Contractul de reasigurare

Reasigurarea completeaz activitatea de asigurare princedarea i primirea unor

riscuri pe piaa intern i international de asigurri.
Nu existnici un raport juridic ntre asigurat i reasigurtor (art.47 din Legea
nr.136/1995). Aceast situaie este atenuat, n teorie, defaptul c aciunea oblic i este n
mod firesc deschis asiguratului, fa de reasigurtor. Cu toate acestea, n practic,
aciunea oblic nu are utilitate, ntruct, n caz de admitere, creana asiguratului fa de
reasigurtor ar intra tot n patrimoniul asigurtorului, prin ipotez insolvent.

In literatura de specialitate exista mai multe definitii date pentru
contractul de reasigurare, cea mai completa definind contractul de reasigurare ca fiind
intelegerea stabilita intre doua parti, denumita reasigurator si reasigurat prin
care reasiguratorul preia o parte din risc ( uneori intregul risc) de la reasigurat in
schimbul unei sume denumite prima de asigurare, pentru care se obliga sa-I plateasca
acestuia din urma partea de despagubire cuvenita in cazul producerii riscului ,
conform conditiilor convenite in contract. Contractul se considera incheiat odata cu
semnarea lui de catre parti.urile

Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare il obliga pe asigurator sa
urmareasca permanent dimensiunea si structura portofoliului sau pentru a nu ajunge in
situatia ca in cazul ivirii evenimentului pentru care a preluat raspunderea sa nu poata
achita obligatiile fata de asigurati.

Reasigurarea constituie un mijloc de egalizare prin divizare a raspunderilor
intre mai multi asiguratori, dispersati pe arii geografice cat mai intise, de mentinere a
unui echilibru intre primile incasate si despagubirile datorate la ficare asigurator in
parte. Reasigurarea avantajeaza atat pe asigurator cat si pe asigurat, deorece prin
cedarea unei parti din raspunderea initial asumata asiguratul este protejat in sensul ca
in caz de dauna asiguratorul sa nu poata face fata obligatiilor de despagubire..

Prin obligatia de reasigurare, societatea de asigurare care cedeaza devine
reasigurat sau cedent, iar aceea care primeste devine reasigurator.
La randul sau reasiguratorul poate ceda si el o parte din riscul acceptat in
reasigurare pana cand riscul cuprins in asigurarea initiala va fi suficient de divizat
intre diferitele societati de asigurare. Aceasta operatiune este cunoscuta de
retrocesiune

Spre deosebire de asigurare, reasigurarea se poate incheia numai intre societati
de asigurari. Raporturile de reasigurare pot lua fiinta in legatura si ca urmare a unui
contract de asigurare. Reasigurarea produce efecte intre reasigurat si reasigurator,
adica asiguratul nu se poate indrepta cu actiune judiciara impotriva reasiguratorului,
el nefiind participant la contractul de asigurare.
Contractul de reasigurare are un caracter confidential si se bazeza mai mult pe
cutuma si mai putin pre prevederi legislative. Eventualele neintelegiri intre parti se
solutioneaza pe cale amiabila.


Trasaturile contractului de reasigurare :

1. contractul de reasigurare este conditionat de existenta unui contract de asigurare
incheiat intre asigurat si asigurator;
2. contractul de asigurare si cel de reasigurare exista in acelasi timp;
3. contractul de reasigurare este un contract separat incheiat intre reasigurator si
reasiguratul sau la care asiguratul original nu este parte, de aceea in cazul
producerii riscurilor asigurate, reasiguratorul este raspunzator pentru partea sa de
risc numai in fata companiei cedente si nu in fata asiguratului care primeste
despagubirile de la asiguratorul sau . In cazul in care reasiguratorul da faliment,
compania cedenta nu este exonerata de obligatia de a plati intreaga suma ce rezulta
din polita de asigurare.
4. Despagubirea totala sau partiala va fi suportata numai pentru raspunderea pcare
asiguratul direct si-a asumat- o prin contractul de asigurare.

Activitatea de asigurare , in general si contractul de asigurare in particular se
desfasoara pe baza unor pricipii si anume:
1. obligativitatea existentei unui interes asigurabil;
2. relatia dintre parti se bazeaza pe cea mai mare buna credinta
3. contractul de reasigurare este un contract de despagubire;
4. obligativitatea existentei, in momentul incheierii contractului de reasigurare , a
unui obiect al reasigurarii.

Principiul interesului asigurabil.

La baza incheierii unui contract de reasigurare trebuie sa existe un interes asigurabil.
In dictionarul termenilor de asigurare se mentioneaza din punct de vedere juridic,
nici unei persoane nu i- se permite sa efectueze o asigurare daca nu poseda un interes
asigurabil intr-o aventura, adica ea trebuie sa poata pierde ceva daca proprietatea
supusa riscului se pierde, sufera avarii sau este retinuta sau poate pierde datorita
intarzierii sosirii ei.
Daca o persoana ajuta sau inlesneste incheierea unei asigurari in cazul in care nu
exista interes asigurabil, acesta este vinovata si pedepsita
Intr-o alta varianta interesul asigurabil este pierderea pe care proprietarii(unei nave)
ar suferi-o conform politei.
Raspunderea depinde de urmatorii factori:
- suma asigurata, respectiv limita despagubirii;
- obiectele asigurate;
- pericolele acoperite;

Se poate deci afirma ca interesul asigurabil este un drept patrimonial pe care
asiguratul si respectiv compania cedenta dorecs sa il pastreze sau sa il obtina sau
obligatia patrimoniala pe care acestia ar dori sa o evite.
In contractele de reasigurare , reasigurarea unui risc sau a unei clase de
riscuri are efect numai dupa ce compania cedenta accepta preluarea acestuia de la
asigurat, adica atunci cand interesul asigurabil exista in momentul incheierii
reasigurarii.


Principiul maximei bunei credinte.

