COMPARTIMENTUL MICROECONOMIE

Subiecte de ordin general

1. Teoria microeconomică: obiectul de studiu şi metodele de cercetare.

2. Problema alegerii economice: esenţă, cauze, posibilităţile de producţie şi costurile
alternative.
3. Cererea: definire, curba şi legea cererii, factorii non-preţ de influenţă şi funcţia cererii.
Cererea individuală şi cererea de piaţă.
4. Oferta: definire, curba şi legea ofertei, factorii non-preţ de influenţă şi funcţia ofertei.
Oferta individuală şi oferta de piaţă.
5. Echilibrul pieţei: esenţă, mecanismul de stabilire, modificare şi restabilire. Echilibrul de
piaţă static şi dinamic.
6. Implicarea statului în mecanismul pieţei: consecinţele limitării preţurilor, a taxelor şi
subvenţiilor.
7. Elasticitatea cererii: definire, modalităţi de calcul, tipuri şi factori de influenţă. Aplicarea
elasticităţii cererii în analiza microeconomică.
8. Elasticitatea ofertei: definire, modalităţi de calcul, tipuri şi factori de influenţă. Aplicarea
elasticităţii ofertei în analiza microeconomică.
9. Preferinţele consumatorului şi utilitatea bunurilor. Curbele de indiferenţă. Rata marginală
de substituţie a bunurilor .
10. Restricţiile bugetare ale consumatorului. Maximizarea utilităţii totale şi echilibrul
consumatorului.
11. Comportamentul consumatorului în cazul modificării venitului. Curba „venit-consum” şi
curba lui Engel.
12. Comportamentul consumatorului în cazul modificării preţului bunului. Curba „preţ-
consum” şi deducerea curbei cererii.
13. Producţia, factorii de producţie şi tipurile funcţiilor de producţie.
14. Produsul total, mediu şi marginal, dinamica lor în funcţie de cantitatea utilizată a
factorului de producţie variabil. Legea randamentelor neproporţionale.
15. Izocuantele şi rata marginală de substituţie tehnologică.
16. Izocosturile . Minimizarea costurilor de producţie şi echilibrul producătorului.
17. Costurile de producţie pe termen scurt: modificarea costurilor totale, medii şi marginale.
18. Costurile de producţie pe termen lung: modificarea costurilor totale, medii şi marginale.
Economiile de scară şi importanţa lor.
19. Profitul firmei: esenţă, factori de influenţă şi tipuri. Tendinţa de maximizare a profitului
şi pragul de rentabilitate a firmei.
20. Particularităţile pieţei cu concurenţă perfectă. Cererea si oferta firmei in condiţiile
concurenţei perfecte, determinarea cantităţii optimale de producţie. Maximizarea profitului
firmei concurente. Echilibrul pe termen scurt şi termen lung a pieţei cu concurenţă perfectă.
21. Particularităţile pieţei de monopol. Determinarea producţiei optimale şi a preţului în
cazul monopolului pur.
22. Discriminarea prin preţ în condiţiile monopolului. Consecinţele economice şi sociale ale
monopolului. Măsuri anti-monopol.
23. Particularităţile concurenţei monopolistice. Echilibrul pe termen scurt şi termen lung a
pieţei cu concurenţă monopolistică.
24. Particularităţile pieţei oligopoliste. Realizarea echilibrului pe piaţa oligopolistă în condiţii
de comportament concurenţial şi comportament cooperant.

1
 Definiţii de bază necesare a fi cunoscute

1. Ştiinţă despre comportamentul uman din punct de vedere al corelaţiei dintre necesităţi şi
mijloacele limitate care pot avea utilizări diferite …
2. Premisa conform căreia alţi factori, în afara celor utilizaţi la moment în analiză, se
consideră invariabili…
3. Insuficienţa bunurilor necesare pentru satisfacerea necesităţilor umane …
4. Combinaţiile alternative de producere a bunurilor în condiţiile utilizării depline a
resurselor economice şi a tehnologiilor constante …
5. Costul folosirii resurselor pentru un anumit scop, măsurat prin avantajul la care s-a
renunţat prin nefolosirea lor în cea mai bună alternativă …
6. Cantitatea de bun pe care cumpărătorii sunt dispuşi şi au posibilitate să o achiziţioneze la
un anumit preţ într-o perioadă determinată de timp …
7. Cantitatea de bun pe care vânzătorii sunt dispuşi să o propună pe piaţă la un anumit preţ
într-o perioadă determinată de timp …
8. Piaţa pe care firmele vând, iar gospodăriule casnice procură bunuri economice …
9. Piaţa pe care gospodăriile casnice oferă resurse economice iar firmele manifestă cerere la
ele …
10. Bunurile pentru care creşterea preţului la unul din ele conduce la reducerea cererii din
celălalt …
11. Bunurile pentru care creşterea preţului la unul din ele conduce la creşterea cererii din
celălalt …
12. Semnifică modificarea, sub influenţa preţului, ceteris paribus, a cantităţii bunului pe care
cumpărătorii doresc şi au posibilitate să o procure pe piaţă …
13. Semnifică modificarea cauzată de alţi factori, în afară de preţ, a cantităţii bunului pe care
vânzătorii doresc şi au posibilitatea să o ofere pe piaţă …
14. O stare de egalitate între cerere şi ofertă …
15. Exprimă modificarea relativă a volumului cererii dintr-un bun, cauzată de modificarea
preţului bunului cu un procent …
16. Preţul fixat la un nivel inferior preţului de echilibru pentru a proteja consumatorii …
17. Preţul fixat la un nivel superior preţului de echilibru pentru a proteja unii producători …
18. Satisfacţia pe care consumatorul anticipează să o obţină din consumul bunurilor …
19. Sporul de utilitate totală obţinut din consumul unei unităţi suplimentare din bun …
20. Legea care defineşte că fiecare unitate suplimentară consumată dintr-un bun reprezintă
pentru consumator o utilitate mai mică …
21. Curbele care reflectă combinaţiile de bunuri de la care consumatorul tinde să obţină
acelaşi nivel de satisfacţie …
22. Linia care reflectă combinaţiile de bunuri care pot fi cumpărate, date fiind venitul
consumatorului şi preţurile bunurilor …
23. Combinaţia de bunuri ce corespunde punctului în care linia bugetară este tangentă la una
din curbele de indiferenţă …
24. Curba care uneşte toate punctele de echilibru ale consumatorului ce corespund diferitor
niveluri ale venitului …
25. Proces de transformare a factorilor de producţie în bunuri economice …
26. Dependenţa dintre cantităţile utilizate ale factorilor de producţie şi volumul maximal
posibil al producţiei …
27. Volumul producţiei calculat la o unitate a factorului de producţie variabil …
28. Sporul producţiei obţinut prin utilizarea unei unităţi suplimentare a factorului de
producţie variabil …
29. Legea care defineşte că pe măsura creşterii factorului variabil, productivitatea lui iniţial
creşte, după care scade în condiţiile caracterului neschimbat al celorlalţi factori de producţie
…

2
30. Perioada de producţie în care firmele modifică cantităţile utilizate ale tuturor factorilor de
producţie …
31. Curbele care reflectă combinaţiile factorilor de producţie ce permit obţinerea aceluiaşi
volum de producţie …
32. Linia care reflectă toate combinaţiile de factori de producţie cărora le corespund aceleaşi
costuri totale …
33. Combinaţia de factori de producţie ce corespunde punctului în care linia izocost este
tangentă la una din izocuante …
34. Situaţie care indică raportul dintre modificarea volumului de producţie şi modificarea
cantităţilor utilizate ale factorilor de producţie …
35. Costurile necesare pentru fabricarea întregului volum al producţiei …
36. Costurile calculate pe o unitate de produs …
37. Costurile suplimentare necesare pentru majorarea volumului de producţie cu o unitate …
38. Diferenţa dintre veniturile firmei încasate din vânzarea bunurilor şi costurile de producţie
…
39. Modificarea veniturilor totale ale firmei cauzată de majorarea volumului vânzărilor cu o
unitate …
40. Volumul producţiei la care firma nu înregistrează nici profit, nici pierderi …
41. Piaţa pe care produsele omogene sunt oferite de un număr foarte mare de firme …
42. Structură a pieţei ce există atunci când o industrie este reprezentată de un singur
producător care produce bunuri ce nu au substituenţi direcţi ......
43. Situaţie în care pe piaţă există un singur cumpărător de bunuri …
44. Aplicarea de către firma monopolist a diferitor preţuri la acelaşi produs pentru diferiţi
cumpărători …
45. Structură de piaţă în cadrul căreia activează un număr relativ mic de firme mari …
46. Modelul care presupune reducerea consecutivă a preţului de către fiecare din firmele care
activează pe piaţa oligopolistă …
47. Grup de firme oligopoliste care au încheiat un acord privind volumul producţiei în scopul
exercitării controlului asupra preţurilor …
48. Firma care stabileşte preţul pe piaţa oligopolistă, în timp ce alte firme doar acceptă acest
preţ …
49. Curbă a cererii din producţia firmei oligopoliste bazată pe luarea în consideraţie nu numai
a comportamentului consumatorilor, dar şi al concurenţilor …
50. Structură a pieţei pe care un număr mare de firme oferă bunuri diferenţiate ...

