Sunteți pe pagina 1din 20

LUPUSUL ERITEMATOS SISTEMIC - BOALA AUTOIMUNA

Lupusul (lupusul eritematos sistemic sau LES) este o boala cronica ce se manifesta prin
inflamatie, durere si leziuni ale tesuturilor din intregul organism. Lupusul este o boala
autoimuna, in care sistemul imunitar al bolnavului nu reuseste sa faca diferenta intre
tesuturile proprii si intrusi, atacandu-le. Lupusul eritematos sistemic afecteaza rinichii, inima,
plamanii si celulele sanguine. Desi o parte dintre bolnavii cu lupus prezinta simptome
usoare, boala se poate agrava. In cazul majoritatii bolnavilor, monitorizarea bolii si
administrarea unui tratament de intretinere controleaza simptomatologia si previne aparitia
leziunilor severe ale organelor.

Exista cinci tipuri de lupus eritematos, si anume: sistemic, discoid/cutanat, subacut discoid,
indus medicamentos sistemic si neonatal. Acest articol se va referi numai la cel sistemic,
considerat cel mai sever si totodata cel mai des intalnit.

CAUZE

Lupusul (lupusul eritematos sistemic sau LES) este o boala autoimuna, in care sistemul
imunitar al persoanei respective nu reuseste sa faca diferenta intre tesuturile proprii si
intrusi, atacandu-le. Lupusul nu este o boala contagioasa.

Nu se stie cu exactitate de ce organismul isi ataca propriile tesuturi. O cauza genetica ce


afecteaza buna functionare a sistemului imun poate predispune la aparitia lupusului.

O serie de factori pot declansa procesul autoimun, numindu-se triggeri (factori declansatori)
ce difera de la o persoana la alta:

- geneticienii au descoperit o serie de defecte al unei anumite gene, comune la toti bolnavii
cu lupus si care afecteaza fie sistemul imun, fie functia celulara sau hormonii; este
improbabil ca un singur defect al genei sa determine boala, o combinatie a acestora face
mult mai probabila aparitia afectiunii
- expunerea la soare si in special la ultraviolete B, este cunoscuta ca fiind unul din factorii
declansatori ai lupusului si ai aparitiei simptomelor
- factorii hormonali sunt legati de bolile autoimune, desi aceasta legatura nu este inca pe
deplin cunoscuta; un studiu recent nu a gasit dovezi care sa confirme ca estrogenul si
prolactina cresc riscul de aparitie a lupusului
- unele medicamente sunt triggeri pentru aparitia lupusului si a simptomelor specifice
- unele infectii sunt, de asemenea, considerate a fi triggeri ai lupusului; infectiile cu
citomegalovirus, parvovirus si virus hepatic C, pot determina aparitia acestei boli; infectia cu
virus Epstein-Barr este legata de aparitia bolii la copii

- expunerea la o serie de substante chimice a fost, de asemenea, legata de aparitia


lupusului; dintre aceste substante amintim tricloretilena, ce se gaseste in apa din
fantani si praful de siliciu; vopselele pentru par si substantele folosite pentru
indreptarea parului, considerate in trecut a fi factori declansatori, s-au dovedit a nu
avea nici o influenta in aparitia acestei boli.
-

1
SIMPTOME

Simptomele acestei boli pot evolua de la oboseala extrema, rash cutanat, dureri articulare,
pana la manifestari mai severe cu afectarea rinichilor, inimii, plamanilor, celulelor sanguine
sau a sistemului nervos.

Simptomatologia lupusului depinde de ce organe sunt afectate si cat de sever:

- oboseala: aproximativ 90% din bolnavii cu lupus prezinta acest simptom, variind de la
usor la extrem; chiar si in cazurile usoare de lupus, oboseala poate impiedica pacientul sa-si
indeplineasca activitatile zilnice obisnuite; cresterea gradului de oboseala este un semn
clasic, ce preceda aparitia simptomelor acute
- durerile articulare: aproximativ 95% dintre pacientii cu lupus au dureri articulare
(artrita) la un moment dat; aproximativ 70% dintre acestia declara ca durerile musculare si
articulare au reprezentat primul simptom al debutului bolii; articulatiile pot fi rosii, calde si
se pot umfla; redoarea matinala (articulatie intepenita dimineata) este, de asemenea,
prezenta; artrita lupica afecteaza articulatiile bilateral si in special cele ale mainilor, coatelor,
genunchilor si gleznelor
- probleme ale pielii: pana la 50% din bolnavii cu lupus au rash cutanat; acest simptom
este foarte util in diagnosticul lupusului; pe langa rash-ul in fluture, care cuprinde pometii si
baza nasului, alte forme comune ale manifestarilor cutanate ale lupusului sunt ulceratiile
pielii si petesiile (pete rosii) la nivelul bratelor, mainilor, fetei, gatului sau spatelui, ulceratii
la nivelul gurii sau a buzelor, rash rosu-violaceu, cu aspect solzos localizat pe fata, gat,
scalp, urechi, brate si piept
- fotosensibilitatea: expunerea la ultraviolete B (la soare) agraveaza in mod obisnuit
rash-ul si poate acutiza lupusul; fotosensibilitatea afecteaza pana la 50% dintre bolnavii cu
lupus; o parte a pacientilor cu piele deschisa la culoare pot fi afectati si de catre
ultravioletele A (lumina solara filtrata prin sticla)
- simptome ale sistemului nervos: majoritatea pacientilor cu lupus prezinta si simptome
ale sistemului nervos, precum dureri de cap sau pierderi ale memoriei, cu grad diferit de
severitate
- afectiuni cardiace: bolnavii cu lupus pot dezvolta afectiuni ale inimii precum inflamarea
sacului ce inconjoara inima (pericard, pericardita), ce se manifesta prin durere brusca,
severa, localizata in partea stanga a pieptului cu iradiere spre gat, spate, umeri sau brate
- probleme legate de sanatatea mintala: bolnavii pot fi afectati de anxietate si
depresie; acestea pot fi determinate fie de boala in sine, fie de medicatia administrata
pentru tratarea lupusului, fie de catre stresul dat de suferinta cronica
- febra: aproximativ 80% dintre bolnavii cu lupus prezinta perioade prelungite de
subfebrilitate (cresterea usoara a temperaturii corpului); o treime dintre bolnavi relateaza ca
febra a fost simptomul de debut al bolii
- modificari ale greutatii corporale: 60% dintre bolnavii cu lupus pierd in greutate
- pierderea parului (alopecia): 50% dintre bolnavii cu lupus relateaza prezenta
perioadelor in care apare alopecia; aceasta poate fi in placi sau difuza (pe toate suprafata
capului); aceasta pierdere a podoabei capilare nu este permanenta
- adenomegalia (cresterea in dimensiuni a ganglionilor limfatici): pana la 50% dintre cei
cu lupus prezinta adenomegalie moderata
- fenomenul Raynaud: aceasta afectiune, prezenta la 20% dintre cei cu lupus, afecteaza
vasele de sange ale pielii; se manifesta la nivelul degetelor care devin initial palide, apoi
capata o nuanta albastruie (cianotica); pielea afectata are sensibilitatea redusa, apar
furnicaturile si este rece la atingere

2
- inflamatia vaselor sanguine (vasculita): sangerarile pot duce la aparitia unor pete cu
dimensiuni variabile, de culoare albastruie sau pete de dimensiuni mici, rosietice, diseminate
pe suprafata pielii sau la nivelul patului unghial.