Acest principiu este universal si aplicat cu mare strictete si rigurozitate .
In virtutea acestui principiu, informatiile pe care partile le ofera reciproc sunt luate ca
atare si considerate adevarate. Daca se dovedesc nereale, partea vatamata poate cere
despagubiri si anularea contractului.
Asiguratorul direct este obligat sa dezvaluie in intregime orice fapt material
rwfwritor la riscul ce va fi reasigurat. Intr-o tranzactie de reasigurare, compania
cedenta are aceiasi pozitie fata de asigurator pe care o are si asiguratul original fata de
compania de asigurari.
In activitatea de asigurare si cea de reasigurare exista anumite deosebiri in ceea ce
priveste aplicarea acestui principiu.

In timp ce in asigurari, asiguratul necunoscator al principiilor si cutumelor privind
asigurarea , are obligatia de a informa compania de asigurari in timpul negocierii
asupra tuturor datelor si informatiilor necesare si utile acestuia din urma , in cazul
reasigurarilor , aceasta datorie revine companiei cedente. Principala deosebire este
aceea ca , in cazul reasigurarilor, partile contractante sunt experte, cunoscatoare in
egala masura a afacerilor ce vor fi incheiate si a normelor si principiilor juridice ce le
guverneaza . De aceea in situatii de litigii , un reasigurat nu se poate apara daca a
transmis reasiguratorului informatii incorecte sau incomplete pe care el la randul sau ,
le-a primit de la asiguratul original.

In cazul reasigurarii facultative , compania cedenta trebuie sa ofere informatii
complete privind risculindividual pentru care doreste sa obtina protectia
reasiguratorului. Aceste informatii sunt cuprinse intr-o forma prescurtata a
contractului , denumita slip, care cuprinde toate particularitatile materiale ale
riscului pentru afacerea respectiva, retinerea cedentei, suma asigurata.
La reasigurarea contractuala, aplicarea principiului este substantial diferita,
deoarece compania cedenta grupeaza mai multe polite dupa anumite criterii, iar
reasiguratorul , prin natura contractului nu cunoaste multe detalii referitoare la
riscurile individuale cedate, suma asigurata. El accepta afacerea bazandu-se pe
experienta si priceperea cedentei si nu in ultimul rand, pe incredere.




Principiul despagubirii

Despagubirea reprezinta suma de bani platita de reasigurator reasiguratului sau,
corespunzator pierderii suferite de acesta din urma, in conformitate cu conditiile
contractului de reasigurare.
Suma nu include parte de profit pentru reasigurat.
Principiul despagubirii este parte integranta a oricarui contract de reasigurare ,
chiar daca asigurarea originala nu este intotdeauna un contract de despagubire.
Compania cedenta trebuie sa dovedeasca faptul ca daunele pentru care se cere
despagubiri de la reasiguratori se incadreaza in termenii contractelor de asigurare si
reasigurare.
Reasiguratorul este raspunzator fata de compania cedenta numai pentru partea de
dauna pentru care este raspunzatoare aceasta din urma fata de asigurat, in timp ce
pentru platile exgratia facute de asigurator asiguratului sau el nu va primi nici o
despagubire.
Dimensiunile despagubirii suportate de asigurator, depind de tipul politei originale
.
Exemplu, in cazul politelor evaluate, pentru o avarie totala, se despagube4ste
valoarea asigurata, iar pentru o avarie partiala se despagubeste cota respectiva a
daunei din valoarea asigurata; in ceea ce priveste politele neevaluate despagubirea
pentru avaria totala este egala cu valoarea asigurabila , iar pentru avaria partiala, cota
corespunzatoare din valoarea asigurabila.


Principiul privind obiectul contractului de reasigurare

In momentul incheierii contractului de reasigurare, este obligatorie existenta unui
obiect. Daca in cazul asigurarii directe obiectul il constitue interesul financiar al
detinatorului politei privind proprietatea asigurata , in reasigurare subiectul este
raspunderea pe care asiguratorul a acceptat-o prin contractul de asigurare. Toate
contractele de asigurare vor fi contracte de asigurare a raspunderii.



Caracteristici juridice ale contractului
de reasigurare

Din punct de vedere juridic , contractul de reasigurare prezinta urmatoarele
caracteristici:
a) caracter consensual, se incheie pe baza acordului de vointa al partilor asupra
elementelor esentiale ale contractului;
b) caracter sinalagmatic deoarece presupune obligatii interdependente si reciproce
ale partilor ;
c) executarea contractului este succesiva, nu are loc dintr-o data ci presupune o
anumita perioada in care reasiguratorul acorda protectie companiei cedente pentru
riscurile preluate , iar acesta din urma plateste prima de reasigurare;
d) caracter oneros, deoarece se bazeaza pe contraprestatii reciproce, reasiguratorul
in cazul producerii evenimentului reasigurat suporta cheltuielile cu daunele mult
mai mari decat volumul primelor incasate;
e) caracter aleatoriu, de incertitudine in privinta producerii riscului si , deci a
rezultatelor finale ale contractului;
f) este un contract de adeziune, intrucat clauzele contractuale sunt propuse de una
din parti, cealalta avand numai posibilitatea de a accepta sau de a refuza oferta
primita.
O particularitate a contractului de reasigurare o reprezinta prezenta elementelor de
extraneitate, deoarece partile contractante sunt, de regula, din diferite tari.





Conditii de validitate a contractului de
reasigurare


Pentru a fi valid un contract de reasigurare trebuie sa raspunda urmatoarelor
cerinte:
- partile trebuie sa aiba capacitatea de a incheia contracte
- sa existe o vointa a partilor de a crea o relatie juridica, respectiv consimtamantul
valabil al acestora. Valabilitatea consimtamantuli produce efecte numai cand
acesta nu este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol. Vicierea
consimtamantului prin oricare dintre aceste modalitati atrage nulitatea
contractului;
- sa existe o oferta si o acceptare a ei;
- sa existe un obiect al contractului , respectiv sa duca la crearea de obligatii pentru
partile contractante prin reasigurarea a ceea ce compania cedenta a asigurat;
- obiectul contractului sa fie posibil si licit, sa nu contravina legislatiei si sa nu
pericliteze in nici un fel ordinea publica si bunele moravuri ale societatii.





