I.

BAZELE TEORETICE ALE ORGANIZARII

TERITORIULUI


1.1. OBIECTUL ORGANIZARII TERITORIULUI



1. Organizarea teritoriului presupune un ansamblu de
masuri si actiuni.
Data fiind importanta si diversitatea problemelor care intra n
sfera de cuprindere a activitatii de organizare a teritoriului, n
majoritatea tarilor, aceasta este ornduita si coordonata de catre stat,
prin organe instituite special n acest scop, att la nivel central, ct si
la nivel local.
Se constata, n mod firesc, unele puncte de vedere diferite n
ceea ce priveste forma de organizare si continutul activitatii. Aceste
diferentieri se datoreaza nivelului de dezvoltare economica la care s-a
ajuns, conditiilor specifice fiecarei tari n parte, asezari din punct de
vedere geografic, etc.
In general, organizarea teritoriului se trateaza la nivel national,
regional, zonal si de localitate urbana sau rurala. Pe masura ce se
realizeaza o mbunatatire permanenta a repartitiei teritoriale a fortelor
de productie, are loc un progres rapid, multilateral al structurilor
teritoriale, o transformare calitativa a ntregului teritoriu national.
Aceasta a condus la necesitatea si tendinta, din ce n ce mai
accentuata, n tot mai multe tari, a realizarii organizari care sa
cuprinda un orizont larg de probleme, considerate n mod unitar, ntr-o
strnsa interdependenta, la nivelul ntregului teritoriu.
In numeroase tari au fost elaborate legi de baza care stabilesc
modul de organizare, sarcinile si restrictiile amenajarii teritoriului, n
contextul unei dezvoltari durabile regionale, europene si mondiale.
2. Organizarea administrativa a teritoriului este un ansamblu
de actiuni si masuri, considerat cel mai bun ntr-un moment dat, n
vederea punerii n aplicare a normelor generale privind conducerea
unui teritoriu. Organizarea administrativa a teritoriului Romniei se
realizeaza n conformitate cu prevederile constitutionale, n baza Legii
nr. 2 / 1968 cu completarile ulterioare si a Legii nr. 351 / 2001 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national Sectiunea a
IV-a Reteaua de localitati , prin care sunt stabilite unitatile
administrativ teritoriale, denumirea si componenta lor, precum si
localitatile care ndeplinesc functia de resedinta a acestora.
3. Organizarea retelei de localitati este actiunea de pregatire a
procesului de dezvoltare n perspectiva a ansamblului de asezari, de
toate categoriile, cuprinse n limitele unui teritoriu dat (zona
functionala, judet, teritoriu national), pe baza analizarii aspectelor
caracteristice existente, a examinarii tuturor factorilor si fenomenelor
care genereaza modificari de ordin economic, demografic, social si
tehnic, n structurile teritoriale urbane si rurale, precum si a corelarii
relatiilor de interconditionare, actuale si posibile n viitor, ntre aceste
organisme. In contextul procesului de dezvoltare ntr-un ritm accelerat
a activitatilor economice si ca o consecinta a noilor conditii proprii
urbanismului contemporan, problemele legate de organizarea retelei
de localitati capata o importanta mereu crescnda.
Asezarile omenesti urbane si rurale nu se dezvolta n mod
izolat, interactiunea lor n teritoriu constituind o realitate obiectiva,
prin relatiile social economice ce se stabilesc, prin caracterul si
consecintele ce decurg din echiparea generala ce se realizeaza n
teritoriul nconjurator localitatilor, n teritoriu judetean si
interjudetean. Ca atare, n cadrul studiilor de amenajare teritoriala de
toate categoriile, se acorda o atentie deosebita determinarii
posibilitatilor de dezvoltare si organizare a retelei de localitati n
perspectiva, prin considerarea lor n cadrul unor sisteme constituite
sau n formare, pe diferite grade de importanta si marime.
Astfel, se poate simula procesul de cooperare ntre doua sisteme
si a localitatilor n cadrul sistemului de asezari, pe linia dezvoltarii
economice, a serviciilor social culturale, a legaturilor de transport
interurban, etc., asugurndu-se premisele dezvoltarii superioare a
ntregii retele de localitati, pe baza unei conceptii unitare. Dezvoltarea
retelei de localitati reprezinta un proces care se desfasoara pe o
perioada mai lunga de timp. Ca atare, propunerile privind organizarea
retelei de localitati n perspectiva constituie o programare indicativa,
supla, elastica, prezentata, ori de cte ori este cazul, n variante sau
ipoteze, ceea ce permite reconsiderarea si adaptarea cu usurinta la
noile situatii ce ar putea sa apara.
4. Organizarea spatiului urban este o actiune complexa,
specifica activitatii de amenajare a localitatilor, care include totalitatea
demersurilor necesare pentru crearea cadrului material n care se
desfasoara viata urbana, n conditii corespunzatoare cerintelor
economice, functionale, sociale si estetice. Modul de organizare a
spatiului urban depinde, n mare masura, de pozitia geografica a
orasului si de configuratia locului (situl), de perioada istorica n care a
luat nastere si schimbarile survenite n timp, de functia sau functiile
dominante ale acestuia, de marimea si importanta sa n cadrul
teritoriului si a retelei de localitati. Istoria urbanismului releva o serie
de teorii privind organizarea spatiului urban, printre care teoria
zonelor concentrice formulata de E.W. Burgess, organizarea prin
sectoare sau prin mai multe centre secundare, etc.
Organizarea teritoriului nsumeaza un ansamblu de lucrari,
masuri si actiuni, stabilite pe baza unei depline coordonari a
factorilor de influenta ce intervin ntr-un teritoriu dat, n vederea
utilizarii eficiente a potentialului de care dispune si a asigurarii unei
desfasurari coordonate a activitatilor economice si sociale, n asa fel
nct sa functioneze organic, dupa un plan bine conceput, pentru
ndeplinirea scopului urmarit.
Actiunea privind organizarea teritoriului are o larga aplicare n
diferite domenii de activitate, metodele folosite fiind adaptate potrivit
trasaturilor caracteristice si specificitatii acestora.
De exemplu :
organizarea teritoriului agricol se realizeaza pe baza
unor studii de specialitate aprofundate, axate n
principal pe delimitarea structurii teritoriului pe
categorii de folosinta, profilarea zonelor agricole,
ntocmirea planurilor de cultura, stabilirea zonelor n
care sunt necesare lucrari hidrotehnice si
hidroameliorative n vederea redarii n circuitul
agricol a unor zone favorabile productiei agricole,
fixarea retelei drumurilor de exploatare,
amplasamentelor pentru depozitarea produselor, etc. ;
organizarea teritoriului forestier este stabilita prin
ntocmirea amenajamentelor, pe categorii de unitati
teritoriale, proprii ramurii forestiere, care cuprind
delimitarea zonelor si subzonelor functionale din
cadrul perimetrelor destinate acestei functiuni, privite
din numeroase puncte de vedere : exploatare,
protectie, regenerarea fondului forestier, lucrari de
echipare, etc.
I n ntelesul larg, notiunea referitoare la organizarea
teritoriului este echivalenta cu amenajarea teritoriala, a carui
obiectiv principal l constituie contributia la asigurarea unei ct mai
rationale si judicioase organizari functionale, complexe ale
teritoriului, care sa permita crearea premiselor unei eficiente
dezvoltari a asezarilor omenesti, concomitent cu asigurarea unui
gard ridicat de echipare tehnica. I n aceasta situatie, toate actiunile
de organizare a teritoriului, pe diferite domenii de activitate, sunt
considerate parti componente, integrate n organizarea complexa a
teritoriului.

1.2. ISTORIC FORMAREA SOCIETATII UMANE
STATUL


De ce oamenii tind sa traiasca mpreuna ?
Datorita :
1. nevoilor fizice primele : hrana, somn, evitarea
durerii, etc. ;
2. nevoilor psihice : - de comunicare, securitate
psihica, sprijin moral, nevoia de experienta si
inventie.
Insectele obtin un maxim de eficacitatebazat pe un minim de
individualitate. In contrast cu insectele, omul tinde catre o
individualitate crescnda.
Exista multe semne de ntrebare.

Cum a devenit omul o fiinta sociala ?
Societatile persista dincolo de vietile noastre. Durata societatii
continua dincolo de viata individului si lucreaza ca un ansamblu. Cu
ct este mai specializat acest ansamblu, cu att este mai eficace si
fiecare individ depinde mai mult de aceste organisme create.
Autonomia functionala este cea care include aceasta diferentiere
interna.
Schimbarile n viata sociala au loc mult mai greu, mai ncet.
Organismul social un organism cu viata lui are un ritm mult, mult
mai lent. Cei nemultumiti ncearca sa o schimbe, cei multumiti
ncearca sa o pastreze.
Cum trebuie guvernata cel mai eficient ?
STATUL
Prima relatie care a unit oamenii, se pare ca a fost relatia de
snge. Aceasta poate fi directa (pe linie materna matriarhat, pe linie
paterna adoptarea unei persoane).
Predomina autoritatea obicieiului, fiecare individ urma
obiceiul stramosilor sai.
Relatiile dintre oameni erau de ajutor reciproc, grupul ntreg
reactiona daca unul era ofensat (Legea talionului ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte ).
Apare astfel prima baza de reglementare juridica ntre oameni.
Ofensa este platita si stabilita de un arbitru neutru de parti. In
acest moment se formeaza statul, cnd judecatorul neutru se impune.
Elementele statului sunt :
- un numar de indivizi destul de mare pentru a
distribui functiile ;
- un raport de stapnire asupra unui teritoriu
delimitat ;
- un organism juridic.

POPORUL TERITORIUL LEGATURILE JURIDICE

- POPORUL natiune definita de :
1. limba comuna ;
2. cultura (istorie, norme, traditie, religie) ;
- TERITORIUL legatura permanenta, juridica
cu terenul, stabilitatea locuintei ;
- LEGATURA JURIDICA de la stat emana
normele juridice n functie de organizarea
puterii n stat.
Ca exemplu, n anul 1748, Constitutia engleza distingea 3 puteri
ale statului si dadea solutia unei functionari corecte prin separea lor :
legislativ executiv juridic.







1.3. ORGANIZAREA STATALA IN ROMNIA


In evolutia organizarii statale pe teritoriul Romniei se lucreaza
foarte mult cu ipoteze. Izvoarele scrise sunt foarte putine si multe au
disparut.

I n Sec. I , ntlnim o organizare statala care avea capacitatea de a-i
obliga pe altii. Separata n clase, conducatori si supusi, erau doua stari
clar definite. Una se ocupa cu munca pamntului si alta cu razboiul.
Caracteristicile statului unificat dac sunt :
- de la statul tribal s-a trecut la un consiliu oentru rege ;
- regele, monahal, era evident, reprezentantul domnului pe
pamnt ;
- de la luarea n comun a hotarrilor s-a trecut la ascultarea
legilor ;
- exista o armata permanenta.

STATUL ROMAN 106 107 se definea prin :
- provincie imperiala romana ;
- n fruntea provinciei se afla un guvernator militar ;
- alaturi de el un consiliu din colonisti si functionari cu grad
nalt de la Roma si functionari locali din provincie ;
- la nceput au fost doua regiuni : superioara si inferioara, apoi 3
provincii ;
- ntlnim doua tipuri de orase :
- colonii ntemeiate de colonisti si cetateni
romani cu drept de vot la Roma si
- municipii orase mai vechi romanizate care si-
au capatat dreptul de a se autoguverna ;
- orasele erau conduse de un consiliu din alesii pe viata :
- pentru colonii - 4 membri ;
- pentru municipii - 2 membri ;
- n jurul oraselor erau raspndite satele, care mpreuna cu
orasul formau acea unitate teritoriu.
Au avut un spirit administrativ de exceptie.
Retragerea administratiei romane a condus la ruralizarea
unitatilor administrative. Cu timpul au transmis atributiile lor satelor
si obstelor, foarte rezistente si conservatoare n timp.

Sec. I I I XI V Avem foarte putine dovezi scrise din aceasta
perioada.
- Satele au continuat sa se dezvolte liber si sa se uneasca n
uniuni obstesti. Este perioada formarii cnezatelor si voievodatelor.
- Intlnim unitati de organizare :
CATUNUL de origine daca ;
SATUL de origine latina (asezare aparata de un sant,
ntarita).
- Uniunea de sate era condusa de un jude care avea si sarcini
juridice (o prefigurare a judetului astazi).
- Proprietatea pamntului era n devalmasie (mpreuna).
- Conducea Sfatul batrnilor.
- Membrii obstii puteau sa aiba si proprietate privata, iar pentru
curte si casa folosinta era exclusiva.
- Gardul, ca termen (apare nca din sec. IV e.n.), arheologic, ca
elemente de marcare, delimitare.
- Pasunile si padurile au ramas proprietate comuna (n
devalmasie).
- Existau si norme de organizare a procesului agricol, ca si de
distribuire a produselor (ntlnim fondul de rezerva).
- Totul era reglementat prin legi nescrise. Multe se regasesc si
astazi n obsti.
Legile scrise de mai trziu au tinut seama de legile nescrise.

Sec. VI I I XI Intlnim peste 1000 de asezari.
- Unitatea de baza este tot SATUL. Satele formeaza mpreuna
complexe teritoriale 3 voievodate romnesti.
- Acest proces de aglomerare, de formare a obstilor satesti are
loc n toata Europa.
Urmatorul pas va fi facut prin unificarea lor n tari.
Normele juridice s-au cristalizat ntr-un ansamblu Legea tarii
(schimbata n obiceiul tarii), cnd au aparut normele scrise care
reglementau :
proprietatea imobiliara asupra pamntului (dreptul de mentiune
pentru rude sau vecini) ;
proprietatea comuna asupra pasunilor, padurilor, apelor ;
proprietatea personala asupra terenurilor amenajate prin munca
proprie.

- 1330 S-a format TARA ROMNEASCA.
- 1359 S-a format MOLDOVA.

Ce caracterizau aceste state?
- Domnia era suverana.
- Domnul voievodul avea prerogative de conducator militar
si judecator suprem, dar era controlat de un sfat domnesc.
- Organizare administrativ teritoriala :
judete n Tara Romneasca ;
tinuturi n Moldova.
Cnd apare dreptul scris ?
La nceput, prin influente ale Imperiului bizantin (pravile
bisericesti) apare n limba slovana, apoi si n limba romna :
In anul 1646 Vasile Lupu Cartea romneasca de nvatatura ;
In anul 1652 Matei Basarab Pravila cea mare care cuprindea
dispozitii de drept civil, drept penal. Civilul si penalul se
judecau mpreuna, de aceeasi judecatori.
Cum functionau puterile ?
- Existau 7 boieri de sfat (Logofatul cel mare Cancelarul
domnilor, Vornicul din Tara de Sus si din Tara de Jos, Hatmanul,
Postelnicul cel mare, Spatarul cel mare, Paharnicul cel mare,
Vistierul) si boierii de divan.

1711 1821 DOMENI I LE FANARI OTE
Aspecte pozitive :
- reforma n justitie si nvatamnt ;
- epoca de uniformizare a structurilor administrative ntre cele
doua tari romnesti ;
- dezvoltarea influentei culturii greaca si franceza ;
- domnii succesive n Tara Romneasca si Moldova ;
- integrarea legislativa.

1821 REVOLUTI A vine cu idei novatoare :
- sa instituie o monarhie institutionala ;
- numirile sa se faca pe merit ;
- sa se desfiinteze vamile interne ;
- revenirea la domniile pamntene.

1829 TRATATUL DE LA ADRI ANOPOL marcheaza :
- aparitia regulamentelor organice, un pas mare nainte n
cristalizarea statului modern romnesc, care fac diferenta neta ntre
dreptul public si cel privat ;
- separatia institutiilor judecatoresti de cele administrative ;
- introducerea sistemului de nregistrare civila a actelor apar
notariatele.

1848 Revolutia a mers mai departe si s-a cerut :
- egalitatea tuturor n fata legii ;
- separarea puterilor n stat;
- principiul responsabilitatii ministeriale;
- acces egal la nvatamnt;
- la 1 Ianuarie 1848 s-a desfiintat vama un pas spre unire.

1859 UNI REA PRI NCI PATELOR ROMANE AL. I OAN CUZA
I ncepe sa se edifice Romnia moderna.
- S-a instituit monarhia constitutionala si s-au separat puterile n
stat.
- 1864 Kogalniceanu proiectul de improprietarire a
taranului ;
- schimba legislatia ;
- creeaza cele doua camere a
Parlamentului ;
- 1864 apare Legea privind Organizarea administratiei ;
- 1865 primele coduri, Codul civil si Codul penal (ca model,
cel francez si belgian);
- 1866 prima Constitutie oficiala a Romniei (pna n prezent
s-a adoptat o constitutie) ;
- Codul penal este mai mult supus schimbarilor dect Codul
civil.
- S-a instituit monarhia constitutionala si s-au separat puterile n
stat.

1919 MAREA UNI RE
Cea mai mare problema a fost unirea legislativa. S-au facut alti
pasi importanti :
- 1919 noiembrie au loc primele alegeri parlamentare ;
- 1923 a fost votata alta Constitutie, care a legiferat :
Romnia ca stat unitar, indivizibil ;
secretul corespondentei ;
dreptul de asociere ;
dreptul de a actiona n justitie ;
votul universal, direct si secret ;
initiativa legislativa a regelui sau a uneia din
cele doua camere ale Parlamentului ;
deputati alesi ;
senatori alesi sau numiti de drept ;
caile de comunicatie au devenit proprietate
publica.
a fost votata Legea pentru unificarea administrativa
(judete, comune rurale si urbane) ;
judetele erau administrate de prefect numit de guvern.
- 1818 1934 66 % din pamnt a fost repartizat taranilor.
Pamntul nu putea fi vndut sau ipotecat.
- S-a ncercat o descentralizare a legii administratiei publice.

1944 1989 Dictatura comunista.


1.4. STRUCTURA PUTERII ASTAZI IN ROMANIA,
RAPORTUL DINTRE CENTRALIZARE SI
DESCENTRALIZARE

Statul = puterea publica asupra teritoriului statal :
este un concept nu ceva palpabl ;
este un cmp de forte ;
este exercitata rnd pe rnd de anumite persoane si institutii ;
nseamna 3 idei fundamentale :
I. un patrimoniu format din bunurile aflate n uzul public ;
II. un sistem de drepturi ale unor persoane ;
III. un sistem de ndatoriri ale unor persoane.
Conducerea statului este mpartita n 3 puteri tripartita un trinon
In anul 1748 MONTESQUIEU a exprimat pentru prima oara faptul ca
exista o putere tripartita legislativa executiva judecatoreasca, n
cartea Despre spiritul legilor .
La noi :
ROMANIA definita de constitutie ca o republica
parlamentara si un stat unitar (toata puterea este concentrata ntr-un
singur pol spre deosebire de statul federal unde este divizata n
mai multi poli ramnnd nsa mai puternic un pol).
Republica Parlamentara = puterea legislativa este preponderenta
iar institutia presedintiei face parte din legislativ.

I. LEGISLATIVUL

Parlamentul : v e z i - unica autoritate legislativa si
Presedintia.

II. PUTEREA JUDECATOREASCA
Curtea suprema pentru probleme constitutionale ;
Consiliul Suprem al Magistraturii ;
Curtea Suprema de Justitie, Instantele de Judecata ;
Ministerul Justitiei Procuratura ;
Avocatul poporului cel care are voie ca singur sa ia apararea unei
persoane care este lezata.

III. PUTEREA EXECUTIVA = Administratie publica
A.p.s. = centrala, de
specialitate.
A.p.l. = locala.
neexistnd ntre aceste doua relatii de subordonare ci de autonomie.
A.p.s. 1) GUVERNUL
Executivul este angajat de noi pentru a face ceva. Are un contract cu
termen, cu ndatoriri.
Primul Ministru si Ministrii sunt numiti prin Legea Organica.
Ministerele sunt aparate ale executivului, nu fac parte din executiv.
2) A.A.A. (Autoritatea administrativa autonoma)
Academia, S.R.I.,
B.N
3) PREFECTUL este numit de guvern reprezinta
executivul n judet si are atributiile :
coordonarea serviciilor publice descentralizate ale statului, la
nivelul judetului ;
verificarea ncadrarii n lege a actelor emise de autoritatea publica
locala.
A.p.l.
- Consiliile Judetene
- Consiliile orasenesti (sau municipale)
- Consiliile comunale
n care numirea se face pe baza de sufragii, nu prin desemnare ca n
cazul A.p.s.

Rolul Consiliilor Judetene este de a coordona, nu de a conduce
Consiliile locale.

RAPORTUL DINTRE CENTRALIZARE SI
DESCENTRALIZARE

Descentralizare un proces de trecere treptata a unor parti din
atributiile executivului de la un nivel central la nivel local.
Conditiile descentralizarii sunt :
1. existenta unei legislatii care sa asigure cadrul
descentralizarii ;
2. existenta unui patrimoniu a celui care primeste atributii
descentralizate ;
3. existenta mijloacelor financiare si fiscale pentru
descentralizare (buget local) ;
4. existenta oamenilor necesari care sa preia prerogativele.
Este un proces care continua pna cnd toata structura se va
conforma.

1.5. ACTE NORMATIVE GENERALITATI


Actele normative sunt documente care reglementeaza anumite
situatii din viata sociala.
1) Normativul tehnic este un ansamblu de reguli tehnice care
reglementeaza conditiile de desfasurare a unui proces tehnologic sau a
unei parti din procesul tehnologic (ex. ORDINUL MLPAT 90 / pt.
aplicarea Legii 50) si este emis de cei care sunt ndrituiti.
2) Regulamentul este un act normativ cu caracter administrative emis
pentru aplicarea unei legi, pentru desfasurarea unei activitati, pentru
folosirea unui bun, pentru aplicarea unui PUG, etc.
Este emis de ministerul ndrituit, de autoritatea ndrituita sau de catre
autoritatea publica ce aplica planul.
3) Standardul este o regula prin care se stabilesc conditiile minime de
calitate, de performanta sau de producere si este emis de organul
tehnic ndrituit (stabilit de lege).
[1) + 2) + 3) nu toti juristii le considera acte normative.]
4) Legea este un act normativ complex cu o forta juridica superioara
ntr-un stat, adoptat dupa o procedura constitutionala si care :
- dispune,
- reglementeaza,
- permite,
- apara,
- impune plati si taxe,
- defineste delicte,
- interzice,
- pedepseste (definitie scoasa n 1921 de Paul
Negulescu).
Legea este adoptata de organul legislativ suprem al tarii.

Principii ale legilor :
Legea dispune pentru viitor nu retroactiv ;
Legea afirma nu neaga ; permite nu interzice;
Legea se ocupa cu relatiile de drept nu cu detalii tehnice (pentru
care apar acte normative de reglementare) ;
Numai legea are voie sa stabileasca delicte, sa defineasca delicte si
sa dea pedepse.

Din ce se compune o lege, n general ?

Structura de baza a unei legi contine :
I. definitii ale domeniului si ale conceptelor folosite ;
II. principiile sau dispozitiile generale ale Legii ;
III. dispozitii detaliate ;
IV. dispozitii administrative (de aplicare) ;
V. dispozitii financiare si fiscale ;
(financiar = resurse din care se plateste ceva, modul n care
se finanteaza,
fiscal = taxe si impozite platite pe baza legii finantate) ;
VI. delicte, contraventii si sanctiuni ;
VII. dispozitii tranzitorii si finale (ce se ntmpla pna ncepe sa se
aplice Legea n diverse cazuri, modificarile si abrogarile unor articole
sau legi existente).

De cte feluri sunt ?

II. LEGI ORGANICE Legile care reglementeaza domeniile
fundamentale: proprietatea, apararea, drepturile fundamentale,
alegerile. (Legile de urbanism sunt LEGI ORGANICE, avnd
tangenta cu proprietatea.)
III. LEGI ORDINARE care se refera la probleme mai mici sau cu
efecte limitate n timp (ex. Legea bugetului).

5) Codul
Este un act normativ de competenta organului legiuitor care
sistematizeaza si unifica principalele reglementari sau norme dintr-o
anumita ramura a dreptului.
Se face numai prin aprobarea Parlamentului, printr-o hatarre
speciala care cuprinde si criteriul de sistematizare (Ex. Codul civil,
Codul comercial si Codul penal).

