ca M |= [s]. (Deci valoarea unei formule nchise este independenta de interpretarea xata a structurii.)
Denit ia 2.3.6 a) O formula este tautologie (identic adevarata), daca orice structura M este model al lui
. Formula se numeste contradict ie, daca este tautologie.
b) Daca formula este tautologie, atunci spunem ca rezulta din si notam .
c) Daca formula este tautologie, atunci spunem ca este echivalent cu si notam .
Exemplul 2.3.7 1) Pentru orice formula avem ca tautologie, iar ( ) este contradict ie.
2) y(y = y) este tautologie, n timp ce y((y = y)) este contradict ie.
Exercit iul 3 este contradict ie daca si numai daca pentru orice structura M si interpretare s : V |M|, avem
H
M
s
() = 0 (adica M= [s]).
Exercit iul 4 Daca este contradict ie, atunci nu are model. Armat ia inversa are loc doar pentru formule
nchise.
Exercit iul 5 Daca este tautologie, atunci orice generalizare x
1
. . . x
n
este tautologie.
Exercit iul 6 daca si numai daca pentru orice structura M si pentru orice interpretare s : V |M|, daca
s satisface pe , atunci satisface si pe .
Exercit iul 7 Daca , atunci orice model M al lui este si model al lui . Armat ia inversa are loc doar
pentru formule nchise.
Exercit iul 8 daca si numai daca pentru orice structura M si pentru orice interpretare s : V |M|, s
satisface pe daca si numai daca satisface pe .
Exercit iul 9 Daca , atunci are exact aceleasi modele ca si . Armat ia inversa are loc doar pentru
formule nchise.
2.3.8 Prezentam cateva tautologii importante. Fie A, B si C formule ale limbajului L ordinul ntai astfel ncat
n C variabila x nu e libera.
(1) xyA yxA, xyA yxA
(2) (x)(y)A (y)(x)A, xA xA
(3) x(AB) xAxB
(4) x(AB) xAxB
(5) xAxB x(AB)
(6) x(AB) xAxB
(7) xA x(A), xA x(A) (legile lui De Morgan)
(8) C xA x(C A),
C xA x(C A),
C xA x(C A),
C xA x(C A).
(9) C xA x(C A),
C xA x(C A),
xA C x(A C),
xA C x(A C).
(10) x
x
t
si
x
t
x (daca n formula nlocuirea variabilei libere x cu expresia t este permisa).
Exercit iul 10 a) Sa se arate ca formulele (1)-(10) sunt ntr-adevar tautologii.
b) Sa se arate ca n (2), (5), (6) si (10) implicat iile inverse nu sunt adevarate (dand contraexemple).
2.4 Problema deciziei n logica de ordinul ntai 17
2.4 Problema deciziei n logica de ordinul ntai
Fixam un limbaj L de ordinul ntai.
Denit ia 2.4.1 a) Spunem ca a formula este consecint a a formulelor
1
, . . . ,
n
daca pentru orice structura
Msi pentru orice interpretare s : V |M|, daca s satisface toate formulele
1
, . . . ,
n
, atunci satisface si formula
.
Notat ie:
1
, . . . ,
n
|= B sau

1
,...,
n

, si numim aceasta schema de deduct ie. Formulele


1
, . . . ,
n
se
numesc premize (ipoteze), iar este concluzie (consecint a).
Daca mai sus n = 0, atunci este tautologie.
Vedem ca este consecint a a lui
1
, . . . ,
n
(adica
1
, . . . ,
n
|= ), daca si numai daca rezulta din

1

n
(adica
1

n
este tautologie, adica
1

n
).
Mai general, pentru mult imile de formule , e clar ce se nt elege prin notat iile sau |= .
Observat ii 2.4.2 Alonzo Church a demonstrat n 1936 ca pentru un limbaj de ordinul ntai nu se poate da o
procedura generala de decizie.
2.4.1 Deduct ia formala n logica de ordinul ntai
Ca si n logica propozit iilor, si n logica de ordinul ntai se poate introduce o not iune de deduct ie formala inde-
pendenta de structuri, interpretari si modele. Vom vedea n paragraful urmator ca n cazul formulelor nchise cele
doua abordari sunt echivalente.
2.4.3 Pentru a deni not iunea de deduct ie avem nevoie de:
1) Un set de tautologii speciale, numite axiome logice.
(A1) ( ).
(A2) ( ( )) (( ) ( ))
(A3) (() ()) ((() ) )), unde , , sunt formule arbitrare.
(A4) x
x
t
, daca n nlocuirea lui x cu t este permisa.
(A5) x( ) (x x), unde , sunt formule arbitrare.
(A6) x, daca x este variabila legata n .
(A7) x = x
(A8) (x = y) (y = x)
(A9) ((x = y) (y = z)) (x = z), unde x, y, z sunt variabile arbitrare.
(A10) ((x
1
= y
1
) (x
n
= y
n
)) (P(x
1
, . . . , x
n
) P(y
1
, . . . , y
n
)), unde P este un predicat n-ar.
(A11) ((x
1
= y
1
) (x
n
= y
n
)) (f(x
1
, . . . , x
n
) = f(y
1
, . . . , y
n
)), unde f este o funct ie n-ara.
2) schema de deduct ie Modus Ponens (MP), adica
,

.
Axiomele (A7)-(A11) se numesc axiomele egalitat ii.
Denit ia 2.4.4 Fie formulele
1
, . . . ,
n
(n 0) .
a) O deduct ie din formulele
1
, . . . ,
n
este un sir de formule
1
, . . . ,
k
astfel ncat pentru orice i = 1, . . . , k
avem:
1.
i
este axioma logica, sau
2.
i
=
l
pentru un l = 1, . . . , n, sau
3.
i
se obt ine din
j
,
l
(unde j, l < i) aplicand schema Modus Ponens (MP).
b) Spunem ca formula este deductibila din formulele
1
, . . . ,
n
(notat ie:
1
, . . . ,
n
), daca este
ultimul termen al unei deduct ii din
1
, . . . ,
n
. Formulele
1
, . . . ,
n
sunt premizele (ipotezele deduct iei.
Daca n = 0, atunci notam . Mai general, pentru mult imile de formule , folosim notat ia .
c) Spunem ca mult imea de formule este contradictorie, daca exista o formula astfel ca ().
18 2 Logica de ordinul nt ai
Teorema 2.4.5 a) Daca
1
, . . . ,
k
este o deduct ie, atunci si
1
, . . . ,
i
este o deduct ie pentru orice i = 1, . . . , k.
b) Daca si , atunci .
c) Daca si , atunci .
d) Daca si , atunci .
e) Daca (), atunci pentru orice formula .
f) Teorema deduct iei (Herbrand, 1930): daca si numai daca {} .
g) Teorema generalizarii (GEN): Fie o mult ime de formule unde x este variabila legata. Daca , atunci
x.
h) Generalizare pe constante: Fie o mult ime de formule unde constanta c nu apare. Daca , atunci
exista o variabila x care nu apare n astfel ca x
c
x
. Mai mult, exista o deduct ie a lui x
c
x
din , n care
c nu apare.
Exemplul 2.4.6 Aratam ca xy yx.
1. xy Ipoteza
2. xy y A4
3. y 1,2 MP
4. y A4
5. 3,4 MP
6. x 5 GEN
7. yx 6 GEN.
2.4.2 Teoremele principale ale teoriei modelelor
Fixam un limbaj L de ordinul ntai. Fie o mult ime de formule nchise. Mult imea formulelor deductibile din
se numeste teorie, iar formulele din sunt axiome ale teoriei.
Teorema 2.4.7 (Teorema lui Godel de completitudine) Fie o formula nchisa. Are loc |= daca si numai
daca .
Teorema 2.4.8 (Teorema lui Godel de completitudine, varianta model-teoretica) Mult imea de formule nu este
contradictorie daca si numai daca are model.
Teorema 2.4.9 (Teorema de compactitate) are model daca si numai daca orice submult ime nita a sa are.
Capitolul 3
MULTIMI
3.1 Teoria naiva si teoria axiomatica a mult imilor

Incepem cu o recapitulare a cunostint elor dobandite n liceu.


3.1.1 Prin mult ime nt egem o colect ie de lucruri (obiecte, not iuni) bine determinate, numite elementele sale.
Faptul ca elementul a apart ine mult imii A se noteaza a A; notat ia b / A nseamna: b nu apart ine lui A.
Aceste not iuni sunt primare, adica nu le denim.
O mult ime poate data prin enumerarea elementelor, de exemplu A = {1, 2, 3, 4}, B = {x, y, z} sau printr-o
proprietate (predicat) P(x):
A = {x | P(x)},
de exemplu A = {x | x 1 si 0 x 3}.
Mult imile A si B sunt egale, A = B, daca au acelea si elemente.
Mult imea vida este unica mult ime care nu are niciun element. Notat ie: .
Denit ia 3.1.2 a) O mult ime A este submult ime a mult imii B, daca orice elemeent al lui A este element al lui
B; notat ie: A B. Orice mult ime nevida A are doua submult imi triviale: si A.
Sa ret inem ca A = B daca si numai daca A B si B A. Daca A B si exista x B astfel ncat x / A,
atunci spunem ca A este submult ime proprie a lui B. Notat iee: A B.
b) Submult imile unei mult imi U formeaza mult imea part ilor (mult imea putere) a lui U:
P(U) = {A | A U},
adica A P(U) A U.
Denit ia 3.1.3 Intersect ia mult imilor A si B este mult imea elementelor comune, adica
A B = {x | x A si x B}.
Daca A B = , atunci spunem ca A si B sunt disjuncte.
Reuniunea mult imilor A si B este mult imea
A B = {x | x A sau x B}.
Diferent a mult imilor A\ B este mult imea
A\ B = {x | x A si x / B}.
Daca B A, atunci A\ B este complementara mult imii A relativ la B. Notat ie:
A
(B).
Diferent a simetrica a mult imilor A si B este mult imea
AB = (A\ B) (B \ A) = (A B) \ (A B).
Produsul cartezian al mult imilor A
1
, A
2
, . . . , A
n
este mult imea
A
1
A
2
A
n
= {(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) | x
1
A
1
, x
2
A
2
, . . . , x
n
A
n
}.
Daca pentru un i, A
i
= , atunci A
1
A
2
A
n
= .
19
20 3 Mult imi
Exercit iul 11 Fie A, B, C mult imi incluse n universul U. Sa se demonstreze urmatoarele proprietat i de baza:
a) A A (reexivitate);
b) daca A B si B C, atunci A C (tranzitivitate);
c) daca A B si B A, atunci A = B (antisimetrie);
d) A B = B A, A B = B A (comutativitate);
e) (A B) C = A (B C)), (A B) C = A (B C)) (asociativitate);
f) A A = A, A A = A (idempotent a);
g) A (A B) = A; A (B A) = A (absorbt ie);
h) A = A; A = ;
i) A A = U; A A = ;
j) A = A;
Exercit iul 12 Fie A, B, C mult imi. Sa se demonstreze:
a) A (B C) = (A B) (A C); A (B C) = (A B) (A C) (distributivitate);
b) A\ B = A B;
c) A\ (B C) = (A\ B) (A\ C) = (A\ B) \ C;
d) A\ (B C) = (A\ B) (A\ C);
e) (A B) \ C = (A\ C) (B \ C);
f) (A B) \ C = A (B \ C) = (A\ C) B;
g) (A B) = A B; (A B) = A B (formulele lui De Morgan).
Exercit iul 13 Sa se arate ca pentru orice mult imi A, B, C avem:
a) AB = (A B) (B A);
b) AB = BA;
c) (AB)C = A(BC);
d) A = A; A = AU; AA = ;
e) A (BC) = (A B)(A C);
f) A B = AB(A B).
Exercit iul 14 Sa se arate ca pentru orice mult imi A, B, C, daca A C = B C si A C = B C atunci A = B.
Exercit iul 15 Fie A, B, C mult imi date. Sa se determine mult imea X care satisface:
a) A X = B, A X = C;
b) A\ X = B, X \ A = C.
Exercit iul 16 Daca A, B, C, D sunt mult imi, atunci:
a) (A B) (C D) = (AC) (B D);
b) armat ia (A B) (C D) = (AC) (B D) nu e adevarata n general;
c) (A B) C = (AC) (B C);
d) (A B) C = (AC) (B C);
e) (A\ B) C = (AC) \ (B C).
3.1.4 Abordarea din acest paragraful t ine de asa-numita teorie naiva a mult imilor, dezvoltata de matema-
ticianul german Georg Cantor dupa 1870. S-a aratat mai tarziu ca aceasta teorie duce la contradict ii, din cauza
faptului ca permite formarea de mult imi ,,mari, fara restrict ii. Paradoxul lui Bertrand Russel (1902) este printre
cele mai cunoscute: consideram mult imea R a tuturor mult imilor care nu se cont in ca element; atunci R R
nseamna ca R / R, iar R / R n seamna ca R R; n orice caz avem o contradict ie care vine din faptul ca teoria
permite ca R sa e considerata mult ime.
Teoria axiomatica a mult imilor a fost creata pentru a elimina aceste contradict ii. Cele mai utilizate sunt
axiomatizarile dezvoltate de Zermelo si Fraenkel (ZF), respectiv von Neumann, Bernays si Godel (NBG).
Din punctul de vedere al logicii predicatelor, axiomele ambelor teorii pot date prin formule nchise n limbajul
de ordinul ntai L
S
, ment ionat n capitolul anterior, care foloseste un singur predicat binar (,,apart ine). Kurt
Godel a demonstrat n 1939 ca ambele sisteme axiomatice admit model, deci sunt necontradictorii.
3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysG odel
Vom prezenta pe scurt sistemul axiomatic NBG, evitand totusi o formalizare completa, iar axioma alegerii va
enunt ata doar n capitolele urmatoare.
3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysGodel 21
Denit ia 3.2.1 a) Limbajul L
S
al teoriei axiomatice NBG folosesti pe langa simbolurile logice in singur predicat
de doua variabile notat . Deci formulele atomice ale teoriei sunt x = y si x y. Simbolurile de variabile
x, y, z, . . . noteaza clase. Formula x y se citeste clasa x apart ine clasei y (sau y cont ine pe x), iar x = y
se citeste: clasa x este egala cu clasa y. Not iunile de clasa, respectiv apart ine sunt considerate primare, nu se
denesc.
b) O clasa x se numeste mult ime, daca exista o clasa y, careia i apart ine (adica exista y astfel ncat x y).
Daca o clasa nu e mult ime, atunci se numeste clasa proprie.
Se pune ntrebarea daca exista mult imi. Vom vedea mai jos ca raspunsul este armativ.
3.2.2 Prezentam n continuare axiomele.
1. Axioma extensionalitat ii. Doua clase sunt egale exact cand au aceleasi elemente, adica
AB((A = B) x(x A x B)).
2. Axioma clasicarii. Daca P(x) este o formula, n care variabila x este libera, atunci exista o clasa care
cont ine exact elementele satisfascand P(x). Formal, exprimam aceasta prin formula nchisa
y
1
. . . y
n
zx((x z) (t(x t) P(x))).
Din axioma egalitat ii rezulta ca clasa de mai sus este unica si o notam {x | P(x)}.
Folosind axioma clasicarii putem deni urmatoarele clase: = {x | x = x} (clasa vida) respectiv U = {x | x =
x} (universul). Vedem ca clasa vida nu are elemente, n timp ce toate mult imile sunt elemente ale universului.
Mai tarziu vom vedea ca n timp ce clasa vida este mult ime, universul este clasa proprie.
3. Axioma perechii. Daca x si y sunt mult imi, atunci clasa {z | (z = x) (z = y)} este mult ime.
Vom nota aceasta mult ime prin {x, y} si o numim pereche neordonata. Daca x = y, atunci perechea
neordonata {x, y} se noteaza {x} si se numeste mult ime cu un element.
Exercit iul 17 Sa se arate ca mult imile , {}, {{}}, . . . sunt distincte doua cate doua.
Denit ia 3.2.3 a) Fie A si B clase. Reuniunea claselor A si B este
A B = {x | (x A) (x B)},
iar intersect ia claselor A si B este clasa
A B = {x | (x A) (x B)}.
Mai general, A B C = (A B) C (respectiv A B C = (A B) C), . . .
b) Reuniunea clasei A este clasa

A = {x | y((y A) (x y))},
iar intersect ia clasei A este clasa

A = {x | y((y A) (x y))}.
(Sa observam ca daca A si B sunt mult imi, atunci A B =

{A, B}, A B =

{A, B} si {A} {B} = {A, B}.)


c) Complementara clasei A este clasa
A = {x | x / A},
unde x / A este negat ia lui x A.
d) Diferent a claselor A si B este clasa
A\ B = {x | (x A) (x / B)} = A B.
e) Spunem ca clasa A este subclasa a clasei B, daca pentru orice x A avem si x B. Notat ie: A B.
Daca A este mult ime si A B, atunci spunem ca A este submult ime a clasei B.
f) Clasa putere a clasei A este clasa
P(A) = {x | x A}.
22 3 Mult imi
4. Axioma mult imii putere. Pentru orice mult ime x exista o mult ime y, care cont ine exact subclasele
mult imii x.
Observat ii 3.2.4 1) Rezulta ca subclasele unei mult imi sunt mult imi, iar clasa putere a unei mult imi este
mult ime.
2) Paradoxul lui Russell este eliminat n aceasta teorie. Mai exact, aratam ca clasa Russell R = {x | x / x}
este clasa proprie, nu e mult ime. Evident, daca R R, atunci R este mult ime si R / R; invers, daca presupunem
ca R este mult ime, atunci din R / R rezulta ca R R. Deci avem contradict ie n ambele cazuri, adica R nu e
mult ime.
3) Universul U nu e mult ime, deoarece clasa Russell i este subclasa.
4) Intersect ia si diferent a mult imilor sunt mult imi.

Intr-adevar, e A o clasa nevida. Atunci A este mult ime,
deoarece daca a A, atunci evident A a; dar a este mult ime (deoarece a A), deci si A este mult ime (ind
subclasa a unei mult imi).

In consecint a, A B = {A, B} si A\ B = A B sunt mult imi.
5. Axioma reuniunii. Daca A este mult ime, atunci A este mult ime.
(

In particular, daca A si B sunt mult imi, atunci A B = {A, B} este mult ime.)
6. Axioma regularitat ii. Daca X o clasa nevida, atunci exista x X astfel ncat X x = .
(Aceasta axioma elimina ,,anomalia a a pentru mult imi.

In consecint a, clasa Russell R coincide cu universul
U.)
Denit ia 3.2.5 Fie x o mult ime. Atunci mult imea x
+
= x {x} se numeste succesorul lui x.
7. Axioma innitului. Exista o mult ime y pentru care y si pentru orice x y avem x
+
y.
(

In particular, clasa vida este mult ime.)


Exercit iul 18 Sa se arate ca:
a) = U; = ; P = {};
b) U = ; U = U; P(U) = U.
Denit ia 3.2.6 a) Fie a si b mult imi. Atunci mult imea {{a}, {a, b}} se noteaza prin (a, b) si se numeste pereche
ordonata cu prima componenta (coordonata) a si a doua componenta (coordonata) b.
b) Produsul cartezian al claselor A si B este clasa
AB = {t | xy((x A) (y B) (t = (x, y)))}.
Mai departe, AB C = (AB) C, . . .
Exercit iul 19 Daca a, b, c, d sunt mult imi, atunci (a, b) = (c, d) daca si numai daca a = c si b = d.
Observat ii 3.2.7 1) Daca P(x, y) este o formula n care x si y sunt variabile libere, atunci notam
{(x, y) | P(x, y)} = {t | xy(P(x, y) (t = (x, y)))}.
Deci
AB = {(x, y) | (x A) (y B)}.
2) Daca A si B sunt mult imi, atunci si A B este mult ime.

Intr-adevar, daca a A si b B, atunci
(a, b) P(A B), deci AB P(P(A B)); dar P(P(A B)) este mult ime, deci si AB este mult ime.
Capitolul 4
RELATII SI FUNCTII
4.1 Not iunea de relat ie. Operat ii cu relat ii
Denit ia 4.1.1 Fie n N

si e A
1
, A
2
, . . . , A
n
mult imi.
a) Numim relat ie n-ara sistemul = (A
1
, A
2
, . . . , A
n
, R), unde R A
1
A
2
A
n
.
Daca n = 2, atunci = (A
1
, A
2
, R) este relat ie binara, unde R A
1
A
2
.

In continuare ne ocupam doar
de relat ii binare, numite pe scurt relat ii. De multe ori identicam relat ia cu gracul sau.
b) Fie = (A, B, R), R AB o relat ie. Mult imea R se numeste gracul lui si notam: (a, b) R ab,
citind: a este n relat ia cu b.

In caz contrar, (a, b) R ab.
c) Spunem ca este relat ie omogena, daca A = B.
d) relat ie vida, daca R = ; este relat ie universala, daca R = AB.
e) Pe mult imea A denm relat ia diagonala
1
A
= (A, A,
A
),
A
= {(a, a) | a A}
(unde a1
A
b a = b).
Exemplul 4.1.2 1) Fie A = {a, b, c, d}, B = {1, 2} si = (A, B, R), unde R = {(a, 1), (a, 2), (b, 2), (c, 1)}. Atunci
a1, a2 si c2.
2) Relat ia de asemanare pe mult imea triunghiurilor din plan.
3) Relat ia de divizibilitate pe Z este urmatoarea relat ie omogena: = (Z, Z, R), unde
R = {(a, b) Z Z | a|b} = {(a, b) Z Z | c Z : b = ac}.
4) Daca A = sau B = , atunci exista o unica relat ie = (A, B, R), si anume relat ia vida, cu gracul R = .
Denit ia 4.1.3 a) Spunem ca = (A, B, R) este subrelat ie relat iei = (A, B, S), notat ie , daca R S,
adica, daca (a, b) AB | ab ab.
Consideram relat iile = (A, B, R),

= (A, B, R

), = (C, D, S).
b) Intersect ia relat iilor si

este relat ia

= (A, B, R R

), deci a(

)b ab a

b.
c) Reuniunea relat iilor si

este relat ia

= (A, B, R R

), deci a(

)b ab a

b.
d) Complementara relat iei este relat ia = (A, B, R), unde R se ia relativ la AB. Deci ab ab.
e) Inversa relat iei este relat ia
1
= (B, A, R
1
) relat ie, unde
R
1
= {(b, a) B A | (a, b) R}.
Deci b
1
a ab.
f) Compunerea relat iilor si este relat ia = (A, D, S R), unde
S R = {(a, d) AD | x B C | (a, x) R, (x, d) S},
adica a( )b x B C : ax si xd. Notam =
2
.
Exemplul 4.1.4 1) Pe mult imea Z, = este subrelat ie a relat iei si | nu e subrelat ie a lui , pentru ca de exemplu
2| 6 si 2 6.
2) Pe 1, intersect ia lui si este relat ia =; reuniunea lui = si a < este relat ia ; complementara lui < este
, si inversa lui < este relat ia >.
3) Fie relat iile ,,< respectiv ,,> pe N. Atunci a(< >)b c N : a > c si c < b a, b N

, adica
gracul lui < > este mult imea N

; pe de alta parte a(> <)b c N : a < c si c > b a, b N N,


adica > < are gracul N N.
Rezulta ca compunerea relat iilor nu e comutativa, adica n general = .
23
24 4 Relat ii si funct ii
Teorema 4.1.5 Fie = (A, B, R),

= (A, B, R

), = (C, D, S),

= (C, D, S

) si = (E, F, T) relat ii. Atunci:


1) (
1
)
1
= , ()
1
=
1
,
2) ( )
1
=
1

1
, ( ) = ( ),
3) (

)
1
=
1

1
, (

)
1
=
1

1
,
4) 1
A
= 1
B
= ,
5) daca

, atunci

,
6) (

) = ( ) (

), (

) = ( ) (

),
7) (

) ( ) (

), (

) ( ) (

).
Demonstrat ie. 2) Aratam asociativitatea compunerii. Avem = (C, F, T S), ( ) = (A, F, (T S) R),
= (A, D, S R) si ( ) = (A, F, T (S R). Mai departe, pentru orice (x, t) AF avem
(x, t) (T S) R x( ) t
y B C : (xy si y( )t)
y B C : (xy si z E D : (yz si zt))
y B C si z E D : (xy si yz si zt)
z E D : (y B C : xy si yz) si zt
z E D : (x( )z si zt)
x ( )t (x, t) T (S R).
Am aratat asfel ca (T S) R = T (S R).
Exercit iul 20 Fie mult imile A = {1, 2}, B = {1, 2, 3}, C = {1, 2, 3, 4}, R
1
= {(1, 2), (1, 3), (2, 3)} A B, R
2
=
{(1, 4), (3, 1), (3, 4)} BC,
1
= (A, B, R
1
),
2
= (B, C, R
2
). Sa se determine relat iile:
2

1
,
1

2
,
1
1
,
1
1
,
(
1

2
)
1
,
1
2

1
1
.
Exercit iul 21 Fie = (N, N, <). Sa se determine relat iile <
2
, <
3
, < > si > <.
Exercit iul 22 Fie A = {1, 2, 3, 4} si R, S, S

A A, unde R = {(1, 2), (1, 4), (2, 3), (4, 1), (4, 3)}, S =
{(1, 1), (2, 4), (3, 4)}, S

= {(1, 4), (4, 4)}.