De retinut este faptul ca exista si alte afectiuni ce au simptome similare celor din lupus.

Afectiuni cu simptome similare celor din lupus

Exista o serie de afectiuni ce pot fi confundate cu lupusul, datorita simptomatologiei similare.


De exemplu, artrita reumatoida, ce debuteaza prin dureri si tumefactie (umflarea) articulara
sau fibromialgia cu debut asemanator, prin dureri articulare si oboseala. Pe masura ce
afectiunea evolueaza, bolnavii cu lupus prezinta rash-ul cutanat, simptom care se regaseste,
de asemenea, si in alte boli precum cele cardiace, pulmonare, renale. Diagnosticul diferential
cu aceste afectiuni se face pe baza prezentei anticorpilor specifici produsi de sistemul
imunitar.

Afectiuni cu simptome asemanatoare cu cele din lupus:

- artritele (dureri articulare si mobilitate articulara scazuta), de exemplu artrita reumatoida


- fibromialgia: este o boala a muschilor si a articulatiilor, manifestata prin durere si redoare
(articulatii intepenite) articulara
- reumatismul articular acut: este o complicatie a infectiilor tractului respirator superior
- glomerulonefritele: sunt inflamatii ale rinichilor
- sclerodermia: este o boala a tesutului conjunctiv
- sindromul Sjögren: este o afectiune ce se asociaza frecvent cu artrita reumatoida si
determina uscaciunea gurii
- sindromul de oboseala cronica: este o afectiune severa, cauzata de oboseala cronica
- vasculita: reprezinta inflamatia vaselor sanguine.
MECANISM FIZIOPATOGENETIC

Majoritatea cunostintelor actuale despre lupus, au fost adunate de la pacienti cu forma


severa a acestei boli. Actualmente medicii pot diagnostica si forme usoare ale lupusului in
fazele incipiente. Diagnosticul precoce al bolii asociat cu tratamentele de ultima ora,
imbunatateste rezultatele acestuia si rata de supravietuire.

Evolutia bolii este dificil de prezis, deoarece difera de la individ la individ, iar simptomele
apar in pusee (apar si dispar). Evolutia lupusului poate fi atat de lenta incat bolnavul nu
remarca simptomele timp indelungat.

Perioadele in care simptomele lupusului sunt manifeste, se numesc pusee sau acutizari;
perioadele in care pacientul nu prezinta simptome se numesc remisiuni. Uneori lupusul poate
progresa rapid. Perioadele de acutizare si remisie apar brusc, in mod neasteptat si fara o
cauza aparenta. Nu exista nici o modalitate de a prevedea aparitia, gravitatea sau durata
lor. O noua acutizare poate aduce pe langa simptomele experimentate in trecut si altele noi.

Lupusul poate apare si la copii, cel mai frecvent in perioada adolescentei, este mult mai
sever decat la adulti si afecteaza mai des organele vitale, precum inima si rinichii.
Severitatea bolii depinde de varsta, etapa de dezvoltare a copilului si accesul la tratament.

Bolnavii cu lupus tind spre o viata mai putin activa decat cei sanatosi, datorita oboselii,
durerilor articulare si a rash-ului cutanat.

3
COMPLICATII

O parte din bolnavii cu lupus dezvolta complicatii ale organelor interne, precum rinichii,
inima sau plamanii.

Complicatii renale

Aproximativ jumatate dintre bolnavii cu lupus au probleme renale. De obicei sunt


asimptomatice, dar pot sa apara edeme (umflarea) ale picioarelor si a gleznelor (datorita
retentiei lichidiene). Aparitia acestui prim simptom este asociata cu un examen al urinei
patologic. Astfel, in urina pot sa apara proteine, sange, hematii sau cilindri hematici.

In unele cazuri afectarea renala este atat de severa incat rinichii nu mai functioneaza normal
sau chiar deloc. In functie de severitatea afectarii renale, tratamentul poate include
medicamente destinate controlului bolii autoimune, dializa sau chiar transplant renal.

Complicatii cardiace

Complicatiile cardiace includ:

- inflamatia sacului ce inconjoara inima (pericardita): reprezinta cea mai frecventa


complicatie cardiaca din lupus
- ingrosarea vaselor de sange ce hranesc inima (coronare): bolnavii cu lupus sunt
predispusi la aparitia aterosclerozei (depunerea unor placi in interiorul vaselor) si implicit la
boala coronariana
- afectarea valvelor inimii: este intalnita la aproximativ 30% din bolnavii cu lupus; acestia
au valvele ingrosate, ceea ce ii face mai predispusi la infectii valvulare (endocardita), la
aparitia trombozelor (cheaguri de sange) sau a insuficientei cardiace; uneori valvele sunt
atat de distruse incat este necesara protezarea (inlocuirea valvelor cu o proteza)
- inflamatia muschiului inimii (miocardita): este rara, dar poate duce la aparitia tulburarilor
de ritm cardiac; astfel inima poate bate prea repede, prea incet sau neregulat.

Complicatii pulmonare

Jumatate din bolnavii cu lupus dezvolta complicatii pulmonare. Pot fi afectate diferite parti
ale plamanului, uneori fara simptomatologie evidenta, alteori determinand respiratie dificila
si dureroasa (pleurezie) sau tuse. Multi dintre bolnavi acuza dureri toracice atunci cand
respira. Cand nu sunt determinate de pleurezie, cauza este reprezentata de inflamarea
musculaturii cutiei toracice, a cartilajelor, a ligamentelor sau a articulatiilor ce leaga coastele
de stern (articulatiile costocondrale). In aceste cazuri plamanii nu sunt afectati.

Mai rar intalnita este inflamatia tesutului pulmonar (pneumonia acuta lupica) manifestata
prin febra si tuse. Aproximativ 25% dintre bolnavi produc anticorpi ce favorizeaza aparitia
cheagurilor de sange (trombi); acestia au risc crescut de a face embolii pulmonare (cheaguri
de sange aparute la nivelul plamanilor). O complicatie neobisnuita a lupusului o reprezinta
edemul pulmonar (acumularea de lichide in plamani) si este determinat de obicei de
afectiuni cardiace sau renale.

