Sunteți pe pagina 1din 13

Serie coordonatã de DENISA COMÃNESCU

ISABEL ALLENDE

Povestirile Evei Luna

Traducere din spaniolã de

RADU NICIPORUC

ISABEL ALLENDE Povestirile Evei Luna Traducere din spaniolã de RADU NICIPORUC

Redactor: Cristina Argintaru Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Georgiana Becheru

Tipărit la Proeditură şi Tipografie

ISABEL ALLENDE

CUENTOS DE EVA LUNA

© ISABEL ALLENDE, 1989

All rights reserved.

© HUMANITAS FICTION, 2008, 2014,

pentru prezenta versiune româneascã

ISBN 978-973-689-740-5 Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României.

EDITURA HUMANITAS FICTION Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro Comenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194

Lui William Gordon, pentru timpul petrecut împreunã.

I.A.

„Regele îi ceru vizirului sã-i aducã în fiecare noapte o fatã neprihãnitã, care din porunca lui era omorâtã la revãrsatul zo- rilor. Lucrurile þinurã aºa vreme de trei ani, ºi în oraº nu mai rãmãsese nici o fe-

cioarã care sã-l slujeascã pe cãlãreþ în asal- turile sale. Vizirul avea însã o fatã de-o frumuseþe fãrã seamãn, pe nume ªehere-

ªtia cum sã vorbeascã ºi era o în-

cântare s-o asculþi.“

zada

(O mie ºi una de nopþi)

Îþi desprindeai panglica de la brâu, îþi scoteai sandalele, îþi aruncai într-un colþ fusta largã, parcã de bumbac, ºi îþi desfãceai nodul care-þi þinea pãrul într-o coadã. Þi se fãcea pielea ca de gãinã ºi râdeai. Eram atât de aproape unul de altul încât nu ne puteam vedea, prinºi de iuþeala ritualului, învãluiþi în cãldura ºi în mirosul pe care le produceam împre- unã. Îmi deschideai cale peste tot, mâinile mele pe mijlo- cul tãu arcuit, ale tale nerãbdãtoare. Urcai peste mine, alunecai, mã cutreierai, mã þintuiai cu picioarele tale invincibile, îmi spuneai de-o mie de ori vino, lipindu-þi buzele de ale mele. În momentul final aveam o clipã de singurãtate totalã, pier- dut fiecare în abisul lui fierbinte, apoi ne adunam de din- colo de foc ºi ne descopeream îmbrãþiºaþi printre perne, sub tifonul alb care ne proteja de þânþari. Îþi dãdeam pãrul la o parte, ca sã mã pot uita în ochii tãi. Uneori, în liniºtea nop- þii care abia începea, te ghemuiai lângã mine, cu genunchii la bãrbie ºi cu ºalul de mãtase pe umãr. Erai calmã, ºi aºa te vãd ºi acum. Tu gândeºti în cuvinte, pentru tine limbajul este un fir nesfârºit pe care-l depeni, de parcã viaþa ar fi creatã în timp ce povesteºti. Eu gândesc prin imagini îngheþate într-o fo- tografie. Nu una imprimatã pe-o placã, ci una trasatã de-o peniþã finã, o amintire meticuloasã ºi perfectã, cu volume de- licate ºi culori calde, renascentiste, ca o intenþie captatã pe hârtie granulatã sau pe pânzã. E un moment profetic, e toatã existenþa noastrã, tot ce am trãit ºi mai avem de trãit, toa- te timpurile într-unul singur, fãrã început ºi fãrã sfârºit. Mã

uit de la o distanþã oarecare la tabloul acesta, unde mã vãd

ºi pe mine. Sunt spectator ºi protagonist. Stau în penumbrã,

învãluit în ceaþa unei draperii translucide. ªtiu cã sunt eu, dar tot eu sunt ºi cel care priveºte din afarã. ªtiu ce simte bãrbatul de pe patul acela rãvãºit, dintr-o încãpere cu grinzi