Sa se determine relat iile (S S

) R, (S R) (S

R), R (S S

) si (R S) (R S

).
Exercit iul 23 Consideram relat iile = (A, B, R),

= (A, B, R

), = (C, D, S),

= (C, D, S

) si = (E, F, T).
Sa se demonstreze:
a) (
1
)
1
= ; ()
1
=
1
;
b) ( )
1
=
1

1
; ( ) = ( );
c) (

)
1
=
1

1
; (

)
1
=
1

1
;
d) 1
A
= 1
B
= ;
e) (

) = ( ) (

); (

) = ( ) (

);
f) (

) ( ) (

); (

) ( ) (

);
g) daca

atunci

.
Denit ia 4.1.6 a) Fie = (A, B, R) o relat ie si e X A. Mult imea
(X) = {b B | x X | xb} B
se numeste sect iunea relat iei dupa submult imea X. Daca X = {x}, atunci notam:
x = ({x}) = {b B | xb}.
b) Mult imea (A) B se numeste a doua proiect ie a relat iei si o notam pr
2
().
c) Mult imea
1
(B) = {a A | b B : ab} A se numeste prima proiect ie a relat iei si o notam
pr
1
().
Exemplul 4.1.7

In exemplul 4.1.4 1) avem ({a, b}) = {1, 2}, ({c, d}) = {1}, a = {1, 2}, d = , pr
2
() =
{1, 2}, pr
1
() = {a, b, c}.
Teorema 4.1.8 Fie = (A, B, R),

= (A, B, R

), = (C, D, S) relat ii si X, X

A. Atunci:
1) daca X X

, atunci (X)

(X

),
2) (X X

) = (X) (X

), (

)(X) = (X)

(X),
3) (X X

) (X) (X

), (

)(X) (X)

(X),
4) ( )(X) = ((X) C); daca B = C, atunci ( )(X) = ((X)).
4.1 Not iunea de relat ie. Operat ii cu relat ii 25
Demonstrat ie. 4) Pentru orice y D avem
y ( )(X) x X : x( )y
x X : (z B C : xz si zy)
z B C : (x X : xz) si zy
z B C : z (X) si zy
z (X) C : zy y ((X) C)),
deci armat ia e demonstrata.
Observat ii 4.1.9

In 3) egalitatea nu are loc n general. Fie de exemplu = (A, A, R), unde A = {1, 2, 3}, R =
{(1, 1), (1, 3), (2, 2), (3, 1)(3, 3)} si e X = {1, 2}, X

= {2, 3}. Atunci (X) (X

) = {1, 2, 3} si (XX

) = 2 = {2}.
Exercit iul 24 Fie mult imile A = {a
1
, a
2
, a
3
, a
4
}, B = {b
1
, b
2
, b
3
, b
4
, b
5
}, X = {a
2
, a
4
}, Y = {b
1
, b
2
, b
4
, b
5
} si
consideram relat ia R = {(a
1
, b
2
), (a
3
, b
5
), (a
1
, b
3
), (a
2
, b
4
)} A B. Sa se determine mult imile R(X), Ra
2
,
R
1
(Y), R
1
b
5
, pr
1
(R) si pr
2
(R).
Exercit iul 25 Fie = (N, N, |) relat ia de divizibilitate. Sa se determine mult imile 1,
1
({4, 9}), pr
1
si pr
2
.
Exercit iul 26 Fie = {(x, y) 1 1 | x
2
+y
2
= 1}.
a) Daca X =
_
2,
1
2

si Y =
_

1
2
, 1

, sa se determine mult imile (X Y) si (X) (Y).


b) Daca

= {(x, y) 1 1 | x > 2} si X = (0, 3), sa se determine mult imile (

)(X) si (X)

(X).
Exercit iul 27 Fie = (A, B, R) si

= (A, B, R

) relat ii si e X, X

A. Sa se demonstreze:
a) daca X X

si

, atunci (X)

(X

);
b) (X X

) = (X) (X

); (

)(X) = (X)

(X);
c) (X X

) (X) (X

); (

)(X) (X)

(X);
d) daca = (C, D, S), atunci ( )(X) = ((X) C).

In particular, daca B = C atunci ( )(X) = ((X)).
Exercit iul 28 Fie = (A, B, R) o relat ie. Sa se arate ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) x A, Rx = ;
(ii)
A
R
1
R;
(iii) R
1
(B) = A;
(iv) A

mult ime, P
1
, P
2
A

A, daca (R P
1
) (R P
2
) = , atunci P
1
P
2
= ;
(v) A

mult ime, P A

A avem R P = P = ;
(vi) X
1
, X
2
A, R(X
1
) R(X
2
) = X
1
X
2
= ;
(vii) X A avem R(X) = X = .
Exercit iul 29 Fie = (A, B, R) o relat ie. Sa se arate ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) Pentru orice x A, |Rx| 1;
(ii) R R
1

B
;
(iii) Pentru orice mult ime B

si pentru orice relat ii S


1
, S
2
B B

avem (S
1
S
2
) R = (S
1
R) (S
2
R);
(iv) Pentru orice mult ime B

si pentru orice relat ii S


1
, S
2
BB

avem S
1
S
2
= (S
1
R) (S
2
R) = ;
(v) Pentru orice mult ime B

si pentru orice S B B

avem (S R) (S R) = ;
(vi) Pentru orice Y
1
, Y
2
B avem Y
1
Y
2
= R
1
(Y
1
) R
1
(Y
2
) = ;
(vii) Pentru orice Y B avem R
1
(Y) R
1
(Y) = ;
(viii) Pentru orice Y B avem R
1
(B) \ R
1
(Y) = R
1
(Y).
Exercit iul 30 Fie S B C. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) Y
1
, Y
2
B, Y
1
= Y
2
S(Y
1
) = S(Y
2
);
(ii) A mult ime, R
1
, R
2
AB , S R
1
= S R
2
R
1
= R
2
.
Exercit iul 31 Fie R AB. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) Y
1
, Y
2
B, Y
1
= Y
2
R
1
(Y
1
) = R
1
(Y
2
);
(ii) C mult ime, S
1
, S
2
B C , S
1
R = S
2
R S
1
= S
2
.
Exercit iul 32 Fie R AB, X A, Y B. Sa se arate ca:
a) X pr
1
(R) X R
1
(R(X)).
b) Y pr
2
(R) Y R(R
1
(Y)).
26 4 Relat ii si funct ii
4.2 Funct ii
Denit ia 4.2.1 a) Relat ia Az f = (A, B, F), unde F A B, se numeste funct ie (relat ie funct ionala), daca
pentru orice a A, sect iunea fa are exact un element.
b) Daca f = (A, B, F) este o funct ie, atunci A se numeste domeniul de denit ie al lui f, notat ie A = domf.
c) Mult imea B este codomeniul lui f, notat ie B = codomf, iar sect iunea f(A) este domeniul valorilor sau
imaginea lui f, notat ie f(A) = Imf.
d) Mult imea F AB este gracul funct iei f.
Daca f = (A, B, F) este funct ie, atunci folosim urmatoarea notat ie:
f : A B, A
f
B.
Daca a A, atunci elementul b B determinat de egalitatea fa = {b} se noteaza b = f(a) sau a b = f(a).
Observat ii 4.2.2 a) Funct iile f : A B si f

: A

sunt egale (f = f

) daca si numai daca, A = A

, B = B

si f(a) = f(a

) pentru orice a A.
b) Daca A = , atunci unica relat ie = (A, B, R) este relat ia vida (R = ); aceasta este funct ie pentru orice
mult ime B.
Daca A = si B = , atunci relat ia vida = (A, , ) nu e funct ie.
c) Daca f : A B este o funct ie si X A, Y B, y Y, atunci
f(X) = {b B | x X : f(x) = b} = {f(x) | x X},
f
1
(Y) = {a A | y Y : af
1
y} = {a A | y Y : f(a) = y} = {a A | f(a) Y}
si
f
1
y = f
1
(y) = {a A | f(a) = y},
iar gracul este F = {(a, f(a)) | a A}.
Exemplul 4.2.3 1)

In exemplul 4.1.1.1), relat ia nu e funct ie, pentru ca de exemplu a = {1, 2}. Relat ia

= (A, B, R

), A = {a, b, c, d}, B = {1, 2}, R

= {(a, 1), (b, 1), (c, 2), (d, 2)} este funct ie.
Teorema 4.2.4 1) Fie f = (A, B, F) si g = (C, D, G) funct ii.
Relat ia compusa gf = (A, D, GF) este funct ie daca si numai daca f(A) C, adica Imf Domg, si atunci
(g f)(a) = g(f(a)) pentru orice a A.
2) Daca f : A B, g : B C, h : C D sunt funct ii, atunci f 1
A
= 1
B
f = f si (h g) f = h (g f).
Demonstrat ie. 1) ,, Presupunem ca g f este funct ie si e b f(A). Aratam ca b C, adica f(A) C.

Intr-adevar, deoarece b f(A), exista a A astfel ncat b = f(a). Fie d = (g f)(a) (unde g f este funct ie),
adica a(g f)d, de unde rezulta ca exista c B C astfel ncat afc si cgd. De aici afc si afb, deoarece f este
funct ie, deci b = c B C.
,, Presupunem acum ca f(A) C, si e a A. Deoarece f este funct ie, exista b f(A) astfel ca f(a) = b
(adica afb). Aici b f(A) C, si deoarece g este funct ie, exista d D astfel ca g(b) = d (adica bgd). De aici
a(g f) d si (g f)a = {d}, adica g f este funct ie si (g f)(a) = d = g(b) = g(f(a)).
Avem
(g f)a = g(fa) = g(f(a)) = gf(a) = {g(f(a)), }
deci g f este funct ie si (g f)(a) = g(f(a)).
2) Rezulta din proprietatea referitoare la relat ii, sau poate usor demonstrata direct.
Exercit iul 33 Fie = (A, B, R) relat ie. Sa se arate ca este funct ie daca si numai daca
1
A

1
si
1
1
B
.
Exercit iul 34 Fie f : A B o funct ie. Sa se arate ca:
a) X A si Y B X f
1
(f(X)) si Y f(f
1
(Y));
b) f f
1
f = f.
Exercit iul 35 Fie f : A B si g : B C funct ii. Denim funct iile f

: P(A) P(B), f

(X) = f(X) si
f

: P(B) P(A), f

(Y) = f
1
(Y). Sa se demonstreze:
a) 1
A
= 1
A

= 1
P(A)
;
b) (g f)

= g

; (g f)

= f

;
c) f

= f

;
d) daca = f

si = f

, atunci = si = .
4.2 Funct ii 27
Exemplul 4.2.5 1) Diagrame comutative. Consideram funct iile f : A B, g : B C si h : A C, reprezentate
prin urmatoarea diagrama:
A
f

B
C
h









Spunem ca aceasta este o diagrama comutativa daca f = h g. Avem si alte situat ii, de exemplu
A
k
D
f

_h
B
g
C
A
k
D
f

h
B
g
C
Acestea sunt diagrame comutative daca h k = g f, respectiv h g f = k.
2) Funct ia caracteristica. Fie A o mult ime si X A. Funct ia

X
: A {0, 1},
X
(x) =
{
1, daca x X,
0, daca x / X
se numeste funct ia caracteristica a submult imii X.
3) Mult imea Hom(A, B) si funct ia Hom(f, g). Daca A si B mult imi, atunci notam Hom(A, B) mult imea
funct iilor f : A B:
Hom(A, B) = {f | f : A B}.
Daca A = , atunci Hom(, B) = {}, si daca A = , B = , atunci Hom(A, ) = .
Fie f : A

A, g : B B

funct ii; denim urmatoarea funct ie:


Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A

, B

), Hom(f, g)() = g f,
deci urmatoarea diagrama este comutativa.
A

f
A
(g
f
)()


g
B
Folosim si notat iile Hom(A, B) = B
A
si Hom(f, g) = g
f
.
4) Familie de elemente si familie de mult imi. Fie f : I A o funct ie, si e F = {(i, f(i)) | i I} gracul lui
f. Identicam de multe ori funct ia f cu F si notam (a
i
)
iI
, unde a
i
= f(i); spunem ca (a
i
)
iI
este o familie de
elemente, iar I este mult imea de indici.
Analog, daca f : I P(A) o funct ie, atunci spunem ca (A
i
)
iI
familie de mult imi, unde A
i
= f(i) A.
Reuniunea familiei de mult imi (A
i
)
iI
este mult imea

iI
A
i
= {a A | i I : a A
i
},
iar intersect ia familie de mult imi este mult imea

iI
A
i
= {a A | i I : a A
i
}.
Observam ca daca I = , atunci

iI
A
i
= , pentru ca atunci pentru niciun a A nu e adevarat ca
i I : a A
i
, si

iI
A
i
= A, pentru ca armat ia i I : a A
i
este falsa pentru orice a A, deci negat ia ei
i I : a A
i
este adevarata pentru orice a A.
5) Produsul direct al unei familii de mult imi si al unei familii de funct ii. Fie (A
i
)
iI
o familie de mult imi.
Prin denit ie,

iI
A
i
= {f : I

iI
A
i
| i I : f(i) A
i
} =
= {(a
i
)
iI
| i I : a
i
A
i
}
28 4 Relat ii si funct ii
este produsul cartezian generalizat al familiei (A
i
)
iI
. Funct ia
p
j
:

iI
A
i
A
j
, p
j
((a
i
)
iI
) = a
j
se numeste proiect ia canonica, si perechea (

iI
A
i
, (p
i
)
iI
) este produsul direct al familiei (A
i
)
iI
.
Mai departe, daca (f
i
: A
i
A

i
)
iI
este o familie de funct ii, atunci

iI
f
i
:

iI
A
i

iI
A

i
, (

iI
f
i
)((a
i
)
iI
) = (f
i
(a
i
))
iI
produsul direct al familiei (f
i
)
iI
.
Observam ca

iI
A
i
este nevida daca si numai daca I = si A
i
= pentru orice i I. Daca I = {1}, atunci

iI
A
i
= A
1
; daca I = {1, 2}, atunci

iI
A
i
se identica cu produsul cartezian A
1
A
2
.

In acest caz, daca
f
i
: A
i
A

i
, i = 1, 2, atunci
f
1
f
2
: A
1
A
2
A

1
A

2
, (f
1
f
2
)(a
1
, a
2
) = (f
1
(a
1
), f
2
(a
2
)).
6) Familie de mult imi si familie de funct ii suma directa. Fie (A
i
)
iI
egy familie de mult imi. Prin denit ie,

iI
A
i
=

iI
A
i
{i} = {(a
i
, i) | i I, a
i
A
i
}
este reuniunea disjuncta a familiei (A
i
)
iI
. Funct ia
q
j
: A
j

iI
A
i
, q
j
(a
j
) = (a
j
, j)
se numeste inject ia canonica, iar perechea (

iI
A
i
, (q
i
)
iI
) este suma directa a familiei (A
i
)
iI
.
Mai departe, daca (f
i
: A
i
A

i
)
iI
este o familie de funct ii, atunci

iI
f
i
:

iI
A
i

iI
A

i
, (

iI
f
i
)(a
i
, i) = (f
i
(a
i
), i)
este suma directa a familiei (f
i
)
iI
.
Observam ca

iI
A
i
este mult imea vida daca si numai daca I = sau A
i
= pentru orice i I.
Exercit iul 36 Fie funct iile f : A A

, g : B B

, f

: A

si g

: B

. Sa se demonstreze:
a) 1
A
1
B
= 1
AB
;
b) (f

) (f g) = (f

f) (g

g);
c) X A si Y B (f g)(X Y) = f(X) g(Y);
d) X

si Y

(f g)
1
(X

) = f
1
(X

) g
1
(Y

);
e) nu orice submult ime M AB este de forma XY, unde X A si Y B, si nu orice funct ie : AB
A

este de forma f g.
Exercit iul 37 Fie funct iile f : A A

, g : B B

, f

: A

si g

: B

. Sa se demonstreze:
a) 1
A

1
B
= 1
A

B
;
b) (f

) (f

g) = (f

f)

(g

g).
Exercit iul 38 Fie funct iile f : A

A, g : B B

, f

: A

si g

: B

.
a) Daca A

= B

= {1, 2, 3} si A = B = {1, 2}, f(1) = f(2) = 1, f(3) = 2, g(1) = 2 si g(2) = 3, sa se determine


funct ia Hom(f, g).
Sa se demonstreze:
b) Hom(1
A
, 1
B
) = 1
Hom(A,B)
;
c) Hom(f f

, g

g) = Hom(f

, g

) Hom(f, g).
Exercit iul 39 Sa se demonstreze urmatoarele identitat i, unde A
ij
, A
i
, B
j
, A P(U) (i, j) I J:
a)

iI

jJ
A
ij
=

jJ

iI
A
ij
;
b)

iI

jJ
A
ij
=

jJ

iI
A
ij
;
c) (

iI
A
i
) =

iI
(A
i
);
d) (

iI
A
i
) =

iI
(A
i
);
e) (

iI
A
i
) (

iI
B
i
) =

iI
(A
i
B
i
);
f)

jJ
(A B
j
) = A (

jJ
B
j
);
g)

jJ
(A B
j
) = A (

jJ
B
j
);
h)

iI
(

jJ
A
ij
)

jJ
(

iI
A
ij
);
g) (

iI
A
i
) (

jJ
B
j
) =

(i,j)IJ
(A
i
B
j
);
h) (

iI
A
i
) (

jJ
B
j
) =

(i,j)IJ
(A
i
B
j
).
4.3 Funct ii injective, surjective si bijective 29
Exercit iul 40 Fie A
n
P(U), n N. Sa se demonstreze

nN
A
n
=

nN
B
n
si B
m
B
n
= , daca m = n,
unde B
0
= A
0
, B
n
= A
n
\ (

n1
i=0
A
i
).
Exercit iul 41 Sa se arate ca:
a) (

iI
X
i
) (

iI
Y
i
) =

iI
(X
i
Y
i
);
b) (

iI
X
i
) (

jJ
Y
j
) =

(i,j)IJ
(X
i
Y
j
).
Exercit iul 42 Fie f : A B o funct ie si X
i
A, Y
i
B i I. Sa se arate ca:
a) f(

iI
X
i
) =

iI
f(X
i
);
b) f(

iI
X
i
)

iI
f(X
i
). Sa se dea un exemplu n care incluziunea este stricta;
c) f
1
(

iI
Y
i
) =

iI
f
1
(Y
i
);
d) f
1
(

iI
Y
i
) =

iI
f
1
(Y
i
).
Exercit iul 43 Sa se arate ca P(

iI
A
i
) =

iI
P(A
i
).
Exercit iul 44 Fie relat iile
i
= (A, B, R
i
), i I si = (C, D, S). Sa se arate ca:
a) (

iI

i
) =

iI
(
i
);
b) (

iI

i
) =

iI
(
i
);
c) (

iI

i
)

iI
(
i
);
d) (

iI

i
)

iI
(
i
).
Exercit iul 45 Fie (A
i
)
iI
, (A

i
)
iI
si (A

i
)
iI
familii de mult imi, (f
i
: A
i
A

i
)
iI
si (f

i
: A

i
A

i
)
iI
familii
de funct ii. Sa se demonstreze :
a) Urmatoarea diagrama este comutativa pentru orice i I:

iI
A
i
q
i
A
i

iI
f
i

_
f
i

iI
A

i
q

i
A

i
;
b)

iI
1
A
i
= 1

iI
A
i
;
c) (

iI
f

i
) (

iI
f
i
) =

iI
(f

i
f
i
).
Exercit iul 46 Fie (A
i
)
iI
, (A

i
)
iI
si (A

i
)
iI
familii de mult imi, (f
i
: A
i
A

i
)
iI
si (f

i
: A

i
A

i
)
iI
familii
de funct ii. Sa se demonstreze :
a) Urmatoarea diagrama este comutativa pentru orice i I:

iI
A
i
p
i
A
i

iI
f
i

_
f
i

iI
A

i
p

i
A

i
;
b)

iI
1
A
i
= 1

iI
A
i
;
c) (

iI
f

i
) (

iI
f
i
) =

iI
(f

i
f
i
).
4.3 Funct ii injective, surjective si bijective
Denit ia 4.3.1 Fie f : A B o funct ie. Spunem ca
a) f este injectiva, daca x
1
, x
2
A, x
1
= x
2
f(x
1
) = f(x
2
), sau echivalent, x
1
, x
2
A, f(x
1
) = f(x
2
)
x
1
= x
2
;
b) f este surjectiva, daca y B x A : f(x) = y, sau echivalent, f(A) = B;
c) f este bijectiva, daca este injectiva si surjectiva, sau echivalent, daca y B exista unic x A astfel ca
f(x) = y.
Exemplul 4.3.2 1) Funct ia f : 1 1, f(x) = x
2
nu e injectiva, pentru ca de exemplu 1 = 1 si f(1) =
f(1) = 1; nu e nici surjectiva, pentru ca de exemplu y = 1 1, dar nu exista x 1 astfel ncat f(x) = x
2
= 1.
Funct ia g : [0, ) 1, g(x) = x
2
este injectiva si nu e surjectiva, funct ia h : [0, ) [0, ), h(x) = x
2
este injectiva si surjectiva, deci bijectiva.
2) Pentru orice mult ime A, relat ia diagonala 1
A
= (A, A,
A
) este funct ie bijectiva.
3) Proiect ia canonica p
j
:

iI
A
i
A
j
este surjectiva, si inject ia canonica p
j
: A
j

iI
A
i
este funct ie
injectiva.
30 4 Relat ii si funct ii
Teorema 4.3.3 (caracterizarea funct iilor injective) Fie f : A B o funct ie. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
(i) f este injectiva
(ii) pentru orice mult ime A

si pentru orice funct ii , : A

A, daca f = f , atunci = (adica cu


f se poate simplica la stanga);
(iii) (presupunem ca A = ) f are inversa la stanga, adica exista o funct ie r : B A astfel ncat r f = 1
A
.
Demonstrat ie. (i) (ii) Daca f = f , atunci pentru orice a A

avem f((a)) = f((a)); din


injectivitatea lui f rezulta (a) = (a), deci = .
(ii) (i) Presupunem ca armat ia (ii) este adevarata si ca f nu e injectiv, adica exista x
1
, x
2
A, x
1
= x
2
astfel ncat f(x
1
) = f(x
2
).
Fie A