Complicatii hematologice (sanguine)

4
Complicatiile sanguine sunt frecvente la bolnavii cu lupus, dar, de obicei, sunt
asimptomatice. Aceste complicatii, care in unele cazuri sunt severe sau chiar potential letale,
includ:

- modificari ale globulelor rosii raspunzatoare de transportul oxigenului, ale globulelor albe
raspunzatoare de protectia impotriva infectiilor si modificari ale trombocitelor, celule ce
determina coagularea sangelui
- anemia este cauzata de distrugerea globulelor rosii (anemia hemolitica) sau de un numar
scazut al trombocitelor (trombocitopenie); anemia poate fi determinata atat de lupus, cat si
de medicatia necesara tratarii acestei boli
- modificari ale organelor, legate de aparatul circulator, precum splina sau ganglionii
limfatici
- productia unor anticorpi ce ataca anumiti factori ai coagularii si care poate duce la
cresterea coagulabilitatii sangelui; aceasta stare este denumita sindromul anticorpilor
antifosfolipidici si afecteaza aproape 25% dintre bolnavii cu lupus, determinand tromboze cu
grad diferit de severitate.

Complicatii neurologice

Complicatiile neurologice asociate lupusului includ:

- dureri de cap, simptom obisnuit in lupus: migrena apare la 10% pana la 40% dintre
bolnavi; aceasta poate fi severa si este frecvent asociata acutizarilor
- pierderi usoare ale memoriei, dificultati de concentrare si judecata
- pot apare tulburari de vederii, ameteli, slabiciune musculara la nivelul fetei, bratelor,
picioarelor sau pierderea sensibilitatii la nivelul picioarelor, mainilor si bratelor (neuropatia
periferica sau centrala)
- convulsiile afecteaza 20% dintre bolnavi: acestea pot fi determinate de probleme ale
presiunii sanguine, de infectii sau de inflamarea vaselor de sange de la nivelul creierului
- accidentele vasculare cerebrale cu grade diferite de severitate, pot, de asemenea, sa
apara la bolnavii cu lupus.

Complicatii psihice

Stresul fizic si emotional ce insoteste de obicei o boala cronica, poate face dificila mentinerea
unei sanatati mentale in limite normale:

- multi dintre bolnavii cu lupus devin anxiosi si depresivi


- psihoza, o tulburare afectiva in care persoanele pot avea iluzii (sustinute de o falsa
credinta) si/sau halucinatii (perceptii false) se intalneste la aproximativ 20% dintre bolnavii
cu lupus; poate fi cauzata de catre boala in sine sau de medicatia administrata pentru
tratarea ei, precum tranchilizante, corticosteroizi sau antalgice opioide
- comportamentul maniacal, manifestat prin perioade de extrema energie si activitate,
insomnii si iritabilitate, poate apare datorita consumului cronic de corticosteroizi; de obicei
nu este sever si dispare odata cu intreruperea medicatiei.

Complicatii digestive

Complicatiile digestive sunt neobisnuite, dar pot include:

- dureri abdominale asociate cu greata si varsaturi

5
- hepatomegalie (marirea de volum a ficatului)
- inflamatia pancreasului (pancreatita)
- inflamatia sacului ce inconjoara intestinele (peritonita)
- indigestii
- dificultati de inghitire
- gura uscata.
MOD DE VIATA AL PACIENTILOR

Majoritatea bolnavilor cu lupus isi continua activitatile zilnice obisnuite. Exista si cazuri in
care bolnavul trebuie sa-si reduca nivelul activitatii sau chiar sa-si schimbe locul de munca
datorita oboselii, durerilor articulare sau a altor simptome. Sunt si cazuri severe in care
bolnavul trebuie sa renunte la activitatile zilnice obisnuite.

Majoritatea bolnavilor cu lupus au o viata normala sau cat mai apropiata de normal. Acest
lucru depinde atat de severitatea bolii, cat si daca sunt afectate, si cat de grav sunt
afectate, organele vitale (de exemplu rinichii).

Lupusul nu determina, de obicei, leziuni, infirmitati sau deformari ale articulatiilor asa cum
se intampla in cazul artritei reumatoide sau a altor boli autoimune.

Medicamentele folosite in tratamentul lupusului moderat sau sever, au o serie de efecte


secundare. De multe ori este dificil de afirmat care dintre simptome sunt produse de boala si
care de medicatie.

Lupusul nu afecteaza fertilitatea femeilor. Totusi, in cazul acutizarilor sau a tratamentului


cronic cu corticosteroizi, menstrele devin neregulate, impiedicand femeia sa-si planifice
sarcina. Daca femeia doreste o sarcina sau este gravida, este necesar ca aceasta sa consulte
un medic.

In trecut, lupusul nu era pe deplin inteles. Bolnavii cu lupus decedau la varste tinere, de
obicei datorita afectarii organelor vitale. Actualmente, boala poate fi diagnosticata si tratata
cu succes. Supravietuirea la cinci ani este de 80% pana la 90% , iar la 20 de ani de 70%.

CONSULTUL DE SPECIALITATE

Bolnavii cu lupus trebuie sa apeleze imediat la serviciul de urgenta daca:

- dureri toracice ca o presiune sau ca o senzatie de strivire, asociata cu transpiratie sau


greata si care nu a fost diagnosticata anterior
- dispnee brusc instalata sau accentuata (respiratie dificila)
- unul din semnele urmatoare de accident vascular cerebral:
- aparitia brusca a amortelii, furnicaturilor si a slabiciunii sau imposibilitatii de miscare a
unei parti, sau a unei jumatati de corp (cum ar fi fata, bratul si piciorul)
- modificari bruste ale acuitatii vizuale, cum ar fi vederea slaba, incetosata, vederea dubla,
pierderea vederii la unul sau la ambii ochi
- convulsii
- aparitia brusca a dificultatilor de vorbire sau de intelegere a limbajului
- greata si varsaturi brusc instalate
- aparitia brusca, fara o cauza aparenta a cefaleei (dureri de cap)
- aparitia brusca a ametelii, miscarilor nesigure sau chiar a pierderii constientei.

6
Pacientul va trebui sa apeleze imediat la un medic in cazul aparitiei urmatoarelor:

- dureri toracice
- dispnee (scurtarea respiratiei)
- prezenta sangelui in urina sau urinarea deasa si in cantitate scazuta
- febra peste 38ºC asociata sau nu cu dureri de cap si ale intregului corp, dar fara existenta
unui contact anterior cu persoane bolnave de gripa sau viroze respiratorii
- aparitia depresiei sau a altor modificari afective
- amorteli si furnicaturi la nivelul mainilor si picioarelor
- edeme la nivelul gleznelor.

De asemenea, se va apela la consultul medical, la aparitia unor noi simptome, cum ar fi


febra, durere si tumefactie (umflarea) la nivelul articulatiilor, cresterea gradului de oboseala,
pierderea apetitului, pierderea parului, aparitia rash-ului cutanat, aparitia leziunilor
ulcerative la nivelul gurii sau a nasului, sau in cazul in care simptomatologia existenta se
agraveaza.

Daca o persoana nu este diagnosticata cu lupus, dar prezinta simptome ca durerea


articulara, oboseala, rash-ul cutanat, este necesar ca aceasta sa-si programeze un consult
medical.