Actele normative cu valoare temporara de lege sunt :

1) ORDONANTA GUVERNAMENTALA act normativ
tranzitoriu, emis de executiv n anumite situatii, ndrituit prin Lege ca
sa o faca si pe domeniile pe care este ndrituit : - da rezultate, - da
efecte pna n momentul cnd este discutata de Parlament, cnd este
aprobata n totalitate sau / si cu amendamente sau infirmata ;
2) DECRETUL
Al presedintelui act normativ cu valoare de lege, emis de
presedintie, n anumite situatii n care este ndrituita presedintia de
Constitutie si Legi organice.
3) HOTARAREA GUVERNULUI
Act normative mis de executiv pentru aplicarea unei LEGI
(guvernul guverneaza nu legifereaza).
4) CONSTITUTIA (mama legilor)
Actul normativ fundamental al unei tari, adoptat de un organ
legislativ special constituit Adunarea Constitutionala si care este
adoptat prin referendum, iar tot sistemul legal n tara se bazeaza pe
principiile Constitutiei.






1.6. ELEMENTE DE REPREZENTARE GRAFICA



1. Cartograma este o reprezentare grafica pe o harta a unor date
statistice sau prelucrate dupa materiale de teren, pentru a reda
prezenta, frecventa, procentul, dinamica sau directiile de difuzare a
unui fenomen sau fapt (de exemplu : densitatea populatiei pe unitati
teritorial administrative, zone de intensitate a agentilor poluanti,
etc.).
Cartograma foloseste simboluri, tente de culori sau hasuri, astfel
alese nct sa redea grafic, ct mai sugestiv, imaginea aspectelor care
se cer a fi evidentiate.
Cartograma se afirma din ce n ce mai mult ca un procedeu
modern de ilustrare grafica, stiintifica si sintetica a unor aspecte
generale sau particulare, fiind nsotite adeseori de tabele de situatie.
2. Harta este reprezentarea grafica, n plan orizontal, pe baza unei
proiectii cartografice, a unor elemente specifice (geografice,
geologice, etnologice, etc.) de pe suprafata terestra sau a unei parti a
acesteia, generalizate si micsorate conform unei anumite scari de
populatie.
Hartile geografice, n functie de scara, pot fi :
- de ansamblu (la scara mai mica de 1 :500.000),
- topografice de ansamblu (ntre 1 :500.000 si 1 :200.000) si
- topografice (la scara mai mare de 1 :200.000).

Harta de baza este reprezentarea cartografica n plan orizontal, a
teritoriului care face obiectul elaborarii unei lucrari de urbanism si
amenajare teritoriala, rezulta prin extragerea de pe o harta topografica
sau o harta de ansamblu, a acelor elemente existente ale cadrului
natural (ape, paduri, etc.) si a celor rezultate n urma activitatilor
umane (asezari, sosele, cai ferate, delimitari administrative, etc.) care
intereseaza n elaborarea unei documentatii de urbanism. In functie de
scara si de elementele de sistematizare ce urmeaza a fi reprezentate,
hartile de baza pot contine (sau nu) formele de relief, prin curbele de
nivel la o anumita echidistanta. Harta de baza se executa alb negru,
prin linii si semne conventionale.
3) Planul este reprezentarea grafica n sectiune sau proiectie
orizontala, la o anumita scara, a unui obiect, un ansamblu de obiecte, o
zona, o localitate, un teritoriu, etc.
Elementele figurate si gradul de detaliere sunt n functie de
continutul si scara planului.

Planul cadastral este planul topografic care cuprinde
constructiile, limitele de proprietate, proprietarul si natura proprietatii
tuturor parcelelor de pe un anumit teren.

Planul topografic este reprezentare grafica, n proiectie
orizontala, a unei portiuni de teren, cu tot ce se afla la suprafata
acestuia (constructii, cai de comunicatie, plantatii, ape de suprafata,
teren degradat, echipari ale teritoriului, etc.), care se ntocmeste la
scara mare (de regula de la 1 :10.000 n sus), pe baza ridicarilor
topografice sau fotogrammetrice. Intr-un plan topografic, suprafat de
teren este redata cu multe detalii si cu o mare precizie, att n ceea ce
priveste elementele planimetrice, ct si cele de nivelment.

Planul de baza este reprezentare grafica, la o anumita scara, a
situatiei existente, la data elaborarii studiului, pe suprafata de teren
considerata (cladiri, cai de comunicatii, plantatii, ape de suprafata,
etc., precum si relieful terenului figurat prin curbe de nivel).
In functie de specialitatea care foloseste planul de baza, acesta
poate cuprinde si alte elemente (de exemplu : pentru alimentarea cu
apa si canalizare planul de baza va avea pozate toate instalatiile de apa
si canal existente pe teritoriul respectiv).
Planul de baza reprezinta planul de referinta, pe care se
suprapun solutiile (propunerile) de amenajare, n scopul de a fi
raportate la existent, rezultnd demolarile necesare, corelarile ntre
constructiile, spatiile de circulatie, instalatiile si alte elemente
proiectate si cele ce se mentin pe terenul sistematizarii.
Pentru planurile de urbanism generale, zonale sau de detaliu,
planul de baza se realizeaza dupa planul topografic sau reprezinta
nsusi planul topografic (daca acesta nu este ncarcat cu amanunte
nefolositoare scopului), iar planul de baza pentru un plan de
amenajare a teritoriului poate fi o harta completata sau simplificata
dupa caz.

Planul de situatie sau de amplasament este reprezentarea
planimetrica a unei constructii, a unui ansamblu arhitectural sau
urbanistic, cuprinznd amplasamentul cladirilor proiectate n raport cu
cladirile nvecinate, cu arterele de circulatie sau alte elemente ale
sitului. Planul de situatie se coteaza si se prezinta la scara 1 :200 sau
1 :500.

Planul general sau de ansamblu este reprezentarea planimetrica
a unui ansamblu arhitectural care cuprinde amplasamentul obiectelor
componente ale ansamblului, dispuse ntr-o relatie functionala
(tehnologica) si volumetrica rationala, asigurarea legaturilor de
circulatie, a distantelor de paza contra incendiilor, a distantelor de
protectie sanitara, a agrementarilor necesare, etc. In anumite cazuri
planul de situatie tine loc si de plan general. Se reprezinta la scara
1 :500.

Planul de echipare este planul general sau de detaliu, pe care
sunt figurate elementele de echipare (caile de acces, retelele de
alimentare cu apa, de canalizare, posturile de transformare si
racordurile electrice, centrala sau punctele termice si racordurile, etc.).
Scara planului de echipare este aceeasi cu a planului general.

Planul general al orasului (de ansamblu al orasului) este planul
de baza al orasului, ntocmit, de regula, la scara 1:5000 sau 1:10000,
pe baza ridicarilor fotogrammetrice sau la scara 1:2000 sau 1:1000
(mai rar), pe baza ridicarilor topografice.

Planul de amenajare a terenului este planul care cuprinde
elementele principale de amenajare si echipare, ntr-un anumit scop al
unei suprafete de teren (exemple : planul de amenajare a unui teren
pentru irigatii, planul de amenajare a spatiilor verzi ntr-o localitate
sau cartier, a unei zone de agrement, etc.).

Planul de amenajare complexa a teritoriului este planul care
cuprinde toate elementele de amenajare si echipare complexa a unei
suprafete de teren.



II. FORMELE DE ASEZARE UMANA SI ORGANIZAREA
TERITORIULUI

2.1. LOCALITATEA RETEAUA DE
LOCALITATI



1. Localitatea (fr. localit) forma de asezare stabila a populatiei n
teritoriu, alcatuind un nucleu de viata umana, cu structuri si marimi
variabile, diferentiate n functie de :
specificul activitatilor de productie dominante ale
locuitorilor,
caracteristicile organizarii administrativ teritoriale,
numarul de locuitori,
caracterul fondului construit,
gradul de dotare social culturala si de echipare tehnico
edilitara.
Localitatile se mpart n doua mari grupe :
1. localitati urbane,
2. localitati rurale
n functie de :
specificul si de ponderea activitatii economice
dominante,
numarul de locuitori,
caracterul fondului construit,
densitatea populatiei si a locuintelor,
nivel de dotare social culturala si de echipare tehnica.
Localitatea este alcatuita dintr-o grupare de cladiri de locuit,
care, n raport cu nivelul de dezvoltare, cu preponderenta uneia din
functiuni sau cu rolul pe care localitatea l are n teritoriu, mai
cuprinde : constructii cu caracter administrativ, economic, social,
cultural si echipari tehnico edilitare, alcatuind mpreuna un organism
complex, viabil, bazat pe cooperarea partilor componente.
Dupa preponderenta uneia dintre functiuni si dupa rolul ce-l
ndeplinesc n teritoriu, localitatile pot avea specific industrial, agricol,
balneoclimateric sau turistic, portuar, administrativ, universitar, etc.

2. Reteaua de localitati cuprinde totalitatea localitatilor de pe un
teritoriu (national, judetean, zona functionala), ale caror existenta si
dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relatii desfasurate
pe multiple planuri (politico administrativ, social cultural,
economic, etc .).
Reteaua de localitati este constituita din localitati urbane si
localitati rurale, a caror existenta si ndeosebi dezvoltare n viitor este
angrenata, n mod nemijlocit, ntr-un ansamblu de relatii complexe,
desfasurate pe multiple planuri. In procesul de elaborare a planurilor
de amenajare a teritoriului si urbanistice generale, examinarea,
analizarea si prelucrarea datelor documentare privind localitatile
trebuie astfel conduse, nct sa poata fi puse n evidenta o serie de
categorii, de aspecte si probleme referitoare la :
repartitia n teritoriu a localitatilor (cu relevarea zonelor
cu densitati ridicate sau foarte scazute n asezari, zone
lipsite de orase, etc.) ;
marimea localitatilor dupa numarul de locuitori ;
gradul de dezvoltare a functiunilor economice ale
acestora (cu specificarea zonelor cu numeroase asezari
mici si foarte mici, care prezinta numeroase dificultati n
privinta posibilitatilor de mentinere a lor n perspectiva) ;
deficientele conditiilor de acces ;
grade de dotare cu unitati social culturale, comerciale si
prestari servicii ;
gradul de echipare tehnico edilitara.

Propunerile formulate n cadrul lucrarilor de organizare si
amenajare teritoriala privind dezvoltarea retelei de localitati n
perspectiva nu sunt rezultatul unei considerari izolate a fiecarei
localitati n parte, ci a cuprinderii posibilitatilor de evoluare a
localitatilor n cadrul unor sisteme de localitati, legate ntre ele printr-
un nterg ansamblu de relatii de cooperare, de servire social
culturala, de echipare tehnico edilitara, de amenajare a zonelor de
recreatie si agrement, de organizare a bazelor de aprovizionare cu
produse agroalimentare perisabile, etc. In acest fel, procesul de
dezvoltare n perspectiva a localitatilor dintr-un teritoriu, la nivel
national, al judetului sau al unei zone functionale, poate fi dirijat spre
realizarea, pe etape, a unei retele de localitati urbane si rurale
diferentiate pe categorii de marime, dupa numarul de locuitori, prin
importanta si specificul functiunilor economice si ierarhizate c arol de
coordonare si servire n teritoriu. Datorita complexului de conexiuni
polidirectionale dintre localitati, notiunea retea de localitati este
treptat nlocuita cu notiunea sistem de localitati .
Conform Art. 2 din Legea 351, Reteaua nationala de localitati
este compusa din localitati urbane si localitati rurale, ierarhizate pe
ranguri, potrivit anexelor nr. II IV, parte integranta din lege.
Potrivit legii, ierarhizarea localitatilor pe ranguri este
urmatoarea :
a. rangul 0 Capitala Romniei, municipiu de
importanta europeana ;
b. rangul I municipii de importanta nationala, cu
influenta potentiala la nivel european ;
c. rangul II municipii de importanta interjudeteana,
judeteana sau cu rol de echilibru n reteaua de
localitati ;
d. rangul III orase ;
e. rangul IV sate resedinta de comuna ;
f. rangul V sate componente ale comunelor si sate
apartinnd municipiilor si oraselor.
Trecerea localitatilor de la un rang la altul se face prin lege, la
propunerea consiliilor locale, cu consultarea populatiei prin
referendum si a institutiilor implicate, n conditiile legii, cu
respectarea principalilor indicatori cantitativi si calitativi minimali
prevazuti n anexa nr. II pentru localitati urbane si anexa nr. IV pentru
localitati rurale.
Principalii indicatori, elementele si nivelurile de dotare
prevazute de lege pentru ierarhizarea localitatilor urbane si rurale vor
sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor si taxelor.

Ierarhizarea functionala a localitatilor urbane si rurale
nseamna clasificarea localitatilor pe ranguri n functie de
importanta n retea si de rolul teritorial, asigurndu-se un sistem
de servire a populatiei eficient din punct de vedere economic si
social si o dezvoltare echilibrata a localitatilor n teritoriu.

Rangul este o expresie a importantei actuale si n perspectiva
imediata a unei localitati n cadrul retelei din punct de vedere
administrativ, politic, social, economic, cultural, etc., n raport
cu dimensiunile ariei de influenta polarizate si cu nivelul de
decizie pe care l implica n alocarea de resurse. Aceasta
importanta trebuie sa si gaseasca corespondentul si n nivelul
de modernizare.

In zonele lipsite de orase pe o raza de 25 30 km Guvernul, cu
participarea autoritatilor administratiei publice locale, va actiona n
mod prioritar pentru :
a) modernizarea unor localitati rurale cu rol de servire n
zona de influenta ;
b) declararea de noi orase, promovnd programme speciale
de coparticipare la sustinerea financiara a dezvoltarii
institutionale, necesare n vederea infiintarii acestor noi
orase.

Localitatea rurala (sat) localitatea n care :
a) majoritatea fortei de munca se afla concentrata n
agricultura, silvicultura, pescuit oferind un mod specific si
viabil de viata locuitorilor sai si care, prin politicile de
modernizare, si va pastra si n perspectiva specificul rural ;
b) majoritatea fortei de munca se afla n alte domenii
dect cele agricole, silvice, piscicole, dar care ofera n
prezent o dotare insuficienta necesara n vederea declararii
ei ca oras si care, prin politicile de echipare si modernizare,
va putea evolua spre localitati de tip urban.
Sunt localitati de rangul IV si V.

1. Catun grup de case taranesti, adunate sau risipite (razlete), care
nu constituie n sine o localitate ce apartine de o unitate teritorial
administrativa. Catunul reprezinta o parte componenta a unui sat si n
majoritatea cazurilor are o denumire, pastrata din trecutul ndepartat.
In decursul timpului, numeroase catune, prin extinderi succesive si
contopire, au generat forme de asezare omeneasca mai bine nchegate,
organizate, fapt ce a determinat includerea lor n nomenclatorul
localitatilor ca sate. Acest mod de alcatuire a satelor, nglobarea
treptata a unor catune existente, reprezinta o trasatura caracteristica n
procesul istoric de dezvoltare a asezarilor rurale din tara noastra. Cea
mai mare parte a catunelor, izolate ca teritoriu, sunt pe cale de
disparitie, numarul populatiei si al cladirilor de locuit, fiind n prezent
foarte redus.

2. Sat asezare (localitate) de tip rural, a carei populatie se ocupa
ndeosebi cu agricultura si cresterea animalelor, locuind n gospodarii
individuale. Satele au, n principiu, un nivel de dotare socio
culturala si echipare tehnico edilitara sub nivelul asezarilor urbane si
un numar relativ redus de populatie.
Formarea si evolutia satelor din Romnia au fost determinate si
influentate de o complexitate de factori istorici, geografici, economici,
politici si sociali. Sub aspect functional si spatial volumetric, satele
tarii noastre poarta amprenta unor functiuni, forme de organizare si
relatii de productie din trecut, n care dispersarea, generata de
proprietatea individuala asupra pamntului, caracteriza structura
retelei de localitati, ct si structura fiecarui sat n parte. Astfel se
explica numarul mare de sate, revenind 5,5 sate/1000 km
2
, precum si
densitatile reduse de locuitori n perimetrele construibile (n medie
circa 15 locuitori/ha). Situarea n teritoriu, forma, marimea si structura
satelor corespundea caracterelor geografice locale (sate de cmpie, de
deal sau de munte), metodelor de cultivare a solului si de crestere a
animalelor (pe tarlale si n gospodarii individuale) si n unele cazuri
(mai rar) unor necesitati de aparare.
Astfel, satele pot fi clasificate n cteva mari categorii :
a) dupa forma poligonale, areolare, tentaculare,
alungite ;
b) dupa structura adunate, rasfirate, risipite sau
nsiruite ;
c) dupa reteaua stradala cu retea de strazi geometrica
(de regula rectangulara), cu retea de strazi neregulata, cu
retea mixta (n parte geometrica, n parte neregulata) sau
sate liniare (cu un singur drum ce strabate satul).
Satele de cmpie sunt, de regula, poligonale sau areolare ; satele
de deal, n general, au forma tentaculare sau alungite, cu o structura
rasfirata sau nsiruita si o retea de strazi neordonata sau sunt liniare ;
satele specifice de munte nu au o forma definita datorita structurii lor
risipite.
In zonele de exploatari miniere sau forestiere, exista si sate de
munte cu o structura adunata, uneori chiar compacta, cu strazi ce
urmaresc formele de relief pentru a evita pantele exagerate.


2.2. LOCALITATI URBANE



1. Localitate
urbana
- localitate n care majoritatea resurselor de munca
este ocupata de activitati neagricole cu un nivel
diversificat de dotare si echipare, exercitnd o
influenta socio economica constanta si semnificativa
asupra zonei nconjuratoare.
2. Oras - unitate administrativ teritoriala de baza alcatuita
fie dintr-o singura localitate urbana, fie din mai multe
localitati, dintre care cel putin una este localitate
urbana. Ca unitate administrativ teritoriala de baza
si ca sistem social economic si geografic orasul are
doua componente :
a) componenta teritoriala intravilanul, care
reprezinta suprafata de teren ocupata sau destinata
constructiilor si amenajarilor (de locuit, social
culturale, industriale, de depozitare, de productie, de
circulatie, de recreere, de comert, etc.) si extravilanul
care reprezinta restul teritoriului administrativ al
orasului ;
b) componenta demografica socio economica, ce
consta n grupurile de populatie si activitatile
economice, sociale si politico administrative ce se
desfasoara pe teritoriul localitatii.
Dimensiunile, caracterul si functiile orasului prezinta
mari variatii, dezvoltarea sa fiind strns corelata cu
cea a teritoriului caruia i apartine.
Orasele care prezinta o nsemnatate deosebita n viata
economica, social politica si social stiintifica a
tarii sau care au conditii de dezvoltare n aceste
directii sunt declarate municipii.

Sunt localitati de rangul O, I, II si III.

In anumite cazuri, orasul poate depasi ca importanta, prin
anumite functiuni dominante, limitele teritoriului administrativ n care
se afla. Datorita rolului si functiunilor sale, orasul are un nivel
superior si de locuire, de dotare social culturala si echipare tehnico
edilitara, n comparatie cu satul.

Municipiul (lat. municipium) oras cu importante functii
economice, politico administrative si social culturale, precum si un
nivel ridicat de dezvoltare si echipare urbanistica.

Metropola (fr. metropole din gr. meter mama si polis cetate)
oras foarte mare, capitala unei tari sau oras de importanta mondiala,
sediul unor institutii sau al unor manifestari internationale majore
(politice, culturale, stiintifice, economice, etc.). in antichitate, notiunea
de metropola se acorda unui oras sau stat n raport cu coloniile sale.

Zona
metropolitana
- zona constituita prin asociere, pe baza de
parteneriat voluntar, ntre marile centre urbane
Capitala Romniei si municipiile de rangul I) si
localitatile urbane si rurale aflate n zona
imediata, la distante de pna la 30 km, ntre care
s-au dezvoltat relatii de cooperare pe multiple
planuri.
Zona de dezvoltare - perimetru delimitat n cadrul teritoriului
administrativ al unui municipiu sau n cadrul
unei zone metropolitane n care se propun unele
facilitati de natura fiscala, n scopul favorizarii
dezvoltarii economice prin atragerea de investitii
de capital strain sau autohton.
Zona de influenta - teritoriu si localitatile care nconjoara un centru
urban si care sunt influentate direct de evolutia
orasului si de relatiile de interconditionare si de
cooperare care se dezvolta pe linia activitatilor
economice, a aprovizionarii cu produse
agroalimentare, a accesului la dotarile sociale si
comerciale, a echiparii cu elemente de
infrastructura si cu amenajari pentru odihna,
recreere si turism. Dimensiunile zonei de
influenta sunt n relatie directa cu marimea si cu
functiunile centrului urban polarizator.
Sistemul urban - sistem de localitati nvecinate n care se
stabilesc relatii de cooperare economica, sociala
si culturala, de amenajare a teritoriului si de
protectie a mediului, echipare tehnico edilitara,
fiecare pastrndu-si autonomia administrativa.

In vederea dezvoltarii echilibrate a teritoriului din zona capitalei
Romniei si a municipiilor de rangul I, unitatile administrativ
teritoriale de baza din aceste zone se pot asocia ntr-un parteneriat
voluntar n scopul nfiintarii de zone metropolitane aferente spatiului
urban. Asocierea contribuie la ntarirea complementaritatilor ntre
aceste unitati si factorii de decizie interesati n dezvoltarea teritoriului.

Zonele metropolitane functioneaza ca entitati independente, fara
personalitate juridica.

Zonele metropolitane pot functiona pe un perimetru
independent de limitele unitatilor administrativ teritoriale, stabilit de
comun acord de autoritatile administratiei publice locale.

Asociatia zonei metropolitane, cu acordul consiliilor locale si cu
consultarea populatiei n conditiile legii, n a carei raza teritoriala s-a
constituit, adopta programul de dezvoltare a zonei.

In vederea optimizarii evolutiei marilor aglomerari urbane, prin
lege se pot nfiinta n cadrul acestor zone de dezvoltare. Legea va
prevede perimetrul, durata de functionare, cadrul constitutional de
administrare, precum si facilitatile acordate.





2.3. UNITATI ADMINISTRATIV
TERITORIALA


Unitati
administrativ -
teritoriale
- potrivit legii, unitatile administrativ teritoriale
sunt : comunele, orasele si judetele.
Unitatile administrativ teritoriale de baza sunt
orasele si comunele care cuprind una sau mai
multe localitati.
Teritoriu
administrativ
- suprafata delimitata prin lege pentru judete,
municipii, orase si comune. Este constituit din
suprafata agricola (teren arabil, pasuni si fnete,
vii si livezi), suprafata fondului forestier,
suprafata ocupata de constructii si amenajari de
infrastructura (cai de comunicatie, altele dect
cele apartinnd domeniului public al statului,
echipare energetica, lucrari de gospodarire a
apelor), ape si balti si suprafata aferenta
intravilanului (constructii si amenajari), delimitata
prin planurile urbanistice.

1. Unitate administrativ teritoriala este un teritoriu delimitat
printr-un act normativ, n care autoritatea asupra desfasurarii ntregii
activitati este ncredintata unui organ administrativ. Unitatile
administrativ teritoriale se prezinta ca un tot de sine statator,
alcatuind, prin gruparea lor, trepte ierarhice succesive.
In general, teritoriul unei tari include unitati administrativ
teritoriale de mai multe categorii, diferentiate prin : mediul (urban,
rural) caruia i apartine, nivelul de dezvoltare, importanta atributiilor
pe care le exercita, marimea (ca ntindere teritoriala).
In Romnia, n conformitate cu Legea nr. 2/1968 si Legea
351/2001, au fost stabilite urmatoarele categorii de unitati
administrativ teritoriale: comune, orase, municipii, considerate ca
unitati de baza, iar pe o treapta superioara de competenta judete, n
componenta carora sunt incluse unitati din toate categoriile enumerate
si municipiul Bucuresti.
Organele administrative de stat n aceste unitati sunt Consiliile
judetene, municipale, orasenesti si comunale.

2. Comuna este unitate administrativ teritoriala de baza care
cuprinde populatia rurala reunita prin comunitatea de interese si
traditii, alcatuita din unul sau mai multe sate, n functie de conditiile
economice, social culturale, geografice si demografice.
Satele n care si au sediul autoritatile publice ale comunei sunt
sate resedinta.

Organizarea de noi comune se face prin lege, la propunerea
consiliului local, n urma consultarii prin referendum local al
populatiei din unitatea administrativ teritoriala de la care se preiau
localitatile rurale si a populatiei din unitatile administrativ teritoriale
care preiau localitatile rurale n cauza, pe baza documentatiei prin care
se atesta ndeplinirea conditiilor minime legale.