Forma contractului de reasigurare

Nu exista obligativitatea unei forme anumite a contractului de reasigurare.
Majoritatea contractelor au o forma scrisa, care face posibila deteminarea cu precizie
a momentuluiincheierii contractului, a intrarii in vigoare, a inceputului si incetarii
raspunderii asiguiratorului , a drepturilor si obligatiilor partilor.
Spre deosebire de contractul de asigurare concretizat in polita de asigurare, contractul
de reasigurare se regaseste foarte rar sub forma unei polite de reasigurare, uzual are
forma de contract nestandardizat ale carui clauze sunt foarte diverse in functie de
interesul partilor si specificul obiectului sau.

Contractul de reasigurare poate avea forme diferite deosebirile dintre acestea
constand numai in modul de cuprindere, respectiv de angajare a partilor. Indiferent
de tipul si forma contractului de reasigurare, este obligatoriuca ca el sa contina
urmatoarele clauze: denumirea partilor contractante; sediul lor; tipul
contractului;riscurile acoperite; limita valorica si teritoriala a raspunderii;omisiuni sau
erori;data intrarii in vigoare a contractului, durata si terminarea lui, cazurile de forta
majora, nivelul si modalitatea de plata a primei si a rezervelor de prime, daunele in
suspensie, retinerea cedentei, comisionul , brokerajul, regularizarea contului, fondul
de rezerva. , modul de plata a despagubirii, riscurile excluse,reglementarea
diferendelor dintre partile contractante.

Partile contractante.

Intr-un contract de reasigurare partile contractante sunt persoane juridice, sunt
compania cedenta, pe de o parte, respectiv asiguratorul direct(original) care are deja
incheiata o polita de asigurare cu un asigurat pentru un anumit risc sau grupa de
riscuri si care doreste sa cedeze o parte din acesta , devenind reasigurat, si
reasiguratorul , pe de alta parte care preia partea de risc cedata. Contractul de
reasigurare nu poate exista in afara unei asigurari directe.



Obligatiile partilor contractante

Incheierea contractului de reasigurare obliga partile la respectarea tuturor
clauzelor .
Reasiguratul are ca prima obligatie plata primei de reasigurare la nivelul, in
termenul si conditiile stabilite de comun acord. Totodata el trebuie sa anunte
reasiguratorul asupra mersului afacerii si sa-I puna la dispozitie toate informatiile si
datele de care dispune in legatura cu tranzactia respectiva. In cazul proiducerii de
daune, el trebuie sa aduca la cunostinta reasiguratorului in termenul cel mai scurt
posibil.
Reasiguratorul are obligatia de a asigura protectia impotriva riscurilor in
schimbul primei primite de la compania cedenta si de a-i plati acesteia despagubirile
de reasigurare in cazul producerii riscurilor asigurate. Obligatiile sale sunt numai fata
de compania cedenta si nu fata de asiguratul original, de care nu are nici o raspundere.

Erori si omisiuni

Aceasta clauza este deosebit de importanta deoarece asemenea situatii apar , in
mod frecvent, in derularea contractului de reasigurare. In contract se obisnuieste sa
sementioneze faptul ca erorile si omisiunile uneia din parti referitoare la daune se vor
rectifica cat mai curand dupa descoperirea lor si nu vor reduce raspunderea
reasiguratorului

Reglementarea dferendelor dintre parti

O trasatura a contractului de reasigurare o constitue faptul ca reglementarea
diferendelor dintre parti se face prin arbitraj si nu prin recurgerea la judecata.
Acordul amiabil presupune discutii ale reprezentantilor partilor in vederea gasirii
unei rezolvari rapide si avantajoase.
O alta cale de rezolvare a diferendelor este concilierea prin condtituirea unei
comisii alcatuita din reprezentanti desemnati de parti care isi desfasoara activitatea pe
baza unei proceduri stabilita ad-hoc.
Arbitrajul este modalitatea intalnita cel mai des in solutionarea litigiilor dintre
partile contractante ale contractului de reasigurare.Clauza de arbitraj trebuie sa
specifice: stabilirea organului de arbitraj si a numarului de erbitri ce vvor solutiona
litigiul, locul de desfasurare al arbitrajului, legea aplicabila, modul de alegere a
arbitrilor, repartizarea cheltuielilor de arbitraj, caracterul deciziei.
Procedura juridica se intalneste extrem de rar, in cazuri izolate in practica
rezolvarii diferendelor.

Legea aplicabila contractului de reasigurare

Legea aplicabila poate constitui o clauza separata .Ea poate fi legea tarii uneia
dintre partile contractante, legea tarii in care se pot produce riscurile sau legea unei
alte tari.

Alte clauze.

Durata contractului de reasigurare , respectiv data intrarii in vigoare a
cointractului , dupa semnarea si terminnarea lui. Contractul se incheie de regula pe
termene limitate, de obicei un an si se prelungesc automatdaca una din parti nu cere in
mod expres rezilierea lui. Terminarea contractului se poate face si la iesirea din risc a
companiei cedente datorita terminarii contractului original de asigurare.
Limitele valorice si geografice ale raspunderii. Prima categorie se inscrie in
forma si conditiile specifice cerute de tipul contractului de reasigurare; in ceea ce
priveste limitele teritoriale ste foarte importanta cunoasterea si delimitarea lor cat mai
precisa deoarece daca riscurile asigurate se produc pentru bunurile reasigurate in
afara zonei respective, reasiguratorul nu va plati despagubiri.
Plata daunelor.

Modalitatea de plata a daunelor este o clauza aparte a contractului si se stabileste
in functie de marimea daunei : sumele pentru daunele mici se achita in cadrul
deconturilor trimestriale, iar daunele mari se platesc separat. Plata sumelor mici se
face la intervale mai mari de timp pentru a evita o aglomerare de cecuri si pentru
usurarea muncii.Daca intarzierea cu trei luni a achitarii sumelor corespunzatoare unor
daune mari poate produce dezechilibre financiare companiei cedente. In termen de 3
luni de la incheierea fiecarui an , compania cedenta are obligatia de a furniza
reasiguratorului o lista cu toate daunele in suspensie si cu sumele corespunzatoare
nivelului raspunderii sale.
Daunele care au fost avizate provizoriu de compania cedenta dar sunt in plin
proces, marimea lor nefiind stabilita, poarta denumirea de daune in suspensie . Dupa
determinarea lor ele vor fi suportate de reasigurator in proportia convenita prin
contract.
Participarea reasiguratorului la beneficii in cazul in care la sfarsitul anului nu s-au
produs daune, se stabileste ca un comision asupra profitului. Suma astfel rezultata este
platita de reasigurator companiei cedente, deoarece se considera ca este in mare
masura meritul sau pentru obtinerea rezultatelor favorabile . Rezultatul afacerii se
stabileste ca o diferenta intre venituri si cheltuieli.