EXPECTATIVA VIGILENTA

Simptomele lupusului pot fi foarte vagi. Totusi, de fiecare data cand apar simptome precum
oboseala, durerile articulare si musculare sau febra, fara o cauza aparenta, si care nu se
remit dupa tratamentul la domiciliu, este indicat sa se consulte un medic. O parte dintre
complicatiile severe ale lupusului, cum ar fi cele renale si cardiace, pot sa nu se manifeste
clinic pana in cand respectivul organ este serios afectat. De aceea controalele medicale
periodice sunt esentiale.
MEDICI SPECIALISTI RECOMANDATI

Pentru evaluarea simptomelor initiale si tratarea lupusului forma usoara, se poate apela la:

- medici de familie
- medici de medicina interna
- medici reumatologi
- medici imunologi.

Pentru managementul pe termen lung al lupusului complicat, se poate apela la:

- medici reumatologi
- medici imunologi.

In cazul unui lupus complicat, medicul reumatolog este de obicei primul la care se apeleaza,
dar pe parcursul evolutiei bolii pacientul se va intersecta si cu alte specialitati.

Pentru probleme legate de sanatatea mintala, precum depresia, anxietatea, psihozele sau
alte tulburari afective, este indicat consultul psihiatric.

7
Pentru tratarea afectarilor de organ, se recomanda ca pacientul sa se adreseze medicului
specializat in tratarea respectivului organ, care va colabora cu medicul reumatolog sau
imunolog. Urmatorii medici specialisti trateaza complicatiile de organ ale lupusului:

- medici nefrologi
- medici neurologi
- medici cardiologi
- medici dermatologi
- medici hematologi
- medici pneumoftiziologi.
INVESTIGATII

Lupusul eritematos sistemic poate fi dificil de diagnosticat, uneori acest proces durand
saptamani pana la ani. Simptomatologia lupusului difera de la o persoana la alta, astfel incat
pot trece ani pana la aparitia acelor simptome sugestive pentru boala. La examenul fizic,
medicul va cauta prezenta anumitor criterii de diagnostic. Aceste criterii sunt folosite pentru
a separa lupusul de alte afectiuni cu simptome asemanatoare. Prezenta a 4 criterii din cele
11, pune diagnosticul de lupus; prezenta a 3 criterii din 11 sugereaza prezenta probabila a
lupusului, iar a 2 criterii, posibilitatea aparitiei acestei boli.

Criteriile de diagnostic pentru lupusul eritematos

- rash-ul malar, in forma de fluture, ce cuprinde pometii si radacina nasului


- rash-ul cutanat localizat la nivelul fetei, bratelor, gatului si a toracelui (rash-ul discoid)
- rash-ul cutanat ce apare dupa expunerea la soare sau ultraviolete (fotosensibilitate)
- ulceratii ale mucoasei bucale (gurii) sau nazale, de obicei nedureroase
- durere, tumefactie (umflare) si redoare (intepenire) la nivelul articulatiilor, implicand 2
sau mai multe articulatii (artrita)
- inflamarea membranei ce inveleste plamanii (pleurezie) sau inima (pericadita)
- anomalii ale examenului de urina (cresterea proteinelor, hematii sau cilindri hematici,
celule epiteliale in urina)
- afectare neurologica, de exemplu aparitia convulsiilor sau a psihozei, fara o cauza
aparenta
- afectiuni hematologice cum ar fi scaderea numarului de globule rosii (anemie), a
trombocitelor sau a globulelor albe
- prezenta anticorpilor antinucleari (ANA): un test ANA pozitiv nu pune diagnosticul de
lupus, asociat insa istoricului medical, examenului fizic si eventual, altor teste, confirma
diagnosticul de lupus (anticorpii antinucleari sunt prezenti si in alte afectiuni)
- teste imunologice ce indica cresterea activitatii autoimune.

Diagnosticul initial si monitorizarea bolii

Prezenta simptomelor de lupus si a anticorpilor antinucleari sunt de obicei suficiente pentru


diagnosticarea acestei boli. In cazul in care sunt incertitudini de diagnostic, medicul poate
recomanda unele din testele de mai jos:

- teste care sa confirme sau infirme prezenta altor anticorpi


- complement seric
- VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) sau proteina C reactiva
- hemoleucograma (numaratoarea completa a celulelor sanguine)
- examen de urina.

8
Evaluarea unei posibile afectiuni de organ

Pe perioada tratamentului de intretinere, pacientul trebuie sa efectueze o serie de analize, si


anume:

- examen de urina pentru posibila aparitie a proteinelor si a celulelor, sugestive pentru


afectarea renala
- biopsie renala, daca medicul gaseste semne de inflamatie renala; acest test ajuta la
elaborarea celui mai eficient tratament; totusi, numai o mica parte dintre bolnavii cu lupus
necesita efectuarea unei biopsii renale.

Pentru evaluarea altor cauze posibile ale simptomatologiei prezente, sunt recomandate
testele imagistice. Dintre acestea se folosesc cel mai frecvent computer tomograful (CT),
ecocardiografia, rezonanta magnetica nucleara (RMN) si radiografia.

TRATAMENT - GENERALITATI

Tratamentul lupusului eritematos sistemic depinde de severitatea bolii, de organele afectate


si de cat de mult este afectata activitatea zilnica. Tratamentul este individualizat si poate
suferi modificari de-a lungul timpului. Actualmente, nu exista un tratament care sa vindece
lupusul.

Medicamentele si un regim adecvat de viata pot controla simptomele. Regimul de viata


include in primul rand cunoasterea bolii. Medicamentele folosite in tratamentul lupusului
includ antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii, antipaludice, imunosupresive si
terapii biologice.

TRATAMENT INITIAL

Scopul tratamentului pentru lupusul in forma sa usoara, este de a preveni acutizarile, cand
durerile articulare, oboseala si rash-ul se agraveaza. Este recomandat ca bolnavul sa-si
programeze controale medicale periodice si sa nu astepte aparitia unui nou puseu. Cand
apare totusi o noua acutizare tratamentul se axeaza pe limitarea afectarii organelor.

Tratamentul lupusului in forma usoara include:

- evitarea expunerii la soare: daca totusi este necesara expunerea la soare se recomanda
ca pe zonele descoperite (picioare, brate, fata) sa se aplice o crema protectoare (atat pentru
ultraviolete B cat si pentru A) cu un factor de protectie solara mai mare de 40
- aplicarea unei creme cu cortizon pentru rash
- administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si repaus fizic pentru
durerile articulare si febra
- administrarea medicatiei antipaludice (medicamente folosite initial in tratarea malariei)
pentru tratarea oboselii, durerilor articulare, rash-ului cutanat si a inflamatiei pulmonare
- administrarea corticosteroizilor in doze mici, daca antiinflamatoarele nesteroidiene nu
sunt eficiente in controlarea simptomatologiei.

Pentru cazuri mai severe de lupus tratamentul include:

- corticosteroizi in doze mari, administrate fie oral fie injectabil


- medicamente imunosupresive (care suprima sistemul imunitar).

9
Un regim de viata adecvat este esential pentru tratarea lupusului, reducand frecventa si
severitatea puseelor si contribuind astfel la o imbunatatire a calitatii vietii.