Conditiile necesare pentru nfiintarea de comune sunt
urmatoarele :
- populatia minima 1500 de locuitori ;
- potential economic care sa asigure echilibrul bugetar al
comunei ;
- legaturi pe drumuri sau pe cale ferata ntre satul resedinta de
comuna si celelalte sate componente ;
- reducerea distantei dintre satul resedinta de comuna si celelalte
sate componente;
- spatii construite pentru institutii si dotari (primarie, scoala
primara si gimnaziala, dispensar uman, farmacie, post de politie,
statie-halta C.F. sau statie de transport auto).
Conditiile mentionate trebuie sa fie indeplinite si de comuna care
ramane dupa desprinderea unei comune noi.

Pentru dezvoltarea echilibrata alocalitatilor urbane si rurale,
Guvernul, cu participarea autoritatilor administratiei publice locale, va
actiona pentru sprijinirea si revitalizarea unor comune cuprinse n
anexele nr. IV si V din Legea 351, n care s-au produs scaderi
accentuate de populatie n ultimii 30 de ani.

3. Judetul este unitate administrativ teritoriala n Romnia, alcatuita
din municipii, orase si comune unitati de baza ale organizarii
administrativ teritoriale a tarii care constituie categorii de unitati
administrative.
Delomitarea judetelor s-a stabilit n functie de conditiile
geografice, economice, social politice, etnice si de legaturile
culturale si traditionale ale populatiei.

Caracteristica principala a judetului consta n faptul ca
reprezinta o unitate teritorial administrativa avnd o structura social
economica complexa, cu numeroase functiuni economico
industriale, agricole, silvice, balneo turistice, etc., dezvoltate cu
precadere pe baza resurselor materiale si umane de care dispune, cu
localitati orase si sate diferentiate din punct de vedere al profilului
social economic si al numarului de populatie.

2.4. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV
TERITORIALA A ROMANIEI


Constitutia prevede: Statul = puterea publica asupra teritoriului
statal.

Pentru a se putea exercita, teritoriul tarii este mpartit n unitati
teritorial administrative.
Limita teritoriului tarii este fixata prin Lege.

Tot prin Lege sunt fixate unitatile teritorial administrative cu :
denumiri ;
componenta ;
teritoriul lor.
Teritoriul tarii este organizat sub aspect administrativ n:
comune;
orase;
judete, iar n conditiile Legii, unele orase se pot
declara municipii.
Relatia ntre formele de asezare umana si mpartirea
administrativ teritoriala se prezinta astfel :





Forme de asezare umana
EXISTENTA LEGALA
Statut administrativ al
localitatii
Unitati
administrativ -
teritoriale
JUDET
CAPITALA TARII MUN. BUCURESTI
(SECTOR)
LOCALITATI
ORAS
MUNICIPIU RESEDINTA
DE JUDET
MUNICIPIU
ORAS
MUNICIPII

ORASE
SAT
SAT RESEDINTA DE
COMUNA
ST APARTINATOR ORAS
MUNICIPIU
SAT
COMUNA

Romnia are :
41 judete + 1 municipiul Bucuresti, cu judetul Ilfov
(desfiintat ca sector agricol) stabilit prinLegea 69/91;
13.223 sate + catune, 6 sate pe comuna n medie;
45 % - populatie rurala n sate si catune;
55 % - populatie urbana n urase si municipii.

Exista si tendinta contrara urbanizarii, ruralizarea.

DATE STATISTICE la recesamntul ianuarie 1992 :
Populatie = 22,75 milioane ;
Nr. Gospodarii populatie (si familii n statistica) = 7,32
milioane ;
Nr. Mediu persoane / familie = 3,1 :
urban < 3
rural > 3
Nr. d locuinte = 7,66 milioane aproximativ fiecare
familie are o locuinta.
Nr. cmere de locuit = 18, 78 milioane.
Dezideratul 1 om = 1 camera e departe de a fi mplinit ;
n domeniul acesta stam prost.
Femei = 52 %, Babati = 48 %.



III. ORGANIZAREA TERITORIULUI IN INTRAVILAN


3.1. LIMITA PERIMETRU CADRU



1. Limita teritoriului administrativ = linia de demarcare a
teritoriului aferent unei unitati administrative (judet, municipiu, oras,
comuna).
2. Intravilan (lat. intra n interior si fr. ville oras) = suprafata
terenului aferent functiunilor urbane : zone de locuit, zone industriale,
institutii social culturale, transporturi, depozite, spatii plantate si de
agrement, etc. Notiunea intravilan nu are o semnificatie administrativ
teritoriala n sensul Legii privind organizarea administrativa a
teritoriului Romniei, ci se foloseste n mod uzual n literatura de
specialitate pentru a desemna o suprafata de teren, n care sunt
amplasate principalele functiuni si constructii urbane. In aceasta
acceptiune, rezulta ca unele functiuni specifice oraselor, de la caz la
caz, pot fi amplasate n afara intravilanului , n extravilan , cum
sunt de exemplu : unele zone de agrement, aeroporturi, industrii cu
emanatii nocive, statii de captare a apei potabile, statii de epurare a
apelor reziduale, etc. Odata cu aparitia terenului perimetrul
construibil al orasului , care include toate zonele construibile ale
orasului, att din intravilan, ct si din extravilan, semnificatia celor doi
termeni ramne valabila.
3. Perimetrul (fr. primtre alcatuit din prefixul peri n jurul,
mprejurul si gr. metron masura)
- administrativ (ADM) = perimetrul ntregului teritoriu supus
administratiei unui municipiu, oras sau comuna (V. si teritoriu
administrativ).
- construibil (URB) = linia conventionala care delimiteaza suprafata
orasului sau satului, n interiorul careia sunt grupate toate categoriile
de constructii si instalatii : constructii de locuit si social culturale,
obiective industriale, constructii agrozootehnice, depozite, cai de
comunicatii si transporturi, gari, autogari, zone plantate pentru odihna
si agrement, obiective si amenajari sportive, piete agroalimentare si
oboaze, constructii si retele edilitare si alte constructii si amenajari
necesare asigurarii functiunilor economice si sociale ale localitatii. De
asemenea, fac parte din perimetrul construibil, terenuri aferente
categoriilor de constructii si instalatii aratate mai sus, atunci cnd
acestea depind din punct de vedere administrativ de localitatea
respectiva si se afla grupate compact, dar despartite ntre ele prin
terenuri cu folosinta agricola, formnd trupuri ale localitatii.
Perimetrul construibil se stabileste prinPlanurile urbanistice generale
ale localitatilor si se aproba odata cu aprobarea P.U.G : Pna la
aprobarea Planurilor urbanistice generale, care are n vedere si
terenurile necesare perioadei de perspectiva, perimetrul construibil
legal este cel stabilit si aprobat la ultima perimetrare. In interiorul
perimetrului construibi, toate actiunile de coordonare a activitatii de
folosire a terenului pentru constructii, instalatii si amenajari de orice
fel se fac sub ndrumarea si controlul tehnic al organelor
administrative locale, pe baza de autorizatie de constructie.
4. Cadrul antropic (gr. anthropos om) sau construit = spatiul
organizat, cu constructii destinate desfasurarii unor activitati umane;
ntr-un sens mai larg, cadru construit include si amenajari de spatii
verzi, bazine, fntni arteziene si alte elemente de mobilier urban, care
mpreuna cu cladirile contribuie la realizarea unui ansamblu urban
corespunzator cerintelor complexe de functionalitate si estetica.


3.2. FUNCTIUNI, ZONIFICARE FUNCTIONALA



1. Functiuni

Functiuni urbane sunt domenii specifice de activitati umane care se
desfasoara ntr-un oras, ntr-o anumita perioada de timp, determinnd
marimea si caracterul dezvoltarii urbanistice a acestuia. Functiunile
urbane sunt conditionate, ntr-o masura nsemnata, de asezarea lor n
teritoriu, conditiile geo climatice, resursele naturale, trasaturile
specifice ale mediului ambiant, de dezvoltarea oraselor pe parcursul
istoriei. Se subliniaza n mod deosebit importanta factorilor sociali si
economici, precum si implicatiile acestora asupra evolutiei modului de
viata a populatiei, determinnd aparitia sau disparitia unor functiuni
urbane sau transformarea continutului acestora. Printre principalele
functiuni ale oraselor contemporane se mentioneaza :
publice (administrative, nvatamnt, sanatate, cultura, sport,
loisir, etc.) ;
comerciale, prestari servicii ;
de cazare (locuire) a populatiei si functiuni complementare ;
economice ;
circulatia urbana si interurbana ;
gospodaria comunala si altele.
Diversitatea, nivelului de dezvoltare si ponderea diverselor
functiuni urbane, influenteaza direct marimea, importanta si rolul
orasului n cadrul teritoriului si al retelei de localitati.

Functiuni economice activitatile economice existente si propuse n
cadrul unui teritoriu sau al unei localitati. Cunoasterea temeinica a
functiunilor economice existente, a posibilitatilor economice de
dezvoltare a acestora prin valorificarea superioara a resurselor
materiale, cooperarea ntre diferitele activitati, constituie elemente
componente fundamentale ale urbanizarii. Elementele esentiale care
trebuie cunoscute, indiferent de marimea teritoriului studiat, sunt
legate, pe de o parte, de stabilirea resurselor solului si subsolului, a
gradului actual si a posibilitatilor de valorificare, iar pe de alta parte
de analiza modului n care este ocupata populatia n diferitele activitati
care se desfasoara n teritoriu. In raport cu structura si gradul de
dezvoltare a functiunilor economice, teritoriul poate avea : functiuni
complexe, functiuni mixte sau functiuni dominante pe un anumit profil
economic. Pe baza corelarii concluziilor rivind modul de distribuire n
teritoriu a activitatilor economice, a importantei si posibilitatilor de
dezvoltare n perspectiva, n lucrarile de urbanism se prezinta
zonificarea actuala si de perspectiva a functiunilor economice din
cadrul teritoriului considerat.
Datele si elementele de baza, aspectele caracteristice si
problemele care trebuie sa faca obiectul analizei, precum si
principalele propuneri specifice fiecarei functiuni economice n p
arte sunt :
- industria (unitati existente, profil, capacitati de productie,
numar personal muncitor, modul de asigurare a personalului muncitor,
suprafete aferente unuitatilor industriale, modul de asigurare a
unitatilor, cooperarea sau stnjeniri cu zona de locuit, propuneri de
amplificare a activitatilor industriale n unitatile existente, unitati noi,
etc.) ;
- agricultura (structura pe categorii de folosinta a fondului
funciar, unitatile de productie agricola existente, forta de munca
ocupata, principalele lucrari hidrotehnice si hidroameliorative,
productii obtinute, etc.) ;
- economia forestiera (suprafata fondului forestier, zonarea
functionala a fondului forestier, unitati principale de exploatare si
ntretinere, structura fondului forestier din punct de vedere peisagistic,
terapeutic, cinegetic, turistic, etc.) ;
-

obiective ale cadrului natural, monumente istorice, de arhitectura, de
valorificare a resurselor, gradul de dotare si echipare cu unitati de
deservire turistica, etc.).

Functiuni suburbane atributii specifice pe care le ndeplinesc
localitatile situate n imediata apropiere a unor centre urbane, generate
de relatiile de interconditionare ce se stabilesc ntre oras si teritoriul
sau nconjurator si care le imprima anumite caractere de ordin
economic si social, cum ar fi : baza de materii prime pentru unitatile
industriale din oras, baza de aprovizionare cu produse
agroalimentare perisabile a populatiei orasului, baza de cazare
pentru o parte din forta de munca ocupata n oras, baza de recreatie si
agrement pentru populatia orasului. Pe masura intensificarii ritmului
de dezvoltare a localitatilor, se amplifica si functiunile suburbane ale
acestora.

2. Zona (fr. zone din gr. zone centura)
1. (GEOGRAFIC) portiune dintr-un teritoriu, delimitata pe baza
existentei unor elemente caracteristice distinctive, a unor categorii de
fenomene, fapte sau mprejurari sociale. Delimitarea unei arii de acest
tip se bazeaza pe elemente naturale (de exemplu : zona climatica V ;
zona naturala V ; zona solara V ; zona etnografica etc.).
2. (URBANISTIC) suprafata de teren delimitata, care face parte
dintr-o localitate (oras, sat) sau dintr-un teritoriu mai larg (care poate
cuprinde si localitati) careia i se atribuie un tip de folosinta bine
determinat sau pe care se ntmpla anumite lucruri dirijate de oameni
(de exemplu : zona de productie si depozite V ; zona de locuit V ;
zona industriala V ; zona suburbana V ; zona sanitara V ; zona
cu circulatie reglementata V, etc.). Aceste tipuri de zone poarta
denumirea generala de zone functionale :
- a dotarilor publice
1. (n orase) totalitate a terenurilor ocupate cu dotari
administrative, social culturale, comerciale si de prestari
servicii de importanta nationala, oraseneasca sau de cartier,
precum si terenurile ocupate cu monumente istorice, de arta si
arhitectura si alte dotari cu caracter de unicat.
Majoritatea dotarilor din aceste categorii sunt amplasate n zona
centrala a orasului, n centrele de cartier sau pe amplasamente
izolate, n puncte caracteristice, n concordanta cu
functionalitatea si conditiile specifice ale orasului ;
2. (n sate) totalitate a terenurilor ocupate cu dotari
administrative, de educatie si nvatamnt, cultura, ocrotirea
sanatatii, comert, alimentatie publica, prestari servicii, etc., fara
deosebire de categoria de importanta si indiferent de amplasarea
lor n cadrul statului. In numeroase studii si n actele normative,
suprafetele de teren aferente dotarilor nu sunt denumite zone,
deoarece nu ocupa o suprafata compacta din teritoriul localitatii.
In aceasta situatie, terenul se foloseste n sens conventional
pentru a evidentia ponderea suprafetelor de teren ocupate sau
necesare acestei functiuni, n raport cu suprafata totala cuprinsa
n perimetrul construibil al localitatii. In cazul oraselor acest
procent este, de regula, de 5 10 %, iar n cazul satelor de 2 4
% ;
- a dotarilor comerciale si prestari servicii totalitatea terenurilor si
constructiilor avnd aceste functiuni ;
- centrala zona functionala care cuprinde ansamblurile social
culturale cele mai reprezentative piete, esplanade, bulevarde, spatii
verzi centrale, circulatii rutiere si pietonale, precum si teritoriile
aferente acestora, organizate ntr-un sistem unitar ;
- cu profil specializat zona functionala n cadrul localitatilor n care
sunt amplasate deserviri sociale cu caracter orasenesc administrative,
culturale, sanitare, de nvatamnt, de recreere si agrement, etc., si n
care ponderea o are una din acestea ;
- de locuit si functiuni complementare zona functionala
rezidentiala, cuprinznd ansambluri, cartiere cu locuinte ;
- a cailor de comunicatie fsie de teren ocupata de o cale de
comunicatie terestra (drum, cale ferata), inclusiv lucrarile conexe
(lucrari de arta si de aparare, cavaliere, lucrari pentru evacuarea apelor
superficiale, cantoane, semnalizari, etc.) ;
- de gospodarie comunala si echipari tehnico edilitare
terenurile si constructiile aferente infrastructurii.

3. Fondul construit totalitatea constructiilor existente pe un
teritoriu, cuprinznd cladiri cu diferite destinatii (locuinte, obiective
economice, dotari social culturale, etc.) precum si lucrari tehnico
edilitare de gospodarire comunala si altele.
Notiunea de fond construit se foloseste de regula pentru a
desemna valoarea sau importanta constructiilor dintr-o localitate sau o
zona delimitata precis a acestuia (cartier, complex de locuit, zona
industriala, etc.).
Solutiile de urbanizare (renovare, remodelare, amenajare,
demolare si nlocuire), dar mai ales alegerea etapei de realizare a
prevederilor din planurile urbanistice generale, zonale si de detaliu
sunt determinate, n mare masura, de valoarea fondului construit.



3.3. ZONA DOTARILOR PUBLICE



1. Dotarea publica este o functiune menita sa asigure deservirea
populatiei cu o anumita utilitate.

Dupa profilul functional, dotarile se grupeaza n urmatoarele
cateorii :

- administrativ : sediu administrativ, tribunal, institutii financiar
bancare, CEC, ADAS, posta, s.a. ;
- educatie si nvatamnt : gradinite, scoli generale, licee,
institute de nvatamnt superior ;
- cultura : cluburi, case de cultura, biblioteci, cinematografe,
teatre, Sali de concert, Sali polivalente, muzee, Sali de expozitii si
galerii de arta, s.a;
- ocrotirea sanatatii : crese, dispensare, policlinici, spitale,
sanatorii si preventorii, farmacii, statii de salvare, s.a. ;
- unitati comerciale si de alimentatie publica ; prestari servicii ;
cultura fizica si sport : terenuri de sport, stadioane, bazine de not,
patinoare, Sali de sport, poligoane de tir, popicarii, s.a;
- dotari comunale : bai publice, auto-service, depouri, garaje,
ateliere de ntretinere, s.a;
- counicatii : gara, C.F. autogara, aerogara, gara fluviala sau
maritima ;
- turism : hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, campinguri, s.a.

Totalitatea corelata a dotarilor avnd aceleasi profile functionale
se grupeaza pe retele de dotari . In functie de teritoriu luat n
considerare, retelele pot fi organizate n trepte succesive,
corespunzatoare organizarii structurale a teritoriului si localitatilor,
pornind de la teritoriu national, pna la unitatea urbanistica de baza
(complexul de locuit). Clculul necesarului de dotari se face pe baza
legislatiei si a actelor normative, n raport cu numarul de locuitori si se
adapteaza la conditiile specifice locale.

Dupa criteriile frecventei de solicitare si al razei de
accesibilitate, dotarile se mpart n urmatoarele categorii :
- dotari de folosinta zilnica sau curenta, avnd o raza de
accesibilitate maxima de 500 m, care se amplaseaza de regula n
cadrul complexelor de locuit ;
- dotari de folosinta periodica, avnd o raza de accesibilitate
maxima de 1500 m, care se amplaseaza de regula n cadrul centrelor
de cartier ;
- dotari de folosinta ocazionala saur ara, avnd uneori caracter
de unicat pentru o localitate sau o grupare de localitati.
Orice dotare cuprinde cladiri si terenuri aferente necesare
deservirii colective a populatiei si se amplaseaza n cadrul localitatilor
n conformitate cu prevederile planurilor urbanistice generale, zonale
si de detaliu. Nivelul de dotare al unei localitati reflecta continutul si
varietatea vietii sociale, precum si posibilitatile materiale ale
comunitatii, construind un indicator important al calitatii vietii.

2. Edificiu (lat. aedificium cladire) (ARHIT, URB) cladire mare,
constructie impunatoare, destinata fie pentru locuit, fie pentru diferite
functii administrative sau social culturale, ca de exemplu : sediu
administrativ, teatru, spital, scoala, etc.
Edificiu public cladire destinata unor functii cu caracter
obstesc.
3. Fondul construit - totalitate a constructiilor existente pe un
teritoriu, cuprinznd cladiri cu diferite destinatii (locuinte, obiective
economice, dotari social culturale, etc.) precum si lucrari tehnico
edilitare de gospodarie comunala si altele. Notiunea de fond construit
se foloseste de regula pentru a desemna valoarea sau importanta
constructiilor dintr-o localitate sau o zona delimitata precis a acesteia
(cartier, complex de locuit, zona industriala, etc.).
Majoritatea dotarilor publice, a edificiilor publice se amplaseaza
n zonele centrale ale localitatii, n centrele administrative, civice sau
de cartier.
4. Centrul
administrativ localitatea n care si au sediul organele
administratiei teritoriului (n localitatea n care Consiliul
comunal se numeste sat resedinta de comuna, iar municipiul
n care si are loc Consiliul judetean se numeste municipiu
resedinta de judet) ;
civic spatiu colectiv specific localitatilor mici si mijlocii,
care grupeaza n jurul unei piete publice (administrative, de
nvatamnt, culturale, comerciale, etc.) care datorita
importantei gradului de specializare, densitatii ridicate de
interactiuni reciproce si razei de deservire, influenteaza n
mod direct ntreaga localitate. In orasele mari si foarte mari,
datorita multitudinii functiunilor si amplorii institutiilor de
toate categoriile care se adreseaza att populatiei localitatii
respective, ct si populatiei dintr-un teritoriu mai larg (judet,
tara sau chiar unele activitati internationale) s-a propus
fenomenul de multiplicare a centrelor civice pe : centre
specializate (de exemplu : centru cultural, centru
administrativ, centru comercial, etc.) si centre de cartier sau
subcentre. De regula, diferitele centre ale unui oras mare
sunt legate ntre ele prin magistrale de circulatie, care
prezinta adeseori aceleasi caracteristici functionale, fiind
situate n zona centrala a orasului ;
de cartier ansamblul de dotari social culturale, unitati de
prestari servicii si institutii specifice, destinate deservirii
periodice a locatarilor unui cartier de locuinte. In sens strict
urbanistic, notiunea de centru de cartier presupune
structurarea zonei de locuit a oraselor pe principiul unitatilor
urbanistice complexe, ceea ce n cazul oraselor mijlocii si
mari (peste 50.000 locuitori) permite organizarea unui numar
de cartiere constituite din mai multe complexe de locuit. In
functie de marimea si conditiile specifice de organizare a
cartierelor, se urmareste ca centrul de cartier sa se amplaseze
n centrul de greutate al acestuia, pentru a fi accesibil
locuitorilor, fara utilizarea mijloacelor de transport n comun
(circa 15 20 minute mers pe jos). Dotarile care se
amplaseaza, de regula, n centrul de cartier sunt :
cinematografe, cluburi, biblioteci publice, unitati comerciale
si de alimentatie si altele. Realizarea centrului de cartier
contribuie ntr-o masura nsemnata la buna functionalitate a
retelei de dotari social culturale, prin descongestionarea
centrului civic al orasului, iar pe plan local permite
organizarea vietii sociale, participarea larga a locuitorilor la
activitatea cultural artistica.

5. Nucleu istoric este zona cea mai veche a oraselor contemporane,
construita pe pe parcursul istoriei. De regula, nucleul istoric al
majoritatii oraselor importante europene a fost construit n perioada
medievala, n unele cazuri pe amplasamentul orasului antic,
cuprinznd numeroase monumente istorice, de arta si arhitectura,
ziduri, bastioane de aparare, precum si o structura urbanistica
specifica acestei epoci. Preocuparea pentru punerea n valoare si
integrarea nucleului istoric n structura noua a orasului constituie un
obiectiv major al urbanismului contemporan.
6. Piata
1) n acceptiunea curenta locul public unde se desfasoara
schimbul de marfuri ;
2) spatiu liber, de utilitate publica, amenajat n interiorul
localitatii, ncadrat de fronturi organizate arhitectural sau
peisager ; constituie ca si agora sau forumul din orasele
Greciei si Romei antice, locul de desfasurare a principalelor
evenimente, manifestari politice, social culturale si
comerciale din viata colectivitatii careia i apartine. In toate
epocile istorice, piata a constituit locul de ntlnire,
aprovizionare si de cunoastere reciproca a locuitorilor, fapt
din care deriva rolul important politic, social, educativ pe
care l are, nu numai prezenta nsasi, dar si continutul
functional, structura si valoarea estetica a pietei, asupra
constiintei locuitorilor, asupra formarii sentimentului si
spiritului de unitate a comunitatii.
In raport cu functia dominanta careia i raspund, pietele se
clasifica n :
piete arhitecturale, cu functiuni estetic decorative,
pentru nfrumusetarea si mbogatirea cadrului
arhitectural al localitatii prin punerea n valoare a
unuia sau mai multor edificii sau elemente ale cadrului
natural ; exemple : Place Vendme si Trocadero la
Paris, Piazza Navona la Roma, etc. ;
piete comerciale, echipate si dotate cu amenajari
speciale necesare desfasurarii schimbului de marfuri
cu amanuntul, de exemplu Piata halelor din Ploiesti ;
n aceasta categorie se nscrie si :
piata agroalimentara care, n functie de
pozitia n oras si de marimea zonei de
deservire poate fi :
o piata centrala, cum este Piata Unirii din
Bucuresti sau
o piata de cartier, ca de exemplu Piata
Sudului n cartierul Berceni sau Piata
Alex, Moghioros n cartierul Drumul
Taberei din Bucuresti ;
piete de circulatie, pentru organizarea si rezolvarea
circulatiei la intersectii importante, capete de pod,
mari platforme de parcare, descarcarea si degajarea
circulatiei vehiculelor si pietonilor n zone
aglomerate, n apropierea unor dotari care genereaza
mari concentrari de circulatie gari, Sali
polivalente, stadioane, mari complexe comerciale,
etc. (exemple : Place Porte Maillot la Paris, Piata
Garii la Brasov, piata de la intersectia Colentina
Mosilor cu sos. Stefan cel Mare n bucuresti, s.a.) ;
piete festive, destinate defilarilor, ntrunirilor,
serbarilor si manifestarilor populare, etc. (exemple :
Piata Rosie din Moscova, Champs de Mars din
Paris) ;
piete monumentale, cu functiuni sociale si politice,
cu un ancadrament arhitectural monumental din care
se detaseaza, n general, un edificiu dominant att
prin tratarea arhitecturala, ct si prin functiunile pe
care le adaposteste ; exemple : Piata San Marco la
Venetia, Piata Senioriei la Florenta, Piata Mare a
Primariei din Bruxelle, iar la noi n tara Piata
sediului administrativ din Vaslui, s.a;
piete cu functiuni mixte sau cu functiuni multiple
foarte frecvente, datorita numeroaselor situatii n
care, n special n orasele mici si mijlocii, sunt
prezente n acelasi loc mai multe functiuni, de
exemplu : centrul municipiului Pitesti, Piata Unirii
din Focsani, etc.