întunecate ºi bolþi arcuite, de catedralã, o scenã ce aminteºte un fragment dintr-o ceremonie de demult. Sunt acolo, cu tine, ºi în acelaºi timp aici, singur, într-un alt timp al con- ºtiinþei. În tablou, cuplul se odihneºte dupã ce a fãcut dra- goste; pielea celor doi strãluceºte umedã. Bãrbatul are ochii închiºi, o mânã pe piept ºi cealaltã pe coapsa femeii, într-o intimã complicitate. Pentru mine aceastã imagine este recu- rentã ºi de neînlocuit; nimic nu se schimbã, întotdeauna ace- laºi surâs împãcat al bãrbatului, aceeaºi langoare a femeii, aceleaºi cute ale cearºafurilor ºi aceleaºi unghere întuneca-

te ale odãii; lumina lãmpii cade mereu sub acelaºi unghi pe

sânii ºi pomeþii ei, ºalul de mãtase alunecã întotdeauna, ca ºi

pãrul ei negru, cu aceeaºi delicateþe. De fiecare datã când mã gândesc la tine, te vãd ºi ne ve- dem aºa, încremeniþi pentru totdeauna acolo, pe pânzã, invul- nerabili în faþa curgerii timpului ºi a înceþoºãrii memoriei. Mã pot închipui în scena aceea dupã bunul meu plac, pot

pãtrunde în spaþiul tabloului ºi nu mai sunt cel care se uitã,

ci bãrbatul care stã întins lângã femeie. Atunci se destramã

calma simetrie a picturii ºi se aud glasurile noastre foarte aproape.

— Spune-mi o poveste, zic eu.

— Ce fel de poveste?

— Una pe care n-ai mai spus-o nimãnui.

ROLF CARLÉ

Douã cuvinte

Numele de Belisa Crepusculario nu ºi l-a luat prin taina botezului ori de la mama ei; l-a cãutat singurã, iar când l-a gãsit ºi l-a însuºit pe loc. Se ocupa cu negoþul de cuvinte. Strãbãtea þara din zonele cele mai înalte ºi reci pânã pe þãr- murile fierbinþi, instalându-se în târguri ºi pieþe, adãpostin- du-se de soare ºi ploi sub o prelatã întinsã între patru þãruºi, unde îºi primea clienþii. Nu era nevoie sã-ºi laude marfa, cãci de atâta umblat de-a lungul ºi de-a latul o cunoºtea toa- tã lumea. Unii o aºteptau câte un an ºi, de cum apãrea în sat cu bocceaua sub braþ, se ºi puneau la coadã în faþa cor- tului. Preþurile sale erau oneste. Pentru cinci centavos oferea versuri fãcute din memorie, pentru ºapte aducea îmbunãtã- þiri viselor, pentru nouã scria scrisori de dragoste, pentru doisprezece nãscocea insulte pentru duºmanii neîmpãcaþi. Vindea ºi poveºti, dar nu din cele închipuite, ci lungi isto- rii adevãrate, pe care le spunea dintr-o suflare, fãrã sã uite nimic. Veºtile treceau astfel de la un sat la altul. Oamenii plãteau sã le adauge un rând sau douã: s-a nãscut bãiatul nos- tru, a murit cutare, ni s-au cãsãtorit copiii, au ars culturile pe câmp. În fiecare loc se aduna în jurul ei o ceatã de oa- meni ca s-o asculte, ºi aºa aflau de vieþile celorlalþi, de rude îndepãrtate sau cum mergea Rãzboiul Civil. Celor care cum- pãrau de cincizeci de centavos le dãruia un cuvânt de tai- nã, care îi vindeca de melancolie. Nu era acelaºi pentru toþi, pentru cã asta ar fi însemnat o înºelãtorie colectivã. Fieca- re ºi-l lua în primire pe al sãu, încredinþat cã nimeni altci- neva, în univers ºi chiar mai departe, n-avea sã-l foloseascã în acelaºi scop.

