Cuprins

Capitolul I : Stocuri
1.1 Notiuni introductive
1.2 Categorii de stocuri
1.3 Costuri de mentinere a stocului
1.4 Analiza ABC
1.5 Comportamentul stocului si evolutia teoretica a stocului
1.5.1 Ruptura de stoc
1.5.2 Stocul mediu
1.6 Particularitati in exemple

Capitolul II : Metode de aprovizionare
2.1 Politica de aprovizionare cu tarife regresive
2.1.1 Cazul reducerii uniforme
2.1.2 Cazul reducerii progresive
2.2 Politica de aprovizionare la perioada constanta
2.3 Politica de aprovizionare la cantitate constanta
2.4 Particularitati in exemple

Capitolul III : Metode privind distributia si desfacerea
productiei

3.1 Depozite si centre de distributie
3.2 Sisteme suport in distributie si depozitare
3.3 Depozitarea marfurilor manipularea materialelor preluarea comenzilor
3.4 Particularitati in exemple

Capitolul IV : Metode de amplasare a
resurselor(productie,aprovizionare,desfacere)

4.1 Metoda verigilor
4.2 Particularitati in exemple

Capitolul V : Concluzii



Capitolul I : Stocuri
1.1 Notiuni introductive: Stocul reprezinta o rezerva de bunuri
destinata productiei, vanzarii sau aflata in circuitul de productie si
serveste la asigurarea stabilitatii relative a activitatii din organizatia
analizata.
In practica, exista doua variante posibile de gestionare a stocurilor:
- Mentinerea stocului la un nivel scazut prin aprovizionari frecvente si
loturi mici. In acest caz pot aparea discontinuitati in derularea
activitatilor si respectiv nesatisfacerea comenzilorprin intarzieri
- Mentinerea stocului la un nivel ridicat asigura o cadenta buna a
activitatii interne, insa imobilizarile in capital circular sunt foarte mari
care uneori nu sunt justificate
Tinand cont de cele 2 situatii, conducerea organizatiei trebuie sa
gaseasca o solutie de mijloc prin care, pentru un volum rational de
imobilizari banesti in stocuri, sa se asigure o ritmicitate satisfacatoare a
activitatilor din cadrul organizatiei. Din aceste motive, managementul
stocurilor reprezinta o functie manageriala critica la nivelul organizatiei,
iar de calitatea acesteia depinde fluxul de numerar, relatiile cu furnizorii
si beneficiarii, profitul organizatiei etc.

1.2 Categorii de stocuri: Stocul se clasifica in functie de scopul
pentru care a fost creat:
- materii prime si materiale : sunt bunuri achizitionate de firma ce
urmeaza a fi prelucrate pentru obtinerea produsului finit ;
- productia neterminata reprezinta toate materialele asupra carora s-
au efectuat operatii de prelucrare dar nu s-a ajuns la forma finita
specifica vanzarii ;
- produsul finit : produse terminate, depozitate in vederea vanzarii ;
- stocuri in consignatie : acestea reprezinta marfuri care apartin
producatorului si care se afla temporar in consignatie la dispozitia celui
care le tranzactioneaza ;
- piese de schimb : categorie de stocuri formata din piese utilizate
pentru mentinerea in stare de functionare a echipamentelor pe care firma
le utilizeaza sau le vinde ;
- materiale de ambalaj : reprezinta unitati de ambalare a produselor
finite.
Aceste stocuri se gestioneaza distinct daca au o pondere
importanta in costul produsului livrat.
1.3 Costuri de mentinere a stocurilor

Orice stoc necesita costuri suplimentare de depozitare, intretinere
si manipulare si care se exprima ca un procent din valoarea totala a
stocului. Cheltuielile anuale pentru intretinerea stocului sunt in medie de
25% din valoarea lor. Aceste cheltuieli sunt legate de :
1) Uzura morala (deteriorarea produsului) 10% din valoarea
stocului.Printr-o gestionare corecta se poate ajunge pana la 1%.
2) Dobanzile provin din creditele bancare necesare pentru a realiza
stocul respectiv si sunt in medie de 6% din valoarea stocului.
3) Amortizarea: prin amortizare se intelege diminuarea printr-un
proces oarecare a valorii unei activitati. Este determinata de cauze
ca : depozitare, transport, oxigenare si orice deteriorare de acest
tip. Cota de amortizare se calculeaza in functie de tipul stocului, de
modul de depozitare , precum si de politica generala a stocurilor.
Acest cost est de aproximativ 5% din valoarea stocului anuala.
4) Depozitarea este cauza cea mai frecventa in analiza stocului si
cuprinde mai multe tipuri si anume:
- Intretinerea depozitelor si a magazinului ;
- Cheltuielile cu personalul(salarii) ;
- Cheltuieli cu asigurari ;
- Cheltuieli de intretinere a utilajelor.
In principal, aceasta categorie reprezinta 4%. In functie de cauze, in
total se ajunge la 25% din valoare.