3.4. ZONA DE LOCUIT SI FUNCTIUNI COMPLEMENTARE



1. Lot = suprafata de teren delimitata, cu acces la o cale de circulatie
carosabila, destinata amplasarii unei gospodarii (locuinta, anexe
gospodaresti, curte, gradina).
2. Lotizare = operatie de mpartire a unei suprafete de teren n loturi,
pentru a fi atribuite construirii de locuinte individuale, unor folosinte
agricole.
3. Incinta = suprafata de teren nconjurata de cladiri, mprejmuiri sau
amenajari. In sens urbanistic, sistemul de incinte reprezinta o
metoda de organizare a complexelor de locuit, care consta n gruparea
constructiilor n jurul unor incinte, amenajate cu spatii verzi, alei
carosabile si pietonale, jocuri pentru copii, anexe gospodaresti,
parcaje, garaje, etc. In cadrul incintelor, n afara de locuinte, se mai
pot amplasa unele dotari social culturale de folosinta zilnica sau
frecventa, cum sunt cele pentru copiii prescolari (crese, gradinite cu
program normal sau prelungit), magazine cu produse de uz curent,
ateliere de reparatii si altele. Incinta astfel amenajata constituie un
spatiu cu caracter intim, destinat exclusiv locuitorilor din imobilele
limitrofe, completnd pe plan urbanistic confortul si estetica locuintei
si contribuind la dezvoltarea relatiilor de vecinatate).
4. Imprejmuirea = constructie care nconjoara un teren pentru a-l
desparti de mprejurimi (strada, terenuri vecine, malul unei ape, etc.).
Imprejmuirile pot fi :
- definitive executate din materiale durabile (lemn, zidarie,
piatra, fier, etc.), pentru a dura un timp ndelungat sau
- provizorii executate, pe ct posibil, din materiale
reutilizabile (de exemplu : panouri prefabricate din lemn, tabla, plasa
metalica, stuf, rogojini, etc.) a caror durata de folosire este limitata, fie
prin utilizarea temporara a terenului mprejmuit (de exemplu
mprejmuirea unui santier), fie pentru motivul ca vor fi desfiintate.
Din punct de vedere al destinatiei, se deosebesc :
mprejmuiri utilitare (de exemplu mprejmuiri pentru paza) sau
-mprejmuiri ornamentale, la al caror mod de executie
predomina criteriile de ordin estetic (de exemplu mprejmuirea
gradinii unui palat),
iar din punct de vedere al amplasamentului, pot fi :
exterioare cnd delimiteaza un ntreg teritoriu cu folosinta
complexa (de exemplu o fabrica) si care pot avea parti :
o principale care limiteaza teritoriul spre o artera de
comunicatie principala, avnd de regula un caracter
ornamental si
o secundare care limiteaza teritoriul spre arterele
secundare, un teritoriu vecin etc., si au o executie mai
simpla, predominnd caracterul utilitar sau
interioare care limiteaza o zona dintr-un teritoriu mai mare,
rezervata unui anumit scop (de exemplu gospodaria de
combustibil a unei fabrici).
5. Imobil (fr. immeuble din lat. immobilis) = cladire de locuit, casa si
teren.
Locuintele sunt de mai multe tipuri :
Locuinta
1) colectiva termen impropriu folosit pentru cladirile de locuit cu
mai multe apartamente (bloc de locuinte), deoarece locuintele
(apartamentele) nu sunt colective, ci doar grupate n aceeasi
constructie ;
2) duplex locuinta individuala sau apartament ce cuprinde doua
niveluri, avnd scara interioara :
3. individuala cladire care cuprinde o singura locuinta (casa, vila).
6. Fond locativ nsumeaza totalitatea cladirilor n care se locuieste,
existente ntr-o localitate sau o portiune precizata a acesteia (cartier,
complex de locuit, strada, etc.). In mod curent, notiunea de fond
locativ nlobeaza cladiri de diferite tipuri : locuinte cu lot individual,
apartamente n cladfiri cu mai multe niveluri, camine pentru
nefamilisti, camine studentesti, internate, case pentru batrni si alte
forme de locuire. Pentru caracterizarea fondului locativ se folosesc
indicatori fizici si valorici care exprima urmatoarele aspecte
principale :
- suprafata fondului locativ ;
- numarul si marimea apartamentelor ;
- nivelul de dotare cu dependente ;
- instalatii interioare ;
- materiale de constructii ;
- vechimea, gradul de uzura, costul, etc.
Valoarea fondului locativ exprima, ntr-o masura nsemnata,
nivelul confortului urban.

7. Ansamblul
- de locuit termen generic pentru desemnarea unei grupari de cladiri
de locuit, de dotari si de amenajari specifice zonei de locuit, nedefinita
ca marime si nivel de dotare si care, n consecinta, nu corespunde
obligatoriu unei unitati urbanistice complexe. Termenul se foloseste n
mod curent pentru desemnarea acelor portiuni din zona de locuit
urbana, care desi constituie unitati bine nchegate n structura urbana,
nu se ncadreaza n categoriile unitatilor urbanistice complexe,
datorita fie marimii, fie faptului ca nu beneficiaza de dotarea completa
conform principiilor de organizare a unitatilor urbanistice complexe,
populatia respectiva fiind deservita de dotari si amenajari specifice,
situate si n afara ansamblului respectiv ;
- urbanistic gruparea de constructii, spatii libere sau plantate,
amenajari pentru circulatia vehiculelor si a pietonilor, lucrari de arta
monumentala si mobilier urban, avnd ntre ele relatii functionale,
economice si estetice pe multiple planuri, corespunzatoare unor
criterii si principii specifice functiunii dominante. Ca parte a unei
structuri urbane, ansamblul urbanistic poate fi considerat ca un tot
nchegat reprezentativ sau caracteristic pentru localitatea sau, n cazul
oraselor mari si foarte mari, pentru o anumita parte a localitatii n care
se afla. Ca exemple de ansambluri urbanistice pot fi mentionate :
ansamblul zonei centrale din Pitesti, ansamblul pietei de la intersectia
Sos. Stefan cel Mare Calea Mosilor Colentina din Bucuresti,
Parcul Tineretului din Bucuresti, etc.

8. Cartier (fr. quartier) parte a orasului avnd propria sa
fizionomie, determinata de : functiunea dominanta (cartier rezidential
sau de locuinte, cartier comercial, cartier industrial) ; felul si regimul
de constructie (cartier de vile, cartier de locuinte ieftine, cartier
insalubru) ; pozitia n cadrul orasului (cartier central sau cartier
marginal). Este alcatuit n general din unitati de vecinatate, care
mpreuna pot fi definite ca o entitate economica, sociala si de
gospodarire n cadrul orasului.
- comercial termen folosit n urbanismul pentru definirea
portiunilor de oras, a cartierelor n care sunt grupate cu
preponderenta functiunile si activitatile comerciale ; n
actuala structura a unor orase din tara noastra, se mai
mentin unele cartiere comerciale, n forma lor traditionala
originala sau restaurata, ca de exemplu : cartierul
Lipscani, Sf. Gheorghe, Curtea Veche n Bucuresti,
vechile centre istorice din Brasov, Sibiu, Bistrita Nasaud,
etc., sau ca integrari si prelucrari moderne n
ansamblurile zonelor centrale noi, ca de exemplu :
Buzau, Craiova, Iasi, Suceava, s.a, n care foste cartiere
comerciale traditionale au fost nglobate n zonele
centrale ale oraselor respective ;
- cartier de locuinte unitatea de dreapta imediat
superioara complexului de locuit n ierarhia unitatilor
urbanistice complexe. Cartierul de locuinte cuprinde, n
general, o portiune de oras, fiind alcatuit dintr-un numar
de complexe de locuit si dintr-un nucleu denumit centru
de cartier). Delimitarea cartierului de locuinte se face, de
regula, prin artere de circulatie majora, corespunzatoare
traficului de sector orasenesc sau traficului major urban,
iar marimea cartierului de locuinte se stabileste n functie
de distanta maxima de parcurs admisa din punctele cele
mai ndepartate ale complexelor de locuit componente,
pna la dotarile grupate n centrul de cartier ; aceasta
distanta se apreciaza ca durata de parcurs pietonilor la
circa 15 20 min sau ca distanta de aproximativ 1500
2000 m. Pentru a raspunde conditiilor economice si
cerintelor de ordin functional si special, marimea
cartierului de locuinte poate sa varieze, n ceea ce
priveste suprafata, ntre minimum 60 ha si maximum 150
ha, iar sub aspectul populatiei ntre 25.000 si 60.000
locuitori. Tinnd seama de limitele de marime inferioara
si superioara, recimandate pentru complexele de locuit si
cartierul de locuinte, rezulta ca acesta din urma poate
cuprinde un numar de 3 7 complexe de locuit.

9. Periferie (fr. priphrie, alcatuit din prefixul pri- n jurul,
mprejurul si gr. pherein- a duce, a purta) este partea marginala a
oraselor care s-a extins spontan si anarhic, prin depasirea limitelor
teritoriului initial sau a incintelor fortificate. Acest mod de deformare
a cartierelor periferic este specific oraselor circulare si celor extinse n
forma de stea, favorizate de reteaua de drumuri si cai ferate si a
mijloacelor de transport n comun ce converg spre oras. Un alt mod de
formare a periferiei unui oras l constituie extinderea acestuia prin
absorbtia satelor marginale orasului, care nglobate n perimetrul
urban devin cartiere periferice. Datorita caracteristicilor si calitatii mai
putin evoluate, n cele mai multe cazuri, a constructiilor si echiparilor
edilitare ale acestor cartiere, cel putin o perioada de timp, notiunea de
periferie a capatat un sens peiorativ.

10. Grupa de locuinte este parte componenta a unei unitati
urbanistice complexe, formata din cladiri de locuit si amenajari
specifice (teren de joc pentru copii, platforma gospodareasca, parcaje,
spatii de odihna, etc.). Grupa de locuinte reprezinta cea mai mica
unitate structurala a zonei de locuit ; poate fi organizata n jurul unei
strazi de importanta strict locala sau ca incinta n jurul unei curti.
Marimea unei grupe de locuit variaza ntre 800 si 1500 de locuitori,
ocupnd o suprafata de 2 4 ha, n functie de densitate. Grupa de
locuinte este, n general, lipsita de dotari, dar poate cuprinde o parte
din dotari de importanta locala si utilitate zilnica (mici unitati pentru
vnzarea pinii, laptelui, legumelor si fructelor, tutun, ziare, etc.).

11. Regimul
- de aliniere reprezinta pozitia si modul de asezare a
fronturilor cladirilor fata de alinierea strazii (limita
exterioara a trotuarului strazii) ; poate fi pe alinierea strazii
sau cu retragere de 310 m, n functie de categoria strazii,
natura, importanta si intensitatea traficului vehicular si de
pietoni, intensitatea zgomotului produs de traficul rutier,
regimul de constructie si regimul de naltime, compozitia
arhitecturala. Regimul de aliniere poate fi paralel cu axul
strazii, perpendicular sau nclinat fata de acesta.
Amplasamentul cladirilor este definit de alinierea de front,
alinierea de fund si de alinierile laterale fata de linia
trotuarului si fata de cladirile vecine, n functie de conditiile
de relief, de orientare, nsorire, ventilatie si de protectie
mpotriva factorilor de poluare.
- de constructie este un ansamblu de prevederi, stabilite prin
proiecte sau prin acte normative, care reglementeaza
asezarea cladirilor fata de alinierea strailor, modul de
grupare a acestora si regimul lor de naltime. Aceste conditii
sunt exprimate prin regimul de aliniere si regimul de
naltime a constructiilor, care, mpreuna cu modul de
grupare a acestora, definesc regimul de constructie.

In raport cu modul de grupare a cladirilor se deosebesc :

- regim deschis (sau izolat), n care fiecare cladire este
separata de cele vecine prin intervalle a caror marime este
fixata prin considerente de igiena (nsorire, ventilare, etc.),
de paza contra incendiilor, de asigurarea intimitatii, etc. ;
- regim grupat, n care cladirile sunt alipite cte doua sau
mai multe si separate de grupele vecine prin intervale;
- regim nchis, n care toate cladirile din lungul unei strazi
sau al unei portiuni de strada sunt alipite unele de altele.

In cazul cladirilor de locuit situate pe un teren mpartit n loturi,
specific zonelor cu regim parter sau parter si un etaj, regimul de
constructie poate fi :

- izolat cu cladiri individuale separate de cele vecine prin
intervalle a caror marime este determinata de latimea
lotului, de pozitia si dimensiunile cladirilor, de necesitatea
accesului n curte, etc. ;
- cuplat n care cladirile sunt alipite cte doua si separate
de grupele vecine prin intervale a caror marime este dictata
de aceleasi considerente ca la regimul izolat;
- nsiruit n care mai multe cladiri formeaza un sir de 3
10 sau chiar mai multe unitati alipite, cu acces la fiecare
unitate de locuit pe ambele laturi libere ;
- tip covor n care cladirile de locuit ocupa perimetral lotul,
care de regula este patrat, fiind alipite pe trei laturi (cu
exceptia celor marginale) si alcatuind o grupare compacta,
n fiecare unitate de locuit este totusi independenta fata de
celelalte. Regimul de constructie se stabileste prin schitele
si detaliile de sistematizare.

Regimul de naltime
1. ansamblul conditiilor prin care se stabilesc numarul
minim, maxim sau mediu de niveluri al cladirilor, n raport
cu amplasamentul acestora n cadrul orasului sii fata de
vecinatati.
Regimul de naltime poate fi exprimat si n metri.
2. numarul de caturi prin care se defineste naltimea unei
cladiri sau a cladirilor care alcatuiesc un ansamblu
urbanistic arhitectural.

12. Frontul construit reprezinta modul de dispunere a constructiilor
n lungul unei artere de circulatie sau flancnd laturile unei piete
publice. In functie de modul de tratare, frontul construit poate fi :
- compact (cnd constructiile se succed fara intervalle sau cu
intervalle mici sau rare) ;
- unitar (cnd prezinta un anumit gens au stil arhitectonic,
naltimi si volume armonios mbinate) ;
- n aliniamentul strazii (cazul cladirilor de locuit cu
magazine la parter si al unor cladiri publice, administrative
si obstesti, bancare, cinematografe, etc.) sau
- retrase de la aliniamentul strazii (cazul cladirilor de locuit
cu locuinte la parter sau al unor dotari : scoli, crese si
gradinite de copii, spitale, etc.) cu spatii verzi ntre strada
si cladiri.
Caracterul si pozitia strazii sau pietii n cadrul orasului, al
cartierului sau ansamblului, justifica modul de tratare al frontului
construit.

13. Anexele gospodaresti sunt constructii definitive sau provizorii,
realizate din materiale durabile sau semidurabile situate n curtea
gospodariilor individuale si care servesc adapostirii animalelor si
pasarilor (grajduri, cotete), a utilajelor si combustibililor (magazii,
soproane), a cerealelor si furajelor (magazii, patule, hambare),
bucatarii de vara, etc. In orase, anexele gospodaresti se ntlnesc mai
rar.



3.5. ZONA DE CAI DE COMUNICATIE SI
CONSTRUCTIILE AFERENTE



1. Artera de circulatie este numele generic dat cailor de comunicatie
importante :
- artera feroviara,
- artera navigabila,
- artera rutiera.

Artera rutiera cuprinde, n functie de pozitia n reteaua stradala
majora :
- artera de centura drum public situat periferic localitatii,
pe care o nconjoara, n scopul degajarii zonelor
rezidentiale de traficul greu de tranzit si de traficul local
cu caracter industrial ;
- artera de penetratie strada n prelungirea unui drum
interurban, care asigura legatura cu zona centrala a
localitatii ;
- artera diagonala strada principala, al carei traseu
traverseaza ntreaga localitate, trecnd prin zona centrala
a acesteia si leaga, de obicei, doua penetratii importante
ale orasului ;
- artera inelara strada principala cu traseu circular sau
poligonal, n jurul zonei centrale a localitatii si care
permite, la orele de vrf ale circulatiei, o echilibrare a
traficului de pe arterele de penetratie si radiale cu care
conlucreaza ;
- artera ocolitoare drum public situat n teritoriu din afara
localitatii, care intercepteaza drumurile interurbane cu
acces n oras, fiind folosit, cu precadere de tranzitul pur,
care nu are interese n localitate (Sin. Artera de rocada) ;
- artera radiala strada al carei traseu are directia
aproximativ din zona centrala a localitatii spre periferie si
conlucreaza cu arterele inelare, n scopul unei degrevari
partiale de trafic a arterei de penetratie ;
- artera secanta strada al carei traseu traverseaza
localitatea, periferic zonei centrale si leaga, de obicei,
doua obiective importante ale orasului ;
- artera tangenta strada cu traseu periferic, tangent
localitatii, cum sunt, de regula, strazile de chei din
orasele portuare.

Dupa functia n reteaua stradala a orasului si felul circulatiei, se
deosebesc :
- artera magistrala strada de circulatie intensa si circulatie de tranzit,
care intersecteaza ntreaga localitate, este legata cu reteaua de drumuri
nationale exterioara localitatii si constituie un ax principal de
circulatie al orasului ;
- artera de legatura strada cu functie de legatura si de tranzit local,
interceptnd traficul de pe strazile colectoare din zona, care
intersecteaza sectoarele importante din oras, cuprinznd mai multe
cartiere si zone industriale ;
- artera colectoare strada cu functie de colectare, respectiv
distribuire a traficului de pe strazile principale si secundare ale unei
zone restrnse a orasului (cartier, platforma industriala, etc.) ;
- artera industriala strada cu trafic preponderent industrial, al carei
traseu deserveste mai multe platforma sau zone industriale.

2. Aliniament (fr. aligneement actiune de aliniere)
a. (URB.) linie separatoare ntre caile de circulatie rutiera sau
pietonala si constructiile sau terenurile ce le marginesc ;
b. (CIRC.) portiune rectilinie din traseul unei cai de comunicatie
terestra (drum, cale ferata).

3. Alee
1. drum cu trafic redus pentru vehicule sau pietoni, uneori
marginit cu plantatii, utilizat pentru accesul la cladiri, n
complexele de locuit sau pentru circulatie n spatii libere si
plantate. Uneori, denumeste fundatura unei strazi ;
2. fsie dintr-o artera larga cu destinatie speciala (aleea
calaretilor, a biciclistilor, etc.) pentru agrement, n spatii
plantate.

- carosabila alee prevazuta cu un sistem rutier care
sa permita si accesul autovehiculelor.
- de promenada alee folosita de pietoni pentru
plimbarea n spatii plantate, pe faleze, etc.
- pentru biciclisti alee utilizata numai pentru
circulatia biciclistilor ;
- pietonala alee cu mbracaminte usoara, folosita
numai de pietoni.

4. Acces intrare carosabila sau pietonala ntr-o incinta.

- pietonal cale de patrundere pentru pietoni, de pe
un drum public ntr-un complex de locuit sau ntr-un
ansamblu urbanistic ;
- rutier acces carosabil de pe un drum public ntr-un
complex de locuit, o zona de protectie (industriala,
agricola), un ansamblu urbanistic, etc.

5. Fundatura alee racordata cu o singura extremitate la reteaua
stradala, la extremitatea opusa trebuind sa se asigure posibilitatea de
ntoarcere a vehiculelor.

6. Intersectie loc de intretaiere ntre doua sau mai multe drumuri,
amenajat pentru nlesnirea circulatiei si a schimburilor de trafic ntre
drumuri. Intersectia poate fi la acelasi nivel sau la nivele diferite, cnd
ntretaierea drumurilor se face prin intermediul unui pasaj denivelat.
o giratorie intersectie de acelasi nivel, avnd o insula sau un
marcaj central, n jurul carora circulatia se desfasoara n acelasi
sens, invers acelor de ceasornic n cazul circulatiei pe dreapta ;
o multipla intersectie, la acelasi nivel, cu mai mult de 4 ramuri
de circulatie.

Giratie (lat. gyrare a roti, a ntrti) n anumite intersectii,
caracterizat prin rotirea n acelasi sens, n jurul unei zone centrale a
acestora. In intersectiile cu sens giratoriu, circulatia vehiculelor este
stabilita de regula, potrivit careia, vehiculele care vin din partea
dreapta au prioritate fata de cele care vin din partea stnga.
Insula (pentru dirijarea circulatiei rutiere) suprafata situata pe
partea carosabila, amenajata sau marcata special, pentru dirijarea
circulatiei, peste care este interzisa trecerea vehiculelor. Se disting :
o insule separatoare, pentru curenti de circulatie paraleli (de
acelasi sens sau de sens opus),
o insule de deviere, care conduc la convergenta sau divergenta a
doua curente de circulatie sau
o insula de giratie sub forma de platforma centrala pentru
circulatia giratorie.

7. Acostament parte componenta a platformei drumului, care
ncadreaza partea carosabila, servind la protejarea si consolidarea
acesteia, la stationarea vehiculelor, circulatia ntmplatoare a
pietonilor, depozitarea temporara a materialelor de constructii sau de
ntretinere a drumului sau la largirea ulterioara a caii.

8. Gang (germ. Gang) loc de trecere, la nivelul terenului, pentru
pietoni sau mixt (pietoni si vehicule), pe sub o constructie ; coridor
deschis, galerie, culoar.

9. Parcaj spatiu special amenajat pe suprafata carosabila a
drumurilor si strazilor sau n afara acestora, pentru parcarea
autovehiculelor (V. si indice de parcaj).

10. Garaj (fr. garage) spatiu nchis, special amenajat pentru
adapostirea autovehiculelor rutiere. Garajele pot fi individuale, pentru
populatie (amenajate la domiciliu) sau colective, amenajate cu boxe
individuale n subsolurile, demisolul sau parterul unor cladiri sau n
constructii speciale, plurietajate, cu capacitati foarte mari (peste 400
autovehicule). Acestea pot fi cu folosinta n comun, n cazul garajelor
publice sau n circuit nchis, n cazul cnd apartin n exclusivitate unor
unitati din sectorul administrativ, economic sau social cultural.

11. Marcaj rutier instalatie orizontala de dirijare a circulatiei
rutiere, alcatuita din linii, semne conventionale si inscriptii cu litere si
cifre, care prin forma sau culoare serveste n dirijarea circulatiei.
Marcajul rutier nu trebuie sa contrazica instalatia verticala de dirijare a
circulatiei. Ambele instalatii fac parte din echiparea rutiera pentru
circulatie. Marcajul rutier poate fi longitudinal (pentru reperarea
benzilor de circulatie sau delimitarea carosabilului), ori transversal
(pentru oprire, traversarea pietonilor, etc.).

12. Mobilier urban termen urbanistic de data recenta, prin care se
desemneaza elementele utilitare si decorative amplasate n cadrul
ansamblurilor urbanistice si a arterelor de circulatie, precum : obiecte
de arta monumentala, fntni, oglinzi de apa, mprejmuiri, balustrade,
scari, rampe, estrade, tribune, chioscuri, cabine telefonice, lampadare,
panouri de afisaj, firme indicatoare de circulatie, semafoare, plantatii
decorative si altele. Obiectele de mobilier urban se caracterizeaza
printr-o extrema varietate functionala, a formelor si culorilor,
contribuind ntr-o masura nsemnata la organizarea spatiala si la
crearea cadrului ambiental al ansamblurilor urbanistice.

