,, Poliartrita reumatoida nu intereseaza inima, dar musca articulatiile , si cand si-a implantat dintii in articulatii , nu le mai lasa, pana la distrugerea lor mai mult sau mai putin completa, spre deosebire de reumatismul articular acut, care musca inima si linge articulatiile . ( De Seze )
2
CUPRINS
Cap. I. INTRODUCERE..pag 3
Cap.II .ETIOPATOGENIE. pag 4
Cap.III. ANATOMIE PATOLOGICA pag 7
Cap.IV. MANIFESTARI CLINICE. pag 9
Cap.V. MODIFICARI PARACLINICEpag15
Cap.VI. DIAGNOSTIC POZITIV SI DIFERENTIAL....pag19
Cap.VII. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.......................................................pag23
Cap. VIII. TRATAMENTUL POLIARTRITEI REUMATOIDE.....pag 28
Cap.IX. RECUPERAREA IN POLIARTRITA REUMATOIDApag 37
CAZURI.pag 63
3
Cap. I INTRODUCERE
DEFINITIE Poliartrita reumatoida, intalnita in literatura si sub numele de poliartrita cronica evolutiva, este o suferinta caracterizata de o inflamatie cronica , care evolueaza indelungat, cu puseuri acute, localizata cu predilectie la articulatiile mici ale extremitatilor, simetrica, cu modificari radiologice de osteoporoza si teste biologice pozitive pentru factori reumatoizi. Termenul de reumatism vine de la cuvntul grecesc rheuma (scurgere). Guillaumme Boillou descria reumatismul ca o boal caracterizat prin umflturi articulare trectoare i mobile, care salt de la o articulaie la alta. I.L. Duker includea poliartrita reumatoid n cadrul bolilor difuze ale esuturilor conjunctive i o clasifica astfel:
poliartrita reumatoid seropozitiv cu factor reumatoid IgM;
boala Still a adultului. Poliartrita reumatoida este cea mai invalidanta dintre formele de reumatism.
MOTIVATIA LUCRARII Am avut sansa de a ma numara printre invataceii doamnei asistente Preda Vasilica care mi-a calauzit pasii spre acest capitol al bolilor reumatismale. Acesta este in parte si motivul pentru care am ales poliartrita reumatoida ca tema pentru lucrarea de diploma. Doresc pe aceasta cale sa aduc multumirile mele doamnei asistente sefe Preda coordonatorul stiintific, al acestei lucrari pentru generozitatea cu care mi-a indrumat cercetarea, pentru materialul bibliografic pe care mi l-a pus la dispozitie, pentru indicatiile oferite, care sunt izvorate dintr-o inegalabila experienta, cat si pentru sustinerea in definitivarea acestei lucrari. Lucrarea este structurata in 9 capitole, primele 7 se refera la etiopatogenie, la anatomie patologica si manifestari clinice si paraclinice, la cum se stabileste diagnosticul pozitiv si diferential, la evolutia si prognosticul poliartritei reumatoide iar ultimele 2 capitole
4
abordeaza tratamentul si recuperarea in poliartrita.Subiectul acestei lucrari abordeaza si tratamentul modern al poliartritei reumatoide.E un domeniu unde cercetarile asteapta inca multe raspunsuri si noi descoperiri.
Cap. II
ETIOPATOGENIE
ETIOLOGIA Boala afecteaza in special sexul feminin, la varste tinere (25-40 de ani). Se pare ca un rol adjuvant il joaca climatul rece si umed. Femeile fac aceasta boala de 2-3 ori mai des ca barbatii. Astazi poliartrita reumatoida este privita ca o boala imunologica. La aceasta a contribuit descoperirea factorului reumatoid, care este o imunoglobulina M anti-imunoglobulina G, deci un anticorp anti-gammaglobulinic, produs de celulele limfoplasmocitare. Al doilea element care pledeaza pentru originea imunologica este prezenta in articulatiile bolnavului cu poliartritei reumatoide a polinuclearelor cu incluziuni, denumite ragocite. Incluziunile acestora contin imunoglobuline. Poliartrita reumatoida apare deci ca o boala imunologica cu localizare articulara, avand ca prima manifestare sinovita reumatoida. Stimulul antigenic este inca necunoscut. Se discuta despre rolul unui streptobacil, hemofil, al unei micoplasme, despre virusurile persistente, latente. Deci cauza poliartritei reumatoide este necunoscuta. Ca si in cazul altor boli cronice, reumatice sau nereumatice, etiologia este probabil multifactoriala, situatie in care factorii de mediu interactioneaza cu un genotip susceptibil. Susceptibilitatea genetica este argumentata de studii familiale si de corelari cu antigenele de histocompatibilitate. PATOGENIA Mecanismul de producere al bolii nu este pe deplin cunoscut. Se considera ca antigenul cauzal este un element declansator numai la un individ cu o mare susceptibilitate genetica. Procesul incepe cu o sinovita inflamator-exsudativa ce progreseaza spre o forma proliferativa si infiltrativa. Rareori leziunile inflamatoare regreseaza, cel mai ades boala avand un mers progresiv. Macroscopic , leziunile in poliartrita reumatoida sunt destructive, interesand toate elementele articulare:sinoviala, capsula, cartilajele, epifizele osoase, ca si formatiunile periarticulare (muschii, tendoanele). Leziunea debuteaza la nivelul sinovialei, care devine granuloasa, burjoneaza (inmugureste) si, de aici, prinde cartilajul articular, pe care-l distruge. In locul tesutului distrus apare tesut fibros, care face sa adere cele doua suprafete osoase, diminuand miscarile si producandu-se 5
anchioloza fibroasa partiala. Totodata, osteoporoza-care este un semn precoce in poliartita reumatoida-conduce la formarea cariilor osoase in epifize. In acest fel nu va intarzia sa apara osificarea prin infiltrari calcice, determinand sudarea extremitatilor osoase, si deci, anchiloza osoasa definitiva. In continuare , capsula si tendoanele vor prezenta edem si muschii vor fi atrofiati. La dezvoltarea si progresia bolii concura o serie de celule si de sisteme biologice humorale. Celulele (localizate mai ales in sinoviala) contribuie in mod principal la evenimentele inflamatoare articulare acute si cronice. Intre ele se numara: -Celule sinoviale de tip A (cu proprietati macrofagice) si de tip B (ce au caractere fibroblastice); -Celulele care prezinta antigenul limfocitelor T(macrofage si celule dendritice sinoviale); -Limfocite T (Helper si Supressor), limfocite B si plasmocite responsabile de secretia de limfokine sau de imunoglobuline; -Leucocite polimorfonucleare purtatoare de enzime proteolitice ce pot ajunge in cavitatea articulara; -Celule endoteliale vasculare care in timpul inflamatiei se inmultesc si migreaza formand o retea de neovascularizatie. Sistemele biologice humorale angajate in diverse momente ale evolutiei bolii isi au originea in celulele prezente in articulatie in stare de activitate sau provin din sange prin exsudare. Cele mai importante dintre ele sunt urmatoarele: -Sistemul complementului care poate fi activat intraarticular pe cale clasica sau de proteina C relativa care se gaseste la titruri ridicate in lichidul sinovial; -Produsii acidului arahidonic (leucotriene si prostaglandine); -Elementele sistemului coagularii si fibrinolizei; -Produse ale caii kininelor; -Substante intracelulare eliberate in mediu de diverse celule (macrofage , limfocite, sinoviocite, celule endoteliale etc.) ca monokine, limfokine, proteinaze, imunoglobuline, deversi factori de stimulare a proliferarii si cresterii celulare. In patogenia poliartritei reumatoide este greu de definit o succesiune riguroasa a evenimentelor, deoarece celulele si sistemele biologice humorale actioneaza complex, simultan si au un mare grad de interdependenta. Ele se desfasoara in doua planuri, in structura sinovialei si in cavitatea articulara, intre cele doua compartimente existand multiple influente reciproce. Se poate aprecia ca celulele ofera suportul evolutiei cronice progresive, pe cand elementele humorale sunt responsabile de inflamatia acuta exsudativa.
6
Schematic, in suferinta articulara din poliartrita reumatoida se deosebesc trei momente evolutive: sinovita inflamatorie, distructia cartilajului si fibroza.
7
Cap. III
ANATOMIE PATOLOGICA
Principala leziune in poliartrita reumatoida este o inflamatie a sinovialei articulatiilor diartroidale. Sinovitei i se descriu 2 caractere anatomo-patologice care concorda cu etape evolutive ale bolii. I. La inceput sinovita este de tip edematos cu interesare in special a zonelor de la marginea cartilajului articular si cu exsudare intracavitara. II. Se descrie apoi o perioada infiltrativa in care calitatea si cantitatea celulelor se modifica in timp. Polinuclearele, care la inceput sunt mai numeroase, sunt inlocuite de limfocite care sunt in special de tip T helper. Limfocitele B apar mai tarziu si numarul lor creste progresiv. In forma lor secretorie, plasmocitara se pot identifica intracitoplasmatic molecule de IgG sau IgM. Celulele care infiltreaza sinoviala se gasesc distribuite in special perivascular.In fazele avansate ale bolii limfocitele pot fi aglomerate, creand uneori aspect de folicul limfatic. Simultan cu fenomenele descrise se marcheaza o suferinta a vaselor mici. Se observa distensii venoase, obstructii capilare, arii de tromboze si chiar hemoragii perivasculare. In final se pot identifica depozite extracelulare de hemosiderina. In acelasi timp sinoviala se ingroasa prin multiplicarea straturilor celulare si se extinde in suprafata. Pot aparea ulceratii si detasari de mici fragmente in cavitatea articulara. Fundul ulceratiilor este acoperit de fibrina. Dezvoltarea tesutului de granulatie semnifica ingrosarea sinovialei, proliferarea vasculara si aparitia si inmultirea fibroblastilor. Suferinta cartilajului este consecutiva inflamatiei sinoviale si apare odata cu dezvoltarea panisului.Condrocitele superficiale sunt necrozate si se marcheaza condroliza cu subtierea si fisurarea cartilajului. In os se descriu zone de osteoliza chistica subcondrala si osteoporoza difuza. Leziunile extraarticulare se intalnesc mai rar.
1. Nodulii reumatoizi apar la o cincime dintre bolnavi. Ei prezinta o arie centrala de necroza cu resturi celulare, fibre de reticulina si colagen. In jur sunt celule gigante multinucleate si
8
fibroblasti, distribuite in palisada iar periferic o coroana de limfocite. Nodulii reumatoizi cresc prin acumulare de celule putand ajunge la dimesiuni mari(cm) si pot fi multicentrici. 2. Afectarea vasculara de tip inflamator, vasculitic, este comuna dar modificarile ischemice sunt minime. Suferinta proliferativa a mediei endarteriolelor patului unghial este ilustrativa. Rareori apar vasculite ale arterelor de calibru mare. In acest caz ele nu se deosebesc cu nimic de alte tipuri de vasculite imune. Mai des sunt interesate venele si capilarele dermice. Consecintele vasculitelor pot fi si de ordin necrotic , mai ales cand se produc si procese trombotice. Cele mai frecvente tulburari trofice apar pe tegumente (ulceratii), dar se descriu chiar si perforatii intestinale. 3. Modificarile musculare se caracterizeaza prin atrofii care sunt urmarea afectarii primare a miofibrilelor (in cazuri severe) sau pot sa apara ca o consecinta a imobilizarii. Leziunile viscerale au expresie clinica intr-un numar redus de cazuri, mai frecvent existand numai modificari microscopice. Pericardita relatata a fi intalnita histologic in 40% din cazuri, se face simtita clinic foarte rar. Este cea mai frecventa leziune cardiaca. In miocard se pot intalni noduli reumatoizi, infarcte (date de arterita coronara) si mai rar miocardita interstitiala. Simptomatologia clinica poate fi prezenta sau nu. Localizarea valvulara a nodulilor reumatoizi este rara dar, cand apare, se face mai des pe valvulele aortice pe care le deformeaza. Noduli reumatoizi pot sa apara in parenchimul pulmonar si in pleura. Cand afectarea pulmonara se asociaza cu pneumoconioza (cu fibroza aferenta), combinatia poarta numele de sindrom Caplan. In splina si in ganglionii limfatici periarticulari se inscrie o hiperplazie reactiva nespecifica, rareori intalnindu-se noduli reumatoizi.
9
Cap. IV
MANIFESTARI CLINICE
La o anamneza amanuntita, la multi bolnavi se poate gasi un eveniment care sa fie interpretat ca elementul declansator al suferintei. Cel mai des se intalnesc stresul emotional, expuneri la frig, traumatisme, tratamente variate, in special cu produse biologice. De obicei suferinta incepe la articulatie, dar la scurt interval se extinde si la altele. Ea este expresia inflamatiei sinovialei. Printre simptomele de debut, cel mai frecvent intalnite sunt urmatoarele: Redoare articulara matinala prelungita; Poliartralgii episodice; Tumefieri articulare; Mialgii, slabiciune musculara in special la umeri; Oboseala; Pierdere ponderala; Stare de disconfort. Acestea apar in succesiuni, combinatii, durate si intensitati variate. Instalarea, cel mai deseori, este gradata, ea facandu-se in luni, mai rar in ani. Debutul acut ,culminant, nu este frecvent; cand se produce, el apare mai ales la copil. Evolutia suferintei locale este uneori destul de rapida, iar cand se adauga febra si/sau pierderea ponderala , orientarea diagnostica este mai usoara. Dintre elementele clinice caracteristice debutului,o mare valoare diagnostica o are simetria suferintei articulare si respectarea articulatiilor interfalangiene distale. Artritele au anumite particularitati topografice. Articulatiile mainii, cea radiocarpiana, genunchii si articulatiile piciorului sunt cel mai des interesate, dar poliartrita reumatoida poate afecta orice alta articulatie diartrodiala. Faptul ca sinovita este considerata elementul cheie al suferintei, face ca articulatiile cu sinoviala mare si/sau cu solicitare mecanica importanta sa fie cel mai sever afectate. Distructia cartilajului, afectarea osului, inflamatia capsulei si a tendoanelor, impreuna cu presiunile mecanice si tractiunile tendinoase nefiziologice determinate de eroziunile excentrice ale suportului solid, duc la deformari osteoarticulare. 10
La mana, semnul caracteristic este sinovita articulatiei interfalangiene proximale, fapt care da articulatiei un aspect fusiform. Aceasta deformare articulara poate sa apara la inceputul bolii. Ea este insa aproape constanta dupa un an de evolutie. Deseori sunt prinse simultan si simetric articulatiile metacarpofalangiene. In timp, distructia osteocartilaginoasa , laxitatea articulara , modificarile pozitionale consecutive ale tendoanelor dau aspect caracteristic articulatiilor (forma in M,in butoniera,deviatie ulnara). Forma in butoniera este urmarea sinovitei cu ruperea tendonului extensorului comun al degetelor la locul de insertie al acestuia pe cea de-a doua falanga. Ruperea tendoanelor este de fapt un proces ce poate succede unei tendinte. Simultan se pierde capacitatea de prehensiune digito-palmara. Articulatiile interfalangiene distale sunt de cele mai multe ori neinteresate.