Afirmaţii adevărate sau false

1. Teoria economică este ştiinţa care studiază istoria dezvoltării economiei naţionale.
2. Analiza microeconomică neoclasică se bazează pe ipoteza că comportamentul oricărui
subiect economic este raţional.
3. Curba posibilităţilor de producţie exprimă raportul dintre factorii de producţie.
4. Un punct în exteriorul frontierei posibilităţilor de producţie semnifică utilizarea
ineficientă a resurselor economice.
5. Serviciile nu pot fi considerate bunuri economice.
6. Curba cererii permite determinarea preţului maxim pe care cumpărătorii sunt dispuşi şi
au posibilitatea să îl achite pentru o anumită cantitate a bunului.
7. Curba ofertei denotă preţurile minime la care producătorii sunt dispuşi să producă şi să
ofere bunul pe piaţă.
8. Dacă pentru un bun va fi stabilit „plafonul” preţului, pe piaţa respectivă volumul cererii
va deveni egal cu volumul ofertei.

3
9. Majorarea veniturilor consumatorilor conduce la creşterea cererii la toate categoriile de
bunuri.
10. La un preţ superior preţului de echilibru apar excedente de bunuri.
11. Modificarea preţului cauzează deplasări pe aceeaşi curbă a cererii, iar creşterea
veniturilor – deplasări de pe o curbă a cererii pe alta.
12. Reducerea preţului unui bun duce la creşterea cererii bunurilor substituibile pentru acest
bun.
13. Coeficientul elasticităţii după preţ a cererii exprimă modificarea relativă a preţului
bunului datorită modificării cantităţii solicitate.
14. Cu cât mai mulţi substituenţi există pentru bunul dat, cu atât este mai elastică cererea
după preţ din el.
15. Oferta perfect inelastică este reprezentată de o linie paralela cu axa cantitatii
16. Corelaţia dintre două bunuri (substituibile sau complementare) poate fi stabilită, dacă este
cunoscută elasticitatea încrucişată a cererii pentru ambele bunuri .
17. Teoria consumatorului raţional susţine că consumatorul alege varianta de consum cu cele
mai mici costuri de producţie.
18. Utilitatea totală este minimală când utilitatea marginală devine egala cu zero.
19. În starea de echilibru a consumatorului utilităţile marginale ale tuturor bunurilor sunt
egale.
20. Curbele de indiferenţă ale unui consumator raţional au înclinaţie pozitivă şi sunt convexe
faţă de originea sistemului de coordonate.
21. Pentru un consumator rational combinaţiile de bunuri amplasate pe curbe de indiferenţă
mai îndepărtate de originea sistemului de coordonate sunt preferate celor amplasate pe curbe
mai apropiate.
22. În orice punct al curbei de indiferenţă rata marginală de substituire a bunurilor este egală
cu raportul preţurilor celor două bunuri.
23. Orice modificare a preţurilor duce la modificarea înclinaţiei liniei bugetare.
24. Curba cererii unui bun poate fi dedusă din curba „preţ-consum”.
25. Aplicarea unei tehnologii de fabricare mai performante se va reflecta într-o nouă funcţie
de producţie.
26. Dacă produsul marginal al factorului variabil devine negativ, volumul total al producţiei
se va reduce.
27. Dacă produsul mediu al factorului variabil se reduce, volumul total al producţiei se va
reduce.
28. Acţiunea legii productivităţii marginale descrescânde se manifestă când se reduce
cantitatea factorilor de producţie utilizaţi.
29. Costul economic, de regulă, depăşeşte costul contabil.
30. Majorarea volumului producţiei conduce la creşterea costului fix total.
31. Curba costului marginal este crescătoare la toate nivelurile producţiei.
32. Costul marginal este egal cu costurile medii în cazul în care acestea din urmă
înregistrează valori minime.
33. Costurile totale pe termen lung se formează din costuri fixe şi costuri variabile.
34. Cererea la producţia firmei perfect concurenţiale este perfect inelastică.
35. Pentru firmele în concurenţă perfectă venitul marginal este egal cu preţul produselor.
36. Pe termen lung, dacă P ≥ AVC min, procesul de producţie este raţional a fi continuat.
37. Firmele perfect concurenţiale obţin profit economic pozitiv atât pe termen scurt, cât şi pe
termen lung.
38. Cererea la producţia firmei monopolist este perfect inelastică.
39. Deoarece firma monopolist nu are concurenţi pe piaţă, venitul ei marginal depăşeşte
preţul produselor.
40. Pentru a-şi majora profitul total firma-monopolist poate stabili preţuri diferite la unul şi
acelaşi bun pe diferite pieţe.

4
41. Pentru ca profiturile unei firme-monopol să persiste pe termen lung, intrarea unor firme
noi în activitatea dată trebuie să fie stopată prin apelarea la bariere efective de intrare.
42. Existenţa mai multor modele ale oligopolului se explică prin numărul relativ mare al
firmelor pe piaţă.
43. Firmele care acţionează într-o industrie oligopolistă vor obţine profituri mai mari dacă
cooperează.
44. Orice firmă oligopolistă poate realiza un profit mai mare dacă „dezertează” în timp ce
altele cooperează.
45. Exemple de comportament oligopolist concurenţial sunt modelul Bertrand şi modelul
cartelului, iar de comportament cooperant – modelul orientării la firma-lider şi modelul liniei
frânte a cererii opligopolul lui Sweezy.
46. Pe piaţa oligopolistă firmele obţin permanent profit economic pozitiv.
47. Cererea la produsele firmei cu concurenţă monopolistică este perfect elastică
48. Pentru firmele care activează pe piaţa cu concurenţă monopolistică venitul marginal este
mai mic ca preţul.
49. Conform modelului de comportament al firmei, stabilind preţurile şi volumul vânzărilor,
firmele care activează pe piaţa cu concurenţa monopolistică iau în consideraţie reacţia
posibilă a concurenţilor.
50. În stare de echilibru pe termen scurt, firmele care activează pe piaţa cu concurenţă
monopolistică obţin un profit mai mare de cât cel normal .
51. Dacă pe piaţa cu concurenţa monopolistică cererea se va reduce după stabilirea
echilibrului pe termen lung, firmele vor fi nevoite să părăsească piaţa.

Teste-grilă

1. Cea mai exactă definire a obiectului de studiu al microeconomiei este:

a. studierea comportamentului economic al oamenilor bazat pe alegere în condiţiile
rarităţii resurselor;
b. studierea posibilităţilor de creştere a avuţiei naţionale;
c. studierea modalităţilor de efectuare a tranzacţiilor economice;
d. studierea modalităţilor de organizare a activităţii economice.

2. La nivel microeconomic sunt studiate:

a. producerea la nivelul întregii economii naţionale;
b. producerea automobilelor şi dinamica preţurilor la ele;
c. nivelul mediu al preţurilor în economia naţională;
d. nivelul şomajului în economia naţională.

3. Analiza funcţională presupune:

a. determinarea legilor economice generale;
b. previziunea proceselor economice;
c. descrierea fenomenelor economice prin intremediul functiilor
d. aprecierea limitei până la care este raţional de consumat sau de produs bunurile
economice.

4. Analiza marginală presupune că optimul economic se realizează în situaţia când:

a. beneficiile totale depăşesc costurile totale;
b. beneficiile marginale depăşesc costurile marginale;
c. costurile marginale depăşesc beneficiile marginale;
d. beneficiile marginale devin egale cu costurile marginale.

5
5. Problemele economice fundamentale (ce? cum? pentru cine?) necesită soluţionarea
lor:
a. doar în economiile de piaţă;
b. doar în economiile în tranziţie;
c. doar în economiile subdezvoltate;
d. în totalitatea economiilor, indiferent de organizarea lor economică şi politică.

6. Alegerea economică este determinată de soluţionarea problemei:

a. resurse limitate – nevoi nelimitate;
b. resurse limitate – bunuri economice limitate;
c. resurse nelimitate – nevoi nelimitate;
d. buget limitat – nevoi nelimitate.

7. Curba posibilităţilor de producţie ilustrează:

a. acţiunea legii nevoilor crescânde;
b. acţiunea legii ofertei;
c. gradul de înzestrare tehnologică a firmei;
d. cantitatea maximală de bunuri care pot fi produse cu resursele economice
disponibile.

8. Curba posibilităţilor de producţie reprezintă diferite combinaţii de bunuri în cazul:

a. utilizării depline a tuturor resurselor economice in cadrul tehnologiilor existente ;
b. utilizării parţiale a resurselor de muncă;
c. modificării cantităţii resurselor economice utilizate;
d. modificării tehnologiilor utilizate.

9. Pe curba posibilităţilor de producţie, pentru a spori producţia unui bun, producţia

celuilalt bun trebuie:
a. menţinută la nivelul existent;
b. majorată;
c. redusă;
d. nici un răspuns nu este corect.

10. Costul alternativ este costul determinat de:

a. Departamentul de statistică;
b. Guvern;
c. firme;
d. cheltuielile pentru obţinerea sau producerea celei mai bune variante la care
trebuie să renunţăm pentru a obţine sau produce bunul dat.