Familia în care se nãscuse Belisa Crepusculario era atât de sãracã, încât nici nume pentru copii nu avea. Vãzuse lu- mina zilei ºi crescuse în locul cel mai neprimitor cu putinþã, unde ploaia se transforma câteodatã în puhoaie ce mãtu- rau totul de pe faþa pãmântului, în timp ce alteori nu cãdea nici o picãturã din cer, soarele se dilata pânã ocupa întreg orizontul, iar lumea devenea un deºert. Pânã la doispreze- ce ani, Belisa n-a avut nici o altã ocupaþie sau virtute decât sã supravieþuiascã foamei ºi oboselii seculare. În timpul unei secete interminabile i-au murit patru fraþi mai mici, iar când a înþeles cã era rândul ei, s-a hotãrât sã o ia peste câmpii, spre mare, cu gândul cã poate va reuºi sã pãcãleascã moar- tea în cursul cãlãtoriei. Pãmântul era uscat ºi plin de crã- pãturi adânci, presãrat cu pietre, cu fosile de arbori, arbuºti spinoºi ºi schelete de animale albite de arºiþã. Uneori tre- cea pe lângã familii care se îndreptau, ca ºi ea, spre sud, atra- se de mirajul apei. Unii îºi începuserã marºul cu boccele pe umeri sau în cãrucioare, dar abia dacã-ºi mai puteau miºca oasele sub greutatea lor ºi în scurtã vreme au fost nevoiþi sã se descotoroseascã de tot ce aveau. Se târau cu greu, cu pie- lea înãspritã ca a ºopârlelor ºi cu ochii arºi de puterea lumi- nii. Belisa le fãcea semn cu mâna, dar nu se oprea, cãci nu voia sã-ºi cheltuiascã energia în gesturi de compasiune. Mulþi cãdeau pe drum, dar ea a fost atât de încãpãþânatã, încât a izbutit sã strãbatã iadul acela ºi sã dea pânã la urmã de pri- mele izvoare, fire subþiri de apã, aproape invizibile la început, care hrãneau o vegetaþie rahiticã ºi deveneau mai încolo pâ- râiaºe ºi apoi estuare. Belisa Crepusculario a scãpat cu viaþã ºi, în plus, a des- coperit din întâmplare scrierea. Într-un sat din apropierea coastei, vântul i-a adus la picioare o paginã de ziar. A ridi- cat bucata aceea galbenã ºi sfãrâmicioasã de hârtie ºi a pri- vit-o îndelung, fãrã sã-ºi dea seama ce rost avea; pânã la urmã, curiozitatea a fost mai puternicã decât timiditatea. S-a apro- piat de un bãrbat care îºi spãla calul în aceeaºi baltã tulbure din care ea ºi-ar fi potolit setea.

— Ce-i asta? l-a întrebat.

— Pagina sportivã a unui ziar, a replicat bãrbatul, fãrã sã se arate uimit de ignoranþa ei. Rãspunsul a lãsat-o cu gura cãscatã, dar cum nu voia sã

parã lipsitã de bun-simþ, s-a mãrginit doar sã-l întrebe ce însemnau picioruºele acelea de muscã desenate pe hârtie.

— Sunt cuvinte, fetiþo. Aici zice cã Fulgencio Barba l-a

fãcut K.O. pe Negro Tiznao în runda a treia. Aceea a fost ziua în care Belisa Crepusculario a înþeles cã oricine putea, cu puþinã îndemânare, sã punã mâna pe

cuvintele care umblau fãrã stãpân, în dreapta ºi-n stânga, ºi sã facã negoþ cu ele. S-a gândit la situaþia ei ºi a ajuns la con- cluzia cã, în afarã de a se prostitua sau de a se angaja ca ser- vitoare în casele bogaþilor, erau puþine îndeletnicirile din care ºi-ar fi putut câºtiga traiul. A vinde cuvinte i s-a pãrut o al- ternativã decentã. ªi-a pus imediat ideea în practicã ºi nu s-a arãtat niciodatã interesatã de vreo altã meserie. La început, îºi vindea cuvintele fãrã sã-ºi închipuie cã acestea puteau fi scrise ºi în altã parte decât în ziare. Când a aflat, a cumpã- nit multiplele posibilitãþi ale negoþului, a plãtit din econo- miile ei douãzeci de pesos unui preot ca s-o înveþe sã citeascã