= {x
1
, x
2
} si , : A

A, (x
1
) = x
1
, (x
2
) = x
2
, (x
1
) = x
1
, (x
2
) = x
1
. Atunci = , dar
f = f , pentru ca
(f )(x
1
) = f((x
1
)) = f(x
1
) = f((x
1
)) = (f )(x
1
),
(f )(x
2
) = f((x
2
)) = f(x
2
) = f(x
1
) = f((x
2
)) = (f )(x
2
),
deci avem o contradict ie.
(i) (iii) Presupunem ca f injectiv si a
0
A. Consideram funct ia
r : B A, r(b) =
{
a, daca b = f(a) f(A)
a
0
, daca b B \ f(A)
,
care este bine denita, deoarece din injectivitatea lui f, pentru orice b f(A), exista unic a pentru care f(a) = b.
Deci (r f)(a) = r(f(a)) = r(b) = a = 1
A
(a) pentru orice a A, adica r f = 1
A
.
(iii) (i) Daca exista o funct ie r : B Aastfel ncat rf = 1
A
si daca f(x
1
) = f(x
2
), atunci r(f(x
1
)) = r(f(x
2
)),
de unde x
1
= x
2
.
Teorema 4.3.4 (caracterizarea funct iilor surjective) Fie f : A B o funct ie. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
(i) f este surjectiva;
(ii) pentru orice mult ime B

si pentru orice funct ii , : B B

daca f = f, atunci = (adica cu f


se poate simplica la dreapta);
(iii) f are inversa la drepta, adica exista o funct ie s : B A pentru care f s = 1
B
.
Demonstrat ie. (i) (ii) Presupunem ca f = f, adica (f(a)) = (f(a)) pentru orice a A. Din
surjectivitatea lui f avem ca pentru orice b B, exista a A astfel ncat b = f(a); astfel (b) = (b), adica
= .
(ii) (i) Presupunem ca armat ia (ii) este adevarata si ca f nu e surjectiv, adica exista b
0
B \ f(A). Fie
A = , B

= B si consideram funct iile , : B B, unde = 1


B
si
(b) =
{
b, daca b = b
0
,
b

0
, daca b = b
0
,
unde b

0
f(A). Atunci = , pentru ca (b
0
) = b

0
= b
0
(b
0
/ f(A), b
0
f(A)), dar f = f, deoarece
( f)(a) = (f(a)) = f(a) = (f(a)) = ( f)(a) pentru orice a A, ceea ce este o contradict ie.
Daca A = , atunci e B

= {0, 1}, , : B B

, (b) = 0, (b) = 1 pentru orice b B. Atunci = si


f = f = .
(i) (iii) Presupunem ca funct ia f este surjectiva. Atunci pentru orice b B, f
1
(b) = {a A | f(a) = b} = .
Pentru orice b alegem un element a f
1
(b); astfel obt inem o funct ie s : B A, s(b) = a, si avem
(f s)(b) = f(s(b)) = f(a) = b = 1
B
(b),
adica f s = 1
B
.
(iii) (i) Fie s : B A o funct ie pentru care f s = 1
B
. Atunci pentru orice b B, b = 1
B
(b) = f(s(b)),
astfel ca notand a = s(b) A, avem f(a) = b; deci f este surjectiv.
Teorema 4.3.5 (caracterizarea funct iilor bijective) Fie f : A B o funct ie. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
(i) f bijectiv;
(ii) relat ia inversa f
1
este funct ie si avem f
1
f = 1
A
, f f
1
= 1
B
;
(iii) f are inversa, adica exista o funct ie g : B A, astfel ca
g f = 1
A
, f g = 1
B
.
4.3 Funct ii injective, surjective si bijective 31
Demonstrat ie. (i) (ii) f este bijectiv pentru orice b B, mult imea f
1
(b) = {a A | f(a) = b} are exact
un element f
1
este funct ie si a(f
1
f)a

b B : afb si bf
1
a

b B : f(a) = b si f(a

) = b a = a

(pentru ca f este funct ie injectiva) a1


A
a

, adica f
1
f = 1
A
.
Mai departe, b(f f
1
)b

a A : bf
1
a si afb

a A : f(a) = b si f(a) = b

b = b

(pentru ca
f este surjectiv) b1
B
b

, adica f f
1
= 1
B
.
(i) (iii) Daca f este bijectiv, atunci e g = f
1
, despre care tocmai am aratat ca satisface condit ia (iii).
(iii) (i) Rezulta din implicat iile (iii) (i) ale teoremelor de mai sus.
Observat ii 4.3.6 Daca f este funct ie bijectiva, atunci si funct ia f
1
este bijectiva, deorece (f
1
)
1
= f.
Exercit iul 47 Fie f : A B si g : B C doua funct ii. Sa se arate ca:
a) Daca f si g este injectiv (surjectiv), atunci g f is este injectiv (surjectiv);
b) Daca g f este injectiv (surjectiv), atunci f este injectiv (g este surjectiv);
c) Daca g f este injectiv si f este surjectiv, atunci g este injectiv;
d) Daca g f este surjectiv si g este injectiv, atunci f este surjectiv.
Exercit iul 48 Fie f : A B o funct ie, X
1
, X
2
A, (X
i
)
iI
, X
i
A, si Y
1
, Y
2
B. Sa se arate ca:
a) f
1
(Y
1
\ Y
2
) = f
1
(Y
1
) \ f
1
(Y
2
);
b) daca f este injectiv, atunci
(1) f(X
1
\ X
2
) = f(X
1
) \ f(X
2
),
(2) f(

iI
X
i
) =

iI
f(X
i
).
Exercit iul 49 Fie f : A B o funct ie.
a) Sa se arate ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) f este injectiv;
(ii) f
1
f = 1
A
;
(iii) X A f
1
(f(X)) = X;
(iv) X A f((X)) f(X);
(v) X
1
, X
2
A f(X
1
X
2
) = f(X
1
) f(X
2
).
b) Sa se arate ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) f este surjectiv;
(ii) f f
1
= 1
B
;
(iii) Y B f(f
1
(Y)) = Y;
(iv) X A f(X) f((X)).
Exercit iul 50 Fie f : A B o funct ie.
a) Presupunem ca f este surjectiv. Sa se arate ca f este injectiv f are exact o inversa la drepta.
b) Presupunem ca A = si ca f este injectiv. Daca f este surjectiv, atunci sa se arate ca f are exact o inversa
la stanga; armat ia inversa nu e adevarata.
Exercit iul 51 Fie A = si f : A B o funct ie. Sa se demonstreze ca exista g : B A astfel ncat f g f = f.
Exercit iul 52 Fie f : A A

, g : B B

funct ii si (f
i
: A
i
A

i
)
iI
o familie de funct ii. Sa se arate ca:
a) f si g sunt injective (surjective) f g este injectiv (surjectiv);
b) Daca f si g sunt injective (surjective), atunci f g este injectiv (surjectiv);
c) Daca f
i
injectiv (respectiv surjectiv) pentru orice i I, atunci

iI
f
i
este injectiv (respectiv surjectiv);
d) Daca f
i
injectiv (respectiv surjectiv) pentru orice i I, atunci

iI
f
i
injectiv (respectiv surjectiv).
Exercit iul 53 Fie f : A

A si g : B B

doua funct ii. Sa se arate ca:


a) Daca f este surjectiv si g este injectiv, atunci Hom(f, g) este injectiv;
b) Daca A

= , g este surjectiv si f este injectiv, atunci Hom(f, g) este surjectiv;


c) g este injectiv daca si numai daca pentru orice mult ime A, Hom(1
A
, g) : Hom(A, B) Hom(A, B

) este
injectiv;
d) f este surjectiv daca si numai daca pentru orice mult ime B, Hom(f, 1
B
) : Hom(A, B) Hom(A

, B) este
injectiv.
32 4 Relat ii si funct ii
Exercit iul 54 Fie f : A B o funct ie.
a) Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) f este injectiv; (ii) f

este injectiv; (iii) f

= 1
P(A)
; (iv) f

este surjectiv.
b) Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) f este surjectiv; (ii) f

este surjectiv; (iii) f

= 1
P(B)
; (iv) f

este injectiv.
Exercit iul 55 Fie A si B doua mult imi si e
A,B
: P(A B) Hom(A, P(B)), (R)(a) = Ra, pentru orice
R AB si a A. Sa se arate ca
A,B
este bijectiv.
Exercit iul 56 Fie A o mult ime si e
A
: P(A) Hom(A, {0, 1}),
A
(X) =
X
, unde

X
: A {0, 1},
X
(a) =
{
1, daca a X
0, daca a / X
este funct ia caracteristica a lui X . Sa se arate ca:
a)
A
este bijectiv si
1
A
() =
1
(1), pentru orice funct ie : A {0, 1};
b) Daca X, Y A, atunci
(1) X Y
X
(x)
Y
(x), x A,
(2)
X
(x) = 1
X
(x), x A,
(3)
XY
(x) =
X
(x)
Y
(x), x A,
(4)
XY
(x) =
X
(x) +
Y
(x)
X
(x)
Y
(x), x A,
(5)
X\Y
(x) =
X
(x)(1
Y
(x)), x A,
(6)
XY
(x) =
X
(x) +
Y
(x) 2
X
(x)
Y
(x), x A.
Observat ie. Formulele de mai sus sunt utile la demonstrarea egalitat ilor de mult imi. De exemplu, sa se arate
ca (XY)Z = X(YZ):

(XY)Z
=
XY
+
Z
2
XY

Z
=
=
X
+
Y
2
X

Y
2(
X
+
Y
2
X

Y
)
Z
=
=
X
+
Y
+
Z
2(
X

Y
+
X

Z
+
Y

Z
) +4
X

Z
. (*)
Analog,
X(YZ)
is a (*) da aceeasi expresie. Altfel, din comutativitatea lui si din (*) deducem

X(YZ)
=
(YZ)X
=
=
Y
+
Z
+
X
2(
Y

Z
+
Y

X
+
Z

X
) +4
Y

X
=
=
X
+
Y
+
Z
2(
X

Y
+
X

Z
+
Y

Z
) +4
X

Z
.
4.4 Relat ii de echivalent a

In continuare studiem cateva tipuri importante de relat ii omogene.


Denit ia 4.4.1 Fie = (A, A, R) o relat ie omogena. Spunem ca
a) estereexiv, daca pentru orice x A, xx, adica
( x A)(xx);
b) este tranzitiv, daca pentru orice x, y, z A, xy si yz implica xz, adica
( x, y, z A)(xy yz xz);
c) este simetric, daca pentru orice x, y A, xy implica yx, adica
( x, y A)(xy yx);
d) este antisimetric, daca pentru orice x, y A, xy si yx implica x = y, adica
( x, y A)(xy yx x = y);
e) este relat ie de preordine, daca este reexiv si tranzitiv. Atunci spunem ca (A, ) este mult ime
preordonata;
f) este relat ie de echivalent a, daca este reexiv, tranzitiv si simetric. Notam E(A) mult imea relat iilor
de echivalent a denite pe A;
g) este relat ie de ordine, daca este reexiv, tranzitiv si antisimetric. Atunci spunem ca (A, ) este
mult ime ordonata;
4.4 Relat ii de echivalent a 33
Observat ii 4.4.2 Sunt usor de demonstrat urmatoarele armat ii:
1) este reexiv 1
A
;
2) este tranzitiv
2
;
3) este simetric =
1
;
4) este antisimetric
1
1
A
;
5) este reexiv si antisimetric
1
= 1
A
;
6) este relat ie de preordine
2
= ;
7) este relat ie de echivalent a 1
A
si =
2
=
1
;
8) este relat ie de echivalent a si relat ie de ordine = 1
A
.
Exemplul 4.4.3 1) Pe mult imea numerelor ntregi Z, relat ia de divizibilitate este relat ie de preordine, nu e
simetrica si nu e antisimetrica, pentru ca de exemplu 3| 3 si 3|3, dar 3 = 3.
2) Pe mult imea numerelor naturale N relat ia de divizibilitate este relat ie de ordine, deci (N, |) este mult ime
ordonata.
3) Pe mult imea numerelor ntregi Z, relat ia de congruent a denita prin a b (mod n) n|ab este relat ie
de echivalent a.
4) Relat ia universala (A, A, AA) este relat ie de echivalent a.
5) Restrict ia la o submult ime a unei relat ii de echivalent a este relat ie de echivalent a. Mai exact, daca =
(A, A, R) este relat ie de echivalent a pe A, iar B A, atunci (B, B, R (B B)) este relat ie de echivalent a pe B.
Denit ia 4.4.4 Daca este relat ie de echivalent a pe mult imea A, atunci sect iunea
x = {y A | xy}
dupa elementul x A se numeste clasa de echivalent a. Mult imea acestor clase se numeste mult imea factor
modulo :
A/ = {x | x A}.
Exemplul 4.4.5 1) Pe mult imea Z relat ia de congruent a a b (mod n) (unde n = 0) i corespunde mult imea
factor
Z/ (mod n) = {

0,

1,

2, . . . ,

n 1},
unde

k = (mod n)k = {x Z | x k (mod n)} =


= {x Z | n|x k} =
= {x Z | j Z : x = jn +k} =
= nZ +k
2) A/1
A
= {{x} : x A} si A/(AA) = {A}.
Lema 4.4.6 Daca este o relat ie de echivalent a mult imea A si x, y A, atunci sunt echivalente urmatoarele
armat ii:
(i) xy; (ii) y x; (iii) x = y.
Demonstrat ie. (i) (ii) este evident din denit ie.
(i) (iii) Fie xy si e z x. Atunci xy si xz zx si xy (pentru ca simetric), deci zy (pentru
ca tranzitiv) z y, deci x y. Analog, y x, deci (iii) are loc.
(iii) (i) Daca x = y, atunci y y = x yx xy.
Denit ia 4.4.7 Fie A o mult ime nevida si P(A) \ {}.
a) Spunem ca este o partit ie a lui A daca
(1) A =

B
B si
(2) B
1
, B
2
, B
1
= B
2
B
1
B
2
= , adica orice doua mult imi distincte din sunt disjuncte.
Daca B si b B, atunci spunem ca b este un reprezentant al lui B. Notam prin P(A) mult imea partit iilor
lui A.
b) Daca
1
,
2
P(A), atunci
1
este mai n ca
2
(notat ie:
1

2
) daca
B
1

1
B
2

2
: B
1
B
2
,
adica daca a orice submult ime din partit ia mai na
1
este cont inuta de o submult ime din partit ia
2
.
34 4 Relat ii si funct ii
Relat iile de echivalent a si partit iile se determina reciproc.
Teorema 4.4.8 Fie A o mult ime nevida .
1) Daca relat ie de echivalent a pe A, atunci mult imea factor
A/ = {x | x A}
este partit ie a lui A.
2) Fie P(A) \ {} p partit ie a lui A si denim relat ia

= (A, A, R

), R

B
(B B),
adica x

y B : x, y B.
Atunci

este relat ie de echivalent a pe A.


3) Consideram funct iile
: E(A) P(A), () = A/,
: P(A) E(A), () =

.
Atunci = 1
E(A)
si = 1
P(A)
.
4) Daca
1

2
, atunci (
1
) (
2
). Invers, daca
1

2
, atunci (
1
) (
2
).
Demonstrat ie. 1) Aratam ca A =

xA
x. Incluziunea ,, este evidenta, pentru ca x A pentru orice
x A. Mai departe, pentru orice y A, y y (pentru ca este reexiv), deci y

xA
x, de unde rezulta
incluziunea ,,.
Presupunem acum ca x y = , unde x, y A. Aratam ca atunci clasele x si y sunt egale.

Intr-adevar, din ipoteza u x y xu si yu xu si uy (pentru ca este simetric) xy (


tranzitiv) x = y conform Lemei 4.4.6.
2)

este reexiv, pentru ca x A =

B
B B : x B (x, x) B B x

x.

este tranzitiv, pentru ca x, y, z A : x

y si y

z B, C : x, y B si y, z C. Deci y B C, si
obt inem B = C (pentru ca B = C, conform denit iei B C = , contradict ie). Deci x, z B = C x

z.
Mai departe,

este simetric, pentru ca x, y A : x

y B : x, y B y

x.
Deci este relat ie de echivalent a.
3) Pentru orice E(A), ( )() = (()) =
()
=
A/
. Aratam ca
A/
= .

Intr-adevar,
x
A/
y B A/ : x, y B
z A : B = z A/ si x, y B = z
z A : xz si yz
z A : xz si zy ( este simetric)
x( )y xy (pentru ca
2
= ).
Deci ( )() = , adica = 1
E(A)
.
Pentru orice P(A), ( )() = (()) = A/() = A/

. Aratam ca A/

= .

Intr-adevar,
B A/

z A : B =

z. Aici z A =

C
C, deci exista C astfel ncat z C si
B = {x A | x

z} = {x A | x C} = C ,
deci A/

.
Invers, pentru orice C , exista z C astfel ncat
C = {x A | x

z} = z A/

,
de unde A/

. Deci ( )() = , adica = 1


P(A)
.
4) Fie
1

2
. Atunci pentru orice
1
x A/
1
= (
1
),
1
x
2
x, unde
2
x A/
2
= (
2
), deci
(
1
) (
2
).
Acum e
1

2
si aratam ca (
1
) =

2
= (
2
).

Intr-adevar, pentru orice x, y A,
x

1
y B
1

1
: x, y B
1

B
2

2
: B
1
B
2
si x, y B
1
B
2
x

2
y.
4.5 Teoreme de factorizare a funct iilor 35
Exercit iul 57 Fie = (A, B, R) o relat ie. Sa se demonstreze:
a) Daca este reexiv, simetric si antisimetric, atunci = 1
A
;
b) Daca este reexiv si tranzitiv, atunci
2
= .
Exercit iul 58 Fie A = {1, 2, 3, 4}.
a) Daca = {(1, 1), . . . , (4, 4), (1, 2), (2, 1), (3, 2), (2, 3), (1, 3), (3, 1)}, sa se determine partit ia corespunzatoare.
b) Daca = {{1, 2}, {3}, {4}}, sa se determine relat ia de echivalent a corespunzatoare.
Exercit iul 59 Sa se determine toate relat iile de echivalent a pe o mult ime cu 1, 2, 3, respectiv 4 elemente.
Exercit iul 60 Sa se arate ca:
a) (Z, |) este mult ime preordonata, ,,| nu e simetric si nu e antisimetric;
b) (N, |) este mult ime ordonata;
Exercit iul 61 Pe mult imea C a numerelor complexe consideram relat iile
1
si
2
, unde z
1
w |z| = |w| si
z
2
w z = w = 0 sau arg z = arg w. Sa se arate ca
1
si
2
sunt relat ii de echivalent a si sa se reprezinte grac
clasele din C/
1
si C/
2
.
Exercit iul 62 Fie
1
si
2
doua relat ii de echivalent a pe mult imea A. Sa se demonstreze:
a)
1
1
si
1

2
sunt relat ii de echivalent a. (Mai general, daca (
i
)
iI
sunt relat ii de echivalent a pe A, atunci

iI

i
este relat ie de echivalent a pe mult imea A.)
b)
1
si
1

2
n general nu sunt relat ii de echivalent a;
c)
1

2
este relat ie de echivalent a daca si numai daca
1

2
=
2

1
.

In acest caz sa se arate ca
1

2
este cea mai mica relat ie de echivalent a ce cont ine pe
1
si
2
.
Exercit iul 63 Fie
1
si
2
doua relat ii pe mult imea A.
a) Sa se arate ca (
1

2
)
2
=
2
1

2
2
(
1

2
) (
2

1
).
b) Presupunem ca
1
si
2
sunt relat ii de echivalent a. Sa se arate ca
1

2
relat ie de echivalent a daca si
numai daca
1

2
si
2

1
sunt subrelat ii ale lui
1

2
.
Exercit iul 64 Fie = (A, A, R) o relat ie,
0
= 1
A
,
n
= (de n ori), si e = 1
A

1
. Sa se
arate ca:
a)

n1

n
este cea mai mica relat ie tranzitiva ce cont ine pe ;
b)

n1

n
este cea mai mica relat ie de echivalent a ce cont ine pe .
4.5 Teoreme de factorizare a funct iilor
Denit ia 4.5.1 Fie f : A B o funct ie. Relat ia pe mult imea A denita prin
a
1
a
2
f(a
1
) = f(a
2
)
se numeste nucleul lui f, notat ie: = ker f.
Amintim ca imaginea lui f este submult imea Imf = f(A) = {f(a) | a A} B.
Teorema 4.5.2 Daca f : A B este o funct ie, atunci
1) ker f este relat ie de echivalent a pe A si ker f = f
1
f,
2) A/ ker f = {f
1
(b) | b Imf},
3) f este injectiv ker f = 1
A
,
4) f este surjectiv Imf = B.
Demonstrat ie. 1) Este usor de aratat ca ker f este reexiv, simetric si tranzitiv, pentru ca si relat ia ,,= este
asa. Mai departe,
a
1
ker fa
2
b B : f(a
1
) = f(a
2
) = b
b B : a
1
fb si a
2
fb
b B : a
1
fb si bf
1
a
2
a
1
(f
1
f)a
2
.
2) Avem f
1
(b) = {a

A | f(a

) = b} si A/ ker f = {ker fa | a A}, unde ker fa = {a

A | f(a

) =
f(a)} = f
1
(f(a)). Deoarece f(a) Imf, rezulta ca A/ ker f {f
1
(b) | b Imf}.
Invers, pentru orice b Imf, exista a A astfel ncat b = f(a), deci f
1
(b) = f
1
(f(a)) = {a

A | f(a

) =
f(a)} = ker fa A/ ker f.
36 4 Relat ii si funct ii
3) Daca f : A B este o funct ie, atunci 1
A
ker f, pentru ca ker f este reexiv. Mai departe,
ker f 1
A
(x
1
, x
2
A : x
1
ker fx
2
x
1
1
A
x
2
)
(x
1
, x
2
A : f(x
1
) = f(x
2
) x
1
= x
2
)
f injectiv.
4) Rezulta usor din denit ii.
Exercit iul 65 Fie f = (A, B, F) o funct ie. Sa se arate ca FF
1
=
Imf
, unde
Imf
= {(b, b) | b Imf}.
Denit ia 4.5.3 Fie o relat ie de echivalent a pe mult imea A. Funct ia
p

: A A/, p

(x) = x
se numeste proiect ia canonica a lui An mult imea factor A/.
Teorema 4.5.4 Daca este o relat ie de echivalent a pe A, atunci proiect ia canonica p

este surjectiva si avem


ker p

= .
Demonstrat ie. Surjectivitatea rezulta din denit ii: x A/, unde x A p

(x) = x. Mai departe,


daca x
1
, x
2
A, atunci
x
1
ker p

x
2
p

(x
1
) = p

(x
2
) x
1
= x
2
x
1
x
2
.
conform Lemei 4.4.6.
Teorema 4.5.5 (factorizare dupa o funct ie injectiva) Fie f : B A o funct ie si g : C A o funct ie
injectiva.
A
r

B
f

C
g

1) Exista o funct ie h : B C, astfel ncat f = g h daca si numai daca Imf Img. Atunci:
2) h este unic determinat si daca C = , atunci h = r f, unde r este o inversa la stanga a lui g,
3) h este surjectiv daca si numai daca Imf = Img,
4) ker h = ker f. (

In particular, h este injectiv f este injectiv.)