Sinovita cotului este intalnita frecvent. Prin exsudantul articular miscarea de extensie este mult limitata. Tarziu si rar se produc eroziuni majore cartilaginoase. Artrita umarului poate fi prezenta subiectiv dar semnele paraclinice se inscriu foarte tarziu. Articulatiile piciorului sunt deseori atinse la inceputul bolii simultan cu cele ale mainii. Sunt afectate mai ales articulatiile metatarsofalangiene. Eroziunile cartilajelor si deformarile articulare consecutive determina greutate la mers. In acelasi timp ,presiunea exercitata de greutatea corporala este redistribuita nefiziologic pe suprafata talpii, ceea ce duce la aparitia de durioane plantare, amplificand astfel mersul dificil. Dintre articulatiile tarsului cea astragalo-calcaneana si cea astragalo-scafoidiana sunt interesate mai des. Alaturi de afectarea gleznelor data de eroziunile
11
cartilaginoase, tenosino-vitele retromaleolare externe si interne participa la inducerea unui mers instabil. Destul de des se produce bursita retrocalcaneana. Genunchii sunt foarte frecvent afectati, sinovita fiind la inceput exsudativa si apoi proliferativa. Eroziunile cartilaginoase si ale osului sunt insa mai tardive si de intensitate mai mica. Artrita soldului (coxita) nu este frecventa. Ea se manifesta clinic mai ales prin dificultate la mers. Afectarea articulatiilor coloanei vertebrale este rara. Cand se produce, segmentul cervical sufera cel mai des. Inflamatia micii burse care se regaseste intre axis si ligamentul transvers poate determina subluxatii in articulatia atlanto-axoidiana. Durerile cervicale inalte si mai ales cele cervico-occipitale pot sugera aceasta bursita. Artrita articulatiilor interapofizare se produce mai ales intre vertebrele C3,C4,C5 si poate fi cauza de spondilolistezis. Artrita temporo-mandibulara este frecventa, dar rareori este grava impiedicand alimentarea. Intre articulatiile interesate cel mai rar se numara cele cricoartenoidiene, sternoclaviculare, acromioclaviculare, datorita existentei unei sinoviale reduse. Desi este o boala predominant articulara, in timpul evolutiei ei se pot intalni si manifestari extraarticulare determinate de infiltrate limfoplasmocitare (uneori organizate in noduli) si/sau de procese vasculitice. Aceste modificari histopatologice pot avea localizari variate si produc o simptomatologie clinica specifica organului afectat. Nu intotdeauna insa prezenta de leziuni histologice are o expresie clinica corespunzatoare. De obicei manifestarile extraarticulare apar in cazurile mai severe de boala si aproape constant bolnavii prezinta titruri mai de factor reumatoid, crioglobulinemie, hipocomplementemie, complexe imune circulante si/sau factori antinucleari. Tegumentele pot prezenta noduli reumatoizi, elemente purpurice, tulburari trofice. Nodulii reumatoizi subcutani apar la aproximativ 20-25% dintre bolnavi. Ei se intalnesc cel mai des pe suprafetele de extensie sau de presiune (cot, occiput, sacru), burse serioase sau tendoane. Se dezvolta insidios, persista timp indelungat si pot regresa spontan. Sunt fermi si uneori aderenti la periost, tendon, sau tecile tendinoase. Rareori se pot infecta si fistuliza. Biopsia lor este uneori necesara pentru a-i deosebi de tofii gutosi, xantoame sau chiste sebacee. Elementele purpurie care pot sa apara pe tegumente sunt urmarea unor procese vasculitice ce intereseaza venulele. Vasculita reumatoida a arterelor mici si mijlocii poate fi insotita de fenomene ischemice ce pot merge pana la necroze tisulare. In aceste cazuri se asociaza frecvent febra si leucocitoza. Manifestarile cardiovasculare sunt foarte rar exprimate clinic. Se apreciaza ca la 40% dintre bolnavi se gasesc modificari anatomopatologice infiltrative pericardice, rareori detectandu-se
12
ecografic prezenta de lichid. In cazurile foarte rare de pericardita acuta, lichidul are caracter exudativ, prezinta valori mici de glucoza, (sub 15 mg %)reduceri importante ale fractiilor complementului, cresteri de Ig si prezenta de factor reumatoid. Celelalte structuri cardiace sunt foarte rar afectate. In miocard se pot intalni aglomerari limfoplasmocitare (uneori adevarati noduli reumatoizi) ce pot determina tulburari de conducere, iar valvulele (mai ales aortice) pot deveni incompetente (insuficiente valvulare) datorite prezentei nodulilor. Foarte rar se produce vasculita coronara ce se poate manifesta clinic prin diverse grade de insuficienta coronariana, mergand pana la infart miocardic acut. Arterele periferice pot fi sediul unor procese de vasculita obliteranta. Cand este localizata la vasele digitale, modificarile histologice vizibile sub unghial sunt identice celor prezente in scleroza sistemica sau in alte boli ale tesutului conjunctiv. Afectarea arterelor sistemului mezenteric poate conduce la perforatii intestinale. Afectarea respiratorie este de obicei de tip infiltrativ. Ca si in cazul afectarii pericardice, pleura este interesa foarte frecvent dar clinic foarte rar. In cazul prezentei exudatului (cu instalare indolora) , caracterele lichidului sunt identice celor din pericardita. Producerea rara a pneumotoraxului este urmarea ruperii in cavitatea pleurala a unui nodul reumatoid plasat sub pleural. Localizarea pulmonara a nodulilor determina aparitia de infiltrate circumscrise (cu diametrul 0.5-3 cm) care atunci cand apar pe un pulmon cu pneumoconioza constituie sindromul Caplan. In poliartrita reumatoida, fibroza pulmonara difuza interstitiala si boala obstructiva a cailor respiratorii (mai ales suferinta bronsiolitica) sunt considerate a avea o incidenta mai mare in populatia generala. Laringele poate suferi prin artrite cricoaritinoidiene. Manifestarile neurologice de tip polinevrita sunt urmare a vasa nervorum. Expresia clinica este comuna, cu parestezii, paralizii, areflexie, ameotrofie, etc. Alteori neuropatia periferica este urmarea compresiunii prin inflamatie sau edem (de exemplu:complexia nervului median in tunelul carpian datorita tenosinovitelor de vecinatate). Mielopatia cervicala, cand se produce, este urmarea distructiei prin inflamatie a ligamentului transvers al atlasului sau subluxatiei posterioare a axisului cu compresia maduvei spinarii. Cointeresarea sistemului nervos central se produce extrem de rar, meningele fiind structura afectata de procese vasculitice si/sau infiltrative. Manifestarile oculare apar mai frecvent la femei si constau in irita, iridociclita, sclerita sau mai rar scleromalacia perforans. Aceasta din urma este urmarea dezvoltarii de infiltrare nodulara in
13
regiunea sclerala superioara, inconjurate de o zona hiperiemica a venelor profunde ale sclerei. Progresia suferintei face ca zona sa capete o culoare albastru inchis datorita vizualizarii prin transparenta a coroidei. Aceasta este posibila datorita subtierii sclerei prin distructia texturii sale si usoara hierniere a zonei afectate in afara globului ocular. Sindromul Felty apare de obicei in boli cu evolutie prelungita. El se caracterizeaza prin asocierea obligatorie la poliartrita reumatoida a splenomegaleei si neutropeniei. Se mai pot intalni adenopatii, anemie si trombocitopenie. Foarte des se asociaza febra ,oboseala, anorexia, pierderea ponderala. Citopenia sanguina este interpretata a fi urmarea unui hipersplenism sau a unor fenomene autoimune.Splenectomia are deseori rezultate benefice asupra evolutiei bolii si asupra infectiilor bacteriene care scad in incidenta, acestea fiind datorate neutropeniei. Prezenta adenopatiei este consemnata la 30 % dintre bolnavi. Sunt interesate in special statiile ganglionare vecine articulatiilor inflamate, ganglionii epitrohlieni si cei axilari fiind cel mai des mariti. Amiloidoza este o complicatie considerata clasica. La biopsiile renale este intalnita la 15 % , iar la cele rectale la 5 % dintre bolnavi. Cel mai des expresia sa clinica este de ordin renal. Forme clinice -Sindromul Felty, foarte grav, la care se asociaza splenomegalia, leucopenia, adenopatia si pigmentatia bruna a fetei si extremitatilor, cu alterarea starii generale, duce la exitus.
-Boala Chauffard-Still apare intre 2-6 ani si se caracterizeaza prin patru semne importante:artrite, poliadenopatie, splenomegalie, alterarea starii generale.
-Sindromul Fiessinger-Leroy caracterizat prin triada: uretrita, conjunctivita, artrita, este determminat de o infectie dizenterica.
-Sindromul Gougerot-Sjogren este o poliartrita reumatoida la care se adauga fenomene ocular (keratoconjunctivita uscata:,, bolnavii nu pot plange); salivare: parotidele, mai rar submaxilarele si sublingualele sunr hipertrofiate si dureroase; saliva este groasa si vascoasa; apre senzatia de uscaciune intensiva a gurii, iar glandele salivare sufera un process de atrofie.
-Forma cu sinovita exudativa se caracterizeaza prin lichid intraarticular in mare cantitate; forma osteolizanta a falangelor, cu degete telescopate.
14 15 Cap. V
MODIFICARI PARACLINICE
Desi apar mai tarziu in evolutia bolii, ele pot ajuta la rezolvarea unui diagnostic diferential. Dintre anomaliile hematologice, viteza de sedimentare a hematiilor este cel mai des ridicata, semnificand inflamatia. Fara a avea un caracter de specificitate, se poate considera ca sunt putine cazuri in care un bolnav cu artrita acuta sa aiba o viteza normala. In mare,VSH poate fi corelata cu gradul de activitate al bolii si este un indicator al eficientei tratamentului. Anemia de grad clinic mediu este prezenta la peste 25% dintre bolnavi. Ea poate fi intalnita in perioadele de activitate a bolii, mai ales la bolnavii febrili sau la cei cu atingeri poliarticulare.Anemia (de tip normocitar,normocrom sau hipocrom) se considera a fi urmarea unei insuficiente a Fe din celulele sistemului reticoloendotelial, mecanism recunoscut si in alte boli cronice. Alte mecanisme posibile de producere a anemiei sunt: pierderea de sange printr-o suferinta digestiva agravata iatrogen, proces hemolitic autoimun, reactie toxica medicamentoasa sau alta boala , fara legatura cu poliartrita reumatoida. Anomaliile biochimice traduc o stare de inflamatie si sunt de asemenea lipsite de specificitate. Modificarile serice inscriu in grade diferite cresterea de globuline, de proteina C reactiva, si mai rar de haptoglobina. Aceste modificari sunt in general paralele cu starea de activitate clinica. O explorare serica cu un grad ridicat de specificitate este detectarea si aprecierea cantitativa a factorului reumatoid. Prezenta lui la un titru de peste 1/80 este considerata pozitiva.Valori foarte ridicate ale sale dau o pondere diagnosticului de poliartrita. Ele se inscriu de obicei la bolnavii care prezinta si manifestari extraarticulare. Factorul reumatoid este detectabil in ser la 75-80% dintre bolnavi. El apare insa si in cazul altor boli autoimune si chiar la populatia sanatoasa(5%). In acest caz frecventa detectarii sale creste odata cu varsta. Anticorpii antinucleari sunt prezenti la 10-15 % dintre bolnavi, neavand un grad de specificitate .Prezenta lor la inceputul bolii preteaza insa la confuzii diagnostice. Valorile complementului seric sunt normale, uneori usor crescute. Foarte rarele situatii de hipocomplementemie se inscriu mai ales la bolnavii cu manifestari extraarticulare (cel mai des vasculitice) sau la cei cu un titru foarte ridicat de factor reumatoid. Cercetarea lichidului sinovial arata un lichid de obicei opac care are un numar variabil de leucocite (50000-60000/mm3) care in majoritate (75 %) sunt polimorfonucleare. Intre acestea se gasesc asa numitele ragocite ce sunt polimorfonucleare care in interiorul lor au granulatii ce devin 16
vizibile la o coloratie vitala cu albastru cresyl .Existenta ragicitelor nu reprezinta un criteriu de specificitate, ele gasindu-se si in alte suferinte articulare inflamatoare .Granulele sunt constituite din complexe imune formate din moleculele de IgG, factor reumatoid si fractii de complement ceea ce explica valorile scazute ale acesteia in lichidul sinovial. Testul cheagului de mucina fiind negativ indica distructia de proteine hialuronidate. Acest test este pozitiv de obicei in alte tipuri de suferinte. Ca si in unele artrite infectioase, valorile glucozei in lichidul articular sunt uneori foarte scazute. Biopsia sinoviala este rareori indicata. Se practica mai ales in cazul unor afectari monoarticulare, situatie in care ar exclude alte suferinte ca sarcoidoza, tuberculoza articulara, sinovita vilonodulara pigmentata, examenul histologic fiind sugestiv. Artroscopia are o valoare diagnostica limitata. Se recomanda mai mult pentru a se aprecia extensia leziunilor in vederea evaluarii si aprecierea felului operatiei. Radiografia osioarticulara are pondere diagnostica mare, mai ales intr-un context clinic sugestiv.
In examinarea unei radiografii se urmareste:
-tumefierea partilor moi periarticulare ale articulatiilor periferica care este precoce si precede modificarile cartilaginoase si osoase; se produce prin acumulare de lichid, proliferare sinoviala si/sau prin edem al partilor moi in care niciodata nu se constituie calcificari;
-ingustarea spatiului articular este urmarea deshidratarii si distrugerii cartilajului care se produce in principal sub influenta enzimelor din lichidul sinovial si mai putin ca urmare a eroziunii directe prin panus, se inscrie la scurt timp dupa tumefierea partilor moi;
-osteoporoza initial subcondrala se extinde in timpul evolutiei bolii si spre zonele corticale; se produce datorita bolii, imobilizarii sau este urmarea corticoterapiei; -eroziunile marginale reprezinta cel mai caracteristic semn al bolii; se produc la locul de insertie al sinovialei pe cartilaj si sunt urmarea resorbtiei osoase produse sub influenta de vecinatate a panusului. Imaginea radiografica a eroziunilor este de geoden sau pseudochisten. Dupa o evolutie indelungata a bolii, conturul osului poate fi profund deteriorat. Este de remarcat absenta totala a reactiei periostale si ostiofitice;
17
-deformarea articulara cu dezaxarea ulterioara a oaselor componente se intalneste tardiv si este urmarea dizlocarilor si subluxatiilor permise de slabirea si/sau distructia capsulei, tendoanelor, ligamentelor si resorbtiei extremitatii osului. Se intalnesc in special devieri laterale, deformari in flexie;
-anchiloza apare la un numar restrans de bolnavi si afecteaza mai ales oasele carpului si tarsului.
Aceste modificari pot fi intalnite la orice articulatie, dar cu precadere sunt interesate articulatiile mici ale mainii si piciorului si cea a genunchiului. Leziunile sunt in general simetrice, desi debutul bolii poate sa fie monoarticular. La mana cele mai precoce modificari se inscriu la apofiza stiloida ulnara (osteoporoza, geode), la articulatiile metacarpofalangiene ale degetelor 1,2,3, la articulatiile interfalangiene proximale ale degetelor 2,3. Uneori este nevoie de radiografii marite ale zonelor interesate precoce a leziunilor. La articulatiile piciorului, modificarile sunt de asemenea foarte timpurii, dar frecvent ele nu au un echivalent subiectiv, algic.Articulatiile metatarsofalangiene ale degetelor 4,5 sunt de obicei interesate primele. Genunchii desi sunt afectati de la inceputul bolii, inscriu modificarile radiologice mai tardiv.Ostiofitoza este minima sau absenta. Cateodata este nevoie de practicarea unei artografii pentru a diferentia o tromboflebita profunda de un chist Baker care diseca muschii gambei. Coloana cervicala, atunci cand este afectata, prezinta cel mai des subluxatii in articulatia atlanto-axiala, datorate laxitatii sau rupturii ligamentului transvers al atlasului sau eroziunilor suferite de apofiza odontoida a axisului. In celelalte articulatii se pot inscrie leziuni de intensitati diferite, in functie de timpul de evolutie si de gradul de agresivitate a bolii. In poliartritele seronegative suferinta are mai frecvent un debut asimetric cu interesarea predominanta a carpului. Eroziunile subcondrale sunt mai reduse, iar reactia reparatorie osteosclerotica subcondrala este mai intensa. Trebuie subliniat faptul ca desi modificarile structurale ale cartilajului se produc timpuriu, uneori sub un an de la debutul bolii, semnele radiologice devin vizibil mult mai tarziu uneori dupa 1-2 ani. Primele alterari cartilaginoase pot fi insa sesizabile prin rezonanta magnetica nucleara (RMN).
18 19 Cap. VI
DIAGNOSTIC POZITIV
Diagnosticul de poliartrita reumatoida necesita confirmare, solicita diferentierea de alte suferinte cu care ar avea puncte comune si impune aprecierea stadiului de evolutie si de activitate al bolii. Diagnosticul pozitiv este usor de facut in stadiile avansate ale bolii, aspectul clinic si cel radiologic fiind suficient de sugestiv. Un diagnostic precoce este insa foarte util, deoarece masurile terapeutice pot sa fie instituite rapid, impiedicandu-se astfel aparitia leziunilor specifice de boala care de obicei sunt ireversibile. Foarte des debutul real al bolii este ignorat de bolnav, el fiind cu dificultate reconstituit dupa o perioada de evolutie mai ales ca datele de laborator sunt foarte rar modificate la inceputul bolii si in plus au un mare grad de nespecificitate. Cele mai frecvente modificari clinice de debut sunt: -poliartrita intermitenta sau persistenta la un numar limitat de articulatii ce pastreaza caracterul specific al simetriei; articulatiile cele mai des interesate la debut sunt cele ale maini sau cele ale piciorului; -artrita cronica progresiva deformanta ,care inca de la inceput are o evolutie rapida si grava; -poliartrita acuta, exploziva si migratorie, foarte asemanatoare reumatismului articular acut Bouillaud; -reumatismul polindromic; -in cazul debutului la varsnic, (dupa varsta de 60 ani) atingerea asimetrica a unui numar mic de articulatii este mai frecventa. Se semnaleaza afectarea intr-o incidenta superioara a articulatiei umarului; -debutul oligoarticular , dar mai ales cel visceral se intalnesc mai rar. Pentru studii populationale s-au facut in scop de cercetare, Asociatia Americana de Reumatologie (ARA-American Rheumatism Association) a stabilit o serie de criterii clinice, biologice, histologice si/sau radiologice pentru stabilirea diagnosticului. Ele au fost de mai multe ori revizuite. Ultima reconsiderare a fost in 1988. Criteriile acestea sunt urmatoarele: 1. redoarea articulara matinala de cel putin o ora; 2 .artrita simultana la minim trei arii articulare observata de medic (cu tumefiere de parti moi sau sinuvita); 20
3. artrita articulatiilor mainii cu afectarea articulatiilor metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale; 4. artrita simetrica cu afectare simultana, bilaterala la aceleasi articulatii; 5. prezenta nodulilor reumatoizi observati de medic; 6. prezenta serica de factor reumatoid in conditiile unei reactii pozitive intalnita la mai putin de 5% dintre indivizii normali. 7. modificari radiografice tipice bolii cu eroziuni si decalcifieri juxtarticulare la oasele mainii; Criteriile 1-4 trebuie sa dureze cel putin sase saptamani. Bolnavul este considerat a avea poliartrita reumatoida in cazul in care indeplineste patru dintre aceste criterii.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Diagnosticul diferential se impune mai ales in etapele initiale ale suferintei cand boala poate fi confundata cu o multitudine de alte afectiuni reumatice sau nereumatice care prezinta manifestari artralgice.Poliartrita reumatoida in stadii avansate de evolutie nu ridica probleme de diagnostic diferential. Cele mai frecvente confuzii se creaza cu spondilita anchilopoetica, reumatism articular acut, osteoartrita, guta, lupus eritimatos sistemic, alte boli de colagen. Afectarea initiala a unor articulatii mici ale membrelor inferioare poate sugera uneori debutul unei spondilite anchilopoetice, mai ales daca suferinta apare la un barbat tanar..In plus la radiografia articulatiilor sacroiliace, a coloanei vertebrale dorsolombare, pot aparea interesari caracteristice ale acestor segmente, interesari sugestive pentru diagnosticul de spondilita anchelopoetica. Reumatismul articular acut poate fi confundat cu debutul exploziv la mai multe articulatii al poliartritei reumatoide. Titrul ASLO (element putin discriminatoriu) si cointeresarea cardiac (clinica sau electrocardiografica), cat si evolutia ulterioara a simptomelor, indreapta diagnosticul spre boala Bouillaut. Artritele degenerative pot fi confundate cu poliartrita reumatoida, mai ales cand durerile articulare se insotesc cu tumefiere. Elementele care deosebesc cele doua suferinte sunt legate in special de caracterul durerii care dispare dupa repaus (in artroza), numarul mic de articulatii interesate, lipsa de simetrie a articulatiilor, respectarea articulatiilor metacarpofalangiene (exceptie
21
cele ale degetelor 1 si 2) .Examenul radiografic arata prezenta osteofitelor marginale iar explorarile sanguine nu au nimic specific in cazul ostreoartritelor. Guta ca si pseudoguta pot fi asemanatoare poliartritei reumatoide mai ales in forma lor cronica .Examenul lichidului sinovial cu evidentierea diferitelor cristale ca si evaluarea acidului uric un sange si in urina de 20 de ore permit transarea diagnosticului. Reumatismul psoreazic este de obicei poliarticular si asimetric si intereseaza de obicei articulatiile interfalangiene distale, localizare neobisnuita pentru poliartrita. Manifestarile sistemice sunt de obicei absente ca si dezvoltarea nodulilor subcutani .Factorul reumatoid este negativ, iar radiografia poate arata ascutirea sau resorbtia totala a ultimei falange. Dar unul dintre cele mai dificile diagnostice diferentiale este cu lupusul eritematos sistemic, mai ales cand acesta are un tablou clinic incomplet, dar in care domina sindromul poliartralgic. Identificarea unor cointeresari visceral (mergandu-se pana la punctia renala) ca si identificarea in sange de anticorpi nucleari la titruri ridicate orienteaza diagnosticul spre boala lupica. In cazul in care sindromul reumatoid apare in cadrul altor boli ca sarcoidoza, amiloidoza,boli inflamatoare digestive, boli infectioase (hepatita epidemica, rubeola, mononucleoza infectioasa), tumori solide, contextul clinic si probele de laborator specifice usureaza foarte mult diagnosticul. In formularea diagnostica a poliartritei reumatoide se impune si stabilirea momentului evolutiv. In prezent este acceptata stadializarea sugerata de ARA care se poate face in functie de starea clinico-functionala sau de starea anatomica.