11. Costul de oportunitate al unui centru comercial construit recent include:

a. valoarea bunurilor a căror producere a fost sacrificată pentru a construi centrul
comercial;
b. costurile aferente remunerării personalului angajat;
c. impozitele care vor fi achitate din veniturile viitoare ale centrului comercial;
d. costurile aferente amenajării teritoriului adiacent.

12. Cererea solvabilă pentru un bun presupune:

a. dorinţa consumatorului de a cumpăra bunul dat;
b. dorinţa cumpărătorului urmată de posibilitatea de a cumpăra bunul dat;
c. utilizarea bunului dat;

6
 d. toate răspunsurile sunt corecte.
13. Cererea pentru un bun nu este influenţată de:
a. veniturile consumatorilor;
b. preţurile la bunurile substituibile;
c. preţurile la resursele economice;
d. numărul cumpărătorilor.

14. Legea generală a cererii exprimă:

a. dependenţa directă dintre preţ şi cantitatea cerută;
b. dependenţa inversă dintre preţ şi cantitatea cerută;
c. dependenţa inversă dintre venit şi cantitatea cerută;
d. dependenţa directă dintre venit şi cantitatea cerută.

15. Cererea bunului A, care se referă la categoria bunurilor normale, va creşte, dacă:
a. vor creşte preţurile la bunurile complementare;
b. vor creşte veniturile consumatorilor;
c. se va reduce preţul bunului A;
d. va creşte numărul consumatorilor de bunuri inferioare.

16. Curba cererii unui bun s-a deplasat la dreapta. O astfel de modificare poate fi
cauzată de:
a. reducerea preţurilor la bunurile substituibile pentru bunul dat;
b. reducerea preţurilor la bunurile complementare pentru bunul dat;
c. reducerea preţurilor la materia primă folosită pentru fabricarea bunului dat;
d. reducerea veniturilor consumatorilor în cazul bunurilor normal

17. Care din factorii de mai jos vor modifica oferta unui bun?
a. creşterea preţului la resursele energetice;
b. numărul producătorilor concurenţi pe piaţă;
c. mărimea subvenţiilor prestate;
d. toate variantele de răspuns sunt corecte.

18. Legea generală a ofertei determină că:

a. cumpărătorii vor cumpăra mai mult la preţuri înalte decât la preţuri reduse;
b. cumpărătorii vor cumpăra mai mult la preţuri reduse decât la preţuri înalte;
c. cantitatea de bunuri oferite nu depinde de preţ;
d. producătorii vor produce mai mult dacă preţurile vor creşte, ceteris paribus.

19. Care din următorii factori nu influenţează oferta individuală ?

a. preţurile factorilor de producţie;
b. nivelul tehnologiei de fabricare;
c. numărul vânzătorilor pe piaţă;
d. nivelul taxelor şi impozitelor achitate de către vânzători.

20. Apariţia unor firme noi în ramura rentabilă se va reflecta, grafic, în:
a. deplasarea curbei ofertei la dreapta;
b. deplasarea curbei ofertei la stânga;
c. o deplasare în jos pe curba ofertei;
d. o deplasare în sus pe curba ofertei.

21. Cererea şi oferta pot fi utilizate pentru explicarea funcţiei coordonatoare a

preţurilor:

7
 a. pe piaţa bunurilor;
b. pe piaţa factorilor de producţie;
c. pe piaţa activelor financiare;
d. pe orice tip de piaţă.
22. Piaţa unui bun se află în echilibru dacă:
a. cererea este egală cu oferta;
b. cantitatea cerută de bunuri corespunde cantităţii oferite de bunuri;
c. nivelul tehnologiei de fabricare a bunului rămâne constant;
d. preţul devine egal cu costul de producţie + profit.
23. Pe piaţa concurenţială, preţul de echilibru:
a. este determinat de deciziile consumatorilor;
b. este determinat de deciziile administraţiilor publice;
c. este cel mai mic preţ posibil la care producătorii obţin profit;
d. este preţul la care consumatorii cumpără toate bunurile pe care producătorii
doresc să le vândă la acest pret .
24. Dacă cererea şi oferta pe piaţa unui bun se majorează în aceeaşi proporţie:
a. preţul şi cantitatea de echilibru vor creşte;
b. preţul şi cantitatea de echilibru se vor reduce;
c. preţul de echilibru va rămâne nemodificat, iar cantitatea de echilibru va creşte;
d. preţul de echilibru va creşte, iar cantitatea de echilibru va rămâne nemodificată.

25. Creşterea simultană a preţului şi cantităţii pe piaţa congelatoarelor este cauzată

de:
a. creşterea ofertei şi reducerea cererii la congelatoare;
b. reducerea ofertei congelatoarelor, preţul la ele rămânând constant;
c. reducerea cererii şi ofertei congelatoarelor;
d. creşterea cererii la congelatoare, oferta lor rămânând nemodificata.

26. Cererea unui bun este elastică dupa pret când:

a. în urma reducerii preţului bunului venitul de la realizarea lui creşte considerabil;
b. în urma reducerii preţului bunului venitul de la realizarea lui se reduce
considerabil;
c. schimbarea preţului nu influenţează mărimea venitului din vânzări;
d. curba cererii are o înclinaţie ascendentă.

27. Dacă preţul este fixat la un nivel mai mare decât preţul de echilibru, piaţa bunului
respectiv se va caracteriza prin:
a. excedent de bunuri;
b. deficit de bunuri;
c. formarea pieţei consumatorului;
d. toate răspunsurile sunt corecte.

28. Dacă preţul este fixat la un nivel mai mic decât preţul de echilibru, piaţa bunului
respectiv se va caracteriza prin:
a. excedent de bunuri;
b. deficit de bunuri;
c. formarea pieţei producătorului;
d. nici un răspuns nu este corect.

29. Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ fiind egal cu -2, semnifică
următoarele:
a. dacă preţul bunului va creşte cu 1%, volumul cererii va creşte cu 2%;

8
 b. dacă preţul bunului va creşte cu 2%, volumul ofertei va creşte cu 1%;
c. dacă preţul bunului va creşte cu 2%, volumul cererii va creşte cu 1%;
d. dacă preţul bunului va creşte cu 1%, volumul cererii se va reduce cu 2%.

30. Dependenţa cererii dintr-un bun de venitul cumpărătorilor este descrisă prin
funcţia Qd = 3 x I. Care este coeficientul elasticităţii cererii după venit?
a. -3;
b. 3;
c. 1;
d. nu poate fi determinat în baza datelor propuse.

31. Elasticitatea după preţ a cererii dintr-un bun se află într-o dependenţă invers
proporţională fată de:
a. utilitatea bunului pentru consumatori;
b. nivelul costurilor de producţie;
c. durata perioadei pentru care se calculează elasticitatea cererii;
d. numărul substituenţilor existenţi pentru bunul dat.

32. Producătorii de produse agricole au majorat volumul vânzărilor, dar ca urmare

veniturile lor s-au redus. O astfel de situaţie poate fi explicată prin:
a. oferta perfect elastică a produselor agricole;
b. cererea relativ inelastică la produsele agricole;
c. cererea relativ elastică la produsele agricole;
d. intermediarii care activează pe piaţă şi prejudiciază interesele agricultorilor.

33. Dacă reducerea preţului cu 5% provoacă reducerea ofertei cu 8%, oferta va fi:
a. elastică;
b. inelastică;
c. perfect elastică;
d. perfect inelastică.

34. Dacă coeficientul elasticităţii cererii încrucişate a bunul X faţă de preţul bunului Y
este negativ:
a. bunul X este substituent a bunului Y;
b. bunul Y este substituent a bunului X;
c. bunul X este complimentar bunului Y;
d. bunurile X şi Y sunt autonome.

35. Teoria comportamentului consumatorului presupune că orice consumator tinde să

maximizeze:
a. utilitatea totală din consumul bunurilor;
b. utilitatea medie;
c. utilitatea marginală;
d. diferenţa dintre utilitatea totală şi marginală.

36. Utilitătea totala atinge maximul când:

a. utilitatea marginală este maximală;
b. utilitatea marginală este minimală;
c. utilitatea marginală devine zero;
d. răspunsul corect lipseşte

37. Conform legii utilităţii marginale descrescânde:

9
 a. iniţial se cer a fi consumate cele mai importante bunuri pentru individ, apoi toate
celelalte;
b. fiecare unitate suplimentară consumată dintr-un bun prezintă pentru consumator o
utilitate mai mică;
c. reducerea utilităţii marginale provoacă reducerea utilităţii totale;
d. utilităţile marginale ponderate la preţ sunt identice pentru toate bunurile.

38. Care din şirurile de valori ale utilităţii totale ilustrează legea utilităţii marginale
descrescânde ?
a. 100, 200, 300, 400, 500;
b. 100, 200, 350, 550, 800;
c. 100, 200, 280, 340, 380;
d. 100, 200, 250, 400, 600.