Derularea contractului de reasigurare

Dupa incheierea contractului de reasigurare , indiferent de tip, operatiunile
cele mai importante sunt decontarile , care se fac pe baza evidentei financiare si
contabile .Toate miscarile de fonduri se fac in conturi deschise atat la compania
cedenta cat si la reasigurator.
In cazul reasigurarii facultative compania cedenta sau brokerul, are obligatia de
a oferi asiguratorului , trimestrial informatii referitoare la sumele pe care ea le
datoreaza reasiguratorului si pe care le are de incasat de la aceasta.

FORME SI METODE DE REASIGURARE

In prezent se practica doua forme principale de reasigurare si anume:
1. reasigurarea proportionala;
2. reasigurarea neproportionala

1. Reasigurarea proportionala.

Prin acest tip de reasigurare, reasiguratorul accepta o raspundere stabilita ca o
proportie din suma asigurata initial prin contractul de asigurare directa, daunele
inregistrate repartizandu-se intre compania cedenta si reasigurator in mod direct
proportional cu acoperirea acordata.
Reasigurarea proportionala a fost prima forma de reasigurare utilizata si ea
s-a dezvoltat din sistemul coasigurarii, prin care multi asiguratori imparteau intre ei
proportii convenite o parte a asigurarii directe. Se preteaza la toate categoriile de
afaceri si se aplica la toate tipurile de protectie.

Tipuri de contracte proportionale.
Pentru fiecare risc ce face obiectula reasigurarii, reasiguratorul preia o parte din
acesta, obtine aceiasi propotie din prima si suporta in aceiasi masura daunele. Aceasta
forma de asigurare obligatorie respecta principiul comnform caruia reasiguratorul
urmeaza soarta asiguratului.

Contractele de asigurare proportionala sunt de doua tipuri:
a) - contract cota-parte
b) contract excedent-suma.

Indiferent de tipul de contract acesta trebuie sa contina in forma sa
precsurtata (slip) in mod obligatoriu urmatoarele elemente: denumirea companiei
cedente si a reasiguratorului, clasa afacerii, limitele teritoriale, tipul de contract, limita
raspunderii, raspunderea maxima, comisionul, veniturile estimate din prime,
comisionul pe profit, depozitul de prime, dobanda la depozit, depozitul de daune,
portofoliul de afaceri, borderourile conturile , notice-ul de reziliere , dupa caz
brokerajul, date si informatii statistice.

Contractul de reasigurare cota-parte

Este cea mai simpla forma de reasigurare prin care reasiguratorul consiumte sa
preia in reasigurare o anumita proportie din fiecare risc acceptat din compania
cedenta prin contractul initial de asigurare, suportand proportional toate daunele in
schimbul aceleiasi proportii din toate primele directe, mai putin comisionul de
reasigurare.

Caracteristicele contractului cota parte sunt:
1- Contractul cota-parte presupune o identitate de interese a celor doi parteneri. Rata
daunei este aceiasi la ambii parteneri, intrucat ei acopera intr-o anumita proportie
toate riscurile subscrise in contul respectiv, iar rezultatele sunt aceleasi in marime
relativa dar diferite in marime absoluta;
2- Prin acest contract compania cedenta are posibilitatea de a subscrie riscuri de
valori mai mari decat ii permite capacitatea sa financiara proprie, retanand pe
contul sau numai cota pe care o poate suporta , iar diferenta o cedeaza in
reasigurare unuia sau mai multor reasiguratori .
3- Societatea cedenta nu are posibilitatea selectiei riscurilor subscrise in detrimentul
reasiguratorului si de aceea comisionul solicitat este mai mare;
4- Fata de toate celelalte tipuri de contracte, modul de administrare este mai simplu
si prin urmare, cheltuielile administrative sunt mai reduse;
5- Contractul cota-parte se reannoieste in mod automat de la o perioada la alta fiind
un contract de tip continuu; rezilierea sa trebuie notificata in timp util(3 6 luni)
6- Este considerat cel mai profitabil tip de contract pentru ambii parteneri, motiv
pentru care este foarte utilizat;
7- Contractul cota parte se preteaza societatilor cedente mici sau celor care incep
subscrierea unei categorii noi de afaceri.


Contractul de reasigurareexcedent de suma

Contractul de reasigurare excedent de suma este considerat ca fiind cea mai obisnuita
si utilizata forma de reasigurare prin care reasiguratorul consimte sa preia o parte
dintr-un risc peste o anumita limita denumita plin sau linie, retinuta de compania
cedenta pe contul sau, primind in schimb echivalentul proportional din prima bruta si
angajandu-se sa suporte in aceiasi proportie daunele aparute.
Trasaturile contractului sunt:
1. Este structurat in plinuri, capacitatea contractuala exprimandu-se intr-un
multiplu de plinuri;
2. Compania cedenta are posibilitatea de a selecta riscurile, dezavantajand
reasiguratorii si din acest motiv, comisionul perceput de cedenta este mai mic
decat in cazul contractului cota-, totodata reasiguratorii primesc numai anumite
riscuri, deci cele mai putin profitabile, de regula de valori mari, care cu greu le pot
asigura un portofoliu echilibrat.
3. Modul de administrare este mai laborios si cheltuielile de administrare a
contractului sunt mai mari atat pentru compania cedenta cat si pentru
reasiguratori;
4. Prin acest tip de contract asiguratorul direct beneficiaza de toate
avantajeleprotectiei automate de reasigurare.Raspunderea reasiguratorului incepe
automat si simultan cu cea a societatii cedente imediat ce este depasita retinerea sa
proprie.