Acesta include:

- exercitii fizice regulate


- cunoasterea si intelegerea bolii
- evitarea fumatului
- un regim alimentar echilibrat
- suport afectiv din partea anturajului.

Tratamentul rash-ului cutanat include aplicarea unei creme de protectie solara sau evitarea
expunerii la soare, medicatie antipaludica, creme pe baza de cortizon sau tablete de
cortizon, medicamente imunosupresoare si tratamente biologice. Unele dintre aceste
medicamente sunt eficiente doar la o parte dintre bolnavi si pot avea efecte secundare in
administrarea indelungata. Inca se cerceteaza eficienta si siguranta acestor medicamente.

TRATAMENT DE INTRETINERE

Evolutia bolii variaza de la individ la individ. Perioadele de acutizare si cele de remisie pot
apare brusc si pe neasteptat si fara o cauza aparenta. Scopul major al tratamentului de
intretinere este de a preveni afectarea organelor interne, cum ar fi arterele, rinichii, oasele
sau creierul.

Tratamentul pentru controlul simptomelor usoare, dar continue de lupus, include:

- evitarea expunerii la soare: daca totusi este necesara expunerea la soare se recomanda
ca pe zonele descoperite (picioare, brate, fata) sa se aplice o crema protectoare (atat pentru
ultraviolete B cat si pentru A) cu un factor de protectie solara mai mare de 40
- aplicarea unei creme cu cortizon pentru rash
- administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si repaus fizic pentru
durerile articulare si febra
- administrarea medicatiei antipaludice (medicamente folosite initial in tratarea malariei)
pentru tratarea oboselii, durerilor articulare, rash-ului cutanat si a inflamatiei pulmonare
- administrarea corticosteroizilor in doze mici, daca antiinflamatoarele nesteroidiene nu
sunt eficiente in controlarea simptomatologiei.

In cazul in care simptomatologia este severa si apare posibilitatea afectarii organelor vitale,
tratamentul include:

- corticosteroizi in doze mari, administrate fie oral fie injectabil


- medicamente imnunosupresive (care suprima sistemul imunitar).

Un regim de viata adecvat este esential pentru tratarea lupusului, reducand frecventa si
severitatea puseelor si contribuind astfel la o imbunatatire a calitatii vietii. Acesta include:

- exercitii fizice regulate


- cunoasterea si intelegerea bolii
- evitarea fumatului
- un regim alimentar echilibrat
- suport afectiv din partea anturajului.

10
TRATAMENT IN CAZUL AGRAVARII BOLII

In cazul in care exista complicatii severe ale lupusului, cu impact deosebit asupra calitatii
vietii sau care determina leziuni serioase ale organelor, tratamentul va fi mai agresiv si va
include:

- corticosteroizi in doze mari, administrate fie oral fie injectabil


- medicamente imunosupresive (care suprima sistemul imunitar), necesare pentru a
preveni afectarea permanenta a organelor si, eventual, decesul.

Un regim de viata adecvat este esential pentru managementul lupusului. Acesta va


imbunatatii calitatea vietii, va intarzia aparitia acutizarilor si agravarea simptomelor. De
exemplu, se pot evita aparitia unor noi pusee prin lipsa expunerii la soare, evitarea sau
tratarea prompta a infectiilor si prin reducerea stresului. Stresul poate fi redus prin exercitii
fizice sau simplificarea programului zilnic. Repausul fizic este, de asemenea, indicat in lupus
pentru tratarea oboselii.

Unii bolnavi cu lupus produc proteine (anticorpi) ce ataca anumiti factori ai coagularii,
producand tromboze (cheaguri de sange). Aceasta stare este denumita sindromul
anticorpilor antifosfolipidici si determina tromboze usoare pana la severe. In acest caz, va fi
necesar aplicarea unui tratament anticoagulant care sa previna aparitia trombilor
(cheagurilor).

Afectarea severa a functiei renale, care nu mai poate fi controlata cu medicamente,


reprezinta indicatie pentru dializa sau transplant renal.

De retinut!

Tratamentul cu corticosteroizi asociat cu sedentarismul, creste riscul aparitiei osteoporozei la


bolnavii cu lupus. De aceea, administrarea unor suplimente de calciu si vitamina D este
indicata la acesti bolnavi. La recomandarea medicului se pot administra si biofosfonati,
medicamente ce previn si trateaza osteoporoza.

Tratamentul lupusului este complicat de o serie de factori precum:

- evolutia simptomatologiei din lupus poate varia


- perioadele de acutizare si remisie pot apare oricand, facand dificila aprecierea eficientei
tratamentului
- unele efecte secundare ale medicatiei pot fi la fel de deranjante ca si simptomele bolii de
baza.

Simptomatologia lupusului nu poate fi eliminata complet fara aparitia efectelor secundare a


medicamentelor folosite. Medicul va incerca sa echilibreze balanta dintre controlul
simptomelor, prevenirea leziunilor de organ si minimalizarea efectelor secundare ale
medicatiei. De exemplu, pacientului i se poate indica o anumita doza dintr-un medicament,
care sa controleze suficient lupusul incat sa previna afectarea organelor vitale, dar care nu
va indeparta total simptomatologia; pot persista simptome usoare ca rash-ul cutanat, dureri
musculare sau dureri articulare. Folosirea unor doze crescute de medicamente in
tratamentul pe termen lung, creste riscul aparitiei efectelor secundare ale acestora. De

11
aceea, medicul va prescrie doza care sa controleze cele mai severe simptome, mentinand
echilibrata balanta risc-beneficiu.

Inca nu se cunoaste daca hormonii din pilulele contraceptive afecteaza lupusul. Femeile cu
lupus pot alege alte metode contraceptive care sa nu implice administrarea de hormoni, cum
ar fi prezervativul sau diafragma.

PROFILAXIE

In prezent, lupusul nu poate fi prevenit.

TRATAMENT AMBULATORIU

Un regim de viata adecvat este esential in tratamentul lupusului eritematos sistemic.


Pacientul trebuie sa invete sa recunoasca semnele aparitiei unui nou puseu activ. Acestea
pot include cresterea gradului de oboseala, dureri articulare, rash sau febra.

Stresul poate declansa simptomele de lupus. Controlarea stresului este esentiala:

- simplificarea programului zilnic


- minimalizarea listei cu obligatii
- delegarea altor persoane pentru efectuarea unor obligatii zilnice
- exercitii fizice regulate: o plimbare zilnica poate reduce stresul, imbunatatii starea
sufleteasca si poate ajuta in lupta impotriva bolii
- folosirea tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditatia sau yoga, ajuta la calmarea trupului si
spiritului.

Oboseala este unul din cele mai comune simptome din lupus. Pentru a lupta impotriva
oboselii sunt indicate:

- repausul fizic: bolnavii cu lupus pot necesita pana la 12 ore de somn pe noapte
- limitarea activitatilor istovitoare
- apelarea la ajutorul altor persoane
- pauze mici si dese la programul zilnic: micsorarea programului de lucru, apelarea la
ajutor (bone, babysitter) pentru responsabilitatile parentale in special pe timpul puseelor
- exercitii fizice regulate: activitatea fizica mentine bolnavul intr-o forma fizica buna;
mersul sau inotul sunt recomandate
- daca depresia este la baza oboselii accentuate, este necesar sa se apeleze de urgenta la
un medic psihiatru pentru tratament.