ºi sã scrie, iar cu restul de trei care-i rãmãseserã ºi-a cum-

pãrat un dicþionar. L-a parcurs de la A la Z, apoi l-a aruncat în mare, pentru cã nu dorea sã-ºi tragã clienþii pe sfoarã cu

o marfã conservatã.

Câþiva ani mai târziu, într-o dimineaþã de august, Beli-

sa Crepusculario stãtea sub prelatã, în mijlocul unei pieþe,

ºi vindea cuvinte unui bãtrân care voia sã se adreseze jus-

tiþiei pentru o pensie cerutã în urmã cu ºaptesprezece ani. Fiind zi de târg, era multã zarvã în jur. Deodatã s-au auzit þipete ºi galop de cai; ridicând ochii din hârþoage, fata a vã- zut la început un nor de praf, apoi un grup de cãlãreþi nãvã- lind în piaþã. Erau oamenii Colonelului, aflaþi sub comanda Mulatrului, un uriaº cunoscut în toatã provincia pentru iu- þeala cu care mânuia cuþitul ºi pentru devotamentul lui faþã

de ºef. Amândoi, Colonelul ºi Mulatrul, îºi dedicaserã viaþa Rãzboiului Civil, legându-ºi pentru totdeauna numele de

distrugeri ºi nenorociri. Rãzboinicii au intrat în sat ca o cirea- dã nãvalnicã, însoþiþi de chiuituri, scãldaþi în sudoare, lãsând un uragan de groazã în urma lor. S-au nãpustit zburãtãcind gãinile, trãgând cu pistoalele de schelãlãiau câinii. Femeile ºi copiii s-au fãcut nevãzuþi, iar în piaþã n-a rãmas nici un suflet în afarã de Belisa Crepusculario, care nu dãduse nici- odatã pânã atunci ochii cu Mulatrul, ºi de aceea a fost foarte miratã vãzând cã acesta se îndrepta spre ea.

— Pe tine te caut, strigã el aþintind-o cu biciul rãsucit ºi,

înainte de-a isprãvi, doi dintre oamenii lui se repezirã la fe-

meie, îi dãrâmarã cortul, îi sparserã cãlimara, o legarã de mâini ºi de picioare ºi o proptirã ca pe-un sac, de-a curme- ziºul, pe crupa calului pe care cãlãrea Mulatrul. Apoi se în- dreptarã cu toþii în galop spre dealuri. Câteva ceasuri mai târziu, când Belisa Crepusculario aproa- pe cã-ºi dãdea ultima suflare din pricina zdruncinãturilor,

se oprirã ºi patru mâini puternice o sãltarã ºi o aºezarã pe pã- mânt. Încercã sã se ridice în picioare ºi sã-ºi þinã fruntea sus, cu demnitate, dar puterile o lãsarã ºi se prãbuºi cu un sus- pin, cufundându-se într-un somn adânc. Se trezi pe câmp dupã câteva ore, cu murmurul nopþii în urechi, dar n-avu timp sã descifreze sunetele, cãci deschizând ochii, vãzu pri- virea neliniºtitã a Mulatrului, care îngenunchease lângã ea.