13. Parcela termen provenit din limba italiana, reprezentnd o
constructie usoara alcatuita din doua siruri de stlpi din lemn, piatra,
caramida, beton etc. si o retea de grinzi arizontale din lemn, beton,
metal, pe care cresc plante agatatoare (trandafiri, glicine, caprifoi,
zorele, etc.), dnd aspectul unei galerii deschise si descoperite.

14. Infrastructura (fr. infrastructure) termen generic atribuit
sistemelor si retelelor tehnice si instalatiilor conexe ale acestora,
situate la sol, pe suprafata apelor sau subteran, care asigura accesul,
transportul si transmiterea de la un loc l aaltul a elementelor
componente ce intervin n desfasurarea activitatilor social
economice dintr-un teritoriu, cum ar fi : sistemul cailor de
comunicatie rutier, feroviar, naval, sistemul energetic, conducte si
canale colectoare, linii telefonice, etc.

Infrastructura caii este totalitatea lucrarilor sau a elementelor de
constructii si instalatii ale unei cai de comunicatie (rutiera, aeriana,
navala), care fac legatura ntre sol sau suprafata apei si suprastructura
propriu-zisa. In cazul circulatiei rutiere infrastructura caii este
alcatuita din lucrari de terasamente, lucrari de arta (poduri, viaducte,
pasaje, tunele, etc.), lucrari de consolidare (ziduri de sprijin, pereuri,
drenuri), etc. Infrastructura caii n cazul circulatiei aeriene si navale
cuprinde totalitatea instalatiilor si constructiilor de la sol sau de pe
suprafata apei, necesare dirijarii circulatiei, acostarii, decolarii,
aterizarii sau amerizarii navelor si aeronavelor, ct si pentru
depozitarea si ntretinerea acestora (balize, faruri, piste, cheiuri,
instalatii radiogoniometrice, hangare, etc.).

3.6. ZONA DE GOSPODARIE COMUNALA SI ECHIPARE
TEHNICO EDILITARA



1. Gospodarie comunala nsumeaza ansamblul complex de activitati
tehnico edilitare si de transport, precum si de alte activitati
economice si sociale prin care se satisfac n comun, anumite nevoi ale
populatiei si ale unitatilor economice de pe teritoriul unei localitati. In
gospodaria comunala sunt cuprinse, de regula, alimentarea cu apa
potabila si industriala, canalizarea, distribuirea energiei electrice,
termice si a gazelor naturale, iluminatul public, transportul de
persoane, marfuri si materiale pentru populatie, salubrizarea
localitatilor, administrarea bailor publice, a spalatoriilor si
curatatoriilor chimice, a strandurilor, a locurilor destinate parcarii si
pazei autovehiculelor, a cimiterelor si crematoriilor umane,
ntretinerea zonelor verzi si a plantatiilor din parcuri si gradini
publice, a gradinilor si colturilor zoologice, a strazilor, pasajelor,
podurilor si altor lucrari de arta aferente, al locurilor de joc pentru
copii, al lacurilor, cursurilor de apa si a lucrarilor hidrotehnice care
sunt n administrarea localitatilor, exploatarea grupurilor sanitare
publice, precum si prestarea altor servicii catre populatie, stabilite prin
lege.
Activitatile de gospodarie comunala se organizeaza n raport cu
cerintele dezvoltarii economice si sociale al localitatilor, de regula n
unitati subordonate consiliilor locale, iar n anumite cazuri prin unitati
subordonate ministerelor sau altor organe centrale. Unitatile care
desfasoara activitati de gospodarie comunala se organizeaza ca unitati
teritoriale, pe principiul gestiunii economice sau ca unitati finantate de
la bugetul local ori autofinantate. Unitatile se profileaza fie pe o
activitate (de exemplu transport de persoane si marfuri), fie de grupe
de activitati nrudite (de exemplu alimentari cu apa, bai publice,
stranduri, lacuri de agrement). In localitatile cu volum redus de
activitati de gospodarie comunala se organizeaza unitati mixte de
gospodarie comunala si gospodarie locativa.

2. Retelele edilitare sunt ansamblurile de conducte, cabluri, canale,
etc., de interes public, care sunt destinate sa asigure locuitorilor unui
centru populat conditii corespunzatoare de igiena si de confort n
locuinte si n afara acestora. Retelele edilitare se amplaseaza, cu rare
exceptii, pe spatiile publice, fie sub nivelul terenului (ca de exemplu :
retele de distributie a apei potabile si industriale, de distributie a
gazelor naturale, de colectare a apelor uzate menajere, de termoficare,
magistrale de telecomunicatii, etc.), fie la nivelul acestuia (ca de
exemplu retelele de canale pentru evacuarea apelor pluviale n unele
localitati de munte), fie deasupra solului, pe stlpi (de exemplu :
retelele de iliminat public, de radioficare, etc.).
Att ntre retelele edilitare, ct si ntre acestea si alte instalatii
de pe spatiile publice sau constructiile din zona, trebuie asigurate
anumite distante, stabilite prin acte normative, n functie de specificul
fiecarei retele (de exemplu daca este sau nu purtatoare de apa), de
natura terenului (de exemplu cazul terenurilor sensibile la umezire), de
clima (respectarea adncimii de nghet), de anumite caracteristici
functionale (de exemplu tensiunea la care se afla retelele pentru
transportul energiei electrice), etc.
In unele situatii, anumite categorii de retele se amplaseaza n
spatii subterane vizitabile, folosite n comun (galerie edilitara).
Pozitia exacta a retelelor n plan vertical si n plan orizontal se
materializeaza cu ajutorul marcilor (V. marcarea retelelor) si a
reperelor. Gradul de echipare cu retele edilitare a unei localitati se
exprima, de regula, prin raportarea lungimii strazilor dotate cu retea la
lungimea totala a strazilor din localitatea respectiva (V. si echiparea
edilitara).

Retea
de canalizare parte din sistemul de canalizare, alcatuit din
canale (colectoare, de serviciu) si constructii accesorii, cu ajutorul
carora apele de canalizare sunt colectate si transportate n afara
suprafetei unei folosinte. De regula, reteaua de canalizare se
amplaseaza n axul strazilor, pentru a se putea colecta, n conditii
hidraulice egale, apele de la imobilele de pe ambele parti ale strazilor,
la adncimi care sa permita, ct e cazul, si primirea apelor uzate
provenite de la subsolurile imobilelor. Canalele deschise pot fi cu
taluzuri nierbate, cu pereuri din piatra, din dale de beton, din zdarie
de caramida. Constructiile anexa din lungul unei retele de canalizare
sunt : caminele de vizitare (folosite la curatirea periodica a depunerilor
din interiorul retelei), camerele de intersectie, gurile de scurgere,
deversoarele si gurile de descarcare n emisar. In anumite cazuri se
mai folosesc guri de zapada, camine de spalare si camere de rupere de
panta. In functie de conditiile de teren, de forma teritoriului canalizat
si de pozitia emisarului, se pot folosi diferite scheme de retea,
principalele tipuri fiind schemele : perpendiculara directa,
perpendiculara indirecta, paralela si ramificata.
de distributie apa parte din sistemul de alimentare cu apa
alcatuit din conducte (principale si de serviciu), armaturi si constructii
accesorii, prin care apa este distribuita la toate folosintele, n cantitatea
si la presiunea ceruta de acestea. Proiectarea unei retele de distributie
se face tinnd seama de planul urbanistic general al localitatii
respective, cu indicarea tramei stradale, diferitele zone caracteristice
(de locuinte, industriale, centre civice, etc.), relieful terenului,
rezultatele studiilor geotehnice, planul coordonator al celorlalte retele
subterane.
Pentru alimentarea cu apa a unei localitati se prevede, de regula,
o singura retea de distributie, prevederea altor retele (pentru apa
industriala, combaterea incendiilor, stropitul spatiilor verzi, etc.) fiind
admisa numai n baza unor calcule tehnico economice. Dupa
configuratia n plan, o retea de distributie poate fi realizata n sistem
inelar, n sistem ramificat sau mixt. Amplasarea n plan a unei retele
de distributie se face tinnd seama de folosirea optima a terenului
(pentru asigurarea presiunii de serviciu), de obtinerea unor trasee ct
mai scurte pna la folosintele mai mari consumatoare de apa, de
realizarea unor inele nchise, care sa poata asigura alimentarea fiecarui
punct al retelei din doua directii. Pe lnga arterele si conductele de
serviciu, o retea de distributie are n componenta sa diferite armaturi
(vane de linie, de ramificatie, de golire), ventilele de aerisire, cizmele
de strada, guri de apa, fntni cu jet pentru bau tapa.
de distributie a gazului ansamblul conductelor si accesoriilor
situate n aval de statia de reglare de sector pna la robinetele de
bransament al consumatorilor de gaz, prin care se transporta gazul la
toti consumatorii dintr-un sector, zona industriala, cartier, ansamblul
de locuinte, etc.
de transport al gazului ansamblul conductelor prin care se
transporta gazul de la locul de captare la zonele de consum, aferente
sistemului de transport existent la un moment dat pe un teritoriu. Pe o
retea de transport al gazului se afla o serie de statii de comprimare a
gazului pentru asigurarea presiunii de transport la mare distanta, statii
de odorizare, statii de predare a gazului pentru localitati sau mari
consumatori.
de transport n comun totalitatea liniilor de transport n
comun dintr-o localitate sau dintr-un teritoriu.

3. Iluminat propagare a luminii provenita din sursa naturala sau
dintr-o sursa artificiala, necesara desfasurarii activitatilor umane.
public folosit pentru iliminarea strazilor, a pietelor publice, a
parcurilor si a altor spatii libere de utilitate publica. Iluminatul public
dateaza din sec. al XVII-lea, cnd intersectiile principalelor strazi din
Paris au fost iluminate prin felinare cu ulei.
Bucurestiul a fost printre primele orase din lume iluminate cu
petrol (1861), iar Timisoara a fost primul oras din Europa iluminat cu
lampi electrice (1895). Iluminatul public prin luminiscenta a fost
folosit prima data n anul 1938, pentru iluminarea oraselor San
Francisco si New York.

4. Marcarea retelelor reprezinta punerea n evidenta a retlelor
subterane, n diferite puncte caracteristice, pe verticala, la suprafata
terenului. Marcarea retelelor poate rezulta din piesele de suprafata
specifice fiecarei retele (capace, rasuflatori, etc.) sau se realizeaza prin
plantarea n teren a unor borne, tinte, etc., denumite genetic marci.
Marcarea retelelor de aliniament se face la fiecare intersectie de strada
si la interval de cel mult 100 m pe strazi si 30 m n afara strazilor.
Pentru cablurile de telecomunicatii instalate direct n sapatura, pe
spatii n afara strazilor, intervalul dintre marci este de cel mult 300 m.
In cazul cablurilor electrice de distributie cu tensiune de cel mult 0,4
kV si al cablurilor de telecomunicatii, se poate renunta la marcarea
lor, daca acestea sunt instalate direct n sapatura si organizate pe
fascicule cu traseu ordonat si reperabil. Marcarea retelelor constituie o
sarcina a organizatiei care administreaza retelele respective. Cablurile
cu destinatie specifica nu se marcheaza public, ci codificat, n
conformitate cu reglementarile proprii unitatilor care le administreaza
si care trebuie sa dispuna de o evidenta proprie clara si operativa. De
asemenea, nu se marcheaza bransamentele la abonatii, al caror traseu
n teritoriul public este mai scurt de 20 m.

5. Instalatie ansamblul de constructii, masini, aparate, mecanisme,
instrumente, conducte si conductoare, precum si accesorii, montate n
scopul satisfacerii unor necesitati economice sau sociale.
Instalatiile pot fi :
de gaze denumirea corecta fiind instalatie de utilizare a
gazului, reprezinta ansamblul de conducte, armaturi, aparate si
accesorii, montate la consumator, n aval de robinetul de iesire din
statia de reglare masurare sau postuld e reglare de la capatul
bransamentului, inclusiv focarele si cosurile de evacuare a gazelor de
ardere.
Este alcatuita din instalatia de gaze exterioara partea
instalatiei de utilizare, care se gaseste n exteriorul cladirii, ntre
robinetul de bransament, respectiv ntre robinetul de iesire din statia
de reglare masurare si robinetul de incendiu, montat la intrarea
instalatiilor n cladiri si din instalatia de gaze interioara partea
instalatiei de utilizare, care se gaseste n interiorul cladirii, ntre
robinetul de incendiu si aparatele de utilizare, incluznd si cosurile de
evacuare a gazelor de ardere, focarele, precum si aparatura de masura
si control.
de ncalzire instalatie pentru obtinerea caldurii din alte forme
de energie si utilizarea ei n scopul ncalzirii cladirilor. In general, o
instalatie de ncalzire se compune dintr-o sursa de producere a
caldurii, o instalatie de transport a agentului termic si o instalatie de
distributie si cedare a caldurii. Sursa poate fi centrala termica sau o
centrala electrica de termoficare (CET). Centrala termica utilizeaza
combustibilul solid, lichid sau gazos pentru producerea caldurii, iar
punctul termic este o instalatie de transfer al caldurii aduse de apa
fierbinte de la centrala electrica de termoficare (CET) la agentul
termic din reteaua secundara. Reteauau de transport este compusa din
conducte, aparate de masura si control si pompele cu ajutorul carora se
vehiculeaza agentul termic. Instalatia de distributie si cedare a caldurii
(radiatoare, convector radiatoare, aeroterme, etc.).
de semnalizare rutiera ansamblul de lucrari sau anexe ale
drumului, care prin forma, culoare sau mod de executie ori de
amplasare, serveste la dirijarea sau canalizarea circulatiei rutiere. Pot
fi instalatii de semnalizare verticale, amplasate deasupra partii
carosabile si instalatii de semnalizare orizontale, amplasate la nivelul
partii carosabile. Instalatiile de semnalizare rutiera fac parte din
echipamentul rutier pentru circulatie.
electrica ansamblul de conducte electrice, aparate si
dispozitive care servesc la producerea, transportul, distributia si
utilizarea energiei electrice sau pentru semnalizari, comenzi,
telecomunicatii, iliminat. Dupa scop, instalatia electrica poate fi de
urmatoarele categorii : de producere a energiei electrice, constituind
echipamentul electric al centralelor electrice si al statiilor electrice
aferente, de transport al energiei electrice, constnd din linii electrice
si statii de transformare, de distributie a energiei electrice, constnd
din retele electrice si statii de transformare si instalatie electrica la
consumator, pentru alimentarea receptoarelor electrice, care permit
utilizarea energiei electrice. Dupa utilizare, se deosebesc : instalatie
electrica de forta, n general pentru alimentarea agregatelor si
masinilor care transforma energia electrica n energie mecanica sau
termica (masini unelte, tramvaie, cuptoare electrice, etc.) si
instalatie electrica de iluminat, care serveste la transformarea energiei
electrice n energie luminoasa.




6. Echipament
edilitar totalitatea constructiilor, amenajarilor si instalatiilor
de gospodarie comunala : alimentare cu apa, canalizare, salubritate,
alimentare cu energie electrica si termica, telecomunicatii, elemente
de circulatie (strazi, piete, parcaje, cale ferata, etc.), spatii verzi,
transport n comun, paza contra incendiilor, etc. Echipamentul edilitar
difera n functie de categoria (urbana sau rurala), marimea sau
importanta localitatii ;
electric ansamblu constituit din conductori, aparate,
dispozitive, care ndeplinesc o anumita functie n procesul de
producere si furnizare a energiei electrice, asigurndu-se n mod
special folosirea acesteia la parametrii solicitati si n deplina
siguranta ;
energetic ansamblu de agregate si instalatii prin care se
asigura producerea, transportul si distributia energiei electrice. n
echipamentul energetic sunt cuprinse : agregatul cazanului cu toate
instalatiile sale pentru producerea aburului, agregatul turbina
generator, reactorul nuclear, turbina hidraulica, transformatoarele
electrice de putere, tec.

7. Echipare :
edilitara nzestrarea unei localitati, a unei unitati urbanistice
(cartier, ansamblu de locuinte, zona industriala, etc.) cu constructii,
amenajari si instalatii necesare desfasurarii unor activitati edilitare de
interes comun, destinate sa asigure locuitorilor sau personalului
conditii de igiena si confort corespunzatoare, att n locuinte, ct si n
afara acestora (de exemplu : instalatii de alimentare cu apa si
canalizare n sistem centralizat, transport n comun de persoane, etc.).
Nivelul de echipare edilitara determina gradul de confort al localitatii
sau al unitatii urbanistice respective ;
rutiera pentru circulatie ansamblul de dotari tehnice care se
prevad pe caile rutiere, n scopul sigurantei si fluentei circulatiei,
constnd n principal din : indicatoare de circulatie, marcaje rutiere,
semnalizari luminoase simple sau complexe ;
tehnica a teritoriului totalitatea lucrarilor si instalatiilor
existente, n curs de executie si propuse n perspectiva, dintr-un
teritoriu, n afara perimetrelor construibile ale localitatilor, fiind
necesare pentru gospodaria complexa a apelor, organizarea cailor de
comunicatie si transport, asigurarea alimentarii cu energie electrica si
gaze, termoficarii si telecomunicatiilor, n vederea deservirii
corespunzatoare a activitatilor economice a retelei de localitati si a
populatiei. Echiparea tehnica a teritoriului reprezinta, prin amploarea
lucrarilor si modul n care este conceputa, un factor motor al
organizarii complexe si a dezvoltarii unui teritoriu.


V ORGANIZAREA TERITORIULUI N EXTRAVILAN

4.1. FOLOSIREA TERITORIULUI, FONDUL
FUNCIAR, TERENUL



1. Folosinta a teritoriului este o forma a utilizarii unui teritoriu dat,
n functie de conditiile specifice si de posibilitatile de punere n
valoare, ct mai eficienta, a acestora. Examinarea teritoriului sub
aspectul diferitelor categorii de folosinta constituie una din caile
utilizate n elaborarea studiilor de urbanism si amenajare a teritoriului,
oferind elemente de fundamentare a propunerilor de organizare si
dezvoltare a teritoriului si localitatilor.

Folosinta teritoriului poate fi considerata din variate puncte de
vedere :
- pe principale categorii de folosinta (teren
agricol, fond funciar, ape, teren ocupat de
constructii sau alte destinatii) ;
- n cadrul terenului agricol (arabil, pasuni, vii,
livezi) ;
- evidentierea suprafetelor amenajate pentru
irigatii, etc.

La nivel de unitate administrativ teritoriala, folosinta
teritoriului (mai corect a terenului) este redata sub forma
bilantului teritorial care reflecta modul de repartizare si
organizare a diferitelor activitati.

2. Fondul funciar este constituit din totalitatea suprafetelor de
terenuri (inclusiv terenurile acoperite de ape) aflate la limita unei
unitati administrativ teritoriale (tara, judet, oras, comuna) sau
apartinnd unei unitati agricole, consiliu local, proprietate particulara,
etc. Dupa destinatia terenurilor, fondul funciar se mparte n categorii
de folosinta, dintre care principalele sunt : arabil, pasuni, fnete, vii si
pepiniere viticole, livezi si pepiniere pomicole, suprafata fondului
forestier, ape, balti, curti si cladiri si alte suprafete.

3. Teren (fr. terrain din lat. terrenum de la terra pamnt) este
definit ca :
ntindere de pamnt delimitata ;
solul dintr-o portiune a scoartei terestre (privit din punct de
vedere geografic, geologic, pedologic, etc.) ;
loc delimitat pe care se desfasoara antrenamente, competitii sau
demonstratii sportive, amenajat n consecinta.

Ogor (slav. ugar) este definit ca :
teren arat n vederea cultivarii plantelor agricole ;
teren arabil lasat nelucrat si necultivat, folosit ca pasune timp de
un an, n scopul de a obtine, n anii urmatori, recolte mai
bogate ;
prin extensie orice teren arabil, sarat sau nearat ; tarina.

Terenul agricol nsumeaza totalitatea suprafetelor de teren
destinate productiei agricole.

Dupa categoriile de folosinta, terenurile agricole sunt :

1) arabile parte a terenului agricol, n totalitate mecanizabil, pe
care se executa lucrari de aratura (de vara sau de toamna) si pe
care se realizeaza plante cultivate : cereale, leguminoase, plante
tehnice si industriale (n tara noastra, terenul arabil reprezinta
circa 65,6 % din terenul agricol) ;

2) pasuni sau pajisti categorie de folosinta a terenului agricol,
reprezentnd suprafetele acoperite de vegetatia folosita pentru
hranirea animalelor prin pasunat (pe terenuri care n diverse
zone ale tarii poarta denumirea de pasune, imas, izlaz, suhat)
sau terenuri numite

3) fnete suprafata de teren nierbata de pe care se produce fnul
prin cosirea si uscarea ierbii si poate fi : fneata naturala cnd
nierbarea se face prin autonsamntare sau prin organele
vegetale ale plantelor ce le compun, fneata artificiala
realizata prin nsamntarea suprafetei de teren afectata culturilor
(n amestec sau pure) de graminee perene, leguminoase si alte
plante furajere ;

4) vii si pepiniere viticole suprafete de teren plantate cu vita de
vie ;

5) podgorie importanta ntindere de teren plantata cu vita de vi,
situata ndeosebi n zona deluroasa, a carei exploatare asigura
productia unui anumit tip de vin, de o anumita calitate aleasa,
avnd renume n acest sens, cum ar fi podgoriile : Cotnari,
Murflatar, Dealu Mare, Panciu, Odobesti, Nicoresti, Dragasani,
Valea Calugareasca, Trnave, Minis, Segarcea, Niculitel,
Pietroasele, Alba Iulia, etc. Unele podgorii pot constitui
importante puncte de atractie turistica, prin amenajarea (n acest
scop) si integrarea lor n itinerariile turistice ;

6) livezi si pepiniere pomicole suprafete de teren plantate cu
pomi fructiferi. De regula, livada se planteaza pe terenuri care
nu sunt potrivite pentru cultura cerealelor, mai ales pe terenuri
n panta. La amplasarea livezilor se tine seama de cerintele
biologice ale speciilor pomicole, de conditiile lor de dezvoltare,
de fertilitatea solului, expunerea (nsorirea) terenului,
posibilitatile de irigare.

Terenul agricol cu o suprafata plana sau cu o panta de pna la
15, pe care se pot efectua cu usurinta lucrari agricole cu masini cu
tractiune mecanica, constituie terenul agricol mecanizabil.
n Romnia, terenul agricol reprezinta circa 63 % din
suprafata tarii.

Terenul agricol poate fi :
normal (natural) ;
amenajat (ameliorat) pe care s-au executat mbunatatiri
funciare (n cazul irigatiilor se numeste teren amenajat pentru
irigatii) ;
degradat care si-a pierdut total sau partial potentialul de
fertilitate, datorita unor procese naturale sau artificiale.

Teren forestier fond forestier nsumeaza totalitatea
suprafetelor acoperite cu paduri, terenurile n curs de regenerare si alte
terenuri care servesc nevoilor de cultura, productie sau administrare
forestiera. Fondul forestier constituie o parte a avutiei nationale. Dupa
categoriile de folosinta, fondul forestier este compus din : paduri din
care se poate recolta, paduri n care nu este indicata recoltarea,
terenuri n curs de regenerare, terenuri ocupate cu constructii si
instalatii si alte terenuri neproductive.

1. Ocol submpartirea administrativa folosita n Moldova n cursul
sec. al XVIII-lea. Ulterior, termenul a fost nlocuit cu acela de plasa
submpartire administrativa a judetelor din Tara Romneasca. n
prezent nu se mai folosesc astfel de submpartiri ale judetelor.

2. Ocolul silvic este o unitate administrativ silvica, prin care se
organizeaza si se executa lucrarile de cultura, refacere, productie si
paza a padurilor, ocrotirea si valorificarea vnatului si a pestelui din
apele de munte. Fiecare ocol silvic este organizat pe brigazi si
cantoane silvice.

3. Parchet portiune de padure dintr-o unitate de productie silvica, n
care arborii sunt destinati, n totalitate sau partial, exploatarii prin
taiere, pe perioada unui an forestier. Sistemul si durata exploatarii si
volumul materialului lemnos exploatabil n fiecare parchet sunt
stabilite prin regulamente de exploatare a fondulu forestier.