39. Echilibrul consumatorului semnifică:

a. egalitatea veniturilor şi a cheltuielilor consumatorului;
b. egalitatea cererii şi ofertei de bunuri;
c. egalitatea utilităţilor marginale ale bunurilor cumpărate;
d. egalitatea utilităţii marginale ponderate la preţ a tuturor bunurilor.

40. Merele şi perele se vând pe piaţă la acelaşi preţ. Consumând un măr consumatorul
obţine o utilitate suplimentară mai mare decât în cazul când consumă o pară. Cum
va proceda consumatorul pentru a maximiza utilitatea de care beneficiază?
a. va majora consumul ambelor bunuri;
b. va reduce consumul ambelor bunuri;
c. va consuma mai multe mere;
d. va consuma mai multe pere

41. Curba de indiferenţă semnifică:

a. consum egal a două bunuri;
b. utilitate egală din consumul combinaţiilor de bunuri;
c. venit egal al consumatorului;
d. preţuri egale ale bunurilor consumate.

42. Curbele de indiferenţă a unui consumator rational :

a. plasate mai departe de originea axelor de coordonate sunt preferabile ;
b. plasate mai aproape de originea axelor de coordonate sunt preferabile
c. se pot intersecta;
d. explică comportamentul producătorului.

43. Rata marginală de substituţie a bunului A cu bunul B semnifică:

a. câte unităţi din bunul A cumpără consumatorul în cazul reducerii preţului bunului
B cu 1 u.m.;
b. câte unităţi din bunul B cumpără consumatorul în cazul creşterii venitului său,
consumul bunului A rămânând constant;
c. la câte unităţi din bunul B consumatorul este gata să renunţe în schimbul obţinerii
unei unităţi suplimentare din bunul A, utilitatea totală rămânând constantă;
d. nici un răspuns nu este corect.

44. Rata marginală de substituire a două bunuri este egală cu 5, indiferent de cantităţile
consumate ale acestora. În acest caz se poate afirma că:
a. bunurile sunt strict complementare;

10
 b. bunurile sunt perfect substituibile;
c. curba de indiferenţă este convexă faţă de originea sistemului de coordonate;
d. curba de indiferenţă este concavă faţă de originea sistemului de coordonate.

45. Un consumator consideră echivalente pentru el 8 ziare şi 3 reviste, sau 6 ziare şi 4

reviste. Care este, în acest caz, rata marginală de substituţie a ziarelor prin reviste?
a. 2;
b. 1,5;
c. 1;
d. 0,5.

46. Linia bugetară semnifică:

a. mijloacele financiare pe care le posedă un consumator;
b. cheltuielile minimale la care se orientează un consumator;
c. preferinţele consumatorului;
d. cantitatea maximală de bunuri posibilă a fi cumpărată cu venitul disponibil.

47. Venitul consumatorului este de 8 u.m. Preţul bunului A alcătuieşte 1 u.m., preţul
bunului B – 0,5 u.m.. Care din combinaţiile de bunuri se va plasa pe linia bugetară ?
a. 8A, 1B;
b. 7A, 1B;
c. 6A, 6B;
d. 5A, 6B.

48. Înclinaţia liniei bugetare a consumatorului este determinată de:

a. preferinţele consumatorului;
b. rata marginală de substituţie a bunurilor;
c. mărimea venitului disponibil;
d. raportul dintre preţurile bunurilor pe care consumatorul le poate cumpăra.

49. Preţul bunului X este egal cu 50 u.m., preţul bunului Y – 25 u.m. Care este
cantitatea bunului Y pe care consumatorul raţional o poate cumpăra dacă va
renunţa la o unitate a bunului X ?
a. 50;
b. 25;
c. 2;
d. 0,5.

50. Majorarea venitului consumatorului grafic se manifestă prin:

a. modificarea înclinaţiei liniei bugetare;
b. deplasarea paralelă a liniei bugetare la dreapta;
c. deplasarea paralelă a liniei bugetare la stânga;
d. nici un răspuns nu este corect.

51. În cazul când bugetul consumatorului şi preţurile la bunurile X şi Y se dublează,

linia bugetului:
a. se deplasează la dreapta;
b. se deplasează la stânga;
c. rămâne neschimbată;
d. nici un răspuns nu este corect.

11
52. Corelaţia dintre cantităţile utilizate ale factorilor de producţie şi volumul producţiei
obţinute se exprimă prin:
a. funcţia de producţie;
b. curba ofertei pe piaţa respectivă;
c. curba costului total suportat de firmă;
d. curba posibilităţilor de producţie.

53. Funcţia de producţie semnifică:

a. cheltuielile efectuate în vederea producerii unei cantităţi de bun;
b. cantitatea maximală de bun care poate fi obţinută utilizând diferite combinaţii de
factori de producţie;
c. cantitatea minimă de bun care poate fi obţinută utilizând o anumită combinaţie de
factori de producţie;
d. toate răspunsurile sunt corecte.

54. Care din enunţurile de mai jos exprimă productivitatea marginală a unui factor de
producţie?
a. numărul de unităţi ale factorului ce revin la o unitate de produs;
b. producţia care revine la o unitate utilizată a factorului variabil;
c. producţia maximă care se obţine prin creşterea cantităţilor utilizate ale factorilor
de producţie;
d. creşterea volumului producţiei cauzată de creşterea cantităţii utilizate a factorului
variabil cu o unitate.

55. Legea randamentelor neproporţionale postulează:

a. în procesul de producţie toţi factorii de producţie sunt utilizaţi pe măsura reducerii
productivităţii lor;
b. pe măsura creşterii factorului variabil productivitatea lui, iniţial, creşte, după care
scade în condiţiile caracterului neschimbat al celorlalţi factori de producţie;
c. productivitatea marginală a factorului de producţie variabil creşte, iar producţia
totală – scade;
d. utilitatea totală a bunurilor consumate creşte până la un punct maxim, după care
scade.

56. Legea randamentelor neproporţionale acţionează:

a. pe termen scurt;
b. pe termen lung;
c. în toate perioadele de timp;
d. în condiţiile caracterului neschimbat al tuturor factorilor de producţie.

57. Care din următoarele afirmaţii referitoare la produsul total (Q), mediu (AP) şi
marginal (MP) al factorului de producţie variabil este incorectă?
a. AP creşte atât timp cât MP creşte;
b. AP atinge nivel maxim înaintea lui Q;
c. Q are valoare maximă atunci când MP=0;
d. MP = AP atunci când AP are valoare maximă.

58. Izocuantele ilustrează:

a. volumul dat de producţie care poate fi obţinut prin combinarea diferitor cantităţi
ale factorilor de producţie;
b. creşterea volumului de producţie pe măsura creşterii factorului munca şi mărimii
fixe a factorului capital;

12
 c. creşterea volumului de producţie pe măsura creşterii factorului capital şi mărimii
fixe a factorului munca;
d. dinamica produsului marginal al factorului de producţie variabil.

59. Care din relaţiile de mai jos exprimă rata marginală de substituţie tehnologică a
factorilor de producţie (MRTSLK) ?
a. produsul marginal al factorului care substituie, raportat la produsul marginal al
factorului substituit (MPK / MPL)
b. produsul marginal al factorului substituit raportat la produsul marginal al
factorului care substituie (MPL / MPK);
c. preţul factorului substituit raportat la preţul factorului care substituie (PL / PK);
d. creşterea volumului de producţie raportată la creşterea cantităţilor utilizate ale
factorilor de producţie ( ∆Q / ∆ K, ∆Q / ∆L )

60. Dreapta izocost semnifică:

a. multitudinea combinaţiilor de preţuri ai factorilor de producţie;
b. combinaţiile factorilor de producţie accesibili producătorului în funcţie de preţ
(mijloace băneşti disponibile);
c. combinaţiile factorilor de producţie utilizaţi la producerea unui bun;
d. combinaţiile factorilor de producţie utilizaţi la producerea a două sau mai multe
bunuri.

61. Echilibrul producătorului este atins în punctul:

a. de intersecţie a izocuantei cu dreapta izocost;
b. de tangenţă a uneia din izocuante cu dreapta izocost;
c. de tangenţă a două izocuante;
d. de intersecţie a izocuantei cu axele sistemului de coordonate.

62. În cazul randamentului de scară descrescător, dublarea producţiei este asigurata

prin :
a. dublarea cantităţii factorilor de producţie utilizaţi;
b. creşterea într-o proporţie mai mare a cantităţii factorilor de producţie utilizaţi;
c. creşterea într-o proporţie mai mică a factorilor de producţie utilizaţi;
d. reducerea factorilor de producţie utilizaţi.

63. Costul contabil include:

a. cheltuielile explicite;
b. cheltuielile implicite;
c. suma cheltuielilor explicite şi implicite;
d. valoarea bunurilor şi serviciilor produse.

64. Costul economic include:

a. cheltuielile explicite;
b. cheltuielile implicite;
c. cheltuielile explicite şi implicite, inclusiv profitul normal;
d. profitul economic.

65. Care din afirmaţii este corectă ?

a. profitul normal = profitul economic – profitul contabil;
b. profitul net = profitul economic – profitul contabil;
c. profitul economic = profitul contabil – costurile implicite;
d. costul contabil = cheltuieli explicite + cheltuieli implicite.