Acest tip de reasigurare se aplica de regula la cladiri, echipamente, masini si aparate
materiale , produse finite deoarece suma asigurata poate fi determinata cu precizie, iar
retinerea proprie a reasiguratorului poate fi diferentiata in functie de natura si
frecventa riscului asigurat.
Sistemul excedentului de suma asigurata undeplineste cel mai bine rolul reasigurarii ,
adica omogenizarea raspunderii retinute de asigurat. El prezinta pentru reasigurat
avantajul ca riscurile mici, intrand in cadrul retinerii proprii , nu vor fi reasigurate, iar
pentru reasigurator, certitudinea ca reasiguratul este cel dintai interesat in selectarea
riscurilor. Marimea retinerii proprii in raport cu raspunderea maxima a
reasiguratorului este un prim indiciu al calitatii riscurilor cedate in asigurare.

Retinerea reprezinta acea parte din suma asigurata, din riscul asumat sau din
dauna produsa de un sinistru, pe care o societatea de asigurari intelege sa o pastreze
pentru contul sau propiu.
Retinerea poate fi un procent din suma asigurata, o parte fixa., din volumul
riscului acceptat in asigurare sau din dauna inregistrata intr-o anumita asigurare.

In functie de forma reasigurarii adoptate prin contract, retinerea poate fi:
- retinere propie
- participarea asiguratorului
- primul risc fransiza
- agajamentul net al asiguratorului
- prime de conservare sau de prioritate.
Retinerea exprima limita maxima a raspunderii fata de un asigurat pe care
asiguratorul intelege sa o pastreze pentru contul sau si pe care a stabilit-o singur prin
contractul de reasigurare, sau care I-a fost impusa de o autoritate competente in functie
de capacitatea sa financiara. Tot ceea ce depaseste retinerea se cedeaza in reasigurare.
Contractul de reasigurare poate avea caracter facultativ, obligatoriu sau mixt.
In baza contractului de reasigurare facultativ, reasiguratul poate propune si
reasiguratorul poate sa accepte sau sa refuze reasigurarea. Insa acest contract nu
actioneaza in mod automat, asiguratorul avand obligatia de al instiinta pe reasigurator
de fiecare risc individual pe care doreste sa-l reasigure. La randul sau reasiguratorul
poate sa accepte in reasigurare riscurile ce i-au fost oferite sau sa le refuze.

Reasigurarea facultativa prezinta o serie de avantaje pentru reasigurator si
anume:
- analiza caz cu caz a riscurilor propuse ceea ce ii permite sa retina in reasigurare
numai riscurile care corespund politicii sale de subscriere;
- are posibilitatea sa exercite o anumita influenta asupra asiguratorului cerandu-i sa
revada conditiile oferite in mod deosebit la riscurile la care s-au inregistrat in
trecut evenimente nefavorabile;
- creaza conditii pentru majorarea cotei de prima sau reducerea comisionului pretins
de asigurator;
- permite efectuarea controlului asupra angajamentelor asumate si evitarea riscului
de cumul.
metoda asigurarii facultative prezinta o serie de inconveniente pentru asigurator:
- in asteptatrea raspunsurilor la ofertele depuse pentru reasigurare asiguratorul este
pus in situatia de a intarzia incheierea contractului de asigurare;
- metoda poate fi mai costisitoare decat altele;
- asiguratorul nu actioneaza in deplina linbertate in ceea ce priveste fixarea
conditiilor asigurarii, intrucat trebuie sa tina cont de parerile reasiguratorilor;
- asiguratorul nu poate modifica polita de asigurare fara acordul reasiguratorilor;
- in cazurile in care plasarea riscurilor se face cu dificultate, asiguratorul poate sa
nu isi recupereze cheltuielile efectuate.
In cazul contractului de reasigurare obligatoriu asiguratorul se obliga sa cedeze si
reasiguratorul se obliga sa accepte in reasigurare categoriile de riscuri prevazute in
contract, in proportiile si in conditiile stabilite. In acest caz asiguratorul nu are
posibilitatea selectionarii riscuri.lor, motiv pentru careva ceda o anumita parte din toate
riscurile subscrise.
Prin contractul de reasigurare obilgatorie sau automata reasiguratorul se angajeaza
sa accepte toate riscurile subscrise de asigurator intr-o anumita ramuara pana la
atingerea limitei convenite de parti. De regula in contractele de reasigurare obligatorie
se precizeaza limitele teritoriale in care asiguratorul urmeaza sa opereze subscrieri
precum si ramurile in care se incadreaza riscurile admise in asigurare.
In contractele de reasigurare se mentioneaza in mod expres riscurile care nu sunt
acceptate in mod automat in reasigurare. Contractul de reasigurare cuprinde o clauza
din care rezulta ca reasiguratorul impartaseste soarta asiguratorului.
In baza contractul de reasigurare mixt reasiguratul are libertate sa cedeze sau nu
anumite riscuri in reasigurare in timp ce reasiguratorul este obligat sa le accepte.
cest contract imbina particularitatile celor 2 contracte anterioare adica pentru
reasigurat functioneaza principiul facultativitatii, iar pentru reasigator acela al
obligativitatii, in cedarea respectiv acceptarea riscurilor prevazute in contract.
Un asemenea contract cuprinde o categorie de riscuri si nu un a nume risc
individual si se foloseste de obicei pentru reasigurare riscurilor de valori mari pentru
partea ce depaseste limita contractelor obligatorii.