Demonstrat ie. 1) Presupunem ca exista o funct ie h : B C astfel ncat f = g h. Atunci pentru orice a A,
a Imf b B : a = f(b) = g(h(b)) a Img, deci Imf Img.
Invers, daca C = si Imf Img, atunci e r o inversa la stanga a lui g, adica r : A C, r g = 1
C
, care
exista conform Teoremei 4.1.8. Fie h = r f. Rezulta ca pentru orice b B avem f(b) Imf Img c C :
f(b) = g(c), deci exista c C astfel ncat
(g h)(b) = g(h(b)) = g(r(f(b))) = g(r(g(c))) = g((r g)(c)) = g(c) = f(b),
de unde g h = f. Daca C = , atunci = Img = Imf, deci B = , si e h = .
2) unicitatea lui h: daca h, h

: B C sunt funct ii, astfel ncat f = g h = g h

, atunci h = h

, conform
Teoremei 4.3.3.
3) Trebuie sa aratam ca h este surjectiv Img Imf.
,, Presupunem ca h este surjectiv. Atunci a A, a Img c C : a = g(c) si b B : c = h(b)
c C si b B : a = g(c) = g(h(b)) = f(b) a Imf.
,, Pentru orice c C, g(c) Img Imf b B : g(c) = f(b) b B : h(b) = r(f(b)) = r(g(c)) =
(r g)(c) = c, deci h este surjectiv.
4) Pentru orice b
1
, b
2
B, b
1
ker f b
2
f(b
1
) = f(b
2
) (g h)(b
1
) = (g h)(b
2
) h(b
1
) = h(b
2
) (pentru
ca g injectiv) b
1
ker h b
2
.
Exercit iul 66 a) Fie f : 1 1, f(x) = cos x, C = [2, +) si g : C 1, g(x) = 2x + 1. Sa se determine o
funct ie h : 1 C astfel ncat f = g h.
b) Aceeasi problema daca f(x) = sin x, C = [0, +) si g(x) = 2x +1.
4.5 Teoreme de factorizare a funct iilor 37
Teorema 4.5.6 (factorizare dupa o funct ie surjectiva) Fie f : A B o funct ie si g : A C o funct ie
surjectiva.
A
f

B
C
s

1) Exista o funct ie h : C B astfel ncat f = h g, daca si numai daca ker g ker f. Atunci:
2) h este unic determinat si h = f s, unde s este o inversa la drepta a lui g,
3) h este injectiv daca si numai daca ker f = ker g,
4) Imh = Imf. (

In particular, h este surjectiv f este surjectiv).


Demonstrat ie. 1) Presupunem ca exista o funct ie h : C B astfel ncat f = h g. Atunci pentru orice
x
1
, x
2
A avem x
1
ker g x
2
g(x
1
) = g(x
2
) h(g(x
1
)) = h(g(x
2
)) f(x
1
) = f(x
2
) x
1
ker f x
2
, deci
ker g ker f.
Invers, daca ker g ker f, atunci e s o inversa la drepta a lui g, adica s : C A, g s = 1
C
, care exista
conform Teoremei 4.3.4. Rezulta ca g s g = g, adica g(s(g(x))) = g(x) pentru orice x A, f(s(g(x))) = f(x)
(din ipoteza ker g ker f) f s g = f. Fie h = f s; atunci h g = f s g = f.
2) unicitatea lui h: daca h, h

: C B sunt funct ii astfel ncat f = h g = h

g, atunci h = h

, conform
Teoremei 4.1.9.
3) Trebuie sa aratam ca h este injectiv ker f ker g.
,, Presupunem ca h este injectiv. Atunci pentru orice x
1
, x
2
A, x
1
ker f x
2
f(x
1
) = f(x
2
) h(g(x
1
)) =
h(g(x
2
)) g(x
1
) = g(x
2
) x
1
ker g x
2
.
,, Presupunem acum ca ker f ker g. Atunci pentru orice z
1
, z
2
C, din h(z
1
) = h(z
2
) rezulta ca exista
x
1
, x
2
A astfel ncat z
1
= g(x
1
), z
2
= g(x
2
), x
1
, x
2
A : f(x
1
) = h(g(x
1
)) = h(g(x
2
)) = f(x
2
), deci
g(x
1
) = g(x
2
) (din ipoteza) z
1
= z
2
, deci h injectiv.
4) Pentru orice y B, y Imh z C : y = h(z) z C si x A : y = h(z) si z = g(x) (pentru ca g
este surjectiv) x A : y = h(g(x)) = f(x) y Imf.
Exercit iul 67 a) Fie f : 1 1, f(x) = cos x si g : 1 1
+
, g(x) = x
2
. Sa se determine o funct ie h : 1
+
1
astfel ncat f = h g.
b) Aceeasi problema daca f(x) = sin x si g(x) = x
2
.
Corolar 4.5.7 (factorizare dupa o proiect ie canonica) Fie f : A B o funct ie si o relat ie de echivalent a
pe mult imea A.
A
f

B
A/
f

1) Exista o funct ie f

: A/ B astfel ncat f = f

daca si numai daca ker f. Atunci:


2) f

(x) = f(x) pentru orice x A,


3) f

este injectiv daca si numai daca = ker f,


4) Imf

= Imf.
Demonstrat ie.

In Teorema 4.5.6 e g = p

si folosim mai departe Teorema 4.5.4.


Teorema 4.5.8 (prima teorema de factorizare) Daca f : A B este o funct ie, atunci exista o unica funct ie
bijectiva

f : A/ ker f Imf astfel ncat diagrama de mai jos este comutativa, adica f = i

f p
ker f
, unde
i : Imf B, i(y) = y. Pentru orice x A avem

f(ker fx) = f(x).
A
f
B
p
ker f

i
A/ ker f

f
Imf
Demonstrat ie. Aplicam Teorema 4.5.5 pentru funct ia f : A B si funct ia injectiva g = i : Imf B. Are loc
condit ia Img = Imf, deci conform teoremei exista a h : A Imf funct ie, astfel ncat f = i h si ker h = ker f.
Acum aplicam Corolarul 4.5.7 pentru funct ia h si relat ia = ker f E(A). Deoarece ker f = ker h, exista o
funct ie

f : A/ ker f Imf astfel ncat h =

f p
ker f
; dar

f este injectiv si Im

f = Imf, adica

f este surjectiv, deci
este bijectiv.
Rezulta ca f = i

f p
ker f
si

f(ker fx) = f(x) pentru orice x A, de unde rezulta unicitatea lui

f.
38 4 Relat ii si funct ii
Teorema 4.5.9 (a doua teorema de factorizare) Fie E(A), B A si e = (B B) , = ((B)
(B)) , adica si sunt restrict iile lui la B, respectiv la (B).
Atunci exista o unica funct ie bijectiva F : B/ (B)/ astfel ncat a urmatoarea diagrama este comutativa,
adica p

i = F p

. Pentru orice x B avem F(x) = x.


B
i
(B)
p

_
p

B/
F
(B)/
Demonstrat ie. Avem B (B) si i : B (B), i(b) = b, pentru orice b B. Fie f : B (B)/, f = p

i,
deci f(x) = p
(x)
= x, x B. Funct ia f este surjectiva.

Intr-adevar, y (B)/, unde y (B) x
B (B) : xy xy, deci f(x) = x = y. Deci Imf = (B)/. Mai departe, pentru orice x, y B avem
x ker fy f(x) = f(y) x = y xy xy.
Aplicam Corolarul 4.5.7 funct iei f si relat iei = ker f. Rezulta ca exista o funct ie injectiva
F : B/ (B)/, F(x) = x
astfel ncat f = F p

si ImF = Imf = (B)/. Deci F p

= p

i, F este bijectiv si F(x) = x, x B,


de unde rezulta unicitatea lui F.
Teorema 4.5.10 (a treia teorema de factorizare) Fie si doua relat ii de echivalent a pe mult imea A astfel
ncat . Atunci exista o unica funct ie surjectiva g : A/ A/ si exista o unica funct ie bijectiva g :
(A/)/(/) A/, unde / = ker g, astfel ncat a urmatoarea diagrama este comutativa:
A
p

?
?
?
?
?
?
?
?
?
A/
p
/

A/
/
g
.
A/
Demonstrat ie. Aplicam de doua ori Corolarul 4.5.7 ntai pentru p

, apoi pentru g.
Exercit iul 68 Sa se aplice prima teorema de factorizare n urmatoarele cazuri:
a) f, g : 1 1, f(x) = x
2
, g(x) = x
4
;
b) f, g : C C, f(z) = z
2
, g(z) = z
4
.
Exercit iul 69 Fie A si B mult imi, E(A) si E(B). Pe produsul cartezian A B denim relat ia
astfel: (a, b) (a

, b

) aa

si bb

.
a) Sa se arate ca este relat ie de echivalent a, si exista funct ia bijectia canonica
: AB/ A/ B/.
b) Daca f : A A

si g : B B

sunt funct ii, atunci ker(f g) = ker f ker g si Im(f g) = Imf Img.
Exercit iul 70 Fie A o mult ime si e B A. Pe mult imea part ilor P(A) denim relat ia astfel: pentru orice
X, Y P(A), XY XB = Y B. Sa se arate ca este relat ie de echivalent a si exista funct ia bijectiva canonica
: P(A)/ P(B).
Exercit iul 71 Fie A si B mult imi, a
0
A si e A

A. Pe mult imea Hom(A, B) denim a urmatoarele relat ii:


pentru orice f, g Hom(A, B), fg f(a
0
) = g(a
0
) si fg f(x) = g(x) x A

. Sa se arate ca:
a) este relat ie de echivalent a si exista o funct ie bijectiva : Hom(A, B)/ B;
b) este relat ie de echivalent a si exista o funct ie bijectiva : Hom(A, B)/ Hom(A

, B);
c) Sa observam ca a) precum si exercit iul anterior sunt cazuri particulare ale lui b).
Exercit iul 72 Fie A si B doua mult imi si e Hom
surj
(A, B) = {f : A B | f este surjectiv}. Consideram funct ia
: Hom
surj
(A, B) E(A), (f) = ker f. Sa se arate ca:
a) Daca f, g Hom
surj
(A, B), atunci f ker g : B B funct ie bijectiva astfel ncat g = f;
b) Im = { E(A) | : A/ B funct ie bijectiva }.
Exercit iul 73 Fie A = C, B = {x 1 | x > 1} C, AA si zw |z| = |w|. Sa se aplice a doua teorema
de factorizare si sa se reprezinte grac funct iile ce apar n diagrama.
Exercit iul 74 Sa se aplice a treia teorema de factorizare n urmatoarele cazuri:
a) A = {1, 2, 3, 4, 5},
1
=
A
{(1, 2), (2, 1)} si
2
=
1
{(1, 3), (3, 1), (2, 3), (3, 2), (4, 5), (5, 4)}.
b) A = Z,
1
= (mod 4) si
2
= (mod 2).
Capitolul 5
MULTIMI ORDONATE
5.1 Relat ii de ordine
Fie = (A, A, R) o relat ie omogena. Amintim ca este relat ie de ordine si (A, ) este mult ime ordonata
daca este reexiv, tranzitiv si antisimetric. Daca este o relat ie de ordine, atunci n loc de xy deseori notam
x y. Alte notat ii: x < y, daca x y si x = y (inegalitate stricta); x > y, daca y < x etc.
Denit ia 5.1.1 Spunem ca (A, ) este mult ime total ordonata (sau lant ) daca :
pentru orice x, y A are loc xy sau yx
(altfel spus,
1
= AA este relat ia universala, adica orice doua elemente ale lui A sunt comparabile relativ
la relat ia ).
Exemplul 5.1.2 1) (N, ), (Z, ), (, ), (1, ) sunt mult imi total ordonate.
2) (N, |), (unde ,,| este relat ia de divizibilitate) este mult ime ordonata si nu e total ordonata, pentru ca de
exemplu 2 si 3 nu sunt comparabile.
3) Daca A este o mult ime, atunci (P(A), ) este mult ime ordonata. Daca A are mai mult de un element,
atunci (P(A), ) nu e total ordonata.
4) Daca (A, ) este o mult ime ordonata (total ordonata) si B A, atunci (B, (BB)) este ordonata (total
ordonata).
Exercit iul 75 Fie A = si notam O(A) = { = (A, A, R) | relat ie de ordine }. Daca , O(A), atunci:
a) ,
1
O(A).
b) / O(A).
c)

In general / O(A).
O mult ime ordonata nita poate reprezentata grac cu ajutorul unei diagrame Hasse. Daca x < y si daca
nu exista z A astfel ncat x < z < y, atunci asezam punctul y mai sus decat punctul x si le unim cu un segment.
Exemplul 5.1.3 Fie A = {x, y, z, t} si consideram relat iile de ordine pe mult imea A avand gracele
R = {(x, x), (y, y), (z, z), (t, t), (x, y), (x, z), (x, t), (y, t), (z, t)},
respectiv
R = {(x, x), (y, y), (z, z), (t, t), (x, y), (x, z), (x, t), (y, z), (y, t), (z, t)}.
Atunci diagramele Hasse sunt:

y









t
z ?
?
?
?
?
?
?
?
?

?
?
?
?
?
?
?
?
?
x









t
z
y

x
39
40 5 Mult imi ordonate

In urmatoarea diagrama x < y, x < z, y si z nu sunt comparabile, mai departe t nu e comparabil cu x, y, z.


y
<
<
<
<
<
<
<
<
<
z
x


t
Denit ia 5.1.4 Fie (A, ) si (B, ) doua mult imi ordonate si f : A B o funct ie.
a) Spunem ca f este crescator (descrescator), daca pentru orice x, y A,
x y f(x) f(y) (f(y f(x));
mai departe f este izomorsm de ordine (sau asemanare), daca f este crescator, bijectiv si f
1
este crescator;
Exemplul 5.1.5 1) Mult imile ordinate N = {1, 2, 3, . . . } si 2N = {2, 4, 6, . . . } sunt asemenea, pentru ca f : N 2N,
f(n) = 2n este o asemanare.
2) Mult imile ordonate (N, |) si (N, ) nu sunt asemenea.

Intr-adevar, daca ar exista o asemanare f : (N, |)
(N, ), atunci e f(2) = n si f(3) = m, unde n = m. Daca n < m, atunci f
1
(n) = 2|3 = f
1
(m), iar daca
m < n, atunci f
1
(m) = 3|2 = f
1
(n), deci avem contradict ie n ambele cazuri.
Exercit iul 76 Sa se determine toate relat ie de ordine pe mult imea A = {1, 2, 3} (folosind diagrame Hasse). Sa
se mparta aceste ordonari n clase de asemanare.
Exercit iul 77 Fie (A, ), (B, ) si (C, ) mult imi ordonate si e f : A B, g : B C doua funct ii.
a) Daca f si g sunt crescatoare (descrescatoare), atunci g f este funct ie crescatoare.
b) Daca f este crescatoare (descrescatoare) si g este descrescatoare (crescatoare), atunci gf este descrescatoare.
Exercit iul 78 Fie (A, ) si (B, ) mult imi ordonate si f : A B funct ie bijectiva si crescatoare.
a) Daca A este total ordonata, atunci f
1
este crescatoare, si B este total ordonata.
b) Sa se arate ca 1
N
: (N, |) (N, ) este bijectiva, crescatoare si nu e izomorsm de ordine.
Exercit iul 79 Fie (A, ) si (B, ) mult imi ordonate si e f : A B, g : B A funct ii crescatoare. Fie
M = {a A | g(f(a)) = a} si N = {b B | f(g(b)) = b}.
Sa se arate ca (M, ) (N, ).
Teorema 5.1.6 Fie = (A, A, R) o relat ie de preordine si e =
1
. Atunci:
1) este relat ie de echivalent a pe A;
2) pe mult imea factor A/ denim relat ia ,, prin: x y xy. Atunci (A/, ) mult ime ordonata.
Demonstrat ie. 1) Relat ia este reexiva (evident), tranzitiva: x, y, z A : xy si yz x(
1
)y si
y(
1
)z (xy si x
1
y) si (yz si y
1
z) (xy si yz) si (x
1
y si y
1
z) xz si x
1
z (pentru ca
si
1
sunt tranzitive) x(
1
)z xz, si simetrica: x, y A : xy x(
1
)y xy si x
1
y yx
si y
1
x y(
1
)x yx.
2) Denit ia relat iei nu depinde de alegerea reprezentant ilor x si y: daca x = x

, y = y

si daca
xy, atunci x

.

Intr-adev ar, pe baza ipotezelelor avem: xx

si yy

si xy (xx

si x
1
x

) si (yy

si
y
1
y

) si xy x

x si xy si yy

(pentru ca este tranzitiv).


Relat ia este reexiva, tranzitiva si antisimetrica. Vericam ultima proprietate. Pentru orice x, y
A/, x y si y x xy si yx xy si x
1
y x(
1
)y xy x = y.
Exercit iul 80 Sa se aplice Teorema 5.1.6 mult imii preordonate (Z, |).
Denit ia 5.1.7 Fie (A, ) o mult ime ordonata si e x A. Spunem ca x este cel mai mic element sau
minimum (cel mai mare element sau maximum) al lui A daca pentru orice a A, x a (respectiv pentru
orice a A, a x).
Notat ie: x = min A (respectiv x = max A).
Observam ca daca exista cel mai mic element (cel mai mare element), atunci el este unic.

Intr-adevar, daca
de exemplu x si x

sunt ambele cele mai mic elemente, atunci x x

(pentru ca x este cel mai mic element) si


x

x (pentru ca x

este cel mai mic element), astfel din antisimetrie avem x = x

.
Exemplul 5.1.8 1)

In (N, ) x = 0 este cel mai mic element si nu exista cel mai mare element.
2)

In (N, |) 1 este cel mai mic element si a 0 este cel mai mare element, pentru ca 1|a si a|0 pentru orice a N.
3)

In (N \ {0, 1}, |) nu exista cel mai mic element si nu exista cel mai mare element.
4)

In (P(A), ) min P(A) = si max P(A) = A.
5.2 Latici 41
Denit ia 5.1.9

In mult imea ordonata (A, ) x este element minimal (element maximal), daca a A :
a x a = x (respectiv a A : x a a = x). Altfel spus, x A este element minimal (element maximal),
daca A nu are niciun element a astfel ncat a < x (respectiv a > x).
Exemplul 5.1.10 1)

In (N, ) x = 0 este element minimal si nu exista elemente maximale.
2)

In (N, |) 1 este element minimal si 0 este element maximal.
3)

In (N \ {0, 1}, |) numerele prime sunt elemente minimale si nu exista elemente maximale.
4) Din denit ii este evident ca daca exista cel mai mic (cel mai mare) element, atunci el este unicul element
minimal (maximal). Armat ia reciproca nu e adevarata; de exemplu daca A = {2
k
| k N} {3, 9}, atunci n
mult imea ordonata (A, |) a = 9 este unicul element maximal si nu exista cel mai mare element.
5) Daca (A, ) este o mult ime total ordonata, atunci not iunile de element minimal (element maximal) si cel
mai mic element (respectiv cel mai mare element) sunt echivalente.
Exercit iul 81 Fie (A, ) o mult ime ordonata. Sa se arate ca daca exista a = min A, atunci a este unicul element
minimal al lui A, iar armat ia reciproca nu e adevarata.
5.2 Latici
Denit ia 5.2.1 Fie (A, ) o mult ime ordonata, x A si e B A.
a) Spunem ca x este minorant (majorant) al lui B, daca pentru orice b B avem x b (respectiv pentru
orice b B avem b x).
b) Spunem ca x este inmum sau (respectiv supremum) al lui B, daca x este cel mai mare minorant al lui
B (respectiv x este cel mai mic majorant al lui B). Notat ie: x = inf B sau x = inf
A
B (respectiv x = sup B sau
x = sup
A
B).
Exemplul 5.2.2 1)

In (N \ {0, 1}, |), submult imea B = {2k + 1 | k N} are un unic minorant, pe x = 1, deci
inf B = 1; mai departe, B nu are majorant i si nu are supremum.
2)

In (1, ) intervalul B = (1, 3] are ca minorant orice x 1 si majorant orice x 3; mai departe, inf B = 1 / B,
sup B = 3 B.
3) Daca (A, ) este o mult ime ordonata, atunci orice element al lui A este minorant si majorant al lui B = .
Mai departe inf max A sup A, sup min A inf A si atunci inf = max A = sup A,
sup = min A = inf A.
4) Orice submult ime B A are cel mult un inmum si cel mult un supremum; mai departe, daca B are
minorant x (majorant y) ce apart ine lui B, atunci x = inf B (respectiv y = sup B).
Exercit iul 82 Fie (A, ) o mult ime ordonata si e X B A.
a) Daca exista inf
B
X si inf
A
X, atunci inf
B
X inf
A
X.
b) Daca exista sup
B
X si sup
A
X, atunci sup
B
X sup
A
X.
Denit ia 5.2.3 a) Mult imea ordonata (A, ) se numeste latice, daca orice submult ime cu doua elemente a lui
A are inmum si supremum (pentru orice a, b A, a = b, inf{a, b} si sup{a, b}).
b) (A, ) este latice completa, daca orice submult ime a lui A are inmum si supremum (pentru orice B A,
inf B si sup B).
Exemplul 5.2.4 1) (N, |) este latice.