Clasificarea clinico-functionala: Stadiul 1 (polialgic)-dominat de durere; Stadiul 2 (exudativ)- in care alaturi de durere , apar redoarea articulara, tumefactiile si deformarile articulare; Stadiul 3 (proliferativ)-dominat de atrofii muscular, anchiloze si subluxatii; Stadiul 4 (terminal, reprezantand ultima faza din evolutia bolii)-apare dupa 15-20 ani de la debut, bolnavul devenind un invalid care isi petrece toata viata in pat.
22
Clasificare in functie de starea anatomica:
Stadiul I precoce. Lipsa radiografica a leziunilor erozive dar cu posibila prezenta a osteoporozei. Stadiul II moderat. Osteoporoza vizibila radiologic, cu sau fara distructii osoase,dar cu posibila deteriorare usoara a cartilajului. Absenta deformarilor articulare desi miscarile sunt limitate. Atrofia muschilor adiacenti articulatiei. Prezenta facultativa de leziuni ale partilor moi extraarticulare cu noduli si tenosinovite. Stadiul III sever. Osteoporoza si distructiile osului si cartilajului sunt vizibile radiografic. Deformare articulara cu subluxatii, deviere ulnara sau hiperextensie, dar fara fibroza sau anchiloza osoasa. Atrofie musculara marcata si extinsa. Prezenta de noduli si tenosinovite. Stadiul IV terminal. Cu osteoporoza, leziuni distructive mari, anchiloza osoasa, atrofii musculare intinse, mari deformari articulare si infirmitate importanta, bolnavul fiind obligat sa stea in pat, neputandu-se ocupa de sine.
23
Cap. VII
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC IN POLIARTRITA REUMATOIDA
Evolutia cronica a poliartritei reumatoide, cu potentialul ei invalidant, implica o evaluare permanenta, pentru aprecierea consecintelor imbolnavirii si a recuperarii. Stabilirea formelor clinico-evolutive si a stadiilor de boala, a perioadelor active si de remisiune, a gradului de activitate articulara si sistemica, a factorilor de risc, prognosticului si complicatiilor, necesita multiple investigatii si instrumente de lucru, in examinari repetate. Prognosticul, triplu evaluat, pentru munca, sanatate si viata, orienteaza asupra posibilitatilor evolutive ale bolii. Diagnosticul precoce si de certitudine al poliartritei reumatoide declanseaza monitorizarea evolutiei, prognosticului si tratamentului pentru oprirea procesului inflamator si a consecintelor acestuia, in scopul ameliorarii calitatii vietii pacientului reumatoid si a familiei acestuia. Boala cu evolutie cronica, variabila si heterogena, frecvent progresiva si invalidanta, poliartrita reumatoida (PR) are ca trasatura caracteristica, pe langa variate manifestari sistemice, sinovita inflamatorie persistenta, simetrica, la nivelul articulatiilor periferice, al carei potential distructiv, prin producerea de leziuni cartilaginoase si eroziuni osoase, conduce la deformari articulare si confera individualitate bolii. La debutul bolii evolutia este dificil de prevazut, aprecierile fiind mai mult statistice sau orientate dupa determinarea genotipului bolnavului. Unii pacienti dezvolta doar o forma usoara de boala, cu interesare minima articulara (oligoarticulara), de scurta durata, in timp ce altii fac forme poliarticulare cu evolutie lent progresiva spre deformari articulare importante, iar majoritatea fac forme intermediare. In decursul timpului, evolutia poliartyritei reumatoide poate imbraca 3 forme principale: monociclica (20%), policiclica (70%), progresiva (10%). Consecintele imbolnavirii prin poliartrita reumatoida sunt: - scaderea sau functia anormala anatomica, fiziologica sau psihologica; - inabilitatea, cu deficit al performantei functionale, la nivel individual; - handicapul, cu modificarea posibilitatilor de interactiune cu alte persoane, la nivel social. Debutul bolii este acut, treptat sau insidios; desi, initial, boala poate fi episodica sau chiar autolimitata, caracterul afectiunii este progresiv, fapt sugerat de persistenta unor indicatori biologici si indici paraclinici de activitate in perioadele de aparenta remisiune clinica, precum si de cresterea duratei si frecventei perioadelor de acutizare.
24
Tipul de debut al bolii nu are valoare predictiva pentru dezvoltarea invaliditatii, 15% din pacientii cu PR pot prezenta un proces inflamator cu durata scurta, care se remite fara deformari majore, iar 20% din ei, dupa 10-12 ani pot sa nu prezinte invaliditate sau deformari. Pentru instalarea invaliditatii au valoare predictiva urmatoarele caracteristici: varsta mai inaintata, sexul feminin, rasa alba, interesare articulara severa, evidentiata radiologic, prezenta nodulilor reumatoizi, titruri crescute de factor reumatoid. Evolutia poliartritei reumatoide este stadiala conform formulei AIDA (stadiul I- Algic, stadiul II - Inflamator, stadiul III - Deformant, stadiul IV - Anchilozant), utilizandu-se criteriile Steinbrocker pentru aprecierea intensitatii si evolutivitatii fenomenelor articulare . Dupa intervalul de timp in care se instaleaza anchiloza invalidanta, se disting forme lent si rapid progresive (cu modificari tipice inca din primii ani de evolutie) si intre ele o multitudine de variante individuale si circumstantiale. Alterari semnificative se produc in primii ani de evolutie, iar modificari radiologice apar la majoritatea bolnavilor in 2-3 ani de la inceputul bolii (70%). Progresiunea cea mai mare a deformarilor articulare se realizeaza pe parcursul primilor 6 ani de boala (si mai important in primul an, apoi al 2-lea si in al 3-lea) si mult mai incet ulterior. Chiar daca rata progresiunii distrugerii articulare scade in timp, invaliditatea functionala care apare precoce in evolutia bolii, continua sa progreseze in acelasi ritm. PR cu manifestari sistemice, din cauza vasculitei diseminate, are o evolutie rapida, similara cu cea din lupusul eritematos. Pe parcursul evolutiei poliartritei sunt importante in evaluare atat perioadele de activitate ale bolii, cat si remisiunile. Puseurile de activitate inflamatorie pot debuta fara o cauza aparenta sau sunt declansate de o multitudine de factori: efort fizic, infectii, traume fizice si psihice, expunerea la frig si umezeala, variatii meteorologice, intreruperea brutala a tratamentului cu antiinflamatorii (in special corticoterapia, dar si AINS). Fazele active ale bolii dureaza intervale de timp variabile, avand aspect acut sau subacut. Ele se manifesta atat clinic (alterarea starii generale, fenomene inflamatorii articulare, manifestari sistemice), cat si biologic. Gradul de activitate rezulta dintr-o serie de parametrii clinici (durere, redoare matinala, astenie, sensibilitate, tumefiere, grad de mobilitate si abilitate segmentara) si paraclinici. Pe baza duratei si a intensitatii procesului inflamator, exprimat prin manifestari locale sau sistemice, PR poate inregistra conventional, forme usoare, medii si severe. Pentru orientarea corecta a gradului de activitate si a severitatii PR este necesara o evaluare complexa a bolnavului, cuprinzand:
25
1. Examenul articular: simptome si semne de afectiune articulara activa: durere de tip inflamator (numar de articulatii dureroase); apreciere cantitativa a durerii (ex. scala analoga vizuala); tumefactii articulare (numar de articulatii tumefiate, index articular); redoare matinala (cantitativ); astenia. 2. Aprecierea statusului functional: chestionare de sanatate (ex. HAQ); teste functionale (forta de prehensiune, timp de ambulatie etc). 3. Evaluarea statusului mecanic articular: pierderea mobilitatii; instabilitate articulara; dezaxare articulara; deformare articulara.
4. Prezenta manifestarilor extraarticulare. 5. Evaluarea globala a bolii (pacient/medic). 6. Prezenta coafectarilor morbid. 7. Aprecierea gradului de activitate a bolii (reactanti de faza acuta, factori reumatoizi). 8. Evaluarea functiei hepatice, renale, hematologice. 9. Evaluarea radiologica.
Dintre testele de laborator, cele care urmeaza mai fidel fluctuatiile evolutive ale poliartritei reumatoide, sunt acelea care traduc inflamatia nespecifica (VSH, fibrinogen, proteina C reactiva, 2-globulina). Un nou puseu evolutiv implica agravarea bolii, cu extinderea leziunilor articulare sau cresterea severitatii manifestarilor articulare si sistemice. Aprecierea activitatii poliartritei reumatoide se poate realiza dupa un scor, calculat maxim la 30, iar gradul de activitate (prin impartire la 10) poate fi: inactiv = 0; minim = 1; moderat = 2; sever = 3. Remisiunile pot dura saptamani, luni sau ani. Ele apar fie spontan, fie induse in circumstante fiziologice (sarcina), patologice (icter hepatic si obstructiv prin cresterea sistemica a 17- hidroxisteroizilor) sau terapeutice (terapia remisiva). Desi se apreciaza uneori ca vindecari clinice pentru unele forme oligoarticulare, este mai corect de apreciat in aceste situatii o evolutie favorabila a poliartritei reumatoide, cu stabilizari clinice, observandu-se ca boala se poate manifesta din nou, chiar dupa o perioada indelungata de ani de remisiune. Remisiunea se defineste prin absenta, cel putin 2 luni consecutiv, a urmatoarelor manifestari: artralgii; dureri de tip inflamator si simptome de inflamatie sinoviala; redoare matinala . In cursul evolutiei poliartritei reumatoide, pot sa apara o serie de complicatii, si anume: complicatii ale bolii locale (artrita septica, ruptura sinovialei sau a tendoanelor, escare);
26
complicatii generale (consecinte ale determinarilor sistemice si viscerale, amiloidoza, septicemia); complicatii ale tratamentului de lunga durata (reactii adverse medicamentoase).
Dupa manifestarile predominante, complicatiile poliartritei reumatoide pot fi: - articulare (artropatii invalidante, subluxatia atlanto-axoidiana); - juxtaarticulare (rupturi teno-ligamentare); - cutaneo-subcutanate (noduli fistulizati, ulcere cutanate); - musculare (amiotrofii, impotenta functionala); - neurologice (neurocompresii - sindromul de tunel carpian sau tarsian; mononevrita multiplex, cu manifestari paretice; neuropatia vegetativa); - respiratorii (pleurezii, plamanul reumatoid multinodular, alveolita fibroasa, infectii iterative, bronsita; bronsiectazii). - cardiovasculare (cardiomiopatia reumatoida cu insuficienta cardiaca, pericardita, valvulopatie; coronarita reumatoida, sindrom Raynaud sever, artrita vaselor medii si mari); - renale (vasculita glomerulara, amiloidoza, nefropatia medicamentoasa - saruri de aur, D- penicilamina, ciclosporina, antiinflamatorii nesteroidiene); - digestive (gastroduodenite, ulcere gastroduodenale, ulceratii intestinale, perforatii si hemoragii digestive); -hematologice (anemii si leucopenii severe, trombocitoze reactive, tromboembolii,manifestari hemoragice prin hipocoagulabilitate); - oculare (episclerita periodica fugace, scleromalacia perforanta, keratite, retinopatii). Dupa aspectul evolutiv al poliartritei reumatoide, aceasta poate fi: - poliartita reumatoida benigna (tipul I) - poliartrita reumatoida agresiva (tipul II) Prognosticul in poliartrita reumatoida este triplu evaluat, ca: prognostic de munca, sub aspect functional; prognostic de sanatate, orientat anatomo-functional si biologic; prognostic de viata, apreciat prin determinarile extraarticulare, sistemice. Factori care influenteaza nefavorabil prognosticul : debutul insidios, varsta inaintata sau foarte tanara, sexul feminin, afectarea mai multor articulatii, prezenta nodulilor reumatoizi, persistenta inflamatiei active, afectarea precoce a articulatiilor mari, markeri genetici: HLA DR4 / DR1 pozitiv, anemia, VSH crescut continuu, proteina C reactiva pozitiva, markeri citokinici proinflamatori crescuti si antiinflamatori scazuti, titru inalt al factorului reumatoid, afectarea extraarticulara, vasculita, prezenta radiologica de eroziuni osoase si disparitia cartilajului, starea
27
generala alterata, depresia, handicapul functional initial, nivelul scazut de instruire si socio- economic. Factori favorabili in prognosticul poliartritei reumatoide: sexul masculin, sarcina, mobilitatea pastrata, absenta eroziunilor in primii 3 ani de evolutie, starea generala buna, instituirea unei terapii precoce, alegerea medicatiei in raport cu stadiul bolii si cu particularitatile clinice si biologice ale bolnavului, durata prelungita (luni, ani) a tratamentului sub monitorizare, control clinic si paraclinic periodic, complianta la tratament. Prognosticul vital este dependent de evolutivitatea extraarticulara a PR si, desi se afirma ca PR nu omoara, dar handicapeaza pentru toata viata, speranta de viata a poliartriticilor este redusa cu 3 pana la 18 ani. Acest fapt este determinat atat de PR, cat si de aparitia unor complicatii ale bolii, tratamentului de lunga durata sau comorbiditatilor (boli cardiovasculare, neoplazii, infectii, boli renale, respiratorii, gastrointestinale, ale SNC, diverse accidente). Rata mortalitatii se dubleaza la cei suferinzi de PR, in special la femei si peste 40 de ani. Evolutia in poliartrita reumatoida este importanta si pentru evaluarea costurilor bolii, sociale si personale, ce constau in: - costuri directe (ingrijirea in spital si ambulatoriu); - costuri indirecte (incapacitatea de munca a bolnavului cu PR si neplata zilelor de munca ale celor ce il ingrijesc); - costuri personale (potential redus de castig, scurtarea sperantei de viata, costuri in termenii durerii si ai handicapului); - costuri psihosociale (deteriorarea in calitatea vietii pacientilor, precum si a familiilor si a prietenilor lor). Diagnosticul precoce si de certitudine intr-o boala cronica, progresiva si invalidanta necesita o permanenta monitorizare a evolutiei, prognosticului si tratamentului, cu scopul opririi sau intarzierii progresiei procesului inflamator si a consecintelor acestuia, pentru ameliorarea calitatii vietii pacientilor cu poliartrita reumatoida.
28
Cap. VIII
TRATAMENTUL POLIARTRITEI REUMATOIDE
Tratementul in poliartrita reumatoida este complex si de lunga durata, in vederea recuperarii functionale a bolnavului, prin aceasta intelegandu-se refacerea capacitatii functionale a bolnavului , pentru ca acesta: -sa poata fi incadrat in munca sa anterioara, -sa poata fi trecut intr-o alta activitate , conforma cu starea sa, -sa corespunda unei munci asistate sau ajustate, -sa se autoserveasca. Tratamentul poliartritei reumatoide are ca scopuri reducerea inflamatiei si a durerilor articulare, oprirea evolutiei leziunilor distructive ale osului si cartilajului, corectarea mecanicii si functiei articulare. Desi poate urma o oarecare schema, tratamentul nu va fi uniform, el trebuie adaptat fiecarui bolnav, care-si ,,face boala lui, cu alte cuvinte trebuie individualizat. El cuprinde modalitati medicamentoase, fizioterapice, radioterapice, chirurgical-ortopedice si alte proceduri de exceptie.
TRATAMENTUL PROFILACTIC
Tratamentul profilactic consta in asanarea focarelor infectioase, desi nu s-au observant legaturi intre acestea si ameliorarea bolii. Se pare totusi ca acest tratament prezinta un avantaj care consta in evitarea complicatiilor si toleranta mai buna a celorlalti factori terapeutici. a. Profilaxia primar este cea care urmrete prevenirea apariiei bolii. Acest tip de profilaxie se poate face prin: cunoaterea factorilor de risc implicai n apariia PA (prezena antigenului HLA B 27 , infecii urinare cu Klebsiella n antecedente, caracterul ereditar); urmrirea clinic i radiologic a primului semn: afectarea articulaiilor interfalangiene.
29
b. Profilaxia secundar se face dup diagnosticul bolii, dar are ca scop prevenirea apariiei sechelelor, mai ales cnd acestea sunt invalidante: mna reumatoid necesit o abordare terapeutic complex n scopul coservrii funciei. Se va face fixarea minii pe o planet n timpul nopii, pentru a preveni malpoziia ei. n timpul zilei se vor face micri ce conserv manualitatea (mpletit, filatelie);
piciorul reumatoid trebuie conservat prin nclminte corespunztoare;
profilaxia artritei la celelalte articulaii: cot, umr (micri de rotaie cu braul atrnat), old i genunchi, coloan vertebral. Principalele metode de profilaxie sunt: kinetoterapie preventiv i gimnastica medical.
TRATAMENTUL CURATIV
1.Tratamentul igieno-dietetic
Tratamentul igieno-dietetic consta in repaus la pat (uneori chiar aparat gipsat 7-8 zile), in pozitie relaxata, decontracturata, sub supravegherea permanenta a asistentei medicale. In ceea ce priveste dieta, bolnavilor li se recomanda un regim alimentar bogat in proteine, vitamine, saruri minerale si grasimi. Mediul ambient trebuie sa fie cald si uscat. Repausul general sau segmentar este o indicaie de principiu dup stabilirea diagnosticului de poliartrit reumatoid i, mai trziu, n timpul perioadelor de activitate inflamatorie. Prin repaus se realizeaz mai multe deziderate:
- - - nlturarea stresului asupra cartilajului; reducerea circulaiei i a hiperpermeabilitii vasculare; ameliorarea metabolismului local i scderea presiunii intracavitare responsabil, printre altele, de formarea pseudochisturilor subcondriale. Repausul general absolut este rareori necesar i se rezerv pacienilor febrili, cu efecte de afectare articular i/sau sistemic deosebit de sever. Pentru ceilali este suficient repausul general de 4-6 h. Criteriile de mobilizare sunt ndeosebi cele clinice: - - - scderea temperaturii; scderea duratei redorii matinale; mbuntirea gradului de micare i a mobilitii segmentare.