In functie de modul de repartizare a riscurilor intre asigurator devenit reasigurat
si reasigurator contractele de reasigurare se clasifica: in contracte proportionale si
contracte neproportionale.
In practica internationala a reasigurarilor datorita diferentelor dintre formele de
reasigurare, nevoile specifice ale societatilor cedente si datorita unor reglementari
legale locale, nu exista contracte standard, marile companii de reasigurare impunand
forma si continutul contractului. Indiferent de tipul de contract, exista clauze
obligatorii si anume: denumirea partilor contractante; data inceperii
contractului;definirea formei de reasigurare, tipul de risc protejat, zona geograficape
care o acopera riscul, limitele raspunderii contractuale,excluderile, nivelul globala al
primei sau modul de calcul al acesteia, comisionul, despagubirile, decontarea ,
incheierea contractului si respectiv nota de reziliere a contractului si modul de
derulare a raspunderii

Reasigurarea proportionala - stabileste raspunderea reasiguratorului pentru
riscurile cedate numai de la data emiterii sau reinoirii politelor de asigurare
directa.Aceasta metoda este folosita de regula in contractele maritime si de aviatie, se
incheie in general pe un an de subscriere. La alte tipuri de contracte( de incendiu
uneori si de accidente) la terminarea lor partile obisnuiesc sa incheie un
clean=break adica intreruperea raspunderii prin plata in intregime sau partiala a
daunelor.
Prin clauza operativa in contractele de reasigurare se stabilesc obligatiile partilor
contractante referitoare la cedarea/acceptarea partii de risc cu mentiune reasiguratul
va ceda, iar reasiguratorul va accepta prin reasigurare proportia specificata in
document ( numita cota reasiguratorului) a acelor asigurari specificate in document.
Aceasta clauza delimiteaza net metoda facultativa de netoda contractuala de plasare a
riscurilor in rea. Pentru fiecare tip de contract se specifica riscurile asigurate .
In general contractele acopera mai multe categorii de riscuri care se pot produce
deodata sau care pot fi antrenat unele de atele. Dezavantajul combinarii mai multor
clasede asigurare in acelasi contract este dat de faptul ca rezultatele lor nu sunt
identice.
In practica asigurarilor exista situatii in care perioada de valabilitate a contractului
, compania cedenta isi modifica politica de subscriere, tipul de afaceri si retinerea
proprie pentru diferite tipuri de riscuri. Oricare schimbare a conditiilor contractuale
venita din partea companiei cedente trebuie avizata reasiguratorului, mentionandu-se
obligatoriu acest lucru in contract printr-o clauza speciala.
Alaturi de forma clasica proportionala a reasigurarii , treptat s-a dezvoltat forma
neproportionala a acesteia din teama ca contractele de valori mari nu vor putea fi
plasate integral in reasigurare pe baze proportionale.


Contractele de reasigutrare neproportionale prezinta o serie de trasaturi prin
care se deosebesc de cele proportionale:
- repartizarea raspunderii intre asigurator ( devenit reasigurat sau cedent) si
reasigurator se face in functie de volumul probabil al daunei, iar nu proportional cu
suma asigurata;
- raspunderea reasiguratorului este limitata , pentru fiecare dauna, iar in sarcina
reasigutratorului cade parte de dauna care depaseste raspunderea reasiguratului;
- cedarile in reasigurare nu se efectueaza caz cu caz, ceea ce face posibila renuntarea
la borderourile de cedari in in reasigurare ca si la registru de reasigurari;
- operatiile contabile sunt reduse la maximum, dar sunt mai laborioase;
- cheltuielile pentru gestionarea contractelor sunt mai reduse;
- prima cedata in reasigurare se determina cu anticipatie;
- costul reasigurarii poate sa varieze de la un exercitiu la altul ca urmare a evolutiei
primelor incasate, a ratei daunei si a pietei reasigurarilor;
- asiguratorul (devenit reasigurat) de regula nu participa la beneficiile
reasiguratorului;
- reasiguratorul nu-si constitue rezerve de daune pentru riscurile acceptate de el in
reasigurare, acoperirea acestora ramane in sarcina reasiguratului.

Contractele de reasigurare neproportionala se practica in trei variante:

a) contracte excedent de dauna;
b) contracte oprire de dauna;
c) contracte de acoperire a sinistrelor majore.


Reasigurarea excedent de dauna .
La reasigurarea excedent de dauna , raspunderea reasiguratului este limitata ,
pentru fiecare dauna la un anumit plafon(nivel) denumit prioritate , fransiza sau prag
, iar raspunderea reasiguratorului vizeaza partea de dauna care depaseste prioritatea.
Raspunderea reasiguratului se exprima printr-o suma fixa din dauna probabila.
Lichidarea daunelor suferite de bunuri de aceiasi natura primite in reasigurare
de catre reasigurator se face prin doua modalitati: pe risc(XWL) si pe eveniment(XL
cat). In cazul contractelor de valori mari . raspunderile reasiguratorilor pot fi stabilite
in mod diferentiat, in functie de nivelul daunei . La producerea riscului asigurat ,
dauna se acopera de reasigurat sau de reasigurat si reasiguratori in functie de marimea
pagubei inregistrate. Daca paguba produsa este in limitele prioritatii , se acopera de
reasigurat si de reasiguratori care au subscris la reasigurarea excedent de dauna de
nivele . Pentru fiecare nivele reasiguratul incheie contracte de reasigurare distincte.
Marimea prioritatii depinde de capacitatea financiara a reasiguratului de a
acoperi singur o parte mai mare sau mai mica din daunele inregistrate, de volumul si
structura portofoliului sau.
Reasigurarea excedent de dauna se utilizeaza mai ales in ramurile in care, in
urma producerii unui risc asigurat, se pot inregistra pagube de dimensiuni neobisnuit
de mari: raspunderea civila a armatorului pentru poluarea apelor si litoralului cu titei,
raspunderea ce revine unei centrale atomoelectrice care a suferit un accident grav.
Reasigurarea excedent de dauna prezinta avantajul , pentru reasigurat, ca-I
permite sa limiteze raspunderea pentru daunele produse din acelasi risc, in functie de
capacitatea sa de plata , iar pentru reasiguratori, ca necesita un volum relativ redus de
cheltuieli de administratie. Volumul de munca in acest tip de reasigurare este foarte
mare din partea reasiguratului intrucat trebuie sa evidentieze raspunderilor ce revin
asiguratorilor pe niveluri de daune, in plus nu asigura omogenizarea portofoliilor
reasiguratorilor.