Intr-adevar, pentru orice a, b N, inf{a, b} = cmmdc(a, b) iar sup{a, b} =
cmmmc(a, b).
2) Daca (A, ) este total ordonata, atunci (A, ) este latice: a, b A : inf{a, b} = min{a, b} si sup{a, b} =
max{a, b}.
3) (1, ) nu e latice completa, pentru ca de exemplu a B = (, 0) nu are minorant deci nu are supremum
n (1, ).
4) (P(A), ) este latice completa. Daca X = {X
i
| i I} P(A), atunci inf X =

iI
X
i
si sup X =

iI
X
i
.
Exercit iul 83 Sa se determine toate laticile cu 4 si respectiv 5 elemente (folosind diagrame Hasse).
Exercit iul 84 Fie A o mult ime si (B, ) o mult ime ordonata. Pe mult imea Hom(A, B) denim urmatoarea
relat ie: f g f(a) g(a) pentru orice a A.
Sa se arate ca:
a) ,, este relat ie de ordine.
b) Daca B este latice, atunci si Hom(A, B) este latice.
42 5 Mult imi ordonate
Teorema 5.2.5 (caracterizarea laticilor complete) Fie (A, ) o mult ime ordonata. Urmatoarele armat ii
sunt echivalente:
(i) (A, ) este latice completa;
(ii) orice submult ime a lui A are inmum;
(iii) orice submult ime a lui A are supremum.
Demonstrat ie. (i) (ii) si (i) (iii) sunt evidente din denit ie.
(ii) (i) Trebuie sa aratam ca submult ime B a lui A are supremum. Notam cu C mult imea majorant ilor lui
B. Avem C = , pentru ca conform lui (ii), exista inf = max A C. Fie x = inf C, are exista conform (ii).
Aratam ca x = sup B.

Intr-adevar, pentru orice b B si c C avem b c (din denit ia lui C), deci orice b B
este minorant al lui B; rezulta ca b B : b x (pentru ca x = inf C), deci x este majorant al lui B. Mai departe,
e x

A un majorant al lui A: b x

, b B. Atunci x

C (conform denit iei lui C), de unde x x

(pentru
ca x = inf C), deci x este cel mai mic majorant al lui B, adica x = sup B.
Similar se arata ca (iii) (i).
Exercit iul 85 Fie (A, ) o latice completa si e f : A A o funct ie crescatoare. Sa se arate ca exista a A
astfel ncat f(a) = a. (Spunem ca a este punct x al lui f.)
5.3 Mult imi bine ordonate si mult imi artiniene
Denit ia 5.3.1 Fie (A, ) o mult ime ordonata. Spunem ca A este bine ordonata daca orice submult ime nevida
a lui A are cel mai mic element (adica, pentru orice B A, B = , min B B).
Exemplul 5.3.2 a) (N, ) mult ime bine ordonata.
b) Daca (A, ) este bine ordonata, atunci (A, ) este total ordonata. Invers nu e adevarat, de exemplu (1, )
nu e bine ordonata, pentru ca de exemplu intervalul (0, 1) nu are cel mai mic element.
c) Orice mult ime nita total ordonata bine ordonata.
Urmatoarea teorema arata ca pe mult imile bine ordonate se poate aplica metoda induct iei matematice.
Teorema 5.3.3 (caracterizarea mult imilor bine ordonate) Daca (A, ) este o mult ime ordonata nevida,
atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) (A, ) este bine ordonata,
(ii) A este total ordonata, exista a
0
= min A si pentru orice B A, daca B satisface proprietat ile:
a) a
0
B,
b) pentru orice a A, {x A | x < a} B a B,
atunci B = A.
Demonstrat ie. (i) (ii) Presupunem ca (A, ) este bine ordonata. Atunci A este total ordonata, si exista
a
0
= min A. Presupunem ca a doua condit ie din (ii) nu e adevarata, adica exista B A, astfel ncat au loc a) si
b) si B = A.
Deci A\ B = si din ipoteza exista x = min A\ B. Aici x A\ B, adica x / B. Mai departe y A : y <
x y B (pentru ca daca y A\ B, atunci contrazice denit ia lui x), deci {y A | y < x} B, si de aici x B,
conform lui b), ceea ce e o contradict ie.
(ii) (i) Presupunem ca (ii) este adevarat si presupunem prin absurd ca A nu e bine ordonata, adica exista
B A, B = , care nu are cel mai mic element. Atunci
) a
0
A\ B, pentru ca daca a
0
= min A B, atunci a
0
= min B, contradict ie.
) Pentru orice a A, {x A | x < a} A \ B a A \ B.

Intr-adevar, daca nu ar asa, atunci a B, si
deoarece A este total ordonata, elementele x mai mici ca a sunt n A\B, deci obt inem ca a = min B, contradict ie.
Din si deducem ca submult imea A \ B satisface ipotezele a) si b, si astfel A \ B = A, adica B = ,
contradict ie.
Corolar 5.3.4 Fie (A, ) o mult ime nevida bine ordonata, a
0
= min A si e P un predicat de o variabila denita
pe A. Presupunem ca
1. P(a
0
) este adevarat,
2. Pentru orice a A, daca P(x) este adevarat pentru orice x < a, atunci P(a) este adevarat.
Atunci P(a) este adevarat pentru orice a A.
5.4 Axioma alegerii 43
Demonstrat ie. Fie
B = {a A | P(a) este adevarat} A,
care satisface ipotezele a) si b) ale teoremei precedente, deci B = A.
Urmatoarea teorema generalizeaza Teorema 5.3.3 la cazul mult imilor care nu sunt total ordonate.
Teorema 5.3.5 (caracterizarea mult imilor artiniene) Fie (A, ) o mult ime ordonata. Urmatoarele armat ii
sunt echivalente:
(i) (condit ia minimalitat ii) Orice submult ime nevida B A are elemente minimale.
(ii) (condit ia inductivitat ii) Pentru orice B A, daca B satisface proprietat ile:
(1) B cont ine toate elementele minimale ale lui A;
(2) daca a A si {x A | x < a} B, atunci a B,
atunci B = A.
(iii) (condit ia lant urilor descrescatoare) Orice sir strict descrescator a
1
> a
2
> > a
n
> de
elemente din A este nit.
Demonstrat ie. (i)(ii). Presupunem ca B A satisface condit iile (1) si (2), dar B = A. Fie x A \ B
un element minimal. Atunci x nu e minimal n A, pentru ca B cont ine toate elementele minimale ale lui. Din
minimalitatea lui x rezulta ca daca y A, y < x, atunci y B. Atunci din (2) rezulta ca x B, contradict ie.
(ii)(iii). Consideram mult imea
B := {a A | pentru orice sir nit a > a
1
> a
2
> . . . }.
Daca a A este un element minimal, atunci e evident, ca a B. Fie b A astfel ncat orice x A cu x < b
apart ine lui B. Atunci avem b B, deci B = A.
(iii)(i). Presupunem ca B A, B = , si ca B nu cont ine elemente minimale. Atunci pentru orice a
1
B,
exista a
2
B, a
2
< a
1
, si prin induct ie construim un sir strict descrescator a
1
> a
2
> > a
n
> , ceea ce
contrazice ipoteza.
5.4 Axioma alegerii
De multe ori n matematica ne ntalnim cu propozit ia: ,,alegem un element din mult imea . . . sau mai precis:
(A
0
) Pentru orice mult ime X = exista un element x X, deci {x} X.
Aceasta este cea mai simpla formulare a axiomei alegerii. La prima vedere, propozit ia (A
0
) pare evidenta,
pentru ca X = nseamna ca exista cel put in un element x X. Se pune nsa ntrebarea ce nseamna expresia
,,exista un element x X. Sa dam doua exemple:
a) Fie f : [a, b] 1 o funct ie continua astfel ncat f(a) f(b) 0. Denim mult imea
X = {x [a, b] | f(x) = 0}.
Teorema lui Darboux arata ca exista x
0
[a, b] astfel ncat f(x
0
) = 0. Una din demonstrat iile teoremei da o
metoda care determina cea mai mica valoare x
0
[a, b] astfel ncat f(x
0
) = 0.
b) Fie P(x) polinom cu coecient i complecsi. Consideram mult imea
X = {x | x numar complex astfel ca P(x) = 0}.
Teorema lui Gauss-dAlembert arma ca mult imea X este nevida si nita, dar nicio demonstrat ie nu da o metoda
de a gasi radacinile unui polinom arbitrar. Teorema este una de existent a pura.

In aceste exemple, vedem ca expresia ,,exista un element x X are un sens restrans (se da o metoda pentru
gasirea elementului x) si un sens larg.
5.4.1 Forma generala a axiomei alegerii este urmatoarea:
(A) Fie F = o mult ime de mult imi nevide disjuncte doua cate doua. Atunci exista o mult ime A cu
urmatoarele proprietat i:
(1) A

XF
X;
(2) pentru orice X F, A

X cont ine exact un element.


Mult imea A se numeste mult ime selectiva pentru F. Observam ca (A
0
) este caz particular al lui (A).
44 5 Mult imi ordonate
Axioma alegerii a fost formulata de Ernst Zermelo n 1904. Ea este independenta de celelalte axiome, si are
diferite formulari echivalente, dupa cum vom vedea mai jos. Considerand teoria mult imilor fara axioma alegerii
si privind aceast enunt ca o formula nchisa, Kurt Godel a construit un model pentru teoria mult imilor n care
axioma alegerii este adevarata. Pe de alta parte, Paul Cohen a construit n 1963 un alt model pentru teoria
mult imilor n care axioma alegerii nu este adevarata. Altfel spus, teoria mult imilor fara axioma alegerii este
nedecidabila.
Multe rezultate din matematica folosesc efectiv axioma alegerii, adica nu s-au descoperit demonstrat ii care sa
nu faca apel la ea. Deoarece axioma alegerii duce la unele rezultate surprinzatoare (de exemplu, paradoxurile lui
Hausdor, Banach-Tarski, von Neumann), exista n matematica orientari lozoce ,,constructiviste care evita
utilizarea ei.
Teorema 5.4.2 Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
1) Axioma alegerii (A).
2) Pentru orice mult ime nevida F de mult imi nevide exista o funct ie f : F

XF
X astfel nc at f(X) X pentru
orice X F.
3) Pentru orice mult ime X = exista o funct ie f : P(X) \ {} X astfel ncat pentru orice A P(X) \ {},
f(A) A (f se numeste funct ie selectiva).
4) Daca (X
i
)
iI
este o familie de mult imi astfel ncat I = si X
i
= pentru orice i I, atunci produsul direct

iI
X
i
este nevid (adica, exista o funct ie f : I

iI
X
i
astfel ncat pentru orice i I avem f(i) X
i
).
5) (Lema lui Zorn) Fie (A, ) o mult ime nevida ordonata. Daca orice lant (submult ime total ordonata)
L A are majorant, atunci pentru orice a A exista un element maximal m A astfel ca a m.
6) (Axioma lui Hausdor) Daca (A, ) este o mult ime ordonata si L A este un lant , atunci exista un
lant maximal L

A astfel ca L L

.
7) (Teorema lui Zermelo) Pentru orice mult ime A, exista o relat ie de ordine ,, astfel ca (A, ) este
mult ime bine ordonata.
8) Orice funct ie surjectiva are cel put in o sect iune (inversa la dreapta).
Exercit iul 86 Fie A o mult ime si consideram mult imea ordonata (O(A), ) a relat iilor de ordine pe A. Folosind
lema lui Zorn, sa se demonstreze:
a) este element maximal al lui O(A) daca si numai daca este ordonare totala.
b) Pentru orice O(A) exista o ordonare totala O(A) astfel ncat .
Exercit iul 87 Spunem ca o mult ime F de mult imi este de caracter nit daca satisface urmatoarea proprietate:
(*) Daca A este o mult ime, atunci A F, daca si numai daca orice submult ime nita a lui A apart ine lui F.
Folosind lema lui Zorn, sa se demonstreze:
a) Daca F este de caracter nit si A F, atunci orice submult ime a lui A apart ine lui F
b) (Lema lui Tukey) Orice mult ime nevida F de mult imi de caracter nit are cel put in un element maximal
relativ la incluziune.
Capitolul 6
LATICI SI ALGEBRE BOOLE
6.1 Laticea ca structura algebrica

In capitolul anterior am denit laticea ca ind o mult ime ordonata cu proprietat i adit ionale. Existent a inmumului
si a supremumului a oricarei perechi de elemente permite denirea a doua operat ii pe mult imea respectiva.
Denit ia 6.1.1 a) Structura algebrica (A, , ) cu doua operat ii binare ,, si ,, se numeste latice, daca
sunt satisfacute axiomele:
1. ambele operat ii sunt asociative,
2. ambele operat ii sunt comutative,
3. pentru orice x, y A avem x (x y) = x si x (x y) = x (absorbt ie).
b) Spunem ca A are element unitate 1, daca 1 este element neutru fat a de , adica x 1 = x pentru orice
x A. Spunem ca A are element nul 0, daca 0 este element neutru fat a de , adica x 0 = x pentru orice
x A.
b) Daca (A, , ) si (A

, , ) sunt latici, atunci funct ia f : A A

se numeste morsm de latici, daca


pentru orice a, b A avem
f(a b) = f(a) f(b), f(a b) = f(a) f(b).
Mai departe, f este izomorsm de latici, daca este morsm bijectiv de latici.
Teorema 6.1.2 a) Daca mult imea ordonata (A, ) este o latice, atunci operat iile
a b = inf{a, b}, a b = sup{a, b}, a, b A
denesc pe mult imea A o structura de latice (A, , ).
b) Invers, daca structura algebrica (A, , ) este o latice, atunci relat ia
a b a b = a, a, b A
denita pe mult imea A este o relat ia de ordine astfel ncat (A, ) este latice; mai mult, pentru orice a, b A
avem
a b = sup{a, b}, a b = inf{a, b}.
Demonstrat ie. a) Comutativitatea operat iilor si este evidenta din denit ie. Demonstram ca este
asociativa: e x = (ab) c, y = a(b c). Avem ab x, c x =a x, b x, c x =a x, b c
x =a (b c) x, de unde y x. Analog obt inem ca x y, deci x = y.
Fie acum v = a(ab). De aici a v, pe de alta parte ab a, a a =a(ab) a =v a =
v = a.
b) Observam ca avem
() a b = b a b = a.

Intr-adevar, pe baza proprietat ii de absorbt ie, avem a b = b = a = a (a b) = a b; mai departe,


a b = a =b = b (b a) = b (a b) = b a = a b.
45
46 6 Latici si algebre Boole
Aratam ca este relat ie de ordine.

Intr-adevar, pe baza proprietat ii de absorbt ie, pentru orice a A avem
a = a (a a) si a a = a (a (a a)) = a, de unde a a, deci relat ia este reexiva.
Antisimetria: e a b, b a. Rezulta ca a b = b, b a = a = a = b.
Tranzitivitatea: pentru orice a, b, c A avem a b, b c =ab = b, bc = c =ac = a(bc) =
(a b) c = b c = c =a c.
Aratam ca a b = sup{a, b}.

Intr-adevar, putem scrie a (a b) = (a a) b = a b, de unde a a b;
analog avem b a b, deci a b este majoranta a lui a si b. Daca c este o majoranta, adica a c, b c,
atunci a c = c, b c = c = (a b) c = a (b c) = a c = a b c, deci a b este cea mai mica
majoranta.
Egalitatea a b = inf{a, b} rezulta din (*).
Exemplul 6.1.3 1) (N, , ) este o latice cu element nul si element unitate, unde x y = (x, y), este cel mai
mare divizor comun al lui x si y, iar x y = [x, y] este cel mai mic multiplu comun al lui x si y. Elementul nul
este numarul natural 1, deoarece x 1 = [x, 1] = x pentru orice x. Elementul unitate este numarul natural 0,
deoarece x 0 = (x, 0) = x pentru orice x. Aceasta latice corespunde mult imii ordonate (N, |).
2) Daca M este o mult ime, atunci (P(M), , ) este o latice cu element nul si element unitate. Elementul nul
este mult imea vida , iar elementul unitate este M. Aceasta latice corespunde mult imii ordonate (P(M), ).
Exercit iul 88 Sa se arate ca:
a) Daca f : A B, atunci f

: P(B) P(A), f

(Y) = f
1
(Y) este morsm de latici.
b) Funct ia f

: P(A) P(B), f

(X) = f(X) este morsm de latici daca si numai daca f este injectiva.
Exercit iul 89 Fie mult imile A = {1, 2, 3} si B = {d > 0 | d|30}. Sa se determine toate izomorsmele de latici
f : (P(A), ) (B, |).
Exercit iul 90 Fie (A, , , ) si (B, , , ) doua latici. Sa se arate ca:
a) Daca f : A B este morsm de latici, atunci f este crescator.
b) Armat ia reciproca nu e adevarata, adica exista funct ii crescatoare care nu sunt morsme de latici.
b) Daca A este total ordonata si f : A B este crescator, atunci f este morsm de latici.
Denit ia 6.1.4 a) Laticea (A, , ) este distributiva, daca pentru orice a, b, c A,
(a b) c = (a c) (b c).
b) Laticea (A, , ) este modulara, daca pentru orice a, b, c A,
a c =a (b c) = (a b) c.
Observat ii 6.1.5 1) Se poate arata ca laticea (A, , ) este distributiva daca si numai daca pentru orice a, b, c
A, (a b) c = (a c) (b c).
2) Laticile din exemplele 6.1.3 de mai sus sunt distributive.
3) Orice latice distributiva este modulara.

Intr-adevar, pentru orice a, b, c A, a c, avem a c = c si
a (b c) = (a b) (a c) = (a b) c.
Armat ia reciproca nu este adevarata, exista latici modulare, care nu sunt distributive.
Exercit iul 91 Sa se demonstreze :
a)

In laticea (A, , ) avem a a

, b b

= a b a

si a b a

.
b) Latice (A, , ) este distributiva daca si numai daca pentru orice a, b, c A avem (a b) c = (a c)
(b c).
c) Daca A este distributiva, atunci pentru orice a, b, c A avem
a c = b c, a c = b c =a = b.
d) Daca A este modulara, atunci pentru orice a, b, c A avem
a b, a c = b c, a c = b c =a = b.
e) Laticea (1) nu e modulara (deci nici distributiva); laticea (2) este modulara, dar nu e distributiva:
6.2 Latici Boole si inele Boole 47
(1)
b









1
c
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/

?
?
?
?
?
?
?
?
?
0

(2)
a








b
1
c ?
?
?
?
?
?
?
?

?
?
?
?
?
?
?
?
0








Exercit iul 92 Sa se arate ca : a) (N, |) este latice distributiva.
b) Daca (A, ) este total ordonata, atunci A este latice distributiva.
6.2 Latici Boole si inele Boole
Denit ia 6.2.1 Laticea A se numeste latice Boole (sau algebra Boole), daca A este distributiva, exista cel
mai mic element 0 = min A, exista cel mai mare element 1 = max A si pentru orice a A exista un complement
a

A astfel ncat a a

= 0 si a a

= 1.
Exemplul 6.2.2 (P(M), , ) este latice Boole, unde min P(M) = , max P(M) = M, iar complementul lui
X M este
M
X = M\ X.
Teorema 6.2.3 Daca A este o latice Boole, atunci
a) Pentru orice a A exista un unic complement a

A astfel ncat a a

= 0 si a a

= 1.
b) 0

= 1, 1

= 0, (a

= a,
c) Pentru orice a, b A,
(a b)

= a

, (a b)

= a

(formulele lui de Morgan).


Demonstrat ie. a) Daca a a

= a a = 1 si a a

= a a = 0, atunci
a

= a

0 = a

(a a) = (a

a) (a

a) =
= ( a a) (a

a) = a (a a

) = a 0 = a.
b) Avem 0 1 = 1, 0 1 = 0, deci 0

= 1 si 1

= 0. Mai departe, a

a = 0, a

a = 1, deci (a

= a.
c) (a b) (a

) = (a b a

) (a b b

) = (1 b) (1 a) = 1 1 = 1 si (a b) (a

) =
(a a

) (b a

) = 0 0 = 0, deci (a b)

= a

; analog se arata ca (a b)

= a

.
Denit ia 6.2.4 Inelul asociativ cu unitate (A, +, ) se numeste inel Boole daca x
2
= x pentru orice x A
(adica orice element al lui A este idempotent).
Teorema 6.2.5 Daca (A, +, ) este un inel Boole, atunci
a) 1 +1 = 0 (deci x +x = 0 pentru orice x A).
b) A este comutativ.
Demonstrat ie. a) 1 +1 = (1 +1)
2
= 1 +1 +1 +1, deci 1 +1 = 0.
b) Daca x, y A, atunci
x +y = (x +y)
2
= x
2
+xy +yx +y
2
= x +y +xy +yx,
deci xy = yx; deoarece 1 = 1, rezulta ca xy = yx.
Urmatoarea teorema descoperita de Marshall H. Stone (1903 1989) spune ca not iunile de latice Boole si de
inel Boole sunt echivalente.
Teorema 6.2.6 (Stone) a) Fie (A, , , 0, 1,

) o latice Boole si denim operat iile:
a +b = (a b

) (a

b) = (a b) (a

)
a b = a b.
48 6 Latici si algebre Boole
Atunci (A, +, ) este inel Boole cu element nul 0 si element unitate 1.
b) Fie (A, +, , 0, 1) un inel Boole si denim operat iile:
a b = a +b +ab, a b = ab.
Atunci (A, , ) este latice Boole, n care a

= 1 +a, min A = 0 si max A = 1.


c) Corespondent ele denite de a) si b) sunt inverse una alteia. Mai mult, daca f : A A

este un morsm de
latici Boole, atunci f este si morsm de inele Boole, iar daca g : B B

este un morsm de inele Boole, atunci


g este si morsm de latici Boole.
Demonstrat ie. a) Evident, ,,+ este comutativ. Daca a, b, c A, atunci
a + (b +c) = (a (b +c)

) (a

(b +c)) =
= (a ((b c

) (b

))

) (a

((b c

) (b

))) =
= (a (b c

(b

c)

) (a

b c

) (a

c) =
= (a (b

c) (b c

)) (a

b c

) (a

c) =
= (a b

) (a b c) (a

b c

) (a

c).
Rezulta ca (a +b) +c = c + (a +b) = a + (b +c); mai departe
a +0 = (a 0

) (a

0) = a 0 = a
a +a = (a a

) (a

a)0 0 = 0,
deci a = a pentru orice a A
Operat ia ,, este comutativa si asociativa, a 1 = a 1 = a, a
2
= a a = a; vericam distributivitatea:
a(b +c) = a ((b

c) (b c

)) =
= (a b

c) (a b c

)
ab +ac = ((a b) (a c)

) ((a b)

(a c)) =
= (ab (a

)) ((a

) a c) =
= (a b a

) (a b c

) (a

a c) (b

a c) =
= (a b c

) (b

a c);
rezulta ca (A, +, , 0, 1) este inel Boole.
b) Se arata usor ca ,, si ,, sunt comutative si asociative, au loc proprietat ile de distributivitate si si
absorbt ie, si pentru orice a A, a0 = = a+0+a0 = a; a1 = a1 = a; a(1+a) = a(1+a) = a+a
2
= a+a = 0
si a (1 +a) = a +1 +a +a(1 +a) = 1 +a +a
2
= 1.
c) Fie (A, , , 0, 1,

) o latice Boole, (A, +, , 0, 1) inelul Boole corespunzator, si e ab = a+b+ab, ab =
a b, a = a +1. Atunci se arata ca a b = a b, a b = a b si a

= a.
Invers, e (A, +, , 0, 1) un inel Boole, (A, , , 0, 1,

) laticea Boole corespunzatoare, si e a b = (a b

)
(a

b), a b = a b. Atunci a b = a +b si a b = ab.