1.4 Metoda ABC: Investitiile facute in stocuri pot servi unui anumit
scop numai daca nivelul stocului este optim. Stocurile
supradimensionate sunt in general o investitie nerentabile, iar cele
subdimensionate pot fi tot atat de costisitoare. In unitatile de desfacere,
sortimentele depozitate in stoc sunt de ordinul sutelor, chiar miilor, daca
se ia in considerare dimensiunea si culoarea. O astfel de diversitate,
poate conduce la dificultati majore in analiza stocurilor.
Metoda cea mai utilizata si relativ simpla de a clasifica sortimentele
din gestiune se numeste metoda ABC sau metoda paretro. Aceasta
metoda presupune o analiza asupra stocurilor cu scopul de a da fiecarei
categorii de repere o atentie proportionala cu importanta lor. Importanta
unui stoc este determinata de urmatoarele criterii:
1) Valorea cantitatilor utilizate intr-un interval de timp ;
2) Intervalul de refacere a stocului ;
3) Cheltuielile pe care le implica discontinuitate datorita rupturii de
stoc.
Astfel, la nivelul unei gestiuni sau mic procent din numarul
sortimentelor formeaza cea mai mare parte a consumului. Acestea
sunt de tip A (trebuie acordata o atentie deosebita). Sortimentele
din categoria B sunt cele care au importanta mijlocie si carora li se
acorda o importanta normala. Categoria C este alcatuita din repere
cu importanta foarte mica si de obicei reprezinta mai mult de
jumatate din numarul sortimentelor. Repartizarea articolelor la
nivelul unei gestiuni se supune legii lui Pareto:







Curbele teoretica si cea experimentala difera, iar repartizarea
reperelor in ABC se face dupa valoarea raportului de discriminare :






1.5 Comportamentul stocului si evolutia acestuia: Pentru a
realiza o analiza teoretica a comportamentului unui stoc se va trata cazul
in care exista un singur articol in stoc. Pentru cazul ideal in care
consumul este regulat si termenul de livrare respectat, evolutia teoretica
a stocului are urmatoarea reprezentare:

cantitatea Intrari in stoc
in stoc

Tr
Iesiri din stoc

1 2 3 timp

1.5.1 Ruptura de stoc: In practica, situatia teoretica prezentata mai
sus nu se intalneste frecvent si in cele mai multe cazuri gestiunea se
confrunta cu situatii dificile care antreneaza de cele mai multe ori lipsuri
denumite ruptura de stoc. Cele mai des intalnite situatii care conduc la
ruptura de stoc sunt:
1) Prelungirea timpului de aprovizionare : Practica demonstreaza ca
Tr nu este niciodata exact. Tr depinde de furnizor si de organizarea
acestuia. De cele mai multe ori trebuie reprezentate in procedura de
selectie a furnizorilor date exacte despre livrare cu acordul ambelor parti.
Prin modificarea lui Tr se modifica si aliura evolutiei teoretice. Daca
notam cu Tr perioada de aprovizionare, cu Cper consum pe unitate de
timp si cu Qm cantitatea lipsa din stoc , se poate calcula Qm =
Cper*Var(Tr)


aprovizionare

Tr
Var Tr
Consum cantitate din stoc



ruptura de stoc



2) Variatia consumului : De cele mai multe ori consumul depinde de un
calcul mediu aplicat unei perioade de timp mai mult sau mai putin recent.
Astfel, consumul poate varia sensibil pe perioada de aprovizionare si
astfel ne vom confrunta cu o ruptura de stoc.







In acest caz, se face si o analiza suplimentare a variatiei
consumului in raport cu durata de urmeaza a se stabili. Momentul
deciziei de aprovizionare implica analize suplimentare legate de pierderi,
rebuturi, consum neprevazut, deteriorari suplimentare, accidente etc.
Pentru a evita in practica neconcordantele prezentate anterior, se
creeaza un stoc suplimentare de acoperire a riscurilor denumit stoc de
siguranta(SS) sau de securitate. In practica, optimizarea SS este un
procedeu dificil, ce necesita atat o serie de date pe diferite perioade de
timp, cat si cunoasterea unor metode specifice optimizarii.