Reasigurarea oprire de dauna
La asigurarea oprire de dauna , reasiguratul se angajeaza sa acopere din daunele
produse in cursul anului , o suma echivalenta cu un anumit procent din volumul
primelor incasate , iar reasiguratorii sa suporte tot ceea ce depaseste acest nivel.
In acest caz participarea reaiguratorului la acoperirea daunei este dependenta de
raportul dintre daune si primele de asigurare, respectiv de rata daunei inregistrate.
Acest raport este de regula subunitar, intrucat societatea de reasigurare suporta , pe
langa despagubirile de asigurare si cheltuielile de administratie. La intocmirea
contractului de reasigurare oprire de dauna , sarcina principala a reasiguratorului
consta in limitarea daunei pe care intelege sa o suporte pornind de la rata acestuia.
Daunele care raman in sarcina reasiguratului se stabilesc sub forma unui
procent din dauna produsa raportata la primele incasate. La contractele de
reasigurare oprire de dauna , un rol important il are buna credinta a reasiguratului in
ceea ce priveste informarea corecta a resiguratorilor despre marimea reala a daunelor
inregistrate si a primelor incasate. Incalcarea acestei reguli de baza in materie de
asigurari are drept consecinte transferarea asupra reasiguratorilor a unei parti din
obligatiile ce revin de drept reasiguratului . Desi pare o forma ideala de reasigurare,
in practica este putin utilizata mai ales in ramurile cu rezultate tehnice foarte
instabile, cum ar fi grindina.

Daca la incheierea contractului de reasigurare partile au limitat obligatia
reasiguratorului la un anumit plafon valoric al daunei, atunci la lichidarea acesteia
eventuala depasire a respectivului plafon ramane in sarcina reasiguratului.

La reasigurarile proportionale o problema extrem de importanta o prezinta
stabilirea cuantumului primelor cuvenite reasiguratorilor, deoarece prima de
reasigurare pe care reasiguratul o cedeaza reasiguratorului nu este proportionala cu
angajamentele asumate de acestia, de regula fiind mult mai mica.
Contractele de reasigurare neproportionala, folosite in practica internationala nu sunt
standardizate, reasiguratorii si intermediarii utilizeaza texte proprii.
In contractele de reasigurare neproportionala se precozeaza ca acoperirea se refera
la daune , iar nu la suma asigurata , ca in cazul contractelor proportionale.
Contractele neproportionale se incheie pe o perioada de de regula de 12 luni,
spre deosebire de cele proportionale care se incheie pe durate nelimitate de timp.
Foarte important este angajamentul societatii de asigurare de a nu aduce nici un
fel de schimbari in politica sa de acceptari si subscrieri de riscuri la acele categorii
de asigurari care fac obiectul contractului de reasigurare excedent de daune, fara
acordul prealabil al asiguratorului . Aceasta deoarece o schimbare a politicii
promovate de asigurator ar putea afecta structura portofolilui sau de afaceri din
domenii care nu-l intereseaza sau cu prime intr-un volum neacoperitor fata de
angajamentele ce I-ar reveni .
Pentru a evita orice confuzie cu privire la raspunderile asumate de parti, este
necesar ca in contractul de reasigurare excedent de dauna , sa se precizeze limitele
conservarii nete in sarcina asiguratorului . Prin fixarea riguroasa a conservarii nete a
asiguratorului , reasiguratorul urmareste limitarea participarii sale la acoperirea
daunelor provocate de riscul cuprins in polita de asigurare si eliminarea oricarei
posibilitatide a I se transfera consecintele unor erori tehnicie sau administrative ale
partenerului de contract ori pe cele ale unui risc financiartehnici
Dupa prezentarea retinerii nete a asiguratorului ( devenit asigurat) se stabilesc
limitele participarii reasiguratorilor la acoperirea daunelor. Astfel asiguratorul se
angajeaza sa participe la indemnizarea daunei acoperite prin contractul de
reasigurareexcedent de dauna cu acea parte din dauna neta definitiva care depaseste
prioritatea pe un sinistru, prevazuta in conditiile particulare si care decurge din
acelasi eveniment pagubitor.

Prin dauna neta definitiva se intelege suma efectiv achitata de asigurator
asiguratilor afectati de sinistru , precum si cheltuielile de judecata si vele legate de
limitarea efectelor evenimentului asigurat.

Evenimentul pagubitor este definit evenimentul asigurat( incendiu, uragan,
inundatii) care a produs daune mai multor asigurati indreptatiti sa primeasca
indemnizatii
La producerea unui risc asigurat , acoperirea oferita de reasigurator se
diminueaza cu suma daunei suportate de acesta , dar acoperirea se reconstituie dupa
caz , cu sau fara plata unei prime aditionale de catre asigurator.
La contractele excedent de dauna , prima de reasigurare trebuie astfel dimensionata
incat sa poata acoperi: costul mediu al daunelor care intra in acoperirea de
reasigurare, abaterile de la media frecventei si afortei de distrugere a sinistrelor
precum si cheltuielile de administratie si beneficiul reasiguratorului.


METODE DE REASIGURARE

In reasigurarea internationala se utilizeaza doua metode de baza si anume:
1. metoda facultativa;
2. metoda contractuala
3. metoda acoperire deschisa
4. metoda facultativ obligatorie
5. pool-urile de reasigurare.