4. Padure grup mare de arbori care, alaturi de arbusti, plante
erbacee, muschi, etc., acopera o importanta suprafata de teren,
formnd, mpreuna cu animalele care cresc n padure, un biotop bine
delimitat, n care traiesc laolalta, ntr-o strnsa dependenta, diferitele
specii de plante si animale, formnd o biocenoza specifica.

Dupa natura lor, padurile pot fi :
naturale, aparute n mod spontan sau
cultivate (artificiale), create de om prin plantarea puietilor de
arbori forestieri proveniti dintr-o pepiniera.

Padurile ocupa aproximativ 30 % din suprafata totala a
uscatului, fiind diferentiate, n functie de conditiile climatice, pe
cteva tipuri principale : paduri ecuatoriale, paduri tropicale (umede,
musonice sau uscate), paduri de foioase (n partea sudica a zonei
temperate), paduri de conifere (n partea nordica a zonei temperate).
Diferentierile se produc si n functie de altitudine.
n Romnia, fondul forestier ocupa circa 27 % din suprafata
teritoriului tarii, fiind alcatuit din peste 70 de specii de arbori.
Caracteristic pentru fondul forestier din tara noastra este distributia
acestuia pe formele de relief (circa 60 % n zona de munte, circa 30 %
n zona de deal si circa 10 % la cmpie).

6. Pepiniera (fr. ppinire) teren cultivat cu material saditor
pomicol, viticol sau dendrologic, pe care se aplica diferite lucrari
specifice pentru producerea, nmultirea, altoirea si formarea
materialului, pna la plantarea lui la locul definitiv. n raport cu
destinatia pe care o are, pepiniera cuprinde diferite sectoare : scoala de
seminte, de marcote, de butasi, de altoi, etc. n cadrul organizarii
teritoriale se fac propuneri privind utilitatea asigurarii unor astfel de
amenajari, corelat cu necesitatile privind realizarea unor mpaduriri n
zone cu excesive defrisari, n scopul nfrumusetarii cadrului natural,
ndeosebi n locurile care prezinta interes turistic, n apropierea
zonelor prevazute pentru extinderea viticulturii sau pomiculturii.

Alegerea amplasamentului pentru pepiniere se face n functie de
factorii de ordin climatic, pedologic (teren plan, cu sol bogat n
substante nutritive, etc.), economic (sa fie aproape de o sursa de apa,
sa aiba drumuri de acces bune, etc.).

6. Perdea de protectie plantatie de arbori si arbusti sub forma de
fsie de latime variabila. n zonele de cmpie, perdelele de protectie se
realizeaza n scopul atenuarii unor efecte negative ale elementelor
climatice (vnturi puternice, ariditate, nzapeziri, etc.). Pe terenurile n
panta, supuse eroziunii, se planteaza de-a lungul curbelor de nivel, n
scopul de a combate eroziunea si de regularizare a scurgerilor de apa.
Realizarea unor perdele de protectie n jurul zonelor industriale nocive
contribuie la retinerea unei mari parti din noxele emanate si l
apurificarea atmosferei nconjuratoare.

7. Centura verde spatiu plantat, avnd functiuni de protectie,
realizat n jurul oraselor sau al unor obiective care trebuie sa
beneficieze de conditii speciale, de microclimat, n vederea protejarii
acestora mpotriva efectelor daunatoare ale unor puternice sau
frecvente vnturi dominante sau mpotriva unor nocivitati si factori de
poluare a aerului (praf, pulberi, gaze toxice, zgomot, lipsa sau excesul
de umiditate a aerului si solului, etc.). n raport cu conditiile specifice,
cu rolul si cu marimea spatiului plantat care o alcatuieste, centura
verde poate adaposti si alte functiuni, ca de exemplu : cea de padure
parc, plantatii productive, livezi, etc.


4.2. TERENURI ACOPERITE DE APE


Gospodarirea apelor este activitatea n cadrul economiei
nationale, care are ca obiect valorificarea resurselor de apa, apararea
mpotriva efectelor daunatoare ale apelor si protectia apelor, n
conformitate cu cerintele populatiei si ale tuturor ramurilor economiei.

Gospodarirea apelor cuprinde doua subdiviziuni disticte :
gospodarirea cantitativa si
gospodarirea calitativa a apelor.

Actiunile de conservare si protectie a resurselor de apa, crearea
de noi surse de apa, amenajarea si folosirea apelor, precum si apararea
mpotriva inundatiilor, se organizeaza si se desfasoara pe bazine
hidrografice.

1. Albie nseamna portiunea unei vai, acoperita permanent sau
temporar cu apa. n cadrul ei se deosebesc :
albia minora (matca), prin care apa curge permanent sau n cea
mai mare parte a anului si
albia majora (lunca), partea mai ridicata, acoperita de apa
numai n timpul viiturilor mari.

2. Amenajarea hidrotehnica nsumeaza ansamblul de constructi si
instalatii hidrotehnice, executate n vederea utilizarii resurselor
potentiale ale cursurilor de apa sau a prevenirii si combaterii actiunilor
daunatoare ale acestora (inundatii, eroziuni tec.). Amenajarea
hidrotehnica poate fi :
complexa, cnd sunt atinse simultan mai multe scopuri, n
raport cu interesele generale ale economiei nationale si
integrala, cnd sunt amenajate toate resursele hidraulice de pe
un ntreg teritoriu sau un bazin hidrografic.

3. Lucrarile hidrotehnice sunt lucrari prin care se utilizeaza resursele
hidraulice ale unui curs de apa sau ale unui sector al acestuia.
Dupa rolul lor, lucrarile hidrotehnice sunt :
hidroelectrice (pentru utilizarea energiei hidraulice);
hidroameliorative (pentru ameliorarea terenurilor prin irigatii,
asanari, etc.);
cai navigabile (pentru asigurarea transportului pe apa);
economico sociale (pentru alimentari cu apa potabila si
industriala) ;
piscicole si pentru
protectia mportriva viiturilor si turistice.

Derivatia este o amenajare hidrotehnica prin care se abate,
integral sau partial, debitul unui curs de apa, n diferite scopuri
(producere de forta, irigatii, alimentari cu apa, executarea unor
constructii n aval de punctul de plecare a derivatiei, etc.). Derivatia se
poate amenaja si ntre doua bazine hidrografice nvecinate, pentru
transferul unui debit de apa excedentar n bazinul deficitar alaturat.

Deversorul este partea unei constructiei hidrotehnice care
asigura scurgerea organizata, cu nivel liber, a unui anumit debit de
apa. Deversorul este alcatuit dintr-un prag sau perete de beton, zidarie
de piatra, pamnt (protejat cu placi de beton), lemn, metal sau
arocamente. n unele cazuri, deversorul se amenajeaza pentru a se
obtine ridicarea nivelului apei, n vedere derivarii spre o folosinta a
unui anumit debit sau pentru descarcarea ntr-un emisar, n timpul
ploilor cu caracter torential, a unei parti din apele dintr-o retea de
canalizare n sistem unitar, corespunzatoare unui anumit grad de
dilutie n canal, n vederea evitarii supradimensionarii retelei de
canalizare din aval de punctul de deversare.

Digul este o constructie de beton, piatra, zidarie, lemn sau
pamnt, n lungul malului unui curs de apa, al unui lac sau mari, n
scopul protejarii malului, a uscatului de actiunea apei sau care se
amplaseaza spre larg, pentru dirijarea curentului apei. n porturi, digul
este destinat sa protejeze bazinele portuare de efectele valurilor sau ale
curentilor.

Disipatorul de energie este o constructie hidrotehnica situata n
aval de un baraj, de o rupere de pant ape un canal, de un deversor sau,
n general, n aval de orice descarcator de ape, n scopul disiparii
energiei cinetice a apei deversate, pentru a mpiedica afuierea albiei n
aval de aceste lucrari, asigurnd stabilitatea lor. Un disipator trebuie sa
actioneze pe o distanta ct mai mica, sa reduca viteza apei la valori
nepericuloase si sa asigure functionarea n bune conditii a biefului
amonte.

Drenul (engl. drain a scoate, a colecta) este o conducta din
tuburi de beton, ceramica, etc., ngropata sau n sapatura n forta de
sant, umpluta cu un material filtrant (piatra sparta, fascine, etc.)
destinata sa colecteze apa de infiltratie sau sa coboare nivelul apelor
freatice.


4.3. TEREN CONSTRUIBIL, CONSTRUIT TEREN
ECHIPAT



Teren construibil, construit teren echipat reprezinta o
suprafata de teren care beneficiaza de unele lucrari de echipare
majora.

1. Drumul este o cale de comunicatie terestra sub forma unei fsii de
teren special amenajata, pentru circulatia vehiculelor, a oamenilor si a
animalelor. Fac parte integranta din drum : podurile, viaductele,
pasajele denivelate, tunelurile, constructiile de aparare si consolidare,
locurile de parcare si stationare, precum si lucrarile anexe ale
drumului. Functie de importanta, functiune si amplasare, sunt de mai
multe categorii :
drum de acces cale de legatura cu o sosea importanta
(autostrada), cu o localitate, gara, obiectiv turistic, etc. ;
drum de exploatare drum destinat satisfacerii cerintelor de
transport ale unor unitati economice. n aceasta categorie sunt
cuprinse : drumurile industriale, forestiere, petroliere, agricole,
etc. ;
drum european traseu format din tronsoane de drumuri
nationale, care fac parte din reteaua rutiera europeana ;
drum national drum public de interes republican, clasificat ca
atare prin decret ;
drum public drum destinat satisfacerii cerintelor de transport
rutier ale ntregii economii nationale si ale populatiei si care
este gospodarit de organele centrale sau locale ale administratiei
de stat ;
drum public de interes local drum public care asigura
legaturile dintre orasele, comunele si satele din curpinsul
judetului sau cu cele din judetele nvecinate. Din punct de
vedere administrativ, acestea sunt : drum judetean si drum
comunal. n cuprinsul oraselor, acest drum se numeste strada.
Drumul amenajat din afara localitatilor se numeste deseori
sosea ;
drum public de interes national drum public care asigura
legaturile dintre capitala tarii si municipiile resedinta de judet,
alte municipii sau localitati importante, precum si cu tari
nvecinate (Sin. drum national) ;
drum turistic drum solicitat cu precadere, de traficul turistic.

2. Platforma a drumului este suprafata drumului care cuprinde partea
carosabila si acostamentele.

3. Nod (lat. nodus)
rutier este un ansamblu format din intersectiile mai multor
drumuri, inclusiv legaturile dintre ele sau ntre doua sau mai
multe drumuri care se intersecteaza denivelat ;
de cale ferata (C.F.) statie de cale ferata unde se intersecteaza
cel putin trei linii principale, dotata cu instalatii feroviare
speciale de tranzit si de sortare si formare a trenurilor pe diferite
directii ;
hidrotehnic (HIDR) ansamblul de constructii hidrotehnice
executate n albia unui ru sau pe un canal, n strnsa
dependenta functionala ntre ele si destinat utilizarii apei n
diferite scopuri. Se deosebesc : noduri hidrotehnice energetice,
de transport, de regularizare, de captare de apa si complexe (de
irigatie si transport, energetic si de navigatie, ca de exemplu
nodul hidrotehnic Portile de Fier, etc.).

4. Pereu (fr. perr) mbracaminte de protectie executata din piatra
naturala sau artificiala, asezata pe un strat de nisip sau pe un filtru
invers, care acopera suprafata unui dig, a unui canal, a unui
terasament, malurile unei ape curgatoare, fata unui taluz, a unei rigole,
etc. Caracteristicile unui pereu sunt determinate de scopul urmarit, de
conditiile hidrogeologice si geotehnice, de materialele disponibile n
zona si de posibilitatile de executie.

5. . ansamblul de
operatiuni prin care se asigura transportul apei de la rezervoare, n
cantitatea, la calitatea si la presiunea ceruta de punctele de utilizare a
apei. Distributia apei se poate face :
prin gravitatie (cnd rezervoarele sunt amplasate la cote
suficient de ridicate fata de punctele de folosinta a apei, sistem
ce prezinta avantaje din punct de vedere al economiei de
energie si sigurantei n functionare) ;
prin pompare (ndeosebi n cazul localitatilor situate n zonele
de ses) sau
mixt (cnd pomparea se utilizeaza numai pentru o parte din
teritoiul alimentat cu apa). Cnd relieful localitatii alimentate cu
apa prezinta diferente de nivel prea mari, care pot conduce la
depasirea limitei de presiune admisa n reteaua de conducte,
alimentarea cu apa se face pe zone de presiune, echipate fiecare
cu o retea separata de conducte de distributie, alimentata fie din
rezervorul zonei, fie dintr-un camin de rupere a presiunii.

6. Aductiunea (lat. adductum supinul verbului aducere a conductei)
este un ansamblu de constructii si instalatii, prin care se asigura
transportul apei ntre obiectele principale ale unui sistem de
alimentare cu apa, situate n amonte de reteaua de distributie.
Aductiunea poate functiona cu nivel liber (canale nchise sau
deschise) sau sub presiune (conducte cu functionare gravitationala sau
prin pompare). Pentru transportul apei potabile se folosesc numai
canale nchise sau conducte.

7. Galeria (fr. galerie din lat. galeria) este o constructie sau parte
componenta a unei constructii, sub forma de coridor lung, putnd fi
nchisa sau deschisa, avnd diverse utilizari :
- de aductiune constructie sub forma de tunel, realizata pentru
transportul unui debit important de apa, de la punctul de priza la
punctul de folosire, n cazurile cnd prezinta avantaje economice sau
tehnice fata de conductele sau canalele supraterane. Dupa conditiile
hidraulice se deosebesc : galerii de aductiune cu nivel liber (la care
naltimea apei e mai mica dect latimea galeriei) si galerii de
aductiune sub presiune (la care apa umple n ntregime sectiunea
galeriei) ;
- de captare, de drenaj conducta subterana vizitabila, echipata cu
barbacane pentru patrunderea apei, asezata la baza unui strat acvifer,
ntr-o transee umpluta cu material filtrant si care serveste la captarea
apei subterane dintr-un strat cu grosime mica (2 3 m) si situat la o
adncime de cel mult 8 10 m sub nivelul terenului ; se folosesc
pentru debite mari de apa si sectiunea galeriei de captare poate fi
dreptunghiulara, ovala sau combinata avnd latimea de cel putin 0,7
m, iar naltimea de cel putin 1,7 m ;
- de deviere galerie care serveste la abaterea apelor dintr-un anumit
sector al unui curs de apa, n vederea executarii unui baraj sau a altei
constructii hidrotehnice pe cursul de apa respectiv ;
- edilitara constructie subterana vizitabila, destinata amplasarii mai
multor categorii de retele tehnico edilitare n acelasi spatiu. La
pozarea retelelor n galeria edilitara se recurge ndeosebi n cazul n
care retelele respective necesita controale si lucrari de ntretinere
frecvente. Pozarea retelelor n galeria edilitara conduce la un cost de
investitie mai ridicat dect n cazul pozarii independente a fiecarei
categorii de retele, n schimb prezinta unele avantaje, ca : exploatare si
ntretinere usoara si economica, operativitate n depistarea si
remedierea avariilor, posibilitatea montarii ulterioare de retele
suplimentare, etc., prelungirea cu 50 100 % a duratei de viata a
retelelor (prin protectia termica, mecanica si mpotriva coroziunii
acestora), posibilitatea adoptarii de trasee mai putin sinuoase si
bransamente mai scurte, etc. De regula, galeriile edilitare au sectiuni
dreptunghiulare (latimi ntre 2,0 si 4,3 m si naltimi ntre 2,0 si 6,5 m),
se executa din beton armat si sunt prevazute cu instalatii de iluminat si
de forta, de ventilatie si de evacuare a eventualelor ape de infiltratie
sau provenite de la avarierea conductelor, trape de acces, etc. n
galeria edilitara se amplaseaza, de regula, retelele calde (termoficare,
ncalzire, apa calda de consum), reci (apa potabila si industriala),
electrice (pna la tensiunea de 35 kV inclusiv) si de telecomunicatii.
Se admite amplasarea si a altor categorii de retele (gaze naturale,
canalizare, aer comprimat, radioficare, posta pneumatica, s.a.), n
cazul n care se iau masurile necesare de protectie pentru ca acestea sa
nu pericliteze personalul de exploatare sau siguranta n functionare a
retelelor.

8. Gura de descarcare constructie speciala, amplasata la capatul
aval al unui canal colector, la racordarea acestuia cu emisarul, n
scopul asigurarii unor conditii corespunzatoare de evacuare a apelor
transportate de colector, fara a modifica scurgerea apelor emisarului si
far aca apele mari ale acestuia sa produca eroziuni care sa degradeze
constructia. Cnd apele descarcate nu sunt epurate sau sunt numai
partial epurate, gura de descarcare trebuie sa asigure introducerea
apelor uzate n firul apei emisarului, chiar la nivelurile cele mai
scazute. Apele de ploaie, apele epurate si apele conventional curate
pot fi descarcate lnga malul emisarului. Gura de descarcare trebuie
fundata suficient de adnc si asigurata mpotriva afuierii.

9. Linie electrica de energie linie de transmitere la distanta a
energiei electromagnetice.
Dupa functia ndeplinita n retelele electrice se deosebesc :
linie electrica de transport ;
linie electrica de distributie ;
linie electrica de utilizare (pentru alimentarea directa a
consumatorilor).

Linia electrica de transport si distributie poate fi pentru curent
continuu sau alternativ, aceasta din urma putnd fi monofazata,
bifazata (rareori) si trifazata (cel mai frecvent).

Dupa tensiunea electrica se mpart n :
linie de joasa tensiune (sub 1 kV) ;
linie de medie tensiune (pna la 30 kV inclusiv) si
linie de nalta tensiune (peste 110 kV).

Dupa asezare, se deosebesc linii electrice :
subterane,
aeriene,
subfluviale,
submarine.
10. Linie de telecomunicatie linie de transmitere la distanta a unor
semnale electromagnetice de telecomunicatie.
Dupa natura comunicatiei transmise prin semnale
electromagnetice, se deosebesc :
linii telefonice,
linii telegrafice,
linii fonice,
linii de televiziune,
linii de telecomanda ;
linii de telecontrol si
linii de telesemnalizare.

Dupa felul constructiei, pot fi : linii de telecomunicatii aeriene
si subterane.
Liniile de telecomunicatii aeriene pot fi cu conductori (fire) sau
cablu, iar cele subterane n cablu pozat n : canalizatie, sapatura,
subfluvial sau submarin.

11. Halda (germ. halde reziduu) este un depozit (mai mult sau mai
putin organizat) de steril si deseuri provenite din exploatarile miniere,
de l aprepararea mecanica a carbunilor sau a minereurilor ori din
uzinele metalurgice. Volumul important si amplasarea lor uneori
necorespunzatoare pot provoca, n anumite cazuri, degradarea
peisajului si poluarea atmosferei, a solului si a apelor freatice.

12. Teren rezervat extinderilor, de rezerva este suprafata de teren
destinata extinderii unor folosinte ale terenului situat n afara
perimetrului construibil al localitatilor sau n interiorul acestuia (de
exemplu : extinderea unei cariere deschise, a unei suprafete viticole, a
zonei industriale sau a unei ntreprinderi, etc.).


































IV CONTINUTUL DOCUMENTATIILOR


1. DOCUMENTATII DE URBANISM SI
AMENAJAREA
TERITORIULUI


A. PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI

Planul de amenajare a teritoriului este un ansamblu de studii
referitoare la o suprafata de teren definita, prin care se stabilesc pe
baza analizei multicriteriale a situatiei existente obiectivele, actiunile
si masurile de adoptat pe o perioada determinata; acesta orienteaza
aplicarea unor politici la nivel national si zonal, n domeniul
organizarii spatiului din teritoriul studiat.

Pe planul de amenajare a teritoriului se urmareste optimizarea
utilizarii resurselor naturale ale solului si subsolului, a resurselor de
munca si a modului de repartitie a populatiei, n scopul asigurarii unui
echilibru permanent ntre modul de valorificare a acestora si conditiile
de protectie a mediului natural, n conceptia dezvoltarii durabile a
teritoriului si localitatilor.

A.1. PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI NATIONAL

Planul de amenajare a teritoriului national reprezinta un
ansamblu de documentatii cu caracter de sinteza care stabileste
strategii, prevederi si masuri ce determina dimensiunile, sensul si
prioritatile dezvoltarii n cadrul teritoriului Romniei, n acord cu
ansamblul cerintelor regionale si continentale.

Activitatea de elaborare a planului are un caracter continuu ;
prevederile acestuia sunt perfectibile si constituie elemente obligatorii
de tema pentru amenajarea teritoriilor componente.




Continutul si modul de prezentare

Continutul problematicii Planului de amenajare a teritoriului
national :

valorificarea resurselor naturale ale solului si subsolului ;
structura si dinamica populatiei si resurselor de munca ;
armonizarea dezvoltarii asezarilor umane ;
dezvoltarea infrastructurilor tehnico edilitare teritoriale ;
reabilitarea, protectia si valorificarea mediului natural si
construit.

Continutul de detaliu si etapele de realizare se stabilesc de catre
Departamentul pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului n
colaborare cu promotorii programelor de interes national.

Documentatia va cuprinde piese scrise si desenate cu caracter de
sinteza.

Piesele desenate uzuale utilizate n ilustrarea problematicii, sunt
urmatoarele :

harti ale Romniei la scarile 1 : 1.000.000, 1 : 750.000, 1 :
500.000, pentru ilustrarea problemelor generale ;
harti si planuri la scarile 1 : 200.000, 1 : 100.000, 1 : 50.000, 1 :
25.000, pentru detalierea unor probleme la nivel national si
zonal ;
cartograme si scheme la scari corespunzatoare pentru
ilustrarea unor aspecte care sa contribuie la fundamentarea
strategiilor, prioritatilor si modalitatilor de rezolvare a
principalelor probleme ale teritoriului national.








A.2. PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL

Planul de amenajare a teritoriului zonal se ntocmeste pentru
teritorii grupate ntr-o zona cu caracteristici comune din punct de
vedere geografic, istorice, economice sau / si de alta natura, zona care
cuprinde n ntregime sau partial teritoriul administrativ al mai multor
judete.

Planul genereaza politici teritoriale interjudetene, pe probleme
concrete de interes comun.

n Planul de amenajare a teritoriului zonal se preiau
prevederile pentru teritoriul respectiv din Planurile de amenajare a
teritoriului national.

Continutul si modul de prezentare

Continutul planului este urmatorul :

a. - cadrul natural bilantul utilizarii teritoriului ;
b. - potentialul economic ;
c. - populatia si reteaua de localitati ;
d. - infrastructura ;
e. - reabilitarea, protectia si conservarea mediului.

Piese scrise :

Memoriu de sinteza, memoriu general si anexele la memoriu
general vor respecta principalele capitole enuntate. n memoriul
general si n anexe vor fi detaliate si optiunile asupra amenajarii
zonelor studiate, n raport cu specificul acestora.

Piese desenate :

Hartile, planurile, cartogramele si schemele prevazute vor fi
ntocmite la scarile 1 : 500.000, 1 : 200.000, 1 : 100.000, 1 : 50.000, n
functie de dimensiunile teritoriului zonal. Acestea vor cuprinde, n
principal, elemente caracteristice ale situatiei existente, propuneri de
zonificare a teritoriului si de dezvoltare a functiunilor economice
specifice, elemente caracteristice ale evolutiei populatiei si retelei de
localitati, propuneri privind mbunatatirea echiparii majore a
teritoriului, reabilitarea, protectia si conservarea mediului natural si
construit.



A.3. PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI JUDETEAN
SAU AL MUNICIPIULUI BUCURESTI

Planul de amenajare a teritoriului judetean sau al municipiului
Bucuresti se ntocmeste pentru teritoriile administrative ale acestora.

Planul are rol de coordonator, de armonizare a dezvoltarii
teritoriilor unitatilor administrative componente.

Prevederile Planului de amenajare a teritoriului national sau
zonal se cuprind n Planul de amenajare a teritoriului judetean sau al
municipiului Bucuresti.