Ingrijirea pielii: se recomanda folosirea cremelor pe baza de cortizon pentru indepartarea


simptomelor pielii; in cazul in care rash-ul este deranjant sau apar cicatrici inestetice, se
poate apela la un machiaj special ce acopera aceste leziuni.

12
Ultravioletele (A si B) sunt triggeri pentru aparitia acutizarilor la 70% dintre bolnavii cu
lupus. Ultravioletele B pot agrava rash-ul, durerile articulare sau oboseala. Pentru a
minimaliza expunerea la soare se recomanda:

- evitarea soarelui: daca totusi este necesara expunerea la soare, bolnavul trebuie sa-si
acopere mainile si picioarele, sa poarte o palarie si sa-si aplice creme pentru protectie solara
(cu indice de protectie solara mai mare de 40); crema se va reaplica dupa fiecare inot; unele
creme pot irita pielea sau se spala prea usor
- evitarea plimbarilor in perioada pranzului, cand intensitatea soarelui este maxima.

Un stil de viata adecvat nu numai ca imbunatateste calitatea vietii, dar reduce si frecventa si
severitatea episoadelor acute. Un regim de viata adecvat inseamna:

- exercitii fizice regulate


- cunoasterea si intelegerea bolii
- evitarea fumatului
- un regim alimentar echilibrat
- evitarea expunerii la agenti infectiosi, cum ar fi gripa sau virozele respiratorii, afectiuni ce
pot declansa acutizarea lupusului; vaccinarea pentru Haemophilus influenzae si pneumococ
poate fi recomandata
- control stomatologic regulat
- control oftalmologic regulat
- suport afectiv din partea anturajului.
Femeile de varsta fertila trebuie sa acorde o atentie deosebita problemelor legate de o
eventuala sarcina.
Tratamentul ambulatoriu si controalele medicale regulate sunt suficiente pentru
managementul lupusului in forma usoara. Aceste vizite medicale regulate sunt importante
pentru depistarea si tratarea unor eventuale afectiuni de organ.

Anturajul bolnavului cu lupus trebuie sa inteleaga boala acestuia, in ce mod ii afecteaza


viata, limitarile si necesitatile pe care le impune un puseu activ si cum pot sa-l ajute.
Gruparile suportive pot fi de ajutor

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Medicamentele nu pot vindeca lupusul, dar pot controla majoritatea simptomelor si pot
preveni sau incetini afectarea organelor vitale.

Deoarece simptomele lupusului sunt produse de inflamatie, antiinflamatoarele nesteroidiene


si antipaludicele sunt de cele mai multe ori suficiente pentru reducerea simptomelor.

Lupusul sever trebuie tratat cu medicamente mai agresive, ce suprima sistemul imunitar al
bolnavului, ca de exemplu corticosteroizii si medicamentele citotoxice. Acestea pot produce
efecte secundare serioase, de aceea va fi necesara monitorizarea atenta a pacientului.

Tratamentul destinat rash-ului cutanat include aplicarea de creme cu protectie solara,


evitarea expunerii la soare, precum si administrarea unor medicamente. Acestea pot da
rezultate numai in cazul unora dintre bolnavii cu lupus si determina efecte secundare in

13
administrarea pe termen lung. Sunt inca in studiu eficacitatea si siguranta acestor
medicamente.

Unele medicamente folosite pentru tratamentul lupusului, precum acetaminofenul si


prednisonul, sunt considerate sigure, astfel incat pot fi administrate femeilor insarcinate.
Multe alte medicamente sunt contraindicate in sarcina. Femeile de varsta fertila trebuie sa
consulte un medic inainte de a ramane insarcinate. Este posibil ca tratamentul cronic pentru
lupus sa nu poata fi intrerupt pe parcursul sarcinii sau sa apara un nou puseu acut, ce va
necesita administrarea unui tratament adecvat.

Optiuni de medicamente

In cazul lupusului usor sau a simptomelor care afecteaza calitatea vietii dar nu produc
complicatii de organ, se recomanda:

- antiinflamatoare nesteroidiene
- antipaludice (de exemplu hidroxiclorochina)
- doze mici de corticosteroizi si/sau creme pe baza de cortizon.

In cazul lupusului sever se recomanda:

- corticosteroizi, de exemplu prednison


- medicamente imunosupresive sau citotoxice, de exemplu azatioprina, ciclofosfamida,
ciclosporina, micofenolat mofetil, metotrexat.

Existenta in trecut a unor tromboze (cheaguri de sange) la nivel venos sau arterial
(tromboza venoasa sau arteriala), sau a sindromului anticorpilor antifosfolipidici creste riscul
aparitiei trombilor astfel incat medicul poate recomanda tratament anticoagulant (care
subtiaza sangele).

De retinut!

Tratamentul medicamentos pentru lupus are drept scop echilibrarea balantei dintre
prevenirea afectarii organelor vitale, mentinerea unui grad ridicat de calitate a vietii si
minimalizarea efectelor secundare.

Va fi necesara monitorizarea atenta atat a evolutiei bolii cat si a efectelor secundare ale
medicamentelor utilizate.

In functie de raspunsul pacientului la medicatie, medicul poate ajusta dozele sau combina
medicamentele, pana la gasirea celui mai eficient tratament.

Simptomatologia lupusului nu poate fi eliminata complet fara aparitia efectelor secundare a


medicamentelor folosite. Medicul va incerca sa echilibreze balanta dintre controlul
simptomelor, prevenirea leziunilor de organ si minimalizarea efectelor secundare a
medicatiei. De exemplu, pacientului i se poate indica o anumita doza dintr-un medicament,
care sa controleze suficient lupusul incat sa previna afectarea organelor vitale, dar care nu
va indeparta total simptomatologia; pot persista simptome usoare ca rash-ul cutanat, dureri
musculare sau dureri articulare. Folosirea unor doze crescute de medicamente in
tratamentul pe termen lung, creste riscul aparitiei efectelor secundare ale acestora. De

14
aceea, medicul va prescrie doza care sa controleze cele mai severe simptome, mentinand
echilibrata balanta risc-beneficiu.

Bolnavii cu lupus pot intra spontan in remisie. Daca acest lucru se intampla medicul curant
poate opri medicatia.

TRATAMENT CHIRURGICAL

Tratamentul chirurgical nu este folosit in lupusul usor sau moderat. Se recomanda numai
acelor bolnavi care au functia renala grav afectata. Transplantul renal (sau dializa renala)
este preferat in locul administrarii unui tratament medicamentos de lunga durata si cu doze
mari si efecte secundare serioase.

Daca afectarea renala din lupus nu raspunde la tratamentul cu doze mari de corticosteroizi
sau medicamente imunosupresive, transplantul renal sau dializa reprezinta optiunea cea mai
buna.

