Sunteți pe pagina 1din 289

': ''(1

COlfECTIA
PSIHOTERAPIA
ORTOD.XA
Konstantin V. Zorin
Genele
si cele .sapte
pacate capitale
-.: ..... ,. ~-~.I -....
~Ce~t!.e>scri~ m- frunt~ tI~epusr- .~
_.- Se poate 'schimba aceasta~"-
COLECTIA
PSIHOTERAPIA
ORTOD.XA
Cartea medicului si psihologului
ortodox K.V. Zorin este dedicata
unei teme arzatoare: genetica.
Autorul analizeaza n ce masura personalita-
tea omului, sanatatea si atitudinea fata de
lumea nconjuratoare depind de mostenirea
sa genetica. n carte sunt descrise, ntr-o
forma accesibila, radacinile genetice ale unor .
boli si patimi pacatoase, precum si felul n
care nclinatiile nnascute si instinctele influ-
enteaza faptele noastre, materialul de fata
devenind foarte interesant si util pentru o
gama larga de cititori. cartea este adresata
celor care vor sa nteleaga mai bine ce li se
ntmpla, sa-si nteleaga aproapele si sa-si
rezolve problemele de sanatate existente.
www.sophia.ro
ISBN 978-973-136-112-3
9"789731 "361123
....... ,
KONSTANTIN V. ZORIN
,>- '~..8-' t$" 1.:>
Genele si cele
sapte pacate capitale
Ce ti-e scris, n frunte ti-e pus!
Se poate schimba aceasta?
Traducere din limba rusa de
Eugeniu Rogoti
Tiparita cu binecuvntarea
Preasfintitului Parinte Galaction,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Editura Cartea Ortodoxa
Bucuresti
Redactor: Elena Marinescu
Coperta: Mona Velciov
Traducere din limba rusa dupa originalul:
Ghem i sem' smertnh grehov, ed. Russkii Hro-
nograf, Moscova, 2006.
Sophia, pentru prezenta traducere
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei
ZORIN, KONSTANTIN V.
Genele si cele sapte pacate capitale. Ce ti-e scris, n
frunte ti-e pus! Se poate schimba aceasta? IKonstantin
v. Zorin; trad. din lb. rusa de Eugeniu Rogoti. - Bucuresti:
Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxa, 2008
ISBN 978-606-529-018-1; ISBN 978-973-136-112-3
I. Rogoti, Eugeniu (trad.)
28
Distrugerea ti eptata a sufletului uman, a ceea
ce este duhovnic sc, la cei apropiati ai nostri sau la
stramosii nostri departati, ni se poate transmite, ca
mosteAnire, iesind ~aiveala, dintr-odata, sub forma bo-
lilor. Insa vreau sa spun ceva cu cea mai mare convin-
gere: nici o boalatU poate fi pusa exclusiv pe seama
starii de pacatose ie, fie ea proprie sau a stramosilor.
Este sigur ca tot ,e nu este bun ia nastere pe pamnt,
deoarece omul di1tru nceput, n persoana lui Adam
si a Evei, a cazut ~in unirea cu Dumnezeu. Totusi nu
putem spune ca rchizojrenia, cancerul sau vreo alta boala sunt legatel neaparat de starea de pacatosenie.
Se ntmpla nsa fldesea ca Domnul sa-i dea omului o
boala, spre mntUire.
I
Mitropolitul Antonie de Suroj
Ce ti-e scris, n frunte ti-e pus! , ,
Se poate schimba aceasta?
Un tnar nelinistit a venit odata la marele
duhovnic al timpurilor noastre, Sfntul Paisie
Aghioritul. Nu se putea stapni n nici un chip.
S-a aflat dupa aceea ca un duhovnic nepriceput,
n loc sa-i dea un sfat ntelept tnarului, a pus
toate problemele si nenorocirile lui pe seama
mostenirii genetice. Din cauza impasului n care
s-a trezit, tnarul a cazut n deznadejde.1
Sfntului Paisiei parea rau ca oamenii se chi-
nuiesc uneori la gndul ca au parte de o moste-
nire foarte grea. De fapt, demonul le trimite un
astfel de gnd ca sa-i nfricoseze, sa le ntunece
mintea si sa-i scoata din fire, fara vreun motiv
serios. "Chiar daca n om ar exista vreo mosteni-
re pacatoasa, ea nu poate rezista-n fata harului
lui Dumnezeu", spunea sfntuF.
1 Parintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, voI. m, Lupta du-
hovniceasca, Moscova, 2003, p. 318.
2 Ibidem, p. 48.
7
KONSTANTIN V, ZORIN
Cu toate ace,stea,duhovnicul athonit nu nega
sau diminua rolul genelor. "Fiecare om a primit
daruri de la Dumnezeu pentru a se folosi, chiar
daca aceste daruri sunt folosite de om n sco...;
puri bune sau rele", mai spunea parintele. "Daca
omul va folosi darurile primite spre folosul sau,
atunci va atinge treapta desavrsirii."l Neajun-
surile noastre, fie ca sunt rodul propriei neaten-
tii, fie ca sunt mostenite de la parinti, sunt, de
asemenea, proprietatea noastra. Fiecare dintre
noi trebuie sa lupte corespunzator, pentru a se
elibera de aceste neajunsuri (subl. ns. - K. Z.).
Despre influenta reciproca a mostenirii si a
duhovniciei scrie si duhovnicul Manastirii Pe-
cerska din Pskov, arhimandritul Ioan (Krestian-
kin). Acesta avertizeaza o femeie care i-a cerut
un sfat, n legatura cu complicatiile spirituale si
medicale pe care le are un avort: "Uciderea copi-
ilor este un pacat de moarte. Urmarile acestuia
se rasfrng n primul rnd asupra dumneavoas-
tra, iar apoi asupra copiilor pe care i-ati nascut.
Acestia se vor chinui n viata si va vor pedepsi
pentru uciderea fratiorului lor n asa fel, nct nu
veti putea rezista. Asa ca alegeti dumneavoastra
ce doriti sa faceti n viata."2
n alta scrisoare, marele duhovnic mngie
inima plina de necaz a unei mame care a nascut
un copil anormal din punct de vedere psihic."n
1 Ibidem, p. 159.
2 Scrisorile arhimandritului Ioan (Krestiankin), ed. a 2-a,
Manastirea Pskov-Pecerska, 2002, p. 50.
8
I "
. GENELE SI CELE IAPrn PACATE CAPITALE
puterea mea sta doar sa ma rog pentru toti cei necajiti. V-asmai sfari sa analizati si din punct
de vedere duhovniceec cele ce se petrec cu dum-
neavoastra. Caci, dacr nu ar fi existat boala copi-
lului, ati fi continuat fa va veselitin viata, fara
sa stiti canaintati sPfe bezna. Al doilea moment
important n viatadrmneavoastra este acela al bolii fiului, care repr,zinta o epitimie1 pentru cei
care, din vointa du~eavoastra' nu au vazut lu-
mina zilei. Iar daca a easta este o epitimie, atunci
va urma si iertarea. P cetea nebuniei nu-i va face
rau sufletului copilulp-isi cei care vorbesc despre sufletul sau luminat tPun adevarul."2
Staretul a binecuvrntat ca fiul nenorocit sa fie
dus la un spital-inte1llat special si acolo sa fiem-
partasit. "Alta solutie nu exista. Caci daca el va
fA b' Iv. 'd
ace, In ne unIa sa, rau CUIva,atuncI umnea-
voastra, si nu el, va teti tngui pentru fapta sa-
vrsita. Fie ca Dumn~zeu sa va dea ntelepciune
si tarie!"3 I
Bolile urmasilor u sunt fundamentate n-
totdeauna pe raul fa t de stramosi. Sa luam ca
exemplu hemofilia boala monarhilor ncoro-
nati. Regii sunt oam ni din carne si snge. Pen-
tru a nfrunta piedicile ivite n calea dinastiilor si
a pastra dreptul la tron, acestia si alegeau sotul
este o p~eapSa' ci G masma sp,e md,ep-
tare, pe care omul care s~po~aieste o ia asupra sa, cu bi-
I,lecuvntareaduhovnicului. In acest context, este crucea
data de Dumnezeu
2 Scrisorile arhimandrit~lui Ioan (Krestiankin), p. 55.
3 Ibidem, p. 56,
9
KONSTANTIN ~ ZORIN
sau sotia din cercul foarte retrns al rudelor re-
gale. Astfel, n cazul concep1eriipruncului, acesta
avea defectiuni genetice, c~renu permiteau sn-
gelui sa se coaguleze n mo~ normal. Chiar si n cazul unei tr4ume minore, un ast-
fel de bolnav are parte de remoragii importan-
te, externe sau interne. Adetea aceasta boala cur-
ma vietile reprezentantilor elor mailimportante
curti regale europene. Mut tia fatala l-a atins si
pe printul Leopold, fiul rginei Victoria a An-
gliei, n aceeasi masura si pe tareviciul Aleksei,
mostenitorul tronului rus. I !
Desi cauza hemofiliei erte cunoscuta foarte
bine, boala->estepna astazI incurabila, afectnd
doar barbatii. Femeile sunt doar purtatoare ale
acestui defect genetic. TotJsi nu toate bolile ge-
netice reprezinta o pedeaps!apentru greselile ge-
neratiilor anterioare. Dar au siguranta ca orice
anomalie genetica ne face s!ane gndim la rada-
cinile noastre, la duhovnicta celor adormiti din
neamul nostru si a rudelor n viata.
Dupa cum se vede, most~nirea genetica si du-
hovnicia trebuie privite nfr-o strnsa legatura.
Legatura aceasta este mul~mai strp.sa si com-
.plicata dect pare la prim. vedere. Pentru a fi
clarificata, trebuie ntelese atura duhovniceas-
ca si trupeasca a om~lui, c uzele bdlilor si Vin-
decarea lor (vezi Addenda ).
Nu suntem doar fiinte uhovnicesti sau tru-
pesti. Dupa cum se eXPrimr.foartebine mitropo-
litul Antonie de Suroj: "De linatatea omului nu
consta n duhul sau sufletill sau, ci n unitate a
10
"
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
dintre suflet si trup. n aceasta privinta trupul
nostru este myltmai important,i capata posi-
bilitati foarte mari, n comparatie cu ceea ce cre-
dem de obicei."1
De aceea, atunci cnd analizam natura du-
hovniceasca a omului, trebuie sa avem n vede-
re neaparat partea biologica a acestuia, iar n ca-
drul analizarii functiilor organismului, sa avem
n vedere psihologia si duhovnicia sa. Si totusi,
simptomele bolilor trebuie separate de caderea
morala. Nu este un secret faptul ca suntem te-
suti din contradictii. Bucuria si tristetea, inspira-
tia si apatia, setea de cstig si mustrarile de con-
stiinta, toate acestea sunt legate strns, ntr-un
nod. Sa ne amintim, de exemplu, de tarul Ivan
cel Groaznic, tiranul crud si, n acelasi timp, ru-
gatorul smerit, n timpul caruia Rusia a cunoscut
mari biruinte, dar si cutremure pe masura. Cine
se poate edificamai bine cum a fost, de fapt, per-
sonalitatea acestui om?
Radacinile multor ntmplari, boli si neputin-
te din viata noastra se afla n tainitele sufletului,
" ,
n "cele mai dinlauntru ale inimii", n faptele in-
constiente, n tendintele mostenite si obisnuinte-
le capatate pe parcursul vietii. Rolul geneticii nu
poate fi totusi supraevaluat.
Influenta genelor si a mediului nconjurator
asupra comportamentului oamenilor este studi-
ata de o ramura relativ noua a stiintei: genetica
1 Mitropolitul Antonie de Suroj, Opere, Moscova, 2002,
p.l07.
11
.,'.;;
KONSTANTIN V. ZORIN
personalitatii. n cadrul acesteia au fost adunate
o multime de fapte, inclusiv unele foarte intere-
sante si controversate. Ele urmeaza sa fie anali-
zate critic. Astfel, n "Science", una din reviste-
le cunoscute n toata lumea, se considera ntr-o
mare masura ca pna si alegerile politice, gustu-
rile muzicale sau alegerea concediului sunt in-
fluentate genetic.1
Aceasta nu nseamna, desigur, ca exista vreo
gena a "predispozitiei pentru muzica rock" sau
a "concediului n Alpi". Totusi este putin proba-
bil ca preadolescentul care este un mpatimit al
muzicii rock sa pretuiasca la fel de mult si cnta-
rile bisericesti. La fel, un profesor de conservator
nu va distruge totul n calea sa n urma nfrn-
gerii suferitede echipa de fotbal al carei supor-
ter este. Este clar ca trebuie sa se aiba n vedere
att vrsta, ct si educatia, reputatia, mentalita-
tea, cultura generala si premisele genetice ale
persoanei. Ar fi gresit sa excludem total impor-
tanta ultimelor, caci este dovedit faptul ca gene-
le actioneaza direct sau indirect asupra functii-
lor si trasaturilor psihologice. Printre acestea se
numara masura activitatii, a nchideriin sine, a
agresivitatii, a sexualitatii. La tnar aceste carac-
teristici sunt diferite fata de cele ale omului n
vrsta.
Nu este usor sa raspunzi la ntrebarea cum
anume influenteaza genele structura trupului si
1 Holden C, "Genetics of Personality", n "Science",
1987, nr. 237, p. 598.
12
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
I
dezvoltarea organis~ului, caracteristicile psihi-
cului si ale personalitiatii.Genele pot fi legate de
patimi si de pacatele tie moarte prin intermediul
fiziologiei organismJlui, prin activitatea celule-
lor si a tesuturilor. Aftiunea mostenirii depinde')
de voia lui Dumnezeu, de ispitele demonilor, de
mediul nconjurator, ae cercurile sociale, de edu-
catie si, desigur, de e~orturilepersonale ale omu- lui. Nu punem aici 14 ndoiala importanta facto-
rilor genetici, ci vorbim despre comportamentul
si bunastarea noastra{de sanatatea si lumea inte-
rioara, care nu sunt <iiefinitede genetica n mod
exclusiv. Genele sdnt fundamentul organis-
mului. n baza acestfi fundament, conformn-
du-se Providentei d'rine sau ignornd-o, omul
si poate forma pers na1itatea. Este foarte peri-
culos si stupid ehi sa construiesti ceva pe un
sol instabil ...
Sa aruncam opri .re, astfel, asupra relatiilor
dintre mostenire si dUhovnicien lumina nvata-
turii ortodoxe si a ultunelor realizari ale stiintei.
CAPITOLULI
"Genealogia" pacatului
Meditnd la soarta omului, Sfntul Nicolae
din Serbia ne spune urmatoarele: "ncepnd cu
Adam si pna n zilele noastre un ru rosu de
snge acopera suvoiul negru al pacatului. Paca-
tul se ascunde n snge si din snge se transmite
pacatul, prin snge pacatul se mosteneste, de la
Adam pna n zilele noastre." 1
Diagnosticul este amar, dar just. Din punct de
vedere ortodox, noi toti suntem copiii lui Adam
si ai Evei si suntem vinovati, chiar daca nu avem
vreo vina. Nimeni din noi nu a pacatuit perso-
nal, dar cu totii suntem partasi la pacatul origi-
nar. Aceasta nseamna ncalcarea legii dumneze-
iesti si mbolnavire a sufletului cazut din harul
divin.
Pacatul originar este o alterare mostenita
sau, dupa cuvntul Sfntului Maxim Marturisi-
torul, o patimire, putreziciune si mortificare2
1 Sf. Nicolae Srbul (Velimirovici), Convorbiri sub munte,
~oscova,2002,p.223.
2 Sfntul ~axim ~arturisitorul, Opere, voI. II, ~oscova,
1994, pp. 129-131.
15
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Analiznd textele Sfntului Maxim, cercetatorii
ajung la concluzia ca pacatul originar este un
mecanism nnascut sau o tendinta a omului de
,
a nu-L cauta pe Dumnezeu, ci placerea fizical.
"Biserica Ortodoxa Rasariteana a nteles n-
totdeauna prin pacatul originar samnta putre-
ziciunii, acel defect mostenit si nclinatie spre
pacat, pe care oamenii le primesc de la Adam.
[...] conceperea si nasterea sunt canalul prin care
se transmite acest defect protoparintesc."2
ntru faradelegi m-am zamislit si n pacate m-a
nascut maica mea, spune cu pocainta n fata lui
Dumnezeu prorocul David (Psalmi 50,7). Apos-
tolul Pavel leaga direct defectul pacatos al natu-
rii umane de pacatul lui Adam: Printr-un om a
intrat pacatul n lume si prin pacat moartea, asa ca
moartea a trecut la toti oamenii, fiindca toti au paca-
tuit(Romani 5,12).
"Adam a fost dat mortii si atunci judecata a
trecut la toti oamenii, asa cum patima a trecut ca
de la radacina la crengi ... Adam a raspndit asu-
pra ntregului neam omenesc o mostenire care
trece firesc la toti, n virtute a blestemului sau",
ne nvata Sfntul Chiril al AlexandrieP.
1 Epifanovici S.L., Sidorov A.I., Cuviosul Maxim Martu-
risitorul si teologia bizantina, Moscova, 1996, pp. 83-84.
2 Arhimandritul Alipie (Kostalski-Borodin), Arhim.
Isaia (Belov), Teologie dogmatica. Cursuri, Institutul Sfntul
Tihon, 1994, p. 249.
3 Sfntul Chiril al Alexandriei, Glafire sau explicatii deose-
bite la locuri alese din Pentateuhullui Moise, n Opere, voI. II,
Moscova, 2001, pp. 16-17.
16
1. "GENEALOGIA" rACATIJLUI
Autorul cunoscutelor Schite ale teologiei dogma-
tice ortodoxe, protoprezbiterul Nikolai Malinovski,
identifica" pacatul mostenit n urmasii lui Adam"
cu "starea pacatoasa a naturii sau cu defectul pa-
catos mostenit". Iata de ce parintii pot transmite
copiilor, nepotilor, stranepotilor si tot asa, ca n-
tr-unlant al generatiilor, nclinatiile spre patimi,
neajunsuri trupesti si predispozitii spre boliI.
"Urmasii lui Adam, conchide protoprezbite-
rul Nikolai, mostenind natura infestata de pacat,
nmultesc pacatosenia mostenita prin pacatele
personale si de aceea rabda pedeapsa pentru pa-
catul condamnat n Adam, ca fiind cel din care se
trag cu totii." 2
Defectul mostenit a lovit neamul omenesc cel
nefericit si l mpnzeste ca o tumoare canceroasa3.
n om binele s-a amestecat cu raul si a ncetat sa
mai fie bine cu adevarat, asemenea modului n ca-
re hrana gustoasa si folositoare devine otrava sub
actiunea elementelor chimice corespunzatoare.
"Toti se nasc stricati pe lumea aceasta, cu pre-
zenta sau cu samnta tuturor patimilor, sublinia-
za Sfntul Teofan Zavortul. Depinde de tempe-
rament ca la unul aceasta samnta sa se dezvolte
ntr-un fel sau n altul, dar si de educatie si, cel
mai mult, de imitare, care se alimenteaza cu
exemple, obiceiuri si relatiile cu societatea. Ase-
1 Prot. N. Malinovski, Introducere n teologia dogmatica,
Moscova, 2003, pp. 328, 332.
2 Ibidem, p. 333.
3 Despre aceasta vezi: Zorin K.V., Ce este "defectul moste-
nit". Un punct de vedere al unui medic ortodox, Moscova, 2004.
17
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
menea unui copac tnar, omul se ndoaie dupa
cum bate vntul, iar daca ramne astfel, ajunge
sa deprinda obiceiurile proaste, care devin, du-
pa cum se mai spune, a doua lui natura."l
De cnd Adam~ a dorit sa se aseze n centrul
creatiei pe sine, iar nu pe Dumnezeu, tendinta
principala a inimii noastre a devenit egoismul.
La baza iubirii de sine se afla cautarea placerilor
sau, dupa cum spunea Sfntul Maxim Marturisi-
torul, "lipirea patimasa fata de trup"2.
Nu n zadar Apostolul Pavel ne spune sa um-
blam cuviincios, ca ziua: nu n ospete si n betii, nu n
desfrnari si n fapte de rusine, nu n cearta si n piz-
ma. Culmea nesimtirii si a nvrtosarii inimii este
sa savrsesti cu nesat toatefaptele necuratiei (vezi Ro-
mani 13, 13-14; Galateni 5, 16; Efeseni 4,18-19).
Scrierile autorilor contemporani descopera
noi hotare ale prezicerilor teologice din vechi-
me. Astfel, savantul englez Richard Dawkins, n
cartea sa Gena egoista numeste omul fiinta defec-
ta din punct de vedere biologic, care se ngrijes-
te doar de interesele proprii. ,,Egoismul gene-
tic ne conduce doar spre doua tipuri de sacrificii
(mai degraba, ceva care mpinge spre autosacrifi-
care) comportamentale: apararea speciei si cauta-
rea avantaj ului reciproc. Dragostea dezinteresata,
1 Sfntul Teofan Zavortul, Scrieri despre morala crestina,
Moscova, 1994, p. 291.
2 Sfntul Maxim Marturisitorul, Opere, voI. 1, Moscova,
1994, p. 108.
18
,. "GENEAt' PACATULUl
jertfelnica, fata de copp. este un instinct parintesc,
un nucleu al maternitatii si paternitatii."1
Frna care oprestJ nclinatia biologica spre
egoism consta, conf0F Providentei Divine, n
porunca crestina Iubefte-ti aproapele ca pe tine n-
suti (Matei 22, 39) si F alte recomandari cresti-
ne. Chemndu-ne sa e supunem interesele per-
sonale n fata normelpr si a cerintelor societatii,
aceste porunci sprij~a cresterea duhovniceasca
~ omului si supraviet4.irea umanitatii, n general.
In acest plan, PrinciPji.liile crestine ajuta la tinerea
~ fru si chiar la biru rea egoismului oamenilor.
Sprijinindu-se pe rezultatele obtinute, R.
Dawkins se adreseaza cititorilor ctI o chemare
caracteristica: "Haid,ti sa ncercam sa nvatam sa fim marinimosi s~laltruisti, deoarece suntem
din natura egoisti. Hrdeti sa ntelegem spre ce
ne mping genele egriste, deoarece doar astfel
vom putea, cel putin, ra le diminuam activitatea,
lucru pe care nu-l poate face alta specie biologica
n afara omului" 2.
- Psihanalistul Peter IKutter din Stuttgart consi-
dera ca lacomia, n fapt egoismul, este baza sau
izvorul tuturor pa~or. Indiferent la ce am visa
noi, fie mncaruri deo~ebite sau bauturi nnebuni-
toare, relatie intima, b~gatie, dorinta de putere, de
slava, cauza unica a afestor dorinte este lacomia.
Conform lui P. Kutter, aceasta este nevoia de a pri-
, Gena egoJsta, Moscova, 1993, p. 24.
2 Ibidem, p. 3.
19
GENELE SI CELE SAI'fE pLATE CAPITALE
mi imediat ceea ce ti dore;" pentru a putea simti
placerea. Altfel, omul se s' te gol si parasitl.
Cele spuse de R. Daw . s si de R. Kutter ser-
vesc drept comentariu stijntific stralucit al cu-
vintelor Apostolului Iacov: De unde vin razboaiele
si de unde certurile dintre v i? Oare nu de aici: din
poftele voastre care se lupta ln madularele voastre?
Poftiti si nu aveti; ucideti si izmuiti si nu puteti do-
bndi ce doriti; va sJ:atuiti si a razboiti, si nu aveti, -' 'J"', -' -'
pentru ca nu cereti. Cereti si u primiti, pentru ca ce-
reti rau, ca voi sa risipiti n p aceri (Iacov 4, 1-3).
Asadar iubirea de sine e te samnta pacatului
semanata n noi din veChitl e. La fel ca buruieni-
le, aceasta creste si mpin .e omul sp.re orice fel
de faradelege .
.Sfintii Parinti au stabili care este I legatura n-
tre genetica si ordinea ap~tiei patimiIor. nti
de toate, avem de-a face cui trei patimi ereditare:
pofta trupului, pofta ochilor ~i trufia vietii (1 Ioan 2,
16). Aceste trei patimi de :t.aza dau nastere la al- te opt patimi: lacomia, desJ.narea, iubirea de ar-
ginti, mnia, mhnirea, deZfadejdea, ~lava desarta
si mndria. La fel ca Zalele~ui lant, acestea sunt
atrase una dupa alta. Doar s ava desarta si mndria
sunt patimi autosuficiente . cele enumerate.
Sfntul Ioan Casian pr supune ca "lacomia,
~esfrn~re~, iubirea de ar~ti, mnia: m~rea
SI deznadeJdea sunt legate mtre ele prmtr-o mru-
dire, astfel ca nfaptuirea teia dintre acestea da
1 Cutter P., Dragostea,. ura, inv~dia, gelozia! Psihanaliza pa-
timilor, Sankt-Petersburg, 1998, b. 90.
20
1. "GENEALOGIA" PACATIJLUI
nastere celeilalte ... de aceea mpotriva acestor pa-
timi trebuie luptat n acelasi fel, trecnd de la ul-
tima catre cea dinaintea ei... Pentru a birui dezna-
dejdea, mai nti trebuie luptat mpotriva triste tii;
pentru a alunga tristetea, trebuie nabusita mnia;
pentru a stinge mnia, trebuie alungata iubirea de
arginti; pentru a scapa de iubirea argintilor, tre-
buie sa punem fru desfrnarii; pentru a lupta cu
pofta trupeasca, trebuie strunita Iacomia"l.
Toate patimile se mpart, de asemenea, n tru-
pesti si sufletesti. Cele trupesti sunt lacomia si
desfrnarea, caci acestea si au radacina n nece-
sitatile biologice si n instincte. Uneori este foar-
te greu sa deosebesti elementele lor fiziologice
de cele psihologice. nsa omul hotaraste singur
daca se lasa ispitit sau nu.
Celelalte sase patimi sunt sufletesti, actionnd
fara ajutorul trupului. "Provenind din nclinatia
sufleteasca, acestea nu numai ca nu aduc nici un
fel de placere trupului, dar l si lovesc cu boli pe-
riculoase, hranind sufletul bolnav cu dezmier-
darile uneihrane iluzorii."2
"Unele patimi care s-au nascut n suflet trec n
trup, iar altele invers"3 - nvata Sfntul Ioan Sca-
raml. ntr-adevar, unele feluri de mnie, dezna-
dejde lumeasca si tristete apar din cauze interioa-
1 Scrierile cuvios ului parinte Ioan Casian, Moscova, 1993,
p.246.
2 Ibidem, p. 241.
3 Cuviosul Ioan, egumenul Muntelui Sinai, Scara, 1908,
p.127.
21
I
GENELE SI CELE SAPTE prATE CAPITALE
re, inclusiv din cauza tulburarii sistemului nervos
si a hormonilor (vezi cap. allvrr-Iea - al IX-lea).
Alte patimi, trecnd "~-o stare de pacat al
spiritului si nvrtosnd .. ma cu lipsa pocain-
tei, sunt privite ca fiind mu t mai grave. Acestea
striga la cer pentru razbunfre. Pacate de moarte (1Ioan 5, 16) sunt hula InI10triva Sfntului Duh
(Matei 12, 31-32), dezicereal constienta si hot~-
ta de credinta crestina, mai fles de credinta n In-
truparea Fiului lui Dumnezeu (1Ioan 4, 3; Evrei
la, 262-31), ura fata de oa~eni (1Ioan 3, 15), lip-
sirea lucratorilor de plata IIferitata (Iacov 5, 1-5),
jignirea si lovirea ParintiIO](Matei 15, 4).
Deosebit de grele, unele atimi duc sufletul la
~lOartea vesnica si de aceea se cheam~ de moarteI.
In conformitate cu traditia 'fintilor Parinti exista
sapte pacate de moarte:
- mndri a pna la consi~erarea sinelui ca fi-
ind Dumnezeu (cultUl pro~riului "eu");
- iubirea de arginti ca a Iri Iuda;
- invidia fara margini (afunci cnd esti extrem
de necajit de binele aproapJlui, cnd dusmanesti
pe cei care au succes si-i btfesti s.a.) - lacomia nesfrsita a PFtecelui I (si bautura
intra aici); ,
1 Notiunea de sapte pacate d~ moarte e~ista n diferi-
te conceptii filosofice,religioase ~i etice. Vomaminti doar
aforismul lui Mahatma Ghandil: "Cele sapte pacate de
moarte ale lumii contemporanelsunt: bogatia fara truda, placerea fara rusine, cunostinte'e fara caracter, afacerile
fara moralitate, stiinta fara umaIjlitate,religia fara sacrifi-
ciu si politica fara principii" .
22
1. "GENEALOGIA" PACATULUI
- desfrnare a de orice fel;
- cruzimea extrema (razbunarea, rautatea si
ura pna la ucidere, mai ales uciderea copiilor si
a parintilor);
- neglijenta duhovniceasca legata de mntuire,
ajungnd pna la deznadejde si chiar sinucidere1,
Cauzele patimilor sunt diferite. Dar acestea
pot fi mpartite n trei grupe mari: dorinta tru-
pului, ispita mediului si viclenia demonilor.
,,[...] Oamenii care au trup si traiesc n lume s-au
ispitit de diavolul" - auzim noi n rugaciunea
preotului nainte de Taina SpovedanieF.
Vom privi cu atentie acesti factori de aparitie
a patimilor, social-psihologici sau biologici.
1. Dupa nvatatura Sfintilor Parinti, fiecarei
patimi i corespunde propriul demon3 "Nu-i
stiti oare pe oamenii care mint ntotdeauna? -
striga marele medic, arhiepiscopul Luca (Voi-
no-Iasenetki). Oare nu sunt acestia posedati de
duhul necurat al minciunii, n virtutea faptu-
lui ca Domnul a numit pe diavol tatal minciu-
1 n ajutorul celor ce se pocaiesc. Din operele Sfntului Igna-
tie Briancianinov, Moscova, 1995, p. 8; Epistolele dogmatice ale
ierarhilor ortodocsi din secolele al XVII-lea-al XIX-lea legate de
credinta ortodoxa, 1995, pp. 115-125; Sapte pacate de moarte,
Moscova, 2005, p. 48.
2 Molitfelnic, Belgrad, 1983, p. 72.
3 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Cuviosul Ioan,
egumenul Muntelui Sinai, op. cit., pp. 207, 224; Episcopul
Barnaba' (Beleaev), Bazele artei sfinteniei. Experienta asceticii
ortodoxe, Nijni-Novgorod, 1995, voI. 1,pp. 250-280.
23
J GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
nii? Iar atunci cnd vedeti o desfrnata, nu veti
, ,
spune oare ca este posedata de demonul cur-
viei? Tlharii sau banditii care omoara zeci de
oameni cu scopul de a fura si care sunt capabili
sa ucida si un-copil, oare nu sunt ei posedati
de demonii lacomiei, de demonii violentei? Toti
, ,
acestia sunt ndraciti si sunt multi printre noi.
Dar oare noi suntem departe de acestia? Nu, ca-
ci suntem infestati de mndrie, de slava desar-
ta, de invidie. Si ce sunt acestea, daca nu po-
sedari de demonii mndriei, invidiei si slavei
desarte?l
2. Prieteniile rele strica moravurile bune (1 Co-
rinteni 15, 33). Acest citat din epistola Aposto-
lului Pavel arata ca imoralitatea este capabila
sa descompuna bazele sanatoase ale societatii.
Principiul este urmatorul: Putin aluat dospeste
toata framntatura (1 Corinteni 5, 6). Sau, dupa
cum spune un proverb rusesc, "o lingura de pa-
cura strica un butoi cu miere". Influenta nefasta
a lumii nconjuratoare este att de mare, ca e n
stare sa distruga chiar pe cel mai ntelept si sta-
tornic dintre oameni. Propaganda violentei, a
desfrului si a lacomiei ucide milioane de sufle-
te, iar viata ne confirma aceasta tn permanenta.
Un rol negativl joacan aceasta schema educa-
tia necorespunzatoare. Copilul este caun burete si
absoarbe deprinderile pacatoase ale rudelor si ale
1 Sfntul Luka (Voino-Iasenetki), Grabiti-va sa urmati lui
Hristos (predici n Simferopol, 1946-1948), Moscova, 2000,
pp.191-192.
24
1. "GENEALOGIA" PACATULUI
celor apropiati. Uneori, fara sa ne dam seama, el se
obisnuieste sa mannce mai mult dect are nevo-
ie, sa se uite la televizor foarte mult si sa se certe cu
sau fara motiv, tinnd-o tot timpul pe-a lui s.a.
3. Nu arareori miezul pacatului se ascunde n
fiziologic, adica n reactiile biologice normale si
n instincte, n "patimile firesti si fara pacat" (foa-
me, sete, somn s.a.). Atunci cnd nclinatia catre
ceva anume este foarte puternica, aceasta iese din
controlul constientului si acapareaza omul. Apoi,
necesitatea, desfigurata de pacat, traieste nlaun-
trul nostru cu o viata independenta, n mod auto-
nom. Se pare ca acesta este unul din semnalmen-
tele "felului" deosebit al pacatului, despre care
aminteste Cuviosul Macarie cel Mare si pe care,
dupa interpretarea sa, Domnul ne ndeamna sa l
urm (Luca 14, 2 si Ioan 12, 25)1.
Sfntul Teofan Zavortul scrie ca daca nclinatia
violenteaza necesitatea, ncuind-o ntr-o forma oa-
recare si denaturnd-o, cu directie gresita, atunci
necesitatea si natura se afla n subjugare violenta2.
Instignd aparatul genetic, sistemul nervos si
glandele cu secretie interna, pacatul cere, iar une-
ori ne obliga sa avem un comportament anume, ca-
re nu raspunde cerintelor reale ale organismului.
Spre exemplu, n loc de o hrana rationala, el mpin-
ge spre mbuibare. Astfel, tendinta fiziologica spre
hrana devine lacomie, iar noi devenim "sclavi",
1 Cuviosul Macarie Egipteanul, Convorbiri duhovnicesti,
1994, p. 127.
2 Sfntul Teofan Zavortul, op.cit., p. 305.
25
GENELE SI CELE SAPTE rCATE CAPITALE
dupa ce amfost"stapni" PF.stetrup, fiind oameni
fara libertatesi sanatate (vet' Cap. IV).
Este naiv sa credem ca c le trei cauze indicate,
spiri~ala, ~ocial~~sih?l~g~ca. si.bi~logica, acti~-
neaza pe rand SImstiga :natimde Jiltr-o anumI-
ta ordine. Toti acesti fact~ri actioneaza asupr.a noastra mpreuna, cu o pr,tere ntreita. Atunci
cnd omul ajunge ntr-o rrlastina, totul l trage
n jos, la fund: si apa, si sorl intern, si greutatea
proprie, si gravitatia pam~tului...
Dupa parerea Avei Evagrie, daca demonul nu
reuseste sa ne distraga ~tfntia la rugaciune, el "obliga temperamentul ~pesc sa nchipuie o
imagine n minte". Demonii se ating de anumite
zone ale creierului si prov Iacaoamenii spre fap-
te releI. Vorbind n limbaj .tiintificj puterea ntu-
nericului actioneaza asup a centrilor excitarii si
stoparii n scoarta cerebrala.
"Astfel este viclenia d monilor - ne spune
Sfntul Paisie velicikOVSki~-' caci ei sunt ocupati
tot timpul cu noi; sunt ca niste paznici, care ne
urmaresc nclinatiile si do . tele... Daca observa
vreo nclinatie la noi, ne "1 deamna spre patima
corespunzatoare ei, aruncndu-ne plase ca sa ne
prinda ct mai strns ... D,mOnii cauta n noi un pretext, ca sa ne ncurcam I ct mai repede n do-
rintele si nclinatiile noas1e."2
1 Evagrie Ponticul, Opere asaetice si teologice, Moscova,
1994, pp. 84-85. I !
2 Arhimandritul Paisie (VeliFikovski), Crinii sau florile
preafrumoase, Odessa, 1910, pp. M~55.
26
1. "GENEALOGIA" PACATULUI
Dupa cuvintele parintelui Paisie Aghioritul,
omul sensibil si nervos de la natura va fi facut si
mai recalcitrant de demon, mai nesupus si vio-
lent, iar "betivul va fi influentat sa bea din ce n
, ,
ce mai mult"1.
Din fericire, Domnul nu permite niciodata is-
pite peste masura si dozeaza timpul de actiune
al acestora. Altfel, nimeni nu ar fi putut rezis-
ta n acest razboi nevazut. Creatorul compati-
meste neputintele noastre si considera cacuge-
tul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui
(Facerea 8, 21).
Pentru aceea pedepsesti cu masura pe cei care cad
si, cnd pacatuiesc, le deschizi ochii si-i dojenesti,
ca sa se lase de rautatea lor si sa creada ntru Tine,
Doamne (Isus Sirah 12, 2). Lasnd loc pocaintei si
milostivindu-Se de cei pacatosi, Dumnezeu stie
foarte bine ca neamul lor este viclean si rautatea lor
este fireasca si rasadita nlauntru si ca gndullor nu
se va schimba n veac (Isus Sirah 12, 10-11).
Dupa cuvintele Sfntului Teofilact al Bulgari-
ei, urmare a caderii n pacat a lui Adam, trupul
uman s-a facut "prieten pacatului". Dar aceasta
nu este vina lui. nclinatia sufletului spre rau i
ofera pacatului libertate ca sa actioneze. "Daca
tlharul a ocupat un castel, nu este vina castelu-
lui. Asa e si aici: daca n madularele mele va 10-
1 Pr. Dionisie Tatis, Atunci cnd durerea straina devine a
ta. Viata si nvataturile schimonahului Paisie Aghioritul, ed. a
2-a, Moscova, 2002, p. 166.
27
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
cui pacatul, atunci nu trupul este rau, caci el este
violentat n acest fel."l
"Faptele marturisesc despre cresterea pacat0-
seniei naturii noastre cazute si despre legatura
dintre pacat si-predispozitiile genetice - conchi-
de doctorul n teologie, protoprezbiterul Vladis-
lav Svesnikov. n multe cazuri nclinatia catre o
anumita patima are baze genetice. Astfel, adesea
poti vedea acelasi fel de mnie la trei generatii
(la bunica, mama si fiica)... Caderea n pacat, in-
diferent de felul pacatului, poate fi legata de o
anumita predispozitie fireasca... Unii oameni au
nclinatii nnascute fata de anumite pacate, iar
fata de altele au o respingere nnascuta."2
Mai subliniem ca se mostenesc nu patimile, ci
doar nclinatia catre acestea, nclinatia cea rea.
, ,
jnclinatia fireasca spre cadere, sub influenta pa-
timilor, spune Sfntul Ioan Gura de Aur, poate fi
biruita de minte cu ajutorullucrului."3
Din pacate, egoismul mostenit este ca o bu-
ruiana vie, care se nmulteste foarte rapid. Mi-
grnd dintr-o generatie n alta, acesta produce n
noi pleava patimilor pacatoase care, desi ne um-
1 Fericitul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei, Tlcuire la
epistolele Sfntului Apostol Pavel, Moscova, 1993, p. 46.
2 Prot. Vladislav Svesnikov, Schite ale eticii crestine, Mos-
cova, 2000, pp. 65, 75, 102.
3 Apud Vladimirski F.S., "Atitudinea gndirii cosmo-
logice si antropologice a lui Nemesie din Edesa fata de li-
teratura patristica si influenta acestuia asupra scriitorilor
ulteriori"; Nemesie al Edesei, Despre natura omului, Mosco-
va, 1998, pp. 435-436.
28
1. "GENEALOGIA" PACATULUI
breste libertatea, totusi nu ne-o paralizeaza total.
Iata de ce suntem responsabili pentru compor-
tamentul nostru si trebuie sa luptam cu patimile
mostenite sau dobndite. Iata de ce n sufletele
noastre se ivesc zilnic diferite conflicte interioa-
re: ntre" vreau" si "nu e voie", ntre "nu vreau"
si "trebuie" .
CAPITOLUL II
Libertatea este
lungimea lantului?
Pierznd punctul de sprijin reciproc n ur-
ma caderii n pacat, duhul, sufletul si trupul, ca
parti ale firii umane, au ncetat sa se ntr-ajutore-
ze. Armonia din Rai a ratiunii, a sentimentului si
a vointei s-a disipat, nlauntrul nostru instaurn-
du-se haosul. Noi ne descompunem aproape n
mod real din cauza tensiunii ridicate, pe care o
resimtim ncontinuu, si a nentelegerilor. Pacatul
leaga sufletul de sine. Sufletul nu poate fi elibe-
rat dect de adevar, dar acest lucru egreu de fa-
cut din cauza obiceiurilor rele.
Un rol important n sustinerea conflictelor in-
terioare l joaca puterea inconstienta a sufletului.
n numele tuturor celor ce se pocaiesc, Sfntul
Pavel striga: Caci nu fac binele pe care l voiesc, ci
raul pe care nu-l voiesc, pe acela l savrsesc. Iar daca
fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pacatul
care locuieste n mine. Gasesc deci n mine, care vo-
iesc sa fac bi1!:e,legea ca raul este legat de mine. Ca,
dupa omul cel launtric, ma bucur de legea lui Dum-
nezeu; dar vad n madularele mele o alta lege, lup-
31
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
tndu-se mpotriva legii mintii mele si facndu-ma
rob legii pacatului, care este n madularele mele. (Ro-
mani 7, 19-23).
Deosebit de frumos este caracterizata aceasta
lupta interioara n poezia Sclavul pacatului:
Traiesc, dar asa cum nu e bine,
Traiesc asa, cum nu vreau eu.
Orice-as face, sufletul mi-e n pustie,
Atunci cnd vreau sa plng, eu strig mereu,
De vreau sa fiu eu bun, ma fac mai rau,
De vreau sa fiu eu treaz, ma-mbat din nou,
De vreau sa postesc, ma mbuib din nou,
De vreau sa cnt, ncep sa plng,
De vreau sa fiu modest, ma laud iar,
De vreau sa daruiesc, zgrcit ma fac,
De vreau munca sa fac, ma lenevesc,
De vreau sa lupt, mi este frica,
De vreau sa ard, ma sting neaparat,
De vreau, de vreau, de vreau ...
De ce traiesc asa cum nu e voie?
Si de ce traiesc asa cum nu vreau eu?
Libertatea este cruce, iar nu un dar,
Vreau binele si fac doar raul,
Nu sunt robul lui Dumnezeu, ci al pacatului,
Si m-am afundat n placeri, pentru care voi
muri,
Sunt rob pacatului, fiindca mi fac doar voia
mea,
Si chiar de blestem pe cel rau,
l slujesc n toata viata mea.1
1Apud Laisa N.A., "Patima ca motiv principal al com-
portamentului omului. Biserica si medicina", n revista
32
I
2. LIBERTATEA ESTE LUNGIMEA LANTULUl?
Care esle'atunci ~~aniSmUl ac~sla al nrobi- rii omului prin patiu~? Dupa nvatatura Sfintilor
Parinti asceti, pacatut nu se instaureaza n om
dintr-odata1. La nceRlutvine gndul catre pacat.
"Alipirea" de suflet a gndului de a pacatui este
asemenea unei lovitup cu sabia n perete. Aceas-
ta nu nseamna nca pacatul, caci nu suntem n
stare sa controlam moara gndurilor care se ro-
tesc n mintea noastraIca un roi de muste. "mpa-
carea" este alt mome:q.t,atunci cnd ne mpacam
cu un gnd si ne legande el, ca si cum am prin-
I A
de o minge care ne-a fost aruncata. In aceasta fa-
za dialogam cu gnd+l de a pacatui, dar suntem
nca n stare sa refuzv continuarea discutiei, sa
alungam gndul din inte..
Daca gndul este acatos, iar noi suntem de
acord cu el, placnd -ne ideea, atunci "mpaca-
rea" devine "alcatui e" ("nsotire") cu pacatul.
Atunci cnd n interi Iram fost de acord cu gn-
dul pacatos, ncetnf sa-i opunem rezistenta,
acesta se transforma AIscurt timp din" prietenul
nevinovat" de odinio. ra n "despot crud". ,,000-
birea" este unirea totala si subjugarea mintii de
catre gndul pacatos,j"distragerea violenta si ne-
volnica a inimii", care distruge pacea sufleteas-
ca. A te elibera din aCFastarobie nseamna acum
sa lupti pentru a rup~ "blocada" pacatoasa.
"Vestitorul Exarhatului $ielorusiei", Minsk, 1997, nr. 1
(16), p. 58 ..
, 1 Despre aceasta veZ~lmai amanuntit: Cuviosul Ioan,
egumenul Muntelui Sina', op.cit., p. 125; Cuviosul Nil, Re-
gula vietii manastiresti, 19 1, pp. 17-23.
33
GENELE SI CELE SAPTE PACATE C~ITALE
Cu timpul pacatul se nradacineaza, devine
obicei, parte a naturii, ca si cum ar fi fost tot
timpul acolo. Aceasta este faza ultima a nrobirii
de catre pacat. Acum 'patima si mboldeste tot
timpul victima spre noi caderi, jucndu-se cu ea,
asa cum face fotbalistul cu mingea.
Si totul ncepe de la niste gnduri nevinova-
te! De aceea, Sfintii Parinti ne sfatuiesc sa urma-
rim cu atentie aceste gnduri pacatoase si sa ne
pazim, asa cum o face soarecele care se teme de
pisica. Ataia gndul pacatos nainte de a senra-
dacina este foarte usor. Ela fel ca si cum ai smul-
ge o mica buruiana, spre deosebire de smulge-
rea unui copac mare. n consecinta, libertatea
noastra interioara depinde n primul rnd de
curatia gndurilor. Libertatea nu poate fi stap-
nita. Aceasta poate fi doar primita, ca dar al lui
Dumnezeu, cu gndul ca este tot timpul asaltata
de dusmani si deci n pericol. Daca simtul san~-
tos al pericolului slabeste, atunci libertatea este
aproape pierduta si noi suntem bolnavi n interi-
or. Atunci pacatul, ca o caracatita, ne prinde, n-
sfacndu-ne cu tentaculele sale.