13
66. Conform modelului clasic (neoclasic) scopul activităţii antreprenoriale este
maximizarea
a. profitului contabil;
b. profitului economic;
c. profitului normal;
d. încasărilor din vânzări.

67. Costurile fixe sunt acelea care:

a. nu se modifică în timp;
b. nu se modifică la modificarea preţurilor factorilor de producţie achiziţionaţi;
c. nu se modifică, fiind subvenţionate din bugetul de stat;
d. nu se modifică la modificarea cantităţii produse.

68. Costurile variabile sunt acelea care:

a. se modifică atunci când se modifică preţurile de achiziţie ale factorilor de
producţie;
b. se modifică în timp, de la o lună la alta;
c. se modifică în acelaşi sens cu cantitatea de producţie;
d. la diferite întreprinderi sunt diferite.

69. Costurile medii sunt:

a. cheltuielile pe o unitate suplimentară de produs;
b. cheltuielile pe o unitate de produs;
c. valoarea medie a cheltuielilor suportate pe parcursul anului de către o firmă;
d. costurile alternative.

70. Care din enunţurile de mai jos definesc costul marginal?

a. sporul de producţie obţinut la o unitate de cheltuială;
b. sporul de cheltuieli necesare pentru creşterea producţiei cu o unitate;
c. sporul de producţie obţinut prin creşterea cu o unitate a factorului de producţie;
d. cantitatea dintr-un factor de producţie necesară obţinerii unui bun sau serviciu.

71. Care din următoarele relaţii poate fi aplicată pentru determinarea costului
marginal al producţiei ?
a. ∆VC : Q;
b. ∆VC : ∆Q;
c. FC : Q;
d. ∆ FC : ∆Q.

72. Costul total mediu este minim, când:

a. MC = AC;
b. MC = AVC;
c. AVC = FC;
d. MC = VC

73. Pe termen lung:

a. toate costurile sunt variabile;
b. toate costurile sunt fixe;
c. costurile variabile cresc mai rapid decât cele fixe;
d. acţionează legea randamentelor neproporţionale.

14
74. Care din următoarele relaţii poate fi aplicată pentru determinarea venitului
marginal al firmei?
a. ∆VC : ∆Q;
b. ∆ FC : ∆Q;
c. ∆ (FC + VC ) : ∆Q;
d. ∆ ( P x Q ) : ∆Q.

75. Pe piaţa cu concurenţă perfectă producătorii au capacitatea de a determina în mod

suveran:
a. cantitatea produsă şi oferită;
b. preţul bunurilor produse şi oferite;
c. atât preţul, cât şi cantitatea;
d. nici preţul, nici cantitatea.

76. Dacă una din firmele care activează pe piaţa cu concurenţă perfectă va majora
oferta proprie:
a. oferta globală pe piaţa respectivă va creşte;
b. preţul de echilibru pe piaţa respectivă se va reduce;
c. oferta globală pe piaţa respectivă va creşte, iar preţul de echilibru se va reduce;
d. nici un răspuns precedent nu este corect.

77. Dacă MR > MC, firma maximizatoare de profit din cadrul pieţei cu concurenţă
perfectă:
a. va majora cantitatea de producţie;
b. va reduce cantitatea de producţie;
c. va lăsa producţia neschimbată;
d. va modifica sortimentul bunurilor produse.

78. Volumul optimal de producţie al unei firme perfect concurențiale

a. ACmin;
b. TRmax;
c. MR = MC = P;
d. AC = MC.

79. Pe termen scurt firma concurentă maximizatoare de profit îşi va întrerupe

activitatea dacă:
a. P < ATCmin;
b. P < AVCmin;
c. P < MC;
d. TR < TC.

80. Pe termen lung firma ce activeaza în concurența perfectă obţine:

a. profit economic;
b. profit normal;
c. pierderi din activitate;
d. subvenţii de la stat.

81. . Care din pieţele enumerate posedă caracteristici mai apropiate de concurența
perfectă ?
a. serviciilor comunale;
b. serviciilor de coafor;
c. hârtiilor de valoare;

15
 d. autovehiculelor.

82. Modelul monopolului pur presupune că:

a. vânzătorii şi cumpărătorii sunt primitori de preţ;
b. accesul pe piaţă este liber;
c. bunurile oferite pe piaţă sunt omogene;
d. panta curbei cererii la producţia firmei este negativă.

83. Spre deosebire de firma în concurenta perfectă, firma-monopolist:

a. poate stabili la produsele sale orice preţ;
b. se caracterizează printr-o curbă a cererii perfect elastică;
c. la un nivel dat al cererii, poate alege combinaţia „preţ – cantitate de producţie”
care îi va asigura profit maximal;
d. poate produce orice cantitate de producţie.

84. În condiţiile monopolului:

a. veniturile marginale sunt egale cu preţul;
b. veniturile marginale sunt mai mici decât preţul;
c. veniturile marginale sunt mai mari decât preţul;
d. costurile marginale sunt egale cu preţul.

85. Firma-monopolist reduce preţul pentru a majora volumul vânzărilor. Care din
următoarele afirmaţii referitoare la veniturile firmei este justă?
a. venitul total creşte odată cu creşterea volumului vânzărilor;
b. venitul total scade odată cu reducerea preţurilor;
c. venitul total creşte până la o limită, după care se reduce;
d. venitul total este înalt şi stabil.

86. Discriminarea prin preţ presupune:

a. aplicarea diferitor preţuri la acelaşi produs pentru diferiţi cumpărători;
b. majorarea preţului la produsul de o calitate superioară;
c. diferenţierea preţurilor în funcţie de reglementările statale.

87. Dacă pe piaţă interacţionează un singur producător cu un singur consumator,

asemenea situaţie se numeşte:
a. monopol bilateral;
b. monopson;
c. monopol natural.

88. Pieţele cu concurenţă perfectă şi monopolistică posedă următoarea caracteristică

comună:
a. producerea bunurilor diferenţiate;
b. producerea bunurilor omogene;
c. dependenţa comportamentului fiecărei firme de comportamentul concurenţilor;
d. număr mare de producători.

89. Concurenţa monopolistică se caracterizează prin:

a. producerea bunurilor diferenţiate;
b. producerea bunurilor unicate;
c. monopolismul producătorului;
d. interdependenţa producătorilor concurenţi.

16
90. Concurenţa monopolistică apare pe pieţele bunurilor, unde elasticitatea cererii
după preţ:
a. este, preponderent, subunitară;
b. este unitară;
c. este supraunitară;
d. este perfect inelastică.

91. Echilibrul pe termen lung pe piaţa cu concurenţă monopolistică presupune că:

a. preţul coincide cu valoarea minimă a costului mediu pe termen lung;
b. preţul este egal cu costul marginal;
c. firmele nu obţin profit economic pozitiv;
d. capacităţile de producţie sunt utilizate integral.

92. Oligopolul reprezintă tipul de structură de piaţă, caracterizat prin:

a. număr mare de firme mici;
b. transparenţa pieţei;
c. interdependenţa acţiunilor firmelor concurente;
d. acces liber pe piaţă.

93. Stabilind preţul care ar servi drept barieră de patrundere pe piaţă a firmelor noi,
firmele oligopoliste vor reieşi din:
a. necesitatea maximizării profitului propriu;
b. valoarea minimă a costului mediu al firmei pe termen lung;
c. egalitatea MR = LRMC;
d. nici un răspuns nu este corect.

94. Care din condiţii este necesară pentru crearea cartelului ?

a. producătorii semnează acord privind nivelul preţurilor şi cantitatea produselor;
b. cererea totală trebuie să fie inelastică;
c. cartelul trebuie să ţină sub control cota preponderentă de pe piaţă;
d. toate răspunsurile sunt corecte.

95. Cartelul maximizează profitul impunând un preţ egal cu:

a. preţul de monopol;
b. AVCmin + adaos la preţ;
c. ACmin + adaos la preţ;
d. costul marginal.

96. Oligopson reprezintă structura de piaţă caracterizată prin:

a. număr mic de mari cumpărători;
b. număr mare de mici producători;
c. număr mic de mari producători;
d. număr mare de mici cumpărători.

97. Care din pieţele enumerate corespund mai bine condiţiilor oligopolului ?
a. serviciilor comunale;
b. serviciilor de coafor;
c. hârtiilor de valoare;
d. autovehiculelor.

17
18
 PROBLEME

1. Informaţia privind posibilităţile de producţie este prezentată în următorul tabel:

Bunuri Variante alternative
A B C D E

Cafetiere (mln.) 0 4 8 16 32

Costume 50 45 35 25 0

1. Reprezentaţi grafic curba posibilităţilor de producţie. Ce semnifică punctele de pe această

curbă?
2. Indicaţi punctul M în interiorul curbei posibilităţilor de producţie şi punctul N în
exteriorul ei. Ce semnifică aceste puncte?
3. Reprezentaţi curba posibilităţilor de producţie pentru cazul când tehnologia producerii
cafetierelor a fost perfecţionată, tehnologia costumelor rămânând fără schimbări.
4. Ce trebuie de făcut ca economia să atingă nivelul producţiei reprezentat de punctul N?