Din motive necunoscute, evolutia lupusului pe perioada dializei sau dupa transplantul renal
este mai putin severa.

ALTE TRATAMENTE

Desi unii bolnavi cu lupus incearca si tratamente alternative (ca diverse diete, uleiuri de
peste, tratament chiropractic) acestea nu s-au dovedit eficiente pentru aceasta boala.

Alte terapii care se axeaza pe relaxare, pot ajuta pacientul sa faca fata unei boli cronice si
imbunatatesc calitatea vietii. Aceste terapii de relaxare includ:

- masajul
- yoga
- imaginatia stimulata.

Tratamente experimentale pentru lupus

Metodele terapeutice aflate in prezent in studiu sunt menite sa altereze functionarea


sistemului imunitar, prevenind astfel progresia bolii. Aceste noi tratamente includ
transplantul de celule stem si terapiile biologice.

Transplantul de celule stem consta in inlocuirea celulelor maduvei osoase afectate de boala,
cu celule noi, sanatoase, denumite celule stem. Aceste celule sunt imature si sunt produse
de maduva osoasa. Ele se pot divide si da nastere astfel la noi celule stem, sau se pot
matura rezultand globule rosii, globule albe si trombocite. Acest tratament si eficienta lui in
tratarea lupusului este inca in cercetare.

Tratamentul biologic blocheaza anumite faze ale procesului autoimun din lupus, fara sa
suprime intregul sistem imunitar. Cercetatorii experimenteaza in prezent anumite substante,
precum anticorpi si nucleotide, care blocheaza fazele initiale ale procesului autoimun. Au fost
publicate studii asupra a 13 agenti biologici in ultimii ani. Dintre acestea amintim CTLA-4,
anti-C5B si CD154. Alte substante biologice, precum LJP-395, aflate inca in studiu, s-au
aratat eficiente in reducerea activitatii bolii.

15
DHEA este un supliment nutritiv androgenic extras din ignamul sălbatic; este eficient numai
produsul farmaceutic nu si planta in forma sa naturala. Rezultatele cercetarilor sunt
neconcordante, dar sugereaza ca DHEA poate reduce simptomatologia lupusului. Cele mai
des intalnite efecte secundare ale DHEA sunt acneea si hirsutismul (cresterea parului facial)
la femei si pierderea parului la barbati. Deoarece acest supliment nutritiv este un hormon,
este necesara recomandarea unui medic si evaluarea nivelurilor sanguine de DHEA la fiecare
6 luni.

Plasmafereza, indepartarea unei parti a sangelui, este rar folosita in tratamentul lupusului,
exceptie facand cazurile grave in care nici un alt tratament nu s-a dovedit eficient. Aceasta
metoda terapeutica se afla inca in studiu.

Administrarea intravenoasa de imunoglobuline poate fi folosita in lupusul care se asociaza cu


distrugerea trombocitelor.

16
Boli cronice: Lupusul

Un scurt istoric al acestei boli

Lupusul este o boala cunoscuta de mai bine de 2000 de ani. Hipocrate, care a trait intre anii 460 si
370 i.d.Hr., a descris pentru prima data consecintele acestei boli. Numele de lupus provine din
cuvintul latinesc care inseamna lup si a fost folosit cu referire la ulceratiile de pe fata. In anul
1851, Cazenave a facut cunoscuta aceasta boala sub denumirea de lupus eritematos. Mai tirziu, pe
la sfirsitul anilor 1800, Kaposi descria eruptiile de pe fata si Sir William Osler, un medic
canadian, a largit conceptul de lupus, numind-o boala sistemica, care poate afecta multe parti ale
organismului.

Ce este lupusul?

Lupusul este o boala cronica care manifesta o varietate de simptome si este cauzata de inflamatii
in una sau mai multe parti ale corpului. Lupusul nu este o boala infectioasa, asa ca ea nu este
contagioasa (nu poate fi luata de la o persoana la alta, precum raceala, pojarul sau gripa). Nu este
nici o forma de cancer. Si nu exista absolut nici o legatura intre lupus si SIDA. Lupusul face parte
din familia de boli, in care sint incluse si artrita reumatoidala, scleroza multipla, diabetul juvenil
si sclerodermia (boala manifestata prin ingrosarea pielii si a tesutului celular subcutanat).Lupusul
se manifesta diferit de la individ la individ, dar adesea apare in cicluri, care constau din:• un
puseu, cu simptome acute severe, care necesita atentie medicala• o faza cronica, in care
simptomele pot continua, dar sint mai putin severe• o remisiune, cind simptomele pot sa dispara
complet pe perioade mai lungi, dar sa reapara.In faza sa cronica si in special in faza sa de
remisiune (cind bolnavul uita cu usurinta sa se mai ingrijeasca), o persoana care sufera de lupus
trebuie sa evite situatiile care pot sa intoarca boala in faza sa acuta. Aceste situatii presupun
oboseala mare, stres intens, o alimentatie saraca si alti factori pe care ii pot observa fie bolnavul,
fie doctorul sau. Lupusul este o boala grava, dar diagnosticarea si tratamentul o pot ameliora.
Astazi poate fi tratata si tinuta sub control. Din ce in ce mai multi oameni care sufera de lupus
sint niste persoane active, care-si pot aduce contributia nestinjeniti in cele mai diverse domenii de
activitate.

Tipuri de lupus

17
Cea mai comuna forma de lupus este lupus eritematos sistemic. Este o boala complexa si
complicata, care poate afecta orice tesut sau organ din corp, inclusiv pielea, muschii,
incheieturile, singele si vasele de singe, plaminii, inima, rinichii si creierul. Lupusul eritematos
discoid si lupusul eritematos cutanat subacut sint boli in care eruptia de pe piele si sensibilitatea
la soare sint problemele majore, deoarece organele interne nu sint afectate si deci nu se poate
vorbi de o punere in pericol a vietii. Totusi, ambele tipuri de lupus pot sa apara citeodata alaturi
de o forma sistemica de lupus. Lupusul neonatal este o forma nu foarte des intilnita de lupus,
care-i afecteaza pe nou-nascuti. Aceasta boala apare mai ales la copiii ale caror mame sufera de
lupus cutanat subacut sau lupus sistemic, si care au de asemenea anticorpi specifici in singe
(molecule care recunosc alte molecule care sint straine in corp). Pot sa se produca eruptii pe
piele, care apar si dispar si o scadere a unor celule din singe, dar aceste probleme dispar in decurs
a sase luni de la nastere. In cazurile rare, tesuturile care controleaza bataile normale ale inimii pot
fi si ele afectate. Totusi aceasta problema serioasa si dificila poate fi adesea corectata cu ajutorul
unui stimulator cardiac.Unele persoane pot sa manifeste simptomele lupusului, ca urmare a
folosirii unei medicamentatii pentru tratarea unor anumite boli. Aceste simptome dispar in
momentul in care persoana inceteaza tratamentul respectiv.

Simptomele lupusului?