Sprijinindu-se pe traditia ascetica ortodoxa
multiseculara, Sfntul Teofan Zavortul descrie
amanuntit nceputurile si mecanismele pierde-
rii "libertatii inimii", ale pierderii independentei
noastre interioare. Fiecare dintre noi este chemat
sa se priveasca pe sine nsusi si sa vada acolo
"prizonierullegat de mini si de picioare, dus
mpotriva voii sale ncolo si ncoace". Cu toate
acestea, prizonierul din noi se amageste, fiind
34
2. UBERTATEA ESTE LUNGIMEA LANfULUI?
convins ca are deplina libertate. n realitate, le-
gaturile acestui prizonier l tin alipit de lucrurile
si persoanele care l nconjoara si de care i este
foarte greu sa se desparta1.
Pestele care a muscat momeala, desi noata n
continuare, este tinut de firul pescarului. Pasarea
din colivie, desi se misca, face acest lucru doar n
interiorul coliviei. Patimile ne lasa libertatea de
a actiona, att timp ct sufletul nu li se opune.
Altfel, ne este foarte greu sa ne stapnim.
"Cu ct avem mai multe patimi, cu att mai
putina libertate este n jurul nostru. Se poate n-
tmpla ca un om sa fie legat cu totul, fara posibi-
litatea de a se misca si a nu provoca durere celor-
lalti. Acesta este asemenea celui care merge prin
padure si s-a ncurcat n crengi si vegetatie, dar
care, fiind legat de mini si de picioare, nu are po-
sibilitatea sa se miste. Astfel se simte cel care este
legat de cele lumesti", ne spune Sfntul Teofan2
n acest plan noi toti suntem ca niste notatori
mpotmoliti n alge. Problema principala este, de
fapt, ca, desi nu stim sa notam bine, ne aruncam
n apa fara a-i cunoaste adncimea. Daca nu pri-
meste refuzul imediat, pacatul se alipeste de noi
ca o adevarata lipitoare. Omul se afunda n ilu-
zia permisiunii totale, privita de el n mod fals
ca fiind "libertate", si nu mai apeleaza la "frna"
responsabilitatii. Astfel, el estompeaza mustrari-
1Sfntul Teofan Zavortul, Ce se petrece nlauntrul nostru?
Cartea de masa a monahilor si mrenilor, Moscova, 1998, p. 84.
2 Ibidem, p. 85.
35
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
le de constiinta si se afunda n "mlastina" . Omul
crede ca este stapn peste dorintele, necesitatile
si interesele sale. n fapt, el este legat de acestea.
Libertatea fara limite este o capcana.
Nu trebuie sa mergem departe pentru exem-
ple n acest sens: dependenta de tutun, de alco-
ol, de droguri, de internet, de jocuri de noroc...
Astazi avemn Rusia un boom de "institutii" ale ,
jocurilor de noroc. Rusii s-au dovedit a fi mari
adepti ai acestor jocuri. Despre aceasta avem cu-
nostinta si din literatura clasica, unde rusii sunt
descrisi ca amatori ai jocurilor de noroc.
Jocurile de noroc au devenit ca un fel de a do-
ua natura a oamenilor mpatimiti de ele. De cnd
au aparut aparatele de joc n partile cele mai n-
departate ale tarii, locuitorii oraselor si ai satelor
zangane din jetoane aproape ncontinuu. S-au
nascut deja legende despre cstiguri de poveste
si de aceea toti s-au avntat, n lupta cu saracia,
spre aparatele dejoc.
Exista si alte motive. ntr-o emisiune televi-
zata se vorbea despre jurnalistul Felix Medve-
dev, care lucra n timpul" perestroikai" la revista
"Ogoniok". Pna cnd s-a deschis cazinoul din
Moscova, acest om avea apartament, trei masini,
sofer personal, o colectie extraordinara de carti
s.a. Dupa aceea nsa, cum iesea din redactie, el
arunca de fiecare data zarurile, pentru a-si pier-
de iar si iar banii si obiectele. n curnd, averea
jurnalistului a disparut, iar datoria a ajuns sa fie
astronomica: un milion de dolari.
36
2. UBERTATEA ESTE LUNGIMEA LANTULUI?
Alteori, cnd nu mai au bani, oamenii si pun
n joc chiar si proprii copii, dupa logica: "Daca
nu aduc banii, omorti-mi familia!" Un paznic al
unei sali de jocuri din Moscova nu juca pe seama
rudelor, dar acestea l-au parasit singure. Alt ju-
cator, de 35 de ani, a pus un anunt pe internet, cu
urmatorul mesaj: "Le sunt dator tuturor. Nu am
nimic. Nu pot trece de acest impas." Acesta si
amintea urmatoarele: "Am vazut cum oamenii
pierdeau averi ntregi. Ei, ca si mine, credeau ca
pierd doar bani, dar si-au pierdut sufletele, sta-
rea, respectul de sine. Ei nu cred n altceva dect
n imaginile pe care le arata aparatele de joc."
Iata nca o istorioara de groaza. Am citit-o n
presa centrala. Cadavrul tatalui a fost descoperit
de fiul acestuia, Vitalie, dimineata, dupa ce s-a
ntors din tura de noapte. Alaturi de srma de
ntins rufe, legata de mnerul usii de la balcon,
tnarul a gasit un bilet: "Iertati-ma, nu pot sa fac
fata automatelor de joc. Am mprumutat de la
cunostinte 1150 de ruble pentru a juca ..."
Apropiatii sai nici nu banuiau ca el face asa
ceva. Ei stiau doar ca tatal ncearca sa reglemen-
teze situatia financiara a familiei cu ajutorul jo-
curilor de noroc, dar nu pierdea niciodata sume
mari. Si, deodata, finalul tragic survine n urma
unei banalitati!
,
Medicii considera ca obsesia pentru jocul de
noroc (ludomania) este o boala n adevaratul sens
al cuvntu1ui. Ea poate dura luni sau chiar ani de
zile si se agraveaza, de obicei, n timpul noptii.
Boala este determinata adesea de factori spirituali,
37
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
sociali si psihologici. O influenta deosebita asupra
oamenilor n cazul acestei boli o au devierile gene-
tice si biochimice (vezi cap. VI). Bolnavii nu cred
aceste lucruri, explicndu-si comportamentul ast-
fel: cazinoul nseamna muzica, cntece, monitoare
multicolore, afise frumoase ... si nicaieri nu scrie:
"Jocurile de noroc dauneaza grav sanatatii ..."
La nceput, constientizezi atractia aparatelor
de joc. Oare nu te simti puternic atunci cnd n-
tr-o ora poti cstiga sume imense? Dupa aceas-
ta, tendinta constienta de a cstiga se pierde si
nu ramne dect dorinta de a trage de maneta si
de a privi ecranul colorat. Astfel de oameni stau
pe marginea prapastiei. Ei tin minte uneori doar
ca au plecat din sala de jocuri ca sa mannce un
sendvis, dupa care au revenit la joc. Ludomania-
cii continua sa joace si n timpul somnului.
Atunci cnd problema se agraveaza, bolnavul
pierde definitiv simtul realitatii. Pentru el nu mai
exista vreun sens n cuvintele familie, reputatie,
munca. Astfel se distruge personalitatea. Asa ca
aceste jocuri de "nenoroc" nu aduc nici un folos.
De ce atunci pierderea libertatii interioare
atrage dupa sine asemenea urmari catastrofale?
Pentru a raspunde la aceasta ntrebare trebuie sa
ntelegem care este relatia dintre personalitate,
constiinta, libertate si mostenire.
Sfntul Ioan Damaschinul arata ca liberta-
tea alegerii este strns legata de constiinta - es-
te constient de sine numai acela care este "sta-
pnul actiunilor sale si nu depinde de acestea".
Animalele nu sunt constiente si nseamna ca nu
38
I
2. UBERTAl'EA 1LUNGIMEA LANTULilll
sunt libere. ,)Omul n~a, fiind constient, conduce
mai degraba natura, fefiindcondus de aceasta,
iar urmarea acestuifapt ..., doar daca vrea, poate
sa-si stapneasca dorinta sau sa i se supuna."1
Aceasta explicatie B.0atefi comparata cu pare-
rea vestitului medic si filosofgerman KarlJaspers.
Dupa cuvintele aceshha, constiinta vine nu din
natura, ci din libertater umana. Atunci cnd pro-
cedaminconstient, ne rierdem demnitatea reala2.
Din pacate, oame,i se comporta adesea mai urt dect animalele'l?e ce sa ne miram atunci
cnd nemultumitul este numit porc, lenesul
trntor, desfrnatul ~uIaU, nenteleptul berbec,
iar ncapatnatul marar?! Cel care s-a cobort
din punct de vedere~oral, se aseamana prototi-
pului sau din lume maIa. Vomaminti aici, de
dragul dreptatii, si aSImanarile pozitive cu ani-
malele: cel care vede r.ine este numit vultur, cel harnic albina, iar cel1iteaz leu...
Astfel, personalita~e este acel om care este de-
osebit n fata lui Du~ezeu, care are chipul Sau
unic si irepetabil si al [arui nume este scris n car-
tea vietii Mielului (Ap1calipsa 21, 27). Personalita-
tea este omUL. cu inima fa o comoara (1Petru 3, 4).
Potrivit t~ologulu V. Lossk)T,"personalita-
tea este chipul lui Dfmnezeu n om, libertatea
omului n relatie cu f1reasa". Pentru a-si confir-
_ 1 Cuviosul Ioan Dama~chirll Expunerea exacta a credintei
ortodoxe, Moscova, Rosto -pe-Don, 1992, p. 181.
2 Jaspers K., Vernunft und Widernunft in ibserer Zeit,
Miinchen, R. Piper, 1950, P. 50.
39
I
GENELE SI CELE SAPTE Pt' CATE CAPITALE
ma afirmatia el apeleaza la autoritatea Sfntului
Grigorie de Nyssa: "Perso alitatea este izbavi-
rea de legile necesitatii, nest1upunereafata de au-
toritatea firii, posibilitatea . e a te defini n mod
liber". De obicei ne situam granitele pe care ni
le stabilesc genele, necesitatile naturale ale orga-
nismului, obiceiurile, caraherul, societatea etc.
Dar esenta omului nu dep~nde de nici una din acestea, ci de demnitatea, df posibilitatea de a se
elibera de firea sa, nu pentrU ca ea sa fienimicita,
ci pentru transfigurarea ei r Dumnezeul.
Opozitie asemanatoare au cea a Sfntului Gri-
gorie, pe care o aminteste Vr Lossky, are si psiho-
logul si psihoterapeutul alfstriac Viktor Frankl,
care presupune ca atractiiIa omului fata de anu-
mite lucruri depind de spirltualitatea sa. n mod
ideal, aceasta necontroleazk si ne nfrneaza ne-
cesitatile biologice si SOcial}.1 . Omul este atras de
lucruri, iar animalele sun compuse din astfel
de atractii. Diferenta este e .denta. Omul repre-
zinta, n esenta, libertatea sa fata de propriile
atractii, fata de ereditate st de mediul nconju-
rator. Desi soarta si limita:hle sunt importante,
totusi noi suntem cei care fecidem felul il care
traim. Si aceasta nu ne-a p~ate lua nimeni. Fiin-
ta personalitatii nseamna :[bertatea de a deveni
personalitate2 i
1 Lossky Y.N., Teologia mistica Bisericii de Rasarit. Dog-
matica Ortodoxa, Moscova, 1991, lfP' 242-243;' 2 Frankl V., Omul n cautarea Isensului, Moscova, 1990,
pp. 106-112,208-220.
40
2. UBERTATEA ESTE LUNGIMEA LANTULUI?
Deplinatatea personalitatii noastre s-a com-
promis, ca rezultat al caderii n pacat. nclinatia
catre pacat umbreste constiinta morala, limiteaza
libertatea, independenta si autonomia. Nu putem
sa nu pacatuim. Daca reusim sa ne ferim de pa-
cate, atunci, daca nu vom cere ajutorul lui Dum-
nezeu n statornicie, ne vom ntoarce din nou la
ele. Legat de aceasta Apostolul Petru citeaza un
proverb ntelept: Cinele se ntoarce la varsatura lui
si porcul scaldat la noroiul mocirlei (II Petru 2, 22).
Asadar suntem liberi doar n masura n care
suntem legati de Dumnezeu si luptam cu pati-
mile. Fiind ei nsisi robii stricaciunii, fiindca ceea ce
te biruieste, aceea te si stapneste (II Petru 2, 19).
Aceasta este o axioma: harul dumnezeiesc nta-
reste puterea vointei catre bine. Libertatea perso-
nalitatii ntarite duhovniceste se defineste prin
atitudine a proprie fata de evenimentele care se
petrec n viata sa. Libertatea omului slab din
punct de vedere duhovnicesc depinde de "lun-
gimea lantului sau". Punctam: acel lant pe care
si l-a pus singur (sau a permis sa-i fie pus).
Sa te nfrnezi sau, cu att mai mult, sa treci
peste influenta paguboasa a demonilor, a lumii
nconjuratoare si a mostenirii genetice defectu-
oase este imposibil doar cu propriile puteri, nsa
la Dumnezeu toate sunt cu putinta (Matei 19, 26).
De aceea nu trebuie sa deznadajduim. Domnul
are putere sa mntuiasca si pe cel mai pacatos
dintre oameni. Dumnezeu poate sa ridice pe fiii lui
Avraam din pietre ..., - astfel i ncurajeaza Sfntul
41
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Ioan Botezatorul pe pacatosii care se pocaiesc si
i ,ameninta pe fariseii laudarosi.
Rezumam prin cuvintele lui V.Frankl: "Mos"
tenirea nu este dect materialul din care se con-
struieste omuL pe sine. Ea nu reprezinta mai
mult dect niste pietre care pot fi utilizate sau
pot fi aruncate de constructor. Constructorul n-
sa nu este format din pietre."I
Aici apare o ntrebare legitima: cum este mai
bine sa-ti utilizezi potentialul natural?
1 Ibidem, p. 79.
42
CAPITOLULIll
Noi si predispozitiile
noastre native
n literatura psihologica de specialitate pre-
dispozitia este nteleasa ca directionarea spre o
activitate corespunzatoare, necesitatea de a te
preocupa de aceasta. Atunci cnd suntem ncli-
nati sa facem ceva, ne place sa procedam ntr-un
fel anume. Aceasta usureaza munca. Ea devine
atractiva si nu este doar un mijloc de atingere a
unui scop oarecare!.
n aceasta carte nu vom analiza nclinatiile
din punct de vedere psihologic, ci medical si teo-
logic. Vomconsidera ca nclinatii nnascute da-
turile naturale si predispozitia mostenita spre
ceva anume, de exemplu spre patima, boala sau
anomalie.
nclinatiile naturale sunt de tip mostenire
(acestea apar n momentul fecundarii ovulului)
_ 1Despre aceasta vezi mai amanuntit: Capacitatile si ncli-
natiile: cercetari complexe, sub red. lui E.A. Golubeva, Mos-
cova, 1989, pp. 151-152; Kadrov B.R., Capacitatile si ncli-
natiile. Cercetare psihojiziologica, Taskent, 1990, pp. 81-83.
43
I
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
sau se formeaza n perioaia embrionara (de la
concepere pna la nastere) De aceea noi nu ve-
nim pe aceasta lume fiind t bula rasa. Suntem de-
ja ngreunati sau, dimpotri .a, daruiti cu anumite
"bagaje mostenite". Forta ~clinatiilor mostenite depinde de gene, de dezvo~~areaintrauterina, de
educatie etc. Mediul nconjlurator stinge sau sti-
muleaza aparitia nclinatii~or nnascute. Iata de
ce nclinatiile nu ies la iveala toate si n aceeasi
m~sura. I
Inclinatiile nnascute si pun amprenta asupra
formarii organelor si a tesuturilor, asupra psihi-
cului, capacitatilor, comP9rtamentului si, indi-
rect, asupra formarii persbnalitatii.1 Trebuie sa
nvatam sa ntelegem acea~ta. De exemplu, pre-
dispozitia pentru cancer, sCfzofrenie sau epilep-
influenteaza n mod deosebit sanata
contactele ~ociale, precum~i viata duhovniceas-
ca a omului. Nu este un sec et ca oamenii predis-
pusi la oarecare boli se bolnavesc mai rapid
de acestea dect cei care n sunt predispusi.
Din punctul de vedere al teologieimorale,ncli- natiilennascute pot fi mpaftite n trei categorii:
- pozitive (nclinatia ca9'e acuratete etc.);
- neutre (muzicalitate, bmdinta catre discipli-
ne umaniste si tehnice etc')f
- negative (nclinatia sHre betie, mnie, me-
lancolie, isterie etc.). I
Trebuie sa avemo atitud~e foarte serioasa fata
de "bagajul nostru mosterut". Principiul gener~l
este urmatorul: nclinatiile Ipozitive trebuie dez-
voltate, cele neutre trebuit ndreptate spre vir-
44
3. NOI SI PREDISPOZITIILE NOASTRE NATIVE
tuti, iar cele negative taiate. Aceasta este o corn.;.
ponenta foarte importanta a luptei duhovnicesti
a crestinului pentru mntuirea sufletului sau.
Vom da cteva exemple.
Daca nclinatia nnascuta catre acuratete este
, . ,
folosita "n mod direct", atunci aceasta l ajuta
pe om sa se gospodareasca, sa fie curat, pastrator
si srguincios. Cine are aceasta calitate din nas-
tere are un start excelent. nsa uneori (mai ales
asociata cu un caracter epileptic) acuratetea se
hipertrofiaza, se transforma n pedantism insu-
portabil, meschinarie, scrupulozitate si punctua-
litate excesiva. Asa ca este foarte dificil sa comu-
nici cu un astfel de om.
Printre nclinatiile neutre din punct de vedere
moral amintim tendintele de a calatori si de a sta
acasa, care sunt partial conditionate de gene. Es-
te evident ca cel care are dor de duca e bine sa-si
canalizeze energia pentru a face ceva bun. El nu
trebuie sa priveasca lumea fara scop, haIaduind
pe unde apuca, ci sa cunoasca manifestarile cul-
turale ale diferitor popoare sau sa faca pelerina-
je la locurile sfinte, pentru folos sufletesc. Omul
caruia i place sa stea acasa are, n acest fel, timp
pentru rugaciune, meditatie, lectura duhovni-
ceasca ..., dar el si poate utiliza potentialul si
altfel: sa se nchida n sine, sa se detaseze de du-
rerea celor din jur si sa petreaca timpul n van.
La fel are dreptul sa se comporte si omul care
este daruit din punct de vedere muzical: sa cn-
te imnuri lui satan, sa compuna cntece murda-
re sau, dimpotriva, sa cnte n corul bisericii si
45
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
sa fie preocupat de arta autentica. Alegerea este
a omului, dar auzul bun, memoria exceptionala
si simtul ritmului le are de la natura, mai bine zis
de la Dumnezeu.
Din taria mostenita a caracterului se nasc fie
statorrucia, barbatia si hotarrea, fie cruzimea,
ncapatnare a si lipsa de condescendenta. Da-
ca cineva a mostenit o sensibilitate deosebita,
aceasta este calitate neutra din punct de vedere
etic. Unii oameni pot dezvolta pe baza unei ast-
fel de predispozitii trasaturi de caracter precum
milostenia, ntelegerea celuilalt, compatimirea,
iar altii pot dezvolta suspiciunea excesiva, nen-
crederea n oameni si supararea.
Staretul Paisie Aghioritul afirma: "Impresi-
onabilitatea si sensibilitatea sunt daruri firesti.
Din pacate nsa, diavolul reuseste sa le foloseas-
ca pe acestea n scopurile sale. Diavolul insufla
celui sensibil si impresionabil sa ngroase tonu-
rile pentru a nu fi n stare sa treaca peste diferi-
te greutati si sa cada foarte usor. Daca utilizezi
trasatura sensibilitatii cu folos, atunci poti ajun-
ge la ceruri cu ea. Daca nsa permiti ca aceasta sa
fie acaparata de diavol, atunci ea va fi daunatoa-
re... Astfel, omul alunga de la el darurile divine.
n loc sa multumeasca lui Dumnezeu, el ntelege
toate pe de-a-ndoaselea."l
Problema nu consta n firea umana, ci n felul
n care o capacitam pe aceasta. Atunci cnd per-
1Parintele Paisie Aghioritul, op. cit., pp. 47-48.
46
3. NOI SIPREDISILE NOASTRENATIVE
sonalitatea face ale~,rea, exista posibilitatea sa se realizeze treptat il},spre bine sau nspre rau.
nclinatiile neutre ~i, cu att mai mult, cele bu-
ne sunt a~emenea ta~antilor din Evanghelie, pe
care stapnulle-a las t slugilor sale. Unuia i-a la-
sat cinci talanti, altuia doi, iar altuia unul, fiecaruia
dupa putere. RepeC : Fiecaruia dupa putere, nu
prea mult, pentru ca cele primite sa nu frnga
sau sa striveasca omul. Dupa un timp, stapnul s-a
ntors la slugi si le-a cer~t sa dea socoteala. c. el care a nmultit, prin truda Sil~gaciune, talantii, a intrat
ntru bucuria stapnul~i sau. Dar sluga vicleana si lenesa, care nu a vrutl sa munceasca, a fost arun-
cata n ntunrricul cel rrzaidin afara, unde este pln-
gerfa si scrsnirea dintitor (vezi Matei 25, 14-30).
Inclinatiile cele reld( nnascute, reprezinta pen-
tru noi un interes mai'or. Acestea nu sunt daruri
ale lui Dumnezeu, ci" leava celui viclean". ntr-o
oarecare masura, ele l mping pe om sa savrseas-
ca fapte care nu sunt ineplacute Domnului.
Uneori poti ntlni oameni care cauta "senza-
tii tari". Acestia sunt nclinati spre pericol, spre
riscul care le strnest~ simturile. Unii ca acestia
merg pe "muchia cutitului". O astfel de viata se
'1 '
exprima n diferite fe~uri: tendinta de a se preo-
cupa de sporturi extrFme (curse auto, alpinism,
sarituri cu parasuta S'f'); patima drogurilor sau a
alcoolului; ~atima jorrilor de noroc, a schimba- rii frecvente de parte Ieri sexuali si alte extremeI.
- 1 Despre aceasta vezi I1[1aiamanuntit: Egorova M.S., Z-
reanova N.M., Parsikova q>.V., Peankova S.o., Certiukova I.
O., Genotipul, mediul, dezvolltarea, Moscova, 2004, pp. 388-389.
47
J
GENELE SI CELE SAPTE P1CATE CAPITALE
Dorinta de"a fi pe mar~ea prapastiei", de a "ntinde coarda la maximuf,1", reprezinta o par-
ticularitate a personalitatii, flegerea acesteia. Du.,.
pa parerea savantului ameIJicanMarvin Zucker- man, aceasta se explica, n II>arte, prin gene1
Tendinta nnascuta de a~Jauta"senzatiile tari"
este una din urmarile tipice ale caderii lui Adam,
sursa a propriilor noastre acate. Pentru a trece
peste nclinatiile de felul acesta este nevoie cel
putin sa le calificam corec si sa le 'corelam cu
nvatatura Parintilor. Ne v, m convinge n con-
tinuar~ ca nclinatiile paca oase si au radacina
n felul de a fi patimas al omului si, de aceea,
corespund unor patimi COjcrete.Pentru ca pati-
mile de baza sunt n numa de opt, ~ste logic sa structuram si nclinatiile n .gative ale omului n
opt grupe.
Odata cu aceasta, vom r,marca din start ca nu
se poate constitui un siste~ organic si neartifici-
al n acest sens. Dupa cuvintele marelui rvnitor
al asc~ticii ortodoxe, ePisc!!pul Ba~aba (Belea-
ev): "In patimile nebunesti se vad doar indecen-
ta si dezorganizarea". De .ceea ori~e schema a
patimilor realizata de Sfin~i Parinti nu este uni-
versala, desi fiecare contine adevarul sau2 .
, I
Acelasi lucru se refera si ta ncercarile de a "le-
ga" strns nclinatiile nnasrute paguboase si bo-
!ileprovocate de patimile l,gate de simtul moral.
In acest caz nu poti evita <conditionarea,omite-
, pp. 450-451. I
2 Episcopul Barnaba (Beleaev), op. cit., voI. 1, p. 312.
48
3. NOI SI PREDISPO
E NOASTRE NATIVE
rea si rezerva. De exeFplu, Sfntul Ignatie Bri- ancianinov considera Icabetia este o varietate a
lacomiei!. Episcopul ~amaba include n aceeasi
categorie fumatul si drogurile, pe cnd dezna-
dejdea si sinuciderea Ileleaga nu att de depri-
mare, ct de tristete2 Este clar ca aceasta aborda-
, I
re e una acceptabila, dar nu reflecta n totalitate
pr~blema si nici toate fauzele bolilor respective.
Insumam cele spusf mai sus astfel:
- caderea n pacat J lui Adam;
- degradarea mostinita a firii umane;
- cele opt patimi;
- mecanismele g1netice si fiziologice ale
patimilor;
- nclinatiile rele, Pftimase; - pacatele personalf ale omului;
- conflicteleinteri0tre ale persoanei;
-lupta duhovniceasca.
Acum vom relata lai amanuntit fiecare din-
tre cele opt grupe de ~clinatii rel~.
_ 1 n ajutorul celor care se pocaiesc, p. 1.
Z Episcopul Barnaba (13eleaev), Bazele artei sfinteniei.
Experienta asceticii ortodoxJ( Nijni-Novgorod, 1996, voI. II,
pp. 108-135,247-249.
49
CAPf['OLUL IV
Pntece]e nepotolit
Atractia spre hranf, este o necesitate fireas- ca a omului. Domnul I Dumnezeu i-a permis lui
Adam sa mannce diIJ orice pom al gradinii Ra- iului, n afara celui ~ cunoasterii binelui si ra-
ului. Dupa ce protopf.rintele a ncalcat aceasta porunca, toti urmasii lai au fost nevoiti sa-si do-
bndeasca lujanan su10area fetei. De aceea ne ru-
gam Tatalui Ceresc: Pfinea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi (Lufa 11, 3).
Apostolul Pavel spune ca mncarea nu ne apro-
J.
pie de Dumnezeu, caci Jmparatia lui Dumnezeu nu
este mncare si bauturaJ ci dreptatea si pacea si bu-
curia ntru DUhU.lS.ifn~(1Corinteni 8, 8; Romani
14, 7). Hrana este nec sara pentru activitatea or-
ganismului (vezi Fap e 27, 34) si este strns le-
gata de lumea interi0fa a omului. Atunci cnd
oamenii s-au purtat f,.a minte pen-tru faradelegile lor au fost umiliti. Ur~!a sufletul lor orice mncare
si s-au apropiat de portilf mortii. Dar au strigat catre Domnul n necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit
(Psalmi 106,17-19).
51
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Uneori, din cauza unei bucati deApine, unii
si chinuiesc sau si omoara fratii. Infometarea
ndelungata desprinde adeseori masca de pe
chipul omului si atunci toate urteniile pe care
le ascundea aceasta ies la iveala. Cel care trece
smerit peste aceasta nenorocire, acela rabda cu
cinste ncercarea pentru jertfeIrucie si omenire.
Cuviosul Ioan Casian arata ca, n conformitate
cu trupul, vrsta si genul, trebuie sa analizam ca-
litatea, cantitatea si timpul hranei: "Dar toti tre-
buie sa aiba aceeasi regula de strunire a trupului
pentru abtinerea inimii si ntarirea duhului."1
Atractia pentru hrana se manifesta n mod su-
biectiv prin senzatiile de foame si de sete. Daca
n snge sencalca echilibrul dintre zaharuri, apa
si alte substante necesare, atunci organismul are
tendinta de a completa componenta lipsa. Cen-
trele care reglementeaza utilizarea hranei se afla
ntr-un loc anume al creierului uman: hipotala-
mus. Zonele acestuia raspund pentru senzatiile
de foame, sete si satietate. Astfel, functioneaza
un sistem unic, ce mentine greutatea corpului la
un nivel optim, indicat de gene.
SIabirea atractiei pentru hrana se exprima
prin scaderea apetitului, pna la disparitia com-
pleta a acestuia, iar ntarirea acestei atractii, prin
cresterea apetitului. Lacomia, care include chiar
si mncatullucrurilor necomestibile, se observa
la cei cu debilitate mintala, nnascuta saudobn-
dita. Pe lnga excesul n mncare, lacomia inclu-
1 Cuviosul parinte Ioan Castan, op. cit., p. 51.
52
A I
4. PANTEaELE NEPOTOLIT
de si nerespectarea ~osturilor, betia si alte "n-
dulciri" fara masura ale trupului.
1. mbuibarea
Cauzele mbuib~ sunt diferite. Sfntul Ioan Scararul scrie ca "ade~ea demonul se asaza n sto-
mac si nu-i permite 0flui sa se sature, desi aces-
ta a mncat deja toate narele din Egipt si a baut
toata apa dil'l Nil"l. C alte cuvinte, cel ispitit are
senzatia de satietate s~abita si nu mai simte cnd
se satura, nu simte c~d i s-a umplut stomacul.
Adesea motivul ~ncatului excesiv l con-
stituie mnia, tristet1a, plictiseala, frica, dar "si
sentimentu. 1 de singufatate si de gol interior. In astfel de situatii oam~nilor li se pare ca hrana es-
tompeaza durerea, i fjuta sa treaca peste depre-
sii si le confera un seftiment de siguranta. Une-
ori mbuibarea devin~ metoda pentru eradicarea
stresului emotional. UihOIOgii sunt convinsi ca
hranirea din belsug s' grija excesiva pentru copil
reprezinta mcercarea e a compensa insuficienta
dragostei parintilor entru copii. La rndullor,
cu ajutoml hranei, c piii se apara de depresiile
provocate de lipsa t dretei materne.
Cultura hranei po a si amprenta diverselor
traditii nationale. Po oarele au demult formate
, ,
ideile despre fmmus tea umana. n unele locuri
oan, egu enul Muntelui Sinai, ap. cit.,
p.l09.
53
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
este pretuit trupul zvelt, iar n alte parti semnul po-
zitiei sociale nalte este considerat a fi obezitatea.
Un rol important este jucat si de factorii biolo-
gici. Astfel, unii oameni consuma multa mncare
bogata din punct de vedere caloric, dar nu se n-
grasa, iar altii, dimpotriva, prind n greutat~ rapid
si depun eforturi'foarte mari pentru a slabi. In par-
te, aceasta se explica prin aceea ca nclinatia catre
ngrasare sau slabire este mostenita. Ca reactie la
diferentele de greutate ale organismului, intra n
actiune diferite mecanisme compensatorii. Astfel,
organismul se mpotriveste schimbarii greutatii,
tinznd sa pastreze nivelul initial, fixat genetic.
Cercetatori din cadrul Spitalului Central din
Massachusetts si de la Universitatea Cambridge
au descoperit ca la reglementarea rezervelor de
grasimi ale organismului participa aproximativ
440 de gene. Trecerea de la "zvelt" la "plinut"
se produce pe la vrsta mijlocie a omului, atunci
cnd cantitatea de energie acumulata depases-
te consumul acesteia. Omul cu greutate norma-
la mannca moderat si satisface nevoile firesti
ale organismului. Omul plinut mannca doar
cu 0,1% mai mult dect are nevoie, iar cel foarte
gras doar cu 0,2-0,3% peste norma. S-ar parea ca
nu este prea mult, dar este suficient pentru a se
ngrasa semnificativ. Iata care este rolul genelor
n aceasta privinta! Desi cercetarea a fost facuta
pe animale, specialistii sunt convinsi ca genele
functioneaza n acelasi fel si la oameniI.
1 "Globul medical", Revista medicala, 2002, nr. 8, p. 22.
54
4. PNrECELE NEPOTOLIT
Pna acum nu este nca foarte clar ce anume se
mosteneste: forta atractiei pentru mncare, capaci-
tatea tesuturilor de a acumula grasimi, activitatea
fizica redusa, obisnuinta de a pune capat stresului
cu ajutorul hranei sau dereglarea senzatiei fiziolo-
gice de satietate? Nu este exclus ca toti acesti fac-
tor! sa aiba un aport comun la aparitia obezitatii.
Imbuibarea este foarte periculoasa pentru cei
care sunt genetic predispusi spre obezi tate. Parin-
tii cu o masa corporala normala au astfel de copii
n 7% din cazuri. Daca unul dintre parinti sufera
de obezi tate, atunci copilul poate deveni obez n
40% din cazuri, iar daca ambii parinti s~t obezi
posibilitatea ngrasarii creste la 80%1. In mare,
masa corpului depinde de circumstante exterioa-
re (de exemplu, caracterul hranei si al muncii), iar
naltimea si constitutia sunt conditionate genetic.
Aceasta ne obliga sa ne punem, n modul cel
mai serios, problema influentei reciproce a in-
formatiei genetice si a substantelor nutritive.
Omul predispus la obezitate slabeste greu si se
ngrasa foarte usor, spre deosebire de cel care
nu are o astfel de mostenire genetica. Tocmai de
aceea el trebuie sa urmareasca atent felul n care
se alimenteaza, pentru a evita urmarile nefaste
asupra starii sale de sanatate.
Trebuie sa ncepi de la nastere cu atentia spori-
ta. S-a observat ca alaptarea n primele ore dupa
nastere blocheaza cu cteva luni gena obezitatii
1 Brautigam V., Christian P., Raad S., Medicina psihoso-
matica: Manual, Moscova, 1999, p. 280.
55
j
GENELE SI CELE SAPTE prATE CAPITALE
la copil, nepermitnd astfr dezvoltarea asa-zi-
sei "memorii a tesutului a' ipos". Pruncii alap-
tati imediat dupa nastere vita peri~olul obezi~
tatii, chiar daca au o mosteI're genetica negativa
din acest punct de vedere. Aceasta 'se datorea- za nepretuitului colostru ( ,redecesorullaptelui
matern, eliminat de gland~le mamare). AIapta-
re,: artificiala nu are astfel1e efecte. I
In continuare s.unt fOlte importante grija
pentru noul nascut, hrani ea acestuia, activita-
tea fizica s.a. Dar este un apt sigur ca anumi-
te substante nutritive fie f~neaZa,fie activeaza
dezvoltarea genei obezitati , '
Asadar nu este deloc in~iferent pentru apara-
tul nostru genetic si pentru sistemul imunitar ce
fel de hrana consumam! "iueste un secret fap-
tul ca unele produse sunt t1xice, cancerigene sau provoaca alergii. Noi nsa, ljlemulte ori, avemn-
credere n reclame, riscn<1astfel sa ne oferim,
noua si copiilor, un "ucig~s" la masa, mai bine
zis n loc de masa. ' I~I
Pentru sanatatea omulili are importanta nu
doar ratia zilnica, ci si felU;:ncare mncau stra-
bunii. n acest sens foarte' , teresante sunt cerce-
tarile savantului suedez Gu ar Kaati si ale cole-
gilor sai. Acestia au analiza~evolutia bolilor a 300
de suedezi nascuti ntre 1890 si 1920. Datele pe
care le aveau au f~st confruhtate cu d'ateledespre
recoltele strnse n Suedia ~nanii copilariei paci- entilor. Datorita acestei infrrmatii este mai usor
sa analizezi conditiile de hrranaale oamenilor n-
,
56
'P~tEmrorom
tr-o anume periOada~poi cercetatorii au studiat
si starea de sanatate a epotilor acestor oameni.
S-a ajuns la concl .a ca nepotii celor care au
mncat fara masura n Icopilarie au mai multe san-
se sa se mbolnaveasc~ de inima si au diabet de 4
ori mai des dect nerjtii celor care au mncat cu
masura n copilar;ie.1Ij fapt, concluzionam ca bu-
nicii lacomi distrug s~atatea nepotilor lor. Cau- za acestei legaturi nu fste clara deocamdata, caci
foamea si satietatea nq se fixeaza n gene. Totusi,
particularitatile vietii ~unicului influenteaza n-
tr-un fel oarecare starer. de sanatate a nepotilor1
Rezultatele public'lte au dat nastere multor
ntrebari. nca urmeazla sa se afle daca si regimul
alimentar al bunicilor-I~e linie materna (bunicile,
strabunicile s.a.m.d.) re reflecta asupra sanatatii
urmasilor. Dar faptul ~escoperit ne obliga sa ne
gndim bine la respo4sabilitatea noastra asupra
sanatatii generatiilor viitoare.
2. Alcoolismul
~aliznd bi~gr~rv mparatesei ~~aterina a
II-a SI pe cea a fiulUi rau Pavel 1, psihiatrul rus
Vladimir Fe(i)dorovici Cij ajunge la o concluzie
interesanta: acestia n~ erau gurmanzi, fiul mos-
tenind de la mama sf neplacerea de a mnca.
I!lparatul se mnia f arte repede daca nu i se
mnca al b nicului influenteaza nepotii?",
n rev. "Stiinta si viata", 20p3, nT. 3, p. 50.
57
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
mplinea dorinta, orict de mica ar fi fost, dar
niciodata nu a facut observatie vreunui servitor
pentru mncarea prost gatita1.
Ambilor nu le placeau bauturile alcoolice. Ti-
nnd seama de alcoolismul generalizat n socie-
tatea timpului respectiv, abtinerea lui Pavel 1este
de mirare. Acesta nu si-a cautat niciodata mn-
gierea n vin si, desi era mpatimit de militarie,
nu se asemana cu ofiterii betivi. V.F. Cij explica
toate acestea prin ereditate2
Sigur ca principala cauza a evadarii cuiva n m-
paratia iluziilor alcoolice si narcotice este golirea
spirituala, pierderea sensului vietii, alienatea ori-
entari10r morale, ideologia consumismului si cul-
tul succesului material. nceputurile personalita-
tii "alcoolice" (si "narcomane") si au radacina, de
asemenea, n educatia incorecta si obisnuinta de a
ndeparta disconfortul cu ajutorul stupefiantelor.
Dar un aport important n cazul dependen-
tei de alcool l are si mostenirea genetica. Despre
aceasta citim n ... Biblie. Acolo se spune ca ngerul
Domnului a venit la sotia dreptului Manoe si i-a
prezis: Iata, ai sa zamislesti si ai sa nasti un fiu; asadar
sa nu bei vin si sichera si sa nu mannci nimic necurat,
caci copilul chiar din pntecele mamei si pna la moar-
te vafi nazireu al lui Dumnezeu (Judecatori 13, 7).
1 Cij V.F., Psihologia omului rau, a stapn ului, afanaticului.
Notite ale unui psihiatru, cuvnt mainte de N.T. Unaneat,
~oscova,2001,p. 107.
2 Ibidem, p. 107.
58
4. PNTE1LE NEPOIUlJT
Saamintimcan ~purile VechiuluiTestament nazireii ndeplinea~ slfjiri deosebite Domnului si
si asumau de buna voie anumite privatiuni (mai
ales sa nu be~ alcool).Sa ne gndim acum putin
de ceSfntuliIngeri p I runceste mamei nainte de
zamislire si n timpul arcinii sa aiba un mod de
viata ca cel al nazireill r? Oare nu ca sa nu mn~
jeasca n vreun fel pe alesul Domnului nca din
pntece, ci sa cultiven!el nclinarea spre trezvie?
Rezistenta la constmul alcoolului depinde,
ntr-adevar, cdemai mrlti factori spirituali si ge-
netici. Genele anume controleaza cantitatea si
functiile fermentului Iare "prelucreaza" alcoo-
lul n organi~m. Daca acest ferment este insufi-
cient, atunci molecula de alcool din ficat se des-
compune cu dificulta e si astfel apare alergia la
alcool. Aceasta este caracteristica, spre exemplu,
eschimosilor, aleutilo~(locuitorilor din peninsu-
la Ciukotka si indieni~~r din America de Nord. Chiar si de la doze mir persoanele care fac par-
te din triburile enu~rate ncep sa aiba tensiu- ne joasa, pul~ intensij~at, pielea nrosita, senza-
tii de voma. Reactia e~trema a acestora la alcool
este coma, care le pune viata n pericoF.
Nu doar rezistent4aa alcool se mosteneste, ci
si predispozttia spre lcoolism. Aceasta patima
se transforma ntr-o oala grava, mai ales daca
omul creste de mic n ~edii sociale negative din
aGestpunct de vedere.
1 Karson R.,'Batcher J., Mineka S., Psihologia anormala,
ed. a ll-a, Sankt-Petersburg, 2004, pp. 634-635.
59
GENELE SI CELE SAPrE lCATE CAPITALE
Sa presupunem ca s-J adunat vreo 15 ba-
ieti la o petrecere. Dorind Ja se simta maturi sau
, I
bine dispusi, beau alcOOl.~ general, beau cam
aceeasi cantitate de alcoo fiecare. Dupa un an
unii din ei mai beau la ntE'~ . de acest gen, dar
pot sa se si abtina, iar altii nu pot rezista fara sa
bea alcool. Exista mai mul e explicatii ale acestui
fapt: duhovnicesti, pSihOlfgice si ~edicale. Nu
este exclus ca de vina sa fir' anume nclinatia ge-
netica rmascuta.
Subliniem ca se mosteneste nu alcoolismul n
sine, Ci riscul dezvoltarii ~cestuia. Una din ipo-
tezele stiintifice afirma ca ,tgena biologica a alco-
olismului" se transmite nemijlocit de la tata la fiu
si de la mama la fiica. Alti 4rcetatori indica faptul
ca nu exista o astfel de gen,. Numai ca acum s-au
descoperit cam 15 gene, al~ caror defecte sunt le-
gate de aceasta boala (alcoflismul). Iata de ce co-
piii alcoolicilor, nfiati de f~lii n care nu se bea, se mbolnavesc de 4 ori mit des de alcoolism cro-
nic dect copiii parintilor sanatosi! Conform sta-
tisticilor, n familiile sanator,se devin alcoolici cam
9% dintre fii, iar n cele de ~coolici 37%1. Diferen- ta, dupa cum se vede, este ~oplesitoare.
1Despre aceasta vezi mai ajanuntit: Liciko A.E., Biten-
ski V.S., Narcologie adolescentina Manual, Leningrad, 1991,
pp. 138-139; Liskovski O.v., Ris I ul genetic de dezvoltare a al-
coolismului: lntoxicatia si dependenta alcoolica, Minsk,1988;
, I '
Romanov K., Kaprio J., Rose R.J' Koskenvuo 5., Genetics of
alcoh?lism: effects of migra!ion an oncordance rates among ma-
le twzns II Alcohol. Suppl., 1991 nr. 1, pp. 137-140.
60
4. PNTECELE NEPOTOLIT
La 30% dintre barbatii alcoolici cel putin unul
dintre parinti a avut probleme cu alcoolismuL
Boala se regaseste la astfel de persoane n 29,5%
din cazuri, fata de 11,4% cum e cazul familiilor
sanatoase. Atunci cnd ambii parintii sunt alco-
olici aceasta cifra ajunge la 41,2%. Printre fiice-
le familiilor nebautoare nivelul celor care cad n
patima alcoolului este de 5%. Daca unul din pa-
rintii femeii a fost alcoolic, cifra creste la 9,5%,
iar daca ambii au avut aceasta boala, la 25%1.
Sa ne nchipuim acum urmatoarea situatie:
doi gemeni sunt zamisliti n acelasi ovul fecun-
dat. Este vorba de monozigoti, care sunt identici
din punct de vedere genetic si foarte asemanatori
si la exterior. Sa presupunem ca s-au nascut din
parinti care beau mult. n acest caz ambii gemeni
risca n mare masura (54% din cazuri) sa devina
alcoolici, chiar daca din diferite motive sunt des-
partiti si educati n familii si sfere sociale diferite.
Alta situatie este atunci cnd parintii alcoolici
zamislesc gemeni din doua ovule. Acestia sunt
dizigoti si, deoarece att din punct de vedere ge-
netic, ct si la exterior nu seamana ntre ei foarte
tare, nu este obligatoriu ca ei sa se mbolnaveasca
de alcoolism n aceeasi masura. Unul din eipoate
fi mai predispus dect celalalt. Doar n 28% din
cazuri vor deveni alcoolici ambii. gemeni, indife-
rent daca acestia cresc mpreuna sau separat.
Directorul Institutului pentru probleme me-
dico-biologice din cadrul Centrului national
1Karson R., BatcherJ., Mineka S., op. cit., pp. 633-634.
61
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
de narcologie al Ministerului Sanatatii din Ru-
sia, academicianul Irina Anohina, presupune ca
la baza dependentei psihice de alcool stau une-
le deranjamente ale sistemului nervos, n "cen-
trul placerii" din creier. Impulsurile nervoase se
transmit cu ajutorul diferitelor substante chimi-
ce - neuromediatori (dopamina, serotonina s.a.),
iar alcoolizarea ndelungata duce la insuficien-
ta dopaminei. Deficitul continuu al acestei sub-
stante contribuie la aparitia depresiei, la extenu-
area psihicului si degradarea personalitatiil.
Mai mult, alcoolul reprima producerea "hor-
monilor fericirii" n organism (endorfina, en-
cefalina) si slabeste functiile receptorilor cores-
punzatori. Din aceasta cauza organismul duce
tot timpul lipsa de combinatiile biologice active
necesare. Atunci apare necesitatea acuta de a le
primi din afara. Alcoolul, n schimb, se substitu-
ie functiilor "hormonilor fericirii" si atunci cer-
cul vicios se nchide. Cu ct omul bea mai mult,
cu att mai putin produce organismul acestuia
"hormonii fericirii" si are nevoie din ce n ce mai
mult de alta doza de alcool. Astfel se formeaza
una din zalele dependentei.