Continut si mod de prezentare

Continutul se structureaza conform urmatoarelor capitole :

a) cadrul natural (principalele trepte de relief, conditii geotehnice,
reteaua hidrografica, clima, resurse ale solului si subsolului,
terenuri degradate sau supuse unor forte naturale distructive,
bilantul utilizarii teritoriului, etc.) ;
b) potentialul economic (agricol, silvic si al activitatilor
industriale, structura suprafetei agricole si silvice si ameliorarea
structurilor, principale unitati agricole si silvice, protectia
terenurilor agricole si silvice, tipuri si capacitati existente si
dezvoltari posibile ale activitatilor industriale, servicii) ;
c) populatia si reteaua de localitati (volumul si structura
potentialului uman, resursele de munca, aspecte sociale privind
mobilitatea populatiei si ocuparea resurselor de munca,
repartitia si structura populatiei n cadrul retelei de localitati,
profilul dominant si ierarhizarea localitatilor, locuirea, servicii
publice cu rol teritorial, etc.) ;
d) reabilitarea, protectia si conservarea mediului (identificarea si
eliminarea surselor de poluare, epurarea apelor, eliminarea
deseurilor, protectia apei, aerului si solului, protectia
monumentelor, siturilor si ansamblurilor istorice si urbanistice).

Piese scrise

Memoriul de sinteza va prezenta principalele probleme
rezultate din analiza situatiei existente, optiunile si propunerile privind
amenajarea teritoriului administrativ si a localitatilor aferente si va fi
structurat pe capitolele principale din continutul enuntat.

Memoriul general va cuprinde tratarea n detaliu a problemelor
prezentate n memoriul de sinteza; acesta va fi nsotit de cartograme si
scheme, fiind finalizat printr-un program de masuri, esalonat pe etape,
n scopul realizarii propunerilor de amenajare a teritoriului judetean
sau al municipiului Bucuresti.

Piese desenate

Piesele desenate vor fi harti si planuri la scara de 1 : 200.000,
1 : 100.000 si 1 : 50.000, cartograme si scheme si vor fi elaborate n
trei stadii de analiza :

1) situatia existenta ;
2) probleme conflictuale si disfunctionalitati existente cu
determinarea prioritatilor n amenajarea teritoriului si a
localitatilor ;
3) propuneri de etapizare a realizarii obiectivelor determinate, din
domeniul amenajarii teritoriului si localitatilor.


1. Situatia existenta

Va fi ilustrata n trei planse principale nsotite de cartograme si
scheme.

Plansa 1/1 Zonificarea teritoriului si functiunile economice.

Plansa ilustreaza capitolele a , b si e si va cuprinde :

- elemente de cadru natural ;
- potentialul natural al solului si subsolului ;
- activitati de valorificare a potentialului din teritoriu si alte
activitati economice ;
- principalele centre de productie industriala si agricola,
silvice, balneoturistice ;
- zone afectate de fenomene de poluare ;
- alte zone caracteristice.

Plansa 1/2 - populatia si reteaua de localitati.

Plansa ilustreaza capitolul c si va cuprinde :

- repartitia n teritoriu a populatiei si localitatilor ;
- evolutia demografica si socio profesionala a populatiei n
ultimii 10 20 ani ;
- miscarea naturala a populatiei ;
- mobilitatea populatiei ocupate, gradul de ocupare a
resurselor de munca ;
- clasificarea localitatilor dupa repartitia populatiei, a locurilor
de munca, serviciilor publice si echiparilor ;
- gradul de dotare a localitatilor cu locuinte, servicii publice si
echipari edilitare.

Plansa 1/3 Echiparea tehnica a teritoriului.

Plansa ilustreaza capitolul d si va prezenta:

- reteaua de cai de comunicatie si transport ;
- gospodarirea complexa locala si zonala a apelor, alimentarea
cu apa si canalizarea localitatilor ;
- echiparea energetica a teritoriului si potentialul de energii
neconventionale ;
- reteaua si echipamentele de telecomunicatii.



2. Probleme si prioritati

Se vor ilustra n plansele 2/1, 2/2, 2/3 pe baza analizei situatiei
existente si pe structura descrisa n plansele 2/1, 2/2, 2/3. Numarul
planselor va putea fi amplificat n functie de complexitatea
problemelor.

3. Propuneri

n raport cu obiectivele rezultate din analiza problemelor si
prioritatilor, propunerile vor fi ilustrate n plansele 3/1, 3/2, 3/3 si se
vor referi la zonificarea teritoriului si dezvoltarea functiunilor
economice, evolutia populatiei si a retelei de localitati, echiparea
tehnica a teritoriului, iar n plansa 3/4 se vor referi la reabilitarea,
protectia si conservarea mediului natural si construit.


A4. PLAN DE AMENAJARE A TERITORULUI
INTERORASENESC SAU INTERCOMUNAL

Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau
intercomunal se ntocmeste pentru teritorii n cadrul carora exista sau
sunt preconizate cooperari n desfasurarea activitatilor economice, n
utilizarea resurselor naturale comune, cooperari tehnologice n
realizarea constructiilor si / sau amenajarilor de utilitate publica (cai
de comunicatii, institutii, servicii, gospodarie comunala, s.a.).

Teritoriul ce face obiectul studiului se evidentiaza, de regula,
prin planurile de fundamentare a teritoriului zaonal sau judetean.
Initiativa elaborarii planului poate apartine si administratiilor publice
locale ale unitatilor administrativ teritoriale de baza, ca urmare a
precizarii unor cooperari.

Prevederile Planului de amenajare a teritoriului judetean se
cuprind n Planul de amenajare a teritoriului interorasenesc sau
intercomunal.



Continut si mod de prezentare

Continutul planului va respecta structura pe capitolele a ,
b , c , d , e , precizata n Planul de amenajare a teritoriului
judetean sau a municipiului Bucuresti.

Piese scrise

Memoriul de sinteza si memoriul general vor avea aceeasi
structura cu cea din Planul de amenajare a teritoriului judetean,
evidentiindu-se motivatiile si propunerile privind cooperarea
complexa n teritoriu.

Piese desenate

Piesele desenate vor fi harti si planuri la scara 1:100.000,
1:50.000, 1:25.000, cartograme si scheme si vor fi elaborate n doua
stadii de analiza :

1+2. situatia existenta, probleme conflictuale si
disfunctionalitati, cu determinarea prioritatilor n
amenajarea teritoriului si localitatilor ;
3. propuneri si reglementari privind amenajarea
teritoriului si localitatilor.

1+2. Situatia existenta si prioritati

Vor fi ilustrate 3 planse principale, conform continutului
Planului de amenajare a teritoriului judetean :

Plansa 1 + 2/1 Zonificarea teritoriului si functiunile economice ;

Plansa 1 + 2/2 Populatia si reteaua de localitati ;

Plansa 1 + 2/3 Echiparea tehnica a teritoriului.

n cazul n care problemele de reabilitare, protectie si
conservare a mediului justifica reprezentarea pe o plansa separata, se
vor elabora plansa 1 + 2/4.

n plansa 1 + 2/1 se vor ilustra n medalion ncadrarea n reteaua
de localitati a judetului si principalele relatii cu teritoriile
administrative nvecinate, la scara 1 :100.000.

3. Propuneri si reglementari

Propunerile si reglementarile vor fi prezentate similar modului
de prezentare a situatiei existente si a prioritatilor, n planse notate cu
3/1, 3/2, 3/3 si 3/4. Plansele vor evidentia propunerile de folosire
rationala a teritoriului, modificarile de raport ntre zonele de construit
si cele cu alte functiuni, stabilind reglementari. Propunerile si
reglementarile vor putea fi comasate n mai putine planse, dupa
necesitati.

Plansele vor include un medalion la scara 1 : 200.000 sau 1 :
100.000, cuprinznd principalele relatii rezultate si conforme cu
propunerile de clasificare a localitatilor din zona, cuprinse n Planul de
amenajare a teritoriului sau al municipiului Bucuresti.

Obiectivele de utilitate publica rezultate din propuneri si
reglementari vor fi reprezentate distinct n plase : daca se considera
necesar vor fi detaliate n medalioane la scara 1 : 10.000 sau 1 : 5.000.

A5 A6 A7 PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI
MUNICIPAL, ORASENESC SAU COMUNAL

Planul de amenajare a teritoriului unitatilor administrativ
teritoriale de baza : - municipiul, orasul sau comuna prezinta cadrul
de desfasurare a actiunilor sociale si economice proprii localitatilor, ce
trebuie sa fie corelat cu obiectivele si politicile de amenajare a
teritoriului la nivel national, zonal, judetean, interorasenesc sau
intercomunal.

De regula, planul de amenajare a teritoriului unei unitati
administrativ teritoriale se elaboreaza odata cu planurile urbanistice
generale ale localitatilor cuprinse n acest teritoriu.


Continut si mod de prezentare

Continutul planului va fi corelat cu cel stabilit pentru Planul de
amenajare a teritoriului judetean sau al municipiului Bucuresti, n
cadrul urmatoarelor categorii de probleme :

a.1. potentialul natural (elemente de cadru natural, resurse ale
solului si subsolului, zone si locuri cu valoare deosebita a peisajului,
etc.) ;

a.2. destinatia generala a terenurilor de pe ntreg teritoriul
administrativ (zone pentru agricultura, silvicultura, balneoturism,
constructii, etc.) ;

a.3. natura proprietatilor (domeniul public, domeniul privat) ;

b.1. activitati economice legate de : agricultura, silvicultura,
industrie, turism si balneoturism, etc. ;

c.1. resurse umane (distributia, structura si dinamica populatiei,
volumul, structura si ocuparea resurselor de munca, aspecte sociale) ;

c.2. localitatile (rol si functiuni) ;

c.3. locurile de munca existente si necesare ;

c.4. - locuirea si functiunile complementare (ditributia si evolutia n
teritoriu) ;

c.5. servicii ublice cu rol teritorial ;

d.1. echipari tehnico edilitare;

d.2. apararea nationala;

e.1. reabilitarea, conservarea si protectia mediului natural si
construit.

Propunerile se vor baza pe analize aprofundate ale principalelor
probleme, enuntate n studii si cercetari specifice si vor fi corelate cu
obiectivele cu caracter general.

Propunerile vor evidentia, n mod deosebit, valorificarea
resurselor materiale n conditii de prezervare si mbunatatire a calitatii
mediului, delimitarea zonelor de construit si protejate.

Piese scrise

Memoriul de sinteza va cuprinde principalele probleme
rezultate din analiza situatiei existente, optiunile privind dezvoltarea
n cadrul teritoriului administrativ, prioritati si propuneri privind
amenajarea teritoriului, reglementari si competente de aplicare a
prevederilor planului.

Memoriul general va cuprinde tratarea n detaliu a categoriilor
principale de probleme ce privesc teritoriul si localitatile mentionate
n continut. Pentru fiecare categorie de probleme va fi tratata situatia
existenta, principalele probleme conflictuale, disfunctionalitati si
prioritati rezultate din analiza acesteia, precum si propuneri,
reglementari si competente de aplicare. Studiile, cercetarile si
proiectele de specialitate eaborate, care contribuie la fundamentarea
fiecarei categorii principale de probleme, pot fi prezentate ntr-un
capitol cu caracter de sinteza.

Piese desenate

Piesele desenate vor fi constituite din harti si planuri la scara
1 :25.000 sau de 1 : 10.000, cartograme si scheme si vor fi elaborate n
doua stadii de analiza :

1 + 2. situatia existenta, probleme conflictuale si
disfunctionalitati cu determinarea prioritatilor n
amenajarea teritoriului si localitatilor ;

3. propuneri si reglementari privind amenajarea teritoriului
si localitatilor.

1 + 2. Situatia existenta si prioritati

Va fi ilustrata n 3 planse potrivit continutului enuntat :

Plansa 1 + 2/1. Zonificarea teritoriului si functiunile economice (pct.
A.1, a.2, a.3, b.1, e.1).

Plansa 1 + 2/2. Populatia si localitatile (pct. C.1, c.2, c.3, c.4, c.5).

Plansa 1 + 2/3. Echiparea tehnica (pct. D.1, d.2).

n cazul n care problemele de reabilitare, protectie si
conservare a mediului justifica reprezentarea pe o plansa separata; se
va elabora plansa 1 + 2/4 (pct. e.1).

n plansa 1 + 2/1 se vor ilustra n medalion ncadrarea n reteaua
de localitati a judetului si principalele relatii cu teritoriile
administrative nvecinate, la scara 1 : 200.000 sau 1 : 100.000.

3. Propuneri si reglementari

Vor fi ilustrate n planse notate cu 3/1, 3/2, 3/3 si 3/4, similar
modului de prezentare a situatiei existente si a prioritatilor. Plansele
vor evidentia propunerile de folosire rationala a teritoriului, raportul
ntre zonele de construit si cele cu alte functiuni, stabilind
reglementari. Propunerile si reglementarile vor putea fi comasate n
mai putine planse, dupa necesitati.

Plansele vor cuprinde un medalion la scara 1 : 200.000 sau 1 :
100.000, prezentnd principalele relatii rezultate din Planul de
amenajare a teritoriului judetean sau al municipiului Bucuresti.

Obiectivele de utilitate publica rezultate din propuneri si
reglementari vor fi prezentate distinct n planse : daca se considera
necesar vor fi detaliate n medalion la scara 1 : 10.000 sau 1 : 5.000.




ANEXE

Toate categoriile de documentatii privind amenajarea
teritoriului vor fi nsotite de anexe.

Acestea vor cuprinde, n extenso sau n rezumat, studii si
cercetari fie elaborate anterior, fie solicitate prin tema de proiectare,
precum si tema. De asemenea, n anexe pot fi cuprinse, la cererea
promotorului, documentatii privind etapizarea lucrarilor specifice si
evaluari ale diverselor obiective din plan.








B. PLAN URBANISTIC GENERAL

Planul urbanistic general este documentatia care stabileste
obiectivele, actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate
existenta sau viitoare pe o perioada determinata, pe baza analizei
multicriteriale a situatiei existente ; acesta orienteaza aplicarea unor
politici n scopul amenajarii teritoriului localitatii.

Acestei documentatii i se asociaza regulamentul de urbanism al
localitatii respective.

Planurile urbanistice generale se elaboreaza de regula mpreuna
cu planul de amenajare a teritoriului administrativ al localitatii si se
coreleaza cu prevederile acestuia.

Planul urbanistic general si regulamentul de urbanism aferent,
aprobate, constituie documentatiile pe baza carora se elibereaza
certificate de urbanism si autorizarii de construire n teritoriul
localitatii respective.

Perioada de valabilitate a planului urbanistic general este de
regula 5 10 ani, cu exceptia cazurilor cnd intervin elemente
deosebite care justifica actualizarea documentatiei.

Continut si mod de prezentare

Planul urbanistic general prezinta strategia, prioritatile si
reglementarile de urbanism aplicate n utilizarea terenurilor si
constructiilor din cadrul localitatii, referitoare la urmatoarele capitole :

a) delimitarea intravilanului, respectiv a zonelor construite sau
deestinate constructiilor ;

b) - mpartirea teritoriului localitatii n zone functionale si organizarea
relatiilor dintre acestea, n functie de folosinta principala si de natura
activitatilor dominante ;

c) volumul si structura potentialului uman, resursele de munca,
aspecte sociale privind mobilitatea populatiei si ocuparea resurselor de
munca, repartitia si structura populatiei n cadrul localitatii ;

d) potentialul economic al localitatii, repartizarea activitatilor pe
ramuri si profile, posibilitati de dezvoltare ;

e) stabilirea traseelor si a datelor caracteristice ale circulatiei care
urmeaza sa se conserve, sa se modifice sau sa se creeze (tipul de
transport n comun, caile pietonale, pistele de biciclisti, pietele, etc.) ;

f) stabilirea reglementarilor specifice localitatii si a zonelor
functionale, pentru amplasarea si destinatia constructiilor, precum si a
regimului de naltime si a indicilor de control, privind mosul de
ocupare si utilizare a terenului ;

g) evidentierea formei de proprietate asupra terenurilor, fixarea
amplasamentelor rezervate obiectivelor de utilitate publica si a altor
lucrari si instalatii de interes general ;

h) - delimitarea zonelor, siturilor si obiectivelor protejate sau de pus n
valoare din motive de ordin istoric, arhitectural urbanistic, artistic
sau peisagistic si stabilirea masurilor ce se impun ;

i) delimitarea zonelor cu interdictie definitiva sau temporara de
construire ;

j) delimitarea zonelor sau subzonelor ce pot fi reabilitate prin
operatiuni care pot fi initiate sau urmarite de primaria localitatii ;

k) dezvoltarea sistemului de retele tehnico edilitare, n corelatie cu
necesitatile rezultate n asigurarea amplasamentelor pentru obiectivele
specifice ;

l) reabilitarea, protectia si conservarea mediului, identificarea si
eliminarea surselor de poluare, epurarea apelor, eliminarea deseurilor,
masuri de protectie a mediului, apei si solului.

Continutul Planului urbanic=stic general se va adapta la
conditiile specifice localitatii.

Piese scrise

Memoriul de sinteza va cuprinde tratarea principalelor
probleme rezultate din memoriile generale, pe baza analizei evolutiei
localitatii si a situatiei existente, cu evidentierea disfunctionalitatilor,
optiunilor si masurilor ce se impun.

Memoriul general va cuprinde tratarea n detaliu a fiecarui
capitol din cele prezentate mai sus. Capitolele vor trata sub aspect
cantitativ si calitativ :

- situatia existenta cu evolutia disfunctionalitatilor ;
- evolutia posibila si prioritati ;
- masurile propuse cu explicitarea reglementarilor ;
- obiectivele de utilitate publica.

n functie de marimea localitatii, de complexitatea si specificul
diferitelor functiuni, analiza va fi mai mult sau mai putin detaliata,
bazndu-se, atunci cnd este necesar, pe rezultatele unor studii si
cercetari de specialitate.

Piese desenate

Piesele desenate vor fi planuri topogrfice la scara 1 :5.000,
1 :2.000, 1 :1.000, iar n situatii deosebite 1 :15.000 sau 1 :10.000,
cartograme si scheme si vor fi elaborate n doua stadii de analiza :

1 + 2. situatia existenta si disfunctionalitati, cu
determinarea prioritatilor rezultate ;
3. reglementari cu stabilirea obiectivelor de utilitate
publica.

Piesele desenate obligatorii sunt urmatoarele :

I.T. ncadrarea n teritoriu

Plansa se executa la scara 1 :25.000, 1 :10.000 sau n situatii
deosebite la scara 1 :50.000. Plansa cuprinde principalele destinatii ale
terenurilor, din ntreg teritoriul administrativ, n conformitate cu
modul de prezentare din Planul de amenajare a teritoriului municipal,
orasenesc sau comunal, evidentiindu-se n mod obligatoriu limitele
intravilane ale localitatilor, reteaua de cai de comunicatie si transport,
zonele protejate, restrictiile importante care se instituie n teritoriu.

1 + 2. Situatia existenta si prioritati

Grupeaza plansele care, n urma analizei critice a situatiei
existente, surprind disfunctionalitatile si problemele din teritoriu,
analiza pe baza careia se evidentiaza prioritatile de interventie.

Se vor prezenta de regula trei planse principale corelate cu
capitolele din continut.

Plansa 1 + 2/1. Zonificarea teritoriului (se vor trata n principal
problemele din capitolele a , b , c , d , h , l si
bilantul teritoriului).

Plansa 1 + 2/2. Cai de comunicatie si transport (se vor trata n
principal problemele din capitolele e si l ).

Plansa 1 + 2/3. Echiparea tehnico edilitara (se vor trata n principal
problemele din capitolele k si l ).

3. Reglementari

Grupeaza plansele esentiale ale Planului urbanistic general, care
urmaresc n principal:

- reglementarea destinatiei tuturor terenurilor din localitate
sub forma zonificarii functionale;
- stabilirea din punct de vedere urbanistic a regimului
juridic al tuturor terenurilor din localitate printr-un sistem
de reglementari adecvate;
- stabilirea, prin elemente tehnice specifice, a regimului de
construire pentru terenurile localitatii.

Reglementarile vor fi ilustrate de regula n trei planse
principale, corelate cu capitolele din prezentul continut, respectiv cu
tratarea lor n plansele 1 + 2.

Plansa 3/1. Zonificarea teritoriului (se vor trata n principal
problemele din capitolele a , b , c , d , f , i , j ,
l si bilantul teritoriului).

Plansa 3/2. Cai de comunicatie si transport (se vor trata n
principal problemele din capitolul e ).

Plansa 3/3. Echiparea tehnico edilitara (se vor trata n
principal problemele din capitolul k ).

Toate zonele vor fi determinate, de regula, de limitele parcelelor
cadastrale.

Din necesitati operationale, rezultate din marimea si
complexitatea localitatii, teritoriul acesteia poate fi mpartit n unitati
teritoriale de referinta (UTR), care se delimiteaza si se numeroteaza
pe plansele 1 + 2 si 3. UTR sunt delimitate de strazile existente si / sau
de parcele cadastrale.

Delimitarea UTR va coincide, pe ct posibil, cu perimetrele
pentru care s-au elaborat sau se vor elabora planuri urbanistice zonale.

Plansa 3/1 va cuprinde indicativele zonelor si subzonelor, ceea
ce va permite ca indicii sau alte prescriptii obligatorii din
regulamentul urbanistic al localitatilor sa fie recunoscute n piesele
desenate.

Pentru caracterizarea modului de utilizare a terenului se vor
stabili valorile pentru urmatorii indici de control :
- procentul de ocupare a terenului (POT), care exprima
raportul dintre suprafata ocupata la sol de cladiri si
suprafata terenului considerat :

100
ST
SC
POT

- coeficientul de utilizare a terenului (CUT), care exprima
raportul dintre suma suprafetelor desfasurate ale tuturor
cladirilor si suprafata terenului considerat :

ST
SD
CUT

Indicii se nscriu pe plansa 3/1.

Valorile acestor indici se stabilesc pentru etapa de perspectiva
prin limite minime sau maxime, n functie de destinatia cladirilor,
regimul de inaltime existent si propus, relieful terenului si alti factori
de influenta.

n aceeasi plansa se reprezinta terenurile cu interdictii de
construire, temporare sau definitive, instituite astfel :

interdictii temporare pentru zonele care necesita studii si
cercetari suplimentare sau planuri de urbanism privind
parcelari, revitalizari, renovari sau restructurari urbane, pentru
zonele expuse unor riscuri naturale sau tehnologice sau n care
se impune restabilirea echilibrului ecologic, etc. Odata cu
stabilirea interdictiei se va preciza durata acesteia, n functie de
lucrarile ce urmeaza a fi efectuate ;

interdictii definitive pentru zonele naturale protejate, cu riscuri
naturale si tehnologice grave si pentru alte zone instituite prin
lege.


Plansa 4. Obiective de utilitate publica

Plansa exprima conditiile si posibilitatile de realizare a
obiectivelor de utilitate publica si de asigurare a terenurilor necesare
acestora.

Aceasta plansa contine elemente de recunoastere a situatiei
existente, privind forma proprietatilor, ca si reglementari si servituti
privind amplasarea obiectivelor de utilitate publica.

Sunt de utilitate publica lucrarile privind : prospectiunile si
exploatarile geologice ; caile de comunicatii ; alinierea si largirea
strazilor ; sistemele de alimentare cu energie electrica si
telecomunicatii, alimentarea cu gaze, termoficare, alimentarea cu apa,
canalizare ; ndiguiri si regularizari de ruri ; sistemele de irigatii si
lucrari pentru gospodarirea apelor ; cladirile si terenurile necesare
obiectivelor sociale si de administratie publica ; salvarea, protejarea si
punerea n valoare a monumentelor istorice ; apararea tarii.

Aceste lucrari pot fi realizate din bugetul central sau local al
administratiei publice sau de persoane fizice sau juridice private,
conform legii.

Terenurile destinate lucrarilor de utilitate publica pot apartine
domeniului public, domeniului privat al statului sau al unitatilor
administrativ teritoriale sau pot fi proprietate privata, definite
conform Legii nr. 18/1990 a Fondului Funciar. Modul de realizare a
obiectivelor de utilitate publica, pe alte terenuri dect cele apartinnd
domeniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ
teritoriale, se stabileste prin lege.

Pe plansa vor fi figurate, pe ct posibil, urmatoarele categorii de
terenuri:

I. Domeniul public:

terenuri apartinnd domeniului public de interes national;
terenuri apartinnd domeniului public de interes local (judetean,
municipal, orasenesc sau comunal, dupa caz).

II. Domeniul privat

terenuri apartinnd domeniului privat al statului ;
terenuri apartinnd domeniului privat al judetelor, municipiilor,
oraselor sau comunelor, dupa caz, din care:
o terenuri ce se pot concesiona conform legii;
o terenuri ce se intentioneaza a fi trecute n domeniul
public, din proprietatea privata a unor persoane fizice sau
juridice sau din domeniul privat al statului si al unitatilor
administrativ teritoriale.

n plansa se vor marca obiectivele de utilitate publica (cladiri si
amenajari existente si propuse) pentru a caror realizare sunt necesare
modificari n regimul juridic al terenurilor. Plansa va mai cuprinde
limita intravilanului conform planselor 1 + 2 si 3.