30
Prelungirea repausului peste 10-14 zile nu este de dorit i dac obiectivele de mai sus nu pot fi atinse, se prefer mai degrab suplimentarea medicaiei antiinflamatorii dect continuarea imobilizrii. Repausul segmentar urmrete n poliartrita reumatoid un dublu scop: 1) ameliorarea durerii i inflamaiei n formele uoare, cu afectare particular, n lipsa manifestrilor sistemice; 2) protecia articular metodele variaz de la simpla recomandare de non-utilizare a unor (grupe de) articulaii pn la o gam larg de aparate de contenie (ex.: atele, jgheaburi etc.) prevzute cu materiale capabile s absoarb ocurile i s nlture presiunile excesive sau concentrate. Acestea pot fi construite i n scop corector-orteze.
2.Corectarea starii psihice
Psihoterapia este util i urmrete ca poliartriticii s fie informai corect n legtur cu: natura bolii; mijloacele terapeutice disponibile i durata lor prelungit, limitele acestora i impactul utilizrii lor asupra organismului; necesitatea controlului medical periodic .a.m.d. Onestitatea complet, calmul i rbdarea n orice mprejurare asigur cadrul adecvat relaiei dintre medic i pacient. n cadrul familiei, aceti bolnavi se vd ameninai de a pierde afeciunea i solicitudinea partenerului conjugal. Adesea ei se manifest deficitar n comunicare i tind s-i manevreze anturajul supunndu-l unor solicitri minore, contradictorii sau absurde. Cooperarea cu membrii familiei i uneori utilizarea mijloacelor auxiliare medicamentoase (ex.: barbituricele, anxioliticile, fenotiazine etc.) sunt necesare. Educarea sexual a bolnavilor tineri este absolut necesar.
3. Tratamentul ortopedic
Tratamentul chirurgical n poliartrita reumatoid are dou obiective: unul vizeaz patogenia, ilustrat prin sinovectomia chirurgical precoce i unul reparator, aplicat fazelor avansate ale bolii.
31
Sinovectomia chirurgical precoce, astzi pe cale de a fi prsit, se bazeaz pe ideea c excizia esutului compromis n procesul patologic, surs de reacii cu potenial distructiv local i general va fi urmat de proliferarea unei neosinovite cu particulariti morfologice ct mai aproape de cele normale. 4.Tratamentul ortopedico-chirurgical reparator
Chirurgia ortopedic n cazurile avansate are trei scopuri principale: 1. 2. 3. ameliorarea funciei; reducerea durerii; corectarea estetic. Sinovectomia are scop antialgic. Ca atare beneficiaz de aceast intervenie articulaiile deformate, compromise funcional, la care alte metode terapeutice au euat. Artroplastia, n varianta protezrii (endo)articulare parial sau total, se aplic mai ales pentru old, genunchi, cot, umr i mai puin n cazul articulaiilor metacarpofalangiene. Protezele totale sunt de tipuri i construcii diferite dar trebuie s fie n principiu rezistente, uor de ancorat, cu coeficient de friciune redus i corespunztor conformate pentru a imita ct mai bine i fidel micarea mormal.
5.Tratamentul medicamentos
In tratamentul general, cel mai frecvent se utilizeaza medicamente din clasele: antialgice, antiinflamatoare (nesteroidiene si cortizonice), imunosupresive (azatioprina, ciclofosfamida, metotrexat), remitive (saruri de aur, d-penicilamina , antipaludice de sinteza). I. Substantele antiinflamatoare nesteroidiene, prin blocarea ciclooxigenazei, deprima sinteza de prostaglandine, prostacicline si tromboxani, fiind astfel analgetice, antipiretice si antiinflamatoare. Cele mai folosite sunt aspirina si indometacinul.
Aspirina este cea mai putin periculoasa, dar si cea mai putin activa. Actioneaza antipyretic, antialgic si antiinflamator (partial prin hipersecretie de cortizol) , in doza de 3-4/zi. Efectul redus si reactiile adverse ii restrang utilitatea. Actiunea antiinflamatoare a aspirinei se exprima la doze mai mari de 3 g/24h. Aceasta posologie produce intoleranta gastricala peste 25% dintre bolnavi. De aceea ea este folosita in asociere cu preparate de protectie gastrica. Recent au fost introduse forme medicamentoase solubile 32
micronizate, forme tamponate sau cu eliberare intestinala. Cu toate precautiile luate, se apreciaza ca la 75 % dintre bolnavi aspirina produce micohemoragii digestive care nu modifica totusi echilibrul hematologic. Uneori se produc insa hemoragii digestive abundente.
Indometacinul este folosit la doze intre 50-150 mg/24h sub forma de preparate orale sau supozitoare, si este forte util, dar toleranta sa ramane redusa. In afara de intoleranta gastrica, ca efecte secundare se inscriu ameteli, cefalee, somnolenta. Fragmentarea dozei zilnice si administrarea ei in ambele forme de prezentare a medicamentului reduce mult riscul intolerantei digestive. In afara celor doua medicamente mentionate si folosite in mod frecvent, in tratamentul poliartritei reumatoide sunt utilizate oricare dintre drogurile antiinflamatoare nesteroidiene. Eficienta lor este variata de la un bolnav la altul dar niciunul dintre ele nu s-a dovedit pana in prezent a fi superior aspirinei. Asocierile lor facute in scopul cresterii eficacitatii si diminuarii efectelor secundare, mai ales digestive, nu s-au dovedit a fi reale, chiar daca unii bolnavi apreciaza combinatiile a mai multe droguri. Trebuie mentionat faptul ca aspirina scade nivelul seric al indometacinului si naproxenului atunci cand este administrata simultan cu acestea. Efectele digestive ulcerigene ale antiinflamatoarelor nesteroidiene este anulat prin administrarea simultana a unei medicatii de protectie. Intre substantele recomandate in prezent se numara famotidina sau misoprostolul ca avand indicatie prioritara. II. Fenamatii (acidul mefanamic, niflumic), sunt greu tolerate; Soripalul la fel. -Brufenul, antiinflamator nesteroid, administrat oral (3-6 drajeuri de 200mg/zi) sau in supozitoare, are efect asupra durerilor si redorii articulare. -Fenilbutazona da rezulate mai bune in spondilita. Produsul este comercializat sub forma de comprimate de 200 mg sau supozitoare de 250mg; -Oxifenilbutazona (Tanderil)-2-3 drajeuri de 100 mg/zi siVoltarenul-1-3 tablete/zi-sunt mai bine tolerate. Deoarece reactiile adverse sunt numeroase si grave( digestive, retentie hidrosalina, etc), Fenilbutazona si derivatii sai nu reprezinta o medicatie de cursa lunga, ci numai de atac (7-10 zile). III. Antimalaricele de sinteza (Clorochina, 300mg/zi, si Hidroxiclorochin), sunt indicate in suferinta de intensitate submedie. Efectele se observa la un interval de 1-3 luni si sunt destul de inconstante. Cel mai folosit preparat este hidroxiclrochina. Si in acest caz se recomanda o posologie progresiva, incepandu-se cu 200 mg/zi si apoi se creste cu inca 200mg la 7-10 zile, pana la doza de 600mg/zi. In timpul curei de 1-2 ani de tratament se recomanda controale frecvente oftalmologice (la 2-3 luni) prntru a
33
preveni aparitia unei retinopatii cu pierderea ireversibila a vederii; depozitele corneene sunt insa reversibile odata cu oprirea tratamentului. Teama de retinopatie a redus foarte mult folosirea antipalucidicelor iar cand se recomanda se prescriu 200-300mg/zi. IV. Sarurile de aur (crizoterapia), introduce in tratamentul poliartritei reumatoide inca din 1929 (Forestier), isi pastreaza inca indicatiile. Se utilizeaza Alocrizina, Solganul B oleosum i.m., Mioral, Aurol, etc. Reactiile adverse sunt frecvente: prurit, eritrodermie, stomatita, diaree, nefroza, mieloza aplastica. Fiecare serie totalizeaza 0,5-1g aur metilic saptamanal, doza nedepasind 3-5 cg. Intre serii pauza este de 2 luni. Daca prima serie este ineficienta nu se continua tratamentul. Sarurile de aur au efect terapeutic mai ales atunci cand sunt administrate la inceputul bolii. Ameliorarea clinica incepe sa se observe dupa aproximativ doua luni de tratament. Remisiunile sunt complete la cca 25% dintre bolnavi, 30-40% beneficiaza de recuperari incomplete, iar ineficacitatea crizoterapiei se inscrie la ceilalti. Remisiunile pot dura cativa ani dupa oprirea tratamentului. La toate preparatele, principiul este ca inceputul tratamentului sa se faca cu doze progresive pentru a testa toleranta bolnavului la drog. In prezent se recomanda cure lungi cu administrari rare (lunare) a unor doze de intretinere, ceea ce prelungeste foarte mult perioada de remisiune. Fenomenele secundare pot sa apara oricand in timpul tratamentului. Marea lor majoritate dispar insa la oprirea drogului sau la scurt timp dupa aceasta. Un preparat larg utilizat la noi este Tauredon-ul care se administreaza in prize saptamanale de 10, 20, 30, 50mg si apoi se repeta saptamanal aceasta doza pana la sumarea cantitatii totale de 1g. Un bilant favorabil recomanda continuarea tratamentului cu doze de 50 mg la doua saptamani (timp de 3, 4 luni) si apoi lunar , pentru o perioada lunga de timp. In ultimii ani au fost realizate preparate de aur de administrare orala (auranufine) , cu eficacitate similara, dar cu efecte secundare mai reduse. D-penicilamina este prescrisa frecvent in cazul esecului sarurilor de aur, cu care nu trebuie insa asociata datorita sumarii efectelor secundare. Si-n acest caz posologia este progresiva, incepandu-se cu 300mg pe zi timp de o luna, si apoi crescandu-se lunar cu 150mg pana la doza totala zilnica de 750-900mg/zi. La o toleranta buna a medicamentului si daca starea clinica o cere, se poate majora cantitatea pana la 1200mg/zi. Experienta ultimilor ani fixeaza cantitatea optima pe zi la 750mg. La 60% dintre bolnavi efectul favorabil se observa la 3-6 luni si se poate intinde pentru inca 1-2 ani. Din pacate, la peste 25% dintre bolnavi, cura trebuie intrerupta din cauza efectelor secundare digestive, cutanate, renale , citopenii, pierderea temporala a gustului. V. Corticoterapia pe cale generala, desi este foarte eficace in ameliorarea simptomatologiei clinice si biologice, trebuie evitata pentru ca nu influenteaza evolutia bolii (distructiile cartilajului si osului), iar fenomenele secundare la cure prelungite sunt redutabile, mai ales cel de accelerare a osteoporozei.
34
Indicatiile corticoterapiei in poliartrita reumatoida ar putea fi urmatoarele: -prezenta vasculitei, indiferent de expresia clinica, tegumentara, neurologica, pulmonara, coronariana sau stare clinica grava cu febra, dureri violente; -ca o terapie de legatura cand AINS au efect insuficient si medicamentele de linia a doua nu si-au instalat inca eficacitatea; in acest caz dozele recomandate de prednison sub 7 mg/zi; -in tratarea efectelor secundare ale altor medicamente ca rash-ul cutanat aparut in timpul terapiei cu D-penicilamina; -in cure scurte de prednison cu doze peste 60 mg/zi pentru atacurile acute de boala sau complicatii sistemice. Orice preparat cortizonic care este eficace clinic in 24-36 ore va incepe sa-si exprime efectele secundare la un interval mai mic de o luna de la prima administrare. Prin contrast rareori apar modificari secundare la bolnavii carora le administreaza un supliment de 5 mg prednison la AINS cand acesta din urma singur nu corecteaza situatia, in absenta administrarii medicamentelor de linia a doua. Preparatele frecvent folosite sunt Prednisonul (Supercortil) , in tablete de 5 mg, si Superprednol, in tablete de 0,5mg si, in situatii speciale, Medrol (metilprednison), Triamcinolon, Decadron, Volon. Calea de administrare este generala sau locala( intraarticular-injectii cu Hidrocortizon, Volon, etc). Corticoterapia nu este un tratament de fond, ci se administreaza numai in circumstante speciale: pe cale generala, in caz de febra mare, anemie severa, deficit ponderal, forme hiperalgice, etc, pe cale locala-intraarticular-, in formele severe, cu contraindicatii pentru calea generala, ca adjuvant in terapia de fond, in procedurile ortopedice sau in reabilitarea si prevenirea deformarilor articulare si in articulatiile dureroase, cand alte medicatii raman fara efect. Dozele se scad progresiv (20-15-10 mg), pentru a nu induce cortizono-dependenta.evaluarea rezultatelor se face dupa 4-8 sapt de tratament. Cortizono-dependenta este un accident care apare frecvent dupa tratament indelungat, intunacand prognosticul.. Ca si medicatia antiinflamatoare nesteroidiana, prednisonul trebuie administrat cu medicamente de protectie gastric (antiacide, anabolizante, restrictie de sare), data fiind incidenta ridicata a ulcerului gastric si duodenal la bolnavii sub corticoterapie (5-10%). Trebuie avut in vedere si faptul ca bolnavii care prezinta una dintre complicatiile majore ale ulcerului, perforatia, pot fi total asimptomatice. Pentru prevenirea osteoporozei ce se produce in timpul tratamentului, se recomanda administrarea suplimentara de anabolizante, saruri de calciu cu vitamina D, bifosfonati sau preparate cu florura de sodiu. Instalarea fiziologica a menopauzei in timpul corticoterapiei impune tratament suplimentar cu hormoni extrogeni. Osteoporoza care prezinta tasari vertebrale
35
contraindica corticoterapia. O alternativa la prednison in tratamentul poliartritei reumatoide poate fi deflazacortul, un derivat oxazolinic al prednisonului. Acesta suprima influenta negativa a prednisonului asupra absorbtiei intestinale a calciului si induce hipercalciuria la cote mult inferioare prednisonului. Pentru protejarea functionarii axului hipofizo-suprarenalian, s-a imaginat administrarea alternanta a prednisonului (dublul dozei zilnice administrat la 48 ore). In cazul poliartritei reumatoide, aceasta modalitate are o aplicabilitate redusa pentru ca in ziua fara prednison se produc deseori tumefieri articulare cu dureri. In acelasi scop se recomanda in timpul corticoterapiei prelungite administrarea intermitenta a ACTH sau tetracosactid, medicamente care se indica si in perioada de oprire a tratamentului. Aceasta atitudine nu este insa unanim acceptata. O alta solutie de administrare a cortizonicelor este in cura lunga cu doza de 5-7,5 mg/zi, doza care se considera a avea efecte adverse minime sau nule chiar si asupra functiei hipofizare. Eventualele recrudescente de boala se corecteaza cu AINS sau minipulsterapie. Recent, pentru cazurile foarte severe se preconizeaza o noua metoda de administrare a unor preparate cortizonice denumita pulsterapia.In acest caz se foloseste metilprednisolon in administrare i.v.(1 g in perfuzie lenta), una sau mai multe prize (2 maxim, 4 administrari) zilnic sau la doua zile. Se asigura astfel o ameliorare ce dureaza 1-3 luni. Acelasi efect clinic se obtine si cu minipulsterapia (100mg metilprednisolon zilnic, 3 zile) in cazul unor acutizari ale bolii la pacientii care sunt sub un tratament cu AINS si cu un medicament de linia a doua . Medicamentele folosite la bolnavii care nu raspund adecvat la AINS sau la doze mici de prednison se numesc medicamente de linia a doua. VI. Terapia imunosubpresiva isi gaseste o indicatie majora in cazurile in care este o vie activitate imunologica manifestata printr-un titru ridicat de factor reumatoid, prin existenta unei adenopatii, sau a unui panus abundent. Medicamentele care se folosesc in prezent in acest scop sunt azatioprina( Imuran), clorambucilul (6 comprimate de 2 mg/zi), ciclofosfamida (Endoxanul-50- 150mg/zi), methotrexatul, ciclosporina, natulanul, D-Penicilamina. Azatioprina in doze de 2,5 mg/kg/zi in cure de cateva luni da rezultate bune, mai ales in combinatie cu corticoterapia careia ii permite scaderea dozelor. Ciclofosfamida se foloseste in doze de 50-100mg/zi pana la sumarea dozei de 2,5-3g, riscul efectelor secundare crescand foarte mult cand aceasta posologie este depasita. In ultimul timp a fost introdus in terapeutica poliartritei reumatoide metotrexatul care se administreaza in doze de 5-15mg in una sau doua prize pe zi, o data pe saptamana. Efectele clinice favorabile sunt vizibile la 4-6 saptamani, dar efectul maximal se evidentiaza dupa 6 luni. Durata tratamentului poate fi indelungata (2-5 ani) cu un control obligatoriu periodic al numarului celulelor
36
sanguine. In literatura se citeaza cazul unui bolnav care a luat metotrexat saptamanal timp de 11 ani, el prezentandu-se apoi la medic pentru anemie megaloblastica.Toleranta foarte mare a acestui medicament in posologia mentionata ca si eficienta lui deosebita au largit mult sfera indicatiilor sale, mai ales ca utilizarea lui indelungata nu produce meoplazii.Recent se sugereaza asocierea metotrexatului cu un alt imunodeprimant (azatioprina,c lorambucil, ciclosporina), ajungandu-se uneori la o administrare chiar de trei droguri.Indiferent pentru care dintre preparatele imunosupresive se opteaza, trebuie urmarite indeaproape constantele care ilustreaza eventualele reactii adverse comune ca si cele specifice fiecarui medicament. Intre medicamentele care se mai folosesc trebuie mentionata salazopirina, mai ales pentru cazurile care au si o cointeresare digestiva de tip suferinta colonica, sau pentru bolile care apar dupa realizarea unui by-pass intestinal facut in scop terapeutic pentru obezitate. Administrarea locala (intraarticular in burse sau in tecile sinoviale ale endoanelor) de preparate cortizonice se practica dupa evacuarea exudatului si intr-o cantitate proportionala cu marimea articulatiei. In cazul administrarii unor cantitati mari de medicament, este posibil ca acesta sa manifeste si efecte generale, dar a caror intensitate si durata sunt greu de prevazut. Limfoplasmofereza este un procedeu terapeutic eroic in situatiile refractare la terapiile comune si care au un titru mare seric de factor reumatoid. Conduita terapeutica generala practicata la inceputul bolii consta in special in administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si de preparate remitive intre care experienta personala apreciaza sarurile de aur iar in ultimii ani metotrexatul chiar de la debutul bolii in cazul unui diagnostic cert. Terapia imunosupresiva (exceptand metotrexatul) este recomandat in etape evolutive avansate mai ales cand sunt semne evidente morfologice si functionale ale unei hiperactivitati imune. Tratamentele locale pot fi practicate oricand in evolutia bolii, iar cele ortopedico-chirurgicale in stadiile avansate de suferinta. Corectarea starilor patologice adiacente (anemie, osteoporoza, infectii, afectari de organ etc.) se face conform medicatiilor specifice.