Odata cu trecerea timpului, la alcoolici, mai
ales pe fondul unei mosteniri negative, se schim-
ba structurile responsabile de diverse procese
1 Anohina I.P., Mecanismele biologice ale dependentei de
substante psihactive (patogeneza). Cursuri de narcologie, Mos-
cova, 2001, pp. 15-16; "Alcoolismul, narcomania si geneti-
ca", "Revista medicala", nr. 22, 26 martie, 2003, p. 9.
62
4. PNTECELE NEPOTOLIT
psihice si chimice. Copiii alcoolicilor sufera de
multe ori de insuficienta "centrului placerii" (sis-
temul "recompensei pentru creier") si a "hormo-
nilor fericirii". Pe urmele parintilor lor, acestia
sunt mpinsi spre cautarea anumitor placeri n
viata, spre hedonism, si atunci ncep sa beaI.
n lumea stiintifica si cea teologica exista para-
lele 'n ce priveste parerile despre aceasta boala.
Sfntul Ioan Damaschin scrie ca trupul se deda
cu usurinta patimilor, caci n el se afla "mirosul
si simtul pacatului, adica placerea si satisfactia".
Fortele josnice ale sufletului mping omul spre do-
bndirea placerilor interzise de Dumnezeu. Sursa
acestei nclinatii este senzualitatea, complacerea
n pacaf, "dulceata vremelnica a pacatului".
Traducnd aceasta parere n limbaj contem-
poran, psihologul si preotul Andrei Lorgus vor-
beste despre existenta n organism a unor com-
plexe psihofiziologice stabile. n cadrul acestora
"se pastreaza memoria stimularii specifice a tru-
pului, care duce la placere" . Mai departe, depen-
denta chimica declanseaza mecanismul special
care provoaca de fiecare data o stare emotionala
concreta - placerea3
Astfel, cu ajutorul alcoolului, placerea se do-
bndeste pe calea "Iatura1nica" (biochimica). Si,
pentru ca, prin natura sa, omul tinde spre ferici-
1 "Alcoolismul, narcomania si genetica", p. 9.
- 2 Cuviosul Ioan Damaschin, op. cit., p. 327.
3 Pr. Andrei Lorgus, Continutul teologic si psihologic al
notiunii de "patima", http://www.fapsyrou .. ru.
63
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
rea autel}tica, negasind-o, se multumeste cu un
surogat. In fapt, daca placerea este obtinuta usor,
atunci omul nu se mai gndeste sa obtina si ferici-
rea. Atunci cnd scopurile spirituale sunt schim-
bate cu reactiile chimice, viata se ncheie ntr-un
impas, ntr-o capcana. Ratiunea nu tinde spre ce-
ea ce este nalt, ci cauta fundul sticlei de bautura.
Astfel se mplineste ce este scris n Sfnta
Scriptura: Vei fi ca unul care sta culcat n mijlocul
marii, ca unul care a adormit pe vrful unui catarg.
M-au lovit ... Nu m-a durut! M-au batut ... Nu stiu
nimic! Cnd ma voi destepta din somn, voi cere iarasi
vin (Pilde 23, 34-35).
Copiii alcoolicilor sunt predispusi de obicei
spre impulsivitate si risc, sunt instabili emotio-
nal si au greutati n privinta planificarii actiuni-
lor. Pe viitor, adolescentii nervosi si tinerii cu in-
telect subdezvoltat vor fi nclinati spre cruzime,
agresivitate, fapte criminale si vor fi foarte usor
influentabili ... Problema se agraveaza pentru ca
astfel de persoane sunt convinse de binefaceri-
le alcoolului, refuznd categoric sa se considere
bolnave sau sa se trateze.
Astfel, obiceiul "otravitor" se implanteaza la
nivelurile genetic, biochimie si fiziologic, dupa
care trece de la o generatie la alta.
Despre asemanarea dintre mamele betive si
odraslele acestora care s-au dedat aceleiasi pa-
timi vorbea si Aristotel. "Betivii nasc betivi" suna
aforismul unui alt filosof grec - Plutarh. Genea-
logia urmareste astfel de familii nenorocite, din
generatie n generatie.
64
4. PNTECELE NEPOTOLIT
Orict de curios ar parea, fiicele alcoolicilor
(indiferent care dintre parinti este bolnav), chiar
daca nu sunt prinse de alcoolism, se marita de
doua ori mai des cu alcoolici dect fiicele parin-
tilor care nu beau. Fiii alcoolicilor nu au astfel de
preferinte. Probabil ca genele "rude" "atrag" so-
tia catre SOtI.
Un rol important n aceasta privinta este jucat
de psihologie. Copilul copiaza inconstient "ma-
nierele" din familie si stereotipurile de comporta-
ment. El si nsuseste stilul de comunicare nvatat
acasa si l transmite ulterior n propria familie.
Dar sa nu ne grabim cu concluziile cond am-
nnd! n viata reala nu sunt toate chiar att de
clare si liniare. Putem vorbi mai degraba des-
pre o tendinta dect despre o schema cruda. n-
tr-adevar, genele influenteaza soarta oamenilor,
dar nu o predetermina si nu ne lipsesc de liber-
tatea vointei. Foarte mult depinde si de educatie,
de efortul personal, de puterea de a nfrunta psi-
hologic si pedagogic obiceiurile rele.
Tata1lui Beethoven era alcoolic cronic. De mic
copil compozitorul se mbolnavea foarte des si
grav, iar pe la mijlocul vietii (31de ani) a surzit
complet. Toate acestea nsa nu l-au mpiedicat sa
cucereasca naltimile artei muzicale si sa-si n-
scrie pe veci numele n istoria artelor. De aceea,
1 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Schuckit S.A.,
Tipp J.E., Kelner E., Are daughters of alcoholics more likely
ta marry alcoholics?, Am. J. Drug. Alcohol Abuse, 1994, nr.
20 (2), pp. 237-245; Velikov V.V., "ncotro merge evolutia
omenirii?", n rev. "Omul" , 2003,nr. 2, p. 25.
65
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
proverbul batrnesc "Ce se naste din pisica soa-
reci mannca" este adevarat doar n ce priveste
animalele si plantele, caci harul lui Dumnezeu si
dragostea omului fac, cu adevarat, minuni.
Foarte multe depind de educatie, de efortul
personal, de posibilitate a de a trece psihologic si
pedagogic peste obiceiurile rele. Trebuie sa fim
foarte atenti la copiii si adolescentii care sunt hi-
per activi, emotionali, neastmparati sau, dim-
potriva, nchisi (vezi Cap. VIII si Addenda VI).
Acestia simt o stare de disconfort nca de timpu-
riu si nu nteleg ce se ntmpla cu ei, cautnd o
iesire din starea de stres care i macina. Odinioa-
ra, o astfel de iesire din starea nervoasa era par-
ticiparea la cercuri de creatie, de sport s.a., dar
comercializarea societatii si "capitalismul salba-
tic", care au acaparat tara noastra, nu mai permit
petrecerea frumoasa a timpului liber si odihna.
De obicei, copiii alcoolici1or sunt predispusi
spre impulsivitate si risc, sunt instabili si si pla-
nifica actiunile cu dificultate. n viitor, adolescen-
.
tii nervosi si tinerii cu intelect redus vor fi predis-
pusi spre cruzime, agresivitate, actiuni criminale
si influente negative ... Problema este ca si ei sunt
convinsi de binefacerile alcoolului, refuznd sa
se considere bolnavi si, implicit, sa se trateze.
n multe cazuri este bine sa se mearga la un
consult medical-genetic Daca n familie s-au mai
ntlnit cazuri de mbolnavire de alcoolism sau
de narcomanie, atunci este bine sa se stie care
sunt riscurile de predispozitie la copil. Astfel se
poate prognostica riscul pentru sanatatea omu-
66
4. PNTECELE NEPOTOLIT
lui ale carui rude sufera de dependenta alcooli-
ca. Mai mult, analiza genetica permite determi-
narea masurii n care utilizarea de catre parinti
pna si n timpul sarcinii a substantelor toxice
(n special alcool si droguri) poate dauna.
Testarea este doar primul pas. Cel de-al doilea
este sa convingi copilul sa nu ncerce ceea ce este
periculos, desi i-l propun prietenii, vnzatorii si
reclamele. Trebuie subliniat nsa ca nu alcoolul
este periculos, ci alcoolismul. Din pacate, con-
vorbirile educative despre folosul si daunele a
ceva anume i irita, de obicei, pe copii, iar dorin-
ta de a gusta din "fructul interzis", n ciuda "in-
sistentelor celor maturi", este foarte mare. Mult
,
mai atractive par expoze-urile prietenilor despre
extazul alcoolic, despre "nirvana" drogului, des-
pre tigarile ca simbol al maturitatii si indepen-
dentei fata de "babaci". Din povestirile prieteni-
lor, chiar si mahmureala pare ceva romantic si
de dorit. De aceea este foarte important sa se ex-
plice ca testarea va arata doar predispozitia spre
o anumita patima. Si astfel, poate ca aceasta nu
va fi privita ca o sperietoare sau ca un pericol, ci
ca o grija sincera pentru binele lui.
Daca cei maturi au motive sa creada ca odras-
la lor are predilectie spre alcool, nu trebuie sa cre-
eze tot felul de scene isterice sau sa mearga pe la
vrajitoare. Este mai bine sa se adreseze dupa aju-
tor unui preot si unui medic narcolog. La prima
ntlnire este mai bine sa se mearga fara copil si
sa se discute despre ce este nelinistitorn compor-
tamentul acestuia, despre cercul sau de prieteni
67
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
s.a. Pastorul iubitor si medicul experimentat vor
putea da o mna de ajutor la necaz. Terapia du-
hovniceasca (vezi despre aceasta mai amanuntit
n K. Zorin, Ce este blestemul mostenit?, pp. 226-276
si idem, Scoala-te si umbla - pasi spre nsanatosire,
pp. 259-299),n asociere cu profilaxia ambulatorie
sau stationara, va da rezultate excelente.
, ,
Din experienta unui medic narcolog din Mos-
cova, Evghenii Brun, atunci cnd reusesti sa n-
veti un om sa primeasca placere nu de la sub-
stantele chimice, ci de la spirit, partea medicala
a problemei este rezolvata. Tocmai n aceasta si
consta tratamentul. Medicul ncearca sa ntelea-
ga din ce altceva, n afara de tutun, alcool sau
drog, ar putea simti pacientul bucurie si satisfac-
tie, indicnd o iesire din situatie.
O semnificatie importanta o are educatia religi-
oasa corecta. Aceasta trezeste o "imunitate spiri-
tuala" si previne aparitia dependentei la copil, de-
oarece omul credincios are sufletul plin de harul
Domnului. Sufletul lui nu sufera de gol. Daca su-
fletul va este gol, atunci, dupa cuvntul Evanghe-
liei, n el se va sa1aslui diavolul (Luca lI, 24-26).
3. Narcomania
Cele spuse despre alcoolism sunt n mare par-
te valabile si pentru narcomanie. Dupa parerea
cercetatorilor rusi si straini, formarea dependen-
tei de alcool are trasaturi caracteristice comune
68
4. PNTECELE NEPOTOLIT
cu dezvoltarea dependentei de narcotice. Expe-
rienta confirma aceasta. Alcoolicii cronici combi-
na destul de des bautura cu tigarile sau cu stu-
pefiantele. Narcomanii sunt, de asemenea, n
mare masura "omnivori". Cteodata, dorind sa
se desprinda de dependenta de heroina, meta-
dona si alte opiate, acestia le nlocuiesc intentio-
nat cu alcoolul. Dupa cum se spune, "cui pe cui
se scoate". Dar cu ce pret?!
Nu este un secret faptul ca spre ntrebuintarea
substantelor psihoactive stupefiante sunt predis-
pusi n mare masura oamenii cu nclinatii nnas-
cute. Specialistii rusi au cercetat 47 de familii n
care au existat membri consumatori de narcotice,
chestionnd 816 rude ale acestora. S-a dovedit ca
daca tata sau mama sunt narcomani, atunci copiii
lor, la fel ca si copiii alcoolicilor, vor tinde spre pla-
ceri senzuale. Mult mai clar se petrece aceasta pe
linie masculina, atunci cnd ambii barbati, si tatal
si fiul, sunt narcomani. Cu ct este mai departe
legatura de rudenie cu narcomanul, cu att mai
usor i este omului sa se lupte cu setea de dragI.
Drogurile au o influenta negativa nu doar asu-
pra personalitatii, psihicului si comportamentu-
lui, ci si asupra vietii intime a omului. Ele di-
minueaza apetitul sexual, sucomba procesul de
1 Despre aceasta vezi mai amanuntit:- Radcenko A.F.,
Rohlina S.L.,."Familiile celor bolnavi de narcomanie", n
lI~evista de neuropatologie si psihiatrie", Korsakova 5.5.,
ed. a 2-a, 1990; Bogomolova R.T., Dumnezeu si natura vinde-
ca. Cum sa ne izbavim de alcoolism, narcomanie si fumat, Mos-
cova, 2003, p. 264.
69
GENELE SI CELE SAYrE PACATE CAPITALE
formare a spermatozoizilor si posibilitateaovule-
lor sa fie fecundate. n cteva luni de injectii cu
heroina se deregleaza grav ciclul menstrual al fe-
meii si functiile glandelor de secretie interna. Cu
timpul, muschii uterului se atrofiaza. Sentimen-
tul de omincomplet duce la un disconfort excesiv,
ajungndu-se la depresii si tentative de suicid.
Daca fecundarea a avut loc totusi, sansele de
a naste un copil sanatos sunt foarte mici n ast-
fel de cazuri. Placenta functioneaza anormal din
cauza drogurilor. De aici si proasta hranire a fa-
tuluj, ceea ce duce la un sfrsit letal. Copiii fe-
meilor narcomane sunt de obicei nascuti prema-
tur, slabi, au probleme n dezvoltare, au masa
musculara mica si sunt scunzi. Imunitatea le es-
te scazuta si de aceea risca sa se mbolnaveasca
mai des de boli infectioase. Psihicul acestor co-
pii este zdruncinat, dezvoltarea vorbirii ngreu-
nata, memoria si concentrarea slabite. n viitor
toate acestea pot mpinge omul spre consumul
de droguriI.
nca un aspect important: medicina contem-
porana permite anestezicele la nastere. Astfel
se poate naste fara dureri, chiar daca nasterea e
cu probleme. Sigur ca femeile sunt de acord cu
aceasta, deoarece durerile nasterii sunt insupor-
tabile. Numai ca cercetatorii suedezi de la Uni-
versitatea din G6teborg au stabilit urmatoare-
le: daca femeii i se administreaza timp de zece
1 "Ginecologia", Revista Universitatii din California, sub
red.lui K. Nisvander si A. Evans, Moscova, 1999, pp. 55-63.
70
4. PNTECELE NEParOLIT
ore nainte de nastere nu mai putin de trei doze
de barbiturice (somnifere) sau preparate pe baza
de morfina, atunci posibilitate a ca pruncul sa fie
atras de mircotice creste de cinci ori.!
Reiese ca anestezicele nu sunt chiar asa de ino-
fensive pentru prunc, desi n~sunt un pacat n si-
ne. Atunci cnd Domnul i-a prezis Evei ca n du-
rere va naste fii (Facerea 3, 16), El S-a gndit si la
usurarea durerii. n timpul nasterii, organismul
femeii nsarcinate secreta n snge hormoni spe-
ciali care ridica pragul de suportabilitate a dure-
rii, pentru ca femeia sa nu intre n stare de soc.
Asa ca avem la ce sa ne gndim: sa ne injectam
sau sa rabdam durerea pentru ca mostenitorul
sa fie sanatos? n cazul cezarienei, anestezicul es-
te obligatoriu. Pentru ca preparatele anestezice
sa nu faca rau copilului operatia este, n general,
facuta foarte rapid. Mult mai putin periculoasa
pentru copil este anestezia epidurala.
Este evident ca n cadrul formarii asa-zisei
personalitati narcotice ultimul rol l joaca fap-
tul ca pruncul este deja obisnuit sa primeasca
preparate narcotice din sngele matern. Aceasta
se refera mai ales la narcomanii cronici. Fatul se
obisnuieste cu primirea drogului, incluzndu-l
n metabolism. Narcoticul devine parte a lantu-
luibiochimic al organismului sau si modifica ac-
tiunile unor hormoni. Producerea acestora scade
, -
1 "Anestezicul: urmarile ne-inofensive", n rev. "Ma-
ma-info", 2001, nr. 5, p. 15.
71
'IIi
1
I
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
semnificativ si, odata cu ncetarea drogarii, apa-
re sevrajul intrauterin.
Dezechilibrul hormonal se acutizeaza atunci
cnd narcoticele sunt elimina te din organism. La
nou-nascuti a~est lucru se produce prin rinichi,
intestine si plamni. Corpul semnalizeaza ca are
nevoie de completarea componentelor pierdute
si astfel se formeaza necesitatea de a primi noi
doze de narcotice din afara - de aici dependenta
fizica. Daca necesitatea nu este satisfacuta, apa-
re sevrajul- boli acute, varsaturi, diaree, friguri,
pierderea cunostintei... Astfel de copii devin in-
valizidin pntecele mamei lor, fara sa aiba vreo
vina. Problema este ca ei sunt cei care sufera. Iar
parintii de multe ori renunta la crucea ce le-a fost
data si i parasesc pe acesti copii nenorociti.
Mamele care utilizeaza cocaina nasc prunci cu
organele genitale si, n general, cu sistemul ge-
nito-urinar nedezvoltat. Testiculele la baieti sunt
prea mici, incorect dispuse si, spre exemplu, pot fi
n afara pungii testiculare. Defectele formarii tes-
ticulelor duc nca din perioada embrionara la dis-
functionalitati n formarea hormonilor masculini
si la dezvoltarea organelor genitale conform tipo-
logiei feminine. Atunci cnd copiii cresc, indeter-
minismul apartenentei sexuale este pentru ei o
tragedie. Asemenea disfunctionalitati se trateaza
prost, deoarece au legatura nu doar cu organele
genitale, ci si cu parti ale creierului raspunzatoare
pentru dezvoltarea sexuala (hipotalamusul).
n viitor, parte din tinerii si tinerele ale caror
mame Ils-au distrat" n timpul sarcinii cu cocaina
72
I
4.PrELE NEPOTOLIT
vor avea ridicat nivel'tl hormonului "prolactina" .
Aceasta are, de asem,nea, repercusiuni negative asupra dezvoltarii cafacterelor sexuale secunda-
re si a posibilitatii detavea propriii copii.
Dupa cum se vede, influenta narcoticului asu-
pra organismului fa lui este imensa si conse-
cintele acesteia (inclu iv celepe viitor) sunt foar-
te grave. Pentru a ta~ao data pentru totdeauna acest "nod gordian" ~amenii necredinciosi reco-
manda avortul. Prin flceasta, ei ignora adevarul
biblic: Daca orb pe orb pa calauzi, amndoi vor cadea
n groapa (Matei 15, 14).
Astfel, am analiza o seama de probleme spi-
rituale, psihofizice s' genetice, conditionate de
nclinatia nnascuta spre ngrasare, alcoolism
si narcomanie. Rad ~cinile acestor predispozi-
tii subzista n dena I area necesitatii firesti de
, ,
hranire - lacomia, ca~e,la rndul sau, provoaca
pacatul desfrnarii.
Sa ne amintim ca pricinile pentru care a pie-
rit Sodoma au fost m~ dria, mbuibarea si lene-
via locuitorilor sai (v zi Iezechiel 16, 49). Nu va
mbatati de t;in, n car este pierzare, ci va umpleti
de Duhul (Efeseni5,1 ), ne prentmpina Sfntul
Apostol Pavel.
Acestui mare sfnt' se alatura si Cuviosul Ioan
Scararul: "mbuibaref este mama -desfrnarii;iar
vinovata de curatie ~ste strmtorarea stomacu-
, ~
lui... Sa taiemnti de toate mncarea care ne m-
buiba (alcoqlul, carne, condimentele-K.Z.). Da-
ca se poate, da-i sto~acului hrana suficienta si
73
GENELE SI CELE SAPTE P1CATE CAPITALE digerabila, pentru ca prin srtietate suficienta sa
fie ferit de lacomia fara m~. . si prin digerarea
rapida a hranei sa te desp' i de aprindere ca de.
un bici. Saluam aminte Cat~lte feluri de mnca-
re care umfla stomacul st" esc si dorinta"l.
Spusele Sfintilor Parinti ste interesant sa fie
pozitionate alaturi de par riIe autorilor laici.
Astfel, psihanalistii remar9a faptul ca alcoolul impulsioneaza pornirile hqmosexua1-esi mni-
oase2 "Noi, atunci cnd mfcam si bem, deve-
nim opusul a ceea ce trebui sa fim, spune unul
din personajele lui J. Goeth . Digestia lenesa ne
ndreapta ratiunea n conformitate cu stomacul,
iar din cauza relaxarii si a prea multei leneviri se
nasc dorinte care ne stapn~sc foarteusor."3
1 Cuviosul Ioan, egumenul M~ntelui Sinai, op. cit., pp.
105,107.
2 Alexander F., Selesnik S., 0jul si sufletul acestuia: cu-
noasterea si vindecarea din VeChim[epna n zilele noastre,
Moscova, 1995, p. 487...
3 Goethe J.W., Opere alese, Mos, ova, 1950, p. 253.
74
CAPITOLUL V
Mrejele iubirii de placeri
Duh cheltuit i1pustiu de rusine
E-n act desfrul; sperjur mai nti
De act, crud, ucigas, cu rau-n sine,
Extrem, salbatic, fara capati;
Dar abia mplinit, sta iar sa cada;
Vnat nu-n ratiune; tot ispite,
Apoi urt ca nghitita nada
Ce nebunie da celui ce-o-nghite.
Nebun daca-i vnat, nebun de-l ai;
Avut, avnd si mereu extrem vrndu-l;
Noroc probat, gonit apoi din Rai;
Promise fericirii, apoi vis gndul.
Bine stiindu-l nu stiu sa nu cad,
Sa scap de cerul unui asa iad.1
1 William Shakespeare, Sonetul129, trad. romneasca
de Miron Kiropol, http://convorbiri-literare.dntis.ro/KI-
ROPOLsep3.html.
75
1
GENELE SI CELE SAYfE PACATE CAPITALE
Am citat un sonet alluJwilliam Shakespea- re. Marele poet descrie ded~blarea chinuitoare a
naturii umane si drama vietii intime. Problemele
ridicate aici sunt eteme: celnseamna dragostea
adevarata? Prin ce se deosebeste atractia sexuala
de pofta trupeasca? Care erite mobilui iubirii de
placeri/desfrnarii ?
Vomvorbi doar despre crteva aspecte spiritu-
ale si genetice ale relatiilor mtime.
1. Atractia sexuala
,
Atractia barbatului sprel femeie e~}enormala si a fost introdusa n firea ~mana de Insusi Cre-
atorul. Prorocul Moise, iar <llupael Domnul Iisus
Hristos au numit unirea d~tre barbat si feme-
ie nu doar pereche de ndragostiti, ci un singur trup. Si aceasta nu se ref~ra, desiiur, doar la
apropierea fizica. Cuvntul "trup" are mai mul-
te ntelesuri n Biblie. n af~ra trupului, a relati-
ilor trupesti si a rudeniei df snge, acest cuvnt
caracterizeaza omul ca ntteg, incluznd si su- fletul acestuia. Vedem acealstanumai daca citim
Prologul Evangheliei dUP~Ioan: Cuvntul trup
S-a facut... (Ioan 1, 14).
~ Asa ca expresia "un sin r trup" simbolizea-
za taina celei mai strnse yniri fizice, sufletesti
si duhovnicesti dintre sott. Verbul "se va uni"
~,~imba~iblica origina!,a~seamna "s~"asimilea-
. za, "devIne asemenea, "se confunda.
76
5. MREJELE LIRII DE PLACERI
I
Subliniem ca princ~piul unirii nu se pastrea- za doar n casatoria legala. Unirea ca atare, chiar
si ca rezultat al desfr~ului, i face pe cei doi "un
singur trup", mai eX3!t"un singur corp". Sau nu
stiti ca cel ce se alipeste de desfrnata este un singur
trup cu ea? (1Corinte 6, 16). Numai ca unire du-
hovniceasca n acest ~az nu se mai produce. n
mare, totul se rezurnalla apropierea fizica si doar
uneori la legatura sufleteasca.
n orice caz, n tim~ul "unirii barbatului cu fe-
meia, fie ca vrea acestf sau nu, ntre ei se creeaza
o relatie care depases~e limitele impuse si care le
va fi pe veci spre chinhire sau spre bucurie"l.
Cartea Facerii descbpera si radacinile instinc-
tului sexual femininl "Coasta" ncearca ntot-
deauna sa ajunga ac6lo de unde a fost luata.
Acest lucru este no~al, fiindca ea este chemata
sa-i usureze barba~r calea spre inima femeii, sa faca atractia ambi1~r dorita si sa o echilibreze.
Dupa caderea n pacat, instinctul sexual femi-
nin mai depinde nC~ de un aspect. Atrasa vei fi
catre barbatul tau si el e va stapni (Facerea 3, 16).
Stipunnd genul fe inin celui masculin, Crea-
torul ofera posibilita~Fa femeii sa ndrepte, prin smerenia si blndetej sa, pacatul mndriei si ne-
ascultarii de Dumnez~u savrsit n Rai.
Parintele Paisie Agf0ritul este convins ca fara
o a~acti: ~~ea~~areciJ'r~ca b~~atu1 si ~emeia nu
ar fi hotarati ruClodata sa se casatoreasca, deoare-
'scriSOrile Jnui netrebnic, n Operealese,Mos-
cova, 2000, voI. VIII, p. 69
77
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
ce s-ar gndi tot timpul la greutatile ce-i asteapta,
la problemele familiale si la bataia de cap cu co-
piii. Sentimentul apasator al anxietatii si astepta-
rea ispitelor viitoare ar nsemna mai mult dect
orice gnd sanatos n favoarea crearii familieP.
La unirea sotilor n cadrul casatoriei se ajun-
ge din mila Domnului datorita faptului ca genul
masculin si cel feminin au o natura comuna. n-
tr-adevar, n afara particularitatilor medico-psi-
hologice, acestia nu difera substantial. Princi-
pala diferenta biologica si sociala ntre barbat
si femeie este dictata de functiile ce privesc nas-
terea de copii. n cadrul unirii "ntr-un singur
trup" se naste o noua personalitate, un om. Ia-
ta de ce demnitatea genurilor n fata lui Dum-
nezeu este aceeasi, ele se armonizeaza ca doua
parti ale unui ntreg. Nici una din aceste parti nu
poate ajunge la desavrsire fara ajutorul harului
lui Dumnezeu, n afara casatoriei (spre exemplu,
n monahism).
Ideea deofiintimii, a originii comune, a apro-
pierii principiale dintre femeie si barbat este una
autentic biblica. Femeia este latura fireasca a fiin-
tei umane; ea nu este o completare a unui neajuns
n chipul lui Dumnezeu din Adam, ci ncununa-
rea acestuia, n toata plenitudinea naturii umane.
Metoda crearii Evei nu i njoseste n nici un caz
demnitatea. Dupa cum Eva s-a nascut din Adam,
la fel Hristos S-a nascut din Fecioara Maria (vezi
1 Parintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, voI. IV, Viata defa-
milie, Moscova, 2004, pp. 68-69.
78
5. MREJELE IUBffiII DE PLACERI
Luca 1, 31-35), iar Biserica Sa (Mireasa si sotia) -
din Hristos (vezi Apocalipsa 19, 7 si 22, 17).
Meditnd la latura fiziologica a instinctului
sexual, episcopul Nemesie al Emesei scria ca
partea producatoare (spermatike) a omului nu
se supune ratiuniL "Dorinta actului intim este
sadita n firea noastra. Noi suntem atrasi fara vo-
ia noastra spre acesta, desi actiunea efectiva este
controlabila si depinde de suflet. Aceasta se sa-
vrseste prin organele care servesc tendintei na-
turale, dar a ne abtine de la tendinta aceasta si de
a o nabusi depinde n totalitate de noi... Anima-
lele necuvntatoare nu se conduc pe ele nsele, ci
natura le conduce, primind de la aceasta o anu-
mita m,asura si timp."l
Glasul Domnului dezleaga pntecele cerboaicelor,
spune psalmistul (Psalmi 28, 9). Este evident ca
Domnul nu are functia unei moase, dar El poa-
te controla procesul de nmultire. Nu n zadar
Creatorul a nzestrat animalele cu posibilitatea
de a se nmulti de sine statator (vezi Facerea 1,
22). Verbul "a prasi/creste" indica atractia sexu-
ala si comportamentul sexual adecvat, iar verbul
"a se nmulti" indica, grija pentru urmasi. Aceste
instincte vitale sunt conditionate genetic.
Animalele se abtin instinctiv. Femelele nu pri-
mesc relatia cu masculii din momentul n care
, .
simt ca sunt gestante. Dupa cunostintele zoo-
lqgiei, mperecherea dupa fecundare se reflecta
1 Nemesie al Emesei, Despre natura omului, Moscova,
1998, pp. 94-95.
79
GENELE SI CELE SAPTE ptATE CAPITALE
negativ asupra embrionull si a nou-nascutului.
~s~el, p~ Providenta Di~I' a, natura se reglea-
za sIngura.
La oameni lucrurile s nt mai I complicate.
Atunci cnd Eva a ramas A~Sarcinata si l-a nascut
pe Cain, a spus: Am doMn' it om de la Dumnezeu
(Facerea 4, 1). Dupa naster, a lui Set a spus: Mi-a
dat Dumnezeu alt fiu n locul ui Abel, pe care l-a ucis
Cain (Facerea 4, 25). Nume~e Set n limba ebraica nseamna, de fapt, "baza, ffndatie, asezare".
Rahila, sotia lui Iacov, np avea copii si n du-
rerea sa l-a rugat pe sot: Da-mi copii, iar de nu, voi
muri. Mniindu-se nsa Ia ov pe Rahila, i-a zis:
Au doara eu sunt Dumneze , Care a Istrpit rodul
pntecelui tau? (Facerea 30, 1-2).
Cu toate acestea, naster a copiilor nu se redu-
ce la vointa lui Dumneze I si la mostenire. Nu
se poate diminua rolul so4etatii si al parintilor:
eforturile personale ale a~estora, starea lor de
sanatate, eficacitatea tratamentelor s.a. Aceeasi
Rahila spera nu doar n ajth.torul venit de sus, ci
utiliza si mandragorele. Febeile orientale consi-
derau ca aceste fructe avear:1p.roprietati benefice
n privinta sarcinii. A auzit o Dumnezeu si i-a des-
chis pntecele! (Facerea 30,4-24).
Genul biologic al omul+ se determina astfel:
n timpul fecundarii, noul @rganism primeste in...
formatia genetica de la pa+nti (cte 50% cromo-
zomi de la fiecare). Pe linie rpatema se mosteneste cromozomul X, iar pe lini~lpatema cromozomul
X sau Y, n ultimul caz em1!>rionulutmnd sa fie
80
5. MREJELE IUBIRII DE PLACERI
barbat. Cromozomii X sau Y n plus sunt deja
semn de patologie.
Multi ani s-a presupus ca cromozomul Y nu
are alta functie dect de a stabili sexul masculin.
Astazi s-a dovedit altceva. Cromozomul Y are
functii unice. Desi este cel mai mic cromozom,
genele acestuia raspund pentru producerea ce-
lulelor masculine si a functiilor "nsotitoare".
Apropierea intima si zamislirea pruncului se
produc nu doar "din dorinta trupeasca", ci si din
dorinta barbateasca (Ioan 1, 13). Sunt si eu om mu~
ritor asemenea tuturor si cobornd din neamul celui
dinti om zidit din pamnt. Si am fost nfiripat, cu
trupul, n pntecele mamei mele, nchegndu-ma din
snge, vreme de zece luni (dupa calendarul lunar -
K.Z.), din samnta barbateasca si n ceasul somnului
odihnitor ... (nteepciunea lui Solomon 7, 1-2).
Fiziologia contactelor intime este, ntr-ade-
var, fundamentata pe pornirile instinctive incon-
stiente si pe circulatia hormoni lor n snge, res-
ponsabili de dorinta sexuala. Dar lucrurile nu se
termina aici.
Psihologia relatiilor intime presupune partici-
parea ratiunii si a vointei. Oamenii au relatii in-
time atunci cnd vor aceasta sau atunci cnd nu
vor. Unii si vnd trupurile, cstignd din aceas-
ta, altii sunt violati, altii sunt usuratici, iar altii se
ofera jumatatii (sotului/sotiei). Intentiile sunt di-
verse si de aici apar toate problemele .
. Asadar, atractia sexuala (libidoul) a omului
consta din doua componente interdependen-
te - nnascuta si dobndita. Din perspectiva fi-
81
GENELE SI CELE SAYfE PACATE CAPITALE
ziologica, prima depinde de activitatea structuri-
lor subcorticale si de glandele sexuale, iar a doua
de reflexele conditionate ale scoartei cerebrale.
, ,
Avnd n vedere dualitatea aceasta, intensitate a
libidoului se schimba n cazul abstinentei si sub
influenta unor circumstante concrete (boli, stres,
alimentatie, consum de alcool, medicamente s.a.)
Timpul de ncepere a cresterii libidoului, a
menstruatiilor, cic1icitatea acestora, masura. acti-
,
vitatii sexuale, ct si sosirea climaxului sunt n
~are parte conditionate de mostenirea genetica.
Intreruperea functionarii glandelor sexuale si
diminuarea brusca n snge a nivelului de hor-
moni al acestora se observa la femei pe la 50-55
de ani, iar la barbati la 55-60 de ani.
Exista si exceptii, desigur. Sa ne amintim isto-
ria dreptului Avraam. "Trupul sau amortit, caci
avea aproape o suta de ahi" nu putea da nastere
unei vieti. Sotia acestuia, batrna si ea, era infer-
tila. Cu toate acestea, din Providenta Divina ea
prin credinta [...] a primit putere sa zamisleasca fiu,
desi trecuse de vrsta cuvenita, pentru ca ea L-a so-
cotit credincios pe Cel cefagaduise (vezi Romani 4,
19; Evrei lI, 11).
Analiznd relatiile dintre aspectele genetice si
cele spirituale ale intimitatii, subliniem urmatoa-
rele: atractia sexuala nu nseamna nca dragos-
te, iar dragostea nu consta doar n atractie sexu-
ala. Sentimentul autentic al dragostei este un dar
divin. nti de toate, dragostea presupune comu-
nicarea inimilor, drepturi si obligatii reciproce,
caldura emotionala, ncredere. Daca aceasta se
,
82
5. MREJELE IUBIRII DE PLACERI
reduce doar la reactiile genetice si biochimice,
la placerea sexuala, atunci sensul autentic al fa-
miliei si al casatoriei se denatureaza. Genele re-
prezinta doar un fundament biologic, peste care
construim casa dragostei noastre, n acord cu vo-
ia lui Dumnezeu sau mpotriva acesteia.
Gndul despre unicitate si interactiune n pro-
cesele genetice, factorii sociali si devenirea spiritu-
ala este confirmat de Evanghelie. Ca sunt fameni ca-
re s-au nascut asa din pntecele mamei lor; sunt fameni
pe care oamenii i-au facut fameni, si sunt fameni care
s-au facut fameni pe ei nsisi pentru mparatia ceruri-
lor. Cine poate ntelege, sa nteleaga (Matei 19, 12).
Vorbele Domnului sunt cu mai multe ntele-
suri. n parte, acestea descriu oamenii care nu
sunt nclinati spre desfrnare prin felul lor na-
tural de a fi (constitutie). Abstinenta fireasca a
acestora este conditionata genetic si aceasta nu li
se considera a fi virtute. Altii nsa, pentru mn-
tuirea sufletelor, trebuie sa se abtina si sa lupte
cu ei nsisi ca sa nvinga dorinta trupului. Aceste
eforturi sunt pretuite mult de Dumnezeu.
2. Comportamentul sexual
Omul si valorifica de unul singur instinctul
sexual, cu alte cuvinte, comportamentul sexual.
Repetam: nevoia actului sexual nu este morala
sau imorala n sine, fiind la fel ca nevoia de hra-
na, dar motivele si metodele satisfacerii aceste-
83
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
ia reprezinta deja altceva. n acest caz, nu genele
sunt cele care dicteaza, ci vointa libera a omului.
Daca relatiile intime nu contrazic poruncile
Evangheliei, atunci harul lui Dumnezeu le sfin-
teste. Altfel, apar devieri n ce priveste diferite
boli, denaturari, desfrnari, infidelitati si alte ca-
deri de la gndul initial al Providentei.
ncalcarile celei de-a saptea porunci - Sa nu
fii desfrnat! - sunt cel mai des ntlnite si peri-
culoase. Raul l atrage insistent la sine pe om
mai ales prin promisiune a "placerii instantanee"
(Evrei 11, 25). Nu n zadar Dumnezeu i-a spus
ucigasului Cain ca la usa inimii sale sta pacatul:
pacatul bate la usa si cauta sa te trasca, dar tu biru-
ieste-l! (Facerea 4, 7). Pe lnga aceasta, atractia
spre pacat si atractia sexuala actioneaza conco-
mitent, de foarte multe ori.
nteleptul rege Solomon a demascat aceasta
prin exemplul rasplatii pentru desfru: Nu te ui-
ta lafemeia lingusitoare, caci buzele celei straine pi-
cura miere si cerul gurii sale e mai alunecator dect
untdelemnul, dar la sfrsit ea este mai amara dect
pelinul, mai taioasa dect o sabie cu doua ascutisuri.
Picioarele ei coboara catre moarte; pasii ei duc de-a
dreptul n mparatia mortii (Pilde 5,3-5).
Dorinta trupului vine din partea irationala a
sufletului si puterile ntunericului se straduiesc
sa produca acolo un incendiu. "Sa nu gndesti
ca-I poti nvinge pe demonul desfrului cu con-
traziceri sau dovezi, avertizeaza Sfntul Ioan
Scararul, caci acesta are justificari convingatoa-
84
5. MREJELE IUBIRII DE PLACERI
re, deoarece lupta mpotriva noastra cu ajutorul
firiinoastre."l
Cred ca n nici o alta sfera din viata omului nu
,
sunt attea ocazii pentru pacat ca n cazul apro-
pierii intime. Aceasta se explica prin aceea ca
atractia sexuala, att cea barbateasca, ct si cea
feminina, ia adesea forme bolnavicioase, mon-
struoase. Daca devine excesiv, libidoul estom-
peaza orice altceva. Trupul, n acest caz, "se ras-
coala", sngele "se joaca", hormonii "danseaza"
si este foarte greu sa te mai stapnesti. Atunci
cnd patima o acapareaza, ratiune a este ca si de-
conectata, de aceea si apar regretele ulterioare. O
astfel de stare neechilibrata a sufletului si trupu-
lui este exprimata foarte bine n cuvintele unei
melodii contemporane: "Cnd dragostea trece,
ma doare capul". Din cauza pasiunii nnebuni-
toare si a "dorintei trupesti" omul, ntr-adevar,
parca "si pierde capul" si libertatea. De acum e
d .,
gata e once ....
Suferintele celui prins n "mrejele dragostei", n
"capcana" acesteia, reprezinta tema centrala a mul-
tor opere din literatura clasica universala. Sa luam,
spre exemplu, sonetullui William Shakespeare:
Dragostea este o neputinta. Sufletul mi e
bolnav
De-o sete de nepotolit si foarte grea,
O astfel de otrava el mi cere,
1 Cuviosul Ioan, egumenul Muntelui Sinai, ap. cit., p.
115.
85
GENELE SI CELE SAPTE PtCATE CAPITALE
De care a patimit Odini1ra;
Dragostea mea a fost tra ata de ratiune, ca-
re-mi este medic, I
Aceasta a respins cu to 1ierbi si radacini,
Si bietul vraci sleit e de r,utere,
Plecnd, atunci cnd a g tat rabdarea.
De-acum problema mea e pentru veci,
Iar sufletul a linisti nu s1 mai poate,
Lipsit de ratiune
Si de sentiment, iar Slovfe mi umbla-aiurea,
Si ndelung mi se parea, fiind eu tara minte,
ladul n Rai, iar negura minaP
Dupa cum a remarcat, f~arte inteligent, diaco-
nul Andrei Kuraev, "atunci cnd un tnar i spu-
ne astazi unei fete "Teiubes, !",n 90de cazuri din
100, n traducere libera acest Romeo a vrut sa-i
spuna Julietei sal~: "AUZ~.' gagico, ma simt cool
alaturi de tine!" In cadrul culturii juvenile con-
temporane te iubesc nse ~a ma folosesc de ti-
ne. Altfel spus, mi plac se atiile acestea, sunt
nebun dupa ele, iar tu mi 1 provoci, fiind un sti-
mulator. Aceasta nu este dtagoste, ci doar o alta
forma de exploatare a om~l6i de catre om."2
PeJnga ispitele diavol lui si gndurile noas-
tre (cuviincioase sau ne viincioase), compor-
tamentul sexual este inf1ujntat si de nclinatiile
nnascute.
1 Shakespeare W., Sonetul147
2 Diac. Andrei Kuraev, BiseriC1 si tineretul: nu poate fi oare
evitat conflictul?, Sankt-Petersbu~g, 2004, p. 55.
86
5. MREJELE rmn DE PLACERI
Inca de la ncepu 1 secolului al XIX-lea Cu-
viosul Nil Izvortoru de Mir spunea ca mame-
le nasc prunci "dupa nduiala si firea femeias-
pruncului". Aceasta e ntmpla deoarece sotii
"se supun dorintei tru esti si zamislesc prunci n
pacatul iubirii de plac .ri". Dar nainte de a sema-
na un cmp trebuie s~-l cureti de gru si pleava, iar semintele bune sa ~Farunci pe un teren prega-
tit, fara buruieni. Astff,l, paIamida nu va nabusi
cresterea plantei folosftoare. La fel trebuie sa fie
samnta bar~atului, d;t i ogorul femeii!.
"Daca saIhnta b v batului se va semana cu
gnd bun, atunci si p cuI bun se va naste, in-
sista Sfntul Nil, dar jaCa se va semana cu gnd
de desfrnare si curvi 1 atunci pruncul se va nas-
te asa cum a fost Zami~lit. Pruncul se va naste, dar
nu va fi spre bucuria arintilor ... Daca mama va
merge pe o cale gresi a, atunci Dumnezeu Se va
ndeparta de ea si astfrl va fi umbrit harul Tainei
casatoriei. Pruncul sla~este si de aceea mama nu-l
va putea vedea sanatos, dar nici el nu se va putea
bucura de mama. P~I cuI se descompune sufle-
teste nca din pntece e mamei sale, ca urmare a
faptului ca ea a fost n .curata si s-a culcat cu bar-
batul mpotriva legii, nd avea deja fatul n ea."2
Dupa cun;t spune quviosul Nil, relatia intima din timpul sarcinii mineninta sanatatea fizica a
1Cuviosul Nil, Izvort9rul de mir din Athos, Sentinte de
dupa moarte, Sankt-Petersb]Urg, 1996, pp. 106-107.
2 Ibidem, p. 107.
87
1
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
pruncului si i produce rau ~uhOvnicesc. Nu este obligatoriu ca pruncul sa Sf nasca cu vreun ne-
ajuns fizic, dar, fiind mur1arit duhovniceste, el
va. ca~eavusor ln deprinderi' rele (viqlenie, hotie,
mmCIUna s.a.) ;
La fel gndeste si Par~'. tele Paisie Aghiori-
tul: "Sotii sunt obligati sa traiasca n abstinen-
ta, pentru ca sa nu transmi a pasiunea trupeasca
copiilor. Daca parintii se dedau dorintei carnii
(Romani 8, 7), copilul lor la avea nclinatii din
acestea de la o vrsta-frage a. Aceasta se ntm-
pla pentru ca el mostenest dorinta carnii de la
parinti (K. Z). La nceput, orinta carnii se ma-
nifesta usor, ca toate patimi e mostenite de la pa-
rinti, de altfel. Aceasta este asemenea unei urzici
,
tinere, care nu nteapa si ~ poti apuca de frun-
ze, dar, atunci cnd mai creste, nteapa foarte ta-
re. La fel este si cu dorintA carnii, care poate fi
vindecata ntr-un stadiu int'Pient, de un duhov-
nic ntelept. Dar daca nu t . dorintele lumesti la
timp, n tinerete, atunci CAd devii matur va fi
nevoie de eforturi mari pertru atingerea acelu-
iasi rezultaf.
Dupa ce se afla ca femeia a ramas !nsarcinata,
duhovnicul sfatui a urgent EPIUI sa nceteze re-
latiile intime, iar, daca nu plot sa le curme~ macar
1,Izvortorul d~ Mir din Athos, Invataturi
de dupa moarte, Manastirea Novo polutvin, 1992, pp. 65-66.
2 Parintele Paisie Aghioritul, q:uvinte, voI. IV, Viata defa-
milie, pp. 70-71.
88
5. MREJELE IUBIRII DE PLACERI
sa le mputineze. Cel putin din luna a sasea con-
tactele sexuale trebuie anulate completI.
Amintim ca si literatura stiintifica de specia-
litate nu recomanda relatii intime n ultimul tri-
mestru al sarcinii. n ac~asta recomandare nsa
nu se iau n considerare urmarile spirituale ale
actului sexual, ci doar bunul mers al evolutiei fa-
tului. Este foarte clar: cu ct se apropie mai mult
nasterea, cu att este mai vulrierabil fatul, orice
miscare neatenta putnd fi periculoasa pentru
viata lui. Femeile nsarcinate nu au voie sa stea
,
pe burta, sa preseze zona buricului si a bazinului,
lucru greu de evitat n cazul unei relatii intime.
n plus, relatiile intime duc la excitare fizio-
logica si la puternice trairi emotionale, care pot
slabi dominanta sarcinii. Amintim ca dupa fe-
cundare toate eforturile organismului femeii
sunt ndreptate spre pastrarea, cresterea si nas-
terea fatului. Aceasta si nseamna dominanta
sarcinii. Acesteia i se supun toate: de la reactiile
biochimice si fiziologice pna la activitatea sub-
constientului si constientului. Daca dominanta
se "cutremura", atunci cursul normal al sarcinii
se complica. Organismul mamei nu mai este n
stare - n aceasta situatie -, sa satisfaca necesita-
tile crescnde ale embrionului.
