Sunteți pe pagina 1din 4

Povestea lui Harap Albde Ion Creanga- rezumat -

Verde Imparat, care domnea in regatul de la capatul pamantului, ii


trimite fratelui sau,Craiul, o scrisoare, prin care ii spune sa-i trimita cel
mai destoinic fiu al sau pentru a-l
lasarege in regatul sau, deoarece el nu avea baieti, ci numai trei fete. A
doua zi, imparatulii cheama la el pe cei trei fii ai lui si ii intreaba
care din ei doreste sa plece la fratele sau,pentru a-l urma la tron. Fiul
cel mare se hotaraste sa plece el. In timp ce feciorul se pregateade drum,
Craiul punea la cale un plan prin care sa vada curajul lui. Ia o
piele de urs, seimbraca cu ea, se ascunde sub un pod, iar cand feciorul trece
pe acolo, acesta ii iese in fata.Speriat se intoarce rusinat acasa. Acelasi lucru se
intampla si cu fiul cel mijlociu.Craiul, dezamagit de fiii lui, ii face de
rusine, iar cel mic iasa suparat afara. In fata luiapare o batranica
care ii cere milostire si il intreaba ce a patit. Ca sa scape de ea feciorul
iida un ban, iar acesta il sfatuieste sa ia hainele vechi ale imparatului si
sa plece la drum, iar calul sa si-l aleaga punand o tavita cu jaratic in mijlocul
hergheliei si calul care va manca din jaratic acela sa-l ia.Mezinul insa reuseste sa
invinga proba tatalui sau si obtine incuviintarea de a pleca spreimparatia lui
Verde Imparat. Povatuit de Sfanta Duminica, pe care a ajutat-o,
mezinul isialege calul, armele si hainele, pe care le-a avut tatal sau
cand a fost mire si pleaca la drumdupa ce primeste sftaturile Craiului,
printre care acela de a se feri de omul span si de omulr os. Cu t oat e
acest ea, el est e pacal i t de Span, car e, pr i n vi cl esug, i l
f ace sl uga. Subamenintarea mortii, feciorul de crai jura ca nu va
spune nimanui cine este de fapt. Spanul iida numele de Harap-Alb, care-
l sujeste cu credinta, respectandu-si juramantul facut. Ajunsila palatul
Imparatului Verde, spanul se da drept nepotul acestuia si, dintr-
un nemasuratorgoliu, il supune pe Harap-Alb la incercari primejdioase, cu
speranta ca va scapa de el: sa-iaduca salati din gradina ursului; pielea
unui cerb fabulos, batuta in nestemate; sa-i aducafata imparatului Ros, ca
sa se insoare cu ea.Ajutat de Sfanta Duminica, de furnici, de albine
si povatuit permanent de calul sau,Harap-
Alb reuseste sa invinga toate probele. Cei cinci prieteni fabulosi:
Ochila, Setila,Gerila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila il ajuta sa
invinga piedicile ivite in incercarea de a oaduce pe fiica Imparatului
Ros la curtea lui Verde-Imparat. Aici sunt intampinati cu
toateonorurile, dar fata Imparatului Ros il respinge pe Span si
dezvaluie celor de fata taina caHarap-Alb este adevaratul nepot
al lui Verde-Imparat. Dat in vileag, Spanul se repede sireteaza
capul lui Harap-Alb, dar fata il inconjoara cu trei smicele de mar dulce, il
stropestecu apa vie si il invie, acesta trezindu-se ca dupa un
somn greu. Atunci, calul fermecat ilapuca pe Span si il azvarle in inaltul
cerului, de unde cade pe pamant si moare.Verde-Imparat il casatoreste pe
Harap-Alb cu fata lui Rosu-Imparat, iar la nunta lor aufost poftiti toti prietenii
care l-au ajutat sa treaca probele. Harap Alb devine rege si toti traiescfericiti pana
la adanci batraneti





Danila prepeleac

Erau odata intr-un sat doi frati: unul harnic, grijuliu si chiabur, iar celalalt, Danila, era
lenes si sarac. Intr-o zi, cel mare ii spune lui Danila sa se duca la targ cu cei doi boi ai sai,
sa ii vanda si sa cumpere un car si doi boi mai mici. Zicand acestea, Danila ia boii si se
duce cu ei spre targ. Pe drum insa el intalneste un om cu un car nou care mergea singur
la vale.

Impresionat, eroul da boii in schimbul carului, dar vazand ca la deal nu merge asa usor,
hotaraste sa scape de el si il da in schimbul unei capre. Insa capra se smucea in toate partile,
incat ii era acum lehamite de dansa. Astfel ajunge sa dea capra pe o gasca si gasca pe o punga
goala. Danila ii povesteste fratelui sau cum a ajuns ca dintr-o pereche de boi sa se aleaga cu o
punga. Dar acesta ii da carul inca o data in speranta ca va face ceva bun, insa cel mic distruge
carul si ii omoara boii.

Fratele se supara si ii spune ca mai bine s-ar fi calugarit, ca sa nu mai necajeasca oamenii si sa
nu-si mai chinuie familia.

Pe drum, Danila isi da seama de sfatul fratelui si se hotaraste sa ridice o manastire langa un
helesteu. Acolo, insa, locuiau niste draci care incearca sa il alunge. Intai ii ofera BANI dar se
razgandesc, punandu-l la diferite incercari. Intai se intrec in putere, carand o iapa de trei ori in
jurul helesteului, dracul reuseste sa care iapa in spate, dar Danila il pacaleste suindu-se pe iapa
si inconjurand lacul calare.