2. Analizaţi informaţiile din tabel cu referinţă la bunurile care pot fi produse într-o
gospodărie ţărănească:
Grâne Carne
(kg, anual) (kg, anual)
1000 0
800 900
600 1200
400 1400
200 1450
0 1500

1. Trasaţi curba posibilităţilor de producţie a gospodăriei ţărăneşti.

2. Pot fi produse în cadrul aceste gospodării: a) 500 kg grâne şi 500 kg carne? b) 800 kg
grâne şi 1200 kg? Explicaţi.
3. Dacă stăpânul gospodăriei ţărăneşti decide să mărească producerea de carne de la 900
la 1200 kg anual,care va fi costul alternativ al acestei realocări a resurselor?
4. Dacă stăpânul gospodăriei ţărăneşti decide să mărească producerea de grâne de la 400
kg la 600 kg anual, care va fi costul alternativ al acestei realocări a resurselor?
5. Dacă anual în cadrul gospodăriei se produc 400 kg grâne şi 1300 kg carne, resursele
economice sunt utilizate pe deplin? Argumentaţi răspunsul.

3. Analizaţi informaţiile din tabel cu referinţă la cantităţile cerute şi oferite de lapte (litri
pe zi):
Preţul 1 l Cantitatea cerută Cantitatea oferită
(u.m.) (l) (l)
1,00 200 110
1,25 175 130
1,50 150 150
1,75 125 170
2,00 100 190

1. Daţi reprezentarea grafică a echilibrului de pe piaţă. Care sunt coordonatele

punctului de echilibru?

19
 2. Cu ce situaţie se va confrunta piaţa laptelui la preţul de 1,75 u.m.? Care va fi
mecanismul restabilirii echilibrului pe piaţa dată?
3. O creştere a costurilor de producţie a laptelui reduce cantitatea oferită de lapte
pentru toate preţurile cu 45 litri pe zi. Care va fi noul echilibru pe piaţă şi cum se va
stabili el? Daţi reprezentarea grafică a solutiei problemei.
4. O campanie publicitară ridică popularitatea consumului de lapte, cantitatea
cerută crescând pentru toate preţurile cu 5 litri. În plus, o mai bună alimentaţie a
bovinelor majorează cantitatea oferită de lapte cu 50 litri la orice nivel al preţurilor. Care
va fi noul echilibru de pe piaţă şi cum poate fi el atins? Daţi reprezentarea grafică a
soluţiei problemei.

4. Cererea dintr-un bun este descrisă prin funcţia Qd = 300 – 1,5P, iar oferta acestuia –
prin funcţia Qs = 200 + 4P.
1. Determinaţi preţul şi cantitatea de echilibru.
2. Ce cantitate din acest bun vor solicita cumpărătorii, dacă el va fi oferit gratis?
3. La ce preţ al bunului cumpărătorii vor renunţa la procurarea acestuia?

5. Curba cererii pentru biletele la un meci de fotbal se prezintă astfel:

P 1. Determinaţi funcţia care descrie cererea pentru

biletele la meciul de fotbal.
2. Câţi spectatori vor veni la stadion, dacă preţul
biletului va constitui 60 u.m.?

100

5000 Q

6. Funcţia ofertei unui bun este liniară. La preţul 40 u.m. pe piaţă au fost oferite 50 unităţi din
bun. Creşterea preţului până la 90 u.m. a determinat vânzătorii să majoreze cantitatea oferită
până la 300 unităţi.
1. Determinaţi funcţia ofertei.
2. Ce cantitate de bun va fi oferită pe piaţă dacă preţul acestuia va constitui 120
u.m.?

7. Preţul minim la care un bun poate fi oferit pe piaţă de către vânzători constituie 600 u.m., iar
preţul maxim pe care cumpărătorii sunt dispuşi să-l plătească pentru acesta – 500 u.m.
1. Care este cantitatea de bun echilibrat de pe piaţa respectivă?
2. Prezentaţi grafic cererea şi oferta pentru situaţia descrisă.
3. Cum perfecţionarea tehnologiei de fabricare va influenţa conjunctura de pe piaţa
bunului?

8. Cererea dintr-un bun este descrisă prin funcţia Qd = 600 – 2P, iar oferta acesteia – prin funcţia
Qs = 300 + 4P.
1. Determinaţi preţul şi cantitatea de echilibru pe piaţa respectivă.
2. Calculaţi parametrii cantitativi ai situaţiei care se va crea pe piaţă, dacă „plafonul”
preţului va fi stabilit la nivelul de 10 u.m.
3. Daţi reprezentarea grafică a soluţiei problemei.

9. Cererea dintr-un bun X este descrisă prin funcţia Qd = 3000 – 1,5 P , iar oferta acestuia – prin
funcţia Qs = 3,5 P – 600.
1. Determinaţi preţul şi cantitatea de echilibru al bunului X.
20
 2. Cum se va schimba preţul de echilibru după aplicarea unui impozit în mărime de
200 u.m. pe fiecare unitate vândută plătit de vânzători ?
3. Ce cantitate din bunul X va fi vândută pe piaţă la noul preţ?
4. Care va fi mărimea încasărilor la buget?
5. Cum va fi repartizată povara fiscală între cumpărător şi vânzător?
6. Daţi reprezentarea grafică a soluţiei problemei .

10. Cererea dintr-un bun este descrisă prin funcţia: Qd = 450 – 2 P, iar oferta acestuia – prin
funcţia Qs = 3 P – 300. Producătorii bunului beneficiază de o subvenţie în mărime de 100
u.m. pentru fiecare unitate vândută.
1. Determinaţi preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru până la acordarea
subvenţiei.
2. Determinaţi preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru după acordarea
subvenţiei.
3. Ce sumă de bani trebuie să fie alocată din buget pentru acordarea subvenţiei?
4. Daţi reprezentarea grafică a soluţiei problemei.

11. Pe piaţa bunului X sunt prezenţi 5 producători. Oferta individuală a fiecăruia fiind qs = 500
+ 3P.
1. Determinaţi funcţia ofertei globale de pe piaţa bunului X.
2. Daţi reprezentarea grafică a curbei ofertei individuale şi a celei de pe piaţa
bunului X.

12. Funcţia ofertei pe piaţa băuturilor nealcoolice este Qs = 120 + 5P. Determinaţi:
1. Elasticitatea ofertei după preţ, preţul alcătuind 10 u.m.
2. Tipul elasticităţii ofertei după preţ şi sensul lui economic.
3. Cum se va modifica oferta firmei dacă preţul va creşte cu 10%?

13. Cererea la bunul X este reprezentată prin funcţia Qdx = 200 – 2Px + 5Py – 0,01I. Px = 25
u.m.; Py = 35 u.m.; I - venitul consumatorului, alcătuieşte 20 000 u.m.. Determinaţi:
1. Coeficientul de elasticitate după preţ, după venit, elasticitatea
încrucişată.
2. Se referă bunul X la categoria bunurilor „normale” sau „inferioare”?
3. Bunul X este bun substituibil sau complementar pentru bunul Y?

14. În tabel sunt prezentate date cu privire la preţul şi cantitatea ceruta dintr-un bun:
Preţul u.m. Cantitatea Elasticitatea cererii Veniturile
cererii un. după preţ vânzătorilor u.m.
0 1000
20 900
40 800
60 700
80 600
100 500
120 400
140 300
160 200
180 100
200 0

21
 1. Calculaţi coeficienţii elasticităţii cererii după preţ şi prezentaţi rezultatele obţinute
în tabel.
2. Determinaţi preţurile pentru care cererea este elastică, inelastică şi cu elasticitate
unitară.
3. Calculaţi veniturile vânzătorilor si prezentaţi-le în tabel.
4. Analizaţi dinamica veniturilor în dependenţă de preţ.

15. Pe piaţa unui bun coeficientul elasticităţii cererii după preţ este egal cu -3. Cum se va
modifica cantitatea ceruta dacă preţul bunului va creşte cu 10%?
16. Pentru un bun coeficientul elasticităţii cererii după preţ este egal cu -1,5. Cum se vor
modifica veniturile vânzătorilor dacă ei vor majora cantitatea oferită a bunului?

17. Un întreprinzător a stabilit că pentru produsele pe care le oferă pe piaţă elasticitatea cererii
după preţ este egală cu -0,75. Cum va proceda el într-o astfel de situaţie pentru a-şi
maximiza veniturile?

18. Completaţi tabelul pentru cererea reprezentată prin funcţia Qd = 20 – 2P.

P 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
Qd

Determinaţi:
1. Coeficientul elasticităţii cererii într-un punct dat pentru valorile preţului : 2; 6; 5.
2. Coeficientul elasticităţii cererii în arc pentru următoarele intervale a preţului: 2 şi 0;
6 şi 4; 9 şi 7.
3. Încasările din vânzări.
4. Ce tip de elasticitate a cererii avem în punctul în care încasările din vânzări sunt
maximale?