37
Cap . IX
RECUPERAREA IN POLIARTRITA REUMATOIDA
Poliartrita reumatoida este una din afectiunile reumatice cu cel mai puternic caracter invalidant, care determina infirmitati uneori destul de grave, facand din bolnavi adevarati dependenti sociali. Din aceasta cauza se impun masuri terapeutice eficiente, care sa poata conduce fie la prevenirea acestor invaliditati, fie la refacerea-pe cat este posibil-a capacitatii fizice atat de lezate a acestor bolnavi. Acestea se realizeaza prin recuperare si presupune perseverenta, rabdare, si mai ales, cooperarea intre bolnav si medic. Daca bolnavul nu este cooperant , totul este ratat. Evaluarea deficitului motor: inainte de aceasta insa trebuie sa ne dam seama in ce consta de fapt deficitul motor, cu alte cuvinte trebuie sa testam, sa evaluam functiile musculara si articulara-sa facem bilantul articular si muscular. Bilantul articular consta in testarea mobilitatii articulare. Avem in vedere ca miscarea dintr-o articulatie se face in jurul unei axe si sub un anumit unghi (articulatia este o parghie), deduce de aici ca bilantul articular se va exprima, referindu-se la miscarea articulatiei respective, in grade (de exemplu 20, 45 grade). Bilantul muscular se apreciaza clinic, dinamometric si electromiografic. Clinic se foloseste metoda celor trei teste: A, B, C. Testul A se apreciaza cand muschii nu au nici un fel de contractie posibila si se noteaza cu 0. Testul B se refera la posibilitatea muschilor de a efectua miscari contra gravitatiei.Testul C se refera la muschii care inving gravitatia , plus o rezistenta supraadaugata. O alta metoda , foarte interesanta si folosita in bilantul muscular, este cea a lui Lovett, care face urmatoarele notatii: N=normal, B=bun, P=acceptabil, M=mediocre, T=trace (urme de contractie muscular),O=fara contractii. Dinamometria foloseste dinamometrul, iar electromiografia , curentul electric. Pentru marii deficienti motori se poate folosi in plus metoda Flechter, care cuprinde 72 de teste referitoare la diferite acte motorii pe care bolnavul este chemat sa le execute (pieptanat, spalat, imbracat, mers in casa, mers afara, mers pe scara, etc). Metodele de tratament folosite in recuperarea bolnavilor suferinzi de poliartrita reumatoida pot fi introduse simultan sau succesiv, avand in vedere obligativitatea individualizarii terapiei.In orice caz , astazi nu este de conceput un tratament singular in PR (adica numai tratament medicamentos), acestuia trebuie sa i se adauge , obligatoriu, si celelalte metode, folosite in vederea recuperarii functionale a bolnavului. Desigur, se va incepe cu tratamentul medicamentos:
38
crizoterapia, corticoterapia generala sau locala- dupa caz- antimalaricele de sinteza. Scopul este stabilizarea bolii, adica impiedicarea evolutiei progresive. Numai in faza exudativa, algica, acuta imobilizarea de scurta durata prin aparate gipsate de postura este bine venita, ea avand un efect relaxant decontracturant si antalgic. Repaosul articular se face pe plan tare, in pozitia functionala a articulatiei respective. Imobilizarea trebuie alternata cu repetate contractii musculare, chiar pe planul patului, sub aparatul gipsat deci statice- asa-numitele miscari izometrice. In acest fel se combate chiar de la inceput tendinta de atrofii musculare, mentinandu-se sau refacandu-se tonusul musculaturii respective. Astfel tendinta la anchiloza la redoare in flexie a genunchiului trebuie combatuta prin aplicarea unor saci mici de nisip deasupra, iar sub calcaie a unor pernite. Medicul fixeaza articulatia in aceste pozitii functionale, si nu antalgice, care sunt vicioase, asistentei revenindu-i sarcina de a le verifica si supraveghea. Medicina fizical i gsete indicaia n toate stadiile poliartritei reumatoide.
Obiectivele ei sunt: - ameliorarea durerii; - mbuntirea circulaiei periferice; - scderea procesului inflamator; - prezervarea i ameliorarea funciei musculo-articulare. Aceste obiective se realizeaz prin metode fizicale foarte diverse i pot fi realizate n spitale i policlinici.
BALNEOFIZIOTERAPIA
Este un complex de metode terapeutice care cuprinde electroterapia, hidroterapia, hidrokinetoterapia, termoterapia, masajul, balneoterapia si cura balneara. -ELECTROTERAPI A- este un pretios adjuvant terapeutic. Se aplica bolnavului chiar la pat ( diadinamice, ionizari, ultraviolete, etc.). Progresiv se pot adauga si alte proceduri: solux si masaj cu miscari active facute tot la pat. Pe masura ce bolnavul va putea fi mobilizat, tratamentul va fi imbogatit cu celelalte proceduri balneofizicale, si anume: hidrokinetoterapie (miscarea in apa este mult mai usoara, innotul in bazin fiind o excelenta procedura de recuperare) ; baile medicamentoase
39
, cu sare sau plante, au efect relaxant, antalgic si neurosedativ. In faza stabilizata se pot indica cure balneare adecvate la Felix, Govora, Herculane, Bazna. Curentul galvanic Se utilizeaz fenomenul analgezic obinut prin folosirea ca electrod activ al polului negativ. Ionogalvanizrile se vor folosi n urmtoarele afeciuni: - n cicatricile cheloide hipertrofice din arsuri (soluie de tiouree n glicerin) - sclerodermia (sare iodat) - artroz (fenilbutazon pus la polul negativ i silicat de Li) - poliartrit reumatoid (citrat de potasiu i sublimat de Na) Curenii diadinamici Se fac aplicri pe punctele dureroase bine determinate, cu electrozi generali sau punctiformi i aplicaii transversale la nivelul articulaiilor cu electrozi polari de diferite mrimi. Se folosesc formele clasice: - monofazat fix, efect puternic excitator, crete tonusul muscular, are efect vasoconstrictor la frecvene de 50 Hz; - difazat fix, este cel mai analgezic, ridicnd pragul de sensibilitate la durere, mbuntete circulaia; se utilizeaz la frecvene de 100 Hz; - - perioad scurt, efect excitomotor, acioneaz ca un masaj profund; perioad lung, efect analgezic foarte miororelaxant la frecvena de 100 Hz; Cu efect analgezic pe punctele dureroase, pe articulaii, pe muchi (DF, PL) 3+3 sau 4+1 min. pentru fiecare faz. Electrodul activ este cel negativ (catod) i se aplic pe locul dureros.
Ultrasunetul Este terapia de nalt frecven, se fac aplicaii segmentare indirecte; formele de ultrasunete sunt n cmp continuu i cu impulsuri se utilizeaz substan de contrast ca s nu reflecte zona ultrasonic, durat pn la 10 min. Tratamentul se face zilnic sau la dou zile. Unde scurte
Cu electrozi de sticl sau flexibili, cu doi sau cu un electrod, doznd dup dorin intensitatea efectului caloric de la senzaia de cldur puternic (doza 4) la subsenzaia termic (doza 1 sau dozele reci) n funcie de stera local articular. Cu ct procesul inflamator articular este mai intens cu att doza de ultrascurte va fi mai redus (dozele 1-2). Durata tratamentului este variabil pn la 15-20 minute.
Ionizrile 40
Ionizarea este procedura prin care introducem n organism cu ajutorul curentului electric diferite substane medicamentoase cu aciuni farmacologice. Principiul n ionoterapie se bazeaz pe disocierea electrolitic a diverselor substane i transportarea anionilor i cationilor spre electrozi de semn contrar ncrcrii lor electrice.
Pregtirea soluiilor. Soluiile vor fi fcute cu ap i nu cu alt solvent, apa fiind cel mai bun electrolit. Concentraia trebuie s fie ct mai mic, innd seama de faptul c disociaia electrolitic este cu att mai puternic cu ct soluia este mai diluat.
Soluiile utilizate le mprim n funcie de locul unde se aplic.
La anod aplicm:
a. b. c. pilocarpin. metale (litiu, fier, cupru, mercur, zinc, calciu); radicali de metale (amoniu i NH 4 ); alcooloizi (histamin, cocain, chinin), morfin, novocain, atropin, La catod aplicm:
a. b. c. halogeni (clor, brom i iod); radicali acizi (sulfuric, azotic i salicilic). -HI DROTERAPI A
Baia cald simpl
Aceast procedur se execut ntr-o cad obinuit la temperatura de 36-37 o i cu o durat total de 15-30-60 minute.
Mod de aciune. Factorul activ n cursul acestei proceduri este factorul termic i presiunea hidrostatic a apei. Are o aciune antispastic i sedativ general.
Duul subagval
Const n aplicarea sub ap a unui du sul de mare presiune i cu o temperatur a apei mai ridicat ca cea din cad cu 1-2o C. Distana dintre duul sul i regiunea de aplicat este de 5-10 cm. Durata procedurii este de 5-10 minute.
41
Baia Kinetic
Este o baie cald, se efectueaz ntr-o cad mai mare care se umple cu ap la temperatura 35-37-38 grade C. Bolnavul este aezat n baie i lsat 5 minute linitit, dup care tehnicianul execut sub ap micri n articulaiile bolnavului timp de 5 minute. Pacientul este lsat n repaus, dup care se invit s execute singur micrile imprimate de tehnician. Durata bii 20-30 minute. Mod de aciune: - factorul termic; - factorul mecanic. Mobilizarea n ap este mai puin dureroas din cauza relaxrii musculaturii care se produce sub influena apei calde i pierderii greutii corpului conform legii lui Arhimede.
Bile medicinale difer de celelalte bi prin aceea c pe lng factorul termic i mecanic se mai adaug i factorul chimic.
Bile medicinale cu flori de mueel sau de ment Mod de preparare. Se ia o cantitate de 500-1000 gr. flori de mueel sau 300-500 gr. flori de ment necesare pentru pregtirea unei bi complete. Se face infuzie (se opresc) ntr-o cantitate de 3-5 l de ap fierbinte, se strecoar ntr-o pnz deas iar lichidul obinut este turnat n apa bii, care capt culoarea ceaiului i un miros plcut. Mod de aciune. Substanele anatomice din baie au un efect sedativ asupra sistemului nervos. Indicaii: afeciuni reumatismale, nevralgii i nevrite, astenii nervoase cu agitaie. Bile cu sare Mod de preparare. Se iau 6-10 kg sare pentru o baie general, 1-2 kg pentru una parial. Se dizolv n civa litri de ap fierbinte, se strecoar printr-o pnz, iar apoi se toarn n cad. Mod de aciune. Bile srate provoac vasodilataie tegumentar, influeneaz procesele metabolice generale, raportul fosfo-colic i eliminarea acidului uric. Au aciune antiinflamatoare i resorbtiv.
42
-TERMOTERAPI A
Aplicarea de cldur local crete pragul la durere, ameliornd durerea, scade durerea, scade contracia muscular reflex, permite o mai uoar mobilizare articular, pregtete articulaia i musculatura adiacent pentru programul de kinetoterapie. Efectele cldurii superficiale mai ales asupra esuturilor moi, periarticulare, constant afectate n poliartrita reumatoid sunt foarte bune, reducnd mult cererea de medicaie antiinflamatorie i antialgic.
mpachetri cu parafin.
Parafina este nclzit n tvi speciale, iar cnd este bun de utilizat se aplic n plci pe
regiunea interesat, apoi se acoper cu un cearaf i cu o ptur pentru a menine cldura. Aciunea
parafinei este local, profund avnd o particularitate nmagazioneaz o cantitate mare de cldur
pe care ulterior o cedeaz foarte lent; de aceea se produce o nclzire a esuturilor nu numai
superficial ci i n profunzime, cu caracter persistent. Procedura dureaz 20-30 min. efectul este
hiperemiant, vasodilataie superficial generalizat. Dup scoaterea parafinei se terge regiunea cu o
compres ud la temperatura camerei pentru nchiderea porilor.
mpachetri cu nmol.
Se fac la temperatura de 38-40 grade C, ntr-un strat gros de 2 cm. Se aplic local pe
regiunea interesat, iar efectul este dat de cel termic, chimic, de substanele din nmol.
Compresele reci.
Materiale necesare. Buci de pnz de diferite forme i mrimi, gleat cu ap rece, pat sau canapea, ceas semnalizator. Tehnica de aplicare propriu-zis. Se nmoaie compresa n ap rece, se stoarce i se mpturete de 5-6 ori apoi se aplic i pe regiunea interesat. Din 5 n 5 minute compresa se schimb, meninndu-se astfel temperatura sczut. Acest lucru se poate realiza i dac combinm 43
compresa cu hidrofor sau aplicare cu pung de ghea. Durata total a unei comprese dureaz n raport cu boala, ncadrndu-se ntre limitele de minim 20 minute i maxim 60 minute. Modul de aciune. Unele comprese aplicate pe unele zone pot avea caracter general, dar majoritatea compreselor au aciune local limitndu-se la organele i esuturile subiacente pe care sunt aplicate. Aciunea compreselor se bazeaz pe factorul temic. Efecte: vasoconstricie, antiinflamatoare, antitermic.
Compresele calde
Materialele necesare, aceleai ca mai sus, n plus un termometru. n ceea ce privete temperatura apei n gleat, aceasta va fi ntre 38 0 -48 0 pentru compresele calde. Tehnica de aplicare. La fel ca i compresele reci cu particulariti, cu deosebire de acestea compresele calde sunt totdeauna acoperite pentru a li se menine temperatura. Compresele se schimb din 5 n 5 minute. Durata total de aplicare este de minim 20 minute i maxim 60-90 minute. Mod de aciune: antispastice, analgezice, hiperemiante, resorbtive, mai ales n inflamaii cronice.
Bile de lumin
Cele complete se realizeaz n dulapuri de lemn cu becuri. Cele pariale n dispozitive adaptate. Durata bii este ntre 5-20 minute i dup terminarea lor se face o procedur de rcire. Cldura radiant produs de bile de lumin. E mai penetrant dect cea de aburi iar transpiraia ncepe mai devreme. Bile de lumin scad tensiunea arterial prin vasodilataia produs treptat.
Bile de soare
Prin baia de soare se nelege expunerea total sau parial a corpului la aciunea razelor solare directe. Materiale necesare: un spaiu special amenajat, acoperit cu nisip, umbrele de protecie sau dispozitive speciale pentru acest scop. Plrie de pnz sau de paie, gleat cu ap, prosop, compres pentru frunte.
44
Tehnica de aplicare: expunerea corpului la soare se face lund n considerare vrsta bolnavului, starea fiziologic, afeciunea i stadiul ei. Este bine ca nainte de a indica baia de soare s cunoatem sensibilitatea bolnavului la ultraviolete. Variaz n funcie de anotimp i de ceilali factori de afar. Expunerea se face progresiv, att ca suprafa expus ct i ca durat. Orientativ se ncepe cu expuneri de 3 sau 5 minute intercalate cu pauze de 15 minute la umbr. Durata crete progresiv cu 2-3 minute pn n ziua a treia. n zilele urmtoare se crete cu cte 5 minute, nedepindu-se n total 120 de minute pe zi. Poziia n timpul bilor de soare este bine s fie culcat. Baia de soare se ncheie cu o procedur de rcire, care n funcie de starea bolnavului va putea fi o baie de mare sau lac, un du sau o splare cu ap nclzit la soare. Mod de aciune. Bile de soare i bazeaz efectul pe radiaiile infraroii i razele ultraviolete care formeaz spectrul solar. Se mai adaug la aceasta aciunea celorlali factori meteorologici ca temperatura, umezeala i micarea aerului. Indicaii: reumatism degenerativ, psoriazis, afeciuni ginecologice cronice, tubeculoz genital, tuberculoz osteoarticular i ganglionar. Contraindicaii: cancer, hipertensiune arterial, hipertiroidism.
- KI NETOTERAPI A - terapie prin miscare. Este o metoda fara de care nu se poate concepe recuperarea in poliartrita reumatoida. Miscarile indicate sunt captive, active-pasiv (miscari ajutate sau asistate) si cu opunere a unei rezistente. Intotdeauna se incepe cu miscarile active, si nu cu cele pasive, care forteaza articulatia si favorizeaza sau aprind inflamatia. n cadru kinetoterapiei se vor aborda urmtoarele probleme:
-meninerea sau corectarea aliniamentului segmentelor i a posturilor fiziologice; -meninerea sau ameliorarea mobilitii articulare; -meninerea sau ameliorarea forei musculare;
Se va explica pacientului modalitatea de evoluie a bolii i pericolul de fixare a articulaiilor n poziii vicioase, nefuncionale.
1. Evitarea flexumului de genunchi i old, poziie pe care pacientul o ia cu scop antalgic. -se va evita statul prelungit pe scaun sau fotoliu. n poziia eznd pe scaun se va sprijini piciorul pe un scaun alturat, genunchiul fiind extins; -n pat (pat tare) membrele inferioare vor fi inute ntinse. Se vor evita pernele sub genunchi;
45
progresiv, se va pstra poziia de decubit ventral pn la 60-90 minute pe zi n edine intermitente; -utilizarea unor supori sub glezn (decubit dorsal) pentru meninerea n extensie a genunchiului, sau sculei de nisip pe genunchi. 2. Evitarea flexiei plantare i varusul piciorului ca i degetele n ciocan, deviaiile cele mai obinuite ale piciorului n poliartrita reumatoid. - se confecioneaz o atel posterioar (gamb, clci, talp) pentru susinerea piciorului n unghi de 90 o cu gamba. Se poart noaptea i n timpul repausului diurn la pat; - utilizarea unor susintori plantari care s prezerve bolile piciorului (inclusiv bota anterioar transversal). Se vor purta n toate tipurile de nclminte permanent. - la femei se va reduce nlimea tocului n aa fel nct presiunea maxim s cad n scobitura din mijlocul plantei i nu pe articulaiile metatarso-falangiene; - nclmintea s fie comod, uoar, destul de adnc pentru a permite flexia degetelor nuntru ei. 3.Evitarea devierilor minii i a dizlocrii falangelor este de prim importan deoarece marea majoritate a poliartritei reumatoide afeceteaz articulaiile minii, crend n timp severe invaliditi cu incapaciti i handicap. - se vor evita activitile care solicit mult flexorii degetelor (n special flexorul lung), deci se prefer apucarea obiectelor cu ambele mini, nu doar cu o mn, prehensiunea va folosi mai mult palma dect degetele; pentru cele mai diverse activiti, atunci cnd este posibil, se vor utiliza n special podul palmei i marginea lateral a minii; - se vor ntri muchii extensori ai degetelor pentru a preveni deviaia cubital; - se vor evita activitile care oblig la meninerea unei poziii de deviere a pumnului, respectiv se va aciona n aa fel nct s se pstreze o alinere perfect a minii cu antebraul. Eventual pn la cptarea acestei obinuine se va aplica un manon rigid la nivelul pumnului.