Exista si simptome generale, pe care le vom evidentia in cele ce urmeaza, insa unele persoane pot
sa manifeste numai o parte dintre posibilele simptome ale acestei boli. Deoarece poate afecta
orice tesut din organism, lupusul este adesea dificil de identificat si diagnosticat. De aceea este
numit si boala cu 1000 de fete. Inainte sa se instaleze simptomele specifice lupusului, pot sa
apara si simptome de gripa, insotite de o oboseala severa, o crestere sau pierdere brusca in
greutate inexplicabila, dureri de cap, pierdere a parului, tensiune arteriala ridicata sau schimbari
de culoare ale degetelor.

Posibilele simptome pot fi urmatoarele:• dureri ale articulatiilor, citeodata insotite de umflare,
roseata si fierbinteala• o eruptie rosie pe pometi si pe nas• oboseala extrema• o reactie
neobisnuita la lumina soarelui• o eruptie cu cruste• rani mici, de obicei nedureroase, care apar in
nas sau in gura• dureri in piept, care se intensifica atunci cind bolnavul sta intins sau inspira•
umflare a picioarelor• crestere in greutate• atacuri de apoplexie sau simptome psihologice severe•
anormalii ale singelui, care apar la efectuarea analizelor de singe.Lista de mai sus este departe de
a fi una completa, asa ca o diagnosticare corecta a lupusului poate fi efectuata numai de catre
doctor.

Ce anume sta la baza acestei boli?

Nimeni nu poate oferi cu exactitate un raspuns. Ceea ce stim insa cu siguranta este ca, in cazul
lupusului, sistemul imunitar (sistemul de aparare a organismului impotriva virusilor si al
bacteriilor) nu reuseste sa faca diferenta intre intrusi si propriile sale tesuturi. Actioneaza atacind
parti din organism, cauzind numeroase inflamatii si conducind astfel la simptomele lupusului.
Deoarece aceasta boala apare mai ales la femeile aflate la virsta la care pot avea copii, este
evident faptul ca exista o legatura intre aceasta boala si anumiti hormoni, dar cum functioneaza
acest lucru ramine inca o incertitudine. De asemenea, se pare ca anumiti factori interni predispun
unele persoane la aceasta boala, dar acest lucru este de asemenea incert. Pina cind stiinta nu va

18
descoperi in totalitate cum functioneaza cu adevarat sistemul imunitar, cauzele caracteristice
lupusului ramin inca un mister.

Pe cine afecteaza aceasta boala?

Oricine poate sa sufere de lupus: femei, barbati, copii, persoane in virsta. Femeile care se afla la
virsta propice nasterii (intre 15 si 45 de ani) sint mult mai predispuse sa sufere de aceasta boala
decit barbatii. Astfel, intre aceste virste, s-a demonstrat ca au lupus de 8 pina la 13 ori mai multe
femei decit barbati. Persoanele de ambele sexe care au sub 15 ani si mai mult de 45 de ani sint in
egala masura predispuse la aceasta boala. Potrivit Fundatiei Lupus din America, din 500.000 de
americani care sufera de lupus, boala apare la o persoana din 600 de femei albe, intre 15 si 45 de
ani si la una din 200 de femei de culoare. Lupusul nu este astfel o boala rara si este chiar mai des
intilnita decit scleroza multipla, distrofia musculara sau leucemia. Lupusul este o boala intilnita
peste tot in lume. Si in Canada ea nu este din nefericire o boala rara, inregistrindu-se numerosi
bolnavi.

Este lupusul o boala ereditara?

Ereditatea poate influenta daca o persoana poate sau nu sa sufere de lupus. Nu este un lucru
neobisnuit pentru un bolnav de lupus ca acesta sa aiba in familie o ruda care sa fi suferit de o
boala autoimunitara (inclusiv de lupus). De fapt, studiile au aratat ca intre 0,4 la suta si 5 la suta
dintre rudele bolnavilor care sufera de lupus pot manifesta ele insele aceasta boala. Desi acest
lucru poate suna infricosator, trebuie sa ne amintim ca sansele ca o persoana sa nu aiba lupus, in
cazul in care totusi un membru al familiei sale sufera de aceasta boala, sint de 95 la suta sau chiar
mai mari.

Este lupusul o boala care se poate vindeca?

Pina in prezent nu s-a descoperit nici un tratament care sa duca la o vindecare completa a acestei
boli. Totusi, exista numerosi oameni de stiinta care se ocupa in continuare de studiul acestei boli,
asa ca bolnavii care sufera de lupus sint pe deplin justificati sa spere ca in viitorul apropiat se va
descoperi si un tratament pentru aceasta boala mai deosebita.

In ce consta tratamentul?

Desi nu este o boala vindecabila, totusi, cu ajutorul unui tratament, bolnavii de lupus se pot
astepta la niste conditii normale de viata. Tratamentul depinde de fapt de tipul si severitatea
simptomelor. Exista multe medicamente care controleaza simptomele, de la cele antiinflamatorii,
pina la steroizi foarte puternici. In general, un medic va prescrie un medicament mai putin
puternic, care in cel mai scurt timp isi poate face efectul scontat. Medicamentele prescrise in
cazul acestei boli pot avea efecte secundare si, in anumite combinatii, unele medicamente pot
produce unele reactii adverse neasteptate. Atit doctorul, cit si pacientul trebuie sa ia in calcul
aceste posibilitati.

Cum afecteaza lupusul speranta de viata?

19
De-a lungul timpului s-a inregistrat o extraordinara imbunatatire a sperantei de viata in cazul
lupusului. Acum 35 de ani, in cadrul faimoasei Universitati Johns Hopkins, numai jumatate dintre
pacientii care sufereau de lupus mai erau in viata la patru ani dupa diagnosticare. Totusi, la
sfirsitul anilor '70, 80-90 la suta dintre bolnavii care sufereau de lupus erau in viata si dupa 10
ani. Acest lucru dovedeste o imbunatatire extraordinara a ratei de supravietuire a bolnavilor de
lupus, intre anii 1960 - 1970. In prezent exista dovezi ca rata de supravietuire s-a imbunatatit
mult mai mult si pentru la acest lucru au contribuit citiva factori esentiali: o diagnosticare inca
din faza incipienta a bolii, o recunoastere a formelor mai usoare ale bolii si o mai buna utilizare a
testelor.

De retinut!

Lupusul este o boala care nu trebuie neglijata; insa exista si forme mai blinde ale bolii.• Lupusul
este o boala care poate fi tratata si controlata. De fapt, daca este urmat un tratament
corespunzator, boala poate fi tinuta sub control si acest fapt este o regula si nu o exceptie.• Multi
pacienti trec prin faza in care boala devine pasiva, dupa ce a fost tinuta sub control. Aceasta
perioada, in care nu-si mai fac aparitia simptomele sale, este cunoscuta sub numele de remisiune
si poate dura citiva ani.• Metodele mai bune de diagnosticare, tratamentul si continuarea sa au
imbunatatit speranta de viata a bolnavilor in cauza, asa incit in prezent lupusul este o boala fatala
numai in extrem de putine cazuri

20