Metoda facultativa.
Obiectul reasigurarii facultative il constitue localizarea riscurilor individuale
intre companiile de asigurare directe.
Prin aceasta metoda fiecare risc propus spre reasigurare este tratat si analizat separat
iar reasiguratorul poate accepta sau refuza, dupa cum considera.
. Se practica pentru plasarea unui risc, rest de risc sau clasa de riscuri specifice,
sau cand metoda contractuala nu ofera partenerilor conditiile pe care le doresc pentru
reasigurarea respectiva
Reasigurarea facultativa este cea mai veche forma de asigurare , in prezent
se se utilizeaza pentru anumite categorii de riscuri individuale ca incendii, accidente
sau unele riscuri maritime.
Specific reasigurarii facultative este faptul ca atat compania cedenta cat
Si reasiguratorul sunt interesati in bunul mers si calitatea tranzactiei, in adoptarea
unor masuri de remediere, in cazul producerii unor rezultate adverse.
Reasigurarea facultativa se initiaza de o companie cedenta sau de catre brokerul sau
care dupa ce se decide asupra riscului pe care il va reasigura, elaboreaza un document
denumitslip in care se vor mentiona: numele, adresa, pr4ezentarea sumara a
reasiguratului original, natura bunului asigurat, suma totala asigurata, riscurile
acoperite, prima de asigurare si retinerea proprie a companiei cedente, comisionul si
daca este cazul suma cedata in reasigurare prin contracte. Raspunderea asiguratorului
incepe de la data semnarii slip-ului in care se va indica in mod obligatoriu proportia
de risc subscris
Stadiul final al incheierii reasigurarii facultative ill constitue emiterea politei de
reasigurare
Perioada de reasigurare este cea a asigurarii originale.Reinnoirea asigurarii
originale duce la reinoirea automata a reasigurarii, care se face cu scopul de a proteja
compania cedenta.
Reasigurarea poate fi reziliata de oricare dintre parti , la orice data de reinoire a
contractului, partea care doreste rezilierea contractului avand obligatia notificarii.
Primele brute de reasigurare care rezulta din calcule sunt reduse prin aplicarea
unui comision stabilit procentuall si care este stabilit de compania cedenta, pentru
acoperirea chelltuielilor de administrare a contractului de reasigurare facultativa si de
a recupera comisionul platit agentilor sai. Comisionul difera in functie de tipul de risc.
Orice modificare intervenita in protectia prevazuta in asigurarea originala
referitoare la modificarea sumei asigurate, includerea sau excluderea unor riscuri
afecteaza si conttractul de reasigurare facultativa. Compania cedenta are obligatia sa
notifice reasiguratorului toate modificarilepentru a fi acceptate de acesta.
Raspunderea pentru stabilirea daunelor in asigurarea initiala revine asiguratorului
direct, el urmand sa instiinteze reasiguratul asupra tuturor pierderilor ce se suporta
indiferent de dimensiunea lor. Raportul daunelor va cuprinde toate datele referitoare la
asigurarea initiala, la reasigurarea si pierderile suferite.


Metoda contractuala
Este cel mai des utilizata in reasigurarile internationale.Reasigurarea contractuala
este forma obligatorie care are la baza principiul non selectiei pentru cele doua parti
Contractul este incheiat intre cedenta si reasigurator pentru reasigurarea unui
ansamblu de riscuri fara posibilitatea de alegere a unui singur risc sau a unor grupuri
de riscuri , care poarta denumirea de portofoliu .Asiguratorul direct se obliga sa
cedeze toate riscurile fara discriminari iar reasiguratorul se obliga sa le accepte in
intregime. Reasiguratorul poate primi prima de asigurare pentru toate riscurile si va
suporta daunele in conditiile concrete ale fiecarui tip de contract.
Conform acestei metode , reasiguratorul nu mai examineaza sepoarat fiecare risc
individual si nu are dreptul sa refuze sau sa evalueze un singur risc daca el nu este
inclus in contract. El este obligat sa accepte atat riscurile bune cat si pe cele rele.
Metoda contractuala il avantajeaza atat pe reasigurator cat si pe asigurat.
Reasiguratorul are siguranta obtinerii unui volum substantial de afaceri de la
compania cedenta indiferent de forma propusa(proportionala sau neproportionala) La
randul sau asiguratorul direct ofera spre reasigurare riscuri grupate in pachete in forma
si in termenii contractuali cei mai potriviti pentru interesul sau. Dezavantajul il
prezinta faptul ca reasiguratorul nu poate alege riscurile pentru reasigurare ca in
cazulk reasigurarii facultative. Reasiguratorul este obligat sa accepte global toate
riscurilepe care vrea sa le cedeze compania de asigurari directe, ata riscuri bune cat
si riscuri rele.




Metoda facultativ-obligatorie
Pe piata reasigurarilor , contractele de tip facultativ-obligatoriu sunt definite ca
fiind acele contracte incheiate intre o companie cedenta si un reasigurator, sau intre
un broker si un reasigurator in care reasiguratorul are obligatia de a accepta
reasigurarile voluntar cedate de cealalta parte
Din punct de vedere al protectiei oferite si a relatiei dintre parti aceasta metoda se
situeaza intre metoda facultativa si metoda obligatorie.Este facultativa pentru
asigratorul direct care cedeaza o parte din riscuri unui reasigurator in conditiile pe care
el insusi le decide si este obligatorie pentru reasigurator sa accepte oferta in
configuratia propusa de compania cedenta
Acest tip de reasigurare are la baza principiul selectiei pentru compania cedenta si
principiul nonselectiei pentru reasigurator
Se foloseste in reasigurarea de incendii si in reasigurarile maritime pentru a oferi o
protectie suplimentara pentru riscurile cu o aparitie foarte rara si neregulata sau pentru
considerente exterioare tranzactiei.


Pool-urile de asigurare
Aceasta forma de asigurare se constitue prin participarea cu capital a mai multor
societati , rezultand o entitate de sine statatoare avand ca obiect de activitate
reasigurarea unei anumite parti a riscurilor subscrise de aceste companii. Conducerea
pool-lui este exercitata alternativ de una dintre societatile membre sau de catre o
organizatie mixta stabilita avand ca sarcina principala impartirea reasigurarilor cedate
pool-lui intre toti membrii, in proportiile agreate de acestia sau proportional cu
volumul afacerilor cedate.
Un pool poate avea ca activitate reasigurarea unor anumite riscuri specifice sau
unei anumite afaceri dintr-o categorie determinata.Conform principiului de organizare
si functionare a pool-ului toti membrii depun toata prima sau numai o parte a ei pentru
o categorie speciala de tranzactii intr-un fond comunsi impart daunele totale in aceiasi
proportie sau intr-o proportie agreata. Profiturile si cheltuielile se impart in acelasi
mod.
Practica internationala a reasigurarilor cunoaste diferite forme de acoperiri
pretabile a riscurilor. Utilizarea frecventa a aranjamentelor de tip pool are la baza
forma reasigurarii proportionale dar si aranjamente de tip excedent de dauna.