Exerciii pentru mn
Mobilizarea pumnului i micri de flexie-extensie i abducie-adducie se realizeaz din toate cele trei poziii ale antebraului (supinaie, pronaie, neutr). De asemenea se execut cu degetele ntinse i cu degetele flectate.
Mobilizarea n metacarpofalangienelor se face pe flexie-extensie cu interfalangienele extinse i cu ele flectate. Abducia-adducia degetelor se execut cu palma pe mas.
46
Mobilizarea interfalangian se antreneaz meninnd metacarpofalangienele n extensie apoi n flexie de 90 o .
Exerciii pentru cot
Exersarea flexiei-extensiei cotului din poziii ct mai variate ale membrului superior: bra la trunchi, bra la orizontal n plan frontal sau sagital, bra la zenit.
Micri de prono-supinaie cu cotul lipit de trunchi. inerea n mn a unui bastona faciliteaz exerciiul.
Exerciii pentru umr
Micri globale ale umrului: ridicri-coborri, rotaii ntr-un sens i n altul.
Micri de abducie-adducie, flexie-extensie ale braului (cotul ntins). Cu ajutorul unui baston, care se apuc cu ambele mini se execut micri de ridicare deasupra capului, micri de basculare a braelor (ntinse spre stnga i dreapta).
Exerciii pentu olduri Micri de flexie i abducie executate din poziia de decubit dorsal i lateral.
Micri de pedalare din decubit dorsal n care sunt antrenai i genunchii. Micri ale ntregului membru inferior prin alunecarea picioarelor pe o plac lucioas, flectnd i extinznd soldurile (i genunchii) sau executnd abducii ct mai ample. Poziia este de decubit dorsal.
Exerciii pentru genunchi
n cadrul micrii pentru olduri sunt antrenai i genunchii. Flexii-extensii din genunchi din poziia eznd pe un scaun.
Exerciii pentu picioare
Din decubit dorsal sau poziie eznd pe scaun se execut toate micrile posibile din glezn (flexie, extensie, circumducie, inversie, eversie). Micri de flexie-extensie ale degetelor din decubit ca i din eznd pe scaun cu piciorul uor sprijinit pe sol. Miscarile active fac apel la posibilitatile si starea reala a articulatiilor; la fel si hidrokinetoterapia (miscarile in apa) , mult mai usor de efectuat si cu un cert efect psihic. De
47
asemenea pot fi utilizate unele aparate- scripeti, bicicleta ergometrica, planseta cu rotile, inele pentru maini, claviatura, talpa cu arc, etc. Miscarile cu rezistenta se indica mai tarziu , intr-o faza stabilizata, folosindu-se contragreutati care redau si cresc forta muscular.- este absolute necesara incalzirea musculara inaintea acestor exercitii. Incalzirea musculara se poate realiza si prin termoterapie (solux, parafina). Procedurile fizioterapice calde (impachetari cu parafina, bai locale etc.) amelioreaza durerea, reduc inflamatia, produc relaxarea musculara si diminueaza redoarea matinala in cazul aplicarii lor imediat dupa sculare. Gimnastica medicala blanda care sa intereseze toate articulatiile suferinde trebuie aplicata zilnic. Exercitiile fizice de intensitate mare sunt interzise. Miscarile sau tractiunile subacvatice ajuta la relaxarea musculaturii si la indepartarea contracturilor mai ales cand sunt practicate dupa administrare de antialgice si miorelaxante. Miscarile pasive nu sunt indicate in reumatismul inflamator. Daca miscarea izometrica intretine forta musculara si creste tonusul, cea izotona dezvolta amplitudinea de contractie, mobilitatea si finetea. Kinetoterapia este dictata de rezultatul clinic al procesului inflamator acut. Daca o articulatie este tumefiata, calda, dureroasa, cu mobilitatea limitata etc., importanta nu este denumirea bolii-poliartrita reumatoidala, guta, spondilita, artrita postoperatorie sau traumatica, sinovita viloasa, etc- , ci gradul in care sunt prezente semnele clinice de mai sus.
48
Obiectivele asistentei kinetologice in procesele inflamatorii articulare, in functie de fazele lor sunt urmatoarele: a) In faza acuta asistenta medicala urmareste: -Reducerea durerii si inflamatiei: imobilizare articulara (atela, bandaj gipsat, repaus simplu in postura antalgica); tractiune usoara in ac; periaj sau masaj cu gheata. -Mentinerea mobilitatii articulare: mobilizari pasive, sau autopasive, ori pasivo-active, fara a intinde tesuturile; posturi in pozitii extreme (eventual cu atele) alternante sau posturi simple in pozitii functionale; exercitii de mobilizare activa ampla contralaterala si axio-periferica. -Mentinerea fortei si rezistentei musculare : exercitii izometrice (indicatie controversata inca). b) In faza subacuta asistenta medicala are in vedere : -Reducerea durerii si inflamatiei la fel ca la faza acuta (in special repausul articular), dar - trebuie sa se tina seama de faptul ca bolnavul, simtindu-se relativ mai bine, are tendinta de a nu mai respecta articulatia.
49
-Mentinerea mobilitatii articularela fel ca la faza acuta, dar la limita miscarii se poate tenta o fortare, pentru castigarea amplitudinii maxime: hidrokinetoterapia, mobilizare din suspendare si scripetoterapie; posturari chiar fortate, pana la limita de toleranta a durerii. -Mentinerea fortei musculare si rezistentei: exercitii izometrice cu intensitate; miscari active sau rezistenta (manuala a kinetoterapeutului sau scripetoterapie); activitati ocupationale fara ocupare intensa. c) Faza cronic-activa asistenta medicala isi propune urmatoarela obiective: - Combaterea inflamatiei si tendintei distructive, cu consecintele ei , :posturari in pozitii fiziologice, functionale; utilizarea unor echipamente protective si ajutatoare (de exemplu orteze, obiecte tehnice adaptate); cu raport favorabil intre activitate si repausul articular. - Mentinerea mobilitatii articulare: exercitii pasive, pasivo-active, active pe amplitudini maxime; terapie ocupationala diferentiata si adecvata. - Mentinerea fortei musculare prin : exercitii izometrice, dinamice cu rezistenta progresiva (fara a depasi limitele de incarcare articulara). In esenta, in artrite exista doua probleme ale kinetologiei de baza, care suscita discutii si o constanta indecizie din partea kinetoterapeutului : exercitiile pentru cresterea mobilitatii si exercitiile pentru cresterea fortei si rezistentei musculare.
50
EXERCITII PENTRU CRESTEREA MOBILITATII
Am vazut mai sus ca mentinerea sau cresterea mobilitatii unei articulatii inflamate se realizeaza prin execitii pasive, active-asistate si active. Articulatia inflamata ridica insa unele probleme teoretice si practice specifice, care au un important rasunet asupra tehnicilor si metodologiei aplicate.. - Care trebuie sa fie intensitatea exercitiului? Nu se poate da un raspuns, in baza unor reguli, la acesta intrebare. Durerea sau disconfortul articular provocat de exercitiu sunt acelea care reprezinta legea de baza in orientarea intensitatii mobilizarii articulare. Indiferent de tehnica de mobilizare articulara am utiliza ,durerea sau diconfortul articular declansat de acest exercitiu nu trebuie sa dureze mai mult de o ora dupa oprirea lui. Cu cat depaseste mai mult acest interval , cu atat programul executat de bolnav este mai neadecvat si trebuie reconsiderat ca tehnica de lucru sau ca intensitate.
51
Atentie! Intinderea tesuturilor articulare si periarticulare la limita amplitudinii de miscare articulara pentru a castiga mobilitati maxime este complet interzisa in faza acuta a artritei, se executa cu prudenta in faza sabacuta si se recomanda cu insistenta in faza cronic-acuta. -Cat dureaza sedinta de exercitii si cat de frecvent se poate repeta ? Nici aici nu se poate da un raspuns categoric, neexistand reguli fixe. Sunt situatii cand este suficienta o sedinta de exercitii de mobilizare maxima pe zi la un bolnav cu artrita cronica stabilizata, in timp ce pentru o artrita acuta sau subacuta se executa 2-5 astfel de sedinte intr-o zi. Durata si frecventa raman la aprecierea medicului si kinetoterapeutului, diponibilitatile de kinetoterapie etc. in functie de starea bolnavului, receptivitatea lui, - Cand anume in cursul zilei trebuie executat execitiul de mobilizare? Raspunsul este: in momentul cel mai favorabil. In general, se alege momentul cand pacientul este odihnit, nemancat de cca 3 ore, intr-o stare psihica buna. Acest moment trebuie insa pregatit printr-o serie de masuri : dus cald , baie calda locala sau masaj cu gheata, medicatie antalgica etc. -Care este raportul dintre mobilizarea articulara si repausul articular ? Aceasta intrebare nu se refera strict la execitiile kinetoterapeutice, ci la intreaga activitate de mobilizare curenta din timpul zilei.
EXERCITII PENTRU CRESTEREA FORTEI SI REZISTENTEI MUSCULARE In vederea practicatii unor astfel de exercitii, facem urmatoarele precizari: -Ca si in exercitiile de mobilizare, dar de o si mai mare importanta, starea inflamatorie articulara (acuta- subacuta -cronic-activa- cronic-inactiva) joaca un rol determinant. Aceasta stare se schimba de la o zi la alta si deci exercitiile vor fi permanent adaptate ei. Uneori, un exercitiu de tonifiere musculara a unei articulatii poate agrava procesul inflamator al unei articulatii vecine (de exemplu, exercitiile pentru tonifierea rotatorilor externi ai umarului pot agrava starea unui cot afectat). In timpul exercitiilor de tonifiere musculara articulatia trebuie pozitionata in postura cea mai putin dureroasa. Pentru o articulatie dureroasa si inflamata obtinerea unei forte 4 sau 5 este iluzorie. Programul de lucru pentru cresterea fortei musculare trebuie alcatuit cu mai multa grija, iar apoi, cu aceeasi grija, trebuie conturat programul de mentinere a fortei castigate. Exercitiile de tonifiere trebuie practicate pana la declansarea unei stari de oboseala, fiind categoric oprite la aparitia oboselii. Durerea ivita in timpul programului si care nu dispare intr-un interval de o ora denota exagerarea programului de tonifiere; durerea inhiba forta musculara.
52
Exercitiul izometric este preferat celui dinamic cu rezistenta progresiva, pentru ca, nepunand in miscare articulatia, nu provoaca durerea. Daca se practica in fazele cronice inactive, exercitiul izometric rezistiv va fi realizat prin rezistenta opusa de apa bazinului, sau de mana kinetoterapeutului, sau prin suspendare cu scipetoterapie. Nu trebuie sa se urmareasca si hipertrofia musculara, pentru ca se poate obtine o crestere necesara a fortei chiar si in cazul unei musculaturi cu aspect atrofic. Exercitiile pentru cresterea fortei musculare urmaresc: Contracararea slabirii musculare prin neutilizare, stiut fiind ca, zilnic, un muschi neutilizat pierde 3-5% din forta sa. Cu o singura contractie care realizeaza 30% din forta maxima actuala a muschiului vom mentine forta musculara deci, zilnic, cate o contractie izometrica pentru fiecare grupa musculara! Ameliorarea fortei si rezistentei musculare. Sunt necesare cel putin 6 contractii izometrice pe zi pentru a creste forta. Reamintim: pentru cresterea fortei musculare sunt necesare exercitii cu incarcare mare, repetate de putine ori, pe cand pentru cresterea rezistentei sunt indicate exercitii cu incarcare mica, dar repetate de multe ori. Mentinerea castigului de forta obtinut prin kinetoterapie este posibila numai printr-un program variabil in functie de regimul de activitate al pacientului si de gradul de forta castigat. Pentru pacientii sedentari, inactivi datorita bolii, este necesar sa se continue zilnic contractiile izometrice. In cazul pacientilor mai activi, care desfasoara o munca sau macar o activitate casnica, este suficient ca acest program de exercitii sa fie executat de doua ori pe saptamana. De fapt , s-a demonstrat ca in cazul unui individ sanatos forta maxima poate fi mentinuta cu un program executat chiar o data la doua saptamani. Tehnica exercitiilor izometrice pentru cazurile inflamatoirii: se executa cu muschiul la un nivel usor scurtat fata de pozitia de repaus- articulatia trebuie stabilizata in aceasta poziti; daca nu este posibil, exercitiile izometrice se fac la cea mai accentuata scurtime a muschiului. Durerea (cea mica) va determina si ea alegerea unghiului. Tehnica pentru exercitiile progresive cu rezistenta este cea cunoscuta, dar incarcarea va fi lent-progresiva, urmarindu-se suportabilitea articulara. Miscarea trebuie executata pe toata amplitudinea posibila.In general , se fac intre 2 si 6 execitii pe zi pentru fiecare grup muscular.
-TRATAMENTUL PRI N MASAJ
53
Masajul : Reprezinta totalitatea manipulatiilor manuale aplicate sistematic la suprafata organismului in scop terapeutic si curativ . Actiuni locale: - actiuni de sedare (calmare) indepartarea durerilor de tip nevralgic din muschi, oase si articulatii; - inlaturarea lichidelor interstitiale de staza cu accelerarea procesului de resorbtie care duce spre eliminarea lor din regiunea masata; - actiunea hiperemianta locala, de imbunatatire a circulatiei locale care se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra carora se executa masajul; Actiuni generale: - activarea circulatiei generale a sangelui; - imbunatatirea activitatii aparatului respirator; - cresterea metabolismului bazal; - actiune favorabila asupra starii generale a bolnavului cu imbunatatirea somnului si indepartarea oboselii musculare; - actiune reflexogena asupra organelor interne; - actiune mecanica prin framantare si tapotament care ajuta la tonifierea musculaturii prin marirea contractibilitatii musculare. Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exerciata de masaj asupra pielii indeosebi, organ bogat vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase (exteroreceptori), punct de plecare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugate si efectele excitante, pe care le exercita masajul asupra terminatiilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane .
54
Deorece vasele cutanate conin mai mult de un sfert din cantitatea total de snge masajul exercit o influen considerabile asupra circulaiei superficiale i indirect i asupra celei profunde a organismului. Un alt mecanism de aciune al masajului este reprezentat de apariia, n urma compresiunilor, ciupiturilor, frmntrii sau baterii, a unor reacii intense n piele cu formarea n cadrul metabolismului pielii a unor produse metabolice care trec n circulaia general. Indicaiile terapeutice ale masajului vor fi fcute numai de medici.