Armat ia referitoare la morsme este lasata pe seama cititorului.
Exemplul 6.2.7 1) (Z
2
, +, ) este un inel Boole, iar laticea Boole corespunzatoare este data de

^
0
^
1
^
0
^
0
^
1
^
1
^
1
^
1

^
0
^
1
^
0
^
0
^
0
^
1
^
0
^
1

^
0
^
1
^
1
^
0
2) A (P(M), , , , M, ) este o latice Boole careia i corespunde inelul Boole (P(M), , ), unde AB =
(A\ B) (B \ A) este diferent a simetrica a lui A si B.
Exercit iul 93 a) Daca B
1
, . . . , B
n
sunt inele Boole, atunci B
1
B
n
este inel Boole.
b) Daca M o mult ime si B este un inel Boole, atunci B
M
= Hom(M, B) este inel Boole.
Exercit iul 94 a) Sa se completeze demonstrat ia teoremei lui Stone.
b) Daca A este o latice Boole si a, b A, atunci
a b b

a b

= 0 a

b = 1.
6.3 Algebra LyndenbaumTarski 49
Exercit iul 95 Folosind structura de inel Boole a lui P(U), sa se rezolve urmatoarele sisteme de ecuat ii, unde
A, B, C P(U) sunt date, iar X P(U) este necunoscuta:
a) A X = B, A X = C.
b) A\ X = B, X \ A = C.
Exercit iul 96 Sa se demonstreze ca funct iile de mai jos sunt izomorsme de inele Boole:
a) P(M) Z
M
2
, X
X
(unde
X
este funct ia caracteristica a lui X).
b) P(M N) P(M) P(N), daca M N = .
c) Daca N M, atunci P(N) P(M) si P(M)/P(N) P(N).
Exercit iul 97 a) Daca A este un inel comutativ, sa se arate ca (Idemp(A), , ) este inel Boole, unde pentru
orice e, f Idemp(A) denim e f = e +f 2ef.
b) Sa se ntocmeasca diagrama Hasse a laticii Boole (Idemp(A), , ), daca A = Z
24
, respectiv A = Z
180
.
6.3 Algebra LyndenbaumTarski
Logica propozit iilor furnizeaza un exemplu important de latice Boole.
Denit ia 6.3.1 a) Fie F mult imea formulelor propozit ionale peste o mult ime data de formule atomice. Con-
sideram structura algebrica (F, , , ).

In Capitolul 1 am denit pe F relat iile ,, (rezulta) respectiv ,,
(echivalent). Este evident ca este o relat ie de preordine, n timp ce = (
1
) este o relat ie de echivalent a
pe F, compatibila cu operat iile , si .
b) Construim mult imea factor
^
F = F/ , deci
^
F = {
^
A | A F}, unde
^
A = {A

F | A A

}.
Pe mult imea
^
F denim operat iile
^
A
^
B =

AB,
^
A
^
B =

AB,

^
A =
^
A.
Aceste denit ii nu depind de alegerea reprezentant ilor.
c) Clasa tautologiilor se noteaza cu 1, iar clasa contradict iilor cu 0. Deci avem
1 = {A F | A tautologie}, 0 = {A F | A contradict ie}.
d) Conform Teoremei 5.1.6 pe mult imea factor
^
F se poate deni o relat ie de ordine prin
^
A
^
B daca si numai
daca A B.
Demonstrat ia urmatoarei teoreme este lasata cititorului.
Teorema 6.3.2 a) Structura algebrica (
^
F, , , , 0, 1) este o latice Boole.
b) Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i)
^
A
^
B; (ii)
^
A
^
B =
^
A; (iii)
^
A
^
B =
^
B.
Structura algebrica (
^
F, , , , 0, 1) se numeste algebra LyndenbaumTarski. Teorema de mai sus da posibili-
tatea utilizarii metodelor algebrei n logica matematica.
Exercit iul 98 a) Sa se arate ca relat iile ,, si ,, sunt compatibile cu operat iile , si .
b) Sa se demonstreze Teorema 6.3.2.
6.4 Formule si funct ii Boole. Forme normale
Fie B o mult ime nita.
Denit ia 6.4.1 a) Numim formule (polinoame) Boole (peste B) sirurile de simboluri construite astfel:
1. Daca x B, atunci x este formula Boole;
2. Daca x, y sunt formule Boole, atunci urmatoarele sirurile de simboluri sunt formule Boole
(x y), (x y), si ( x);
3. Nu exista alte formule Boole n afara celor construite la (1) si (2).
50 6 Latici si algebre Boole
b) Daca x este o formula Boole, atunci duala lui x (notat ie: x

) se obt ine schimband ntre ele simbolurile ,,


si ,,.
c) Vom folosi uneori si simbolurile ,, si ,,, dar acestea se reduc la cele de mai sus conform formulelor
cunoscute deja din logica propozit iilor.
Observat ii 6.4.2 a) Presupunem ca B este chiar o latice Boole, deci daca x este o formula Boole peste B, atunci
lui x i corespunde un unic element din B, pe care l notam tot x. Deoarece axiomele laticii Boole sunt simetrice
rezulta imediat principiul dualitat ii:
() Daca x si y sunt formule Boole si x = y n B, atunci avem si egalitatea x

= y

n B.
b) O formula Boole se poate transforma n multe alte formule echivalente folosind axiomele laticii Boole.
Exista nsa cateva formule mai importante, numite forme normale.
Introducem ntai cateva notat ii:
Daca V = {0, 1}, e x

=
{
x, daca = 1,
x, daca = 0.
Daca x
1
, . . . , x
n
B, atunci
n

i=1
= x
1
x
2
x
n
si
n

i=1
= x
1
x
2
x
n
.
Daca = (
1
, . . . ,
n
) V
n
, atunci formulele
n

= x

1
1
x

2
2
x

n
n
es
n

= x

1
1
x

2
2
x

n
n
.
se numesc conjunct ii elementare, respectiv disjunct ii elementare .
Denit ia 6.4.3 a) Daca c
1
, . . . , c
m
sunt conjunct ii elementare, atunci formula

m
i=1
c
k
se numeste forma nor-
mala disjunctiva.
b) Daca d
1
, . . . , d
m
disjunct ii elementare, atunci formula

m
i=1
d
k
se numeste forma normala conjunctiva.
Nu e greu de demonstrat ca orice formula Boole are o forma normala disjunctiva (conjunctiva) echivalenta cu
ea. Aceste forme normale nu sunt unice.
Exemplul 6.4.4 Consideram formula x
1
(x
1
x
2
) si o aducem la forma normala disjunctiva respectiv con-
junctiva:
x
1
(x
1
x
2
) =
=
x
1
(x
1
x
2
) = x
1
(x
1
x
2
) = x
1
=
= (x
1
x
1
) (x
1
x
2
) = x
1
(x
1
x
2
).
Denit ia 6.4.5 a) Consideram acum laticea Boole B = V = {0, 1}. Daca x = x(x
1
, . . . , x
n
) este o formula Boole,
atunci atribuind valori x
i
V, formulei x i corespunde o unica funct ie x : V
n
V. O funct ie obt inuta n acest
fel se numeste funct ie Boole.
b) Fie f : V
n
V o funct ie si denim mult imile T
f
(true) si F
f
(false) astfel:
T
f
= { = (
1
, . . . ,
n
) V
n
| f(
1
, . . . ,
n
) = 1},
F
f
= { = (
1
, . . . ,
n
) V
n
| f(
1
, . . . ,
n
) = 0}.

In continuare aratam ca orice formula Boole are forma normala disjunctiva sau conjunctiva speciala, pe care
o numim perfecta. Obt inem de asemenea ca orice funct ie f : V
n
V este o funct ie Boole.
Teorema 6.4.6 Fie f : V
n
V o funct ie Boole.
1) Daca T
f
= , atunci
f(x
1
, . . . , x
n
) =

T
f
n

i=1
x

i
i
.
2) Daca F
f
= , atunci
f(x
1
, . . . , x
n
) =

F
f
n

i=1
x

i
i
.
6.4 Formule si funct ii Boole. Forme normale 51
Demonstrat ie. 1) Daca (
1
, . . . ,
n
) T
f
, atunci f(
1
, . . . ,
n
) = 1 si

n
i=1

i
i
= 1; daca (
1
, . . . ,
n
) =
(
1
, . . . ,
n
), atunci

n
i=1

i
i
= 1, deoarece

i
i
= 0 daca
i
=
i
; rezulta ca

T
f

n
i=1
x

i
i
= 1.
Invers, daca

T
f

n
i=1
x

i
i
= 1, atunci exista T
f
, astfel ncat

n
i=1
x

i
i
= 1, deci x

i
i
= 1 pentru orice
i = 1, . . . , n. Rezulta ca x
i
=
i
, i = 1, . . . , n, deci (x
1
, . . . , x
n
) = (
1
, . . . ,
n
) T
f
si f(x
1
, . . . , x
n
) = 1.
Analog se demonstreaza 2).
Denit ia 6.4.7 Formula de la punctul 1) (respectiv 2)) se numeste normala disjunctiva perfecta (FNDP)
(respectiv normala conjunctiva perfecta (FNCP) ).
Sa ret inem ca funct ia constanta 0 nu are FNDP, iar funct ia constanta 1 nu are FNCP.
Exemplul 6.4.8 Fie f(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
; atunci avem T
f
= {(0, 0), (0, 1), (1, 1)} si F
f
= {(1, 0)}, deci
f(x
1
, x
2
) = (x
0
1
x
0
2
) (x
0
1
x
1
2
) (x
1
1
x
1
2
) = ( x
1
x
2
) ( x
1
x
2
) (x
1
x
2
); (FNDP)
f(x
1
, x
2
) = x

1
1
x

0
2
= x
1
x
2
. (FNCP)
Exercit iul 99 Sa se arate ca f(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
( x
1
x
2
) este egala cu funct ia constanta 1, folosind:
a) tabele de adevar ; b) inele Boole.
Exercit iul 100 Sa se determine FNDP si FNCP pentru f(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
(x
2
x
3
).
Exercit iul 101 Fie f : V
3
V astfel ncat T
f
= {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1, 0, 1), (1, 0, 0)}.
a) Sa se determine FNDP si FNCP pentru f(x
1
, x
2
, x
3
).
b) Sa se arate ca f(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
.
Capitolul 7
MULTIMI DE NUMERE
7.1 Mult imea numerelor naturale
Denit ia 7.1.1 Axioma innitului 3.1.2 spune ca exista o mult ime y astfel ncat y si x y, x
+
y, unde
x
+
= x {x}.
Fie A clasa mult ilor satisfacand proprietatea de mai sus, numita clasa mult imilor inductive, adica
A = {A | A; daca x A, atunci x
+
A}.
Avem ca

A este mult ime, care se numeste mult imea numerelor naturale. Notat ii: N, 0 := , 1 := 0
+
= {0},
2 := 1
+
= {0, 1}, 3 := 2
+
= {0, 1, 2}, . . . . Elementul s(n) = n
+
se numeste succesorul lui n. Notam prin mai
departe N

= N \ {0}.
Teorema 7.1.2 (Axiomele lui Peano) Tripletul format din mult imea numerelor naturale N, elementul 0 si
funct ia succesor s : N N satisface axiomele lui Peano:
1) 0 N.
2) Daca n N, atunci n
+
N (adica s este bine denita).
3) (Principiul induct iei matematice) Daca S N, 0 S si n S, n
+
S, atunci S = N (adica orice
submult ime inductiva a lui N coincide cu N).
4) Daca n N, atunci n
+
= 0.
5) Daca n, m N, atunci din n
+
= m
+
rezulta n = m.
Demonstrat ie. 1), 2) si 3) sunt imediate din denit ia lui N. Pentru 4) vedem ca n
+
este nevida.
Pentru 5) este sucient de aratat ca pentru orice n N avem n
+
= n. Este evident ca n n
+
. Invers,
daca x n
+
, atunci x n, sau exista y n astfel ca x y. Daca aratam ca din y n rezulta y
+
n, atunci
am terminat. Fie
S = {n | (n N) y((y n) (y
+
n))}.
Evident S N, 0 S si daca n S, atunci n
+
= n {n} S.

Intr-adevar, din y n
+
avem y n sau y = n.
Daca y n, atunci din n S obt inem y
+
n n
+
, iar daca y = n, atunci evident y
+
= n
+
. Folosind 3) vedem
ca S = N.
Observat ii 7.1.3 a) Observam ca n = n
+
, deoarece axioma regularitat ii exclude anomalia n n.
b) Folosind principiul induct iei matematice vedem usor ca orice numar natural nenul este succesorul unui
numar natural, adica n N

, m N astfel ca n = m
+
.
c) Axiomele 2), 4) si 5) respectiv observat ia de mai sus spun ca funct ia succesor
s : N N, s(n) = n
+
este bine denita, este injectiva, dar nu este surjectiva, pentru ca avem Ims = N

.
d) Am vazut ca y n implica y
+
n, adica y n. Si invers este adevarat: daca y n, atunci y n.

Intr-adevar, consideram mult imea


S = {n | (n N) y((y n) (y n))}.
Evident, S N, 0 S, deci este sucient de aratat ca daca n S, atunci n
+
= n {n} S. Fie n S si
y n
+
= n {n}. Daca n y, atunci n
+
y, ceea ce contrazice y n
+
. Deci n / y, adica y n. Avem doua
cazuri: daca y n, atunci n S miatt y n n
+
; daca y = n, atunci evident y n
+
.
e) Daca n N, atunci n N.

Intr-adevar, e S = {n | n N n N}. Evident, 0 S si daca n S, atunci
n
+
= n {n} S.
52
7.1 Mult imea numerelor naturale 53
Urmatoarea teorema creeaza posibilitatea denit iilor recursive (inductive).
Teorema 7.1.4 (Teorema recurent ei) Daca X este o mult ime, a X un element xat si f : X X o funct ie,
atunci exista o unica funct ie u : N X astfel ncat u(0) = a si u(n
+
) = f(u(n)) pentru orice n N.
Demonstrat ie. Consideram relat iile N X si denim clasa
C = { | N X; (0, a) ; daca (n, x) , atunci (n
+
, f(x)) }.
Deoarece C nevida (caci NX C), rezulta ca u :=

C este o relat ie satisfacand proprietat ile de mai sus. Este


sucient de aratat ca u este funct ie, adica pentru orice n N exista unic x X astfel ncat (n, x) u. Fie
S = {n N | !x X : (n, x) u}.
Vom arata ca 0 S si n S, n
+
S, de unde din principiul induct iei matematice rezulta ca S = N, adica u este
funct ie.
Daca presupunem ca 0 / S, atunci ar exista b = an X astfel ncat (0, b) u. Dar atunci avem u\{(0, b)} C,
contradict ie.
Fie acum n S si aratam ca n
+
S. Deoarece n S, exista unic x X astfel ca (n, x) u, dar atunci
(n
+
, f(x)) u. Presupunem acum ca exista y = f(x) n X astfel ca (n
+
, y) u. Atunci u \ {(n
+
, y)} C,
contradict ie. Rezulta pe de o parte ca (0, a) u\{(n
+
, y)}, iar pe de alta parte daca (m, t) u\{(n
+
, y)}, atunci
(m
+
, f(t)) u \ {(n
+
, y)}, pentru ca (m
+
, f(t)) = (n
+
, y), m = n, deci t = x, adica f(t) = f(x) = y, ceea ce e
imposibil (deoarece f(x) = y).
Corolar 7.1.5 Daca tripletul (N

, 0

, s

) satisface axiomele lui Peano, atunci este izomorf cu tripletul (N, 0, s),
adica exista o funct ie f : N N

care satisface proprietat ile:


(1) f(0) = 0

, (2) f s = s

f, (3) f este bijectiv.


Exercit iul 102 Sa se demonstreze Corolarul 7.1.5.
Denit ia 7.1.6 (operat ii cu numere naturale) a) Pe baza teoremei recurent ei, pentru orice m N exista
unic s
m
: N N astfel ncat s
m
(0) = m si s
m
(n
+
) = s(s
m
(n)) = (s
m
(n))
+
pentru orice n N. Valoarea s
m
(n)
se numeste suma lui m si n, si notam s
m
(n) =: m+ n. Deci adunarea numerelor naturale se deneste inductiv
prin
m+0 = m, m+s(n) = s(m+n).
Sa observam ca s(n) = n
+
= n +1.
b) Pe baza teoremei recurent ei, pentru orice m N exista unic p
m
: N N astfel ncat p
m
(0) = 0
si p
m
(n
+
) = p
m
(n) + m pentru orice n N. Valoarea p
m
(n) se numeste produsul lui m si n, si notam
p
m
(n) =: mn. Deci nmult irea numerelor naturale se deneste inductiv prin
m 0 = 0, ms(n) = mn +m.
Sa observam ca n 1 = n.
Teorema 7.1.7 (proprietat ile de baza ale operat iilor) Daca m, n, p N, atunci
1) (m+n) +p = m+ (n +p);
2) m+0 = 0 +m;
3) m+1 = 1 +m;
4) m+n = n +m;
5) Daca m+p = n +p, atunci m = n.

In particular, daca m+p = m, atunci p = 0.
6) Daca m+n = 0, atunci m = n = 0;
7) (Trihotomie) Din urmatoarele trei armat ii exact una este adevarata:
(i) m = n, (ii) p N

astfel ncat m = n +p, (iii) p N

astfel nc at n = m+p;
8) (m+n)p = mp +np; p(m+n) = pm+pn;
9) 0 m = 0;
10) 1 m = m;
11) mn = nm;
12) Daca mn = 0, atunci m = 0 sau n = 0;
13) Daca mp = np si p = 0, atunci m = n;
14) Daca mn = 1, atunci m = n = 1.
Exercit iul 103 Sa se demonstreze Teorema 7.1.7.
54 7 Mult imi de numere
Denit ia 7.1.8 (ordonarea numerelor naturale) Fie m, n N. Spunem ca m este mai mic decat n,
notat ie m < n, daca exista p N

astfel ncat m + p = n. Daca m = n sau m < n, atunci spunem ca m mai


mic decat sau egal cu n si notam m n.
Propozit ia 7.1.9 (caracterizarea relat iei ,,<) Pentru orice numere naturale m si n urmatoarele armat ii
sunt echivalente:
(i) m < n; (ii) m n; (iii) m n.
Demonstrat ie. Am vazut ca m n m n. Aratam ca m < n m n. Fie
S = {n | (n N) m((m < n) (m n))}.
Evident 0 S, deci prin induct ie este sucient de aratat ca n S n

S.

Intr-adevar, daca n S si m < n

,
atunci exista p N

astfel ca n
+
= m + p, adica n
+
= m + r
+
, unde p = r
+
. Dar atunci n
+
= (m + r)
+
, deci
n = m + r, de unde m n. Daca m < n, atunci din n S rezulta m n n
+
, deci m N
+
. Daca m = n,
atunci evident m n
+
.
Aratam ca m n m < n. Fie
S = {n | (n N) m((m n) (m < n))}.
Evident 0 S, deci prin induct ie este sucient de aratat ca n S n

S.

Intr-adevar, daca n S si m n

,
atunci m n sau m = n. Daca m n, atunci din n S avem m < n < n
+
= n+1, deci m < n
+
. Daca m = n,
atunci evident m < n
+
= n +1.
Teorema 7.1.10 (proprietat ile de baza ale relat iei de ordine) Fie m, n, p N. Atunci
1) ,, este relat ie de ordine totala;
2) 0 n;
3) Daca n = 0, atunci 1 n;
4) m < n daca si numai daca m
+
n;
5) m n daca si numai daca m < n
+
;
6) Nu exista n N astfel nc at m < n < m
+
;
7) (N, ) este bine ordonata;
8) (principiul induct iei matematice, varianta 2) Daca P(n) este un predicat pe mult imea numerelor
naturale astfel ca P(0) este adevarat si P(k) adevarat pentru orice k < n, atunci si P(n) este adevarat;
9) Daca m < n, atunci m+p < n +p;
10) Daca m < n si p = 0, atunci mp < np
11) (axioma lui Arhimede) Daca m N si n N

, atunci exista p N astfel ncat pn > m;


12) (teorema mpart irii cu rest) Daca m N si n N

, atunci exista unic q, r N astfel ncat m = nq+r


si r < n.
Demonstrat ie. 7) Presupunem ca (N, ) nu e bine ordonata, adica exista o submult ime A = care nu are cel
mai mic element. Fie S mult imea minorant ilor strict i ai lui A, adica
S = {n N | n < a a A}.
Atunci evident 0 S, deoarece A nu are cel mai mic element. Daca n S, atunci n
+
a pentru orice a A.
Dar n
+
/ A (deoarece n caz contrar ar cel mai mic element din A), deci n
+
< a pentru orice a A, adica
n
+
S. Prin induct ie rezulta ca S = N, deci A = , contradict ie.
Exercit iul 104 Sa se demonstreze Teorema 7.1.10.
Observat ii 7.1.11 Din punctul de vedere al logicii predicatelor, axiomele lui Peano, respectiv denit iile adunarii
si nmult ire se pot scrie ca formule nchise n limbajul L
N
introdus n Exemplul 2.2.2. Amintim ca limbajul L
N
foloseste, n afara de simbolurile logicii, simbolul de constanta 0 si trei simboluri de funct ii: s de o variabila,
adunarea ,,+ de doua variabile si nmult irea ,, de doua variabile. Axiomele lui Peano sunt:
(N1) Daca este o formula n L
N
, atunci (
x
0
y(
x
y

x
S(y)
)) x.
Aici
x
0
,
x
y
,
x
s(y)
nseamna ca n , variabila x se nlocuieste cu expresiile 0, y, s(y), respectiv.
(N2) x(s(x) = 0)
(N3) xy((s(x) = s(y)) (x = y))
(N4) x(x +0 = x)
7.2 Mult imea numerelor ntregi 55
(N5) xy(x +s(y) = s(x +y))
(N6) x(x 0 = 0)
(N7) xy(xs(y) = xy +x)
Conform denit iei ,,teoriei date n paragraful 2.4.2, putem spune ca teoria numerelor (aritmetica) este
mult imea formulelor nchise deductibile din axiomele lui Peano. Teorema 7.1.2 si denit iile ulterioare spun ca
mult imea N a numerelor naturale (cu elementul 0 N, funct ia succesor s : N N, denit iile inductive ale
adunarii si nmult irii) este un model al teoriei numerelor. Corolarul 7.1.5 spune ca oricare doua modele ale teoriei
numerelor sunt izomorfe.
Urmatoarea teorema este una din rezultatele surprinzatoare ale logicii matematice.
Teorema 7.1.12 (teorema de incompletitudine a lui Godel) Sistemul axiomatic al teoriei numerelor nu
este complet, adica exista o formula nchisa care nu este deductibil a si nici negat ia ei nu este deductibila.
Mai general, daca un sistem axiomatic necontradictoriu este sucient de larg ncat sa cont ina teoria numerelor
si este ,,sucient de regulata, atunci exista o formula nchisa care nu este deductibila si nici negat ia ei nu este
deductibila.
7.2 Mult imea numerelor ntregi
Teoremele 7.1.7 si 7.1.10 spun ca structura (N, +, , ) este un semiinel netrivial, asociativ, comutativ, cu unitate,
fara divizori ai lui zero, bine ordonat si arhimedian. Una din probleme e ca (N, +) nu e grup. Rezolvam asta
prin largirea mult imii N. Vom construi mai jos mult imea numerelor ntregi pornind de la mult imea numerelor
naturale, respectiv denim adunarea, nmult irea si ordonarea numerelor ntregi.
Denit ia 7.2.1 a) Pe mult imea N N denim relat ia omogena
(m, n) (p, q) daca m+p = n +q,
care este o relat ie de echivalent a. Notam prin

(m, n) clasa de echivalent a a perechii (m, n), deci

(m, n) = {(p, q) N N | (p, q) (m, n)}.