*
* *
n raport cu marimea localitatii si complexitatea problemelor,
numarul de planse indicat la categoriile 1 + 2 si 3, va putea fi redus.
De asemenea, vor putea fi comasate planse din categoria 1 si 2 cu
planse similare din categoria 3. Este indicat ca unele concluzii ale
studiilor de specialitate ntocmite n vederea fundamentarii planului
urbanistic sa fie materializate pe plansele din categoria 1 + 2.



ANEXE

Planul urbanistic general va fi nsotit de anexe.

Anexele cuprind n mod obligatoriu studiile si cercetarile n
extenso sau n rezumat, elaborate anterior sau solicitate prin tema de
proiectare.

De asemenea, tema de proiectare poate solicita studii privind
etapizarea si evaluarea unor anumite lucrari, n scopul verificarii
posibilitatilor reale de atingere a obiectivelor planului urbanistic
general.

Se vor prezenta, totodata, avizele de principiu ale factorilor
interesati n dezvoltarea localitatii.


C. PLAN URBANISTIC ZONAL

Planul urbanistic zonal este documentatia care se refera la o
zona dintr-o localitate actuala sau viitoare, prin care se analizeaza
situatia existenta si se precizeaza toate elementele urbanistice necesare
eliberarii certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire.

Prevederile din Planul urbanistic general sau, n lipsa acestuia,
cele din Planul de amenajare a teritoriului municipal, orasenesc sau
comunal, privitoare la zona n cauza, se cuprind n Planul urbanistic
zonal.

Elaborarea Planului urbanistic zonal poate fi determinata de
intentia realizarii unui obiectiv sau a unui ansamblu de obiective care
determina o influenta deosebita din punct de vedere urbanistic ntr-o
zona mai extinsa, care nu se suprapune neaparat cu zonele si
subzonele stabilite prin planul urbanistic general.

Perioada de valabilitate a Plaului urbanistic se stabileste odata
cu aprobarea acestuia.


Continut si mod de prezentare

Continutul Planului urbanistic zonal aprofundeaza prevederile
Planului urbanistic general pentru zona studiata, cu elemente
suplimentare, necesare realizarii constructiilor si amenajarilor
solicitate.

n continutul documentatiei se vor trata urmatoarele categorii de
probleme principale :

stabilirea modului de organizare arhitectural urbanistica a
zonei si a categoriiloe de interventii necesare, n corelare cu
tema Planului urbanistic zonal ;

stabilirea aliniamentelor constructiilor ;

precizarea regimului de naltime a constructiilor si a indicilor
privind utilizarea terenului, POT, CUT si stabilirea altor
reglementari considerate utile ;

reglementari care rezulta din solutia propusa si conduc la
modificari ale reglementarilor din Planul urbanistic general ;

completarea tramei stradale si stabilirea profilelor caracteristice
ale elementelor acesteia ;

rezervarea terenurilor necesare amenajarii intersectiilor de strazi
si nodurilor de circulatie si a suprafetelor eferente parcajelor si
garajelor corespunzatoare functiunilor zonei ;

precizarea solutiilor de echipare tehnico edilitara prevazute
pentru zona studiata si a modului de racordare la retelele
magistrale ale localitatii ;

detalierea categoriilor de interventii permise n cadrul zonelor
protejate si a spatiilor limitrofe acestora ;

detalierea categoriilor de interventii permise n cadrul zonelor
protejate si a spatiilor limitrofe acestora ;

detalierea formei de proprietate asupra terenurilor si a
conditiilor de asigurare a terenurilor necesare pentru obiectivele
de utilitate publica.


Piese scrise

Memoriul general cuprinde justificarea detalierii zonei
studiate, ncadrarea acesteia n Planul urbanistic general, situatia
existenta, prioritatile rezultate, ca si reglementarile stabilite cu privire
al categoriile de probleme enuntate n continut. Memoriul va cuprinde
si prezentarea variantelor studiate potrivit temei, care au condus la
stabilirea solutiei.

Modul de utilizare a terenului n limitele studiate va fi
evidentiat ntr-un bilant comparativ, ntocmit pentru situatia existenta
si pentru cea propusa a se realiza pe baza reglementarilor.

Piese desenate

Piesele desenate vor fi planuri topografice la scare 1 :2.000 si
1 :1.000 si vor fi elaborate n doua stadii de analiza :

1 + 2. Situatia existenta si disfunctionalitatile constante, cu
determinarea prioritatilor rezultate ;

3. Reglementari, cu stabilirea obiectivelor de utilitate
publica.

Piesele desenate obligatoriu sunt urmatoarele :

Plansa ITL ncadrarea n teritoriul localitatii

Aceasta plansa se prezinta la scara 1:10.000 sau 1:5.000 si
cuprinde ntreaga localitate, cu determinarea zonei ce face obiectul
Planului urbanistic zonal.

n cazul existentei unui Plan urbanistic general aprobat, pe
aceasta plansa ntocmita la o scara identica se nscriu reglementarile si
servitutile referitoare la teritoriul analizat.

n cazul unor localitati mari este suficienta ncadrarea n cartier
sau unitati teritoriale de referinta (UTR).

1 + 2. Situatia existenta si prioritati

Este reprezentata de regula pe o singura plansa 1 + 2, n care se
vor trata problemele principale enuntate n cadrul continutului,
raportate la baza topografica a situatiei existente.

Plansa va cuprinde si bilantul teritoriului.
3. Reglementari

Grupeaza piesele grafice care exprima modul de rezolvare a
tuturor problemelor semnalate n cadrul continutului, respectiv n tema
proiectului.

Se vor prezenta de regula trei planse principale :

Plansa 3/1. Zonificarea teritoriului si caile de comunicatie
(plansa va cuprinde si bilantul teritoriului) ;

Plansa 3/2. Echiparea tehnico edilitara ;

Plansa 3/3. Obiective de utilitate publica (Plansa va avea un
continut similar plansei 4 din planul urbanistic general).

Precizarile enuntate pentru continutul planselor si anexelor la
Planul urbanistic general sunt valabile si la ntocmirea planselor 3/1,
3/2, 3/3 si anexelor din Planul urbanistic zonal.


D. PLAN URBANISTIC DE DETALIU

Planul urbanistic de detaliu este documentatia prin care se
stabilesc conditiile de amplasare si executare pe un anumit teren a
uneia sau mai multor constructii cu destinatie precizata, cu respectarea
prevederilor generate de teren, de vecinatatile acestuia si de cerintele
functionale.

n functie de complexitatea obiectivelor de investitie, de
caracteristicile vecinatatilor, de gradul de detaliere a Planului
urbanistic general sau n situatia lipsei acestuia, administratia publica
poate initia sau solicita prin certificatul de urbanism elaborarea
Planului urbanistic de detaliu. Planul urbanistic de detaliu poate fi
elaborat si la initiativa unui investitor n vederea obtinerii
certificatului de urbanism.

Continut si mod de prezentare

Planul urbanistic de detaliu curpinde reglementarile rezultate
din conceptia generala de urbanism si arhitectura, cu privire la
amplasarea si ncadrarea n sit a constructiilor si amenajarilor
exterioare aferente.

n cadrul planului urbanistic de detaliu se includ date referitoare
la dimensionarea, functionalitatea si aspectul arhitectural ale
constructiilor prevzute, precum si la determinarea marimii si limitelor
zonei studiate, ce stau la baza ntocmirii documentatiilor pentru
obtinerea autorizatiei de construire.

Continutul documentatiei este structurat n mod similar cu cel al
Planului urbanistic General.

Piese scrise

Memoriul cuprinde justificarea detalierii zonei studiate,
ncadrarea acesteia n Planul urbanistic general sau zonal, iar n lipsa
acestora n localitate sau n teritoriu. Se va trata situatia existenta a
cladirilor si a amenajarilor din teritoriul studiat, precum si
reglementarile si servitutile stabilite.

n memoriu se vor face referiri la conditiile geotehnice ale
terenului, la caile de comunicatie si amenajarile de teren, la
echipamentele si retelele necesare de apa, canalizare, electrice,
termice, gaze, telefonice, televiziune, etc., la protectia mediului
construit si natural, la probleme de peisagistica, etc.

Modul de prezentare a terenului, cuprins n limitele studiate, va
fi evidentiat ntr-un bilant comparativ, ntocmit pentru situatia
existenta si pentru cea propusa a se realiza.

Piese desenate

Plansele vor fi executate pe planuri topografice la scara 1 :1.000
sau 1 :500, iar n unele situatii la scara 1 :200 sau 1 :100.
Toate plansele vor cuprinde n medalion ncadrarea zonei
studiate n localitate.

Piesele desenate vor fi urmatoarele :

1. Situatia existenta

Se prezinta pe planul topografic situatia regimului juridic,
economic si tehnic al terenului si constructiilor; plansa va cuprinde
eventual si desfasurari ale fronturilor construite caracteristice, sectiuni
prin teren si cladiri, etc., n scopul explicitarii premizelor urbanistice.

2. Reglementari

Vor cuprinde delimitarea stricta a suprafetelor destinate
constructiilor si amenajarilor exterioare aferente, destinatia si
capacitatea constructiilor, functionalitatea ansamblului, pozitia fata de
domeniul public, regimul tehnic si juridic rezultat.

3. Echiparea tehnico edilitara

Se vor evidentia : asigurarea unitatilor, racordurile si
bransamentele la retelele publice, retelele din incinta, masurile de
protectie a mediului, protectie sanitara, de prevenire si stingere a
incendiilor, etc.



ANEXE

Se vor prezenta avizele si acordurile prealabile prevazute
conform prevederilor legale, ct si cele suplimentare solicitate prin
certificatul de urbanism, referitoare la realizarea obiectivului.


E. REGULAMENTE DE URBANISM

1. REGULAMENT GENERAL DE URBANISM

Regulamentul general de urbanism se elaboreaza de catre
Departamentul pentru urbanism si Amenajarea Teritoriului pe baza
principiior generale ale activitatii de urbanism si amenajare a
teritoriului prin lege si se aproba de catre Guvern.

2. REGULAMENT LOCAL DE URBANISM

Regulamentul local de urbanism se elaboreaza, de regula, odata
cu Planul urbanistic general sau Planul urbanistic zonal.

Planul urbanistic general si Planul urbanistic zonal, mpreuna cu
regulamentele aferente devin, odata cu aprobarea lor, acte de
autoritate ale administratiei publice locale.

2.1. Regulament aferent Planului urbanistic general

Regulamentul explica si detaliaza, sub forma unor prescriptii si
recomandari, Planul urbanistic general, n vederea urmaririi aplicarii
acestuia.

Regulamentul cuprinde prescriptii si reglementari privind :

destinatia terenurilor n functie de zonele, subzonele sau
unitatile de referinta prevazute n Planul urbanistic general, cu
stabilirea folosintelor admise, admise cu conditionari sau
interzise ;

amplasarea constructiilor fata de principalele artere de
circulatie ;

asigurarea terenurilor pentru rezolvarea principalelor intersectii,
n conditiile fluentei si sigurantei traficului;

accesele la constructii, modul de organizare n interiorul
terenurilor destinate pentru constructia locurilor de parcare si
garare aferente acestor accese si privind conditiile minimale de
echipare edilitara ;

materialele de constructii si finisaj exterior, inclusiv pentru
acoperisuri ;

spatiile publice, privind mobilierul urban, standuri comerciale,
semnale, reclame, mprejmuiri s.a.;

conditii de protectie a retelelor tehnico edilitare si servitutile
impuse de catre acestea vecinatatilor ;

exploatarea si ntretinerea spatiului public ;

protectia mediului, pentru constructiile existente si pentru cele
supuse autorizarii ;

modul de utilizare a terenului prin evidentierea coeficientului de
utilizare a terenului (CUT) si a procentului de ocupare a
terenului (POT) ;

alte situatii specifice localitatii.

Regulamentul aferent Planului urbanistic general poate fi
structurat astfel :

prescriptii si recomandari generale, la nivelul localitatii;

prescriptii si recomandari specifice zonelor, subzonelor sau
unitatilor teritoriale de referinta.

2.2. Regulament aferent Planului urbanistic zonal

Regulamentul explica si detaliaza, sub forma unor prescriptii si
recomandari, Planul urbanistic zonal, n vederea urmaririi aplicarii
acestuia. El cuprinde reguli specifice de urbanism instituite n zona
studiata, care pot completa sau detalia regulamentul aferent Planului
urbanistic general, cu privire la :

- regimul de aliniere al constructiilor ;

- regimul de naltime al constructiilor ;

- stabilirea acceselor la constructii ;

- modul de organizare arhitectural urbanistic a fronturilor unor artere
importante ;

- conditiile de amplasare, dimensionare, renovare sau restaurare a
constructiilor n cadrul zonelor protejate ;

- indicii caracteristici privind utilizarea terenurilor ;

- stabilirea utilizarii unor categorii de materiale de constructie si
finisaj;

- modul de organizare a spatiilor publice : mobilier, urban, semnale,
reclame, mprejmuiri, etc. ;

- exploatarea utilitatilor tehnico edilitare, servicii urbane necesare ;

- tipuri de plantatii, specii sau alte caracteristici ale materialului
saditor;

- alte situatii specifice teritoriului studiat.

Regulamentul aferent Planului urbanistic zonal va cuprinde, pe
baza bilantului teritorial, un Caiet de sarcini , n care vor fi
evidentiate categoriile de lucrari prevazute pentru realizarea si punerea
n functiune a obiectivelor, caracterizate calitativ si cantitativ, pentru
asigurarea suportului necesar evaluarii.

Caietul de sarcini se va ntocmi si pentru planurile
urbanistice de detaliu.






VI DOCUMENTATIA NECESARA ELIBERARII
AUTORIZATIEI DE CONSTRUIRE / DESFIINTARE


A. n conformitate cu prevederile articolelor 5 si 6 din Legea nr.
50/1991, documentatia pentru eliberarea autorizatiei de construire
contine urmatoarele piese :

1. Certificatul de urbanism pentru imobilul n cauza (copie) ;

2. Dovada titlului solicitantului asupra terenului si a constructiilor
(titlu de proprietate sau act de concesionare care confera dreptul de
construire / desfiintare copie legalizata) ;

3. Proiectul pentru autorizatie de construire (PAC), n doua
exemplare, care contin :

3.1. Lista si semnaturile proiectantilor

(Se completeaza cu numele si calitatea proiectantilor si
partea din proiect pentru care raspund).

3.2. Piesele scrise

3.2.1. Memoriu succint pentru fiecare specialitate n
parte ;

3.2.2. Aviz geotehnic (la constructiile cu un grad mare de
complexitate sau care se fundeaza n conditii
dificile) ;

3.2.3. Avize, conform reglementarilor n vigoare, dupa
caz, de la furnizorii de utilitati care asigura
functionarea constructiei (alimentare cu apa,
canalizare, alimentare cu energie electrica,
alimentare cu energie termica, gaze,
telecomunicatii, drumuri, etc.) ;

3.2.4. Referiri privind verificarea proiectului, conform
reglementarilor n vigoare, dupa caz, din punct de
vedere al exigentelor de performanta a
constructiilor (rezistenta si stabilitate la solicitari
statice si dinamice, inclusiv la cele seismice ;
siguranta n exploatare ; siguranta la foc ; sanatatea
oamenilor si protectia mediului ; izolatia termica,
hidrofuga si economia de energie ; protectia
mpotriva zgomotului) ;

3.2.5. Avize specifice amplasarii constructiei, conform
reglementarilor n vigoare si, dupa caz, de la
Comisia Nationala a Monumentelor,
Ansamblurilor si Siturilor Istorice, Ministerul
Apararii Nationale, Ministerul MEdiului,
Departamentul pentru Urbanism si Amenajarea
Teritoriului, Ministerul Comertului si Turismului,
etc. (sau de la organele teritoriale ale acestora
mputernicite n acest scop) ;

3.2.6. Avize specifice functionalitatii constructiei,
conform reglementarilor n vigoare si, dupa caz, de
la Ministerul Mediului, Ministerul Sanatatii,
Ministerul Comertului si Turismului, etc. (sau de la
organele teritoriale ale acestora mputernicite n
acest scop) ;

3.2.7. Avize de ocupare definitiva sau temporara a unor
terenuri din domeniul public sau privat, conform
reglementarilor n vigoare s, dupa caz, pentru : alei
de acces, executia racordurilor si bransamentelor la
retelele edilitare, lucrari la calcane, etc. ;

3.2.8. Alte avize specificate n certificatul de urbanism
(avizul Comisiei locale de urbanism si amenajare a
teritoriului pentru planul urbanistic de detaliu,
avizul aceleiasi Comisii asupra anteproiectului
constructiei pentru executarea careia este ceruta
autorizarea, rezultatele expertizelor cerute prin
certificatul de urbanism, etc.) ;

3.2.9. Date si indici care caracterizeaza constructia
proiectata si care sunt cuprinsi n anexa la cererea
de autorizare.

3.3. Piese desenate :

3.3.1. ncadrarea n teritoriu (scarile 1 :10.000, 1 :5.000,
1 :2.000, 1 :1.000, dupa caz) ;

3.3.2. Planul de situatie al imobilelor (scarile 1 :2.000,
1 :1.000, 1 :500, 1 :200, 1 :100, dupa caz) care
trebuie sa precizeze : parcela cadastrala pentru care
a fost eliberat Certificatul de urbanism ;
amplasarea tuturor constructiilor care se vor
mentine, se vor desfiinta sau se vor construi ;
cotele constructiilor pe cele trei dimensiuni ;
denumirile si destinatiile fiecarui corp de
constructie ; sistematizarea verticala a terenului ;
accesele n incinta si n constructie ; modul de
scurgere al apelor pluviale ; plantatiile de pe teren.
n cazul lipsei unor retele publice de echipare, se
vor indica instalatiile proprii prevazute, n special
pentru alimentare cu apa si canalizare.
Pe plansa se vor indica, n mod distinct,
elementele existente si cele propuse. n cazul unor
proiecte de mare complexitate, se pot prezenta pe
planse separate, la aceeasi scara, elementele
subterane, respecctiv cele supraterane.

3.3.3. Planul fundatiilor, din care sa rezulte modul de
respectare a conditiilor din avizul geotehnic si care
trebuie sa precizeze si aceste parti din fundatiile
cladirilor nvecinate la care se alatura constructiile
propuse.

3.3.4. Planurile tuturor nivelurilor, care trebuie sa
precizeze utilizarea prevazuta a ncaperilor,
suprafata acestora, cotele pe cele trei dimensiuni,
elementele structurii de rezistenta, cosurile de fum,
ghenele de ventilatie si coloanele de instalatii.

3.3.5. Sectiuni, care sa cuprinda cota zero, cotele tuturor
nivelurilor, anltimea acoperisului si pantele,
fundatia cladirilor nvecinate (n cazul n care
cladirea proiectata este alipita de cladiri existente).

3.3.6. Planul nvelitorii, cotele pe cele trei dimensiuni si
pantele, acoperisurile cladirilor nvecinate si modul
de racordare la acestea (n cazul n care cladirea
proiectata este alipita de cladiri existente).

3.3.7. Toate fatadele, care sa cuprinda si cladirile
nvecinate (n cazul n care cladirea proiectata este
alipita de cladiri existente), indicarea materialului
de constructie aparente si a culorilor, ca si nivelul
terenului si panta strazii.

3.3.8. Desfasurarea de strazi (scarile 1 :500 sau 1 :200,
dupa caz).

3.3.9. Proiectul de organizare a executarii lucrarilor
(POE), care sa cuprinda toate lucrarile necesare pe
terenul n cauza si n afara lui, inclusiv spatiile
ocupate temporar n afara terenului (la scara la care
se considera necesar de catre proiectantul de
specialitate). POE va cuprinde toate avizele si
lucrarile provizorii necesare asigurarii tehnologiei
de executie a constructiilor proiectate. POE este
necesar n toate cazurile n care se realizeaza o
constructie. La constructiile de mai mica amploare,
elementele de organizare a executiei lucrarilor se
pot reprezenta pe planul de situatie descris la
punctul 3.3.2. n cazul constructiilor de mai mare
amploare sau de o complexitate deosebita, POE se
prezinta pe planse separate.
n cazul n care POE nu se prezinta mpreuna
cu proiectul pentru autorizare, se va face o cerere
separata pentru autorizarea executarii lucrarilor
(conform articolului 3, punctul 2 din Legea nr.
50/1991).

3.4. Alte piese scrise si desenate considerate necesare de catre
proiectantul lucrarilor sau solicitate prin Certificatul de
urbanism.


Planurile tuturor nivelurilor, sectiunilor, planul fundatiilor si al
nvelitorii, fatadele, se vor prezenta la una dintre scarile urmatoare:
1:100, 1:50 si, n mod exceptional, 1:200 sau 1:20, daca Certificatul
de urbanism nu prevede alte scari.

n toate planurile, sectiunile, fatadele sau detaliile prezentate se
vor indica n mod distinct (daca este cazul) elementele existente care
se mentin, cele care se desfiinteaza si cele care se adauga.

Se poate prezenta, de asemenea, macheta proiectului, la o scara
adecvata. n anumite situatii macheta poate fi solicitata si prin
certificatul de urbanism.

Continutul documentatiei descrise mai sus are un caracter
general, emitentul autorizatiei putnd adopta acest continut n functie
de obiectul cererii pentru eliberarea autorizatiei de construire.

Fiecare plansa din piesele desenate va avea n partea dreapta jos
un cartus care va cuprinde numele firmei sau al proiectantului
elaborator, numarul autorizatiei, semnaturile sefului de proiect si ale
colaboratorilor, titlul, numarul plansei si data.


B. n conformitate cu prevederile articolelor 3, 5, 6 si 9 din Legea nr.
50/1991, documentatia necesara eliberarii autorizatiei de
desfiintare contine urmatoarele piese :

1. Certificatul de urbanism pentru imobilul n cauza (copie) ;

2. Dovada titlului solicitantului asupra terenului si constructiilor,
care confera dreptul de desfiintare (copie legalizata) ;

3. Proiectul pentru autorizatia de desfiintare (PAD) n doua
exemplare, care contine :

3.1. Lista si semnaturile proiectantilor

(Se completeaza cu numele si calitatea proiectantilor si
partea din proiect pentru care raspund).

3.2. Piese scrise

3.2.1. Memoriu asupra constructiei care trebuie
desfiintata (scurt istoric, mentionarea si descrierea elementelor
patrimoniale care au fost prelevate, fotografii format 9 cm x 12 cm ale
tuturor fatadelor, fotografii de detaliu format 9 cm x 12 cm, ftografie
de perspectiva, etc.).

3.2.2. Avize, conform reglementarilor n vigoare si
conform certificatului de urbanism.

3.2.3. Autorizatia de depunere a deseurilor rezultate din
desfiintarea si indicarea locului unde acestea se depun.

3.3. Piesele desenate (scarile de prezentare ale planselor sunt
identice cu cele stabilite pentru documentatia necesara autorizatiei de
construire) :

3.3.1. ncadrarea n teritoriu a imobilelor.

3.3.2. Planul de situatie al imobilelor, care trebuie sa
precizeze: parcela cadastrala pentru care a fost
eliberat certificatul de urbanism; amplasarea
tuturor constructiilor care se mentin sau se
desfiinteaza; modul de amenajare a terenului dupa
desfiintarea constructiilor; sistematizarea verticala
a terenului rezultat; modul de scurgere a apelor
pluviale; plantatiile existente si care se mentin pe
teren dupa desfiintare.
Pe plansa se vor indica n mod distinct
elementele existente, cele care se desfiinteaza si
cele propuse (umpluturi de pamnt, plantatii, s.a.).

3.3.3. Planurile tuturor nivelurilor constructiilor care
urmeaza a fi desfiintate, cu indicarea tuturor
elementelor precizate n documentatia necesara
autorizarii.

3.3.4. Sectiuni, idem 3.3.3.

3.3.5. Fatade, idem 3.3.3.

3.3.6. Proiectul de organizare a lucrarilor de desfiintare a
constructiei POD (n situatiile n care desfiintarea
necesita operatiuni tehnice complexe).

Pentru plansa din piesele desenate va avea n partea dreapta jos
un cartus care va cuprinde numele firmei sau al proiectantului
elaborator, numarul autorizatiei, semnaturile sefului de proiect si ale
elaboratorilor, titlul, numarul plansei si data.




*
* *