Este ca si cnd -lund un exemplu din dome-
niul stomatologiei -, clatinnd zilnic un dinte,
p~tin cte putin, acesta va cadea pna la urma.
1 R?kovalis A., Parintele Paisie mi-a spus..., Moscova,
2003, pp. 28-29.
89
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Punctul culminant al distractiilor si placerilor
trupesti l constituie orgasmul, un fel de "explo-
zie" hormonala. n timpul acestuia n snge se
elimina o mare concentratie de combinatii bio-
, ,
logice active. Uterul este ca o locuinta comoda,
unde locuieste fatul, si atunci cnd are loc "cu-
tremurul biochimic" al ntregului organism, se
cutremura si uterul...
Sa ne nchipuim un astfel de scenariu: Cineva
sta foarte bine la el n casa si dintr-odata toate n-
cep sa tremure. Cauza "cutremurului" nu se stie.
Ce simte omul acela atunci? Panica, frica parali-
zanta sau dorinta activa de a se feri de pericol?
Dar daca o astfel de situatie se repeta periodic?
Atunci locatarul poate ajunge chiar la spitalul de
nebuni, nu?!
n secolul al II-lead.Hr., despre dominanta sar-
cinii s-a exprimat Sfntul Clement Alexandrinul:
"Orice ntrecere a masurii este mpotriva legilor
firi... Moise cheama pe barbati sa nu aiba relatii
intime cu femeile nsarcinate, pna cnd aces-
tea nu vor naste... Mama, n asteptarea nasterii
pruncului, primind n sine samnta, nu mai do-
reste relatia rusinoasa ..., abtinndu-se de la iubi-
rea placerilor. Tendintele ei, ndreptate odinioara
spre mbratisari dragastoase, acum se ndreap-
ta spre interior, fiind preocupate doar de crearea
pruncului, ajutnd Creatorul. De aceea nu este
bine sa deranjezi natura, preocupata de astfel de
lucruri marete, cu lucruri de necinste."l
1 Clement Alexandrinul, Pedagogul, voI. II, cap. X, Mos-
cova, 1996, pp. 187-188.
90
5. MREJELE IUBIRll DE PLACERI
Dupa cum vedem, pozitiile teologice concor-
da cu celemedicale n mod minunat.
3. Relatiile homosexuale
,
Biserica Ortodoxa judeca foarte aspru ho-
mosexualitatea, declarnd-o pacat de moarte.
Aceasta reprezinta o orientare sexuala anorma-
la, denaturare a firii umane.
Atunci cnd parintele Paisie Aghioritul a
fost ntrebat daca homosexualitatea are rada-
cini mostenite, el a contrazis aceasta idee. Du-
pa parerea sa, pacatul sodomit nu poate fi pus
pe seama erorilor din cromozomi. nti de toate,
n astfel de cazuri este vinovata familia, educatia
neadecvata si deprinderea rea a omului n relatia
sa cu cei din jurI.
Este evident ca parintele Paisie vorbeste des-
pre ceea ce medicina califica drept false perver-
siuni sexuale. Acestea sunt dobndite si apar n
procesul vietii sexuale a omului. Spre deosebire
de acestea, perversiunile autentice sunt de obicei
nnascute si apar odata cu pubertatea. nsa ho-
tarul clar dintre aceste doua feluri de disfunctii
psihosexuale este foarte greu de stabilit.
Potrivit cunoscutului psihiatru german Emst
Kretschmer, devierile sexuale nu sunt conditio-
,
nate doar endogen (mostenite, constitutive s.a.)
sau doar psihogen (influenta mediului rtconju-
1 Rakovalis A., ap. cit., p. 143.
. 91
GENELE SI CELE SAPTE 1CATE CAPITALE
rator, traume emotionale l.a.). n fiecare caz n
parte- trebuie sa hotarasti tt de mult "este m-
plantata homosexualitateal n constitutia corpu-
lui si ct de mult este form~ta de actiunea psihi-
ca din timpul vietii" 1 I
Specialistul n bioetica, Jjlreotul american John
Breck, scrie: "Relatia exactl~dintre natura si edu-
catie - influentele genetice si actiunea mediului,
\ care determina orientarea homosexuala - nu a
fost nca stabilita. Homose Iualii convinsi nclina
sa sublinieze componenta genetica, pentru a fun-
damenta teoria homosexu~'tatii nnascute si ire-
versibile, asigurndu-si, ca uneia dintre grupuri-
le minori tare, protectia le Iii.Oponentii acestora
(spre exemplu, psihoterapeutul ortodox Elisabe-
th Moberly) pun pe primuiiloc factorul mediului, mai ales relatiile nefaste dfu cadrul familie."2
Influenta factorilor spir~tuali, sociali, psiholo- gici si biologici asupra f0f:arii orientarii sexu-
ale este fara ndoiala. Autorii crestini au afirmat
n multe rnduri ca demorW, cu permisiunea lui
Dumnezeu, ispitesc omul ~i-lmping spre pacate
si patimi mpotriva firiP.
1 Kretschmer E., Psihologia Imedicala, Moscova, 1995,
p.163.
2 Prot. John Breck, op. cit., p.j155; Moberley E., Psycho-
genesis. The Early Development 01 Gender Identity, L. Kegan
Paul, 1988; Moberley E., Homofexuality. A New Christian
Ethics, Cambridge, James Clarke, 1983.
3 Despre aceasta vezi mai at{anuntit: Episcopul Barna- ba (Beleaev), op. cit., voI. II, PP:I~76-186; Egumenul N., Vi-
zitatorii: noua cultura, noua reli~e, omul cel nou, Cap. "De
92
5. MREJELE ~ DE PLACERI
In cazul denaturari or sau exagerarilor n re-
latiile sexuale oame 'i sunt adesea singurii vi-
novati: Acestia, desi au cunoscut dreapta ornduire
a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt
vrednici de moarte, nu n!umai cafac ei acestea, ci le si
ncuviinteaza ~celorcare efac (Romani 1, 32).
Si genele si au ro~llor n ce priveste prefe-
rintele sexuale ale o ului. Acest lucru este de-
monstrat si de cerc tarile specialistilor ame-
ricani. Dintre homo~. xuali, att barbati, ct si
femei, aproximativ 7 -75% sunt stngaci. Stn-
gacia este legata de ctionarea specificannas-
cuta a emisferelor crei ruluP.
Atractia fata de o ersoana de acelasi sex nu
poate fi explicata p 'n predispozitia naturala.
Dupa cum, pe buna reptate, indica cercetato-
rul John Harvey, apr ,ximativ jumatate din ge-
menii monozigoti nu mpart nclinatiile homo-
sexuale ale fratilor lor Cel mult se poate spune
ca factorii genetici si hormonali pot predispu-
ne spre orientare hOl1}osexuaIa,dar nu o deter-
mina. Factorii genetict determinanti nu duc la o
orientare homosexu~a (K. Z.)2.
ce vor sa ne salveze OZ -urile, medium-urile, ocultistii,
vrajitorii?", Moscova, 2001 pp.123-126.
1 Scev M.M., Psihogen tica (baze biosociale ale comporta-
mentului si ale individualitatii omului), Smolensk, 2001, pp.
142-143.
" 2 Apud Prot. John Brec~, op. cit., p. 156; Harvey J., "Ho-
mosexual Orientation an Genetics" n "Ethics and Me-
dics", 21/5 (May, 1996), pp 1-2.
93
I
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
n concluzie vom cita ~ fragment din brosu-
ra preotului Thomas Hop~o, publicata n 1989
de catre Departamentul pentru educ~.tie religioa-
sa al Bisericii Ortodoxe din ~erica: "Asemenea
tuturor ispitel~r, pacatelor si patimilor, inclusiv
celor care par adnc nrad cinate n firea noas-
tra datorita unei mosteniri ~efavora1:Jile,orienta-
rea homosexuala poate fi vrdecata, iar actiunile
homosexuale oprite ... Aturt-ci cnd homosexua-
lii care doresc sa-si nfrunte nclinatiile ntlnesc
participarea rabdatoare si 1ragost~a autentica a
prietenilor si a celor apropIati [...] Dumnezeu le
da biruinta asupra patimi~ prin mijloace stiute
doar de El"l.
1 Apud Prot. JoOOBreck, op. qt., pp. 166-167.
94
lui Iuda
Daca patimile trup1' ti denatureaza necesitati-
le firesti ale organism lui, patima iubirii de ar-
ginti este n totalitate pirituala, fiind lipsita de
radacini fiziologice. D pa parerea Sfntului Ioan
Casian, invidia si iubirea de arginti "apar fara un
motiv premergator de la natura, fiind alimentate
doar de reaua vointa [...l, fara a avea vreo lega-
tura cu instinctul natural"l.
_Edrept ca unele fo~e de "acumulare a boga-
tiei" se observa si n l mea animala. Spre exem-
plu, veveritele si crti ele aduna, ascund, dupa
care si utilizeaza reze vele de hrana. Dar aces-
tea sunt instincte nna cute, care le ajuta sa trea-
ca peste perioadele ele ale anului. Astfel de
comportamente sunt rogramate genetic.
Omul obsedat de i birea argintilor si pier-
de toata energia, posi ilitatile si talentul pentru
a aduna bogatii, n def voarea bunurilor ceresti.
Nu bogatia fu. sine est pacat, ci reaua utilizare a
acesteia. Nu n zadar iblia spune: Nu nadajdu-
rinte Ioan Casian, op. cit., p. 86.
95
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
iti spre nedreptate si spre jefuire nu poftiti; bogatia
de ar curge nu va lipiti inima de ea (Psalmi 61, 10).
Altminteri, n baza acestui pacat se dezvolta ne-
norociri ca lacomia, zgrcenia, hotia, colectiona-
rea (tezaurizarea) patologica, dorinta de navu-
tire, necredinta n Dumnezeu. Ne putem aminti
aici, ca exemple, de Iuda Iscarioteanul, dar si de
personaje din operele literaturii clasice, subjuga-
te de aceasta patima.
1. Virusii jocului de noroc
Sa ncepem cu exemple din viata cotidiana.
Fiind foarte bogat, Igor nu se gndea cti bani
lasa zilnic n sala de jocuri. Si de ce s-ar fi gndit?
Avea firma proprie, cont n banca, colectie de bi-
bliofil, o sotie frumoasa. Cazinoul era, dupa cum
gndea el, doar o parte din viata sa de om cu sta-
re, asa cum era si clubul de golf, de altfel. Pe ln-
ga aceasta, l impresionau si cstigurile mari pe
care, din cnd n cnd, le baga n buzunar.
-Luminarea a venit doar atunci cnd si-a dat
seama ca a pierdut milioane. Apartamentul si vi-
la erau deja date pe datorie, sotia plecata, iar fir-
ma falimentata.
Igor a primit ceea ce cautase: cazinouul a in-
trat adnc n viata lui. El ajunsese sa si mannce
acolo. Cazinoul i platea casa si i oferea o oare-
care "pensie". Dar cu o singura conditie: sa joace
tot timpul si sa ofere stapnului cstigul.
96
6. LAcoL LUIIUDA
ntr-o emisiune te~l~zata se vorbea despre
jurnalistul Felix Med edev, care lucra n timpul
"perestroikai" la revi ta "Ogoniok". Pna cnd
s-a deschis cazinoul d Moscova, acest om avea
apartament, trei masipi, sofer personal, o bibli- oteca extraordinara s.e. Dupa aceea nsa, iesind
din redactie, el aruncfl de fiecare data zarurile,
pentru a pierde, iar si ~ar,banii si obiectele. n cu-
rnd averea jurnalistu~ui a disparut, iar datoria a
ajuns sa fie astronomifa: un milion de dolari.
Unde este atunci rursa bolii? Patima pato-
logica a jocurilor de ~oroc are radacini spiritu-
ale, sociale si chiar g netice. Vom vorbi despre
aceasta mai amanunti .
Studiind perechi e gemeni, s-au constatat
mutatii ale genelor reponsabil~ pentru functiile
neuromediatorilor (re ponsabili cu transmiterea
impulsurilo~nervoas ). Cu ct sunt mai afectate
aceste gene, cu att m .. mult omul va avea o pre-
dilectie mai mare penE de jocurile de noroc.21
Pentru a ntelege mecanismul mostenirii aces-
tei disfunctii psihice, fa trebui sa facem o mica
incursiune n genetica. Sistemul nervos este ca-
pabil sa regleze actifitatea aparatului genetic,
dispus n ceLule,tesuturi, organe si organism, n
general. Creierul are totdeauna n vedere ne-
cesitatile curente ale rganismului, mediul si ex-
1 Velkov v.v., "ncotro e ndreapta evolutia omenirii?",
~ rev. "Omul", 2003, m. 2 pp. 22-23; Ibanez A., De Castro
I.P. s.a., "Pathological g_+bling and DNA polymorphic markers at MAO-A and .l\1A0-B genes", n "MoI. Psychia-
try", 2000, m. 5, pp. 105-109.
97
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
perienta individuala. n cazul unei excitari de ni-
vel scazut a sistemului nervos, o parte din gene
sunt inactive. Aceasta e ca si cum ar "dormi" si
unele tipuri nu se manifesta n mod real. n cazul
unei excitari majore a sistemului nervos, aceste
gene, nsa, se activeaza ("se trezesc") ...l
Creierul si aparatul genetic "se contacteaza" re-
ciproc prin intermediul hormoni1or, inclusiv al hor-
moni1or stresului. Cercetatorii presupun ca activita-
tea genelor oscileaza ca reactie la un stres puternic.
Modificarile activitatii genetice, conditionate de in-
fluenta hormoni1or stresului, pot fi mostenite2.
Dupa parerea Nataliei Semciuk, specialist al Cen-
trului de stat pentru psihiatrie sociala si juridica ,;VP.
Serbski" (din Rusia), nclinatia catre ludomanie este
determinata, n mare parte, de mostenirea genetica.
"Cei mai multi jucatori au avut stramosi ludomani
- jucatori de carti, curse de cai, pariuri, loterii, chiar
si... simpli fumatori! Daca strabunicul dumneavoas-
tra a fost alcoolic, atunci dumneavoastra intrati n
.
categoria celor predispusi spre ludomanie."3
Dupa datele Nataliei Semciuk, mai mult de 83%
dintre ludomani au suferit n copilarie de sindromul
1 Ravici Serbo LV., Mariutina T.M., Grigorenko EL.,
Psihogenetica. Manual, Moscova, 1999, pp. 276-278.
2 Ibidem, p. 279; Beleaev D.K., Borodin P.M., "Influenta
stresului asupra mostenirii si a schimbarii si rolul acestuia
n evolutie", n "Genetica evolutionista", Moscova, 1982,
pp. 35-39; Beleaev D.K., "Genetica, societatea, personalita-
tea", n "Omul n sistemul stiintelor", red. 1.Frolova, Mos-
cova, 1989, pp. 155-164.
3 www.obozrevatel.com/news-print/2005/6/17j20474.htm
98
6. LACOMIA LUlIUDA
deficientei de atentie, cu hiperactivitate (ADHD),
iar 96%din acestia au printre rude alcoolici. Astfel,
bolnavii primesc o lovitura din doua parti: ADHD
(posibil mostenit), precum si nclinatia genetica spre
alcoolism. Deoarece impulsivitatea si hiperactivita-
tea copilului se transforma adesea n atractii patolo-
gice, predispozitiile ludomanului se vad uneori din
copilarie1 (vezi Addenda a VI-a).
Numai ca nu putem pune toate pe seamage-
neticii. Parafraznd cunoscutul aforism, sa subli-
niem ca nu te nasti ludoman, ci devii ludoman.
Un factor foarte important al riscului de de-
pendenta de jocuri este reprezentat de educatia
incorecta (grija insuficienta, cerinte prea mari,
cruzime s.a.). Atunci cnd rolul bunurilor mate-
riale este supraevaluat, atentia n familie se con-
centreaza pe posibilitatile financiare si pe gre-
utati, cultivndu-se sentimentul de invidie fata
de ~ei mai bogati. n constiinta copilului apa;e
convingerea ca toate problemele vietii sunt lega-
te de absenta banilor, iar a trai n afara saraciei
, .
nu nseamna altceva dect a trai bogat. Si atunci
avem drept tel dobndirea banilor cu orice pret.
De aici si pna la business-ul rapid si facil al jo-
curilor de noroc nu mai e dect un pas.
La ntrebarea despre cauzele comportamentu-
lui ludoman, seful centrului ortod.ox de ngrijire
"Sfntul Ioan de Kronstadt", ieromonahulAnatoli
(Berestov), raspunde astfel: "Pasiunea pentru joc
este manifestarea caracterului si a temperamentu-
1 Ibidem.
99
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
lui omului, care [manifestare] depinde de particu-
laritatile biologice ale creierului. Atunci cnd ludo-
manul ncepe sa joace, i apare reflexul conditionat
legat de licarirea butoanelor, a cifrelor si a imagi-
nilor de pe ecranul automatului de joc sau sune-
tul jetoanelor. n final, n scoarta cerebrala se ela-
boreaza o dominanta patologica grava, care l face
pe om dependent. El devine sc1avul propriei pa-
timi, care i-a acaparat psihicul total si fatal. n ace-
lasi timp, pasiune a pentru joc este si exprimarea
spiritualitatii omului. n acest caz definitorii sunt
si mediul social, atitudine a omului fata de viata si
modul sau de trai. n timpul nostru, cnd n socie-
tate lipsesc, practic, abtinerile si oamenii se feresc
de Dumnezeu, valorile lor spirituale se schimba.
Dupa cum a spus Dostoievski, fara Dumnezeu,
toate sunt cu putinta. De aceea a devenit posibila
si pasiunea fulminanta pentru jocuri, care nu poa-
te fi oprita cu nici un fel de frne."l
2. Drogul virtual
o descriere excelenta a exteriorului si a starii
interioare a tnarului nnebunit de magia ludo-
maniei este redata n cartea talentatului scriitor
Stefan Zweig, Douazeci si patru de ore din viata unei
femei. Personajul principal al operei este martora
unei situatii extreme ntr-un cazinou. Pierderea
lwww.znopr.ru/media/digest/2285.html?print_
version=tr
100
i 6.LAcor LUIIUDA
si cstigul, speranta si~ezamagirea se reflecta cu
o forta nemaipomenit v asupra mimicii si gesturi-
lor tnarului jucator. iecare muschi'al minilor
sale si fiecare expresie _fetei transmiteau ntrea-
ga gama de patimi si ~airi din inima sa nvolbu-
rata. Scriitorul poveste1ste, prin gura eroinei sale,
despre ceea ce acum 0lamenii de stiinta definesc
a fi dominanta patologica a jocurilor. Probabil ca nu a descris nimeni mai bine dect
S. Zweig aceste sentimFte. A repovesti textul sau
nse~a sa f~..ci portretl tn~lui pali.dsi v~alat,
asa ca vom ata un fra ent din carte. "...Mi-am
ridicat privir~a si chiar n fata mea am vazut - mi
s-a facut chiar friCa~OUa mini. Astfel de mi-
ni nu mai vazusem nici data! Semplntasera una
n cealalta, ca niste . ale turbate de mnie si, n
nclestarea neobosita, s~ strngeau una pe cealal-
ta, astfel ca d~getele tr0Eneau, din cnd n cnd, ca
niste vreascuri uscate, ca niste nuci sparte. Am pri-
vit aceste mini toata Jeara; ele ma fascinau prin
irepetabilitatea lor. D~ n acelasi timp, erarri.spe-
riata de emotia pe care 0I transmiteau, de pasiunea
nebuneasca a strns0rii si a luptei. Am simtit ime-
diat ca omul plin de pariune a trimis aceasta pasi-
une n vrful degetelo , pentru a nu exploda din
cauza ei. Si n secunda n care bila a cazut, cu un
sunet surd, :m. una din locatiile sale, minile s-au
I '
desprins, dintr-odata, c doua animale lovite de un
singur glont. Ele au caz t ca moarte, si nu ca si cum
ar-fifost epuizate. Au~ut cu o expresie de dezna-
dejde, deprimare, dez agire, nct nu pot descrie
prin cuvinte ce am vV tI Aceasta, deoarece nicio-
101
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
data, nici pna atunci, nici dupa aceea, nu am va-
zut astfel de mini vorbitoare, n care fiecare mus-
chi al lor sa urle, iar pasiunea sa iasa prin t0ti
porii. Pentru un moment ele au ramas pe postavul
verde morbid fara a se misca, asemenea unor me-
duze purtate de valurile marii. Dupa aceea, una,
cea dreapta, a nceput sa nvie, lent, ncepnd cu
vrfurile degetelor: a tremurat, s-a retras, a cotro-
bait cteva secunde pe masa, dupa care, apucnd
nervoasa un jeton, a nceput sa-I plimbe ntre dege-
tul mare si cel aratator, ca pe o roata. Dintr-odata
s-a ncovoiat, ca o pantera, si a aruncat, ca si cum
ar fi scuipat, jetonul de o suta de franci la mijlocul
partii negre a mesei de joc. n acel moment, ca la un
semnal, s-a trezit si mna stnga, care fusese rapu-
sa de somn. Aceasta s-a ridicat, s-a furisat, s-a t-
rt lnga sora ei tremurnda, care se resirntea ca si
cum ar fi fost obosita de aruncarea de acum cteva
~clipe. Ambele stateau acum mpreuna, tremurnd
si batnd usor cu degetele pe masa, asa cum clan-
tanesc dintii uneori. Nu, niciodata n viata mea nu
" ,
am vazut mini care sa exprime cu atta tarie su-
rescitarea turbata ... Dar mai mult dect att nu am
fost n stare sa ma abtin: trebuia sa vad fata omului
caruia i apartineau aceste mini magice si, cu frica,
da!, chiar cu frica, deoarece ma temeam de aceste
mini, privirea mea a nceput sa pipaie mneci1e
si sa se ndrepte spre umerii ngusti. Atunci m-am
cutremurat din nou, deoarece fata aceasta vorbea
,
n aceeasi limba neretinuta, foarte ncordata, ca
si minile. La fel de tandra si aproape feminina,
exprima acelasi joc tulburator de pasiuni. Nu am
102
6. LAcoL LUIIUDA
vazut niciodata o fata ltt de pierduta si absenta.
Am avut posibilitate a ~ o vad ca pe o masca sau
ca pe o sculptura fara pchi, deoarece ochii de pe
aceasta fata nu vedea~ si nu observau nimic. Un
vizor negru, ca de sticl1,privea, de parca ar fi fost
o reflectie n oglinda fe:recata a bilei negre care se
nvrtea voioasa, dans~A. d parca, n nchisoarea sa
rotunda. Repet: nu am azut niciodata o astfel de
fata patimas ncordata! O fata ngusta, tandra, pu-
tin alungita, apartinnq unui tnar de vreo doua- zeci si cinci de ani. Ca ~i minile, ea nu producea
o iml?resie a barbatiei, parea a fi, mai degraba, o
fata de1:nar posedat d~pasiunea pentru jocurile
de noroc. Toate acestea nsa le-am observat ulten.'-
or, deoarece n acel mo I ent ea nu era dect pasiu-
ne si frenezie. Gura nu prea mare, cu buze subtiri,
era ntredeschisa si, chiar si de la o distanta de zece
pasi, se putea vedea c~de febril i clantaneau din- tii. De frunte era lipita 1suvita de par blond, iar n
jurul aripioarelor na~ului ceva tremura nconti- nuu, de parca. sub piele Iarfi fost mici valuri. Capul
putin plecat se dadea Fnd nainte, cnd napoi,
parnd ca n orice mOlfent ar putea sa nsoteasca
ruleta, n rotirea ei. Abfa atunci mi-am dat seama
de cei sunt att de nclestate minile. Doar ele mai
puteau fi antidotul, e~brul care sa nu permita
corpului sa se rastoam~ de pe scaun.
Niciodata, niciodata n viata nu am ntlnit o
persoana care sa reflette att' de clar, de voalat,
pasiunea! De aceea ~~1mi luam ochii de la el, pri- ponita fiind de nebtmta sa, asa cum era el nne-
bunit si priponit de s~turile bilei pe masa. Din
103
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
acel moment nu am mai vazut nimic n jur; toa-
te mi se pareau palide, tulburi, Iabartate, gri, n
comparatie cu chipul acesta care ardea ca focul.
Uitnd de existenta celor din jur, l-am urmarit
aproape o ora pe acest om, i-am urmarit fiecare
gest al sau. Iata ca din ochi i-a izbucnit o lumina
arzatoare, minile-nclestate desprinzndu-i-se,
ca n urma unei explozii, iar degetele tremurn-
de s-au ntins cu aviditate. Crupierul i-a mpins
douazeci de monede aurii. n secunda urmatoa-
re chipul i s-a luminat si a ntinerit, ridurile s-au
netezit, ochii au stralucit, corpul ncordat s-a n-
dreptat. Liber, ca un calaret n sa, barbatul statea,
triumfnd, iar degetele, sugubat si cu drag, strn-
geau monedele sunatoare, le ciocneau una de al-
ta, le obligau sa danseze si sa sune melodic. Du-
paaceea, a ntors din nou capul, a surprins masa
verde cu privirea unui tnar cine de vnatoare
care cauta urma, aruncnd scurt toata movila de
monede pe unul din patrate. Apoi a nceputdin
nou ncordarea asteptarii. Din nou s-au vazut va-
lurile de sub buze, minile s-au nclestat, fata t-
narului a disparut, s-a ascuns n spatele expresi-
ei nerabdatoare a lacomiei, care s-a transformat
n curnd n dezamagire. Chipul tineresc, sures-
citat, s-a vestejit, s-a stins, a devenit palid si ba-
trn, iar privirea s-a stins si s-a ntunecat. Toate
acestea s-au ntmplat n momentul cnd bila nu
a cazut pe numarul dorit. El a pierdut..."l
1 Zweig S., Douazeci si patru de ore din viata unei femei,
Moscova, 1956, pp. 279-281.
104
LUI IUDA
Iata cum este pasiup.ea! Se pune atunci ntre- barea: poti explica stiitltific ce anume "aprinde"
aceasta pasiune?
Bombard~rea 'contirua a psihicului cu jocul
si cu procesele biochiI:ice nsotitoare ale acestu-
ia duce la aparitia n reier a unei surescitari. n
acelasi timp, activitat a altor centre ale sistemu-
lui nervos este stopata. Dominanta bolii este n-
tretinuta de noi sesij de jocuri S.ide noi portii
de doping interior (ho monal).
Jocul de noroc pro I oaca reactii chimice bine
definite n organism.~Omul, dupa cum se spu-
ne, cauta placerea fa~a-,_~~oguri. Jucatorul risca
ncontinuu, ~imte eUlrie" si stres. n momentul
unei mari pierderi sau al unui cstig nensemnat
se produce o eliminaJe consistenta de adrenali- na. Odata cu fiecare ~Jouaportie de adrenalina,
apare si nece~itatea al~eidoze ....
D~ perspectiva ~si~ologul~i Univers~t~tii
Nottingham, Mark Gr~ffiths,patima putertuca a
jocurilor provoaca 01.pendenta asemenea alco-
olismului sau narco aniei. Omul de stiinta s-a
straduit sa nteleaga e ce hobby-ul se transfor-
ma adesea n manie. fentru aceasta el a masu-
rat frecventa pulsului pinivelul hormonului cor-
tizon din saliva ctor1a jucatori profesionisti de
bridge n timpul partifelor.
Reamintim ca elim area cortizonului depin-
de de actiunea altei substante: dopamina, ca-
re provoaca senzatiaJde fericire. De fapt, chiar aceasta substanta, d I pamina, este activata n
105
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
formarea dependentei de alcool si droguri (vezi
Cap. IV). Paralela este, n acest caz, evidenta.
S-a dovedit ca patima jocurilor de noroc in,..
tensifica pulsul si creste continutul de cortizon
din saliva. Cnd cartoforii joaca doar pe puncte,
pulsul lor este de 80 de batai pe minut, iar nive-
lul cortizonului de 0,15 micrograme la un decili-
tru. Dar atunci cnd jucatorii pun pariu pe bani,
pulsul le creste la 95 de batai pe minut, iar nive-
lul cortizonului se mareste de doua oriI.-
Pna acum se considera ca o astfel de interde-
pendenta chimica se poate obtine doar prin in-
termediul introducerii n organism a unor pre-
parate speciale! Daca presupunerea lui Griffiths
se va confirma, atunci lnga armata de fumatori,
alcoolici si narcomani vom putea alatura sisu-
porterii fanatici, melpmanii, mpatimitii jocuri-
lor de carti, de domino, s.a.2
Tehnoiogiile conte&'porane n domeniul calcu-
latoarelor permit sa joci carti si alte jocuri din cazi-
nou fara a pleca de lnga calculator (prin internet,
de exemplu). n acest plan ludomania se supra-
pune computeromaniei (internetmaniei)( despre
aceasta vezi mai amanuntit K. Zorin, Poseda tii. De-
, ,
pendenta de calculator, Moscova, 2007, pp. 120-124).
1 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Jarnikov D., "Tra-
tarea de ... distractie", n rev. "Sunetul", nr. 225, 2 decem-
brie, 2000, p. 4.
2 Ibidem, p. 4.
106
CAPITOLUL VII
Rautatea fara Imargini [mnia]
Sfintii Parinti nume~c mnia "fiul iubirii de si-
ne si fr~tele poftei". Dupa definitia data de Sfn-
tul Ioan Scararul, m,.ia este dorinta de rau n- dreptata mpotriva lelui care ne-a suparat1.
Aceasta tendinta necr~stina a sufletului este in-
suflata de tinerea de :rrUntea raului si de ura, do-
ved~d felul n.care n~1con~)lmamenergia interi-
oara m scopun negatire. \ Sa clarificamputin.l:a creatie Dumnezeu a in-
trodus n sufletul lui {\dam o forta speciala, ca- re l ndemna sa faca finele. Datorita Providen-
tei lui Dumriezeu, mpia cu dreptate reprezinta
capacitatea normala, . easca a sufletului, un fel
de nerv al acestuia. e aceea dreptii ne nvata
sa utilizam resursele terioare cu ntelepciune:
Mniati-va si nu gresi, i; soarele sa nu apuna peste
mnia voastra (Efeseni ,26).
Nu trebuie sa ne mEem pe oameni, ci pe pa- catele proprii si pe J~~~ol. Conform Sfntului
Ioan Casian, noi, jude~ndu-ne pentru propriile
1 Cuviosul Ioan, egumetml Muntelui Sinai, ap. cit., p. 88.
107
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
pacate si greseli, trebuie sa facem ct mai multe
fapte bune, virtuoase. Mnia este chemata sa ne
"stimuleze" n aceasta privinta, sa ne mobilizeze
forta si barbatia1.
Numai ca 1J- urma caderii n pacat mnia a
devenit o boala a sufletului si a nascut o ntrea-
ga gama de buruieni "otravitoare": supararea,
aprinderea, iritabili tate a, razbunarea, judecarea,
brfire a mincinoasa, njuraturile, cinismul... Nu
te grabi sa te ntarti ntru duhul tau, pentru ca m-
nia saIasluieste n snul celor nebuni (Ec1esiast 7,
9); Mnia ucide ~P.cel fara de minte, iar aprinderea
omoara pe cel ratacit (Iov 5,2).
1. "Sngele fierbinte"
Mnia apare deoarece dorintele noastre nu
sunt mplinite si atunci iubirea de sine este afec-
tata. n Pildele lui Solomon este scris: Un raspuns
blnd domoleste mnia, iar un cuvnt aspru atta
mnia. [...J Omul mnios atta cearta, pe cnd cel do-
moI linisteste aprinderea (Pilde 15, 1; 18).
Alaturi de cauzele relatate ale acestei patimi,
parintii asceti mai adauga doua: una duhovni-
ceasca si alta fiziologica. Demonii se folosesc cu
maiestrie de slabiciunile noastre si ne fac sa ne
mniem pentru cea mai mica problema. Victi-
mele demonilor sunt, n primul rnd, cei predis-
pusi de la natura spre mnie.
1 Cuviosul parinte Ioan Casian, op. cit., p. 85.
108
7. RAUTATEA FtMARGlN1 [MNIA]
Ava Dorotei citeaz<tpe Sfntul Vasile cel Ma-
re: "Iritabilitatea este ferbinteala sngelui lnga
inima"l. Episcopul Nfesie al Emesei si Sfntul
Ioan Damaschin pres pun ca "mnia este nvol-
burarea sngelui de r ga inima, produsa n ur-
ma secretiei sau a in1ignarii fierii"2.
Aceasta opinie est1 preluata din operele lui Aristotel si Hipocrate'l n Grecia antica fierea era
numita "chole", iar 0Tul "fieros" - coleric. Ast-
fel de oameni au un temperament puternic, nee-
chilibrat si foarte irit~t.
Colericul iritant si direct este asemenea per-
sonajului lui Dumas, ,Artagnan. El este aprins
si "sare" de la orice. pre deosebire de flegma-
tic, acesta se irita foa te usor. Omul care a pri-
este mult mai aplecat spre mnie dect cel care
nu a avut antecedente mnioase n familie. Dupa
cum spune proverbu : "Aschia nu sare departe
de trunchi" (separe c~':' nici gena de gena!).
Remarcam ca nu ex' sta temperamente "bune"
sau "rele", ci!fiecare a e proprietatile sale bune si
neajunsurile sale. La <Lei mai multi dintre noi se
regasesc proprietatilel mai multo~ teihperamen-
te. Colericii, sangvnif' flegmaticii si melancoli-
cii "puri" sel ntlnes1 mult mai rar. Manifesta-
rea temperamentului se corecteaza treptat, sub
influenta mediului nconjurator, a educatiei s.a.
a DoroteiJ nvataturi si epistole folositoare de
suflet, Manastirea Pskov-PFcerska, 1994, pp. 100, 199.
2 Nemesie al Emesei, op. cit., p. 89; Cuviosul Ioan Da-
mas chin, op. cit., p. 159.
109
1
GENELE SI CELE SAPTE PACATE-CAPITALE
De aceea, partile negative ~e temperamentului,
care creeaza prem.ise fiziol gice pentru dezvol-
tarea patimilor pacatoase, u reprezinta n nici
un caz un balast pe viata a~omului. Acestea pot
fi strunite cu ajutorul vointei si al ratiunii. Iar tra-
saturile pozitive trebuie de~coperite.
D. upa parerea Sfntului pOfan Zavortul., nu
trebuie sa ne iertam daca nia este rezultatul
I
teIIlReramentului, ci, dimp triva, sa ne pocaim
si sa"'Lrugam pe Dumneze~ sa ne izpaveasca de
patima1.Astfel proceda, sp e exemplu, Cuviosul
Moise de la Optina, care era exploziv din natura2.
nvataturile Sfintilor p,rinti sunt apropiate
de punctul de vedere al stirtei. Psihanalistii in-
dica faptul ca rautatea se tiransforma adesea n
mnie. Daca cineva sau ce~a ne mpiedica sa ne atingem vreunul dintre scopuri, atunci "sngele
ncepe sa fiarba n vene". "q~ul turbat de mnie si iese din fire, urla si amerpnta, fiind gata sa n-
frunte orice piedica i se P~'''3
Odata cu aceasta organi mul secreta n snge
o cantitate marita de hor ni ai stresului. Este
firesc faptul ca oamenii cu temperament coleric
se aprind de la o mica scn,eie. i
Autorii laici desemneaza mnia prin doi ter-
meni: agresiune si agresivitate. Agresiunea este comportamentul ndreptat $preproducerea rau-
1 Sf. Teofan, Opere, ed. a 2-a, Moscova, 1898, "Scrisoarea
nr. 253", pp. 81-82.
2 Cuviosii parinti ai pustiei Opti~a. Vietile, minunile si nva-
taturile, Moscova, 1995, pp. 98-99
3 Cutter P., op. cit., p. 58.
110
7. RAUTATEA FARA MARGINI [MNIA]
lui unei persoane. Agresivitatea este disponibili-
tatea pentru diferite actiuni agresive, nclinatia
catre utilizarea fortei fizice si a violentei, apleca-
rea spre duritate, certuri si batai.
Exista multe teorii ale agresiunii. De exemplu,
psihiatrul austriac Sigmund Freud considera agre-
siunea ca fiind manifestarea instinctului nnascut
al distrugerii si mortii. Cercetatorii contemporani
nsa critica o astfel de versiune (vezi Cap. IX).
Rolul factorilor biologi ci nu poate fi totusi ne-
gat. n primul rnd, aceste componente sunt de-
terminate de anomalii ale alegerii cromozomilor
genului. Prezenta n plus a cromozomului Y la
barbati si lipsa acestuia la femei schimba manie-
ra de comportare. Astfel de oameni sunt, de obi-
cei, expusi ncalcarii legii. Sa luam aminte nsa:
n cazul acestor boli se mosteneste nu criminali-
tatea nsasi, ci nclinatia spre savrsirea de fara-
delegi si, mai ales, spre agresivitatel
Persoanele bolnave de sindromul Kleinfel-
ter au unul, doi sau chiar trei cromozomi X n
plus. Din punct de vedere biologic, sunt barbati,
dar influenta cromozomului Yeste slaba. Bolna-
vii manifesta debilitate, au semnalmente de gen
nedezvol}ate si, uneori, tendinte de perversiune
sexuala. In cazul unei educatii incorecte, acesti
nenorociti umplu rndurile marginalizatilor so-
cietatii. Pomenindu-se "la fund", ei devin victi-
~e usoare ale lumii criminale ...
1BalOn R., Richardson D., Agresiunea, Sankt-Petersburg,
1997, pp. 228-233.
111
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Asupra masurii agresivitatii au influenta, de
asemenea, si mutatiile genelor care.regleaza sin':'
teza si schimbul de serotonina si dopamina din
organism. Probabil ca cel mai razboinic trib din
lume sunt indienii Ianomamo din America de
Sud. Aproape jumatate din populatia barbateas-
ca a tribului ucide nainte de a atinge vrsta me-
die. n genele acestora s-a descoperit o mutatie ~
care, dupa versiunea cercetatorilor, i face pe oa-
meni foarte energici, impulsivi si agresivi. Dar
pasnicii bosimani din Africa de Sud nu au o ast-
fel de mutatie.1
Sigur ca aceasta nu este singura explicatie a
obiceiurilor sngeroase, dar ea ne da ocazia sa
meditam asupra mostenirii genetice.
Nivelul agresivitatii este o caracteristica n-
nascuta a omului. Aceasta se confirma prin fap-
tul ca durerea si mnia sunt corelate din punct de
vedere genetic. Durerea stimuleaza inarnicitia si
dusmania. Copiii reactioneaza adesea la durerea
puternica (la vaccin, spre exemplu) prin tipat si
grimasa. Este sigur ca ei nu au avut timp sa nve-
te acest lucru de la cineva. Odata cu vrsta si n
dependenta de educatie, agresivitatea se diminu-
eaza sau sporeste. Copiii agresivi care nu pot sa
comunice n societate, devenind maturi, demon-
streaza un comportament agresiv si antisociaF.
1Velikov V.V.,op. cit., pp. 19,23; Meiers D., Psihologie so-
ciala, Sankt-Petersburg, 1996, p. 487.
2 Isard K.E., Psihologia emotiilor, Sankt-Petersburg, 1999,
pp. 258, 267.
112
" J " .
7. RAUTATEAFTMARGINI [MANIA]
Un grup de geneticieni moleculari din cadrul
Institutului de pSihiathe al Colegiului londonez
regal, sub ndrumare, profesorului lan Craig, a facut o cercetare fara.lprecedent. Primind acor-
dul parintilor, specialiptii au urmarit aproape 30 de ani soarta a peste 0lmie de copii, studiindu-Ie
mostenirea genetica. ~ fost descoperita interde-
pendenta ntre gene si comportamentul antisoci-
al. Tendinta spre viole I ta poate fi mostenita prin
intermediul activitatii I edusea genei care codifi-
ca fermentul monoamflOxidazei A (MAO-A).
Ce~cercetati au fo~t mpartiti n 'patru gru-
puri. In primul grup fU intrat tinerii din fami- liile defavorizat~, care aveau o activitate scazu-
ta a genei date. In cel de-al doilea grup au intrat
.. I l t d'
oamenn cu gene no~ e, care au avu, e ase-
menea, o copilarie gre . n al treilea au intrat oa-
menii cu geI1eproble atice, care au crescut n
conditii normale. n ~l patrulea grup au intrat
oamenii aVaJ;1.tajati d1 perspectiva cercetatori-
lor. Cu ajutorul parintlor, al medicilor, al nva-
tatorilor, profesorilor te liceu si facultate, dar si
al altor oameni, cerce~atorii au fixat diferite ca-
zuri de comportament agresiv n toate cele pa-
tru grupuri. S-a ?yut rvedere ntreaga viata a celor urmariti: bataile re la scoala,-mbrncelile,
huliganismul mn:or, crar si cazurile de omuci-
dere sau violuri. In baza datelor obtinute, cerce-
tatorii au calculat pedtru fiecare din cei obser-
vati un "indice al comt0rlarnentulUi antisocial".
f13
I
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
CU ct mai mare este aceJ indice, cu att omul
respectiv este mai agresiv.II Rezultatele experimentp.lui sunt extraordi-
nare. Oamenii din primul frup, car~aveau pro-
bleme cu genele si cu medj'UI'au avut un indice
de 2-3 ori mai mare dect al celor din celelalte
grupuri. Profesorul Craig explica: "Daca sunt
normale conditiile de viat , atunci predispozi-
tia genetica nu are un rol fmportant. Daca nsa
mediul este nefavorabil, a I nci factorul genetic
se potenteaza. Conditiile ele pot avea diferite
repercusiuni asupra comp rtamentului: genele
bune ofera aparare de i uentele negative, iar
cele relenu fac acest luc ."2
La nceput multi colegi . medicilor londonezi
au fost sceptici cu privire IJ rezultatele cercetarii, dar studiile independente, ~e primate, au dat ace-
leasi rezultate. Gena MAo-l este, ntr-adevar, res-
ponsabila pentru agreSivitj~lte. Soarecii de la care
aceasta era ndepartata dev neau mult mai raP.
Desigur, comportamenttf11omului si al anima-
lului nu este identic. Test~"nld un copil, nu trebuie
sa-I cataloghezi imediat n I -un anume fel, deoa-
rece i poti distruge viitoru .
Si totusi concluziile spefialistiior au o semni-
ficatie practica. Acestea tr buie luate n seama
de pedagogi, de asistentii ociali, de psihiatri si
1 Apud Kokurina E., "Demo~ul dinauntru", n "News-
week", 27.12.2004 - 02.01.2005, I1P. 57-58.
2 Ibidem, p. 58.
3 Ibidem, p. 57.
114
_ J _ A
7. RAUTATEA Ft MARGINI [MANIA]
de catre judecatori. formatiile despre genele
suspectilor ar prinde b' e n rezolvarea cazurilor
criminalilor "n serie". Se cunoaste, spre exem-
plu, ca fiul maniacului Chikatilo l-a urmat n cri-
me pe tatal sau. Ce l-a mpins spre un asemenea
comportament pe aceft copil nenorocit? Proba-
bil ca nu doar faptele tpizerabile ale tatalui!
Sensibilitate a sisten~llU ului nervos si agresivita-
tea sunt conditionate de compozitia chimica a
sngelui. Nu ntmpl v tor n vechime ostasii pri-
meau nainte de IU. pta 1mixtura de burete pestrit, pentru a fi mai rai. Crifele de turbare si nebunie
mai sunt provocate d, hasis, dar si de alte sub-
stante psihotrope. Ca ~a nu mai amintim de cta
violenta, inclusiv sexuala, se produce sub influ-
enta bauturilor alcoollte! Alcoolul etilic strnes- te cele mai josnice ins~ncte si mpinge spre fapte
mizerabile, fErspingatoare. Predispozitia spre al-
coolism poate fi nnasfta (vezi cap. IV)..
Asupra gradului a~resivitatii influenteaza si hormonul barbatesc s~lual- testosteronuL Nive-
lul acestuia este prograrat genetic. Exista prepa-
rate care diminueaza Cjncentratia acestui hormon
diminund, totodata, si agresivitate abarbati1orn-
clinati spre violenta. n cazul condamnatilor pen-
tru acte de violenta n provocati de alti oameni,
concentratia de testost,ron este mai mare dect la
condamnatii pentru nfa1cari ale legii car~ nu au
legatura cu violenta. Pttre adolescentii normali si barbatii maturi se n[lnesc unii care sunt mai
rs
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
nclinati spre acte ilegale, consum de droguri si
agresiune, ca raspuns la orice fel de provocare1
Surplusul acestui hormon se asociaza, de obi-
cei, cu njuraturile, cinismul si preferarea re-
zolvarii prin forta a problemelor. Delincventul
adolescent minor care are un nivel crescut de tes-
tosteron n snge este un tip comunicativ, ener-
gic si ncrezut. El este capabil sa se apere si nu
doreste sa respecte regulile de buna purtare2
Trebuie sa repet aici expresia parintilor asceti:
"Iritabilitatea este aprinderea sngelui n zona
inimii"!
Sfntul Luca (Voino-Iasenetki) remarca fap-
tul ca actiunile si starile psihologice depind de
functiile sistemelor nervos si hormonal. "Tot ce
se produce n organism, chiar si constructia ana-
tomica a acestuia, confera o amprenta clara asu-
pra psihicului. Diferitelor constructii ale organis-
mului le corespund anumite forme de caracter,
iar caracterul este una din manifestarile celemai
importante ale sufletului si duhului."3
Concluziile Sfntului Luca sunt perfect apli-
cabile si patimii mniei. n creierul animalelor si
al omului au fost descoperite parti care sunt res-
ponsabile pentru nivelul agresivitatii acestora,
pentru disponibilitatea de a "se bate" sau de "a
o sterge". Cercetatorii au facut urmatorul expe-
1 Meyers D., ap. cit., p. 490.
2 Baron R., Richardson D., ap. cit., p. 237.
3 Sfntul Luca (Voino-Iasenetki), Duhul, sufletul si tru-
pul, Moscova, 1999, p. 110.