Tehnica masajului Prin masaj se nelege totalitatea unor aciuni sistematizate, exercitate asupra prilor moi ale corpului cu ajutorul minii, cu ajutorul unor aparate speciale destinate acestui scop. Manevrele masajului sunt de dou feluri: principale i secundare. Manevrele principale ale masajului sunt: efluerajul (netezirea), friciunile, frmntarea, tapotamentul (baterea) i vibraiile. Manevrele secundare ale masajului sunt: geluire, cernutul, rulatul, presiunile, traciunile, tensiunile, scuturri, trepidaii, pensri, ciupituri. Efluerajul se realizeaz prin alunecri ritmice pe suprafaa corpului. Alunecrile se pot desfura simultan sau mn dup mn, cu toat palma i degetele desfcute sau pe suprafee mici, cu vrful degetelor. Presiunea variaz de la foarte uor, superficial, cu palma desfcut, la dur atunci cnd este executat cu rdcina minii, cu marginea cubital sau cu pumnul nchis. Efectul fiziologic principal al acestor manevre este asupra circulaiei. Acest efect se reflect n special
55
asupra esutului subcutanat, mbuntindu-se elasticitatea, mrindu-se tonusul, mobiliznd infiltratele patologice sau modificnd elasticitatea i troficitatea cicatricelor. Frmtarea este o manevr care se adreseaz straturilor profunde ale musculaturii. Poate avea forme diferite, dup regiunea cicatricei. Pe spate frmntatul se realizeaz prin presiuni exercitate de mini asupra muchilor, apsnd pe palme osul aponevrotic, pe care se poate realiza acest manevre. Pe membre se realizeaz cuprinderea n mini i stoarcerea acestora. Este important sensul n care se face frmntarea: de la periferie spre rdcina membrului. Efectul fiziologie al acestei manevre se reflect asupra tegumentelor subcutanate dar n special efectul se exercit asupra musculaturii, realizndu-se intramuscular, mbuntind troficitatea. Tapotamentul este manevra cea mai activ realizat prin loviri uoare, ritmice, executate cu vrful degetelor sau cu marginea cubital a minii, cu palma sau cu pumnul. Efectul fiziologic al acestei manevre este excitant pentru circulaie, asupra nervilor vasomotori i tactili din tegumente stimulnd nutriia esuturilor. Vibraia acioneaz asupra inervaiei senzitive i motorii precum i asupra muchilor activnd funcia lor. Tehnica masajului la mna propriu-zis Pentu masaj inem palma bolnavului n palma noastr iar cu cealalt mn, cu palma ntins, executm netezirea pe partea dorsal a minii, de la degete, cuprinznd i treimea inferioar a antebraului. Aceast manevr se execut de 5-6 ori. Vom executa apoi geluirea cu toate degetele deprtate naintnd pe spaiile intermetacarpiene dup ce intercalm cteva micri de netezire precum i executarea friciunilor cu toate degetele desfcute pe spaiile intermetacarpiene. Friciunea trebuie executat combinat cu vibraia, stimulnd micarea sus jos, dreapta stnga. Insistm cu friciunea deoarece n aceast regiune stratul muscular este superficial i ntlnim: tendoane, inserii musculare, terminaii nervoase, articulaii mici. Executm apoi cteva micri de netezire i trecem la vibraie executat cu palma ntins de la deget la antebra. ntoarcem mna bolnavului n supinaie i executm masajul pe partea palmar a minii. Se ncepe cu netezirea pieptene, de la baza degetelor spre articulaiile pumnului. Executm frmntarea ntre police i artror, pe eminena tenar i hipotenar, dinspre deget spre articulaia pumnului. Tot n acest mod executm frmntarea i pe muchii scuri de la baza degetelor. Intercalm netezirea pieptene i executm apoi friciunea n aponevroza palmar cu vibraii, ncheiem masajul palmei cu netezirea pieptene. Apoi executm masajul degetelor ncepnd cu degetul mic. Bolnavul ine mna n supinaie. Cu o mn inem cotul priz pe vrful degetului iar cu cealalt mn executm netezirea de la falanga distal spre falanga proximal ntre police i index. Schimbm contrapriza i executm de partea cealalt netezirea, apoi executm frmntarea cu aceeai contrapriz i cu policele i
56
indexul, strngem muchiul de la vrful degetelui spre baz, de o parte i de cealalt. Urmeaz mngluirea degetului care se execut astfel: prindem degetul arttor i mediu de la ambele mini rulnd de la vrf spre baz. Friciunea se execut mai ales n articulaia interfalangian ntre police i index. Se fac micri simultane circulare. n poliartrita reumatoid insistm cu friciuni n aceste articulaii pentru a activa circulaia i a reda pe ct posibil mobilitatea acesteia. ncheiem cu netezirea i trecem la degetul urmtor, unde executm acelai fel de masaj. -ERGOTERAPI A mai poarta si denumirea de terapie ocupationala si constituie anticamera reintegrarii bolnavului in munca. In poliartrita reumatoida se indica diverse profesii, meserii de exemplu: legatul cartilor, cartonajul, tesutul de covoare, impletitul de cosuri sau textile, munca de artizanat, etc. Tot in aceasta perioada se realizeaza si readaptarea la deprinderile si gesturile uzuale si profesionale: toaleta zilnica, mersul, scrisul, desenul, etc. Reintegrarea in munca este ultima etapa scopul in sine al recuperarii. Aceasta se face fie radandu-i bolnavului munca sa anterioara, fie oferindu-i o alta munca mai usoara, adecvata stadiului in care boala a putut fi stabilizata. In primul razboi mondial, americanul F.C.Reid introduce termenul de ergoterapie ,pentru a denumi o metoda de de kinetoterapie pentru diverse tulburari fizice sau mentale- metoda care utilizeaza exercitii si procedee fizice sau diverse activitati umane obisnuite (de munca, de viata, de divertisment,etc.) Desi considerata o metoda speciala , terapia ocupationala reprezinta de fapt un complex de metode de o mare variabilitate, dar care isi mentine totusi individualitatea prin scopul urmarit si prin particularitatea procedeelor utilizate. Principalul scop urmarit este refacerea mobilitatii, sub toate aspectele si componenetele ei: amplitudine articulata, forta si rezistenta musculara, coordonare si abilitate. O indicatie de mare valoare a ergoterapiei ramane patologia psihica- de altfel cea mai veche utilizare a acestei metode in ideea recuperarii. In multe tari terapia ocupationala a devenit o adevarata specialitate, careia ii sunt destinate cadre pregatite anume, numai in aceasta directie. Astazi multi recuperationisti considera ca, intr-un serviciu de recuperare pentru mari deficienti motori si persoane cu handicap, sectorul de terapie ocupationala trebuie sa ocupe cea mai mare parte, datorita eficientei deosebite a acestei metode. De altfel , in prezent acest sector a inglobat principalele activitati ale recuperarii medicale si socio-profesionale, cum ar fi evaluarea functionala complexa si kinetologia. Exista doua aspecte distincte ale ergoterapiei: Energoterapieia zisa specifica urmareste selectarea acelor activitati care au un maximum de adresabilitate si solicitare asupra deficitului functional al pacientului. Desigur, aceste activitati sunt
57
alese pe tot parcursul procesului de recuperare in asa fel , incat sa corespunda mereu capacitatii funtionale restante, sa se adapteze gradului si formei deficitului. Energoterapia zisa globala ,ocupationala sau nespecifica nu se adreseaza propri-zis deficitului functional cauzat de boala sau accident, ci restului organismului sau unor tulburari complementare. Spre exemplu, un pacient cu o paralizie de plex brachial al membrului superior drept va urma un intens program de terapie ocupationala pentru formarea abilitatii mainii stangi, ca si pentru formarea unei noi coordonari a intregului corp, in abesnta practice a unui membru. Desigur , in acelasi timp terapia ocupationala specifica se va ocupa intens de recuperarea functionala a membrului brachial drept. Prescrierea ergoterapiei nu este deloc simpla, ea necesitand: analiza precisa a deficitului sau handicapului pacientului pe baza unui examen clinic si a unui bilant complet: antomic, kinetologic, psihologic, social si professional. Examinarea clinica si paraclinica a intregului organism, pentru un diagnostic complet (inclusive coafectarile) ,apartine desigur medicului. Bilantul complet ar reveni cadrului specializat, energoterapeutul sau, in lipsa acestuia kinetoterapeutului. analiza a celor mai indicate activitati ergoterapeutice pentru respectivul pacient, sub raporturile kinetologice (miscari gesturi) fiziologic (consum energetic) ,ca si sub raport psihologic (motivatie si recreatie) .Studiindu-se 1300 de meserii s-a constatat ca exista doar 43 de gesturide baza (din care 24 apartin mainii), gesturi care se combina in cele mai variate moduri (Delaet si Lobet). Optiunea pentru alegerea unei sau a unor ocupatii, adecvate pacientului, va mai tine seama de urmatoarele reguli: -ocupatia sa fie obisnuita, cunoscuta bine de majoritatea populatiei, in general dintre meseriile de baza, clasice (impletit de nuiele, olarit, tamplarie, tesut) sau daca este posibil, chiar profesia pacientului; -ocupatia sa fie simpla, usor de inteles, de invatat si executat; -ocupatia sa fie utila, pentru a pentru a se putea crea chiar bunuri folositoare, ce se pot utiliza; -ocupatia sa fie variata pentru a evita monotomia ; -ocupatia sa solicite un efort progresiv; - ocupatia sa fie liber acceptata de pacient si de preferat sa fie chiar agreata ; -ocupatia, pe cat posibil va fi executata in comun de alti pacienti, pentru a crea emulatia de grup ; -ocupatia va fi permanent executata sub supravegherea ergoterapeutului.
58
Multitudinea activitatilor practice utilizate in terapia ocupationala este catalogata in urmatoarele clase: Tehnica de baza , in care sunt incluse : olaritul, prelucrarea lemnului( tamplaria), tesutul, impletitul nuielelor, papurei, rafiei si prelucrarea fierului (feroneria). Aceste tehnici sunt esentiale, trebuind sa fie prrezente in orice serviciu de ergoterapie. Dupa cum se observa, este vorba de sctivitati practicate de la inceputurile societatii umane, cand mainile omului prelucrau material prima de baza : lut, lemn, fibre naturale, fier. S-a constatat ca si la omul modern exista o aptitudine, o inclinatie aproape naturala, innascuta, spre aceste activitati, oricat ar fi de neobisnuit cu munca fizica sau oricat ar fi de neindemanatic. Fiecare din activitatile de mai sus cuperinde de fapt o suita de subactivitati, care necesita gestici diferite. Spre exemplu, olaritul inseamna: prepararea lutului (farimitare lui, cernerea, amestecarea,framintare, intinderea cu ruloul, baterea etc.), apoi montajul pe discul rotator, decorarea- in practica existand inca si mai multe operatiuni. Aceeasi complexitate gestica, si la celelalte tehnici de baza ale energoterapiei. In functie de necesitatile recuperatorii functionale, se prescriu pacientului cateva din aceste subactivitati sau, eventual, intreaga activitate pana la produsul finit. Tehnici complementare , care reprezinta de fapt totalitatea restului de activitati lucrative umane, mai mult sau mai putin moderne. Dintre acestea amintim: cartonajul, marochinaria, tipografia, strungaria, dactilografia, etc. Toate aceste activitati pot deveni chiar scopuri in sine reprofesionalizarea handicapatilor. Tehnici de readaptilitate , formate din multitudinea si diversitatea activitatilor zilnice casnice, familiare, recreative, unele profesionale si sociale, modalitati de deplasare etc. Aceste tehnici au o mare importanta, caci adapteaza mediul ambient al handicapatilor la propriile lor capacitati functionale. Incepand cu adaptarea cozii lingurii de supa sau modificarea robinetului de la chiuveta si terminand cu adaptarea conducerii automobilului sau adaptarea scarilor autobuzelor sau tramvaielor, pentru a permite urcarea scarilor rulante ale paraplegilor, exista o infinitate de tehnici si metode pentru ajutor cotidian, care promoveaza in acelasi timp miscarea. In acest context sunt cuprinse si ortezele sau aparatajele mai mult sau mai putin complicate create pentru ajutorarea persoanelor cu handicap. In unele tari aceste ustensile poarta denumirea de ajutoare tehnice. Tehinici de exprimare , categorie in care sunt cuprinse ocupatii specifice cu caracter artistic: desen, pictura, manuit marionete, scris, sculptura etc. Tehnici sportive , in care sunt incluse diverse jocuri sportive sau parti componente ale acestora: aruncat cu mingea la cos, tenis de masa, badminton, golf, tras cu arcul, patinaj, hochei etc.
59
Tehnici recreative , reprezentate prin diverse jocuri distractive adaptate handicapatilor, cum ar fi: sah cu piese grele, fotbal de masa cu minge de ping-pong mobilizata cu pompite de mana, popice, tintar, cu piese care se infig in gauri performante, jocuri cu figurine de plumb etc. Atatea tehnici sportive, cat si cele recreative au capatat o mare dezvoltare in ultimul timp, fiind acceptate cu placere de pacienti in cursul programului lor de recuperare Ele nu inlocuiesc tehnici de baza sau pe cele complementare- care se adreseaza in primul rand profesionalizarii sau reprofesionalizarii pacientului- si nici tehnicile de ajutor cotidian, care au in primul rand scopul de a permite bolnavului o viata mai usoara. Din enumerarea acestor tehnici se desprinde faptul ca energoterapia (metoda speciala) are cea mai larga adresabilitate, preocupandu-se de integrarea familiala, sociala si profesionala a persoanei cu handicap, ceea ce o face absolut de neinlocuit in procesul complet de recuperare a unui pacient. Terapia ocupationala este metoda care face indisolubila legatura dintre recuperarea medicala si recuperarea socio-profesionala In recuperarea medicala vor predomina functiile motorii compromise, iar in cea socio-profesionala vor predomina acelea care determina reantrenarea la munca, respectiv realizarea profesionalizarii si reprofesionalizarii.
TRATAMENTUL BALNEAR I N POLI ARTRITA REUMATOI DA
Acesta boala nu se trateaza balnear in faza ei acuta sau in perioada cu evolutie manifestata clinic sau biologic. Inflamatiile acute ale unor articulatii, ca si reactiile de laborator care arata evolutivitatea bolii, contraindica cura balneara care ar putea inrautati mersul afectiunii. Este bine ca in asemenea cazuri specialistul cu experienta sa decida asupra indicatiei si nici intr-un caz bolnavul. In reumatismele inflamatorii, terapia medicamentoasa, lupta impotriva infectiilor, asanarea focarelor de infectie ca si medicatia antiinfectioasa preced cura balneara. Nu pot fi trimisi la bai decat bolnavii care nu mai sunt febrile de cel putin 3 luni si la care analizele biologice pentru constatarea inflamatiei active ( VSH, fibrinemia, electroforeza etc.) arata in mod constant o tendinta de normalizare si sunt cel mai aproape de valorile normale. Mai precis , reumatismul articular acut este contraindicat pentru cura in statiuni. Abia dupa stingerea completa a bolii se va putea aprecia indicatia. Celelalte boli reumatismale , inflamatorii, in conditiile aratate, pot fi tratamente in statiunile cu climat de crutare si ape termale sau cu o concentratie slaba de clorura de sodium. Formele cronice biologic stabilizate pot fi trimise si in statiuni de campie sau marine cu ape sarate sau sulfuroase. Spondilita anchilozanta poate beneficia in formele de helioterapie si climat marin. Se vorbeste adesea de un tratament balnear profilactic in reumatismele inflamatoare. De cele mai multe ori termenul de profilaxie nu este folosit intr-o
60
acceptiune suficient de clara. Adesea scopul este ameliorarea sau disparitia unor dureri episodice, care raman dupa remisiunea reumatismelor inflamatorii. Asemenea statiuni balneare cu actiune profilactica ar fi : Amara ,Caciulata, Bazna Baile Herculane, Calimanesti, Eforie Nord, Baile Felix, Geoagiu-bai, Mangalia, Neptun, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol. Dupa stingerea fenomenelor inflamatorii si numai in cazurile cand nu exista complicatii viscerale, poliartrita reumatoida poate beneficia de tratament in statiunile Eforie Nord, Felix, Herculane, Mangalia si Techirghiol. In formele avansate de boala, dar tot intr-o faza stabilizata, ca si in cazurile care au suferit interventii chirurgicale, in poliartrita reumatoidala sau spondilita anchiilozanta se pune problema recuperarii. Aceasta actiune necesita instalatii speciale si un personal capabil sa o aplice in mod individualizat. Asemenea alegerea statiuni depinde si de afectiunile asociate celor reumatismale. In aceasta directie se fac urmatoarele recomandari: -asocierea cu afectiuni digestive: Amara, Baile Felix, Baile Herculane, Mangalia; -asocierea cu afectiuni dermatologice: Amara, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol; - asocierea cu afectiuni ginecologice: Eforie Nord, Baile Herculane, Mangalia, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol; -asocierea cu afectiuni repiratorii: Baile Herculane, Ocna Sibiului, Sovata; -asocierea cu afectiuni cardiovasculare: Baile Felix.
TRATAMENT BALNEOFIZIOLOGIC PE STADII
61
FAZA DEBUT (insidios) cu manifestari necaracteristice iar din punct de vedere articular prin algii, dureri fara modificari umorale importante.VSH=130 mm/h Se aplica: -EI ionizari cu Ca, salicitat sau novocaina -iradieri cu UV in doza eritem -solux -bai partiale de lumina pe articulatiile dureroase cu o durata de 10-15 min Pe masura ce starea clinica se imbunatateste se introduce HI cu: -bai medicinale 36-37C ,15-20 min -bai aer supraincalzit -bai kinetoterapice -impachetari cu parafina sau namol -masaj Cura balneara in statiuni cu apa termala usor radioactive: Victoria ,1 Mai -ape carbogazoase: Geoagiu -ape clorasodice, ionizate slab, mineralizate: Gonova, Basna 36-37C, 10 min la interval de 1-2 zile in functie de starea bolnavului. Climatoterapia: - se vor indica bolnavului localitati lipsite de umezeala, curenti, la o amplitudine 800-900m, climat uscat si cald. FAZA DE STARE cu artrite multiple ale membrelor, modificari importante generale, modificari umorale si leziuni anatomice patologice. Conduita terapeutica va fi dictata de faza evolutiva. In faze incipiente ale persoanelor de stare leziunile anatomico-patologice sunt predominant inflamator exudative si intereseaza in special partile articulare. In aceasta perioada inflamatia acuta articulara este mentinuta imobilizata. Se poate aplica : -diatermice cu raze scurte (inducto-termice) aplicate pe regiunea lombara, care activeaza glucocorticoizi suprarenali, -UV in doze eritem, -DD cu actiune benefica asupra inflamatiilor locale, -Masaj usor muscular, -Dupa calmarea durerilor se introduc miscari pasive si active articulare pentru prevenirea ambilozelor. -In aceasta faza , balneoterapia si climatoterapia sunt contraindicate.
62
In fazele mai inaintate leziunile tind sa devina proliferative cu predominanta fibroasa si fara a renunta la tratament medicamentos, de baza , se aplica: -Electroterapia, -bai de lumina partiala 10-15 min, -ultrasunete=0,8-1W/cm, 5-8min la interval de 1-2 zile, 10-15sec, -ultrascurte cu doze obligatoriu (mici) 5-10min, -UV locale si generale, -bai galvanice bi sau 4 celulare 8-10min, HT aplicatie larga in ceea ce priveste procedurile cu aplicare locala cum sunt comprese calde, impachetari cu parafina, impachetari cu namol la T=40-42C Se folosesc mai ales bai generale cu caracter kinetaterapie: -miscari active si pasive in apa la T=37C, -dus subacval, -masaj simplu. -Balneoterapia- indicata cu preponderenta daca VSH nu depaseste 30mm/h si daca in general bolnavul se afla intr-o faza clinica de acalmie. -se recomanda ape termale simple Victoria, 1Mai, -ape clorosodice: Amara Basna, Ganova, -ape sarate concentrate: Ocna Sibiului, Sovata, Techighiol, -ape sulfuroase: Herculane, Pucioase, -namoluri de pe malul Marii Negre cu mare prudenta. Helioterapia-pot fi incluse bai de aer alternand cu cele solare cu o durata crescanda si intr-un climat uscat si cald. Cea mai usoara tendinta spre modificarile starii clinice sau umorale in sensul inrautatirii trebuie sa fie considerate un semnal de intrrupere indicata a tratamentului balneofiziologic In fazele tardive leziunile anatomo-patologice evolueaza spre anchiloza fibbroasa si apoi osoasa. Aceasta faza este contraindicata pentru tratamentul balneofizical.