Mult imea factor Z := NN/ = {

(m, n) | m, n N} se numeste mult imea numerelor ntregi, iar clasele



(m, n)
se numesc numere ntregi.
b) Adunare si nmult irea numerelor ntregi se denesc astfel:

(m, n) +

(p, q) :=

(m+p, n +q),

(m, n)

(p, q) :=

(mp +nq, np +mq).
Aceste denit ii nu depind de alegerea reprezentant ilor.
Teorema 7.2.2 (Z, +, ) este domeniu de integritate, n care elementul nul este 0 :=

(0, 0) = {(m, m) | m N},
elementul unitate este 1 :=

(1, 0) = {(m+1, m) | m N} si opusul unui numar ntreg

(m, n) este

(m, n) :=

(n, m).
Exercit iul 105 a) Sa se arate ca relat ia ,, este o relat ie de echivalent a.
b) Sa se arate ca denit iile adunarii si nmult irii nu depind de alegerea reprezentant ilor.
c) Sa se demonstreze Teorema 7.2.2.
Denit ia 7.2.3 Introducem submult imile:
Z

+
:= {

(m, n) Z | m > n}, Z

:= {

(m, n) Z | m < n},


Z
+
:= Z

+
{0} = {

(m, n) Z | m n}.
Atunci numerele ntregi se ordoneaza prin relat ia:

(m, n)

(p, q) daca si numai daca

(p, q)

(m, n) Z
+
, adica

(p +n, q +m) Z
+
.
Aceasta denit ie nu depinde de alegerea reprezentant ilor.
56 7 Mult imi de numere
Teorema 7.2.4 1) Submult imile Z

+
, {0}, Z

formeaza o partit ie a lui Z (adica sunt disjuncte doua cate doua si


Z = Z

+
{0} Z

).
2) (Z, ) este total ordonata.
3) Funct ia : N Z
+
, (n) =

(n, 0) este bine denita, strict crescatoare si este izomorsm de semiinele.
Vom identica: n cu (n) =

(n, 0), N cu Z
+
si N

cu Z

+
. Tinand cont de aceste identicari, pentru orice
m, n N avem
mn = m+ (n) =

(m, 0) + (

(n, 0)) =

(m, 0) +

(0, n) =

(m, n).
4) Ordonarea numerelor ntregi este compatibila cu adunarea si nmult irea, adica daca a, b, c, d Z, atunci
a < b, c d a +c < b +d, a < b, c > 0 ac < bc, a < b, c < 0 ac > bc.
5) (Axioma lui Arhimede) Pentru orice a Z

+
si b Z exista n N astfel ca na > b.
Exercit iul 106 a) Sa se arate ca denit ia relat iei ,, nu depinde de alegerea reprezentant ilor.
b) Sa se demonstreze Teorema 7.2.4.
7.3 Mult imea numerelor rat ionale
Am vazut ca (Z, +, , ) este domeniu de integritate total ordonat. Vom extinde aceasta structura pentru a obt ine
un corp comutativ total ordonat.
Denit ia 7.3.1 a) Pe mult imea Z Z

denim relat ia omogena


(a, b) (c, d), ha ad = bc,
si se verica usor ca este o relat ie de echivalent a. Notam prin

(a, b) clasa de echivalent a a perechii (a, b), deci

(a, b) = {(c, d) Z Z

| (c, d) (a, b)}.


Mult imea factor
:= Z Z

/ = {

(a, b) | (a, b) Z Z

}
se numeste mult imea numere rat ionale. Un numar rat ional se noteaza de obicei sub forma de fract ie, adica

(a, b) =
a
b
.
Observam ca pentru a Z si b, c Z

avem
a
b
=
ac
bc
.
b) Adunarea si nmult irea numerelor rat ionale se denesc astfel:

(a, b) +

(c, d) :=

(ad +bc, bd),

(a, b)

(c, d) :=

(ac, bd),
adica
a
b
+
c
d
=
ad +bc
bd
,
a
b
c
d
=
ac
bd
.
Aceste denit ii nu depind de alegerea reprezentant ilor.
Exercit iul 107 a) Sa se arate ca relat ia ,, este o relat ie de echivalent a.
b) Sa se arate ca denit iile adunarii si nmult irii nu depind de alegerea reprezentant ilor.
c) Sa se demonstreze Teorema 7.3.2.
Teorema 7.3.2 Structura (, +, ) este un corp comutativ, n care elementul nul este
0 :=

(0, 1) = {(0, b) | b Z

} =
0
a
, a Z

,
elementul unitate este
1 :=

(1, 1) = {(a, a) | a Z

} =
a
a
, a Z

,
7.4 Mult imea numerelor reale 57
opusul numarului rat ional

(a, b) este

(a, b) :=

(a, b) =

(a, b), adica
a
b
=
a
b
=
a
b
,
si daca a, b Z

, atunci inversul lui



(a, b) este

(a, b)
1
=

(b, a), adica
_
a
b
_
1
=
b
a
.
Denit ia 7.3.3 a) Introducem submult imile:

+
:= {

(a, b) | ab > 0},

:= {

(m, n) | ab < 0},

+
:=

+
{0} = {

(a, b) | ab 0}.
Atunci numerele rat ionale se ordoneaza prin relat ia:

(a, b)

(c, d), daca

(c, d)

(a, b)
+
.
Aceste denit ii nu depind de alegerea reprezentant ilor.
b) Valoarea absoluta (modulul) numarului rat ional a este |a| :=
{
a, daca a 0,
a, daca a < 0
.
Teorema de mai jos spune ca structura (, +, , ) este un corp comutativ total ordonat arhimedian, n
care se scufunda domeniul de integritate total ordonat al numerelor ntregi.
Teorema 7.3.4 1) Submult imile

+
, {0},

formeaza o partit ie a lui Z (adica sunt disjuncte doua cate doua


si =

+
{0}

).
2) (, ) este total ordonat.
3) Funct ia : Z , (a) =

(a, 1) =
a
1
este bine denita, strict crescatoare (deci injectiv a) si este morsm
unital de inele. Vom identica numarul ntreg a cu (a) =
a
1
si astfel Z . Observam ca
a
b
= (a)(b)
1
.
4) Ordonarea numerelor rat ionale este compatibila cu adunarea si nmult irea, adica daca x, y, z, t , atunci
x < y, z t x +z < y +t, x < y, z > 0 xz < yz, x < y, z < 0 xz > yz.
5) (Axioma lui Arhimede) x

+
, y , n N astfel ca nx > y.
Exercit iul 108 a) Sa se arate ca denit ia relat iei ,, nu depinde de alegerea reprezentant ilor.
b) Sa se demonstreze Teorema 7.3.4.
Exercit iul 109 Sa se arate ca pentru orice x, y
|x| = | x|, |xy| = |x||y|, |x +y| |x| +|y|, ||x| |y|| |x y|.
7.4 Mult imea numerelor reale
7.4.1 Fie K un corp comutativ total ordonat. Din analiza matematica stim ca umatoarele armat ii sunt echiva-
lente:
(i) Orice sir monoton si marginit de elemente din K este convergent.
(ii) Orice submult ime nevida si marginita inferior (superior) a lui K are inmum (supremum).
(iii) Corpul K satisface axioma lui Arhimede si orice sir Cauchy de elemente din K este convergent.
(iv) Corpul K satisface axioma lui Dedekind (adica orice taietura Dedekind a lui K este generata de un element
al lui K).
Nu este greu de vazut ca numerele rat ionale fomeaza un corp comutativ total ordonat care nu este complet n
sensul de mai sus. Pornind de la Q, vom construi o extindere a sa care este un corp comutativ total ordonat si
complet, numit corpul numerelor reale.
58 7 Mult imi de numere
Denit ia 7.4.2 a) Consideram mult imea sirurilor de numere rat ionale, pe care o notam

N
= {(a
n
) | a
n
};
acesta este un inel comutativ cu operat iile (a
n
) + (b
n
) = (a
n
+b
n
), respectiv (a
n
)(b
n
) = (a
n
b
n
); elementul nul
este sirul constant (0), iar elementul unitate este sirul constant (1).

In general notam prin (a) sirul constant n
care ecare termen este egal cu a. Consideram urmatoarele submult imi ale lui
N
:
b) mult imea sirurilor marginite
B = {(a
n
)
N
| b

+
astfel ca n N : |a
n
| < b}.
c) mult imea sirurilor Cauchy
C = {(a
n
)
N
|

+
n

N astfel ca m, n > n

: |a
m
a
n
| < }.
d) mult imea sirurilor convergente la zero
N = {(a
n
)
N
|

+
n

N astfel ca n > n

: |a
n
| < }.
Se arata usor ca N C B, mai mult, C este subinel unital al lui
N
-nek, iar N este ideal al lui B (deci si al lui
C.
e) Consideram relat ia de echivalent a ,, pe C denita prin
(a
n
) (b
n
) daca (a
n
b
n
) N,
Notam prin

(a
n
) clasa de echivalent a a sirului (a
n
) C, deci

(a
n
) = (a
n
) +N = {(a
n
+b
n
) | (b
n
) N}.
f) Mult imea factor 1 := C/ = {

(a
n
) = (a
n
) +N | (a
n
) C} se numeste mult imea numerelor reale.
g) Adunarea si nmult irea numerelor reale se denesc astfel:

(a
n
) +

(b
n
) :=

(a
n
+b
n
),

(a
n
)

(b
n
) :=

(a
n
b
n
).
Teorema 7.4.3 (1, +, ) este un corp comutativ n care elementul nul este 0 :=

(0) = (0) + N, iar elementul
unitate este 1 :=

(1) = (1) +N.
Exercit iul 110 a ) Sa se arate ca (
N
, +, ) este un inel comutativ, N C B, C si B sunt subinele unitale ale
lui
N
, iar N este un ideal al lui B.
b) Sa se arate ca ,, este relat ie de echivalent a pe C.
c) Sa se arate ca denit iile operat iilor ,,+ si ,, nu depind de alegerea reprezentant ilor.
d) Sa se demonstreze Teorema 7.4.3.
Denit ia 7.4.4 a) Introducem submult imile:
1

+
:= {

(a
n
) 1 | r

+
N N astfel ca n > N : a
n
> r},
1

:= {

(a
n
) 1 | r

+
N N astfel ca n > N : a
n
< r}.
b) Spunem ca < , daca 1

+
. Ordonam numerele reale prin relat ia
daca < sau = .
Teorema 7.4.5 1) 1

+
1

.
2) Submult imile 1

+
, {0}, 1

formeaz a o partit ie a lui Z (adica sunt disjuncte doua cate doua si avem 1 =
1

+
{0} 1

).
3) (1, ) este o mult ime total ordonata.
4) Funct ia : 1, (a) =

(a) = (a) +N este strict cresc atoare (deci injectiva) si este morsm de corpuri.
Vom identica numarul rat ional a cu (a) si astfel 1.
5) Ordonarea numere reale este compatibila cu adunarea si nmult irea, adica daca , , , 1, atunci
< , + < +, < , > 0 < , < , < 0 > .
6) (Axioma lui Arhimede) 1

+
, 1, n N astfel ca n > .
7) Daca , 1 si < , atunci r astfel ca < r < . (Spunem ca este submult ime densa a lui
1)
8) Daca (
n
) 1
N
este un sir Cauchy de numere reale, atunci lim
n

n
1.

In particular, daca
(a
n
) C, atunci lim
n
a
n
= (a
n
) +N.
7.4 Mult imea numerelor reale 59
Exercit iul 111 a) Sa se arate ca denit ia relat iei ,, nu depinde de alegerea reprezentant ilor.
b) Sa se demonstreze Teorema 7.4.5.
Teorema 7.4.5 spune ca (1, +, , ) este un corp comutativ total ordonat arhimedian si complet n sensul lui
Cauchy (sau echivalent, conform 7.4.1, corp comutativ total ordonat complet n sensul lui Dedekind. Aceste
proprietat i determina unic corpul numerelor reale pana la un (unic) izomorsm.
Teorema 7.4.6 (unicitatea corpului numerelor reale) Daca K este un corp comutativ total ordonat complet,
atunci exista un unic izomorsm de corpuri ordonate de la K la 1.
Exercit iul 112 Sa se demonstreze Teorema 7.4.6.
Capitolul 8
NUMERE CARDINALE
Rezultatele prezentate n urmatoarele doua capitole au fost descoperite de matematicianul german Georg Cantor
(1845 1918). El este creatorul teoriei mult imilor si a aratat important a funct iilor bijective. Cantor a denit
mult imile innite si mult imile bine ordonate, si a aratat ca exista o ,,ierarhie a mult imilor innite. Tot el a
introdus numerele cardinale si numerele ordinale si a studiat aritmetica acestora.
8.1 Numar cardinal. Operat ii cu numere cardinale
Denit ia 8.1.1 Spunem ca mult imile A si B sunt echipotente (notat ie: A B), daca exista o funct ie bijectiva
f : A B.
Observat ii 8.1.2 ,, este o relat ie de echivalent a pe clasa mult imilor, deci obt inem o partit ie a acestei clase.

Intr-adev ar, daca A o mult ime, atunci 1


A
: A A este bijectiv, deci ,, este reexiv. Daca A B si B C
atunci exista funct iile bijective f : A B si g : B C. Deoarece g f : A C este bijectiv, rezulta ca A C
deci ,, este tranzitiv. Daca f : A B este bijectiv, atunci si f
1
: B A este bijectiv, deci ,, este simetric.
Denit ia 8.1.3 a) Cardinalul mult imii A este clasa de echipotent a A. Notat ie: |A|, deci A B daca si numai
daca |A| = |B|, si spunem ca mult imea A este reprezentant al numarului cardinal = |A|. (Deoarece construct ia
axiomatica precisa a lui |A| este dicila, o vom face doar dupa introducerea si a numerelor ordinale n capitolul
urmator.)
b) Adunarea, nmult irea si exponent ierea numerelor cardinale de denesc astfel:
1.

iI

i
= |

iI
A
i
|;
2.

iI

i
= |

iI
A
i
|;
3.

= |B
A
| = |Hom(A, B)|.
Observat ii 8.1.4 Denit iile de mai sus nu depind de alegerea reprezentant ilor.

Intr-adevar, daca
i
= |A
i
| =
|A

i
|, si f
i
: A A

i
este bijectiv pentru orice i I, atunci

iI
f
i
:

A
i

iI
A

i
si

iI
f
i
:

iI
A
i

iI
A

i
sunt funct ii bijective. Daca f : A

A si g : B B

sunt bijective, atunci si Hom(f, g) : Hom(A, B)


Hom(A

, B

) este bijectiv.
Teorema 8.1.5 Fie (A
i
)
iI
o familie de mult imi.
a) :

iI
A
i


iI
A
i
, (a
i
, i) = a
i
este funct ie surjectiva, si este injectiva daca si numai daca
A
i
A
j
= pentru orice i, j I, i = j.
b) |A
1
A
2
| +|A
1
A
2
| = |A
1
| +|A
2
|.
Demonstrat ie. a) Daca a

iI
A
i
, atunci exista i I astfel ncat a A
i
si (a, i) = a, deci este
surjectiva.
Presupunem ca este injectiva si ca exista i, j I si a A
i
A
j
. Deoarece (a, i) = (a, j) = a, rezulta ca
(a, i) = (a, j), deci i = j.
Invers, presupunem ca pentru orice i = j, A
i
A
j
= , si e (a
i
, i), (a
j
, j)

iI
A
i
astfel ncat (a
i
, i) =
(a
j
, j); rezulta ca a
i
= a
j
A
i
A
j
, deci i = j si (a
i
, i) = (a
j
, j).
b) Daca A
1
A
2
= , atunci din a) rezulta ca A
1
A
2
A
1

A
2
, deci |A
1
A
2
| = |A
1
| +|A
2
|.

In general, A
1
A
2
= A
1
(A
2
\A
1
) si A
2
= (A
2
\A
1
)(A
1
A
2
), unde A
1
(A
2
\A
1
) = si (A
2
\A
1
)A
1
A
2
) =
; rezulta ca
|A
1
A
2
| +|A
1
A
2
| = |A
1
| +|A
1
\ A
2
| +|A
1
A
2
| = |A
1
| +|A
2
|.
60
8.2 Ordonarea numerelor cardinale 61
Teorema 8.1.6 Au loc urmatoarele identitat i cu numere cardinale:
a)
1
+
2
=
2
+
1
;
1

2
=
2

1
;
b) (
1
+
2
) +
3
=
1
+ (
2
+
3
); (
1

2
)
3
=
1
(
2

3
);
c) (

iI

i
)(

jJ

j
) =

(i,j)IJ

j
;
d)

iI

i
=

iI

i
;
e) (

iI

i
)

iI

i
;
f)

= (

.
Demonstrat ie. a) Fie
1
= |A
1
|,
2
= |A
2
| si sa observam ca funct iile
: A
1

A
2
A
2

A
1
, (a
1
, 1) = (a
1
, 2), (a
2
, 2) = (a
2
, 1),
: A
1
A
2
A
2
A
1
, (a
1
, a
2
) = (a
2
, a
1
)
sunt bijective.
b) Observam ca mult imile (A
1

A
2
)

A
3
= {((a
1
, 1), 1

), ((a
2
, 2), 1

), (a
3
, 2

) | a
i
A
i
} si A
1

(A
2

A
3
) =
{(a
1
, 1

), ((a
2
, 1), 2

), ((a
3
, 2), 2

) | a
i
A
i
} sunt echipotente.
c) Daca
i
= |A
i
| si
j
= |B
j
|, atunci
: (

iI
A
i
) (

jJ
B
j
)

(i,j)IJ
(A
i
B
j
), ((a
i
, i), (b
j
, j)) ((a
i
, b
i
), (i, j))
este funct ie bijectiva.
d) Fie
i
= |A
i
|, i I si = |B|. Atunci
: Hom(

iI
A
i
, B)

iI
Hom(A
i
, B), () = ( q
i
)
iI
este funct ie bijectiva, unde q
i
: A
i

iI
A
i
este inject ia canonica a sumei directe.
e) Cu notat iile de mai sus avem ca funct ia
: Hom(B,

iI
A
i
)

iI
Hom(B, A
i
), () = (p
i
)
iI
este bijectiva, unde p
i
:

iI
A
i
A
i
este proiect ia canonica a produsului direct.
f) Fie = |A|, = |B|, = |C| si consideram funct iile
: Hom(AB, C) Hom(A, Hom(B, C)), (f)(a)(b) = f(a, b),
: Hom(A, Hom(B, C)) Hom(AB, C), (g)(a, b) = g(a)(b),
unde a A si b B. Se arata usor ca =
1
.
Teorema 8.1.7 (Cantor) Pentru orice mult ime A are loc |P(A)| = 2
|A|
.
Demonstrat ie. Fie
A
: P(A) Hom(A, {0, 1}),
A
(X) =
X
, unde

X
: A {0, 1},
X
(a) =
{
1, daca a X
0, daca a / X
este funct ia caracteristica a submult imii X. Observam ca
A
este bijectiva, pentru ca

1
A
() =
1
(1), : A {0, 1}
este inversa lui
A
.
8.2 Ordonarea numerelor cardinale
Denit ia 8.2.1 Fie = |A| si = |B| doua numere cardinale. Spunem ca daca exista o funct ie injectiva
: A B.
Sa aratam ca denit ia nu depinde de alegerea reprezentant ilor.

Intr-adevar, daca = |A| = |A

|, f : A

A
bijectiv, = |B| = |B

|, g : B B

bijectiv, atunci Hom(f, g)() = g f : A

este funct ie injectiva.


62 8 Numere cardinale
Exercit iul 113 Daca
i

i
, i I, atunci:
a)

iI

iI

i
;
b)

iI

iI

i
;
c) daca 0 =

si

, atunci

.
Pentru a arata ca ,, este relat ie de ordine, avem nevoie de urmatoarea lema.
Lema 8.2.2 (CantorBernsteinSchroder) Daca A
2
A
1
A
0
si A
0
A
2
, atunci A
0
A
1
.
Demonstrat ie. Fie f : A
0
A
2
o funct ie bijectiva si denim az familia de mult imi (A
n
)
n0
prin formula de
recurent a A
n+2
= f(A
n
). Deoarece A
2
A
1
A
0
, se arata prin induct ie ca A
n
A
n+1
pentru orice n 0.
Fie B =

nN
A
n
; atunci A = B

nN
(A
n
\ A
n+1
) si (A
i
\ A
i+1
) (A
j
\ A
j+1
) = daca i = j. Deoarece
A
n+2
= f(A
n
), rezulta ca funct ia
f
n
: (A
n
\ A
n+1
) (A
n+2
\ A
n+3
), f
n
(x) = f(x)
este bijectiva pentru orice n 0. Funct ia bijectiva cautata g : A
0
A
1
se deneste astfel:
g(x) =

x, daca x B,
f(x), daca x A
2n
\ A
2n+1
, n N,
x, daca x A
2n1
\ A
2n
, n N.
Teorema 8.2.3 Relat ia ,, este relat ie de ordine totala. (

In particular, are loc trihotomia: daca si sunt


numere cardinale, atunci sau < sau = sau > .)
Demonstrat ie. Daca = |A|, atunci , pentru ca 1
A
: A A este functie injectiva.
Daca = |A|, = |B|, = |C| si , , atunci exista funct iile injective f : A B si g : B C;
deoarece si g f : A C este injectiva, rezulta ca .
Fie acum = |A|, = |B| astfel ncat si , deci exista funct iile injective f : A B si g : B A.
Fie A
0
= A, A
1
= g(B), B
1
= f(A) si A
2
= g(B
1
). Deoarece B
1
B, rezulta ca A
2
A
1
A
0
. Mai departe, gf
este funct ie injectiva si (gf)(A
0
) = g(f(A)) = g(B
1
) = A
2
, deci A
0
A
2
. Din Lema CantorBernsteinSchroder
rezulta ca A
0
A
1
, deci A B pentru ca A
1
B.
Fie = |A|, = |B| si pentru orice X A, Y B, e
B(X, Y) = {f : X Y | f bijectiv},
B =

(X,Y)P(A)P(B)
B(X, Y).
Pe mult imea B-n denim relat ia ,, astfel: daca f : X Y si f

: X

, atunci f f

daca si numai daca


X X

si f este restrict ia lui f

la X. Se verica usor ca (B, ) este o mult ime nevida ordonata.


Fie L = {f
i
: X
i
Y
i
| i I} B o submult ime total ordonata, si aratam ca L are majoranta n B.