116
. J . A
7. RAUTATEAFARAMARGINI [MANIA]
. t . d J d vd ..
nmen : unUl con ucator e turma e maImute 1
s-a implantat n centrUl agresivitatii un microe-
lectrod. O maimuta ~ca, pe care acesta o batea,
a primit dupa aceasta~ telecomanda si a fost n-
vatata sa o f@loseasca. Atunci cnd tiranul nce-
pea s-o ameninte, ea I utea sa apese pe buton si
sa-I linisteasca. Proba il ca era foarte interesant
sa privesti o astfel de fctiune1!
Al doilea experimEt: o pisica era introdu-
sa n aceeasi cusca cu n soarece. Daca anumite
puncte ale hipotalam sului pisicii erau stimula-
te cu curent electric, Jtunci ea se comporta fata
de soarece speriata, r~actionnd ca n fata un~i dusman careli periclit'faza teritoriul, suiernd si
zbrlindu-se; "Atacul'I cu snge rece, prin nsfa-
carea rapida a victim~, se producea nsa atunci
cnd era stimulata altf zona a hipotalamusului.
Dupa ce s-au mutat dr nou electrozii n prima zona a hipotalamusul~~ pisica nu mai ataca soa-
recele, ci era foar iritata2 de el. .
Desigur ca felul deT~se comporta al oameni- lor este mult mai complex. Acesta nu se rezuma
la "focarul agreSiVitaflT" nsa activarea anumi-
tor structuri ale creie lui creste sau, dimpotri-
va, scade nivelul agre ivitatii noastre. Subliniem
ca functionarea anunpitor parti ale sistemului nervos este condition4ta de gene si factorii dez-
voltarii embrionare.
- 1 Meyers D., op. cit., PP.t87-488.
2 Danilova N.N., Krlo aCA.L., FiZ.iologia activitatii ner-
voase superioare. Manual, M scova, 1997, p. 132.
117
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
2. Agresivitatea copiilor
Impulsurile agresive constiente (si cu att mai
mult cele inconstiente) mpotriva copilului za-
mislit reprezinta o deviere psihologica grava,
contravenind instinctului matern. Atitudinea
negativa fata de prunc creste posibilitatea nasterii
premature si a depresiei postnatale. Psihana1istii
presupun, ntemeiat, ca "refuzul subconstient" al
unei sarcini nedorite este o forma neterminata a
unei sinucideri. Uneori aceasta duce la varsaturi
nentrerupte si la alte simptome de toxicozal.
Sistemul nostru nervos este asemenea cartie-
rului general al statului-major n timpul actiu-
nilor militare, iar sufletul este asemenea condu-
catorului. n baza analizei mprejurarilor interne
si externe, sufletul reactioneaza, prin creier, la
o anumita situatie, problema sau cerinta. Sarci-
na nedorita este o asemenea situatie complicata,
generatoare de stres. Aceasta este ntotdeauna
nsotita de emotii inconstiente negative. Neli-
nistea, nencrederea, frica si nraire a dau naste-
re unui complex de sentimente, analogice starii
omului care se afla ntr-un mare pericol.
nsa sistemul nervos "nu cunoaste" cauzele
sentimentului sau interpretarea acestuia de catre
noi. El si da seama doar ca ceva este n neregula.
Din "cartierul general al conducatorului operat!i-
lor militare" vine atunci un semnal de pericol. In
1 Lakosina N.D., Usakov G.K.,. Psihologie medicala,
Moscova, 1984, p. 187.
118
7. RAUTATEA F.
MARGINI [MNIA]
organism sunt declansfte imediat procese care re- prezinta o reactie la strrs, iar aceasta nu nlesneste
n nici un fel dezvoltarea normala a sarcinii.
Dupa parerea p~ihanalistilor, orice con-
flict-protest interior o1j)ligaorganismul sa se de-
baraseze de ~ursa ne~ultumirii. n acest caz este
vorba despre gndurife negre legate de sarcina.
De aici porneste curs~ patologic al acesteia. Si-
gur ca problema poa e fi conditionata si de al-
te circumstaRte, dar ntmplator cercetatorii
privesc toxicoza trzi ca fiind o boala de adap-
tare. Organismul femeii se adapteaza pentru sta-
diile ultime ale dezv~ltarii fatului, deoarece, n
caz contrar, s-ar mbo1favF.
Starea de rau a 9rganismului matern este
transmisa si fatului, aCfstuia nrautatindu-i-se ali-
mentarea cu oxigen si cu substante nutritive. Da-
ca aceasta se ntmpla Ides sau permanent, atunci
sunt foarte probabile ~isfunctiile n dezvoltarea
copilului, care se va na~te slabit si nedezvoltat din
punct de vedere fiziolpgic. Stresul mamei scade imunitate a copilului, cre se trezeste nenarmatn
fata infectii10r si a alto~pericole care l pasc. Este periculoasa ~E si intentia de antrerupe
sarcina. GnCiurile mcvnei legate de avort spon-
tan chiar obliga fatul I sa se teama si i formea-
L
1 Despre aceasta vezi JI ai amanuntit: Amon D., Cartea
de capati a tinerilor parinti, oscova, 1993; Pecinikova E.E.,
Sarcina nedorita, Moscovaf 1997; Brutman v.I., Filipova
G:G., Hamitova !.Iu., "Dinamica starii psihologice a femeii
~ ti~pul sarcinii si dupa ~astere", n "Probleme psiholo-
gIce ,2002, nr. 1, pp. 59-681.
119
za "complexul ucigasului"l Femeia tare vrea sa
avorteze i transmite fatulili nclinatia spre uci-
dere. Poate ca aceasta ncl0atie nu provoaca n~
sasi crima, dar ea se va m~festa prin cruzimea
si sadismul copilului fata d~ ceilalti oameni si fa-
ta de mediul nconjurator1 t
Chiar si atunci cnd ma a doar se gndeste
la avortul chirurgical, fatul "ntelege" despre ce
e vorba si i se mareste pul~ul, deoarece "simte"
pericolul. Daca un astfel de copil se va naste to-
tusi, nu este exclus ca dragostea fata de parinti
sa fie una lipsita de caldur1vl.
Trauma intrauterina i cutremura sistemul
nervos. Daca femeia nSaJcina:ta a i gndit rau
despre fat, nou-nascutul va fi predispus spre ne-
vroze si boli psihosomatice . I
Foartepericuloase sUnt~ acestecazuri nu doar
intentia rea a mamei, ci si 1tarea ndelungata de
neliniste, sentimentul de r,spingere si antipatia fata de prunc. Mama iubit0'fe, care are un contact
emotional bun cu pruncul St':' u, va da nastere unui
copil mult mai bine pazit si .tapn pe 'sine.
Cercetarile stiintifice de onstreaza ca prun-
cii proveniti din sarcini ne I orite, nemtmpinati
dragoste n aceasta lume, sufera foarte mu
Acestia devin adesea cri~ali. Analizele evolu-
tiilor medicale ale grupurifr de copii si adoles-
1Arhimandritul Rafail (Karelin), Calea crestinului. Pre-
dici, Moscova, 1999, p. 187. I
2 Amonn G., Teoria prihoS01patica, Sankt-Petersburg,
2000, p. 64.
120
7. RAUTATEA FAtMARGlNI [MANlA]
centi cu stare proasta dFsanatate indica faptul ca
majoritatea s-au nascuf fie din mame nemarita-
te, fie din femei care n si-au dorit sarcina, fiind
stresate din cauza pro~.lemelor familiale1. Dupa cum reiese d~n cercetarile cunoscutu-
lui preot ortodox, neutopatolog infantil, doctor
n stiinte medicale, pror. Anatolii Berestov,pato-
logia sistemului nervo la copil se manifesta ne-
sativ asupra 'dezvoltari psihofizice a acestuia. Intr-o masura oarecarl se provoaca si compor-
tamentul asociat al acejstuia,precum si tendinta
catre consumul de drogurF.
O, de am tine seam4 de suferinta spirituala a celui nenascut sau na1cut de curnd n timpul
"scenelor" familiale si al conflictelor de zi cu zi!
Atunci ne-am stradui 4ne comportam mult mai
atent. Comportamentu~ irational al celor maturi
este capabil sa influent~ze n cel mai rau fel asu-
pra starii copilului si s~lase n inima acestuia un mare strat de "noroi" 11Oral. .
Chiar daca noi nu~vem, n sufletul copilului
se insereaza otrava mA' ei si a rautatii, iar n sn-
ge se ridica nivelul ho onilor stresului. Copila-
sul este "mpresurat"., ,:~mbibat"de mediul agre- siv. Orice emotie negalva se mplnta n el si l
distruge, aselTleneaun~i baionete. Sufletul pri-
1 Witwell J.E., Rolul mUticii n dezvoltarea prenatala si
postnatala. Aspecte medico-p ihologice ale perinatologiei con-
temporane. Conferinta a III-a despre educatia prenatala, Mos-
cova, 2001, p. 76..
2 Ierom. Anatbly (Berest~v), ntoarcerea la viata, Mosco-
va, 2001, p. 14.
21
"
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
meste n astfel de momente o lovitura puternica,
negativa din punct de vedere moral. Dupa aceea
parintii se mira: "Ce fel de copil am crescut? Ce
nedreptate! Am consumat atta energie pentru
cresterea lui, iar el este neascultator si egoist!"
Copilul nedorit simte intuiti-v, subconstient,
o oarecare nedreptate, un rau din partea mamei
sau a tatalui. El le plateste parintilor, cu voie sau
fara voie, cu aceeasi moneda: raceala, lipsa pri-
eteniei, nsingurare si asezarea barierelor. Doar
dragostea crestina poate distruge acest zid.
Familia este un organism spiritual si biosocial
unic, de aceea vatamarea unui membru se reflec-
ta asupra tuturor. Copiii sunt mai sensibili si re-
simt mai puternic din climatul psihologic si du-
hovnicesc din casa.
Copiii nclinati spre rautate si agresivitate
cresc de obicei n familii defavorizate. Acolo nu
si gasesc locul tandretea si caldura sufleteasca,
ci indiferenta si delasarea; acolo domnesc exem-
plul negativ si strada. Copilul agresiv nu are
contacte cu rudele, iar cu vrsta aceasta caracte-
ristica se accentueaza.
Gaz pe foc mai pun si prostioarele copilari-
ei, precum si distractiile. Daca analizam putin,
chiar si desenele animate hollywoodiene sau jo-
curile pe calculator, unde eroii mint la fiecare pas
si se bat unul pe celalalt, ne dau de nteles ace-
lasi lucru. Dupa ce vede mai multe astfel de ima-
gini, baietelul mpinge fetita n piscina si rde de
lacrimile acesteia, iar fetita ascunde ncaltamin-
tea prietenei si se bucura de nelinistea ei. La n-
122 .
7. RAUTATEAFARA MARGINI [MNIA]
ceput durerea fizica si njosirea morala a seme-
nului provoaca o senzatie de satisfactie, iar mai
trziu ele devin un scop n sine. n constiinta co-
pilului cruzimea se fixeaza ca un comportament
permis si util. Agresiunea naste agresiune si ast-
fel cercul vicios se nchide.
Despre actiunea distructiva a diferitelor "jo-
curi cu mpuscaturi" avertizeaza si psihologii.
Imaginea de pe monitor corespunde, de obicei,
exprimarii personale - a spectatorului, sngele
cauzat de mpuscatura parnd foarte real. Sarci-
na eroului din joc coincide cu a jucatorului. Ea
cere sa ucizi ct mai multi dusmani. Jucatorul
nu numai ca si vede eroul, ci se si transforma
n acesta. De aceea, scenele violente distrug psi-
hicul si provoaca un comportament agresiv.
Savantul german -Klaus Mathiak de la Uni-
versitatea din Aachen a cercetat 13 persoane
cu vrsta cuprinsa ntre 18 si 26 ani si care pe-
treceau n fata jocurilor de calculator, zilnic, nu
mai putin de doua ore. n procesul de testare
li s-au propus subiectilor jocuri video cu scene
de violenta, batai si salvarea ostaticilor. Aparate
speciale fixau impulsurile creierului volun-
tarilor. n timpul jocului se activau doar functiile
de cunoastere (memoria, atentia, vorbirea, cen-
trul de miscare). Este interesant ca emotiile lip-
seau cu desavrsire la acesti jucatori ..
Ca rezultat al experimentului, cercetatorii
au demonstrat ca scenele de violenta din jocuri
servesc drept antrenamente. Aceste antrena-
123
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
mente nvata sa procedezi n acelasi fel, rece si
fara emotii, n situatii reale din viata.
, , ,
Astfel, n 2002, n Germania, un absolvent al
unei scoli, care nu fusese primit la examene, a
mpuscat 13 rrofesori, doi elevi si un politist,
dupa care s-a sinucis. Politia a constatat ca preo-
cuparea lui principala erau jocurile sadice pe cal-
culator. Este evident ca acestea au dus la un ase-
menea final. n China, un adolescent de 13 ani
a sarit de pe fereastra apartamentului, n urma
pierderii la un joc pe calculator.
Conform cercetarilor Asociatiei americane de
psihologie, atunci cnd copiii stau n fata calcula-
torului, jucnd jocuri violente, chiar si mai putin
de 10 minute pe zi, felul n care vad ei lumea
se schimba. Acestia ajung sa aleaga o anumita
varianta de comportament, devin violenti si se
evalueaza ca fiind agresivi. Copiii care joaca
astfel de jocuri sunt mai putin prietenosi si
nclinati sa-si contrazica nvatatorii si colegii.
Dupa astfel de jocuri, tinerilor terminatori le
apare nclinatia spre banditism, iar situatiile
conf1ictuale le rezolva prin intermediul fortei.
Membrii asociatiei au luat hotarrea de a reco-
manda producatorilor de jocuri sa micsoreze
cantitatea violentei n jocurile video si n alte
productii multimedia adresate copiilor.
Identificndu-se cu eroul din joc, copilul
primeste posibilitatea sa se autorealizeze n
spatiul virtual. Jocul i permite sa ia rolul altcui-
va, sa devina acel cineva, asa cum nu ar putea fi
n viata reala. Jucatorul - copiii, adolescentii si
124
7. RAUTATEA FARA MARGINI [MNIA]
chiar unii dintre adulti - le proiecteaza asupra
sa calitatile de invidiat ale eroului (curajul, forta,
dibacia, capacitatile deosebite s.a.). ntoarcerea
la realitate l lipseste nsa de posibilitatile aces-
tea si l readuce la problemele cotidiene.
Din punctul de vedere al specialistilor, prin-
cipala caracteristica a copiilor agresivi este ati-
tudinea rea a acestora fata de semenul de ace-
easi vrsta cu el. Acesta din urma este privit ca
un inamic, concurent, bariera care trebuie nea-
parat trecuta. Copilul agresiv si formeaza o opi-
nie prefabricata despre faptele oamenilor din ju-
rul sau. El pune intentiile rele pe seama celor din
jur, gndind ca este neglijat1.
Si ce se ntmpla pna la urma? "Mai demult
criminalitatea juvenila era superioara procentu-
al celei adolescentine. Acum acestea tind sa de-
vina egale - se ngrozesc juristii. ncalcarile care
acum 10 ani erau facute de tineri cu vrsta de 20
de ani, se fac astazi la 15 ani. Aproape o treime
din cazuri este reprezentata de huliganism, 20%
de furturi, iar mai departe se regasesc tlhariile,
vatamarile corporale grave, violurile."2
Tinerii certati cu legea se comporta din ce n ce
mai des animalic cu semenii lor. Se comporta de-
santat si cinic cu oamenii straini, deoarece nu sunt
1 Smirnova E.O., Huzeeva C.R., "Particularitati psiho-
logice si variante ale agresivitatii infantile", n rev. "Pro-
bleme psihologice", 2002, nr. 1, pp. 21-22.
- 2 Pisarenko D., "De ce sunt att de cruzi copiii?", n
"Argument i fakt" [Argumente si fapte], Moscova, 2004,
nr. 47, p. 56.
125
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
constrnsi de nici o regula. Aceasta este o dovada
de agresiune nemotivata si neprovocata. n ace-
lasi timp, creste si numarul tentativelor de suicid,
care este, de asemenea, o forma de violenta, nu-
mai ca ndreptata mpotriva propriei persoane.
Asadar sursele agresivitatii se nradacineaza
uneori n adncurilefiintei noastre cazute. Mos-
tenirea negativa creeaza o atmosfera fertila pen-
tru dezvoltarea patimii mniei. Cel mai adesea
nclinatia spre impulsivitate, cruzime si iritare se
mosteneste si poate apasa omul pe parcursul n-
tregii sale vieti, din pruncie pna la batrnete.
Mult mai evident este acest lucru la copiii de
trei-patru ani, care se irita foarte rapid, sunt hi-
peractivi si de necontrolat. Asupra comporta-
mentului acestora nu se resimt nca att de mult
mediul nefavorabil, urmarirea programelor de
televiziune violente, atractia pentru alcool si dro-
guri. De aceea cauzele agresivitatii copiilor mici
se afla fie n gene, fie n perioada intrauterina.
Autorii crestini nu uita si de actiune a demoni-
lor - posedarea1 Nu este exclus nsa ca toti acesti
trei factori sa "conlucreze" .
Sigur ca aceasta nu demonstreaza posibili ta-
tea transmiterii genetice a mniei, dar ne ofera
un motiv bun sa ne gndim la ceea ce semanam
n sufletele si trupurile urmasilor ...
1 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Episcopul Barna-
ba (Beleaev), op. cit., val. I, pp. 433-434; Egumenul N., Des-
pre cauzele interesului pentru satanism la tineri. Ma lepad de
tine, satana: cum sa-i salvam pe copiii nostri de satanism, Mos-
cova, 1999, pp. 7-35.
126
7. RAUTATEA FARA MARGINI [MNIA]
Batausi si zurbagii, ce-i de facut?
Psihologii au descris semnalmentele caracte-
ristice ale copilului mnios. Iata aceste criterii!:
Copilul
adesea arareori
1. Se cearta, se contrazice cu
adultii 2. Pierde controlul propriu
3. Da vina pe altii pentru gre-
selile proprii 4. Este invidios si razbunator
5. Se supara sau refuza sa fa-
ca ce i se cere
6. Supara oamenii intentionat
7. Refuza sa se supuna regu-
lilor
8. Este sensibil, reactioneaza foarte rapid la actiunile celor care-l nconjoara, la ceea ce i supara pe alti copii si pe adulti
Numarati cte raspunsuri pozitive aveti n co-
loana "adesea". Daca ntr-un timp de sase luni
la copil apar patru din cele opt semnalmente, se
poate presupune ca este agresiv.
1 Liutova E.K., Monina G.B., Training-ul interactiunii efi-
cace cu copiii, Sankt-Petersburg, 2000, p. 151.
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Chestionaml "Semnalmentele agresivitatii"l
Raspundeti la fiecare afirmatie:
Copilul
Da Nu
1. Se pare ca imeori l poseda un
duh necurat
2. Nu poate tacea daca nu-i place
ceva 3, Vrea sa njure uneori, chiar si fara vreun motiv 4. Adesea este foarte mbufnat, ca un om mare
5. Atunci cnd cineva i face rau,
ncearca sa-i plateasca cu aceeasi
moneda
6. Se ntmpla sa strice jucariile cu
placere
7. Cteodata insista asupra unor
lucruri, nct cei din jur si pierd
rabdarea 8. Nu rateaza ocaziile de a chinui animalele
9. Se supara foarte tare daca i se pa-
re ca se fac glume pe seama lui
10. Uneori i apare dorinta sa faca
ceva rau, care sa-i socheze pe cei din
jur
1 Idem, pp. 151-152.
128
7. RAUTATEA FARA MARGINI [MNIA]
11. Ca raspuns la ordinele obisnui-
te, tinde sa faca totul invers
12. Nereusitele l supara foarte tare si cauta ntotdeauna vinovati
13. Are destul de des perioade de
suparare 14. Cnd se supara si musca buze- le, strnge din pumni, devine palid/ se nroseste
15. Se cearta foarte usor si se ia la
bataie
16. Tinde sa comunice mai mult cu
cei mai mici si mai slabi dect el 17. Nu se socoteste cu cei de-o vr- sta, nu lasa de la el si nu da jucarii-
le altora
18. Este sigur ca va mplini orice
sarcina mai bine ca altii 19. Se considera de sine statator si
hotart
20. Ii place sa fie primul, sa coman- de si sa aiba subordonati
Raspunsul pozitiv la fiecare afirmatie se eva-
lueaza cu un punct. Numarati cte puncte, dupa
parerea dumneavoastra, aduna copilul cercetat.
Agresivitate mare - 15-20 puncte.
Agresivitate medie -7-14 puncte.
Agresivitate mica - 0-6 puncte.
129
GENELE SI CELE SAYfE lCATE CAPITALE
Atunci cnd parintii nu ~COrdasuficienta aten-
tie copilului, acesta reuses~e sa se faca vazut cu
orice pret: rasfat, cruzime rata de alti copii, fata
de lucruri, jucarii s.a. Este grav si atunci cnd co-
pilului i place sa se compprte ca un huligan, sa
~upere intentionat pe cineVi, sa provoace durere.
In acest caz nu poti rezolv problema fara ajutor
din partea psihiatrului sau a psihoterapeutului.
Supararea si mnia nu trebuie nchise n in-
terior. Dimpotriva, copiii ebuie nvatati sa ex-
prime corect aceste senti~ente. Spre exemplu, e bine sa-i propui copilului Isase joace: nti sa-si
"verse" mnia ntr-un "m<Ddspecial", "sa se ba-
ta" cu un paianjen de jucare sau sa loveasca un
sacde box. Dupa aceasta copilul va trebui sa deci-
dU' d' u lUd U
a smgur m ce cauza s-a suparat, aca s-a com-
portat "binesi ~m trebuie Is~t>roce~ezen conti-
nuare m caz ca se enerveaza SI vrea ceva anume.
Uneori aceasta este sufici+t pentru ca scaparile
de rautate sa devina din cen ce mai rare.
Comunicarea reala cu ~arintii este foarte im-
portanta. Posibilitatea sa Jpui despre ce te doa-
re si sa fii nteles este un ~as simplu si eficacen
transbordarea emotiilor nregative. Daca apropi-
atii nu doresc sau nu ncearca sa descopere cau-
z~le comportamentului agresiv al copilului, da-
ca sunt indiferenti fata de lumea lui interioara,
copilul se simte singu~ si f plus. Tocmai de ace-
ea el se rascoala mpotriVf ntregii lumi si a lui
nsusi.
Pentru a evita aceasta, pecialistii au unele re-
comandari pentru parinti:
130
~x, .1 .. A
7. MUTATEAFj MARGINI[MANIA] - sa nvete copilul saIfie responsabil pentru ac-
tiunile sale si sa nu dea vina pe altii;
- sa nvete copilul sahi "verse" mnia prin me-
tode social acceptate (fe exemplu, sa rupa hrtii,
sa loveasca jucarii go abile, sticle de plastic);
sa-I nscrie la 'omanife tare sportiva; sa-i dea po-
sibilitatea sa se descar e prin intermediul jocuri-
lor si al competitiiloretc.;
- sa ajute COPilU1~n evaluarea adecvata a
emotiilor si alstarii e otionale a celor pe care i
jigneste;
- sa-i explice copilu ui de ce nu trebuie sa se
afirme njosind alte pe soane;
- sa dezvolte la cop 1sentimentul de empatie
fata de colegi, adulti si natura.
Raul se poate birui I rin bine si dragoste, nte-
legere si iertare. Copilfl trebuie nvatat nu doar
sa se apere, ci si sa fie ~asnic, sa ierte si sa-si cea-
ra iertare, sa recunoasfa si sa-si ndrepte grese-
lile. Cum poti face ace.r.sta? Spre exemplu, sa te
apropii de jignitorul b1taus si sa-i oferi din juca-
riile tale. Atunci poate fa si copilul conflictual va
avea inima un pic nmp.iata. Sigur ca aceasta nu
se va ntmpla imediat!. dar macar va fi facut un
pas n calea spre bine .
.Despre felul n care le formam copiilor ncli-
natia spre pace se pov steste n interesanta carte
a psihologului germ K. Butner, A trai cu copii
agresivi. Din aceasta papntii si educatorii vor afla
cum pot organiza timPflliber si actiunile de joa-
ca ale copiilor fara iesi1 violente la adresa altora.
Provocarea pentru p,nti este sa-si ajute fiul sau
r
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
fiica sa-si faca prieteni adevarati. Daca reusesc
sa faca aceasta, atunci problemele cu educatia se
vor diminua considerabil.
De obicei, copilul reproduce ceea ce vede. Da-
ca tata ridica mna asupra mamei, copilul crede
ca asa trebuie si copiaza acest comportament...
O greseala mare a adultilor este sa raspunda cu
agresiunea la agresiune. Prin aceasta, ei provoa-
ca doar cruzime drept raspuns. De aceea trebuie
sa ncepi cu tine nsuti: sa-ti nfrnezi patimile.
Acest lucru va ajuta copiii, cu siguranta.
Si ultimul lucru: fara ajutorul lui Dumnezeu
nu te poti vindeca de vreo patima. Toate efor-
turile vor fi fara efect daca fiul/fiica nu va fi
educat/a n spiritul valorilor traditionale religi-
oase, daca nu va avea formata dorinta de a se
adresa lui Dumnezeu si sfintilor, de a se spovedi
si mpartasi.
CAPITOLUL VIII
Tremurul sufletului
Sfintii Parinti remarca doua feluri de ntrista-
, ,
re: ntristarea pentru Dumnezeu si ntristarea lu-
measca. Prima este sentimentul binefacator al
parerii de rau pentru pacatele savrsite. Aceasta
naste tendinta de ndreptare si, dupa cuvintele
Apostolului Pavel, ntristarea cea dupa Dumnezeu
aduce pocainta spre mntuire, fara parere de rau; iar
ntristarea lumii aduce moarte (II Corinteni 7, 10).
ntristarea lumii acesteia este ca o otrava. Ea es-
te tesuta dintr-o gama ntreaga de senzatii: de la
elegia mhnirii, nfrumusetata n tonuri poetice,
pna la apatie, delasare si chin sufletesc insupor-
tabil. ntristarea lumeasca este un produs al m-
niei, urmare a unei nemultumiri interioare, dato-
rata nemplinirii sau a imposibilitatii de mplinire
a pretentiilor, dupa cum indica Apostolul Iacov:
Poftiti si nu aveti (Iacov 4, 2). De aici si supararea,
nerabdarea, nemultumirea, micimea, putina cre-
dinta, crtirea mpotriva lui Dumnezeu.
Ce fel de motive are ntristarea lumeasca? Lip-
sa banilor, sanatatea subreda, conflictele, stre-
133
GENELE SI CELE SAPTE PfCATE CAPITALE
sul... Nu n zadar un prov1rb spune: "Unii sunt
nemultumiti ca supa e cam chioara, iar altii ca
diamantul e cam mic ..." J -
Pe lnga factorii sociali si psihologici, un rol
important l au si cei spiri ali. Atunci cnd vrea
sa distruga omul, diavolJI i prinde inima, i
alunga linistea si i tulbur1 sufletul cu o nelinis-
te fara capat. ;
Analiznd radacinile A starii, Sfntul Ioan
Casian remarca: "Indign ,ea nu se produce n
noi ntotdeauna din cauzf altcuiva, ci de cele
mai multe ori din cauza I acatoseniei noastre,
deoarece avem n noi cauz ascunse de jigniri si
samnta a patimilor, care, f' ediat ce varsa n su-
fletul nostru ploaia ispitel, r, produc buruieni si
roade."l . -
Ce este "samnta patimp0r" si care sunt "bu-
mienele" pe care le produGe? Vom ncerca sa pri-
vim aceste probleme din p~rspectiva genetica.
1. Nelinistea2
Nelinistea este mhnirer proiectata n viitor.
Simtind o neliniste nedeterrminata, pericole in-
decise, omul asteapta nc9rdat sa i1se ntmple
ceva rau sau chiar o catasrofa. Oamenii cu un
1 <:;uviosulparinte Ioan Casifl' op. cit., p. 115.
2 In functie de forma, duratf. si intensitat~, nelinistea
si depresia sunt adesea legate re pacatul1mhnirii (vezi
Cap. IX). I
134
8. TREMURUL SUFLETULUI
nivel ridicat de neliniste (anxiosi) reactioneaza
foarte prost la un astfel de stres. Ei si asa sunt ne-
ncrezatori n fortele proprii, neajutorati, se su-
para repede, se sperie si se panicheaza. La aces-
tea se adauga si cosmarurile nocturne, insomnia,
palpitatiile, senzatiile de rau si durerile de cap.
Mult mai reliefat se vede un astfel de tablou n
cazul unor disfunctii generalizate, legate de neli-
niste. Aceasta desemneaza o anxietate cronica si
presimtiri negative, ale caror urmari sunt "dilu-
ate", nefiind legate de vreun eveniment, obiect
sau situatie concreta.
Iata un caz caracteristic. S-a ntmplat cu un
tnar pe nume Dmitri, asistent n cadrul unei ca-
tedre dintr-o universitate prestigioasa. Din copi-
larie acesta era nelinistit, agitat si obosea repede.
n ultimii 7-8 ani simptomele devenisera din ce
n ce mai vizibile. Tnarul era nelinistit n ce pri-
vea propria-i sanatate si starea parintilor sai.
Odata i s-a parut ca inima i batea prea rar si
a nceput sa se gndeasca la o moarte iminen-
ta. Era nelinistit si pentru ca "inima" si "nervii"
nu-i permiteau sa-si termine la timp disertatia.
Mai era nelinistit si pentru ca se temea sa nu "pi-
ce" la examene, ~desi n timpul anilor de studiu
la facultate aceasta nu se ntmplase niciodata.
Obisnuise sa se supraasigurentotdeauna. La
cursuri el lua cuvntul doar atunci- cnd nu avea
prea multi ascultatori n sala si cnd era absolut
sigur de cunostintele sale.
Timiditatea nu-i permitea sa-si largeasca gru-
pul de prieteni. Se temea ca nu va fi pretuit si ca
135
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
va primi remarci negative. Se obisnuise sa se n-
doiasca nainte de orice lucru major pe care l n-
cepea. Din fericire, a avut nsa suficienta forta sa
se adreseze medicilor si acestia l-au ajutat sa n-
teleaga ce i se ntmpla.
Nelinistea, ca orice alta manifestare patologica
a tristetii, are diverse cauze. Cercetatorii au des-
coperit o gena speciala a nelinistii si nervozita-
tii. Aceasta actioneaza asupra posibilitatii creie-
rului de a utiliza serotonina, a carei insuficienta ,
provoaca anxietatea. Gena aceasta raspunde, n
parte, ,pentru neliniste si pentru trairile negati-
ve. ntr-o oarecare masura ea determina nclina-
tia noastra spre liniste si echilibru. Cercetatorii
observa ca influenta mostenirii genetice asupra
gradului de nervozitate nu este mare (aproxima-
tiv 4%)1.
Gena nelinistii si a nervozitatii poate fi con-
siderata ca "samnta a patimii" (dupa expresIa
Sfntului Ioan), iar nelinistea ca o "buruiana" ti-
pica de pe cmpul sufletului uman. Nu poti ex-
plica nsa totul prin defecte genetice. Trebuie sa
tinem seama si de educatie, de posibilitatea de
autocontrol, de deprinderile de comunicare, de
sustinerea din partea apropiatilor s.a.
Este cunoscut ca parintii nelinistiti au mai
des copii nelinistiti. Aceasta nu se ntmpla n-
totdeauna din cauza mostenirii, ci din cau-
za imitarii modului de gndire si actionare al
adultilor. Parintii nu reusesc sa vada aceste lu-
lCarson R., Batcher J., Mineka S., ap. cit., pp. 332-333.
136
8. TREMURUL SUFLETULUI
cruri n familia lor, deoarece au diferite moti-
ve de neliniste. n plus, asupra copilului acti-
oneaza si ngrijorarea apropiatilor pentru el:
..cUm se va descurca ntr-o anumita situatie.
Daca acasa este tot timpul o atmosfera nelinis-
tita, aceasta este contagioasa. Copiii primesc
aceasta forma nesanatoasa de a reactiona chiar
'..
si la evenimentele obisnuite ale vietii. Pe de alta
parte, se ntlnesc parinti care nu se ndoiesc de
nimic si stiu exact cum sa dobndeasca totul n
viata. Copilul acestora este nevoit sa le ndrep-
tateasca ntotdeauna asteptarile. De aceea, el se
afla ntr-o permanenta t~nsiune, n tendinta de a
face pe plac parintilor. Ii este foarte greu atunci
cnd cerintele si reactiile adultilor nu sunt pre-
dictibile sau sunt inconsecvente. Aceasta poate
duce, de asemenea, la boala.
Vom contura acum portretul unui copil neli-
nistit. Din primele zile de viata el reactioneaza la
tot ce este nou cu prudenta, este nclinat sa dea
napoi, sa se supere sau sa gaseasca alinare la
mama, n cazul n care ntlneste necunoscuti.
Iata, acest copil ajunge la gradinita. Se uita cu
ncordare mprejur, saluta foarte ncet si se asaza
suspicios pe marginea unui scaun din apropiere.
Se pare ca asteapta tot felul de neplaceri. Copilul
se simte neajutorat, se teme sa se joace si sa ntre-
prinda noi activitati. Are cerinte mari de la sine,
fiind deosebit de autocritic. Astfel de copii cred
ca sunt mai slabi dect altii, ca sunt mai urti si
mai nendemnatici. Ei cauta laude si aprobari
de la adulti n tot ceea ce fac.
137
1.
GENELE SI CELE SAPTE ~CATE CAPITALE
Pentru copiii nelinistiti sunt caracteristice si
tulburarile somatice: dure' de burta si de cap,
ameteli, spasme n gt, respiratie greoaie, usca-
ciune n gura, slabiciune fu picioare, ritm cardi-
ac rapid etc. I Psihologii au realizat c,terii speciale ale des-
coperirii copilului nelinistit. Daca macar unul
din criteriile de mai jos sJ regaseste permanent
n comportamentul copi~ului dumneavoastra, atunci el este nclinat spre r.eliniste1.
1 Liutova E.K., Monina G.B, bp. cit., p. 164.
I
138
8. TREMURUL SUFLETULUI
Criteriile de recunoastere a copilului
nelinistit
Copilul
Da Nu
1. Este tot timpul nelinistit
2. Se concentreaza cu greu
3. Simte ncordare musculara (de
exemplu, n zona gtului sau a fetei)
4. Este irascibil
5. Are tulburari de somn si i place sa doarma mpreuna sau n aceeasi camera cu adultii
Daca gasiti ca macar unul din criteriile enu-
merate apare n mod constant la copil, atunci
acesta este nclinat spre neliniste.
139
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Chestionarul "Semnalmentele nelinistii"l
Raspundeti, va rog, la urmatoarele afirmatii:
Copilul
Da Nu
1. Are o privire pierduta
2. Se concentreaza foarte greu 3. Orice tema i provoaca neliniste
deosebita
4. In timpul ndeplinirii vreunei te-
me este foarte ncordat
5. Se rusineaza mai des ca ceilalti 6. Vorbeste adesea despre nepla- ceri posibile
7. De obicei roseste ntr-o situatie
necunoscuta
8. Se plnge de vise de groaza 9. Are, de obicei, minile reci si
umede
10. Are adesea tulburari de scaun
11.
Transpira atunci cnd este
emotionat
12. Nu are pofta de mncare 13. Doarme nelinistit si adoarme cu greu
1 Ibidem, pp. 164-165.
140
8. TREMURUL SUFLETULUI
14. Se sperie, tremura fara motiv si
multe lucruri l fac sa aiba temeri
15. Este adesea nelinistit si se su-.
para usor
16. Adesea nu se poate abtine sa
nu plnga 17. Nu suporta asteptarile
18. Nu-i place sa nceapa lucruri
nOI 19. Nu este sigur de sine, de pro-
priile forte
20. Se teme sa se confrunte cu
greutatile
Raspunsul pOzi"tivla fiecare afirmatie se evalu-
eaza cu un punct. Insumati raspunsurile cu "da",
pentru a primi punctajul general al nelinistii.
Neliniste marita - 15-20 de puncte.
Neliniste medie -7-14 puncte.
Neliniste mica - 0-6 puncte.
J
GENELE SI CELE SAPTE PJCATE CAPITALE
Cumpoti ajuta copilul1elinistit?
De parinti depinde fO;] mult daca copilul
va creste nervos sau nelini tit, daca mostenirea
negativa se va accentua sau u. Psihologii ne sfa-
tuiesc sa respecam urmatoarele reguli:
1. Sa nu comparam copi~ul cu alti copii si sa
nu-i accentuam insuccesele IDimpotriva, trebuie
remarcate succesele, laudate virtutile si trebuie
sa credem n el at.t de putrmiC, nct sa fie pa-
truns de aceasta credinta.
,
2. Sa nu grabim sau Sa~Apingem de la spate
copilul. Sa-i oferim posibili atea de a se obisnui
treptat cu noua situatie si de a actiona ntr-un
tempo obisnuit. Copilul . 11 . d si slab are nevoie
de timp pentru a face cunostinta, a vedea si a n-
telege noile legi dupa care ~econduce n situatii
necunoscute, fie ca este vor~a de un nou grup de colegi, de un nvatator sau leducator nou sau de
un apartament nou. Copiluf.se va linisti, convin-
gndu-se ca nu risca sa i se rtmple nimic rau. 3. Sa nu obligam copilull_safie "curajos". Da-
rurile si observatiile, n ac~st caz, sunt inutile.
Nelinistile copilului sunt i ationale prin natura
lor, fiindca el traieste ntr-o lume a senzatiilor si
a nchipuirilor, iar nu a sensului sanatos. De ace-
ea, a-l convinge ca "nu e 1mic grav" este inu-
til. Frica este alungata de t~dretea si apropierea
mamei si a tatalui. Este mai bine sa discutam da-
ca este chiar asa de nfrico atoare situatia. Este
mai bine sa gasim mpreunr calitati ale obiectu-
lui fricii si sa ne mprietenim cu acesta.
142
I
8. TREMUrUL SUFLETULUI
4. Sa nu tipam la copii sau la alte persoane n
prezenta lor. Copilulltrebuie sa simta ca este bi-
ne primit si pretuit. probarea nu trebuie facu-
ta doar-ca recompens" pentru succes, ci din dra-
goste. Cerintele prea I ari, severitatea, judecarea
si notele proaste pro uc traume psihicului slab.
5. Sa cream situa:' n care copilul si-ar putea
demonstra talentul si vrednicia, ca sa merite res-
pectul colegilor. Spr exemplu, se pot organiza
sarbatori acasa, unde sa fie invitati prietenii co-
pilului. Aici, n.atmO!fera confortabila pen.tru el,
copilul timid se va c porta foarte ncrezator si
prietenii si vor schi ba parerea despre el.
6. Sa-i oferim cop'lului libertatea de initiati-
va, de a lua singur h tarri si de a rezolva pro-
blemele. Este nsa pe iculos ca el sa fie lasat sin-
gur n fata greutatiI r pentru care nu este nca
pregatit.
Conform unei ex resii frumoase, experien-
ta insucceselor si a rlfrngerilor te aduce cu pi-
cioarele pe pamnt, iJr experienta victoriilor si a
succeselor ti da aripif Copilul slab trebuie ajutat
sa-si desfaca aripile ~gase. Pentru aceasta sunt
utile consultarea PSiliIOIOguIUi, activitati de psi-
hocorectie st jocuri.
Copilul nelinistit nu trebuie mpins spre jocuri
1 b" I . " J'
care au a aza conar:renta SI mtrecerea. OCUTI- le pentru elitrebuie ~a fie bune, cognitive si de
dezvoltare, fara nota~ea unor rezultate sau com-
paratii cu alti copii. iecare participant la aceste
jocuri trebuie sa priInfeascapremiul sau.
143
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
2. Depresia
Alaturi de neliniste, o alta "samnta a pati-
mii" care creste n sufletul nostru este formata
din factorii biologi ci ai depresiei. Nucleul de-
presiei (de la latinescul depressio - a apasa)es-
te constituit din mhnire, mai ales n asociere cu
deprimarea, rusinea si dusmania. Depresia este
una din cele mai raspndite disfunctii psihice.
Ea se caracterizeaza prin nrautatirea dispozitiei,
apasare, evaluarea pesimista a evenimentelor si
oboseala excesiva. In popor se spune: melanco-
lie, tristete, jale. n timpul depresiei se dereglea-
za somnul, apetitul, atentia, gndirea. Bolnavul
pierde tonusul si simte un gol interior acut, o ne-
mplinire personala, deprimare si vinovatie. Se
gndeste adesea la sinucidere.
Depresia se ntlneste si la copii. n functie de
vrsta copilului, simptomele acesteia se mani-
festa diferit. Astfel, depresia copiilor pna la 7
ani este mai putin clar exprimata si greu de re-
cunoscut din cauza fricilor care le sunt n gene-
ral specifice copiilor mici, legate de neputinta
de a povesti despre starea lor. Pna la 1,5-2ani
copilul pare pasiv, indiferent si abatut. Poate sa
nu aiba pofta de mncare, sa aiba disfunctii ale
som.rl.ului,temeri. Prescolarul poate fi ntrziat,
nchis n sine, posomort si trist. El nu manifesta
acea bogatie de fantezie, vioiciune si entuziasm
n jocuri care sunt caracteristice vrstei sale. Co-
piii plngaciosi, mofturosi, neretinuti si agresivi
se plng de durere fizica (de cele mai multe ori
144
I
8. TREMURr SUFLIITULUI
la burta). La vrsta scolara mica simptomele se
acutizeaza. I
Iata povestea unui laietel pe nume Denis. La
scoala si acasa el se .I istingea prin iritabilitate
si mnie. Plngea din orice, tipa si arunca orice
avea n mna. Se concentra foarte greu la ore si
i.evita ~e ceilal}icc:.Piil. ~e~nisprefera sa ~ejo~ce
smgur, Iar acasa se mcpla m camera sa SIse UIta
la televizor. Dupa CUrrlrspunea mama baiatului,
el dormea prost si me teca aproape ncontinuu
cte ceva.
Este de mentionat ~a un astfel de comporta- ment al copilului a n~eput imediat dupa divor-
tul parintilor. LucrurFe s-au nrautatit atunci
cnd tatal lui Denis sl recasatorit cu altcineva,
s-a mutat n alta zona orasului si si vizita mai
rar copilul. Situatia es e de nteles si, din pacate,
destul de des ntlnita
Adolescentul depre~iv simte adesea vinovatie
si disperare, respingete si retragere. El este n- chis, iritabil, pierde s~nzatia de placere siinte-
res fata de viata. AStfjede copii se concentreaza
greu, obosesc rapid, s cearta adesea cu parintii,
nu dorm bine si nu af pofta de mncare. Une-
ori ei arata nengrijiti, si schimba rapid priete-
nii, preferintele muzic .le si nceteaza sa mai faca
ceea ce odinioara le pr ducea satisfactii.
Unul din factorii cafe nlesnesc cresterea sta-
rii de depresie o reprezinta schimbarile sociale
rapide. Orasele pline ~e oameni, familiile care se despart, alcoolul si ~rogurile, pauzele mari n
activitatea profesional si de munca si tempoul
GENELE SI CELE SAPTE tCATE CAPITALE nebunesc al vietii sporesc Femnificativ actiunea
stresurilor asupra copilulu~.
n afara de aceasta, preFa si televiziunea eti-
cheteaza generatia aflata lljt crestere cu un "chip
ideal" de tnar contemporE' Conform studiilor
cercetatorului britanic al Cpnsiliului pentru pro-
tectia sanatatii, aproximativ 17% dintre scola-
rii care se considera a fi c4nform acestui "chip" sunt predispusi atacurilorlregulate de panica si
ipohondrie. Perspectiva int;arii n lumea adulti-
lor i duce la disperare. Atlolescentii se nelinis-
tesc la gndul daca vor putea sa faca fata acestei lumi si sa ocupe o pozitie femna.
Din multimea de forIfe de depresie vom
aminti doar doua: cea nevrotica (psihogena) si
cea endogena (vitala, bioIJgica).
Depresia nevrotica se d~1 zvolta "pe teren ner-
vos": ca rezultat al unui onflict interior nere-
zolvat, al unei traume ps' .ce, al unei sperante
nemplinite, al pierderii C1j1iva sau a ceva foarte
important (oruda apropiata, serviciul, reputatia,
sensul vietii s.a.).
Depresia endogena nul este conditionata de
stres, pierderi sau de un xrod pacatos de viata,
ci de particularitatile nn'lscute ale organismu-
lui. Dupa definitia parinti1or, aceasta provine
din "fire", adica se datorea~a devierilor genetice, biochimice si hormonale. 1 ..
Amintim ca "Bisericap1veste bolile psihice ca
pe manifestari ale deteriorr pacatoase a naturii
umane". Separnd n struftura personalitatii ni-
velurile duhovnicesc, sufletesc si trupesc, "Sfin-
I
146
8. TREMURL SUFLEtuLUI
I
tii Parinti diferentiaza ~olile firii de bolile dato- rate actiunii demoni ceIsaupatimilor omului"l.
Victor Frankl atrag~ atentia asupra unui fapt important. Depresia eI1jdogenaeste oboala cem-
piedica omul sa vada qare este sensul vietii sale.
Depresia nevrotica ns~ poate aparea din cauza
pierderii sensului vietif. Aceasta este diferenta.