In a doua incercare, eroul il pacaleste pe drac in a prinde un iepure, dar acesta nu reuseste. A
treia oara, Danila il pacaleste pe drac legandu-l la ochi si lovindu-l cu un ciomag pe cap. Ultima
incercare era o intrecere in injuraturi, iar Danila il trimite pe drac acasa unde il astepta nevasta si
copiii care reusesc sa il alunge. Astfel Danila s-a ales cu banii dracilor si a trait fericit pana la
adanci batraneti.


Lostrita
de Vasile Voiculescu


De-a lungul rului Bistrita, una dintre placerile localnicilor, era pescuitul. Dintre
toti, cel mai nfocat si cu noroc la pescuit, era Aliman. Acesta era un tnar chipes,
voinic si saritor.
n apele Bistritei, salasluia un peste frumos, cu cap de somn, trupul zvelt de
salau si pielea pestrita, colorata cu auriu si cu bobite rosii-ruginii ca a pastravului,
numit lostrita. Acest peste era carnivor si se arata foarte rar, provocnd o adevarata
competitie ntre pescarii care vroiau cu orice pret sa-l prinda. Deoarece multi si-au
gasit sfrsitul n ncercarea de-a prinde pestele, satenii au nceput sa creada ca
lostrita, era de fapt, forma pe care o lua necuratul, pentru a-i ademeni, sfrsind prin
a-i neca.
Obsedat de gndul de-a prinde lostrita, Aliman statea toata ziua pe malul rului,
reusind chiar s-o prinda de doua ori; o data n undita, iar a doua oara n brate, ntr-o
apa de mica adncime. Tot de attea ori, lostrita a reusit sa scape. Din pacate, pentru
Aliman, prinderea lostritei a devenit o obsesie. Dupa o iarna geroasa, n care lostrita
nu a mai aparut, a sosit primavara, iar apele Bistritei, extrem de nvolburate, au adus
printre altele, si o luntre cu o fata lesinata din satele de la munte. Aliman a salvat-o,
dupa care a luat-o acasa la el, ndragostindu-se nebuneste de ea si asemannd-o cu
lostrita, spre marea ngrijorare a satenilor. Dupa o buna bucata de vreme, n care cei
doi amorezi si-au facut planuri, apare mama fetei, lund-o acasa cu mare scandal. n
urma plecarii fetei, Aliman a devenit trist, apatic , cte-odata chiar absent,
neinteresndu-l nimic. Fiind nsa un barbat bine-facut si chipes, o fata mai
ndrazneata, s-a hotart sa-l ia de sot. Pregatirile erau facute, nsa, n toiul nuntii
venise un satean sa dea vestea precipitat ca-n rul Bistritei, a aparut din nou lostrita.
Auzind, Aliman una ca aceasta nu mai statu pe gnduri si repede fugi spre ru si se
arunca n valurile nvolburate, prinznd lostrita n brate si protejnd-o de bustenii
din apa. n fapta lui nebuneasca, el si-a pierdut viata, salvnd lostrita.
Aceasta ntmplare este adesea povestita si astazi de oamenii care urca cu
carutele la munte pentru lemne, fiecare mai adaugnd si nflorind cte ceva.



Actiunea are loc intr-o primavara turbulenta, in Delta.

Pescarul Amin are o predeterminare pestilor, care se
impart in doua categorii: cei buni si cei rai, unii rup
inotatoarele celorlalti, dar cel mai puternic dintre ei
este morunul, pe care si-a propus sa-l omoare
deoarece el ataca animalele si copiii.

Brigadierul ii cere lui Amin sa dinamiteze balta de pesti
pentru a prinde morunul ca apoi sa fie expus la
Bucuresti, un lucru imposibil pentru erou deoarece el
are anumite legi sfinte legate de pescuit si acest lucru
ar fi un sacrilegiu pentru el, simtindu-se ca un
protector al evenimentelor magice.

Pentru a preintampina dezastrul, el face tot posibilul
sa-l prinda prin modurile traditionale- cu navoduri.
Intr-o noapte, el viseaza ceva ciudat, amintindu-si de
un basm conform caruia trebuia sa se dea peste cap de
trei ori ca sa se prefaca in gand. Asa a si facut, dupa ce
s-a dat prima oara peste cap-in mintea sa- a intrat
astfel intr-un loc pe care-l el in considera fundul mortii,
dupa aceea inca o data, simtindu-se acum ca si cum ar
fi inviat dintr-un innec si ultima oara se opreste intr-un
luminis foarte adanc, loc unde poate afla raspunsul la
orice intrebare.
Aici el descopera ce este viata si mai ales ca ceea ce
conteaza este cea ce tu creezi. Intra apoi in lumea
pestilor, unde descopera ca el se trage din pesti, si abia
apoi ajunge la morun, acum el afland ca pestele era
stra-stramosul sau. Morunul il conduce spre un rai al
apelor, astfel Amin realizeaza ca nu poate sa-l distruga.
Trezindu-se din aceasta transa, el coboara la nivelul cel
mai jos al stavilarului si va da la o parte bolovanii si
sacii cu pietris, restabilind ordinea acelui univers al
apelor.
Simtind cheamrea apelor, el se arunca in balta, unde
morunul furios il loveste, purtandu-l o bucata de drum
cu el; insa Amin moare inecat.