19. În baza datelor din tabel:

A B C
TU MU TU MU TU MU
1 16 20 15
2 10 32 10
3 5 39 33
4 2 42 38
5 0 43 2
6 -2 43 1

1. Calculaţi valorile utilităţii totale şi marginale care lipsesc.

2. Trasaţi curbele utilităţii totale şi marginale pentru bunurile A, B şi C.
3. Ce legitate economică şi care principiu de maximizare reflectă datele obţinute din
calcule?

20. Un consumator procură 20 unităţi din bunul X şi 15 unităţi din bunul Y. Funcţia utilităţii are
forma: U = Qx x 6Qy .
1. Determinaţi utilitatea totală de care beneficiază consumatorul.
2. Calculaţi utilităţile marginale ale celor două bunuri

21. Este dată funcţia utilităţii TU = 130Q – 2,5Q2. Determinaţi punctul de saţietate în care
utilitatea totală este maximală.

22. Un consumator procură doar bunurile X şi Y. Datele privind utilităţile marginale ale acestora
sunt prezentate în tabel:

22
 Cantitatea bunului Utilitatea marginală Utilitatea marginală
(unităţi) a bunului X a bunului Y
1 60 360
2 51 270
3 45 180
4 40 135
5 36 105
6 33 90
7 30 75
8 27 60

Determinaţi, în baza legii II a lui Gössen, combinaţia optimă de bunuri pentru consumator,
dacă venitul acestuia constituie 180 u.m., iar preţurile bunurilor X şi Y sunt, respectiv, 20
u.m. şi 30 u.m. .

23. Un consumator doreşte să achiziţioneze cu un venit de 3000 u.m. bunurile A şi B. Preţul

fiecărui bun este de 1000 u.m./bucata, iar utilitatea totală se prezintă conform tabelului:
Unităţi 0 1 2 3 4 5
TUA 0 20 30 35 37 37
TUB 0 10 15 18 18 15

Să se determine:
1. Utilitatea marginală a fiecărei unităţi.
2. Programul de consum în condiţiile restricţiei bugetare.
3. Utilitatea totală obţinută de la consumul combinatiei optimale de bunuri.
4. Programul de consum în condiţiile în care preţul bunului A se dublează.
5. Utilitatea totală de la consumul combinatiei optimale de bunuri în condiţiile când preţul
bunului A se dublează.

24. Pentru consumator utilitatea marginală a untului este reprezentată de funcţia MU m= 40 – 5Qm
, iar utilitatea marginală a pâinii – de funcţia MUx= 20 – 3Qx . Preţul untului Pm= 5, preţul
pâinii Px= 1. Venitul disponibil pentru a cumpăra aceste bunuri este 20 u.m. Calculaţi
cantităţile de unt si pâine consumate in echilibru de către consumatorul dat.

25. Calculaţi şi prezentaţi grafic linia bugetară şi modificările ei pentru următoarele condiţii:
1. Venitul = 200 u.m. Px = 50 u.m. Py = 50 u.m.
2. Venitul = 200 u.m. Px = 50 u.m. Py = 100 u.m.
3. Venitul = 200 u.m. Px = 100 u.m. Py = 50 u.m.
4. Venitul = 300 u.m. Px = 50 u.m. Py = 50 u.m.

26. Pentru procurarea îngheţatei şi vizionarea filmelor un student cheltuie săptămânal 40 u.m.
1. Reprezentaţi linia bugetară a studentului, dacă preţul unei îngheţate este 4 u.m., iar a unui
bilet la film 10 u.m.
2. Cum reducerea cheltuielilor săptămânale până la 20 u.m. va influenţa linia bugetară a
studentului? Reprezentaţi grafic.
3. Care, în situaţia iniţială, este efectul majorării preţului unui bilet la film până la 20 u.m.?
Reprezentaţi grafic.

27. Conform liniei bugetare reprezentate calculaţi:

23
 1. Venitul consumatorului, dacă preţul bunului Y este
50 u.m.
2. Preţul bunului X.
Y

30

50 X

28. Funcţia utilităţii este U = 4Qx x Qy . Venitul rezervat de către un consumator pentru
procurarea celor două bunuri constituie 240 u.m. În starea de echilibru consumatorul procură
20 unităţi din bunul X şi 30 unităţi din bunul Y.
1. Determinaţi preţurile bunurilor X şi Y.
2. Calculaţi rata marginală de substituire a bunului X.

29. Pentru un consumator funcţia utilităţii este U = 2Qx x 3Qy , iar linia bugetară este descrisă
prin ecuaţia 15Qx + 30Qy = 1200. Determinaţi combinaţia de bunuri care maximizează
utilitatea consumatorului.

30. Analizaţi datele din tabel.

Numărul de Numărul de Produsul total Produsul mediu Produsul marginal
lucrători utilaje (TPL) al muncii al muncii
(L) (K) (APL) (MPL)
1 3 100
2 3 220
3 3 450
4 3 640
5 3 780
6 3 720
7 3 560

1. Calculaţi indicatorii care lipsesc (produsul mediu al muncii şi produsul marginal al

muncii).
2. Trasaţi curbele produsului total, produsului mediu şi produsului marginal.
3. Ce legitate economică şi care principiu de maximizare reflectă datele obţinute prin
calcule?

31. Completaţi tabelul

Numărul Produsul total Produsul mediu Produsul
lucrătorilor (TPL) (APL) marginal
(L) (MPL)
1 6
2 12
3 33
4 7
5 9
6 48
7 7
8 -9

1. Trasaţi curbele produsului total, produsului mediu şi produsului marginal.

2. Ce legitate economică şi care principiu de maximizare reflectă datele din tabel?

24
32. Pentru o firmă factorul-muncă este unicul factor variabil. Dependenţa cantităţii de producţie
de numărul persoanelor angajate se prezintă astfel:
Numărul muncitorilor 0 1 2 3 4 5 6
Cantitatea de producţie, 0 40 90 126 150 165 1740
unităţi 0 0 0 0 0

1. Care este produsul marginal al celui de al 6-lea muncitor?

2. La angajarea cărui muncitor produsul marginal al muncii va începe să descrească?
3. Câţi muncitori trebuie angajaţi pentru ca produsul mediu al muncii să înregistreze valoare
maximă?

33. În cadrul unei întreprinderi activează 50 de salariaţi. Lunar se produc 1000 unităţi. Angajând
suplimentar 4 salariaţi, întreprinderea reuşeşte să obţină o producţie totală de 1200 unităţi.
Care este productivitatea medie si marginală a muncii în acest caz?

34. Produsul marginal al muncii este 20 de unităţi, iar produsul marginal al capitalului – 30
unităţi. Preţul muncii PL= 4 u.m., iar preţul capitalului PK = 3 u.m. Combinarea factorilor de
producţie este optimală? Dacă nu, ce este necesar de făcut pentru a ameliora situaţia?

35. În tabel sunt prezentate date cu privire la producţia obţinuta din diferite combinaţii ale
factorilor de producţie:
Cantitatea de muncă Cantitatea de capital (maşini-ore)
(oameni-ore) K1 = 10 K2 = 20 K3 = 30 K4 = 40
10 400 600 700 760
20 600 1700 3000 4200
30 1100 3000 4200 5400
35 1200 3500 4700 5900
40 1300 3800 5000 6300
50 1440 4200 5400 6400

1. Utilizând datele din tabel reprezentaţi izocuanta pentru volumul de producţie de 4200
unităţi.
2. Calculaţi produsul total, mediu şi marginal, dacă, pe termen scurt, cantitatea de capital
este 20 maşini-ore. Reprezentaţi grafic curba produsului total, mediu şi marginal al
muncii.

36. Managerul unei firme a stabilit că produsul marginal al factorului-muncă constituie 5 unităţi,
iar al factorului-capital – 10 unităţi. Calculaţi rata marginală de substituţie tehnologică.
1. a factorului-capital prin factorul-muncă;
2. a factorului-muncă prin factorul-capital.

37. Interacţiunea factorilor de producţie este descrisă prin funcţia de producţie Q = 30 K1/3 L1/2.
1. Calculaţi producţia totala şi produsul mediu al muncii în cazul în care cantitatea utilizată
zilnic a factorului-capital constituie 27 ore, iar a factorului-muncă 25 ore.
2. Să presupunem că cantitatea utilizată a factorului-capital creşte cu 10%, iar a factorului-
muncă se reduce cu 20%. Cum se va modifica producţia?

38. Firma majorează consumul factorului-muncă de la 200 la 220 unităţi, iar a factorului-capital
de la 200 la 300 unităţi. Ca urmare volumul producţiei creşte cu 30%. Care este efectul
extinderii la scară a producţiei?

39. În anul 2007 firma a produs 2000 unităţi din bunul A, efectuând următoarele cheltuieli:
materii prime – 50000 u.m., materiale auxiliare – 11000 u.m., amortizarea – 5000 u.m.,
salariu – 20000 u.m., din care 10% pentru remunerarea lucrătorilor administrativi, alte

25
 cheltuieli (de arenda, iluminare, încălzire) – 5000 u.m. În anul 2008 firma a triplat volumul
de producţie, costurile variabile fiind direct proporţionale cu volumul de producţie.
Determinaţi:
1. costurile totale medii în anul 2007;
2. costurile totale medii în anul 2008.