Acum vom vorbi d~ar despre depresia endo-
gena. Hipocrate pres~~unea ca deprimarea apa- re datorita excesului ~ organism a "fierii negre"
si de aceea este caract~' istica melancolicilor (din
gr. melas - negru si ch le - fiere).
Oamenii cu un te perament slab, neechili-
brat sunt foarte supara l' osi, sentimentali, nu sunt
energiei si nu au ncredere n sine. Pentru ei este
suficient si un motiv ntnsemnat de tristete ca sa
nceapa a plnge, iar ce~mai mica greutate i face
sa se lase pagubasi. Me ancolicului nchis n sine,
sfios,usor de ranit si sl~ i este foarte greu sa lup-
te cu tristetea si mhni~ea. Gndurile negre si pe-
simismul l nving mai ~es dect pe sanguin. Depresia endogena 1. de tip melancolic (ca si
temperamentul, de aljel) se mosteneste. Sa nu-
antam: nu se transmit. depresia, ci depresivita-
tea - nclinatia omului de a se afla ntr-o stare
,
abatuta, coplesita3.
1 Bazele conceptiei sociale I a Bisericii Ort6doxe Ruse. Sino-
dul Arhieresc 2000: despre n[ii marturisitori rusi, Moscova,
20QO, p. 60.
2 Frankl V., op. cit., p. 89.
3 Egorova M.S., Zreanol a ~.M., Parsikova O.v., Pean-
kova S.D., Certkova Iu. D, dfP' Clt., pp. 372, 384-385.
147
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Directorul Institutului stiintific de cerceta-
re "Prince of Wales", prof. Peter Shofield, pre-
supune ca 21% din populatie este predispusa,
n situatii grele de viata, spre depresie. Daca pe
parcursul anului omul predispus genetic se va
confrunta cu mai mult de trei situatii neplacu-
te, probabilitatea caderii sale n depresie este de
80%. Cei care sunt genetic rezistenti la depresii
(26%din oameni) se mbolnavesc, daca se aflan
aceeasi situatie, n 30%din cazuri. nseamna ca
predispozitia spre boala este stabilita la nivel ge-
netic. Riscul de a avea o criza de ipohondrie/de-
presie depinde de mostenire1
Aceasta nclinatie nnascuta este legata de
concentratia scazuta, n celulele creierului, a trei
neuromediatori (noradrena1ina, dopamina si se-
rotonina). Sinteza si functiile mediatorilor sunt
date genetice. Atunci cnd mutatiile tulbura
functionarea genelor corespunzatoare, omul es-
te nclinat sa reactioneze la orice fel de stres prin-
tr-o depresie2
Cercetatorii au stabilit ca insuficienta nora-
drenalinei duce la o tristete profunda, iar supra-
saturarea cu acest mediator la stresuri majore.
Insuficienta dopaminei duce la slabirea sistemu-
lui nervos, iar nivelul ridicat al acesteia provoa-
ca manie (dispozitie buna, euforie) si simptome
1 www.effecton.ruj381.html
2 Despre aceasta vezi mai amanuntit: Velkov V.Y., op.
cit., pp. 23-24; Kato T., "Molecular genetics of bipolar di-
sorder", n "Neurosci. Res.", 2001, nr. 40 (2), pp. 105-113;
Carson R., Batcher J., Mineka S., ap. cit., p. 143.
148
8. TREMURlsUFLETULUl
asemanatoare SchiZOfjeniei.Deficitul serotoni-
nei naste temeri, impu sivitate si agresivitate, iar
suficienta acesteia n t~. suturile creierului mbu-
natateste vizibil dispo ,itia1
n dependenta de b lanta neuromediatorilor,
fazele depresiei, ale mFiei si starii de buna dis-
pozitie senlocuiesc Uja pe cealalta. Aceasta este
c~racteristica pentru v~sihoza mania~al-depr:si-
va. Bolnavul ba sufera re accesede trIstete, mh-
nire si deznadejde, ba re o irumpere de energie
si bucurie, pna la ferif.ire. Perioadele depresive
sunt mai des ntlnite ect cele maniacale.
Aceasta psihoza se transmite genetic, se pa-
re, pe linie feminina ( rin cromozomul X). Da-
ca unul din gemenii onozigoti se mbolnaves-
doilea ajunge pna la 0-96%2.
n cadrul cercetariI r la Universitatea San-Di-
ego, sub co:p.ducerea doctorului John Kelso,
s-a descoperit o gena care este raspunzatoare
de dezvoltarea psih zei maniacal-depresive.
Aceasta gena stabile te sensibilitate a creieru-
lui la impulsurile ne voase, care trec prin ce-
lule specializate prin intermediul neuromedi-
atorilor. Daca gena elste modificata, acuitate a
1Sidorov P.I.,ParneakovIA.Y., Introducere n psihologia cli-
nica. Manual pentru studentii facultatilor de medicina, Mosco-
va, 2000, pp. 199-200; Dani ova N.N., Krlova A.L., op. cit.,
p. S5; Carson R., Batcher J., .. eka S., op. cit., pp. 441, 582.
2 Isard K.E., op. cit., p. 23; Neploh Ia. M., Omule, cu-
noaste-te pe tine nsuti! Not"te ale unui psihiatru, Sankt-Pe-
tersburg, 1991, p. 126.
149
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
creierului se mareste considerabil si omul do-
bndeste o depresie cronica, altemnd cu fa-
ze maniacale. Dar cu aceasta nu se ncheie tot.
Se presupune ca mai exista cteva zeci de gene
"ale depresiei'!l.
n perioada 2001-2004, cercetatorii au efectuat
studii asupra unor femei care sufereau depresii
si asupra copiilor acestora, n vrsta de 7-17 ani.
Pentru nceput, 30% dintre copii aveau diferite
probleme psihice (de exemplu, tulburari psihi-
ce, depresii si comportament deviant). Mamele
au fost tratate de depresie timp de trei luni. La
aproape 30% dintre acestea tratamentul a avut
succes. Copiii femeilor vindecate au avut un in-
dice de mbolnavire cu 11% mai mic. La copiii ai
caror mame nu se vindecasera, disfunctiile psihi-
ce s-au marit cu 8%. Prin urmare depresia poate
trece de la mama la copil. Dar daca mama se va
trata, atunci riscul ca fiul sau fiica sa aiba aceasta
boala scade considerabil. 2
Cum poate fi atunci ajutat omul care sufera?
Atunci cnd simptomele depresiei se regasesc
la copil macar si o luna, parintii trebuie sa se adre-
seze specialistilor (psihologi, psihoterapeuti, psi-
hiatri). Tratarea bolii depinde de vrsta pacientu-
lui. Astfel, copiii sunt tratati prin ludoterapie. Ei
sunt invitati sa se joace cu papusi si alte jucarii,
adica li se creeaza conditii pentru o exprimare ct
mai directa a sentimentelor. Copiii mai mari sunt
lwww.roI.ru/news/med/news/03/06/16_007.htm
2 www.medlinks.ru/article.php?sid.
150
8. TREMURUL SUFLETULUI
pusi n situatii care le permit sa vorbeasca, sa-si
mpartaseasca fricile si problemele.
De asemenea, se folosesc bai cu adaos de sa-
re de mare si extract (cu concentratie scazuta) de
conifere. Un rol important l are si munca fizi-
ca, calirea, precum si aerul curat. Sunt bune ex-
cursiile n afara orasului, mai ales cu toata fami-
lia. O si mai mare importanta o are atmosfera de
dragoste din familie, relatiile calduroase recipro-
ce ale parintilor si, desigur, ale acestora cu copi-
lul. Vointa copilului trebuie calita, iar rabdarea si
munca nvatate. Educatia nseamna nti de toa-
, ,
te dragoste si exemplu bun. Cel mai important,
dupa convingerea psihiatrului si psihoterapeu-
tului ortodox D.A. Avdeev, este sa fii ntotdeau-
na cu Hristos. Atunci copilul va creste cu o per-
sonalitate morala sanatoasa.
Pentru tratarea si profilaxia depresiilor, adul-
tilor le sunt recomandate psihoterapii rationale
(tratarea prin convingere). Aceasta este bazata
pe utilizarea argumentelor logice sanatoase care
i permit omului sa reconsidere situatia creata.
Daca nu suntem n stare sa o schimbam, nseam-
na ca trebuie sa schimbam atitudine a noastra fa-
ta de aceasta (de exemplu, sa renuntam la pre-
tentii nejustificate, la planuri irealizabile, la griji
inventate). Corectarea mecanismelor psihologi-
ce ale comportamentului care ne duc la nevroze
este necesara pentru surmontarea crizei perso-
nale si pentru prevenirea recidivelor.
Alcoolul si drogurile sunt strict interzise, de-
oarece agraveaza boala. Vitaminele din grupul B
151
--".
l
. GENELE SI CELE SAPTE PJ. CATE CAPITALE
sunt antidepresive excelen e (mai ales B6 si aci-
dul folic), vitamina C (aci ul ascorbic), mierea,
I
ciocolata amara, smochinele, bananele, precum
si plimbarile n aer liber, 11 ailE~de soare, muzi-
ca placuta, aromele unor pante, efortul fizic re-
gulat. Toate acestea ajuta IClJ secretia endorfinelor
(hormonii fericirii), care nblrmalizeaza dispozi-
tia, redau putere si curaj.
Cteodata este util sa sc~imbi, pur si simplu, locul si, odata cu aceasta, I atentia, pentru a di-
minua stresul. Daca simtim o greutate pe suflet
nu trebuie sa ne izolam dt,1prieteni si sa ncer-
cam sa ne dam drept omu fara probleme. Ne-
cazul trebuie spus, iar ~rul plns. Nu trebuie
sa ne fie jena sa-i mbarba~am pe altii. Cel care
ntinde o mna de ajutor aproapelui este ajutat
de Domnul. r' Pentru tratarea disfuncti~lordepresive medicii
recomanda diverse antidepresive, care regleaza
n or~anism schimbul de substante biologic ac-
tive. Insa utilizarea acesto~preparate, fara reco-
mandarea specialistului, este pasibila de compli-
catii grave. Noi, cei slabi s~neputinciosi, trebuie
sa asociem ajutorul medic~l calificat cu eforturi
duhovnicesti (smerenie, rabdare, rugaciune, citi-
rea cuvntului lui Dumnet,eu s.a.).
Dupa convingerea cre I inciosilor ortodocsi,
daca demonul tristetii a a es ca victima un om,
atunci trebuie pusa ~rdine ~nviata duhovniceas-
ca cu ajutorul unui duhovnic experimentat. Nu
trebuie sa ne obisnl!im cu 1epresia noastra, pln-
gndu-ne de mila. In spatele unui astfel de com-
I
152
8. TREMUTLSUFLETULUI
portament este demoIrlI ul care ncearca sa ne tri-
mita n fundul iadulul" Sa raspundem atacurilor
acestuia cu rugaciuni si psalmi din Ceaslov. Sa
nfruntam depresia, S ea va pleca de la noi m-
preuna cu stapnul e' viclean. Altfel, boala firii
poate sa se transformf ntr-o cruce deosebit de
grea, aproape insuportabila.
CABITOLUL IX
"
"Intunedarea inimii"
ntristarea este nrUdita genetic cu patima me-
lancoliei. Simptomel~ ntristarii, n cazul melan- coliei,se acutizeaza si.liauoforma cronica. Atunci
sunt rapuse toate pu~erile sufletului si, n parte,
cele ale trupului.
La baza melancoli~i sta nchipuirea incorecta
a omului despre pacatele sale, despre posibilitati si realizari, despre r4latiile cu Dumnezeu si cu
oamenii. Aceasta te Pfate duce la caderea cu du-
hul, manifestndu-se re prin plns amar si oftat,
fie prin rautate si lip~a vointei, indiferent de ce
se ntmpla. De aici si~olullauntriC, lipsa de n- drazneala pentru lucj~rile bune, lenevia, profa-
narea, zadarnicia, in~ensibilitatea duhovniceas-
ca, cruzimea, deznad,jdea ..
Sfntul Ioan Scarmyl numeste ntristarea "sla-
bire a sufletului", "neputinta a mintii", "melan-
colie a inimii", lucruj!' ce s~petrec din voia dia-
volului. Demonul tri tetii este cel mai puternic.
El l mpinge pe mo ah sa-si paraseasca ascul-
tarea, rugaciunea, vi~ta duhovniceasca, adica i
155
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
schimba atitudinea, trndu-l spre lume. Acest
duh misel se napusteste asupra calugarilor pe la
miezul zilei1De aceea psalmistul l numeste mo-
lima ce bntuie ntru amiaza (Psalmi 90, 6).
Straduindu-se sa i induca omului starea de
deznadejde, ispititorul i sopteste: "Esti un mare
pacatos si Dumnezeu nu te va ierta. Nu nadaj-
dui, caci nu te vei mntui! Iar daca tot vei ajunge
n iad, atunci de ce ti mai porti crucea? Nu e mai
bine sa ntrerupi chinul?"
Parintele Paisie Aghioritul avertizeaza ca n-
tristarea si greutatea sufleteasca vin la omul sen-
sibil si usor de ranit din mustrarile constiintei si
din hula celui viclean2
n rnd cu acest fel demonie de ntristare,
Sfintii Parinti asaza si ntristarea fireasca. Pen-
tru noi aceasta este foarte interesanta, deoarece
este conditionata doar de procesele fiziologice
ale organismului.
Dupa parerea Cuviosilor Varsanufie cel Mare
si Ioan, ,,ntristarea fireasca se formeaza din ca-
uza neputintei trupesti", din cauza prea multei
munci si a obos~liP. Episcopul Barnaba (Beleaev),
citndu-l pe Sfntul Isaac Sirul, spune ca ntrista-
rea fireasca apare din cauza muncii prea grele si
1 Cuviosul Ioan, egumenul Muntelui Sinai, op. cit., pp.
103-104.
2 Parintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, voI. ru, Lupta du-
hovniceasca, pp. 173-174.
3 Cuviosii Varsanufie cel Mare si Ioan, "ndreptar pen-
tru viata duhovniceasca" n Raspunsuri la ntrebarile uceni-
cilor, Moscova, 1993, p. 355.
156
9. "NfUNECAREA INIMll"
a ascu1tarilor foarte mari. Oboseala fizica, emoti-
,
onala si mentala reprezinta" urzeala cu care de-
monul mpleteste modelele sale blestemate"l.
Cauza acestui fapt este oboseala cronica. Aceas-
ta se aduna n om cu trecerea anilor si datorita rit-
mului nebunesc al vietii, stresului ndelungat, gri-
jilor permanante si lipsei odihnei complete.
Cercetnd oameni n vrsta, psihiatrii stabi-
lesc adesea urmatorul diagnostic: melancolie in-
volutiva. Simptomele acesteia sunt: tristetea, ne-
linistea, dezamagirea, autoflagelarea, supararea
pe propria persoana, supararea pe soarta. Din
punct de vedere psihologic este de nteles: multi
cetateni au muncit cinstit pentru binele statului,
dar nu au primit ca recompensa respectul cuve-
nit. Functiile lor, economiile si meritele sunt toa-
te n trecut. Nu-i de mirare ca stingerea tuturor
idealurilor si a sperantelor lor, ct si nedreptatea
i duc la disperare. Atunci cnd nu se bucura de
viata, unii mormaie, altii fac scandal, iar altii se
, , ,
resemneaza ...
Starea de spirit bolnavicioasa, scaderea dispo-
zitiei si melancolia sunt numite de psihiatri "hi-
potimie". Registrul acestei disfunctionalitati este
larg: de la o simpla suparare si pesiIl1ism pna
la sentimentul neputintei, al inutilitatii si al unei
existente fara sens. De aici pna la sinucidere
mai este doar un pas.
1 Episcopul Barnaba (Beleaev), op. cit., voI. II, pp.
240, 386; Sfntul Grigorie Teologul, Arhiepiscopul
Constantinopolului, Opere, Moscova, 1994, voI. II, p. 43.
157
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
1. "Instinctul mortii"
,
Dumnezeu n-a facut moartea si nu se bucura de
pieirea celor vii. [...J Dumnezeu l-a zidit pe om spre
nestricaciune si l-a facut dupa chipul fiintei Sale. Iar
prin pizma diavolului moartea a intrat n lume si cei
ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca, martu-
riseste Biblia (Solomon 1, 13 si 2, 23-24).
Alungndu-i pe protoparinti din Rai, Dom-
nul i-a spus lui Adam, iar prin persoana lui no-
ua tuturor, urmatoarele: Pamnt esti si n pamnt
te vei ntoarce (Facerea 3, 19). De atunci trupurile
noastre sunt muritoare. Putrezirea si decaderea
sunt razbunare pentru pacat si au devenit lege
organica a naturii (vezi Romani 6, 23 si 8, 19-23).
Nu n zadar Sfntul Grigorie Teologul numeste
sufletul "purtator de trup"l. n esenta, toata fi-
ziologia omului este construita pe lupta cu pu-
trezirea, pna cnd viata biologica se va ncheia
prin descompunerea trupului.
Cercetatorii au descoperit demult un fenomen
unic: moartea programata genetic a celulelor,
apoptoza (din gr. apoptosis - caderea frunzelor).
Aceasta este o sinucidere conditionata fiziologic.
Spre exemplu, dupa ndepartarea testiculelor,
mor definitiv celulele prostatei. La femeie, oda-
ta cu mbatrnirea, sunt distruse celulele glan-
delor mamare, ale corpului galben de pe ovare
1 Afanasiev Iu.L, lurina N.A., Kotovski E.F., Histologia.
Manual, ed. a S-a, Moscova, 2002, p. 92.
158
9. "NTUNECAREA INIMll"
s.a.m.d. Genele autodistrugerii regleaza dezvol-
tarea normala a tesuturilor embrionare1
Moartea unor celule este si o reactie de apara-
re a organismului. Aceasta sustine continuitatea
mediului intern al organismului. Viata si croies-
te drumul prin moarte, ca ghiocelul care mpin~
ge zapada, chiar daca e firav, si si face loc spre
soare.
Atitudinea fata de moarte se manifesta la oa-
meni n diferite moduri. De exemplu, n Japo-
nia pleaca anual pe lumea cealalta ctiva oameni
dornici sa "atte moartea". n restaurante speci-
ale acestia comanda bucatarilor special licenti-
ati fugu, o specialitate din pestele-luna. Clientii
platesc bani buni pentru aceasta delicatesa, care
este gatita foarte atent, deoarece unele parti ale
pestelui-luna contin tetrodotoxina, o substan-
ta extrem de otravitoare, o picatura din aceas-
ta fiind suficienta pentru a omor omul. Avem,
de fapt, de a face cu o varianta gastronomica a
ruletei rusesti: mannci "posibilitatea de a mu-
ri". Cei mai buni bucatari se straduiesc sa pastre-
ze ideea otravii si atunci ncepe sa-ti amorteasca
gura un pic. Aceasta aminteste de jocul cu moar-
tea, trezind o gama larga de senzatii tari.
La fel ca n cazul ruletei rusesti, una din pla-
ceri este si sentimentul de usurare. Acesta sur-
vine la finalul mesei, care nseamna, de fapt,
supravietuirea, "amagirea" mortii, ceea ce ar su-
gera si ca "esti nemuritor". Atunci, ura! Tristetea
1 Freud S., Instinct primar, Moscova, 1997, pp. 225-236.
159
j
GENELE SI CELE SAPTE P[CATE CAPITALE
vietii si frica de moarte, as I se n adncul ini-
mii, sunt nvinse! Ce ilUZi,naiVa, dar ademeni-
toare! Aceasta demonstrea a ca echilibrul moral
al omului este distrus.
La un seminar cu studentii la medicina am au-
zit urmatoarea istorie: O batrnica suna n mod
regulat la ambulanta si solifiota sosirea medicilor.
De fiecare data, intrnd n casa, medicii se po-
meneau n fata aceluiasi ta I lou: fem~ia se spn-
zurase cu cteva secunde n urma. Medicul de
serviciu i acorda imediat primul ajutor, chema
psihiatrii, dar, din pacate, Hlcrurile se repetau n
acelasi fel. I
Medicii au observat ca ~emeia urmarea foar-
te atent cnd ajungeau ei. ~tunci cnd ambulan-
ta se oprea la scara bloculuf, batrna fugea de la
pervaz. Probabil dupa acearta ea descui a usa, si
introducea capul n lat si, auzind pasii la usa, m-
pingea scaunul de sub pici~are. Dupa aceea, ur-
marea cu placere cum era salvata de specialisti.
La un moment dat, me+cii primesc din nou
apelul batrnei si situatia s, repeta ntocmai, nu-
mai ca felcerul i spune mericului: "Auzi, hai sa
stam n fata usii apartametttului, sa fumap1 o ti-
gara, si vom mai vedea ce.~ntrnPIa!" In con-
secinta, lucrurile s-au sfrs't la crema.toriu ... Sigur ca nu justificarn n .ci un fel gestul me-
dicilor. Acestia sunt ntotd~auna chemati sa sal- veze oamenii aflati n necar- Nu cunoastem nici
motivele interioare ale aC~leibiete femei. Astfel
de tentative demonstrative de suicid sunt moda-
litati de a manipula oame i (de a le atrage aten-
160
9. "NTUN}AREA lNIMIl"
tia, compasiunea) si dr a mai iesi din plictiseala zilnica. Pentru aceastalse si aleg, uneori, metode
de suicid att de bine ndite.
Nu este exclus ca acfesteviclenii sa-i fie inocu-
late persoanei de catre demonul tristetii...
Instinctul de supra .etuire este opus tendin-
tei spre moarte. Creatorul l-a introdus poate n
natura tocmai pentru E contrabalansa instinctul
mortii. Caci nimeni vreo1datanu si-a urt trupul sau,
cifiecare l hraneste si l fncalzeste (Efeseni 5, 29).
Intr-adevar, necesitttile de hrana si nmultire,
reactiile de aparare al! organismului (frica, m-
nia s.a.) reprezinta stirruli de comportament de-
terminati genetic. Ace~tia ajuta la supravietuire.
Exacerbarea bolnavicioasa a instinctului de su-
pravietuire duce la pehuca, agresiune si violen-
ta. Slabirea acestuia arr1e drept urmari depresii si
tendinte de suicid.
Asadar, instinctul ortii... Aceasta notiune a
fost introdusa n stiinta de Sigmund Fre~d. Sa-
vantull-a numit Thanktos, dupa numele zeului
antic grec al mortii, fiiI zeitei Nichta (noaptea), fratele geaman al ze~lui somnului - Hypnos.
Thanatos era' imaginaf ca un tnar naripat, cu
o faclie stinsa sau cu o sabie de calau n mna.
Grecii credeau ca ace~t zeu nemilos avea inima
de fier, nu primea darnri si era urt de ceilalti lo-
cuitori ai cerului. j
Dupa interpretarea lui S. Freud, Thanatos n-
truchipeaza tendintaE ascuta catre agresiune
si distrugere. Acesta ste vazut ca un contraba-
lans al instinctului vie'i (Eros), care include libi-
161
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
doul. ntre acestia este un etern conflict. Ambe-
le instincte se afla biologic n toate organismele
vii si, prin urmare, nu pot fi ndepartate. Daca
energia lui Thanatos este ndreptata n afara,
atunci aceasta distruge oamenii, natura si diferi-
te obiecte (huliganism, sadism, vandalism, tero-
rism s.a.). Daca nsa este ndreptata spre interior,
atunci l distruge chiar pe purtator (masochism,
autoflagelare, sinucidere s.a.)1.
Ipoteza lui S. Freud este contrazisa n parte
de psihologul si filosoful german Erich Fromrn.
Acesta considera ca agresivitatea si dorinta de
distrugere nu se afla n gene. Dragostea pentru
viata (biofilia) sau dragostea pentru moarte (ne-
crofilia) reprezinta ,,0 alternativa de baza, care
sta n fata fiecarui om. Necrofilia se amplifica
acolo unde a slabit biofilia. Posibilitatea de a fi
biofil i este data omului de natura, dar el are po-
sibilitatea psihologica sa mearga si pe calea ne-
crofiliei..."Daca omul nu este capabil sa constru-
iasca ceva, atunci este nevoit sa se ndeparteze
de sentimentul insuportabil al neputintei si ni-
micniciei si se afirma distrugnd ceea ce nu este
n stare sa creeze2
Dupa parerea lui E. Fromrn, la animale agre-
sivitatea are fl.11 de aparare si nu este n nici un
fel similara cu atractia omului pentru distrugere.
1 Frornrn E., Adolf Hitler: caz clinic de necrofilie, Moscova,
1992, pp. 43-44.
2 Apud Frornrn E., Anatomia destructivitatii umane,
Moscova, 1998, pp. 45-46.
162
9. "NTUNECAREA INIMII"
La om ea reprezinta o patima, o "urtenie psihi-
ca", o patologie, nu o normalitate. De aceea, cer-
cetatorul scrie ca teoria lui S. Freud se sprijina pe
rationamente speculative abstracte, fara sa aiba
dovezi obiective}"empirice1
Ce-i drept, astazi savantii au descoperit n
creier doua centre: al "placerii" si al "nepIace-
rii". La unii bolnavi "zona placerii" este stimu-
lata mai mult, iar cea a "nepIacerii" mai putin
sau invers, mai puternic fiind "focul agresivita-
tii" (vezi cap. IV si VII).
Aceste descoperiri se aseamana cu ideile lui
S. Freud despre existenta a doua instincte puter-
nice: viata si moartea. Numai ca actiunile noas-
tre nu se reduc la atractia biologica si la functiile
sistemului nervos. Este prea simplist sa gndesti
ca suicidul nseamna reprimarea unui instinct fi-
resc de catre altul, care este mai putin firesc.
Tendinta spre moarte este privita de cresti-
nism ca lucrare a diavolului - ucigator de oameni,
de la nceput (Ioan 8, 44). Astfel, ispitind pe Hris-
tos, acesta L-a dus n Ierusalim si L-a asezat pe ari-
pa templului si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumne-
zeu, arunca-Te de aici jos ... Numai ca Mntuitorul,
spre nvatarea noastra, a raspuns: Sa nu ispitesti
pe Domnul Dumnezeul tau! (vezi Luca 4, 9-12).
1 Dostoievski F.M., Opere complete, voI. XXIII, Moscova,
1981, pp. 146-148.
163
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
2. Deznadejdea si sinuciderea
Pierznd sau neobtinnd credinta n Domnul,
, ,
sufletul are sentimentul lipsei de sens, al pierde-
rii valorilor, al parasirii, tristetii, singuratatii si, n
final, se lipseste de Izvorul vietii, care este Dum-
nezeu. Tristetea duce la criza personala acuta, la
traire a sentimentului de nonsens si determinarea
negativa a existentei. De aici nu mai este mult p-
na la deznadejdea totala si la suicid. Sa ne amin-
tim numai de istoria lui Iuda Iscarioteanul!
Sinucigasul arde de nerabdare sa gaseasca un
teren stabil, dar nu reuseste. Atunci el si scoa-
te de sub picioare si ultima stabilitate pe care o
mai are: propria viata. Prin acest fapt omul, la
instigarea diavolului, nu vrea sa se simta sclavul
mprejurarilor, ci personalitatea care ia hotarri
gndi te si libere.
Printre motivele care determina la sinucidere
se disting cele existentiale si cele demonstrative.
Sinuciderea din motive existentiale este foarte
,
"nrobitoare". Ea ispiteste cu posibilitatea mortii
din proprie alegere, ca urmare a sentimentului
de libertate, punnd capat sentimentului chi-
nuitor de pierdere, fie si n dauna vietii reale,
pamntesti. Patimasul descopera, dintr-odata,
uneori chiar inconstient, despartirea sa de Dum-
nezeu. Aceasta i dedubleaza definitiv sufletul si
l obliga sa iasa de sub stapnirea fatumului, in-
trnd n deznadejde. Ultima smucittira a dezna-
dejdii extreme consta n gustarea vietii, n pro-
cesul mortii. Un astfel de om viseaza sa devina
164
9."lNrUNfEA INIMII"
observator exterior, aSIstent la propria-i moarte.
El tremura r\.fata mo~tii sufletului si de aceea,
pentru a pune capat c$nurilor insuportabile, n- cearca sa "omoare" a~easta moarte a sufletului
prin moartea trupulut. Dar n zadar, deoarece
doar Hristos a reusit s.lr:V omoare "cu moartea pe
moarte"!
Sinuciderea din carze demonstrative (a se
diferentia aceasta de tentativele demonstrative
,
de suicid) devine acel gest prin care omul ama-
git ncearca sa fuga de golul interior, sa demon-
streze celor din jur, dfr si lui nsusi, ca el nca
este viu. Pentru aceasra el trebuie sa faca ceva
iremediabil: sa descoPfre si sa demonstreze pro-
priul"eu" altor oamer si lui nsusi, chiar daca
pretul acestei fapte Vtfi propriul sfrsit. Logi-
ca este paradoxala: " unt viu si voi demonstra
aceasta prin moartea ea. n aceasta consta sal-
varea si viata mea!"
Sinuciderea din ca~ze existentiale si demon- strative este' privita 9a unica ie'sire din situa-
tia problematica a s~esului' care este att de
ncurcata si.g~eu..de r .z~l~at. Iata de ce pierde-
rea sensulm VIetiI,de partind omul de Dumne-
zeu, Care este Izvoru~ si Sensul vietii (Ioan Il,
25-26), constituie cauzk principala a tentativelor
dess~ici~. Il 'tVd EI.. ti' . d t v 'bV
mUC1gasqU1a e 1 v SInu ores e sa al a
de-a face cu Mntuit rul Dumnezeiesc, cu res-
ponsabilitatea n fata cestuia sau cu darul Sau
nepretuit - viata. Co~stient sau inconstient, un
astfel de om face un pacat de moarte: face rau
1165
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
sufletului nemuritor, dndu-l n mna satanei pe
vecI.
F.M. Dostoievski, n Jurnalul scriitorului- pe
1876, a reusit sa modeleze un monolog interior
al "sinucigasului din plictiseala", "sinucigasul
cu idei", dezamagit total de lume: "Nu pot fi fe-
ricit, chiar si n momentul celei mai mari fericiri
datorate iubirii aproapelui si iubirii pe care mi-o
arata ntreaga umanitate, deoarece stiu ca mine
toate acestea vor fi distruse. Eu, toata aceasta fe-
ricire, toata dragostea, dar si ntreaga umanitate
ne vom transforma n nimic, n haosul anterior ...
n calitatea mea indiscutabila de reclamant si p-
rt, de judecator si acuzat, eu condamn aceasta
natura care m-a facut sa sufar att de urt, m-
preuna cu mine, spre distrugere ... Deoarece nu
pot distruge natura, atunci ma voi distruge doar
pe mine, anulnd tirania din plictiseala, tirania
care nu are un vinovat anume."!
Scriitorul a exprimat stralucit ceea ce a trait
tnarul Tolstoi n perioada de pasiune a acestu-
ia pentru Schopenhauer: schimbarea problemei
"vietii autentice" cu problema "mortii autentice" .
F.M.Dostoievski a remarcat ironic faptul ca sinu-
cigasul este "desigur, materialist". Ideile acestui
monolog din Jurnal au fost utilizate ulterior n ro-
manul Demonii (chipul lui Kirilov). Distrugerea
a tot "ceea ce este uman, mult prea uman" (Fr.
Nietzsche) a fost nfaptuita de catre ateul mili-
1 Apuci Durkheim E., Sinuciderea: schita sociologica,
Moscova, 1994, pp. 122-126,363,385.
166
I 9. "NTUNErl AREA INIMII"
tant Kirilovprin suicid Acesta s-a revoltat mpo-
triva lui Dumnezeu, dIrind ca n moarte sa do-
bndeasca asemanarea cu Dumnezeu. Amagirea
diavoleasca veti fi ca Dumnezeu, cunoscnd binele
si raul (Facerea3, 5) a dFvenit, ntr-o noua forma,
simbolul civilizatiei co~temporane.
Numarul de sinuciferi creste n fiecare an.
Sociologul ErpiI Dur eim, un clasic al stiinte-
lor sociale occidentale, observa ca: n jumatatea
a doua a secolului al X X-lea numarul de sinuci-
deri a crescut de trei ri, de-patru ori sau chiar
de cinci ori, n functie (le tara. Analiznd statis-
ticile, savantul a aj~s Ila ~oncluzia ca principa-
lele cauze ale sinucidejilor sunt dezorganizarea,
decaderea morala, distjrugerea colectivitatii, de-
caderea religiozitatii (atj,e eiismul).Cauzele prin ca-
re se explica tie obicei sinuciderile (saracia, ge-
lozia, patologia psihica, betia, chinurile trupesti
- provocate de boli - sla.) nu reprezinta, n fapt, adevaratele motive pe1tru aceasta actiune. Sursa
sinuciderilor nu const1,dupa Durkheim, n gre- utatile vietii. Oamenii,1se sinucid n mare parte
din cauza "lipsei de s,ns a continuturilor", de- oarece nu stiu unde selopresc necesitatile lor le-
gitime si ce scop are aftivitatea pe care o desfa-
soara. Prin urmare mnocul de a opri cresterea
sinuciderilor nu este a ela de a usura viata1
Numarul tentativeI r de suicid, care nu s-au
ncheiat deci cu moart a, este nsa de 15ori mai
mare .dect toate sinu t derile cu efect mortal. n
Ibldem, pp. 128, 146-14 ,302.
167
GENELE SI CELE SAYfE PACATE CAPITALE
una din universitatile sta~lui Idaho (SUA), ca urmare a unui test sociologic n rndul studenti-
lor, s-a ajuns la urmatoarei concluzie: 85%dintre
acestia nu vedeau nici un fel de sens al vietii lor.
Pe lnga aceasta, 93%din~e ei erau ;sanatosifizic
si psihic, aveau conditii bene de trai, nu se cer-
tau cu membrii familiei, p rticipau activ la viata
sociala, aveau toate motiv le sa fie satisfacuti de
ltele la nvatan
oneaza Victor Frankl, nu fe putea vorbi despre
necesitati nesatisfacute."}
,
Psihologul pune o ntrebare principiala: ce l-a
putut ndemna pe om sa cerce sa se sinucida,
desi necesitatile materiale i erau satisfacute? V.
Frankl considera ca una d' tre cauze este tocmai
lipsa de "continut a vietii" si "fuga de gol", adica
o criza personala2.
Adesea se sinucid ad~llescentii n vrsta de
. ,
10-14 ani. Si acestia nu s t orfani sau saraci!
n 78%din cazuri ei sunt draslele unor oameni
nstariti si aparent fara p 'obleme. De multe ori
acestia sunt rasfatati, fiindca nu trebuie sa lup-
, , I
te pentru existenta. Nestil'nd ce este refuzul, ei
se comporta ca "tineretul de aur": arunca banii
n stnga si-n dreapta, se~bata si se drogheaza,
o fac pe bravii la volan. Il}cercul unor astfel de adolescenti domneste cultiIl vitelului de aur.
1 Frankl v., op.cit., p. 26.
2 Ibidem, pp. 27, 182.
168
9. "NTUNECAREA INIMII"
Printre factorii care influenteaza hotarre a de
a ncheia viata amintim relatia imatura cu socie-
tatea si atitudinea usuratica fata de moartea altor
oameni. A devenit o banalitate sa privesti moar-
tea cuiva. Moartea si pierde semnificatia sacra a
trecerii n viata vesnica. Pe lnga acestea, inter-
dictia religioasa a mortii este abolita, subiectul
fiind discutat la scoala, n familie si n presa.
Cu alte cuvinte, cauza este nivelul extrem
de singuratate interioara, de deznadejde, nea-
jutorare si apasare. Tendinta normala spre via-
ta este schimbata ntru totul de atractia mortii.
, , ,
n afara lui Dumnezeu multor oameni le es-
te greu, fara Dumnezeu ei se mbolnavesc n
mod obligatoriu de vreo boala sufleteasca. Dar
din punctul de vedere al psihiatriei traditiona-
le acestia pot ramne foarte sanatosi. Tendintele
societatii contemporane se ndreapta ntr-acolo,
nct psihologul rus B. Bratusi stabileste un dia-
gnostic caracteristic: "Sanatos psihic, dar bolnav
de personalitate" 1.
ntr-adevar, nu doar cu pine va trai omul, ci si
cu orice cuvnt al lui Dumnezeu (Luca 4, 4)!"Fiind-
ca taina existentei umane nu consta n a trai, pur
si simplu, spune F.M. Dostoievski n Fratii Kara-
mazov. Fara o reprezentare clara a sensului vietii
omul nu va fi de acord sa traiasca si mai degraba
1 Bratusi B.5., "Despre problema omului n psihologie"
n "Probleme de psihologie", 1997, nr. 5, pp. 9-10.
169
GENELE SI CELE SAPTE P!ACATE CAPITALE
se va autodistruge. dect lramnai pe pamnt,
chiar daca n jurul lui toti r fi satui."I
Asadar am examinat e scurt cauzele, mq.i
mult spirituale, ale suicid:lri. Dar, p~ lnga aces- tea, exista si ca~ze etnice, ~recum si genetice.
Enigmele suicidului
Abundenta sinuciderilot n tarile scandinave (mai ales n Danemarca si ~uedia) se ncadreaza
foarte bine n logica lui E. purkheim: se despart
mai usor de viata acele cl~se sociale care traiesc
mai liber si au mncare su'cienta. Este mult mai
greu sa ntelegi nClinatiil1.de sinucidere la po-
poarele ugro-finice. Ungu 'i, estonienii, finlade-
zii, udmurtii si komii sunt e multa vreme adeptii
unor traditii culturale dife .te si traiesc n condi-
tii politice si economice dif rite. Unele din aceste
popoare nici nu seamana la nfatisare ntre ele. Cu
toate acestea, de parca s-ar fi vorbit, toate mentin
un nivel nalt, stabil, n ce ~riveste siDuciderile.
Primul si al doil~a loc la ~inucideri le ocupa Un-
garia si Finlanda. In fosta ~S, din acest punct
de vedere, "lideri ntunecaj"" erau EstOnia.,Repu-
blica Komi si Udmurtia. Sp leexemplu, fata de Ar-
menia, numarul sinucigas' or n aceste republici
era de 15 ori mai mare. C~pitala sinuciderilor n
Uniunea Sovietica era oras~l udmurt Ustinov.2 1 Dostoievski F.M., Opere com~lete, Leningrad, 1991, voI.
IX, pp. 286-287. 1
2 Chartisvili G., Scriitorul si si I uciderea, ed. a 3-a, Mosco-
va, 2003, p. 193.
170
9. "NTUNECAREA INIMll"
Ce oare, n afara rudeniei ndepartate si a ra-
dacinilor comune n limbaj, apropie popoarele
ugro-finice? De ce firul mistic invizibil al auto-
distrugerii s-a ntins de la Budapesta, prin Tal-
linn si Helsinki spre Vorkuta si Ijevsk?
Autorii contemporani nu au un raspuns clar
la aceste ntrebari. Versiunea fost enuntata de
scriitorul maghiar Keresturi: "Trasaturile carac-
teristice ale poporull;li maghiar sunt considera-
te ca fiind individualismul caracterului, maniera
linistita de contemplare si exprimare n ce pri-
veste imaginatia obiectelor. Dar sunt evidente si
trasaturi ca tineretea irationala, imposibilitatea
de distrugere a misticii populare, nclinatia spre
anarhie. Aceste manifestari ne fac sa ne gndim
la rezervele imense de energie neconsumata, ca-
re se ascund sub o nfatisare linistita si care as-
teapta un moment istoric prielnic pentru a iz-
bucni cu putere la suprafata."l
Abtinerea (calmul) exterioara care ascunde
ncarcatura interna "a lavei vulcanice" este o
trasatura periculoasa de caracter a unui popor.
A suprima presiunea din cazan si a nu permite
aburilor sa iasa nseamna sa provoci o explozie.
Predispozitia spre suicid este uneori mos-
tenita. Acest lucru este confirmat de multiple-
le exemple din istoriile diferitelor familii. Apro-
x~mativ6% dintre sinucigasi au parinti care au
murit n acelasi fel.
1Apud Chartisvili G., Ibidem, p. 194.
171

GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE


Conform unei stiri de 1 radio "Libertatea",
specialistii Universitatii W shington au realizat
un sondaj pe 3000de adole centi gemeni. Fetele,
ale caror surori au ncerca I sa se sinucida, repe-
tau mult mai des experient1anegativa dect fete-
le ale caror surori nu au9cercat sa moara. Fra-
tii si surorile care au difererte genetice apeleaza
mult mai rar la acelasi scenariu, spre deosebire
de gemenii monozigoti. I
Sa presupunem ca unu~ din gemenii mono-
zigoti savrseste un suiciel. Conform statistici-
lor, cel de-al doilea geamar face acest pas fa~al
de cinci ori mai des dect r geaman dizigot. In
consecinta, nivelul de sinuqideri n rndul geme-
nilor monozigoti este de cinci ori mai ridicat de-
ct al celor dizigotil.
Conformdatelor Centrulfi Suedez National de
~cetarea suicidului, aces~final tragic este
diat de o gama ntreaga de factori d~ dezvoltare
deficitara a embrionului. S diind 700de mii de
pacienti, un grup de cercetrtori din Stockholm a
stabilit ca greutatea mica a fatului la nastere (mai
mica de 2 kg.) creste ulterirlr de doua ori proba-
bilitatea sinuciderii. Alt fa tor de ris~este repre-
zentat de naltimea fatului. Sinucigasul potential
nu are, la nastere, mai mul de 47 cm. 2
1 Ibidem, p. 166; Carson R., 13atcher J., Mineka S., ap.
cit., p. 441; Kaplan G.L, Sadoc Bt., Psihiatrie clinica, vol. II,
Moscova, 1994, p. 23.
2 nclinatia nnascuta spre sui:id, http://www.mignews.
com.ua.
172
9. "NTUNECAREA INIMII"
La capitolul semnale de alarma intra si vrsta
mamei copilului n momentul nasterii. Acei oa-
meni ale caror mame nsarcinate erau adolescen-
te se sinucid, n medie, de doua ori mai des dect
oamenii ale caror mame i-au nascut dupa majo-
rat (pna la 29 de ani). 1
Subliniem ca timpul zamislirii, naltimea si
greutatea fatului depind foarte mult de modul
de viata al femeii. Hrana necorespunzatoare, al-
coolul, drogurile, stresul si destraba1area sexua-
la duc la nastere prematura sau la dezvoltare in-
suficienta. Acestea, dupa cum s-a stabilit, cresc
probabilitatea suicidului pe viitor.
La ntrebarea cum se reflecta asupra pruncu-
lui zamislit tentativa de suicid a mamei, din tim-
pul sarcinii, nu exista nca un raspuns general
acceptat. Cel mai probabil copilul va avea o trau-
ma psihica serioasa intrauterina, cu repercusiuni
impredictibile. Daca femeia a fost re animata sau
daca a urmat un tratament, atunci nu este exclu-
sa si actiunea toxica a medicamentelor asupra
fatului (inclusiv deficiente n dezvoltarea lui).
Dar a transpune fiascoul propriu pe seama
pacatelor parintilor este totusi absurd. Factorii
antenatali neprielnici (ca si mostenirea negati-
va, de altfel) nu constituie justificare si nici cir-
cumstante fatale (vezi "ncheierea"). Din mila
lui Dumnezeu si cu ajutorul specialistilor, influ-
e~ta paguboasa a acestora poate fi neutralizata
sau micsorata.
1 Ibidem.
173
1-
GENELE SI CELE SAPTEJ:ACATE CAPITALE
nclinatiile sinucigase unt caratteristice ur-
masilor familiilor cu pro leme. De obicei, ast-
fel de copii sufera de tra~1me psihice grave, de
violenta sexuala, bataie si se tem sa-si defuleze
mnia asupra vinovatilor directi. Depresia, ne-
linistea, frica si panica fo1eazauneori tendinta
patologica spre autodistru ere.
n cazul disfunctiilor depresive, trombocite-
le sngelui sufera de insupcienta a fermentului
monoaminoxidazei. Sav<1ftii au descoperit ca
predecesorii celor care au rnivel foarte scazut
al acestui ferment s-au sinycis de 0:Rtori mai des
dect predecesorii celor care aveau nivelul fer-
mentului n limite normalI.
De asemenea, n cazul epresiilor, se remar-
ca scaderi ale nivelului de serotonina n creier si
de acid 5-hidroxi-indolac tic (5-HIAA) n lichi-
dul cerebrospinal. Bolnavitdepresivi care au sa- vrsit tentative de suicid F utilizarea metode-
lor "garantate" (mpuscarf' sarituri de la mare
naltime s.a.) aveau o con entratie foarte mica a
combinatiilor chimice ami tite. La pacientii de- , ,
presivi care nu ncercau a se sinucida sau fa-
ceau aceasta prin metode "crutatoare" (cum ar
fi o supradoza de somnife e), nivelul serotoninei
si a 5-HIAA era de trei ori mai mare.Persoane-
le spitalizate n urma tentativelor dk suicid care
aveau un continut scazut dleserotonjna erau pre-
dispuse de 10 ori mai mult spre o noua tentati-
va de suiod n timPUlunjatorului an, spre deo-
1 Caplan G.I., Sadoc B.J., ap. qit., p. 24.
174
9. "NTUNECAREA INIMII"
sebire de cele ce aveau nivelul normal al acestei
substante.1
Insuficienta celor trei compusi biologici ac-
tivi este conditionata de mostenire si de me-
diul nconjurator sau de modul de viata (obice-
iuri proaste, stres, hrana irationala s.a.). Astfel, n
2001, biologii francezi si elvetieni au descoperit
genele ale caror modificari ntaresc atractia spre
suicid. Mutatiile limiteaza posibilitatea celulelor
nervoase de a utiliza serotonina, care conduce
emotiile umane. Amintim ca deficitul acesteia n-
lesneste nelinistea, tulburarea, fricile nemotiva-
te si comportamentul impulsiv-agresiv (vezi cap.