Intr-
adevar, e X =

iI
X
i
, Y =

iI
Y
i
si e f : X Y, f(x) = f
i
(x) daca x X
i
. Este usor de aratat ca f este
funct ie bine denita, bijectiva, si f
i
f pentru orice i I.
Din lema lui Zorn rezulta ca n B exista un element maximal f
0
: X
0
Y
0
, deci este sucient de demonstrat
ca X
0
= A sau Y
0
= B. Presupunem ca X
0
= A, Y
0
= B si e a
0
A\ X
0
si b
0
B \ Y
0
. Observam ca funct ia
f

: X
0
{a
0
} Y
0
{b
0
}, f

(x) =
{
f
0
(x), daca x X
0
,
b
0
, daca x = a
0
este bijectiva si f
0
f

, ceea ce contrazice maximalitatea lui f


0
.
Teorema 8.2.4 (Cantor) Pentru orice numar cardinal avem < 2

.
Demonstrat ie. Fie = |A|. Deoarece A P(A), a {a} este funct ie injectiva, rezulta ca 2

.
Presupunem ca : A P(A) este bijectiv, si e
X = {a A | a / (a)}.
Atunci exista x A astfel ncat (x) = X. Daca x X, atunci x (x), deci x / X; daca x / X, atunci x / (x),
deci x X.

In ambele cazuri ajungem la o contradict ie, deci < 2

.
8.3 Mult imi nite, innite si numarabile 63
8.3 Mult imi nite, innite si numarabile
Denit ia 8.3.1 a) Spunem ca A este mult ime nita, daca este echipotenta cu un numar natural, adica n N
astfel ca A n. Mult imea A este innita, daca nu este nita.
b) Spunem ca A este mult ime innita numarabila, daca este echipotenta cu mult imea numerelor naturale,
adica A N. Notam cu
0
cardinalul lui N.
c) Spunem ca Aeste mult ime numarabila (sau cel mult numarabila), daca este nita sau innit numarabila.
d) Notam cu c cardinalul mult imii 1 a numerelor reale, si spunem ca 1 are puterea continuului.
Teorema 8.3.2 a) Orice submult ime a unei mult imi nite este nita.
b) Daca n, m N si exista f : n m funct ie injectiv a, atunci n m.

In particular, daca n m, atunci
n = m, adica orice mult ime nita este echipotenta cu un singur numar natural.
Demonstrat ie. a) Este sucient de aratat ca pentru orice numar natural n, orice submult ime a lui n este
nita. Deoarece mult imea
S := {n N | orice submult ime a lui n este nita}
satisface S si n S n
+
S, din principiul induct iei matematice obt inem S = N.
b) Consideram mult imea
T = {n N | pentru orice m N, daca exista f : n m injectiva, atunci n m}.
Este evident ca T. Fie n T, si presupunem ca f : n
+
m este o funct ie injectiva, unde m N.
Deoarece n
+
= , rezulta ca m = , si conform axiomelor lui Peano exista p N astfel ncat m = p
+
, deci avem
f : n
+
= n {n} m = p
+
= p {p}. Daca p / f(n), atunci g : n p, g(x) = f(x) este funct ie bine denita si
injectiva. Daca p f(n), atunci e p = f(u), f(n) = v, unde u n si v p (ntr-adevar, deoarece daca v / p,
atunci f(n) = p = f(u), deci n = u n, contradict ie). Atunci funct ia
g : n p, g(x) =
{
f(x), daca x = u,
v, daca x = u
este injectiva. Deci n ambele cazuri avem o funct ie injectiva g : n p. Deoarece n T, rezulta ca n p. Daca
n p, atunci n p, deci n
+
p
+
= m. Daca n = p, atunci avem n
+
= p
+
= m. Deci n orice caz n
+
m,
adica n
+
T. Din principiul induct iei rezulta T = N.
Observat ii 8.3.3 a)

In capitolul urmator vom da denit ia axiomatica a numarului cardinal. Vom vedea ca daca
A este mult ime nita, adica exista unic n N astfel ca A n, atunci |A| = |n| = n. Deci orice numar natural
este si numar cardinal (este chiar propriul cardinal).
b) Adunarea numerelor naturale denita n capitolul anterior coincide cu adunarea lor ca numere cardinale.

Intr-adevar, daca notam pentru moment cu



+ adunarea numerelor cardinale, atunci avem n
+
= |n
+
| = |n{n}| =
|n|

+|{n}| = n

+1.
Teorema 8.3.4 Fie A o mult ime. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(1) A este mult ime innita;
(2) Exista o funct ie injectiva f : N A;
(3) A are o submult ime proprie echipotenta cu A.
Demonstrat ie. (1)(2) Observam ca daca A innit si a A, atunci si A \ {a} este innit (pentru ca daca
A\ {a} n, atunci A n
+
= n+1). Demonstrat ia ,,naiva decurge astfel. Prin induct ie denim un sir (A
n
)
nN
,
unde a
n
A si o familie de mult imi (A
n
)
nN
, unde A
n
A. Deoarece A este innit, este evident nevid (caci
altfel am avea A 0), deci exista a
0
A. Fie A
0
= A \ {a
0
}, care este de asemenea innit. Presupunem ca a
n
si A
n
sunt denite. Atunci A
n
este innit, deci exista a
n+1
A
n
, si daca A
n+1
= A
n
\ {a
n+1
}, atunci si A
n+1
este innit. Fie f : N A, f(n) = a
n
, deci f este funct ie injectiva.
Mai exact, trebuie sa folosim axioma alegerii. Fie N
n
= {0, 1, . . . , n 1}. Prin induct ie (ca mai sus) se arata
ca pentru orice n N, exista o funct ie injectiva : N
n
A. Daca n N, e
M
n
= { : N
n
A | injectiva},
deci M
n
= , si avem M
n
M
m
= , daca m = n. Din axioma alegerii rezulta ca exista o mult ime M astfel ncat
pentru orice n N, M
n
M are exact un element. Vedem ca daca denim mult imea B :=

M
Im, atunci
exista o funct ie bijectiva f : N B.
64 8 Numere cardinale
(2)(1) Presupunem ca A este nita. Deoarece f : N A este injectiv, rezulta ca N f(N) A. Dar atunci
N este nita, adica exista n N si o funct ie bijectiva g : N n. Fie h = g|
n
+ : n
+
n restrict ia funct iei g la
n
+
N. Evident h este injectiv, deci n
+
= n {n} n, contradict ie.
(3)(2) Fie B A si e f : A B o funct ie bijectiva. Mai departe, e a
0
A \ B, si prin induct ie denim
sirul (a
n
)
nN
, a
n+1
= f(a
n
). Fie : N A, (n) = a
n
, si prin induct ie dupa n aratam ca din n = m
rezulta (n) = (m).

Intr-adevar, daca n = 1, atunci m = 1, de unde (1) = a
1
si (m) = f(a
m1
) B;
deoarece a
1
/ B, rezulta ca (1) = (m). Presupunem ca armat ia este adevarata pentru n, si e m = n + 1.
Daca m = 1, atunci (m) = a
1
/ B si (n + 1) = f(a
n
) B, deci (n + 1) = (m). Daca m = 1, atunci
(m) = f(a
m1
) si (n + 1) = f(a
n
). Deoarece m 1 = n, rezulta ca a
m1
= a
n
, si deoarece f este injectiva,
rezulta ca f(a
m1
) = f(a
n
), deci (m) = (n +1).
(2)(3) Consideram funct ia
: A A\ {f(0)}, (a) =
{
a, daca x / f(N),
f(n +1), daca x = f(n)
,
si aratam ca este bijectiva.

Intr-adevar, e a, b A astfel ncat (a) = (b). Atunci sau a, b f(N), sau
a, b A \ f(N). Daca a, b / f(N), atunci este evident ca a = b. Daca a, b f(N), atunci (a) = f(k + 1)
si (b) = f(l + 1), unde a = f(k) si b = f(l). Deoarece f este injectiva, rezulta ca k + 1 = l + 1, de unde
k = l si a = b. Deci este injectiva. Fie acum b A \ {f(0)}. Daca b = f(n) f(N), atunci n = 0 si
b = f(n 1 +1) = (f(n 1)); daca b / f(N), atunci b = f(b), deci este surjectiva.
Corolar 8.3.5 a) Mult imea N a numerelor naturale este innita, mai mult, |N| =:
0
este cel mai mic numar
cardinal innit (sau transnit).
b) Fie A o mult ime. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(1) A este nita;
(2) Daca f : N A, atunci f nu este injectiv;
(3) Daca B A si |B| = |A|, atunci B = A.
c) Reuniunea a doua mult imi nite este nita.
Demonstrat ie. c) Fie A si B doua mult imi nite. Deoarece |A

B| = |A| +|B| si suma a doua numere naturale


este numar natural, rezulta ca A

B este nita. Deoarece exista o funct ie injectiva f : A B A

B, rezulta
ca A B este nita.
Exercit iul 114 Fie A o mult ime. Sa se arate ca urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) A este mult ime nita;
(ii) Daca f : A A este injectiv, atunci f este surjectiv;
(iii) Daca f : A A este surjectiv, atunci f este injectiv.
Exercit iul 115 Fie A o mult ime innita. Sa se arate ca :
a) |A| +n = |A|, n N;
b) |A| +
0
= |A|.
Exercit iul 116 Sa se demonstreze :
a)
0
+
0
=
0
;
0

0
=
0
;
b) Daca A
n
N pentru orice n N, atunci

n N
A
n
N (adica, o reuniune numarabila de mult imi
numarabile este numarabila);
c) Mult imea P
f
(N) = {X N | X este nita } a part ilor nite ale lui N este numarabila;
d) Mult imea numerelor rat ionale este numarabila;
e) Mult imea [X] a polinoamelor cu coecient i rat ionali este numarabila;
f) Mult imea A := {z C | ()P [X] \ {0}, P(z) = 0} a numerelor algebrice este numarabila.
Exercit iul 117 Sa se demonstreze :
a) Orice interval de numere reale are puterea continuului, adica 1 (0, 1) (a, b) [a, b) [a, b] (a, b]
pentru orice a, b 1 astfel ca a < b;
b) Mult imea 1 a numerelor reale este nenumarabila, adica c := |1| >
0
;
c) Mult imea 1 \ a numerelor irat ionale are puterea continuului (adica 1 1 \ ).
Exercit iul 118 Sa se demonstreze :
a) c = 2

0
;
b) c
2
= c

0
= c;
c) c + c = c
0
=
0

0
= c.
8.4 Elemente de combinatorica 65
Teorema 8.3.6 Daca este un numar cardinal innit, atunci
2
= =

pentru orice

, unde 0 =

.
Demonstrat ie. Fie = |A| si aratam ca exista o funct ie bijectiva f : A AA. Fie
R = {(M, f) | M A, M este innit si f : MMM este bijectiv}.
Deoarece A innit, exista M A astfel ncat M N. Atunci M M M, deci R = . Pe mult imea R denim
relat ia de ordine
(M, f) (M

, f

) M M

es f

|
M
= f.
Aratam ca n R orice lant are majoranta.

Intr-adevar, e L R un lant , si e perechea (M
0
, f
0
), unde M
0
=

(M,f)L
M si f
0
: M
0
M
0
M
0
, f
0
(x) = f(x), daca (M, f) L si x M. Atunci f
0
este bine denita, pentru
ca L este lant , si f
0
este injectiva, pentru ca daca (M, f) L, atunci f injectiva. Din egalitatea M
0
M
0
=

(M,f)L
(MM) rezulta ca f
0
este surjectiva, deci (M
0
, f
0
) R. Evident ca (M
0
, f
0
) este majoranta pentru L.
Conform lemei lui Zorn, exista un element maximal (B, f) R, si e = |B|, deci
2
= . Daca = , atunci

2
= , deci putem presupune ca < . Deoarece + = 2
2
, rezulta ca 2 = , si prin induct ie,
n = pentru orice n N.
Daca |A \ B| , atunci deoarece A = (A \ B) B, rezulta ca = |A \ B| + + = , contradict ie.
Rezulta ca < |A\ B|, si exista o mult ime C A\ B astfel ncat |C| = , deci B C. Atunci
(B C) (B C) = (B B) (B C) (C B) (C C),
si avem
|(B C) (C B) (C C)| =
2
+
2
+
2
= 3 = .
Rezulta ca exista o funct ie bijectiva g : (B C) (C B) (C C) C. Consideram funct ia
h : B C (B C) (B C), h(x) =
{
f(x), daca x B,
g(x), daca x C
.
Atunci h este bijectiva, deci (BC, h) R, contradict ie, pentru ca (B, f) < (BC, h). Rezulta ca ipoteza <
este falsa, deci = si
2
= .
8.4 Elemente de combinatorica
Discutam cateva aspecte privind calculul numarului de elemente al unor mult imi nite.
Denit ia 8.4.1 Fie A si B doua mult imi nite, |A| = k si |B| = n. Fixam cate o ordonare totala a acestor
mult imi astfel: A = {a
1
< a
2
< < a
k
} si A = {b
1
< b
2
< < b
n
}.
a) Un sir de lungime k de elemente din B se numeste k-aranjament cu repetit ie de n elemente. Numarul
k-aranjamentelor cu repetit ie de n elemente se noteaza

A
k
n
.
b) Un sir de lungime k de elemente din B, n care ecare element apare cel mult o data, se numeste k-
aranjament de n elemente. Numarul k-aranjamentelor de n elemente se noteaza A
k
n
.
c) Un sir de lungime n de elemente din B, n care ecare element apare exact o data, se numeste permutare
de n elemente. Numarul permutarilor de n elemente se noteaza P
n
.
d) O submult ime cu k elemente a lui B (unde k n) se numeste k-combinare de n elemente. Numarul
k-combinarilor de n elemente se noteaza
_
n
k
_
sau C
k
n
.
e) Un sir crescator de lungime k de elemente din B se numeste k-combinare cu repetit ie de n elemente.
Numarul k-combinarilor cu repetit ie de n elemente se noteaza

C
k
n
.
Observat ii 8.4.2 a) Numarul k-aranjamentelor cu repetit ie de n elemente este egal cu numarul funct iilor f :
A B.
b) Numarul k-aranjamentelor de n elemente este egal cu numarul funct iilor injective f : A B.
c) Numarul permutarilor de n elemente este egal cu numarul funct iilor bijective f : A B.
d) Numarul k-combinarilor de n elemente este egal cu numarul funct iilor strict crescatoare f : A B, sau
altfel spus, cu numarul sirurilor strict crescatoare de lungime k de elemente din B.
e) Numarul k-combinarilor cu repetit ie de n elemente este egal cu numarul funct iilor crescatoare f : A B.
66 8 Numere cardinale
Exercit iul 119 Sa se demonstreze :
a)

A
k
n
= n
k
.
b) Daca k n, atunci A
k
n
=
n!
(nk)!
.
c) P
n
= n!.
d) Daca k n, atunci C
k
n
=
_
n
k
_
=
n!
k!(nk)!
.
Aplicat ie.

In cate moduri poate scris n ca suma de k numere naturale nenule, daca t inem cont de ordinea
termenilor?
e)

C
k
n
=
(n+k1)!
(n1)!k!
.
Aplicat ie.

In cate moduri poate scris n ca suma de k numere naturale, daca t inem cont de ordinea termenilor?
Exercit iul 120 Fie |A| = k, |B| = n si e f : A B.
a) Daca f este injectiv, cate inverse la stanga are f?
b) Daca f surjectiv, cate inverse la dreapta are f?
Propozit ia 8.4.3 (Principiul includerii si al excluderii) Daca A
1
, . . . , A
n
sunt mult imi nite, atunci car-
dinalul reuniunii lor este dat de formula
|
n

i=1
A
i
| =
n

i=1
|A
i
|

1i
1
<i
2
n
|A
i
1
A
i
2
| +

1i
1
<i
2
<i
3
n
|A
i
1
A
i
2
A
i
3
|
+ (1)
k+1

1i
1
<<i
k
n
|A
i
1
A
i
k
| + + (1)
n+1
|
n

i=1
A
i
|.
Exercit iul 121 a) Sa se demonstreze Propozit ia 8.4.3.
Aplicat ii ale principiului includerii si al excluderii:
b) Fie m = p
k
1
1
. . . p
k
n
n
N. Sa se calculeze numarul lui Euler (m), unde
(m) = |{a N | 1 a m, (a, m) = 1}|.
c) Fie S
n
o permutare de grad n. Spunem ca elementul i {1, . . . , n} este punct x al lui , daca
(i) = i. Cate permutari de grad n nu au puncte xe?
Exercit iul 122 Fie A si B doua mult imi nite, |A| = k si |B| = n. Daca k n, atunci numarul funct iilor
surjective f : A B este
s(n, k) = n
k
C
1
n
(n 1)
k
+C
2
n
(n 2)
k
+ + (1)
n1
C
n1
n
1
k
.
Exercit iul 123 Fie 1 n k, |A| = k si E
n
(A) = { E(A) | |A/| = n} mult imea relat iilor de echivalent a pe
A pentru care mult imea factor are n clase. Sa se demonstreze :
a) |E
n
(A)| este egal cu numarul Stirling de spet a a II-a S(n, k) :=
s(n,k)
n!
.
b) Numarul partit iilor mult imii A este egal cu numarul lui Bell B
k
:=

k
n=1
S(n, k).
Denit ia 8.4.4 Fie A si B doua mult imi ca mai sus, si f : A B o funct ie. Fie k
1
, . . . , k
n
N

astfel ncat

n
i=1
k
i
= k. Daca |f
1
(b
i
)| = k
i
, 1 k n, atunci spunem ca (f
1
(b
1
), . . . , f
1
(b
n
)) este o partit ie ordonata
de tip (k
1
, . . . , k
n
) a mult imii A.
Exercit iul 124 Sa se demonstreze ca numarul partit iilor ordonate de tip (k
1
, . . . , k
n
) a mult imii cu k =

n
i=1
k
i
elemente
_
k
k
1
...k
n
_
=
k!
k
1
!...k
n
!
.
Bibliograe
[1] Adamson, I.: A Set Theory Workbook. Birkhauser, Boston, 1998.
[2] Bilaniuk, S.: A Problem Course in Mathematical Logic. http://euclid.trentu.ca/math/sb/pcml/pcml-16.pdf.
Trent University, Ontario, 2003.
[3] Breaz, S., Covaci, R.: Elemente de logica, teoria mult imilor si aritmetica. Ed. Fundat iei pentru Studii
Europene, Cluj-Napoca, 2006.
[4] Epp, S.: Discrete Mathematics with Applications. 4th ed. Brooks/Cole, Boston, 2011.
[5] Gallier, J.: Discrete Mathematics. 2nd ed. Springer Verlag, New York, 2011.
[6] Gratzer, G.: Universal Algebra. 2nd ed. Springer Verlag, Berlin, 2008.
[7] Gratzer, G.: Lattice Theory: Foundation. Birkhauser, Basel, 2010.
[8] Halmos, P.: Naive Set Theory. D. Van Nostrand Company Inc., Princeton, 1974.
[9] Kneale, W., Kneale, M.: The Development of Logic. Oxford University Press, London, 1985.
[10] Krantz, S. G.: Discrete Mathematics Demystied. McGraw-Hill, New York, 2009.
[11] Krantz, S. G.: The Proof is in the Pudding. The Changing Nature of Mathematical Proof. Springer Verlag,
New York, 2011.
[12] Lavrov, I.A., Maksimova, L.L.: Probleme de teoria mult imilor si logica matematica. Ed. Tehnica, Bucuresti,
1974.
[13] Levy, A.: Basic Set Theory. Dover Publications, New York, 1979.
[14] Lidl, R., Pilz, G.: Applied Abstract Algebra. Springer-Verlag, Berlin, 1998.
[15] Manin, Yu. I.: A Course in Mathematical Logic for Mathematicians. 2nd ed. Springer-Verlag, New York,
2010.
[16] Marcus, A., Szanto Cs., Toth L.: Logika es halmazelmelet. Scientia, Cluj-Napoca, 2005.
[17] Nastasescu, C.: Introducere n teoria mult imilor. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[18] Purdea, I., Pic, Gh.: Tratat de algebra moderna I. Ed. Academiei, Bucuresti, 1977.
[19] Purdea, I.: Culegere de probleme de algebra. Relat ii, funct ii si algebre universale. Litograa Univ. Babes-
Bolyai, Cluj-Napoca, 1996.
[20] Ross, K. A., Wright Ch., Discrete Mathematics. Pearson Education, New Jersey, 2003.
Resurse online:
http://en.wikipedia.org/wiki/Set theory
http://en.wikipedia.org/wiki/Logic
http://en.wikipedia.org/wiki/Foundations of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/Philosophy of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/History of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/History of logic
67
Glosar
sir Cauchy, 58
aranjamente, 65
aranjamente cu repetit ie, 65
asemanare, 40
axioma lui Arhimede, 54
axiomele lui Peano, 52
clasa, 21
clasa de echivalent a, 33
codomeniu, 26
combinari, 66
concluzie, 10
condit ia inductivitat ii, 43
condit ia lant urilor descrescatoare, 43
condit ia minimalitat ii, 43
conjunct ie, 6
elementara, 8
consecint a, 10
continuum, 64
contrapozit ie, 8, 10
corp ordonat, 57
cuanticator, 13, 15
diagrama comutativa, 27
diagrame Hasse, 39
disjunct ie, 6
elementara, 8
domeniu de denit ie, 26
echivalent a, 6
element maximal, 41
element minimal, 41
familie de elemente, 27
familie de mult imi, 27
FNC, 9
FND, 9
forma normala
conjunctiva, 9
disjunctiva, 9
formula
atomica, 5
contradict ie, 7
limbaj de ordinul ntai, 14
propozit ionala, 5
satisabila, 7
tautologie, 7
formulele lui de Morgan, 8
funct ia caracteristica , 32
funct ie Boole, 50
funct ie de adevar, 6
funct ie selectiva, 44
grac, 26
imagine, 35
implicat ie, 6
inmum, 41
mag, 35
maximum, 40
metoda
formelor normale, 9
minimum, 40
modus ponens, 8, 10
modus tollendo ponens, 10
modus tollens, 10
mult ime, 19
vida, 19
mult ime factor, 33
mult ime selectiva, 43
mult ime total ordonata, 39
mult imea part ilor, 19
mult imi artiniene, 43
negat ie, 6
paradox, 44
partit ie, 33
permutare, 65
premiza, 10
principiul dualitat ii, 50
principiul dublei negat ii, 8
problema deciziei, 8
proiect ia canonica, 28, 36
reductio ad absurdum, 8, 10
relat ie
antisimetric, 32
binara, 23
diagonala, 23
omogena, 23
reexiv, 32
simetric, 32
tranzitiv, 32
reuniunea disjuncta, 28
silogism, 8
simbol
limbaj de ordinul ntai, 13
logica propozit iilor, 5
subformula, 6
submult ime, 19
substitut ie, 6
supremum, 41
68
GLOSAR 69
tautologie, 16
teorema
de compactitate, 18
Frege-Lukasiewicz, 12
Godel, 18
Herbrand, 12
teorema de incompletitudine a lui Godel, 55
teorema recurent ei, 53
variabila, 14
legata, 14
libera, 14