1.5.2 Stocul mediu: notat in practica cu m, stocul mediu reprezinta o
marime importanta in analiza stocului, fara de care nu se poate incepe
aplicarea unei metode tehnice din managementul stocului. Stocul mediu
se determina cu dificultate in cazul in care se va lua in considerare curba
reala a iesirilor din stoc. Astfel, ideal ar trebui sa se cunoasca functia de
evolutie notata S(t) pe un interval de analiza (0,).

()

In practica, se aproximeaza curba de evolutie conform figurilor:
S(t)
S(t)

m- - - - - - - - - - - - - - - - S1


S2

t
In practica, stocul mediu se determina prin semisuma stocului initial
si final.

1.6 Particularitati in exemple: Pentru evolutia stocului S, a carui
structura este prezentata dupa cum urmeaza, sa se realizeze
reprezentarea grafica a evolutiei stocului precum si graficul cumulat al
intrarilor si iesirilor. Sa se determine stocul mediu pe perioada analizata.
Starea stocului: - 31 dec. 0 unitati
- 30 apr. 10 unitati
- 31 oct. 26 unitati
- 31 dec. 18 unitati

Intrari in stoc : - la 1 ianuarie 110 bucati
- la 1 mai 60 bucati
- la 1 noiembrie - 124 bucati

stoc
110 |
|
70- - - - - - - -- - - -|
|
| 26
10- - - - - - - - - - - -
|
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 luni


T1 T2 T3
150
18


Graficul curbelor cumulate ale intrarilor si iesirilor se realizeaza pe
perioadele T1, T2, T3

cumul intrari in stoc



300
294 cumul
Iesiri
de
200 170 276 stoc
110
144
100 100
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12


Stocul mediu se determina pentru fiecare perioada de analiza in parte
m1, m2, m3.








Capitolul II : Metode de aprovizionare
2.1 Aprovizionarea la tarife regresive: In practica curenta,
furnizorii se bazeaza pe tarife regresive. In acest caz, furnizorii acorda
reduceri de pret in functie de cantitatile comandate. Costul total de
aprovizionare este:

Exista 2 modalitati de reducere a pretului:

2.1.1 Cazul reducerii uniforme: Se noteaza cu p1, pretul unitar de
facturare inainte de reducere si p2, pretul unitar de facturare dupa
reducere. Pentru o anumita cantitate q<S, costul total de aprovizionare
este:

unde: D cantitatea anuala necesara,

c costul de lansare al comenzii, rata costului de posesie, q
cantitatea ce urmeaza a fi aprovizionata

Daca aprovizionarea se face cu o cantitate mai mare q>S, costul
va fi

Cantitatile economice corespunsatoare aprovizionarii la preturile p1
si p2 sunt:

Costurile corespunzatoare cantitatilor

si

sunt:

( )

( )

Pentru a determina valoarea optima de aprovizionare

, este
necesar sa se analizeze pozitia pragului de reducere S in raport cu
valorile

si

.

a) S<

<

=>

b)

<S<

=>

c)

<

<S,

=>

d)

<

<S,

=>

CTA1

CTA2

Cazul a:
S<

<

S q01 q02 q




Cazul b:

<S<

q01 S q02 q










Cazul c:
q01 q02 S

<

<S



CTA02
CTA01
CTA02
CTA01
CTA02

CTA01
CTA2
CTA1
2.1.2 Cazul reducerii progresive: pentru orice cantitate qS,costul
total se va determina cu relatia:

In cazul in care q>S valoarea facturarii va fi:
VF=Sp1+(q-S)*p2=S(p1-p2)*qp2

In acest caz, se determina pretul unitar mediu(PUM):

Astfel se poate calcula costul total de aprovizionare:

[ ( )]

( )

Cantitatile

si

[()]

a) S<

<

=>

b)

<S<

=>

=>

c)

<S<

=>

=>

d)

<

<S,

Cazul a:
S<

<

S q1 q2
CTA02
CTA01
CTA1
CTA2







Cazul b:

<S<

q01 S q02














q01 q02 S

Cazul c:

<S<

2.2 Sistemul cu aprovizionare la perioada constanta: Acest
sistem are la baza emiterea comenzii la intervale de timp
egale(T1,T2,T3).