40. Datele cu privire la producţia şi costurile totale ale unei intreprinderi sunt prezentate în
tabel:
Volumul producţiei Costurile totale
(unitati.) (u.m.)
0 0
10 320
20 480
30 820
40 1400
50 2280
60 3520

1. Determinaţi costurile medii şi marginale pentru fiecare volum de producţie.

2. Reprezentaţi grafic curbele costurilor totale, medii şi marginale a producerii bunului.
3. Pentru ce cantitate de producţie costurile medii sunt minime?
4. Determinaţi producţia care reflectă randamente de scară crescătoare.

41. Costurile producerii unui bun sunt date in tabel :

Cantitatea Costurile totale Costurile totale Costurile totale Costurile medii Costurile
produselor (u.m.) fixe variabile (u.m.) marginale
(unitati) (u.m.) (u.m.) (u.m.)
0 100
5 180
10 220
15 300
20 400
25 550

1. Calculaţi costurile( totale) fixe, (totale) variabile, medii şi marginale.

2. Ce legităţi reflectă modificarea diferitor tipuri de costuri?
3. Dati reprezentarea grafică a costurilor din tabel.

42. Pentru o firmă costul total este descris prin funcţia TC = (5 + 2Q)3.
1. Deduceţi funcţiile costurilor totale, fixe, variabile, medii totale, medii fixe, medii
variabile şi marginale.
2. Calculaţi aceste costuri pentru cazul când volumul producţiei constituie 50 unităţi.
3. Determinaţi cantitatea de productie pentru care costul total este minim.

43. În cadrul unei firme activează trei muncitori, produsul mediu zilnic al cărora constituie 25
unităţi. Dacă întreprinderea ar mai angaja un muncitor, produsul mediu al muncii s-ar majora
până la 30 unităţi. Costul fix al producţiei este 600 u.m., iar salariul zilnic al fiecărui
muncitor – 60 u.m.
Determinaţi costul total, costul fix mediu, costul variabil mediu şi marginal pentru cazul
când vor activa 4 muncitori.

26
44. Pentru o firmă dependenţa venitului total şi costului total de volumul producţiei fabricate este
prezentată în următorul tabel:
Cantitatea de producţie, 0 10 20 30 40 50
unităţi
Venitul total, u.m. 0 100 160 200 220 210
Costul total, u.m. 40 80 100 140 200 280

Ce cantitate de producţie va alege firma pentru a-şi maximiza profitul?

45. Un întreprinzător cunoaşte că preţul unitar al bunurilor pe care le produce este de 100 u.m.
Costurile fixe constituie 60000 u.m., iar costurile variabile pe unitate de produs – 20 u.m.
Ce cantitate trebuie să producă şi să vândă acest întreprinzător pentru:
1. a obţine un profit total în mărime de 80000 u.m.;
2. a-şi recupera costurile suportate?

46. Dependenţa dintre cantitatea produsa, încasările totale şi costurile totale ale firmei ce
activeaza in conditii de concurenta perfecta sunt prezentate în tabel:
Cantitatea de producţie, 0 10 20 30 40 50
unităţi
Încasările totale, u.m. 0 100 160 200 220 210
Costurile totale, u.m. 40 80 100 140 200 280

Determinaţi volumul de producţie care va asigura maximizarea profitului firmei.

47. Pe piaţa cu concurenţă perfectă activează 1000 firme. Pentru fiecare din ele dependenţa
costului marginal de volumul producţiei fabricate se prezintă astfel:
Cantitatea de producţie, un. 5 6 7
Costul marginal, u.m. 20 30 50

Care va fi oferta globala pe piaţa respectivă, dacă preţul va constitui 30 u.m.?

48. Pentru un agent economic dependenţa venitului total şi costului total de (volumul) producţia
fabricata se prezintă astfel:
Cantitatea de producţie, 0 10 20 30 40 50
unităţi
Venitul total, mii u.m. 0 100 190 270 340 400
Costul total, mii u.m. 50 110 185 260 350 450

Aplicând analiza marginală, determinaţi:

1. Venitul marginal
2. Costul marginal
3. Producţia care maximizează profitul agentului economic.

49. Firma activează în condiţiile concurenţei perfecte. Funcţia TC = 40Q + Q 2 defineşte

costurilor totale. Preţul unitar al bunurilor pe care le produce firma este 280 u.m. Ce cantitate
de producţie maximizeaza profitul firmei?

50. Firma se află în condiţii de concurenţă perfectă. Raportul dintre costurile totale şi cantitatea
de bunuri este prezentat în tabel.
Cantitatea de producţie, 0 1 2 3 4 5
un.
Costurile totale, u.m. 10 14 16 20 27 35

Să se determine:

27
 1. cantitatea optimală de producţie, dacă bunurile se vând la preţul de 7
u.m.
2. La ce nivel al preţului firma îşi va înceta activitatea?
3. Care este pragul de rentabilitate a firmei ?
4. In perioada lungă firmele vor părăsi piaţa, vor dori să pătrundă pe piaţă ?

51. Costurile totale ale unei firme ce activează in condiţii de concurenţă perfectă sunt
reprezentate prin funcţia TC=10Q3–80Q2+196Q+50.
1. Care trebuie să fie preţul ca firma să-şi continue activitatea în perioada scurtă de timp?
2. Care trebuie să fie preţul ca firma să-şi continue activitatea în perioada lungă de timp?

52. Datele privind producţia unei firme-monopolist sunt prezentate în tabel:

Preţul Cantitatea oferită Costul fix mediu Costul variabil mediu
(u.m.) (unităţi) (u.m.) (u.m.)
500 10 300 250
402 20 150 200
360 30 100 150
310 40 75 100
270 50 60 100
240 60 50 150
210 70 43 200
180 80 38 250
150 90 22 300

1. Ce cantitate de producţie va alege firma-monopolist pentru a-şi maximiza profitul?

2. Ce preţ va stabili monopolistul pentru a-şi maximiza profitul?
3. Calculaţi mărimea profitului de monopol.

53. În domeniul său de activitate firma este monopolist. Cererea globală din produsul ei poate fi
descrisă prin funcţia P = 140 – 5Q, iar costurile totale – prin funcţia TC = 80 + 20Q.
1. Ce volum al producţiei va alege şi ce preţ va stabili firma pentru a-şi maximiza profitul?
2. Care este venitul marginal al firmei în cazul când profitul total este maxim?

54. Unele informaţii cu privire la activitatea firmei sunt prezentate în tabel:

Q VC TC ATC MC P TR MR
0 150 200
1 110 175
2 320 300
3 366 135
4 250 480
5 445 105
6 360 90

1. Completaţi tabelul cu datele care lipsesc.

2. Firma activează pe piaţă cu concurenţă perfectă sau pe piaţă de monopol? Argumentaţi.
3. Determinaţi cantitatea de producţie şi preţul care maximizează profitul firmei.
4. Determinaţi mărimea profitului (pierderilor) firmei.

55.Situaţia unei firme este descrisă prin următoarele funcţii: TR = 1000Q + 10Q2; MC = 100 +
10Q.
Ce volum al producţiei va alege firma şi ce preţ va accepta, dacă:
1. ea activează în condiţiile concurenţei perfecte?
2. ea este monopolist în domeniul său de activitate?

28
56. Pe piaţa oligopolistă activează 5 firme care oferă produse omogene. Toate au aceeaşi pondere
în volumul total al vânzărilor pe piaţă şi stabilesc acelaşi preţ. Datele privind cererea,
volumul producţiei şi costul total pentru firma-tip sunt prezentate în următorul tabel:
Preţul Cererea firmei Producţia firmei Costul total
(u.m.) (unităţi) (unităţi) (u.m.)
100 50 50 4500
90 60 60 4700
80 70 70 5000
70 80 80 5500
60 90 90 6500

Ce preţ se va stabili şi ce cantitate de produse va fi oferită pe piaţă în situaţia în care fiecare

firmă va fi convinsă că, dacă ea reduce preţul:
1. concurenţii vor reacţiona la fel, deci vor stabili acelaşi preţ;
2. concurenţii nu vor reacţiona.

57. În ramură activează doi producători care produc bunuri omogene. Cererea la bun poate fi
reprezentată prin funcţia P = 206 – 3Q, unde Q = (Q1 + Q2) - producţia totală a celor doi
producători. Costurile marginale sunt constante şi alcătuiesc 26 u.m pentru fiecare firma.
1. Determinaţi cantităţile oferite de către fiecare firmă, preţurile şi cantităţile ce se
vor stabili pe piaţă in cazul echilibrului tip Cournot (dublu satelism), Stackelberg
(asimetric), Bertrand (cooperant) , punctul lui Bowley (dublă dominaţie).
2. Reprezentaţi grafic soluţia problemei prin intermediul funcţiilor de reacţie şi a
echilibrului de pe piaţă.

58. Firma activează pe piaţa cu concurenţă monopolistică. Curba cererii individuale a firmei este
descrisă prin funcţia P = 200 – Q, iar dependenţa costului total de producţie – prin funcţia
TC = 6Q + 100.
Ce preţ va stabili şi ce cantitate va oferi firma pe piaţă în perioada lungă? Dati
reprezentarea grafica a soluţiei problemei .

29