VII-VIII). Astfel, defectele acestor gene tulbura
schimbul de substante n tesuturile creierului si
servesc drept baza biochimica a suicidului.
Numai ca aici este bine sa repetam: omul nu
este un biorobot, ale carui reactii sa fie determi-
,
nate n ntregime de gene, hormoni si fermenti.
Omul poate fi robul lui Dumnezeu sau robul
diavolului, nsa nu robul serotonineF.
n afara de aceasta, pna acum nu este clar un-
de se afla prima za din lantul vicios al suicidului.
Nu sunt excluse doua variante: fie dramele din
viata duc la deficienta serotoninei si, prin aceas-
ta, la suicid, fie deficienta acestei substante pro-
voaca o criza personala extrema si atunci omul,
1 Cijevschi A.L., Pulsul cosmic al vietii, Moscova, 1995,
pp.350-406.
2 Ibidem, pp. 23-24, Carson R., Batcher J., Mineka S., op.
cit., pp. 441, 582.
175
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
cu psihicul darmat, cauta moartea. Se poate
presupune si faptul ca ambele procese ar merge
n paralel. Oricum ar fi, tulburarea echilibruh~i
biochimic n organism are, fara ndoiala, impor-
tanta n privinta comportamentului nostru.
Nueste un secret faptul ca sinuciderile n rn-
dul femeilor se produc de obicei n perioada pre-
menstruala. Explozia hormonala cu 1-3zile na-
inte de menstruatie "apasa psihicul" si atunci
buna dispozitie scade vizibil, apar caderi ner-
voase, isterii, dureri, diminuarea fortei fizice s.a.
Femeile ntrec barbatii n ce priveste numarul
de tentative de suicid. Si totusi unei femei sinu-
cigase i corespund, n lume, trei barbati sinuci-
gasi. Relatia de 1:3 este graitoare. Adaugam ca
n grupul de risc n ce priveste suicidul intra de-
mult narcomanii, alcoolicii si homosexualii.
Cunoscutul cercetator rus A. Cijevski lega tul-
burarile grave spirituale nu doar de dezechilibre-
le hormonale, ci si de fazele activitatii solare si
de schimbarile vremii. Nu amurgul serii, nu me-
lancolia stinsa a noptii, ci tocmai ziua luminoasa
serveste drept "tragaci" pentru constiinta omu-
lui nenorocit. "Ziua n amiaza mare" este cea mai
periculoasa parte a zilei, n plan sinucigasl.
ntr-adevar, fereste-ne, Doamne, de "demo-
nul amiezii" - duhul deznadejdii! Se crede ca
acest "demon al deznadejdii" nu lupta de unul
singur cu noi. El tinteste ntotdeauna n "calc-
iullui Ahile" al omului, constituind factorul de
1 Pr. Dionisie Tatis, ap. cit., p. 101.
176
9. "NfUNECAREA INTh1lI"
risc care poate fi folosit la momentul potrivit. n
consecinta, cauzele duhovnicesti si cele biolo-
gice ale suicidului se unesc si "varsa apa la una
si aceeasi moara" .
Omul cu un sistem nervos instabil este cel mai
predispus sinuciderii. Omul neechilibrat, cu ca-
racter slab, usor de ranit... Nu n zadar parinte-
le Paisie Aghioritul spunea: "Oamenii care au o
constructie spirituala fina, mndrie [...] patimesc
de melancolie sau ncheie prin sinucidere. Ei sunt
sensibili si diavolul i face si mai sensibili."}
"Sunt bolnavi psihic acei oameni care, sfr-
sind viata prin sinucidere, au circumstante ate-
nuante, deoarece mintea nu le este n regula. Un
astfel de om simte o greutate pe suflet chiar si
atunci cnd vede cum se aduna norii pe cer. Da-
ca la aceasta se adauga vreo disfunctie, atunci
norii devin negri (de doua ori mai periculosi)."2
Asadar teologia si stiinta arata clar ca exista
diferite impulsuri spre sinucidere. Uneori aces-
tea sunt reprezentate de factori care nu sunt sub-
ordonati puterii omului. Este vorba de mosteni-
rea genetica negativa, de nasterea prematura, de
tulburarea nivelului anumitor substante biochi-
mice active s.a. Pe de alta parte, nu putem nega
rolul alegerii libere si constiente a persoanei care
doreste cu de la sine putere sa paraseasca aceas-
ta lume.
-1 Parintele Paisie Aghioritul, Cuvinte, val. IV, Viata defa-
milie, p. 289.
2 Prot. JoOO Breck, op. cit., p. 384.
177
GENELE SI CELE SAPTE PlA..CATECAPITALE
Daca demonul mortii es~e alaturi
.
Cum poti ajuta omul (c~pilul) sa pastreze ra-
tiunea si sa nu ajunga la lir' ta dintre acceptarea
sau refuzarea vietii?
Cnd va, la dispozitia m1dicilor se va pune un
test de laborator sigur care va scoate la iveala n-
clinatia genetica spre suie d. Cnd vei reusi sa
"scanezi" omul de cnd este n scutece si sa vezi
daca are predisP.oZitii sprelo astfel de problema, stiinta va face un mare pa1 nainte! Atunci, pro-
babil, vor fi dezvoltate metiode eficace de tratare
genetica si de profilaxie ~I edicamertoasa. Dar,
deocamdata, "injectia mp triva suicidului" este
doar un vis si nici nu exis a indicii ca va deveni
n curnd realitate. I
Exista metode mult maifficace de a prentm-
pina raul: sistemul de ajuto psihologic si psihote-
rapeutic acordat populatie. Sistemul include te-
lefonul ncrederii, locuri deschise non-stop unde
poti discuta cu PSihOlogul~sihiatrull si cu alti oa-
meni pregatiti, dar si brig v . i de ambulanta, stati-
onare pentru stari de criza i centre medicale.
Prima linie telefonica ~ntru convorbiri ale
specialistilor cu oamenii ati n diferite neca-
zuri a aparut n SUA, n 1'150. De atunci profesi-
onistii n domeniul sanatatii psihice au elaborat
metodologii interesante si Iau gasit diferite chei-
te care sa dezlege misterul suicidului. Ce sfaturi
dau acestia? .
Fiecare din noi trebuie I sa aiba un loc unde sa se plnga un pic. Chiar si maturii au nevoie,
178
A I
9.INTUN1CAREA INIMII"
n momentele grele dip viata, de sustinere si de
compatimire. Cu att Tai mult un suflet tnar, n
care s-au adunat emotiile. Daca un copil stie ca
parintii l vor ntelege 1sau,cel putin, vor ncerca
sa-Inteleaga, le va nctedinta necazul. Numai ca
nu trebuie sa ne tinemfn acest caz, de facut mo-
rala sau scandal. O as~menea atitudine respinge
si provoaca actiuni ir1tionale. In vrful emotii-
lor este nevoie de co~orbire si de compasiune. Dupa aceasta ne puteT da seama, n liniste, cine
si ce a facut. SUblinier: nu trebuie sa rezolvam
omul, ci problema!
Nu trebuie sa rdeIf- de necazul copilului, in-
diferent ct de absur1 ar parea acesta. Astazi,
chiar si n scoala Prim~ra se pot urmari scene ca-
re amintesc de Romeo si Julieta. Numai ca, spre
deosebire de majorita ea oamenilor maturi, co-
piii sunt maximalisti. ~i functioneaza dupa prin-
cipiul "totul sau nimiq". E putin probabil ca un
copil sa se linisteasca lr ncurajari de genul: "Ai
viata nainte!", "Veimt' avea o gramada de ast-
fel de fete/baieti!" Cop luI nu este int.eresat de vi-
itorul ndepartat, deo ece el traieste cu prezen-
tul. Daca n acel minut nu primeste ce vrea, el nu
vede dect o singura sflutie: "nimic".
Psihologii levidenti1za cinci cauze care i fac
pe adolescenti sa-si pura capat zilelor: - dragostea fara ra~funs sau de -cares-a rs;
-lipsa puterii de a IfPta cu greutatile;
- tendinta de a atra1eatentia;
- dorint~ de a cauz dure~e altora ("n ciuda
tuturor!", fIsase chinu asca cu acest gnd"); .
. f79
GENELE SI CELE SAPTE tCATE CAPITALE - forma extrema de pro~:st si comparare ("ni-
meni nu are nevoie de mi1e")' _ .
Sunt descrise cteva tiRuri de copii nclinati
spre suicid. Iata semnalel~ de alarma, la care ar
trebui sa reactioneze parin~i:
- ~oyilul ~u ar~prietetj. E!aproape ~a.nu.~o-
mumca cu mmem, nu estf sIncer cu parrntiI, e
obisnuit sa-si rezolve sinsur problemele si nu
are ncredere n nimeni. Atunci cnd l doare ce-
va sau i este frica, nu plnge, ci se nchide n el.
- Copilul nu este interesat de nimic. Este indi-
ferent la toate: la mncare,lnvatatura, distractii,
oameni. Nu vrea nici ma~ar sa fac,amici pros- tioare. La ntrebari el rasHunde cam asa: "Mi-e
totuna", "Normal!". poatelil"l1.plini toate solicita- rile adultilor, deoarece nu fn'edorinte proprii ..
- Copilului i place sa ~e bolnav si nascoces-
te ntotdeauna "boli groaznice", ncercnd sa
demonstreze ca daca parilitii i sunt alaturi, n-
grijindu-l, i este mai usorj Membrii mai mari ai
familiei se obisnuiesc nc~t, ncet cu bolile "n-
chipuite" si nu le mai bagt n seama. Atunci co-
pilul ncearca sa-i sperie pe adulti. Din pacate,
"moartea ca gluma" de:1e moarte Ireala.
- Cel mai tulburator semnal: copilul si n-
chipuie adesea ct de raul le va fi tuturor dupa
moarte. Aceasta se despril1de din semnale ca ati-
tudinea rezervata, mimicaJ teama de viitor, lipsa
dorintei de a lua parte la Iplanurile familiei s.a.
Adesea o problema sau o ~auza minora serveste
drept ultima picatura.
180
9. "NTUNECAREA INIMII"
Copiii care au fost salvati de la moarte poves-
tesc ca gndurile legate de sinucidere i vizitau
destul de des. Pentru nceput erau ca o fantezie.
Mai trziu nsa, ideea nu mai parea att de ab-
surda, apareau diferite detalii despre tehnici de
sinucidere, care se tot nuantau.
Din punct de vedere crestin, astfel de idei fixe
sunt insuflate de diavol (vezi mai sus). De aceea,
fara ajutorul unui duhovnic experimentat si al
unui psiholog ortodox nu poti face fata situatiei.
Religia era vazuta de catre E. Durkheim ca fi-
ind una din caile de profilaxie a suicidului. Du-
pa opinia sa strict pragmatica, dogmele si ritua-
lurile unesc foarte bine oamenii ntre ei. Teologia
interpreteaza altfel rolul optimist al crestinismu-
lui. Sunt, de asemenea, importante felul n care
este privit n crestinism sistemul de simboluri,
prin intermediul carora societatea se constienti-
zeaza pe sine nsasi, si modul de gndire pro-
priu omului, ca fiinta colectiva, sociala. Este de
remarcat can cantoanele catolice ale Elvetiei, in-
,
diferent de nationalitate a populatiei, sunt de 4-5
ori mai putine sinucideri dect n celelalte can-
toane. "Prin urmare influenta religiei este att
de mare, nct se situeaza deasupra oricarui alt
motiv."1
Suicidul este o problema spirituala care poa-
te fi rezolvata de credinta si ncrederea n Dum-
nezeu. Credinciosii sunt, de obicei, interlocutori
excelenti, ntelegatori, sensibili si ntelepti. Nu-
1Frankl v.1ap.cit., p. 26.
181
GENELE SI CELE SAYfE PACATE CAPITALE
mai ca printre ei sunt si unii care nu reusesc sa te
scoata din starea de criza. Moralismul si nvata-
turile banale nu fac dect sa mpinga omul spre
izolare si autoflagelare. n circumstantele aces-
tea este mai bine sa nu judeci, sa nu "tuni sau sa
fulgeri", sa nu faci apel la constiinta, ci sa sus-
tii, sa mngi, sa manifesti grija sincera fata de
aproapele. Cu alte cuvinte, este nevoie de minte
"rece" si inima fierbinte.
Unei femei i-a murit singurul fiu ntr-un ac-
cident de masina. Mama nemngiata nu a re-
zistat acestei lovituri din partea sortii si a vrut
sa-I ntlneasca din nou cu orice pret, sa-I vada.
Aceasta a devenit la ea o idee fixa, aproape ne-
buneasca. Chinurile interioare au devenit att de
grave, nct femeia a ajuns la spitalul de psihia-
trie, dar, chiar si dupa tratament, trairile intense
legate de acest moment din viata ei au ramas vii.
Nenorocita a pierdut sensul vietii si se gndea
din ce n ce mai des la sinucidere. Spernd ca,
odata ajunsa pe "lumea cealalta", l va revedea
pe fiul ei iubit, ea a ncercat de mai multe ori sa
se sinucida.
Dusa de ambulanta la clinica oraseneasca, a fost
mutata dupa un timp de la reanimare la sectia de
terapie. Dupa ce si-a revenit, femeia a hotart din
nou sa puna punct vietii, desi medicii si colegii de
salon ncercau sa o convinga de contrariu.
n fata personalului medical si a pacientilor ea
a alergat spre fereastra, a spart geamul si... se ti-
nea deja doar cu o mna de marginea ferestrei,
fiind cu picioarele pe pervaz, cnd a trecut pe
182
A I
9. "INTUNECAREA INlMII"
1 't tV 1. ITi' O '
aco o o aSlSen a, care ~-as gat:" ncum nu o
v ti' 'fi II" D '11" A b f ' F'
~a-, vve~I ~' ~~~ ce) : a,mtre, at eme~a,:, 1- mdca smuC1gasllajung m Iad SI nu pot IesI de
acolo si nici sa-i ajute ~e altii. Dar daca te vei ru-
ga pentru fiul tau, l vef ajuta mai mult, iar dupa
m~arte l vei si ntlni,'!
In acea clipa femeia r simtit ca ceva s-a schim-
bat n ea. Ea a nteles ~a, n ncercarea sa dispe-
rata, nu-si va atinge sC1puidorit si s-a lasat, fara
puteri, pe podea .., Ulterior, oamenii au vazut-o
fv Adi b' I ' v
acan parastase a IS~. nca.
Autorul acestei carti a consultat odata o feme-
ie n vrsta. De treispr zece ani nu-si mai simtea
picioarele, nefiind n ~tare sa se miste singura.
Diagnosticul a fost decalcefiere a coloanei verte-
brale, fara a fi trimisa dentru alte verificari si tra-
tamente. Bolnava s-a ~dresat si altor specialisti,
care au diagn~StiC~t-~_Etumora n regiunea to- racica a coloanei, In ~~~a operatiei, n }995, a
mai fost diagnosticata cu "meningiom". In 1999
si n 2001, dm cauza ~urerii tot mai mari n re-
giunea spatelp-i,a fost operata din nou, n urma
ultimei operatii, feme' i s-a recomandat un tra-
tament fizioterapeutic, dar de atunci iar nu si-a
mai simtit picioarele.. -au mai adaugat tensiu-
nea, pancreatita, diabe 1tip II si ulcerul duode-
nal. "Stau tot timpul tinsa si nadajduiesc sa fiu
eutanasiata, s'eplnge bolnava. Cine are nevoie
de mine, cu buchetul>meu de boli? Ajutati-ma,
macar cu un sfat!"
Iata raspunsul dat: 'tVaspun cinstit ca nimeni
nu ar vrea sa fie n sihiatia dumneavoastra. Du-
1183
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
pa cum se stie nsa, din orice situatie, orict de
grava ar fi, exista cel putin doua iesiri. Una ati
spus-o chiar dumneavoastra: eutanasia. C1J.-
vntul acesta este frumos pentru a desemna o
sinucidere, activa sau pasiva. Sinuciderea va es-
te insuflata de deznadejde. Vaurmaresc idei fixe
despre sfrsitul vietii. Dar eutanasia ar avea sens
daca pe cealalta lume nu ne-ar astepta nimic,
nici viata vesnica, nici chinul cel vesnic. Numai
ca oamenii care si-au pus capat zilelor de buna
voie patimesc acolo si mai grav: ei sunt judecati
ca fiind sinucigasi.
A doua iesire din situatie este terapia duhov-
niceasca. ntelepciunea straveche spune: Daca
nu poti schimba o situatie, atunci trebuie sa-ti
schimbi tu atitudinea fata de ea. Atunci ti va fi
, ,
mai usor si vei avea o noua perspectiva asupra
vietii. Cum poti face aceasta?
Este necesar sa constientizezi ca nimic din ce-
le ce ni se petrec nu sunt ntmplatoare. Eveni-
mentul este semnal de la Dumnezeu, iar boala
este un semnal de alarma, trimis de suflet, prin
trup. Despre ce ne vorbesc bolile? Despre fap-
tul ca misiunea din viata dumneavoastra nu este
ncheiata. Poate ca trebuie sa ne pocaim de ceva
anume. Puneti-i aceasta ntrebare constiintei si
comparati raspunsul cu poruncile divine.
Dumneavoastra nu traiti n padure. Puteti
gasi, daca doriti, oameni credinciosi care sa va
ajute sa veniti la biserica, sa-i povestiti preotu-
lui despre necazul pe care l aveti sau sa-I invite
184
A I
i 9. "INTUNECAREA INIMII"
pe preot la dumneav~stra acasa. Astfel vi se va descoperi un nou sen9,al vietii.
Omul care.nu are~icioare poate totusi sa faca
bine. Spre exemplu, gndu-se si citind Psalti-
rea pentru vii si ado "ti,el cere cu tarie Domnu-
lui mila pentru acestif' Si rugaciunea care por- neste din adncul inirii unui om pironit la pat
are mare eficienta. Nu degeaba n Rusia oame-
nii evlaviosi le acord,u mare cinstire saracilor,
con.sidernd ca rugacitnile lor su.nt bineplacute
Domnului. De aceea s' cuvntul rusesc "nenoro-
cit, sarac" deriva de 1. cuvntul Bog - Dumne-
zeu (uboghii =n fataJui Dumnezeu).
Sa credeti ca Domn 1va va usura soarta, va va
darui mngiere si ra dare, dupa care va va lua
la El. Si mai tineti~' te ca, daca Domnul da o
astfel de cruce grea, n eamna ca sunteti puterni-
ca si puteti rezista. O ul slab cu duhul nu poate
suporta asa ceva. Sa v ntareasca Dumnezeu!"
Existenta fara sensJfrica n fata ceasului mor-
tii si deznad~jdea sun tratate de crestinism prin
rugaciune, pocainta, .rtutea amintirii de moar-
te (memento mori), natlejdea n Dumnezeu, n-
vatatura despre nem$rirea sufletului, nvierea
'rtilor si "vial
ne cheama sa fim pretazatori si sa ne pregatim
din ~p pe~~ trecere~ n c~alalta lume (vezi Psalmi 89, 12, Sirah 7, f9, 8, 8 SI 9, 16-18).
Omul are nevoie df credinta n Dumnezeu, de un sens al vietii, silnu doar de cunostinte si
de urmarirea SCOPUrilrrimediate ale vietii. Su-
185
GENELE SI CELE SAPTE pLCAPITALE
fletul nu se multumeste cu ~n adevar partial, ci
asteapta deplinatatea Adevarului Ceresc.
Dupa opinia contempo[anului nostru, pa-
rintele Paisie Aghioritul, majoritatea oamenilor
"sufera pentru ca nu nteleg sensul adnc al vie-
tii. Atunci cnd aceste senslal vietii devine clar,
toate lucrurile devin limpezi". Staretul sfatuia
parintii sa-i ajute pe copii sa nteleaga' ce este bi-
nele. Binele este "cel maia1ncsens al vietii".
Din pacate, se ntmpl adesea ca totul sa
nceapa cu un gol interior . i cu plictiseala si sa
sfrseasca printr-o criza in!terioara si sinucide-
re. Sigur ca nu exista vreo sfhema generala pen-
tru trecerea prin viata. To~l tine de fiecare n
parte. Cteodata omul m01re duhovniceste sau
chiar fizicfara a ajunge la stiadiulsuicidului. Dar
Domnul poate salva oricb.d, chiar si n cazul
unei tentative de suicid. I . A~ton:l. ace~tor.rndu1 ~ a~zit ~rmatoarea
IstOrIe:Cativa tinerI au hotarat sa se dIstreze ast-
fel: au rep~tat scena cunosbta din romanul lui
Tolstoi Razboi si pace. Au pl6s pariu care va bea
mai mult si va rezista sa se tina pe marginea fe-
restrei, n picioare. Un tnar a baut mult si, fara
a-si mai da seama ce face, I a urcat pe fereastra,
gndind ca poate sa stea.
n cteva secunde nsa s~-apierdut echilibrul.
Dupa cum a povestit ultenor, "o putere l-a m-
pins n camera". Atunci el $i-avenit n fire si s-a
speriat foarte tare. I
Probabil ca n cazul ace~tui mare stres orga-
nismul a mobilizat toate resursele pentru a su-
I
186
9. ,.mrulCAREAINIMU"
~ravietui."Si?ro~abil fa ~g~rul a fos~cel care l-a
tinut pe tanar sa nu fada. Intr-adevar, Dumne-
zeu nu doreste moar~ea pacatosului, ci sa se n-
toarca si safie viu (Iezechiel18, 23).
Biblia propune fiec~C ruia alegerea libera: viata
si binele sau moartea i raul, binecuvntarea sau
blestemul. Alege viata, cheama cuvntul Domnului,
ca ~a traiesti tu si urmafii tai (Deuteronom 30, 19).
In nvatatura lui Hfistos gasim acele idealuri
si valori datorita carora avem sansa unica sa ob- tinem sensul autentic laIvietii. Crestinismul este
mntuitor, deoarece ~estaureaza legatura omu-
lui cu Dumnezeu. Ac~sta este cel mai important
lucru n terapia probl .melor spirituale.
Dar daca raul s-a produs totusi? n fiecare
caz concret este nevoie de judecarea amanuntita
a motivelor si circum~tantelor, pentru a fi n cu-
nostinta faptului dac~ suicidul s-a savrsit cnd omul era "n deplin~fatea facultatilor mintale"
sau ,,fara mihte". Tre~uie sa avem n vedere ct de activ era, n ce ma~era c6nstiinta sa era supu-
sa deformarii, ntunec~rii, afectelor sau slabiciu-
nii de moment.
Potrivit parerii spetl alistului ortodox n etica
biomedicala/'John Bre I ,vointa sinucigasului es-
te de-a dreptul parali ata att de pacat, ct si de
boala. Dragostea cres' a si sensibilitatea pastora-
la nu trebuie sa ignor faptele dovedite stiintific.
De aceea, parintele Jo Breck propune sa se al-
catuiasca o rnduiala peciala de nmormntare
a sinucigasilor bolna . mintal. n cadrul acesteia,
starea lor dinainte de oarte sa fie "recunoscuta
187
GENELE SI CELE SAPTE P~CATE CAPITALE
ca legata ntru totul de fire~noastra cazuta (ana-
logie fiind rnduiala nuntii a doua si a treia)".
Meditnd la soarta de upa moarte a sinu-
cigasilor, parintele Paisie scrie: "Nu stim de ce
au ales sa moara si n ce fi tare se aflau n ulti-
mul moment al vietii lor. Poate ca atunci cnd
sufletul lor parasea trupul ei s-au pocait, au ce-
rut iertare Domnului si po~ainta lor a fost primi-
ta. Poate ca sufletul lor a t'ost primit de Ingerul
Domnului."1
Totusi Dumnezeu nu p ate fi mintit. Daca n
inima era ascuns gTIdulIjffiselde "a pleca fru-
mos" si de a "se pocai" 09ata cu ultima suflare,
atunci Domnul Se va purtf cu "cel viclean dupa
viclenia lui" (Psalmi 17, 27]).
Rezumam citatul din ~azele conceptiei sociale
a Bisericii Ortodoxe Ruse: "pinucigasul care face
aceasta din suparare om~easca sau din alt mo-
tiv de micime sufleteasca nu se poate nvredni-
ci de nmormntare cres a sau pomenire litur-
gica... Daca sinucigasul sit pus capat zilelor n
stare de inconstienta, adifV fiind bolnav psihic,
rugaciunea bisericeascaest permisa, n urma cer-
cetarii cazului de catre arhiiereullocului. Trebuie
sa se tina minte ca vina sa"/ucigasuluieste mpar-
tita de multe ori de cei car 1nconjoara si care nu
au putut sa-Icompatimeas a si sa arate miIa."2
1 Parintele Paisie Aghioritul,lCuvinte, val. IV, Viata defa-
milie, op. cit., p. 290.
2 Bazele conceptiei sociale a Bis4riicii Ortodoxe Ruse, op. cit.,
p.70.
188
CAPITOLUL X
"ladullauntric"
n schema parintilor legata de cele opt paca-
te capitale, ultimele doua, vanitatea si mndria,
sunt deosebite. Aceste patimi sunt cel mai greu
de dezradacinat. Uneori sunt unite, fiindca se
aseamana ca faina cu pinea. "Deoarece vanita-
tea, dupa cum spune Sfntul Ioan Scararul, este
nceputul, iar mndria este sfrsitul."!
Vanitatea este cautarea slavei care vine de la oa-
meni. Manierele si actiunile omului vanitos sunt
mbibate de fatarnicie, servilism, viclenie, irividie,
,
teatralitate, sete de complimente si laude. Omul
vanitos are nevoie, neaparat, de "un telespectator
multumi tor ", de un "auditoriu captivat".
Omul mndru se considera a fi vedeta si ju-
decator. Propriul "eu" este considerat de acesta
ca fiind Universul. n popor se spune ca se crede
"buricul pamntului". Acesta este ncrezut, aro-
gant, sfidator, ngmfat si iubitor de putere. El
respinge orice fel de autoritate, este ambitios si
1 Cuviosul parinte Ioan Casian, ap. cit., p. 240.
189
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
se supraapreciaza, de obicei nu crede n Dumne-
zeu, profaneaza si blasfemiaza.
Vanitatea si mndria sunt patimi exclusiv
spirituale. Dupa expresia Sfntului Ioan Casian,
acestea apar "fara vreun aport al trupului"l. De
aceea ele nu sunt n nici un fel conditionate ge-
netic sau fiziologic.
Exista nsa si unele anomalii ale personalitatii
si caracterului, ale caror simptome sunt nrudite
cu semnalmentele acestor patimi. Cum se poate
explica aceasta? Probabil astfel: fie vanitatea si
mndria dau nastere"unor devieri psihice si psi-
hologice corespunzatoare, fie, dimpotriva, aces-
tea devin efectul unor descrieri. Sau poate sunt
adevarate ambele explicatii.
Factorii genetici pot juca un rol definit n dez-
voltarea tulburarilor de personalitate "isteroi-
da", "schizotipaIa", "paranoida" si "borderli-
ne". Printre astfel de factori de risc biologici se
evidentiaza nclinatiile nnascute (spre exemplu,
activitatea crescuta sau scazuta a sistemului ner-
vos, ntrzierea comportamentala) si scaderea
nivelului neuromediatorilor creierului (seroto-
nina, dopamina, noradrenalina). Aceste caracte-
ristici genetice sunt capabile sa predispuna spre
depresii si actiuni impulsiv agresive, chiar pna
la automutilare (vezi cap. VII-IX).
Subliniem ca tulburarile de personalitate nu
sunt mostenite n ntregime. Cauzele spiritua-
1 Despre aceasta mai amanuntit vezi: Carson R., Bat-
cher J., Mineka S., ap. cit., pp. 559, 562-570, 582.
190
10. "IADUL LAUN1RIC"
le, duhovnicesti au un aport mult mai mare n
aparitia lor (ispita lumii nconjuratoare, traume-
le emotionale, lipsa grijii parintesti, greselile de
educatie s.a.).
il
A
Incheiere
Asadar am urmarit ntr-o strnsa legatura ce-
le opt pacate-patimi si cele opt grupe de predis-
pozitii nnascute. Mu titudinea exemplelor si a
faptelor, cOIl}entariile teologice si stiintifice ne
conving ca radacinile unor patimi se gasesc n
adncurile fiintei um<1fe, n mostenirea genetica.
De aici si o seama de cpnduzii foarte serioase:
1. Oamenii sunt, ntr-o oarecare masura, pre-
dispusi genetic la unele boli si spre un compor-
tament imoral.
2. Alaturi de cauze e spirituale si social-psi-
hologice, nclinatiile I nnascute negative au
premise genetice si ~iochimice n ce priveste
aparitia lor. Genele P~fi raspunzatoare pentru
patimi si pacate de oarte, prin intermediul
proceselor fiziologice e organismului.
3. Mult mai strns lfgate de genetica sunt pa-
timile trupesti (lacom a si desfrnarea). Dintre
patimile spirituale, d gene depind, ntr-o oa-
recare masura, mnia, deznadej dea si tristetea,
iar iubirea de arginti, anitatea si mndria sunt
legate doar tangential de mostenirea genetica.
4. Oamenii cu o mOltenire genetica negativa au adesea o nclinati 1 spre pacatele de moar-
r3
GENELE SI CELE SAPTE tl-CATE CAPITALE
te, care apar pe fondul p ~lor trupesti (be-
tia, homosexualitatea s.a. Intr-o masura mai
mica se poate remarca p~edispozitia genetica
spre pacatele de moarte a~emniei, tristetii lu-
mesti si deprimarii (agresivitatea, cruzimea p-
na la ucidere, sinucidere~ s.a.m.d.). Mndria,
I
vanitate a si iubirea de argtnti duc uneori la pa-
cate de moarte care nu pol fi explicate prin in-
fluenta mostenirii biolo~ce (autondumnezei-
rea, invidia nebuneasca, irbirea de arginti fara
margini).
5. Factorii biologiti de risc ai patimilor (spre
exemplu, gena nelinistii si a nervozitatii, insufi-
cienta sau surplusul uno~Ihormoni si fermenti)
nu genereaza si nu nlantra pacatul, prin sim-
pla lor prezenta. Dimpofriva, acestia servesc
pacatul~i ~ept un~alta, 1a structura materiala
a acestuIa fi organIsm.
6. Prin intermediul mUfatiilor patologice pa-
catele neamului pot proveca la urmasi un "in-
cendiu genetic" si atunci ~emonilor le este mai
usor sa ne mpinga spre rau, sa ne stapneasca.
7. Mostenirea genetica ~efavorabila ne nca- tuseaza partial libertatea ~~terioara, dar nu n-
tr-un procentaj maxim si ,ici pentru totdeauna.
Exceptie face patologia psihica grava, care face
omul sa fie inconstient df faptele sale (sindro- mul Down s.a.). 1_
Nimeni nu se ndoieste ~e faptul ca omul cu o
mostenire genetica negativa are nevoie de eforturi
mari pentru a-sibirui predfPozitiile. Trebuiesa se
fereascamai ales de acea ispita la care este cel mai
I
194
In b'l' ~ ~r .f t v'. ti' v
VU' era 1 SIweacea mfercare m a,a careIa S e ca va rezista cu mare gre",tate. De exemplu, oamenii
cu nclinatie genetica ;' fiziologica spre alcoolism
refuza mult mai greu pahar cu vin, iar cei n-
clinati spre consumul e droguri - sa se drogheze.
La nceput pacatul cre~te si se transforma n boa-
la, dupa care boala ne Epinge spre pacat.
Sa nvinuiesti un as~el de om si sa-I obligi sa
se pocaiasca pentru deflantuirile si placerile stra-
bunilor este un gest c 1putin ne crestin. Sa reti-
nem ca el este ostaticu greselilor altora, victitpa
nevinovata si demn df compasiune adnca. In-
clinatiile, mostenirea ~pre patimi reprezinta cir-
cumstante atenuante, ]a fel cum sunt saracia sau
educatia proasta.
Nu' este c~rect totupi sa trecem totul pe sea-
ma genelor "rele". OmrI viclean cauta cu osrdie
un alibi si si justifica ~eajunsurile. Pentru aceste scopuri meschine el se I foloseste si.de descoperiri
stiintifice. Gaseste ar~mente n folosul patimilor
sale paguboase: "Gene~e sunt de vina, nu eu ..." "Ei, spune el cu trisfete, asta-i o problema ge-
netica! Nu se poate fac~ nimic. Sunt nevoit sa fac
ceea ce mi dicteaza g nele. Sunt ca un compu-
ter, respect p~ogramul instalat n mine."
Sa ne amintim filmpl sovietic O. minune obis- nuita. Regele se plng~: "Sunt rau, capricios, raz-
bunator. Nenorocirea fste ca nu am nici o vina,
ci strabunii ... Ei s-au purtat n viata ca porcii, iar
eu trebuie sa raspun4 pentru aceasta. Eu sunt
bun din fire, ador mu ica, pescuitul, pisicile, dar
95
GENELE SI CELE SAPTE PACATE CAPITALE
Odata cu averea am mostenit si trasaturile fami-
liei. Va nchipuiti ce placere am eu?! Daca fac ce-
va rau, toti sunt suparati si nimeni nu vrea sa rl-
teleaga ca vinovata este matusa mea ... Altul ar da
vina pentru ticalosii1e sale pe prieteni, pe sefi, pe
vecini, pe sotie. Eu dau vina pe strabuni, caci sunt
morti. Lor le este indiferent acest lucru, iar eu ma
simt usurat". (Aceasta este, desigur, o mare gre-
seala, fiindca, din punct de vedere crestin, mortii
nu sunt indiferenti la ce gndesc si fac cei vii.)
Simtind ca vecinul sau l priveste acuzator, re-
gele continua: "Taci!Stiu ce vei spune! Sa raspund
singur pentru faptele mele si sa nu dau vina pe
stramosi este peste puterile mele! Nu sunt un ge-
niu, ci doar un rege, asa cum sunt o multime".
Urndu-si stramosii, regele si iubea nebunes-
te fiica. Aceasta nu semana deloc cu elIa carac-
ter, iar el era bucuros n sinea lui pentru aceasta.
Se gndea nsa adesea daca este bine ca pruncii
sa nu-ti semene!
Repetam concluzia nteleapta a lui Viktor
Frankl: "Mostenirea genetica nu este altceva de-
ct un material din care se construieste omul pe
sine nsusi. Nu reprezinta altceva dect pietre
care pot fi sau nu utilizate de constructor. nsa
constructorul nu este numai din piatra"l.
Cunoscnd puterea pacatului n firea noastra
cazuta, Creatorul nu ne-a lasat "n voia genelor re-
le". n ajutorul nevointelor noastre duhovnicesti,
1 Frankl V., op. cit., p. 79.
196
EIERE
El a creat m~canisme naturale care sa blocheze
dezvoltarea nclinatiil r negative nnascute.
Exista gene antagoFste, care contravin altor
gene. Spre exemplu, tioncogenele ne apara ce-
lulele de traIlsformarla lor n tumori canceroase. Daca antioncogenele le distrug, atunci, din cau-
za factorilor negativi fi mediului (radiatii, stres,
alcool s.a.), se activeaza oncogenele care pna
atunci "dormitau". R.'zultatul acestui proces es- te cancerul. n condi~ile functionarii normale a
aparatului g~netic si' r sistem'ului imunitar, or-
ganismul se apara n Fod natural si tumora nu
apare. Iata de ce predtspozitia genetica spre m-
bolnavire nu nseamna predeterminare.
Cu att mai mult, 9~easta nu se refera la vreo patima al caljei punct re plecare este lipsa de vo-
inta a omului, adica ~acatul care s-a ncuibat n
inima sa. Domnul ne-r. cn;:at dupa chipul Sau si
ne-a dat libertatea vo,tei. In definitiv, noi singuri
alegem daca, cedam sru mi pacatului. Iar, daca
nu avem putere, Dorrrui ne ntinde ntotdeau-
na o mna de ajutor. S~respingem sau sa primim
acest ajutor depinde, d.in nou, doar de noi.
"Dumnezeu este &fpt, afirma parintele Paisie
AghiorituL El are o drgoste deosebita pentru acei
copii care au fost ned~eptatiti n aceasta lume: de
catre parintii lor sau df, altcineva. Daca fiul merge
pe calea cea strmba ~in cauza parintilor, atunci Dumnezeu nu paraseste acel copil, deoarece acesta
are nevoie de ajutorul pau. Si noi vedem cum unii
197
1. I
GENELE SI CELE SAPTE rCATE CAPITALE
tineri, si nu doar tineri, 0j' . vrstnici, ntr-un mo-
ment oarecare se ntorc de 1. rautate si fac binele."1
Sigur ca nu ne este pe l' s sa abuzam de nde-
lunga rabdare a Domnulut si de mila Sa. Parintii trebuie sa se straduiasca sr taie orice patima, fie
acesta mostenita sau dOb1" dita. Altfel, Judecato-
rul cel Ceresc va-cere soco eala parintilor pentru
lipsa lor de cainta si de rija spirituala~ n afa-
ra de aceasta, ei "vor fi rEsponsabili pentru ca
transmit astfel de patimi c piilor lot"2.
A te lupta cu mostenire spirituala si biologica
este bine nca din frageda copilarie. Lovitura cu
anticipatie asupra proble elor mostenite trebuie
aplicata ct mai devreme. ste clar ca buruienile
e bine sa fie smulse atunci cnd sunt mici, ct n-
ca nu au prins radacini a1nci. Acei parinti care
cunosc patimile si bolile ~opiilor, dar nu fac ni- mic n aceasta privinta, nUlau nici o justificare.
Daca copiii au crescut, ~ebuie sa actionam con-
form principiului: "Mai bine mai trziu dect nici-
odata!" Dar n ambele cazup este foarte important
sa asociem eforturile medidilor cu posibilitatile de
vindecare duhovnicesti prjpuse de Biserica Orto-
doxa (legat de aceasta, a se vedea Si vor fi ambii un
trup de K. Zorin, Moscova, 2004, pp. 129-168, pre-
cum si Ce este "blestemul mo~tenit". Oanaliza a unui
medic ortodox, Moscova, 20Q4, pp. 226-227).
1 Parintele Paisie Aghioritul, ICuvinte, voI. I~ Viata defa-
milie, p. 110.
2 Ibidem, p. 112.
198
NCHEIERE
Cu ct mai mult ne mpotrivim lui Dumnezeu,
cu att mai mult ne stapnesc mediul si demonii,
fricile noastre interioare si dorintele. Nu n zadar
cntarea bisericeasca glasuieste: "Unde lucreaza
Dumnezeu se biruieste puterea firii." Cu alte cu-
vinte, din vointa lui Dumnezeu se schimba mer-
sul firesc al lucrurilor.
Parintele Paisie Aghioritul ne nvata astfel:
"Pocainta si Spovedania sunt cele de care avem
astazi nevoie. Sfatul meu catre oameni este ur-
matorul: Pocaiti-va si va spovediti, pentru ca de-
monul sa fie lipsit de drepturi, iar voi sa nu mai
fiti sub puterea lui. Pentru ca oamenii sa ntelea-
~a si sa se pocaiasca, au nevoie de o smucitura ...
Inca nu au constientizat ca prin pocainta omul
poate schimba decizia lui Dumnezeu (subl. n.
- K. Z.). Faptul ca omul are atta forta nu este
o gluma. Faci rau? Dumnezeu ti va da dupa ce
faci. Iar daca spui: Am pacatuit!, Dumnezeu
schimba mnia n mila si ti .da binecuvntare."l
Pocainta din inima curata, neformala, schim-
ba cele rele, modifica evenimentele petrecute, nu-
mai ca, de data aceasta, n plan interior. Atunci
cnd constientizam puterea ucigatoare a pacatu-
lui si nevrednicia acestuia, atunci cnd rusinea si
speranta ne coplesesc sufletul, inima noastra se
umple de har dumnezeiesc. Acesta ne smulge din
robia diavolului, ne elibereaza de legaturile paca-
1 Parintele Paisie Aghioritul si sfintii de curnd pro-
slaviti n vremurile de pe urma, Preziceri si jnvataturi,
Orenburg, 2002,pp. 47-48.
199
GENELE SI CELE SAPTE prCATE CAPITALE
tului si sterge urmele aces.~ia. Harul face ca acti-
unile noastre sa apara n fa~ lui DuIrinezeu "ca si
cum nu ar fi fost" .
Pacatul distruge omul, I iar harul l vindeca. Daca boala noastra sau a al~cuiva este rodul nca!-
carii legii lui Dumnezeu, a~ci n urma ndepar- tarii cauzelor duhovnicesti ~ispar si urmarile fizi-
ce ale acesteia (vezi Marcu l' 3-12). "Prin pocainta
te poti izbavi de bolile Pfdepsitoare"l, spunea
Sfntul Varsanufie cel Mare (vezi Addenda III).
Dar nu este obligaAtOriulca pocainta sa duca
la vindecarea totala.' In pr~mul rnd, pentru ca
aceasta nu intra ntotdearuh.f n planul lui Dum-
nezeu, iar n al doilea rn I , ntruct credinta si
osrdia noastra sunt slabe. ine dintre noi va au-
zi cuvintele Domnului ad esate femeii bolnave
de scurgere de snge: [...] ~redinta ta te-a mntuit (Marcu 5, 34)? J
Numai ca de dragul pOFaintei autentice Pro-
videnta Divina poate ~uia manifestarile cli-
nice ale bolii: poate sa fac1 mai rar~ acutizarile,
mai blnde crizele, sa usur~ze durerea, sa elimi-
ne complicatiile aparute sajUposibile, sa nlature
efectele secundare ale medtcamentelor s.a. Dom-
nul i sustine pe cei credinciosi n activitatea lor,
chiar daca pare imposibil {eea ce li se ntmpla. El ntareste rabdarea si da Itutere pentru trecerea
peste greutati, ndeparteaza micimea sufleteasca
si panica, ajuta la mobilizate si orientare n viata
rsanufiecel MJe si Ioan, op. cit., p. 335.
200
NCHEIERE
(alegerea medicului, metoda de tratament, cau-
tarea medicamentelor s.a.).
Exista nsa si ispita mare pentru diagnosticari
si tratamente care nu sunt pe placul Domnului.
Printre acestea se numara tehnologiile geneti-
ce (selectia si distrugerea embrionilor conside-
rati "n plus", clonarea, manipularea constiintei,
sin;turilor pacientilor s.a.).
In vestitul roman-antiutopie O lume minunata,
scriitorul englez Aldous Huxley descrie amanun-
tit "roadele" constiintei oamenilor programati n
timp. Citim ca manipularile genetice cu embrio-
nii le-au permis cercetatorilor sa "treaca din sfera
asemanarii servile, simpliste cu natura n lumea
mult mai atractiva a ingeniozitatii umane". Aco-
lo, cei aflati la putere predetermina si fo~eaza
oamenii pentru viata n caste bine stabili te. In ace-
lasi timp, oamenilor li se incumba dragostea pen-
tru soarta lor implacabila, aleasa de altcineva1
Daca vom considera pat:in:rilemorale si neajun-
surile ca fiind variatii ale bolilor mosteni te, atunci
omul nu mai raspunde pentru nimic. Nu mai are
nici un sens ca el sa fie educat. Este suficient sa i
se corecteze codul genetic si reactiile biochimice.
Atunci nenorocitul se va transforma, n mod au-
tomat, ntr-un fericit, iar pacatosul n sfnt. Esenta
anticrestina a unof astfel. de planuri este evidenta.
ncheiem cu un citat din Bazele conceptiei soci-
ale a Bisericii Ortodoxe Ruse: ,,0 parte importanta
1 Huxley A., O lume minunata, Moscova, 1989, pp.
173-175.
201
l
GENELE SI CELE SAJYfE PACATE CAPffALE
din totalitatea neputinleIJ omului este formata
din bolile mostenite. DeZV~ltarea m~todelor me-
dico-genetice de diagnosti9are si tratament poa:-
te contribui la prevenirea p;:or astfel de boli si
la usurarea suferintelor mlfLltoroam~ni. nsa nu
trebuie uitat ca deformari~~ genetice sunt ade- sea urmarea patimilor morale, consecinta unui
mod pacatos de viata, car~ afecteaza negativ si
urmasii (subl. ns.- - K. Z.). eformarea pacatoa-
sa a naturii umane se poat surmonta prin efor-
turi spirituale; daca patim stapneste n viata
neamului, din generatie n generatie, cu o pute-
re crescnda, se mplines cuvintele Scripturii:
Neamul cel nedrept are sfrsi groaznic (Solomon 3,
19). Si, dimpotriva: Fericit arbatul care se teme de
Domnul; ntru poruncile Lui ~a voi foante. Puternica va fi pe pamnt semintia Luitneamul dreptilor se va
binecuvnta. (Psalmi 111, 112). Astfel, cercetarile
n domeniul geneticii nu fac dect sa confirme
legile spirituale descope~te omenirii cu mul-
te secole n urma n cuv~tul lui Dumnezeu
(sbl. ns. - K. Z.). Atragndalltentia oamenilor asu-
pra cauzelor morale ale b lilor, Biserica saluta,
n acelasi timp, eforturile ~dicilor de a vindeca
neputintele mostenite. Nu ai ca scopul cerceta-
rilor genetice nu trebuie sa fie acela al desavr-
sirii neamului omenesc SI al imixtiunii n pla-
nul lui Dumnezeu legat delom."1
1 Bazele conceptiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse, op. cit.,
p.66.