— Pânã la urmã te-ai trezit, femeie, spuse el ºi-i întinse

clondirul, ca sã soarbã din rachiul cu gust de silitrã ºi sã-ºi

vinã în fire. Ea vru sã ºtie care era motivul pentru care o chinuiau într-atât; Mulatrul îi rãspunse cã ºeful sãu, Colonelul, avea nevoie de serviciile ei. Îi îngãdui sã-ºi umezeascã obrajii, dupã care o duse într-un capãt al taberei, unde cel mai temut om din þarã se odihnea într-un hamac întins între doi co- paci. Nu-i putea vedea faþa acoperitã de umbra înºelãtoa- re a frunzelor ºi de cea de neºters a anilor sãi de banditism, dar se gândi cã trebuia sã fi fost ameninþãtoare, de vreme ce

14

uriaºul acela, omul lui de încredere, se apropiase de el cu

atâta supuºenie. O surprinse glasul lui suav ºi bine modulat,

o voce de profesor.

— Tu eºti cea care vinzi cuvinte? o întrebã.

— La dispoziþia dumneavoastrã, îngãimã ea, scrutând pe-

numbra ca sã-l vadã mai bine. Colonelul se ridicã ºi îi apãru în faþã, la lumina fãcliei

purtate de Mulatru. Vãzându-i pielea de culoare închisã ºi cruzimea ochilor de pumã, femeia îºi dãdu seama cã stãtea în faþa celui mai însingurat bãrbat din lume.

— Vreau sã ajung Preºedinte, spuse el.

Era sãtul de pãmânturile acelea blestemate strãbãtute în rãzboaie fãrã rost ºi de înfrângeri pe care nici un subterfu- giu nu le putea transforma în victorii. Dormea de ani de zile sub cerul liber, ciupit de þânþari, hrãnindu-se cu iguane ºi supã de ºarpe; dar acestea nu erau decât inconveniente minore, nu ºi motivul real pentru care dorea sã-ºi schimbe soarta. Ceea ce-l irita cu adevãrat era spaima din ochii oamenilor. κi dorea sã intre în sate pe sub arcuri de triumf din flori ºi

drapele colorate, sã fie aplaudat ºi sã i se dãruiascã ouã proas- pete ºi pâine caldã, scoasã din cuptor. I se acrise sã tot vadã cum fugeau oamenii din calea lui, cum avortau femeile din pricina spaimei ºi cum tremurau copiii; de aceea se hotã- râse sã ajungã Preºedinte. Mulatrul îi sugerase sã intre în capitalã, sã atace Palatul în galop ºi sã ia puterea în mâini-

le sale, aºa cum luaserã atâtea alte lucruri fãrã sã cearã voie

nimãnui; dar Colonelul nu era interesat sã devinã la rân- dul lui un tiran, ca mulþi alþii în locurile acelea; ºi apoi, pro- cedând aºa, în nici un caz nu s-ar fi bucurat de afecþiunea oamenilor. Se gândea sã câºtige prin vot popular, la alege- rile din decembrie.

— Pentru asta trebuie sã vorbesc ca un candidat. Poþi sã-mi

vinzi cuvinte pentru un discurs? o întrebã Colonelul pe Be- lisa Crepusculario. Acceptase pânã atunci o sumedenie de treburi, dar nici una ca aceasta. Totuºi, nu putea refuza; se temea cã Mulatrul îi

15

Cuprins

Prolog

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.9

Douã cuvinte

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.11

Fata perversã

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.20

. Gura de broascã

Clarisa

. Aurul lui Tomás Vargas

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.32

.45

.52

Dacã-mi vei atinge inima

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.64

Cadou pentru o iubitã

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.74

Tosca

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.86

Walimai

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.98

. Maria cea neghioabã

Ester Lucero

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.106

.114

Cel mai ascuns secret

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.125

Micul Heidelberg

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.130

Soþia judecãtorului

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.137

Drumul spre Nord

Oaspetele învãþãtoarei

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.146

.158

Cu tot respectul cuvenit

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.165

Viaþã interminabilã

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.172

Un miracol discret

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.184

O rãzbunare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.199

Scrisorile unei iubiri înºelate

Palatul fantomã

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.207

.218

. Din þãrânã suntem fãuriþi

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.233

247