CTA02
CTA01
CTA1
CTA2
CTA02
CTA01
CTA1
CTA2




Q3
Q1 Q2



T1 T2 T3 timp
T1 T2 T3

Durata de aprovizionare si de securitate sunt 0. In cadrul acestui sistem,
frecventa lansarii comenzilor(N) ,odata determinata ramane constanta.
Luarea in considerare a duratei de reaprovizionare si a celei de
securitate conduce la reprezentarea:


Q

Q3
P1 Q1 P2 Q2 P3


t1 + t2 + t3 +


2.3 Sistemul cu aprovizionare la cantitate constanta: Se determina
variabila Q care o data stabilita va ramane constanta. Presupunand ca
reaprovizionarea nu are intarziere, iar stocul de securitate este nul,
sistemul poate fi schematizat astfel:













nivelul stocului


Q






t0 t1 t2 t3 timp


t1, t2, t3-momente reaprovizionare

Q-constant





Q






timp
t0 t1 t2 t3



Q1 Q3
Q2
P1 P2 P3
S1
P3
Sr
S2 P1 P2
Ss
timp
d1 d2 d3


d1, d2, d3-durate de livrare corespunzatoare comenzilor pentru
cantitatile Q1, Q2, Q3
Comanda se lanseaza la nivelul stocului S2=Sr+Ss
Daca lansarea comenzii se face la P1, P1, P3 datorita perioadei de
reaprovizionare, completarea stocului se face la P1, P2, P3.
In cazul unui consum ce depaseste nivelul stocului de rupture
reaprovizionarea la timp nu se poate face decat apeland la stocul de
securitate Ss. In practica este strict nevoie de un system care sa
gestioneze evolutia stocului.

Capitolul IV : Metode de amplasare a
resurselor(productie,aprovizionare,desfacere)

4.1 Metoda verigilor
Aceasta metoda de amplasare a verigilor in atelierul de productie
este o metoda constructiva utilizata in practica. Prin veriga de productie
se intelege cuplul de doua unitati de fabricatie (utilaje) Ui si Uj intre care
se stabileste o relatie in cadrul procesului e productie.
Parcurgerea unei verigi de productie, in oricare din sensuri de la I
la j sau invers genereaza o legatura de productie


si
sau


Domenii de aplicare: Metoda permite amplasarea optimala a unui grup
polivalent de posture de lucru. Grupul se numeste polivalent daca
permite prelucrarea mai multor piese ale caror fluxuri tehnologice sunt
diferite (mai multe laturi de fabricatie). Metoda poate fi aplicata fara
dificultate daca nu se urmareste o amplasare universala . Amplasarea
este numita universala daca pe posturile de lucru amplasate se pot
prelucra toate piesele din atelier.
Pornind de la ideea ca amplasarea realizeaza un optim local este
necesar ca piesele sa fie grupate pe familii de procese tehnologice. In
Ui
Uj
cadrul fiecarei familii se gasesc piese diferite ce solicita prelucrari.
Metoda poate fi utilizata atat pentru sectii mecanice cat si pentru sectii
de montaj.
Metodologie: datele initiale necesare aplicarii metodei sunt:
1. Unitatile/utilajele ce urmeaza a fi amplasate. Pentru proiectele de
productie acestea se gasesc in SDL
2. Fluxurile tehnologice ale produselor ce urmeaza a fi
realizate(diagram multiprodus)
3. Numarul loturilor de fabricatie sau de transport, dupa caz, care se
deplaseaza intre unitati pe fiecare unitate de produs

Ipoteze care stau la baza metodei:
-amplasamentul rezultat este unul theoretic care nu tine seama de
nici un considerent legat de spatiu
-unitatile de fabricatie sunt caracterizate de o anumita suprafata si o
forma predefinita de care metoda nu tine cont
-amplasamentul stabilit de metoda duce la o amplasare trunghiulara
a resurselor intr-o retea nemarginita
-amplasarea teoretica se adapteaza la finalul algoritmului la
conditiile reale din atelier , obtinandu-se amplasarea reala in atelier
Aceasta adaptare tine cont de suprafata totala a atelierului, de
suprafata fiecarui utilaj precum si de fluxurile tehnologice ale
reperelor.











REPERUL NUMAR OPERATIE
SIMBOL
NR LATURI
CARACTERISTICI 1 2 3 4 5 6
P2 330 PROCES TEHN RESURSA PE CARE SE REALIZ OP
LG DE PROD R2 R6 R3
P3 330 PROCES TEHN
LG DE PROD
P5 167 PROCES TEHN
LG DE PROD
P6 330

PROCES TEHN







LEGATURI DE
PRODUCTIE