63
CAZ I NUME SI PRENUME: G.A. DATA NASTERII: 10.11.1955 DOMICILIUL : SLOBOZIA MEDIU : URBAN CETATENIE : ROMANA LOCUL DE MUNCA : PENSIONAR SEX : FEMININ
64
RELIGIE : ORTODOX Pacienta G. A. a fost internata in clinica de recuperare cu diagnosticul de poliartrita reumatoida. Manifestarile de dependenta sunt : dureri si tumefactii la nivel metocarpofalangian insotite de redoare matinala aproximativ 1h si scadere in greutate. Antecedentele heredocolaterale sunt semnificative pentru actiunea curenta cele personale si familiale: menarha la 14 ani , menopauza la 46 ani , 2 nasteri. Conditiile de viata sunt urmatoarele : nefumatoare ,dar consumatoare de cafea. Boala a evoluat in timp ajungand la stadiul II cu dureri, redoare matinala , tumefactii si deformatii articulare atrofie musculatura redusa cu capacitatea functionala inca normala. Pacienta este extrem de anxioasa si prezinta un risc mare de pierdere a stimei de sine. In urma examenului clinic s-au obtinut urmatoarele rezultate : VSH (1h)-28mm Eritrocite : 4,15*10 UL Hb : 12,4g UL Ht : 38,0 % Neutrofile : 2,0*10 UL Eozinofile : 0,0*10 UL Limfocite : 1,8*10 UL Monocite : 0,2*10 UL Trombocite : 141*10 UL Glucoza : 79mg dl Got : 21 u l Creatinina : 0,7 mg dl Proteina C =reactiva
65
PLAN DE INGRIJIRE I
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE NURSING INTERVENTII EVALUARE -imposibilitatea de -stabilitatea bolii si -se masoara zilnic functiile vitale (puls, TA, respiratie,temperatura) a se misca si a avea prevenirea -se recolteaza sange pentru analize; Dupa 6 ore pacienta nu mai prezinta durere . o buna postura din complicatiilor; -se asigura repaus la pat, la nevoie aparat gipsat 7-8 zile in pozitie Dupa 14 zile de cauza durerii si a relaxanta, decontranturanta; tratament de tumefactiei de la -prevanirea nivelul ,defomarii, metacarpofalangian anchilozelor
-combaterea retractiilor redorilor; devierii
si -pentru combaterea durerii se administreaza tratament medicamentos, balneofizioterapie la indicatia medicului: Arava 1cp/zi devine independenta in Ketoprofen 1cp/zi satisfacerea nevoilor Omeprazol 1cp/zi fundamentale. -tratament BFT, la indicatia medicului : .electroterapie se aplica la patul bonavului sub forma de ionizari si UV .hidrokinetoterapie: bai medicamentoase cu sare, sau plante cu -refacerea partiala sau efect relaxant, antalgic, sedative totala a capacitatii .kinetoterapie- cu miscari active, activo-pasive cu rezistenta, functionale. -combaterea durerii miscari cu ajutorul aparatelor (scripeti, biciclete ergometrice, pentru maini) inele -la inceput se fac exercitii generale pentru restabilirea tonusului muscular general, apoi treptat, se introduce exercitiile specifice pentru 64
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE NURSING INTERVENTII EVALUARE -imposibilitatea de -stabilitatea bolii si -se masoara zilnic functiile vitale (puls, TA, respiratie,temperatura) a se misca si a avea prevenirea -se recolteaza sange pentru analize; Dupa 6 ore pacienta nu mai prezinta durere . o buna postura din complicatiilor; -se asigura repaus la pat, la nevoie aparat gipsat 7-8 zile in pozitie Dupa 14 zile de cauza durerii si a relaxanta, decontranturanta; tratament de tumefactiei de la -prevanirea nivelul ,defomarii, metacarpofalangian anchilozelor
-combaterea retractiilor redorilor; devierii
si -pentru combaterea durerii se administreaza tratament medicamentos, balneofizioterapie la indicatia medicului: Arava 1cp/zi devine independenta in Ketoprofen 1cp/zi satisfacerea nevoilor Omeprazol 1cp/zi fundamentale. -tratament BFT, la indicatia medicului : .electroterapie se aplica la patul bonavului sub forma de ionizari si UV .hidrokinetoterapie: bai medicamentoase cu sare, sau plante cu -refacerea partiala sau efect relaxant, antalgic, sedative totala a capacitatii .kinetoterapie- cu miscari active, activo-pasive cu rezistenta, functionale. -combaterea durerii miscari cu ajutorul aparatelor (scripeti, biciclete ergometrice, pentru maini) inele -la inceput se fac exercitii generale pentru restabilirea tonusului muscular general, apoi treptat, se introduce exercitiile specifice pentru 64 anumite grupe musculare si pentru recuperarea mobilitatii articulare. -in faza de reabilitare se incurajeaza pacientul sa faca miscari care sa-i asigure independenta. .masaj- usor .ergoterapie-este anticamera reintegrarii bolnavului in munca. Se recomanda activitati precum cusutul, impletitul , care antreneaza articulatiile mici ale mainii.
Anxietate si risc de -combaterea anxietatii -se sustine pacientul din punct de vedere psihic, pentru a preveni starile Avand in vedere pierdere a stimei de -sprijinirea psihica a depresive si anxietatea si pentru a se adapta la reducerea capacitatii sale evolutia sine din cauza pacientei functionale; pacienta favorabila, este mai durerii si a -i se explica fiecare tehnica , procedura si exercitiu fizic , inainte de a i linistita, mai optimista constientizarii se efectua, se comunica permanent cu bolnava; si increzatoare, invaliditatii sale. -se stabileste impreuna cu pacienta programul zilnic de exercitii si incercand tratament BFT; adapteze -se ia legatura cu familia, pentru a fi alaturi de pacienta si a-i acorda situatie. suportul psihic in cazul aparitiei infirmitatii; -se explica pacientei ca foarte mult conteaza vointa ei pentru a se simti mai bine si a se recupera; se face educatie pentru sanatate; - se recomanda a merge anual la una din statiunile balneare din tara.
65 sa la se noua
Dificultate in a se -pacienta sa aibe un -se asigura un mediu ambiant cald si fara umezeala; Pacienta se odihneste odihni din cauza somn linistit, -se asigura linistea nocturna, si la nevoie un sedativ, la indicatia corespunzator. durerii. odihnitor pe perioada medicului; internarii -se ajuta si incurajeaza pacienta sa se imbrace si dezbrace singura, sa mearga la baie pentru a se spala, toate acestea vor satisface implicit si nevoia de a se odihni.
Imposibilitatea de a -pacienta sa se -se asigura un regim alimentar bogat in proteine, saruri minerale, Pacientei i-a revenit manca si hidrata hraneasca si sa se grasimi; pofta de mancare si este corespunzator din hidrateze -se asigura masa la patul pacientei, se ajuta la servirea mesei pe masuta hidratata corespunzator. cauza articulare. durerii corespunzator speciala si cu vesela adaptata. -se ajuta si incurajeaza pacienta sa manance singura si sa se deplaseze la sala de mese.
66
Caz II
NUME SI PRENUME: S.G. DATA NASTERII: 22.07.1965 DOMICILIUL :BACAU MEDIU: RURAL CETATENIE: ROMANA STARE SOCIALA:SALARIAT SEX: MASCULIN RELIGIE: ORTODOX Pacientul S.G., in varsta de 46 de ani, greutate: 88kg, inaltime:1.71cm, stare
civila: casatorit , 2 copii, s-a internat in clinica de recuperare cu diagnosticul
de Poliartrita reumatoida, cu urmatoarele simptome: dureri generalizate in special
dimineata, deformari articulare, oboseala, stare de slabiciune generala, lipsa poftei de
mancare , perturbarea somnului, febra.
Antecedente familiale : matusa este suferinda de aceeasi boala. In urma examenului clinic s-au obtinut urmatoarele rezultate: VSH =70 mm/lh Hb=13,8 g/dl Ht=43,4% Leucocite=7,1*10 /UL Neutrofile=64,2% Eozinofile=0,1% Trombocite=191*10 UL Glucoza=75mg/di TGO=17 U/L Creatinina=1,0 mg/dL FR<10u/ml Pacientul a fost diagnosticat cu poliartrita reumatoida pe fond artrozic. Boala a evoluat in timp ajungand la stadiul II cu dureri, tumefactii, deformatii articulare, atrofie musculara redusa cu capacitate functionala inca normala.
67
PLAN DE INGRIJIRE II
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE NURSING INTERVENTII EVALUARE -imposibilitatea de -stabilitatea bolii si -se masoara zilnic functiile vitale (puls, TA, respiratie,temperatura) Dupa 14 zile de a se misca si a avea prevenirea -se recolteaza sange pentru analize; tratament de o buna postura din complicatiilor; cauza durerilor articulare -prevanirea ,defomarii, anchilozelor -se asigura repaus la pat, la nevoie aparat gipsat 7-8 zile in pozitie balneofizioterapie relaxanta, decontranturanta; durerea s-a ameliorat si devierii - regim alimentar bogat in proteine, saruri minerale, grasimi; pacientul se deplaseaza -pentru combaterea durerii se administreaza tratament singur. medicamentos, la indicatia medicului: -medrol 1tb/zi -movalis inj 1f/zi -ketoprofen 1cp/zi -refacerea partiala sau -omeran 1cp/zi totala a capacitatii -tratament BFT, la indicatia medicului : functionale. -combaterea durerii .electroterapie se aplica la patul bonavului sub forma de ionizari si UV .hidrokinetoterapie: bai medicamentoase cu sare, sau plante cu efect relaxant, antalgic, sedative .kinetoterapie- cu miscari active, activo-pasive cu rezistenta, 68
miscari cu ajutorul aparatelor (scripeti, biciclete ergometrice, pentru maini) inele -la inceput se fac exercitii generale pentru restabilirea tonusului muscular general, apoi treptat, se introduce exercitiile specifice pentru anumite grupe musculare si pentru recuperarea mobilitatii articulare. -in faza de reabilitare se incurajeaza pacientul sa faca miscari care sa-i asigure independenta. .masaj- usor .ergoterapie-se recomanda activitati precum cusutul, impletitul , care antreneaza articulatiile mici ale mainii.
Imposibilitatea de a -pacientul sa aibe -se masoara T de mai multe ori pe zi si se trece in foaia de temperatura; Dupa 10 ore pacientul avea temperatura temperatura corpului -se administreaza tratament medicamentos pentru scaderea febrei, la nu mai prezinta febra. corpului in limite in limite normale normale din cauza febrei. indicatia medicului; -se pun comprese reci, se fac impachetari la nevoie ,pentru scaderea febrei
69
Dificultate in a se -pacientul sa aibe un -se asigura un mediu ambiant cald si fara umezeala; Pacientul se odihneste odihni din cauza somn linistit, -se asigura linistea nocturna, si la nevoie un sedativ, la indicatia corespunzator, nu se durerii. odihnitor pe perioada medicului; internarii -se ajuta si incurajeaza pacientul sa se imbrace si dezbrace singur si sa mearga la baie pentru a se spala, si a elimina , toate acestea vor satisface implicit si nevoia de a se odihni. mai simte obosit.
Anxietate si risc de -combaterea anxietatii -se sustine pacientul din punct de vedere psihic, pentru a preveni starile Avand in vedere pierdere a stimei de -sprijinirea psihica a depresive si anxietatea si pentru a se adapta la reducerea capacitatii sale evolutia sine din cauza pacientului functionale; pacientul favorabila, este mai durerii si a -i se explica fiecare tehnica , procedura si exercitiu fizic , inainte de a i linistit, mai optimist si constientizarii invaliditatii sale. se efectua, se comunica permanent cu bolnavul; -se stabileste impreuna cu pacientul programul zilnic de exercitii si tratament BFT; -se ia legatura cu familia, pentru a fi alaturi de pacient si a-i acorda suportul psihic in cazul aparitiei infirmitatii; -se explica pacientului ca foarte mult conteaza vointa lui pentru a se simti mai bine si a se recupera; se face educatie pentru sanatate; - se recomanda a merge anual la una din statiunile balneare din tara.
70 increzator.
Imposibilitatea de a -pacientul sa fie - se asigura un regim alimentar bogat in proteine, saruri minerale, Pacientul este alimentat manca si hidrata independent in grasimi si hiposodat; si hidratat corespunzator din satisfacerea acestei -se asigura masa la patul pacientului, se ajuta la servirea mesei pe corespunzator, iar pofta cauza durerii si a nevoi deformarilor articulare. masuta speciala si cu vesela adaptata.
71 de mancare i-a revenit.
CAZ III
NUME SI PRENUME: I.S. DATA NASTERII: 11.11.1951 DOMICILIUL: BRAILA MEDIU: URBAN CETATENIE: ROMANA LOCUL DE MUNCA: PENSIONAR SEX: FEMININ RELIGIE:ORTODOX
Pacienta I.S. a fost internata la clinica de recuperare cu diagnosticul de poliartrita reumatoida stadiul IV. Manifestarile de dependenta sunt: dureri si tumefactii la nivel metacarpofalangian ,IFP, insotite de redoare matinala aprox.1h Antecedentele heredocolaterale sunt semnificative pentru actiunea curenta, cele personale si familiare sunt urmatoarele: menarha la 12 ani, menstruatia regulata la 28 zile. Conditiile de viata sunt urmatoarele: nefumatoare, consumatoare de cafea etc Boala a evoluat in timp ajungand la stadiul IV cu osteoporoza si distructiile osului si cartilajului vizibile radiografic; deformare articulara cu subluxatii, deviere ulnara sau hiperextensie cu fibroza si anchiloza osoasa. Pacienta este incapabila de autoingrijire. In urma examenului clinic s-au obtinut urmatoarele rezultate: Hb=13,4% Ht=35,4% Leucocite=11100 Trombocite=152000 VSH=8mm/h Creatinina=0,60 GOT=14,8 GPT=20,9 Colesterol=258,5 Na=151 K=3,8 FR intens + EKG normal Trigliceride=43,4
72
PLAN DE INGRIJIRE III
DIAGNOSTIC DE NURSING -imposibilitatea de a se misca si a avea o buna postura din cauza durerii si a tumefactiei de la nivelul metacarpofalangian OBIECTIVE
-stabilitatea bolii si prevenirea complicatiilor;
-prevanirea devierii ,defomarii, anchilozelor
-combaterea retractiilor si redorilor;
-refacerea partiala sau totala a capacitatii functionale. -combaterea durerii INTERVENTII
-se masoara zilnic functiile vitale (puls, TA, respiratie,temperatura) -se recolteaza sange pentru analize; -se asigura repaus la pat, la nevoie aparat gipsat 7-8 zile in pozitie relaxanta, decontranturanta;
-pentru combaterea durerii se administreaza tratament medicamentos, la indicatia medicului: Prednison 2 tablete/zi Ranitidina 2 tablete/zi Arava1tableta/zi -tratament BFT, la indicatia medicului : .electroterapie ambulator; .hidrokinetoterapie: bai medicamentoase cu sare, sau plante cu efect relaxant, antalgic, sedative .kinetoterapie- cu miscari active, activo-pasive cu rezistenta, miscari cu ajutorul aparatelor (scripeti, biciclete ergometrice, inele pentru maini) -la inceput se fac exercitii generale pentru restabilirea tonusului muscular general, apoi treptat, se introduce exercitiile specifice pentru
73 EVALUARE
Dupa 24 ore pacienta nu mai prezinta durere . Dupa 14 zile de tratament de balneofizioterapie devine partial dependenta in satisfacerea nevoilor fundamentale.
anumite grupe musculare si pentru recuperarea mobilitatii articulare. -in faza de reabilitare se incurajeaza pacientul sa faca miscari care sa-i asigure independenta. . CDD (curenti diadinamici) bilateral DF2min, RS- 5min, . CDD (curenti diadinamici) glezne DF 2min, RS- 5min, .Ionizari KI- sold, genunchi bilateral anteroposterior -15 min, -US palme, bilateral 3min, glezna dreapta, stanga 3+3 min, genunchi laterolateral 3+3 min. .masaj- usor, cu efect sedativ si antalgic; .ergoterapie-este anticamera reintegrarii bolnavului in munca. Se recomanda activitati precum cusutul, impletitul , care antreneaza articulatiile mici ale mainii.
Imposibilitatea de a manca si a se hidrata corespunzator din cauza durerii si a problemelor articulare. -pacienta sa manance si sa fie hidratata corespunzator - regim alimentar bogat in proteine, saruri minerale, grasimi, hiposodat; -se asigura masa la patul pacientei, se ajuta la servirea mesei pe masuta speciala si cu vesela adaptata.
74 Pacienta este hidratata si alimentata corespunzator.
Imposibilitatea de a -pacienta sa fie -se ajuta pacienta sa se imbrace si dezbrace, incurajand-o sa participe Cu ajutor, pacienta se imbraca si capabila sa-si si ea; devine partial dezbraca si a si mentine satisfaca nevoia de partial a se -se asigura imbracaminte adecvata (pijama mai larga cu mod de inchidere simpla); dependenta satisfacerea in acestor tegumentele curate si integre din cauza imobilizarii.
Anxietate si risc de imbraca si dezbraca; -pacienta sa aibe tegumentele intacte si curate pe perioada spitalizarii;
-combaterea -se invata pacienta si familia modul de imbracare: mai intai membrele afectate si apoi cele sanatoase, la dezbracare , invers; -se asigura igiena corporala generala si locala; -bazinetul si urinarul se aseaza la indemana pacientei;este ajutata sa le foloseasca de cate ori este necesar; -se asigura schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientei la 2 ore, pentru prevenirea escarelor. -se sustine pacientul din punct de vedere psihic, pentru a preveni starile nevoi.Pacienta prezinta escare.
Avand in nu
vedere pierdere a stimei de sine din cauza anxietatii -sprijinirea psihica a depresive si anxietatea si pentru a se adapta la reducerea capacitatii sale functionale; evolutia pacienta favorabila, este mai durerii si a pacientei -i se explica fiecare tehnica , procedura si exercitiu fizic , inainte de a i linistita, mai optimista constientizarii invaliditatii sale. se efectua, se comunica permanent cu bolnava; -se stabileste impreuna cu pacienta programul zilnic de exercitii si tratament BFT; -se ia legatura cu familia, pentru a fi alaturi de pacienta si a-i acorda suportul psihic in cazul aparitiei infirmitatii; -se explica pacientei ca foarte mult conteaza vointa ei pentru a se simti mai bine si a se recupera; se face educatie pentru sanatate; - se recomanda a merge anual la una din statiunile balneare din tara; 75 si incercand adapteze situatie. increzatoare, sa se la noua
-se face tratament profilactic pentru evacuarea focarelor infectioase si evitarea complicatiilor. -in vederea internarii pacientei intr-o institutie de ocrotire sociala, se tine legatura cu erviciile de asistenta sociala pentru atunci cand evolutia bolii va determina o stare de dependenta totala; -se pregateste fizic si psihic pacienta pentru interventia chirurgicala ortopedica recomandata pentru corectarea deformarilor si a contracturilor in cazul pozitiilor vicioase, sau inlocuirea elementelor articulare distruse-protezare. Dificultate in a se odihni din cauza durerii. -pacienta sa aibe un somn linistit, odihnitor pe perioada internarii -se asigura un mediu ambient cald, lipsit de umezeala; -se asigura linistea nocturna, si la nevoie un sedativ, la indicatia medicului;
76 Pacienta se odihneste corespunzator, dupa ce durerea dispare .
BIBLIOGRAFIE
1. Sbenghe T- Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti 1987;
2. Prof. Dr. Doc. Gh. Dimitriu- Bolile reumatismale, Editura Sport-Turism, Bucuresti 1982;
3. Baroga L. -Culturism-programe, Editura Stadion, Bucuresti, 1970;
4. Bratu I. -Gimnastica pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice, Editura Sport-Turism, Bucuresti , 1977;
5. Borundel C. Manual de medicina interna pentru cadre medii, Editura All, Bucuresti, 1994.