202
Duhovnicii sefolului al XX-lea
.. despre lteputintele nnascute si dobndite1
"Suferinta copiilor Ine doare mai mult dect
cea a oamenilor matuE' Afunci cnd omul ma-
tur sufera, este mai us10rsa vezi care este rostul,
folosul adus de sufe~ta sa, cu conditia ca acest
om sa creasca la masura deplina a chemarii sa-
le. Dar poate oare CO~'IUI care sufera sa nvete
ceva val~ros: rabdare i smerenie, barbatie si as-
cultare? Imi amintesc I e un copil despre care se
vorbea n viata unui ~fnt francez din secolul al XIX-lea.Un preot l-a ~trebat (copilul avea noua
ani) cum si poate r~Vba cumplita sa boala. Co-
pilul a raspuns: pv . te, am nvatat sa nu simt
1 Antologie realizata de autor pe baza a doua carti: Mi-
tropolitul Antonie de S.wI?j, Opere, Moscova, 2002, pp. 13i-133, 136-137, 140-14~~,[arintele Paisie Aghioritul, Cu-
vinte, val ~ Viatafamilial~, Moscova, 2004, pp. 251-253,
260-261, 264-268.
203
ADDENDAI
astazi durerea de ieri si sa nu o prevad pe.cea de
mine. Sa faca acest lucru sunt capabili foarte
putini maturi, caci suferinta, fie ea morala, fizi:
ca sau emotionala, devine insuportabila, deoare-
ce n fiecare moment noi traim cu amintirea mo-
mentelor trecute din boala si asteptam cu frica
ce se va mai ntmpla, gndind ca nu va avea
sfrsit. Nu suntem n stare sa facem fata sufe-
rintelor trecute si viitoare, desi n cele mai multe
cazuri am putea rabda portia de suferinta din
momentul respectiv.
Acest exemplu vorbeste despre un copil de
noua am. Dar ce sa credem despre pruncii care
nu sunt capabili sa gndeasca astfel? Poate oa-
re suferinta sa nsemne ceva pentru sufletul lor
nemuritor sau aceasta este fara sens si o dovada
de cruzime? Suntem nclinati sa gndim ca cres-
terea noastra spirituala se produce prin mijloci-
rea mintii, a raspunsului constient. Ne nchipu-
im ca viata noastra duhovniceasca este compusa
din gndurile naltatoare din mintea noastra si
din sentimentele adnci. Dar nu aceasta este via-
ta duhovniceasca, nu aceasta este viata Duhului,
ci acea parte de mijloc care nu apartine nici tru-
pului, nici sufletului. Sa ma explic printr-o com-
paratie. Noi botezam copilul si asteptam ceva.
Dar ce anume, n caz ca asteptam totusi ceva?
De ce consideram ca aceasta are vreun sens? De-
oarece credem, n mod constient sau nu, ca du-
hul cel viu, sufletul viu al copilului este capabil
sa se ntlneasca, fata n fata, cu Dumnezeul cel , ,
Viu. Indiferent de exprimarea psihologica, inte-
204
tD~DAI ,
lectuala sau emotionrla, sufletul viu Il ntlneste
pe Dumnezeul cel VtU, iar Tainele Bisericii sunt
ndreptate catre acest suflet viu, care, n cunoas-
terea lui Dumnezeu, nu depinde nici de intelect,
nici de constiinta sa de ceva asemanator.
n acest caz 'luc 1este valabil cu referire la
tot ce se ntmpla n trupul si sufletul copilului
chiar si pna n mOlfentul n care el poate con-
stientiza ceea ce se p.tmpla, la nivel intelectu-
al. Prin urmare, da~~1un copil de vrsta mica es-
te bolnav, atunci c" d noi nu ne asteptam ca el
sa nteleaga ceea ce i se ntmpla, atunci cnd el
nu este capabil sa n ete ce necesita vointa, inte-
lect, sentimente ma re, credinta arzatoare, nu ,
nseamna ca ceea c i se ntmpla nu duce ni-
caieri, ca aceasta nu a fi pentru el folositor sau
ca nu va avea un ap rt pozitiv la viata lui vesni-
ca. Si aceasta, cred u, este foarte important sa
fie constientizat de ~arintii maturi, atunci cnd
li se pare ca nu au ni~. un fel de contact cu copiii,
asa cum seln.tmPIan cazul copiilor nedezvol-
tati. Exista o limita d comunicare n cuvnt, dar
,
nu exista astfel de liFte n cazul altor forme de comunicare. n cons~cinta, ntlnirea dintre doi
oameni are loc n ~~ara cuvint~lor. Aceasta are loc acolo Ulildeeste Lfumnezeu. In Biserica Orto-
doxa insistam ca fel eia nsarcinata sa se spove-
deasca, sa-si ndrept viata, sa se mpartaseasca,
sa se roage, pentru a legatura dintre ea si copil
este att de strnsa, ~~nct ceea ce i se ntmpla ei
afecteaza si copilul. upa ce copilul s-a nascut,
asteptam ca parintii sa se roage pentru el. Bote-
205
ADDENDAII
zam, mirungem si mparta~im copiii din acelasi
motiv: pentru ca DumneZ~1 cel Viu poate ntl-
ni creatura Sa vie la adn' ea care este dincolo
de limitele oricarei comuni ari umane obisnui-
te. Atunci cnd copilul este oInav, parnd ca nu
realizeaza ce i se ntmpla, ~vemposibilitatea sa
ne rugam permanent penhl el, sa-I tinem nain-
tea Domnului si sa-Impart" sim cu Tainele Bise-
ricii. Daca parintii si cei ca e nconjoara copilul
ar constientiza aceasta, ar fi mare lucru! Daca, n
loc sa se straduiasca, sa se bata pentru a trece
printr-un zid de netr~cut, a estia s-ar afunda n
acele adncuri unde l nt .m pe Dumnezeu,
ar putea aparea o legatura eciproca, pe care co-
pilul sa o simta si care sa e nceputul vesnicei
lor relatii.
Ace~sta se refera si la moarte. Dumnezeu nu es-
te Dumnezeul mortilor, ci al ce~orvii (Marcu 12, 27). Daca traim n Dumnezeu, rtre noi este apropi-
ere. Adesea, atunci cnd vrFun copil pleaca din aceasta lume, parintii sufera de doua ori mai
mult. Pe de o parte, le-a mfrit copilul. Nu mai
exista prezenta fizica a aces~ia si nici comunica-
re palpabila. Dar, n afara d . aceasta, ne nchipu-
im n mod straniu ca acel c pil, adormit n stare
de copil, va ramne astfel ~entru vesnicie, ca va
fi de acum ncolo fara un cortact constient cu ci-
neva, deoarece pe pamnt el nu a avu.ttimp sa se
dezvolte si sa comunice cu ~Oila nivelul intelec-
tual cu care suntem obisnu ti. Insa el este suflet
viu, care traieste n Dumn zeul cel Viu si prin
puterea Lui, si daca noi am utea atinge adnci-
206
tDENDAI mea propriului sufl~~,a duhului nostru, am pu-
tea fi convinsi,fara'\eama ca: nimic nu ne poa-
te desparti., Atunci cFd va veni plinirea vremii,
mplinirea tuturor, noi nu ne vom ntlni la nive-
lul bogatiei sau nim~cnicieinoastre psihologice,
ci duh cu duh si sufl~t cu suflet. Relatiile noastre
cu cei care au plecat ~in aceasta viata nu sunt n trecut sau n viitor. r,le sunt n prezent, n mo-
mentul de nedescris fiI prezentului, n care ne n-
tlnim cu vesnicia, cit Dumnezeu."
litroPolitul Antonie de Suroj
"Daca, fiind mutilfti, rabdam si nu crtim, pri-
mim o mare rasplata Pentru ca toti oamenii schi-
lozi si pun deoparte unele depozite (spirituale).
De exemplu, n casa de economii din ceruri es-
te deschis un cont p~ntru un surd avnd ca tin-
ta urechea ~ care n aude, pentru orb - datori-
ta ochiului, pentru chiop - datorita piciorului.
Acesta este un luc mare! Daca acesti oameni
mai lupta si mpotri a patimilor, atunci ei vor fi
rasplatiti cu cununa in partea Domnului. Uita-te
la invalizii de razboi, ca primesc o pensie speciala
si, n afara de aceast , mai sunt si decorati.
Daca omul are f usete, maiestrie, sanatate
,
si nu lucreaza la m~tuirea sa, nu ncearca sa su-
prime neajunsuri~e~e care le are, atunci D.umnec-
zeu i va spune: In .ata de pe pamnt te-ai bu-
curat de bunatatile e care le aveai: de maiestrie
si de celelalte. Ce ti rai datorez acum? Nimic.
Dar iata ca omul car~are o neputinta, fie din nas- tere, fie mostenita d~ la parinti sau dobndita pe
207
ADDENDAI
parcursul vietii, trebuie sa se bucure pentru ca
n viata de apoi va primi rasplata cuvenita. Mai
~les daca el nu este vinovat pentru neputinta sa.
In acest caz el va avea o rasplata curata, fara co-
misioane si taxe. Caci, daca omul nu poate
sa-si ntinda piciorul toata viata, spre exemplu,
sau nu poate sa se aseze, sa faca o metanie s.a.,
aceasta este o ncercare foarte mare pentru el. n
viata de apoi Durimezeu i va spune unui astfel
de om: Vino, copilul Meu, si te asaza pe veci
pe acest tron!. De aceea, eu spun ca mie mi-ar
fi fost de o mie de ori mai bine sa ma nasc debil
mintal, orb sau surd, deoarece n acest caz m-ar
fi asteptat rasplata din partea Domnului. [Aceas-
ta este pozitia unui om cu o viata duhovniceas-
ca nalta. Parintele Paisie nu ne ndeamna sa ne
schilodim, ci sa ne purtam crucea cu barbatie si
rationalitate - nota ns. - K. Z.]
Daca oamenii schilozi nu crtesc, ci slavesc
smeriti pe Domnul si traiesc cu El, atunci vor
ocupa un loc foarte bun n Rai. Dumnezeu i
va aseza mpreuna cu marturisitorii si muceni-
cii care si-au dat minile si picioarele lor pentru
dragostea de Hristos, iar acum saruta cu evlavie
minile si picioarele lui Hristos, n Rai."
Parintele Paisie Aghioritul
lISane oprim pentru un minut la acest ultim
moment. La felul n care trebuie sa privim sufe-
rinta n ochi. Exista o diferenta: sa rabzi suferinta
, , ,
pasiv, drz si cu indignare sau sa o primesti asa
cum este. Nu orice suferind primeste suferinta
208
I
AiDENDAI
privind-o n' ochi. A~esea noi evitam suferinta,
dar ea ne urmareste ca o cazna a Domnului. Nu
putem privi suferinta n ochi n momentul n ca-
re ne adunam si dori sa privim viata cu barba-
tie. Putem face aceast doar atunci cnd stim ca
~vemun sprijin. n ca contrar, putem privi pen-
tru o clipa suferinta n ochi si sa ne loveasca tea-
ma, nelinistea, constiihta lipsei de sens a aceste- ia. Pentru a privi clarisuferinta trebuie sa avem
o atitudine curajoasaf" fata vietii. Daca noi con-
sideram dintru nce ut ca viata trebuie sa fie
usoara, ca suferinta n are ce cauta aici, cea mai
importanta fiind PIaJrea, atu.nci este foarte greu
sa avem de-a face cu suferinta. Putem manifes-
ta barbatie pentru un timp scurt, dar nu suntem
capabili sa facem d' aceasta o pozitie perma-
nenta a vietii noastre] Daca traiesc pentru ceva,
daca sunt gata sa mot pentru ceva, daca pentru
mine exista valori mat mari dect eu nsumi, de-
ct ceea ce se ntmpfa cu mine, atunci mai am un sprijin si pot privi ~uferihta n ochi.
Veti spune: lIpai,~cesta este eroism!". Nu.
Astfel actioneaza fie are dintre noi n privinta
unei anumite sfere de ndatorirt sau de relatii in-
terumane. Suntem ga~Sa ntmpinam suferin-
ta si s-o rabdam pen cineva anume, mpre-
una cu acest cineva s u dintr-o anumita cauza,
si respingem mai deg' aba suferinta atunci cnd
ea ne este data pen altcineva sau pentru alt
scop. Aceasta arata fa , tul ca noi suntem capabili
sa privim suferinta n ochi atunci cnd este lega-
ta n vreun fel de val ,riIe pe care le consideram
209
ADDENDAI
demne de servit sau de o]enii de dragul carora
am putea uita de noi nsin . Astfel, iatunci cnd vorbim de sacrificiu, fie p ntru Dumnezeu, fie
pentru oameni, cuvntul ~otartor este dragos-
tea, nu datoria sau barbati . Notiunea de dato-
rie.se dezvolta atunci cnd dragosteil este slaba.
Mama sta noaptea lnga p tul copilului bolnav
si nu are sentim~ntul ca (Ksi-andeplinit dato-
ria, ea nu poate proceda ~ltfe1.Tiitoarea platita
si mplineste datoria. Aceffi si lucru poate fi spus
atunci cnd ne dam viata entru ceva ce este sa-
dit adnc n noi, pentru ce este foarte important
pentru noi, mai important ect lucrurile carora
ne mpotrivim.
Suferinta nu nseamna ntotdeauna rau.
Aceasta o stie medicul si asistenta. Aceasta o stiu
si pacientii. Durerea este ~omentul n care ni se
da un semnal, un avertislnt ca ceva nu este n
regula. Altfel, am fi ntr-o ituatie dificila, tragi-
ca, fara vreun avertisme t. Medicul ncepator
este nvatat astfel: daca pqcientul simte dureri,
uneori nu trebuie ca aceste~:>~ sa fie curmate pna
cnd nu se descopera cauz lor. Daca nu mai este
durerea, nu mai ramn da e de observatie. Este
inutil sa oferi calmante, n1epartnd oamenii de
suferinta. Trebuie sa fim gata sa ajutam oamenii
sa descopere cauza sUferinl' ei si sa o nvinga.
Poate veti spune ca n azul medicinei totul
este mai clar, mai simplu, eoarece medicul afla
destul de rapid care ~ste dauza durerii si poate
prescrie calmantele. Intr-atlevar, dar avem si o
alta fateta a problemei. Atilobservatlprobabil ct
210
ADDENDAI
de usor ne apare frica n fata suferintei si aceasta
frica devine cauza unei suferinte chiar mai mari
dect suferinta obiectiva pe care o avem. Daca
nu vom nvata sa rabdam suferinta atunci cnd
, ,
aceasta survine, vom fi din cen ce mai sensibili,
pna cnd vom daca n fata oricarei probleme.
Gndul la suferinta, frica de aceasta, de faptul
ca se va ntoarce, ne forteaza sa luam masuri sau
medicamente si, astfel, ajungem sa fim nfrnti
total. Stiti doar ct de des apeleaza oamenii la
aspirina sau la alte medicamente de acest gen
pentru ca simt ca ceva nu este n regula. Adesea
acest sentiment este amagitor. Dar daca va sca-
deti nivelul de suportabilitate, la ~mmoment dat
nu veti mai putea rabda nimic. In acest caz va
asteapta o cadere totala, deoarece veti fi temator,
fara vreo cauza anume, nelinistit, tot timpul la
gndul ca suferinta poate interveni. Ct de des
nu sentmpla ca oamenii sa petreaca o viata n-
treaga, saptezeci, optzeci de ani, cu frica sa nu
moara ... Ei ar putea trai linistiti, fara frica, toata
viata, cu exceptia unei zile, daca ar amna astep-
tarea mortii.
Acelasi lucru se poate spune si legat de alte fe-
luri de suferinta, de care ne temem si mpotriva
carora luptam, uneori chiar cu succes, formnd
astfel predispozitia de a fi nelinistiti. Este nsa
mult mai lesne sa privim realitatea n fata. Acest
lucru este foarte important n atitudinea fata de
suferinta. Foarte des gasim suferinta insupor-
tabila nu pentru ca nu avem putere sa rabdam
la un moment dat, ci pentru ca durerea supor-
211
tabila a momentului respettiv este exagerata de
amintirile despre tot ce am rabdat deja si la gn-
dul ca durerea nu va avea frsit. Adesea oame-
nii se dau batuti, pierd currjul n fata suferintei,
din cauza celor pe care le prevad nIviitor. Ar fi
foarte bine sa putem rabdal durerea 9.inmomen- tul dat, n loc sa ne gndif la ce va fi n viitor,
la durerea eterna sau sa n, vina n minte un alt
gnd absurd. Putem cita u~atoarele cuvinte, cu
aceasta ocazie: Nu am ni .cn comun cu moar-
tea. Atunci cnd aceasta va veni, eu nu voi mai fi,
caci daca am murit, ea nu e~ista. Daca traiesc n
prezent, nu exista nici trecpt si nici ~tor. Cnd
ma voi afla ntr-un punct ~patial si temporal pe
care l numesc viitor, mo~entul de acum nu va
mai fi. De ce sa traiesc atun i totalitatea amintiri-
lor si a viitorului nchipui anume n momentul
prezent, care si asa este gr u de suportat?"
Mitrlo1itul Antonie de Suroj
,,[...] Uneori oamenii se ~curca n gnduri ca-
re i pot nnebuni, chiar n cazuri cnd cele pe-
trecute sunt firesti si, daca ma pot exprima ast-
fel, ndreptatite. Poate ca o boala spirituala
mostenita? Poate ca sunt b lnav? - se chinuiesc
astfel de oameni. Am cu oscut un tnar care,
atunci cnd nvata, citea cate unsprezece ore pe
zi. El primea bursa si si ajuta familia, deoarece
tatal sau era bolnav. La sfrsitul studiilor a cla-
cat, deoarece era un om seribil. l durea tot tim- pul capul si si-a dat lucra~ra de licenta cu mare
dificultate. Dupa aceasta 1 nceput sa se chinu-
212
ADDENDAI
iasca la gndul ca mosteneste o boala spirituala.
Dar nu era vorba despre asa ceva. E suficient ca
un om sa citeasca unsprezece ore pe zi ca sa fie
surmenat, dar daca acel om mai si nvata, si aju-
ta parintii si, pe lnga acestea, este foarte sensi-
bil, ce se va ntmpla cu el?!
- Parinte, un copil a cazut n melancolie du-
pa ce tatal sau s-a sinucis. Poate este vorba de o
mostenire genetica?
- Da, dar poate ca acel copil a fost traumati-
zat sufleteste. Nu putem spune cu exactitate ca-
re este cauza si daca aceasta consta n mosteni-
rea negativa. n plus, nu stim n ce stare se afla
tatal copilului si care a fost mobilul sinuciderii.
Desigur, daca tatal era un om interiorizat, atunci
copilul are nevoie de ajutor. Caci daca cel mic va
fi si el nchis n sine si va mai avea si ideea ca are
o mostenire negativa, atunci se poate mbolnavi
cu adevarat.
Dumnezeu da omului ncercari peste care poa-
te trece. Dar la greutatea ncercarilor se adauga
greutatea ironizarii din partea oamenilor, asa ca
sufletul se apleaca din cauza greutatii suplimen-
tare si ncepe sa crteasca. Prin bataia lor de joc,
oamenii si nnebunesc si mai mult semenii."
Parintele Paisie Aghioritul
lISa luam drept exemplu al raului cruzimea
omeneasca, violenta. Cruzimea umana se nfi-
ge ntotdeauna ca o rana n sufletul si n trupul
omului. Vorbim aici de locul de ntlnire al rau-
lui si binelui... Exista n aceasta relatie att caIa-
213
ul, ct si victima. Dar carei este situatia pe care
o vedem ca se creeaza? Se poate crea o stare de
ura. Victimasi poate privi ~aIaulcu ura si l poa-
te transforma, la rndullui1 n victima sau poate
sa transforme situatia ntr-tcompetitie a urii si a
echilibrului, mai bine zis a distrugerii echilibru-
lui puterii. Dar acest lucru u rezolva nimic nici
n privinta raului, nici n a~SUferintei' pentru ca,
daca privesti invers lucruri e, victima devine ca-
lau, agresor, si raul se mul plica, iar suferinta se
muta dintr-o parte n alta. IDinpunctul dumnea-
voastra de vedere diferen~ este mare, dar din
punct de vedere obiectiv nr este asa. Cantitatea
urii s-a marit, cea a suferip.tei de asemenea, si toate acestea fara vreun rejultat creativ. Nu este
posibil sa te dezveti n a-i ~ate pe altii, deoarece si tu ai fost batut cu cruzimr Tuhotarasti doar n
felul urmator: trebuie sa d~vin mai puternic.
Dar sa luam n consideraJ~alta situatie, savor- bim despre un om concret. ~n prieten de-al meu,
mai mare ca vrsta, Fedor timOfeevici Pianov, a
fost nchis n timpul razbo ului ntr-un lagar de
concentrare. L-am ntlnit upa razboi si, ntr-o
discutie, el mi-a spus ca a fIe cat din lagarul de
concentrare, unde statuse ~atru ani, cu neliniste.
L-amntrebat la ce anume e refera: si-a pierdut
credinta, e deznadajduit? Ei a raspuns: Nu. Dar
ct timp am fost n lagar imteam ca am drep-
tul si puterea sa ma rog Pfntru cei care ne chi-
nuiau, deoarece n fiecare ~oment eu sufeream
si aveam puterea dumnezeiasca sa cer. Acum nu
mai sufar. Acei oameni dre ne-au cauzat at-
214
I
AFDENDAI
ta suferinta. morala ~i trupeasca sunt n fata lui
Dumnezeu'l La un mfment dat, ei vor sta n fata
Judecatii de Apoi si, atunci cnd ma rog pentru
ei, simt ca nu ma p It ruga cu ncredintarea ca
Dumnezeu ma asculta, deoarece eu nu mai su-
far. Nu-I pot demon~tra prin nimic lui Dumne-
zeu ca rugaciunea m a este sincera, ca pleaca din
cele mai adnci str~nduri ale sufletului meu.
Iata un o;mcare a firuntat suferinta si a fost
n stare sa o abordezF creativ. Aceasta a devenit posibil deoarece n artudinea sa a existat sufici-
enta tarie pentru ca ~rul sa fie anulat, desi dure- rea si suferinta au r~as. Unul dintre episcopii
nostri, morti n timplfrile staliniste, a spus: Pen-
tru crestin este un p .vilegiu sa moara ca martir,
fiindca doar un marti va putea lua apararea chi-
nuitorilor s~ n Ziua Judecatii, spunnd: n nu-
mele Tau si dupa ex mplul Tau i-am iertat; nu
mai ai ce sa ceri de I a acesti oameni! Aceasta
este o atitudine crea . a pna la sfrsit, att la ni-
velul celui care sUfert~' ct si la nivelul raului ca-
re este echivalentul s ferintei."
,
Mitropolitul Antonie de Suroj
"Exista asemenea Imame care, aflnd n tim-
pul sarcinii ca Prun~l se va naste cu o malfor-
matie sau debil mint 1,avorteaza si ucid copilul.
Ele nu se gndesc cv si copilul acela are suflet.
Multi parinti vin la~' e si mi spun: Copilul
meu va fi ntreg? De e face asa Dumnezeu? Nu
pot suporta aceasta. Fiecare nerusinare n rela-
tie cu Durrwezeu dU<j::e dupa sine o atitudine de
215
ADDENDAI
ncapatnare si egoism! Astfel de oameni, daca
Dumnezeu nu-i ajuta, vor deveni si mai rai. A
venit odata la mine n chilie, mpreuna cu tatal
sau, un student care nnebunise. Acel tnar fu-
sese tratat cu electrosocuri. Nenorocitul a sufe-
rit si acasa multe privatiuni. El se distingea prin-
tr-o evlavie deosebita. Facea metanii si se batea
cu capul de pamnt. Poate ca Dumnezeu Se va
milui de pamnt, spunea el, si-I va parea rau de
mine, care l-am lovit. Adica el credea ca Dum-
nezeu, parndu-I rau de pamnt, care sufera du-
rere din cauza loviturilor sale, se va ndura si
spre el. Acest lucru m-a impresionat foarte tare!
Tnarul se considera nevrednic. Atunci cnd i
era mai rau, venea la Sfntul Munte. Eui faceam
ordine n gnduri, i era mai bine o luna-doua,
dupa care problemele reveneau. Tatal tnarului
nu voia ca apropiatii lor sa vada copilul, pentru
ca aceasta i leza orgoliul. El suferea de egoism.
Fiul ma compromite n fata oamenilor, mi-a
spus el. Auzind aceasta, fiul i-a spus: Asculta,
mai bine smereste-te! Eu sunt nebun si ma port
normal. Vrei sa ma ncadrezi n bunele maniere?
Daca stii ca fiul tau este nebun, atunci compor-
ta-te firesc! Tu nu esti singurul care are un copil
nebun! Atunci eu mi-am pus ntrebarea: Care
dintre ei este nebunul?
Vedeti unde ne duce egoismul? Tatal poate
sa doreasca pna si moartea copilului sau! Cnd
traiam n lume, aveam printre cunostinte un co-
pil alienat. Parinti lui nu-l luau cu ei cnd plecau
n vizita, ca sa nu le fie rusine. Altii rdeau de
216
ADDENDAI
mine ca ma jucam cu un astfel de copil. Numai
ca acel copil avea un loc special la mine n inima,
mai bun dect cei care rdeau de mine."
Parintele Paisie Aghioritul
,,[...] as vrea sa va mai povestesc pe scurt des-
pre o femeie, de vrsta mea, care a murit de can-
cer la sn. Era o femeie simpla, cu credinta puter-
nica. Atunci cnd s-a descoperit ca are o forma
de cancer care o poate ucide ntr-un timp relativ
scurt si i s-a spus ca poate ncerca sa se trateze,
desi sansele sunt mici, ea a nceput tratamentul.
Considera ca Dumnezeu, dupa cum spune Scrip-
tura; a creat medicamentul si doctorul (Sirah 38,
1-15) si ca este foarte bine sa se trateze. Trata-
mentul nu a ajutat-o si a nceput sa se apropie
de moarte. La nceput i-au aparut bube, apoi ra-
ni adnci si, la sfrsit, boala i-a mncat coaste-
le, asa ca i se puteau vedea plamnii. n tot acest
timp femeia, cu o credinta simpla si cu o barba-
tie deosebita, spunea: Nu voi lua analgezice, ~a-
ci nca pot suporta durerea. Si astfel rabda. In-
tr-o noapte, spre dimineata, si-a chemat sotul si
i-a spus: Acum poti sa-mi dai otice, ca sa nu mai
simt durerea. Eram culcata si, dintr-odata, L-am
vazut pe Hristos si m-am linistit. De acum ncolo
nu II}aiare importanta daca sunt vie sau am mu-
rit. In acea clipa ea a simtit ca poate sa primeas-
ca, la fel, viata sau moartea, ntruct primise de la
suferinta (nu att de la cea fizica, deoarece avea
patruzeci si ceva de ani, avea doi copii, sot si iu-
bea viata) tot ceea ce i putea oferi aceasta. Ea a
217
ADDE~tI
primit n liniste suferinta ~. a gasit viata vesnica
n persoana Celui Care este Viata Vesnica...
Dupa cum am mai sp ,s, dau exemple care
sunt deasupra experientei noastre si care sunt
deasupra credintei, barbatiei si profunzimii ce-
lor mai multi dintre noi. ~fr aceasta ne arata de ce sunt n stare sufletul si trppul omului, cepoate
face omul atunci tnd are simplitate si credinta.
Si sa nu-mi spuneti ca aceJtia puteau face astfel
de lucruri deoarece nu erai sensibili la durere!"
Mitronolitul Antonie de Suroj
"Daca cerem ceva de l~ Dumnezeu si nu sa-
crificam nimic de la noi, ~tunci cererea noastra
nu nseamna foarte mult. f:' aca stau cu minile
n sn si spun: Doamne, Te rog sa vindeci pe
un anumit bolnav! si nu fac nici un sacrificiu
pentru acest lucru, e ca si cum as pronunta cu-
vinte bune n vnt. Daca qsa am dragoste, daca ma sacrific, atunci Hristos) auzindu-mi cuvinte-
le, mi va mplini cererea si sigur ca aceasta va fi
spre folosul celuilalt. De ~ceea, atunci cnd oa-
menii va cer sa va \liga-tip'entru un bolnav, spu-
neti-le ca si ei trebuIesa sf roage sau, cel putin,
sa ncerce sa se elibereze~d1neajunsurile lor.
Vin la mine unii oame . si mi cer astfel: Vin-
deca-ma, am auzit ca ma oti ajuta! Numai ca
acesti oameni vor sa prim asca ajutor fara a de-
pune vreun efort pentru ~ceasta. De exemplu,
daca i spui unui om: N mnca dulciuri, sa-
crifica aceasta pentru ca umnezeu sa te aju-
te!, el ti raspunde: De cJ? Oare Dumnezeu nu
218
ma poate ajuta fara cest sacrificiu? Astfel de
oameni nu pot sacri ca ceva nici macar pentru
binele lor. Ce sa mai spunem despre binele al-
tora!?Dar exista si o eni care nu mannca dul-
ciuri pentru I ca Hrist~s sa-i ajute pe cei care su- fera de diabet, sau nUldorm pentru ca Hristos sa
dea somn celor care spfera de insomnie. Facnd
astfel, omul intra n ;denie cu Domnul. Astfel,
Dumnezeu le da oam nill[il1Jrul Sau.
Cnd cineva mi sune ca nu se poate ruga
pentru rudele sale borave, l sfatuiesc sa sacrifi-
ce ceva pentTu aceste , sa renunte la ceva care le
vatama sanatatea.
Avenit la mine n c~ilie un om din Germania.
Fiica lui ncepea sa Pfralizeze. Medicii au refu-
zat sa o mai. trateze. Tatal, nenorocit, era dispe-
rat. Fasi tu un saCri~ciUpentru sanatatea copi-
lului tau, l-am sfatuit FU.Nu poti face metanii si
nici nu te poti ruga. 11spune, cte tigari fumezi
pe zi? El mi-a spus ca patru pachete si juma-
tate. Atunci eu i-am ~is: Fumeaza doar un pa- chet si banii de celelalle da-i unui sarac. El mi-a
zis: Parinte, daca se ~sanatoseste copilul meu,
II1avoi lasa d.e fumatJde tot. Nu, am spus eu, atunci cnd copilul sJ va nsanatosi, aceasta nu
va mai avea lnici un sfns. Trebuie sa lasi fuma-
tul acum. Lasa-te de ifmat, daca-ti iubesti copi- lul! Oare nu-ti iubes~.copilul? El a zis atunci:
Eu nu-mi iubesc cOPflul?Pentru copil sunt ga-
ta-sa ma arunc si de Ia etajul sase! Nu-ti spun
sa te arunci de la eta~,ci sa lasi fumatul. Daca
faci o astfel de fapta irationala, ca aruncatul de
1219
ADDENDAI
la etaj, atunci vei lasa copiHIlorfan si ti vei pier-
de sufletul. Eu te sfatuiesc jSafaci ceva mult mai
usor: lasa-te de fumat chia~acum!Dar el nu vo-
ia n nici un chip sa se lasr de fumat si a plecat de la mine plngnd. Ei, ctfmpoti ajuta un astfel
de om?!Dar cei care ascultI~sfatul, aceia primesc
ajutor."
- Pa lintele Paisie Aghioritul
"Si nca una, ultima. U1ul din elementele su- ferintei n cazul bolii este. rentimentul ca suferi,
iar lui Dumnezeu i -este~diferenta aceasta su-
ferinta. De parca Dumnez~u ar fi undeva, n afa- ra. El ar sta undeva, ca uryarbitru, si ar urmari
daca suferi cum se cade, Hfd gata sa te ncunu-
neze ca pe un martir atun~i cnd vei suferi nca
un timp peste puteri, mai mult dect s-ar putea
astepta de la tine... Dar nu este asa din doua mo-
tive: Probabil ca stiti din E'roprie experienta ct
de chi@itor este sa vezi fum sufera cineva pe
care~rubesti mai mult dect pe tine nsuti sau
chiar ~ toat~puvtere~dra~~stei pe care o ai..As~-
fel, nOItrebUIesa retinem ta exact asa este SIati-
tudinea lui Dumnezeu fa~ade noi. Suntem att
d .. D '1 "" d
e Importanti pentru umnezeu, mcat ne-a at
fiinta pentru a putea devef prietenii Lui pentru
vesnicie. (Ma tem ca, uitrdu-ma la mine si la cei care ma nconjoara, p~tini dintre noi ar dori
sa-si aiba vecinii prieteni fentru vesnicie!) Si, n
afara de aceasta, evaluareijlpe care Dumnezeu o
face pentru noi consta n Yiatasi moartea Fiului
220
Sau, Cel Unul-Nas t. Iata ce semnificatie avem
,
noi pentru El!
Atunci cnd vor im despre compatimirea
dumnezeiasca, ave si masura acesteia. Ea nu
consta n suferintele oastre sufletesti, ci n ceva
mai mult. Caci noi np murim din cauza lor, dar El a murit. Si solidarilt~teacare este ntre El si noi
nu este doar o solidafitate dintr-un sentiment de
simpatie, ci aceasta rperge mult mai departe. El a devenit om si a IU~Ltoatengradirile firii noas-
tre. Mai mJlt: a dev~nit om si a fost de acord S;:Lff~
faca p~rte din uniCa~aged~e a omenirii: pierde~
rea lUIDumnezeu. -am pIerdut pe Dumnezeu
si de aceea murim, p Intru ca nu avem n noi via-
ta vesnica. Am muti~at groaznic ntreaga noas-
tra lume pentru ca ~Iuavem o cheita care sa ne
deschida usa armonei. n cuvintele lui Hristos:
Dumnezeul Meu, Du I nezeul Meu, pentru ce M-ai
parasit? (Marcu 15, 3t) trebuie sa vedem un sens autentic. Acesta este.l~omentul n care El a fost
de acord sa Se identifice cu noi att de mult, n-
ct a trait deplin lipsladumnezeirii, n mod uci-
gator; pentru ca a mfartit cu noi lipsa ndumne-
zeirii noastre, lipsa l~i Dumnezeu ...
Iata masura soliraritatii dumnezeiesti, si
~ce~sta, cred eu, tret~ie sa ne demonstre~e ca,
mdIferent de ce suf rmte am avea, sufenntele
, ,
Lui sunt mai mari d ct ale noastre si El sufe-
ra n noi, pentru noi ISicu noi. Iar daca este asa,
atunci putem rabda mult mai mult dect rabdam
n mod obisnuit.
221
ADDENDAII
Asa ca trebuie sa privim rata n ochi cu toata barbatia si hotarrea de car1 suntem capabili, cu
toata de~chiderea pe care o putem mpnifesta. Sa
primim suferintele mici si ~e cele mari pna la
limita puterilor- noastre, pe tru a ne dezvata de
frica nrobitoare n fata neli .stii si a durerii, fri-
ca ce ne distruge. Sa extragem din durerea fizica
si spirituala, din ptlrticipare~ la chinul din Ghet-
simani, din ntelegerea ace~tuia, din suferinta si moarte tot ceea ce aduc ace~teasi atuJ;lcivom ve-
dea cum poate fi, ntr-adevar, pe pamnt, popo-
mI lui Dumnezeu!" I :
Mitropqlitul Antonie de Suroj
I
ADDENDAII
Ajutor vindecator
la rugaciunile Cuviosului
Aristoclie Athonitul1
Parintele Aristoclie (n lume Aleksei Alekse-
evici Amvrosiev) s-a nascut n 1846. Ramas va-
duv, el a plecat, n 1876, la Athos, unde a intrat n
manastirea ruseasca Sfntul Pantelimon. n luna
martie 1880novicele Aleksie a fost tuns n mona-
hism, cu numele Aristoclu. Pe 12 decembrie 1884
a fost hirotonit ieromonah,Jar peste doi ani a lu-
at schima mare.
n 1887 ieroschimonahul Aristoclie s-a ntors
la Moscova si s-a ocupat de constructia metocu-
lui Sfntului Munte. Cladirea metocului, de pe
strada Bolsaia Poleanka, s-a pastrat pna astazi.
Prin grija parintelui Aristoclu s-a construit aici
o biserica n cinstea icoanei Maicii Domnului
"Grabnic ajutatoarea". Alaturi de aceasta se afla
1 Scrisa de autor n baza marturiilor si a vietii Sf. Aris-
toclie, Editura Manastirii Sfntul Pantelimon, Moscova,
2004, pp. 5-6, 18-21; 58-59.
223
chili V' tI" A ADIDEN+ "lni t d .
a parm e UI. co o pnmea ZI c su e e VI-
zit~tori si fii duhovnicesti. I
In perioada 1891-1894quviosul Aristoclie a
slujit ca paroh la biserica ~,Sfntul Pantelimon
din Athos" din orasul Mostova. Dupa aceasta a
I "-
avut din nou o ascultare n Sfntul Munte. In pe-
rioada 1909-1918,pna la adormirea sa, el a trait
n Moscova, fiind. din nou ~arohul bisericii me-
tocului Sfntului Munte. I Cuviosul Aristoclu a fo* un truditor neobo-
sit n ogorul Domnului, aVf:d grija de pastoritii ortodocsi. Pna n ultimele Iclipedin viata sa pa-
mnteasca el s-a straduit sr ajute .saracii, nepu- tinciosii si nevoiasii. Expef~mentatul duhovnic
avea darul vederii cu duhul, al vindecarii si fa-
cerii de minuni. Dragostea Isajertfelnica atragea
sufletele celor mai mari pafatosi. Un har deose-
bit iesea din el si acesta lumlinacu lumina adeva-
rului lui .~stos ~mil.e celpr ~ar~si pierduser.a
sensul VietiI. Dupa prIma intalnire SI convorbI-
re cu marele duhovnic, crefinciosii nu mai pier-
deau niciodata legatura cu el.
Aducem marturiile contemporanilor. La sfa-
,:ul medi~ilor loca~i,o f~meje a mers ~aMoscova,
Impreuna cu copIlul el, nscut orb. Bolnavul a
fost aratat celor mai buni s~ecialisti. Acestia i-au
facut radiografii si l-au p~ogramat la operatie.
Dar mama, ngrijorata pestr masura, nu se hota-
ra sa se ncreada pe deplin Emedici.
Si iata ca, trecnd pe lnga biserica parintelui
Aristoclie, din mila DoITIIiului,femeia a vazut
multime de popor. Aflnd I de la oameni despre
224
ADDENDAII
parintele rugator, ea a fost profund impresiona-
ta. Astfel o credinta deosebita si o speranta ne-
maipomenita s-au ivit n inima ei ndurerata. A
doua zi a venit la parintele cu copilu1.
Oamenii se apropiau de parintele dupa ce sta-
teau la rnd, dar parintele, nu se stie de ce, se ui-
ta atent la femeia care intrase cu copilul n bra-
te. Atunci cnd i-a venit rndul, parintele a uns
copilul cu untdelemn sfintit pe ambii ochi, iar
pe mama, pe cap. Apoi a ntrebat: "Cine p este
sot?" Dar, fara sa astepte raspuns, a zis: "Insusi
satana!"
Femeia statea fara sa miste. Dupa aceea i-a po-
vestit parintelui despre sotul ei demonizat, des-
pre copilul nascut orb si despre faptul ca veni-
se n Moscova la operatie. Sotul era de acord cu
operatia, dar ea se ndoia ..
Dupa ce a ascultat-o pe biata mama, parinte-
le a binecuvntat-o si i-a spus: "Sfatul meu este
urmatorul: sa nu faci operatia, iar n toate zilele
ct stai n Moscova sa vii aici, la biserica, la ruga-
ciuni. Anul viitor sa vii din nou cu fiul tau la mi-
ne... Dupa aceea vei veni si cu sotu1."
Auzind aceasta, femeia a spus: "Parinte, nici
nu pot sa ma gndesc ca sotur meu ar veni la
dumneavoastra!" "Da, da, a adaugat parintele
vazator cu duhul, vei veni apoi cu fiul si cu so-
tu1." Si, binecuvntnd din nou femeia cu copi-
lul, a lasat-o sa plece. Femeia a facut asa cum i
spusese parintele.
Anul urmator, dupa prezicerea parintelui, ea
a revenit mpreuna cu copilu1.Femeia era schim-
225
ADDEND~n
b v 1 nfv. d . A.I . C . tiV
ata a atisare, ar SI m mtenor. UVll1 e e pa-
, , I
rintelui Aristoclie s-au mplinit exact. Ca de obi-
cei, n ajunul praznicelor bi~ericesti sotul ei avea crize. si si batea sotia pfu/ta cnd o nvinetea.
"Dar pe mine, spunea femeia, nu ma durea de-
loc." Sotul nu o lasase sa m~arga la Moscova. Ea
venise n taina. Nici nu-si p tea nchipui ce se va
ntmpla cu ea cnd se va Atoarce acasa.
Petrecnd mai multe sa~tamni n oras, feme-
ia a venit n fiecare zi la Slujbele facute de pa-
rintele Aristoclie, iar Paritle i ungea n sem-
nul crucii, cu untdelemn s tit, ochii copilului.
La ultima ungere el a bine vntat copilul astfel:
"Domnul stie cine are nev~ie."
Si la rugaciunile parintelui s-antmplat o mi-
nune. Femeia a venit cu so~l ei, dar si cu copilul
care vedea. Tatal copilului f fost dus la cuvios de
ctiva barbati. Desi acestia re straduiauAsal tina,
el se zbatea, striga si cadea pe podea. In sfrsit,
S7aprabusit si zacea ca u~mort, apoi a nceput
sa tuseasca, avnd spume la gura. Parintele l-a
stropit din plin cu agheas a, l-a uns cu untde-
lerrin sfintit si l-a binecuvA tat. Barbatul nu si-a
venit n fire multa vreme. I~r atunci cnd si-a re-
venit, s-a aruncat la picioJele facatorului de mi-
nuni cu strigate si a plns bar.
Iar femeia a vorbit cu b9curie despre vindeca-
rea copilului: "Dimineata 1evreme citeam, ca de
obicei, Acatistul Maicii Domnului Grabnic aju-
tatoarea si Acatistul Sfnblui tamaduitor Pan-
telimon. Dintr-odata am ~uzit: Mama, mama,
vino repede la mine!Am <crezutca s-antmplat
226
ADDENDAll
ceva rau si am alergat la copil. Acesta statea pe
pat cu ochii deschisi. M-a privit si mi-a zis: Ma-
ma, te vad, te vad! Am nceput atunci sa plng.
A venit si tatal copilului. Aceasta s-a ntmplat
duminica. Si asa am venit la dumneavoastra."
Atunci cnd, la spital, i-au facut alte radiogra-
fii copilului, care avea ochii de un albastru ce-
resc, medicii erau constemati. Pe radiogafii au
aparut crucile de la mirul sfintit! Ce semn minu-
nat a fost de la Domnul: un semn mai presus de
fire, care a fost fixat n analele medicinei de catre
specialisti. Aceasta dovedeste clar viata placuta
lui Dumnezeu a sfntului. Prin rugaciunile sale,
Domnul vindeca neputintele grave ale oameni-
lor, provocate de ereditatea rea si de factorii ne-
gativi ai dezvoltarii intrauterine.
Cuviosul Aristoclie a adormit n Domnul pe
24 august/6 septembrie 1918, n chilia sa de pe
Polianka. Privind rugator la chipul iubit al ce-
lei "Grabnic Ajutatoare", el s-a nchinat de trei
ori si si-a dat sufletul n minile Domnului. Tru-
pul sau a fost nmormntat lnga biserica celei
"Grabnic ajutatoare", dar n 1923, pentru a feri
mormntul de profanare, sicriul a fost mutat la
cimitirul Danilovski.
Minunile, prin rugaciunile Cuviosului parin-
te Aristoclie, continua si astazi. El ajuta multor
oameni, inclusiv autorului acestor rnduri. Oa-
menii i se adreseaza parintelui ca unui om viu.
- Se stie si cazul unei moscovite cu numele Ta-
tiana~n august 1999,fiica acesteia a nascut na-
inte de termen. Sarcina era de cinci luni si juma-
227
ADDENDJn
tate. Fetita nedezvoltata avl doar 900 de grame.
Medicii ~-au luptat sa o mrntina n viata patru
luni de zile, iar bunica se ruga fierbinte la parin::-
tele Aristoclie. Tatiana a fos~de multe ori la mor-
mntuI acestuia si a facut pj'lrastase.Acasa pleca
linistita, spernd ca dreptul o va ajuta.
Peste patru luni prunca la fost extemata, sta-
rea ei fiind stabila. Dar peste doua saptamni a
fost din nou spitalizata, ~diagnOStiCUI "pneu-
monie". Organismul ei, si asa slabit, nu putea
suporta boala. Copila a fo t n coma aproape o
luna si medicii nu i qadea nici o sansa.
Dar credinta si speranta hu au parasit-o pe Ta-
tiana. Ea s-a rugat la cel car~1i-a bineplacut Dom-
nului si rugaciunea i-a fost scultata. Prunca (bo-
tezata Tamara), n pofida tuturor prognozelor,
s-a nsanatosit complet. Afum copila are peste
sapte ani si, slava Domnulfi, nu este mai putin
dezvoltata dect cei de-o seama cu ea.
n 2004a avut loc aflare~moastelor neputrezi-
te ale sfntului".Iar pe 24 a. gust (6 septembrie -
stil nou), n Catedrala "A rmirea Maicii Dom-
nului" din Kremlin, Sanc .tatea Sa Alek~ei II,
Patriarhul Moscovei, a citi~"Declaratia de cano-
nizare a Cuviosului AristocrlieAthonitul, duhov-
nicul moscovit"; n aceast1 zi, Biserica l pome-
neste pe sfnt. Incepnd t13 noiembrie 2004,
sfintele sale moaste se afla lametocul athonit din
Moscova.
Sa ne adresam dar, cu .. ma curata, marelui
om care I-a bineplacut Do~nului, avnd n min-
te spusele Apostolului: ~arturisiti-va deci unul
228
ADbENDAII
altuia pacatelesi va ruIati unul pentru altul, ca sa
va vindecati, ca mult po/ate rugaciunea staruitoare a
dreptului (Iaaov 5,16).
***
n 2007, la doi ani ~e la prima editie a acestei
carti, o femeie ortOdlXa (sa o numim Svetlana)
a povestit autorului o istorie uimitoare. Dupa ce
s-a despartitl de sotul i, a cunoscut un barbat ca-
satorit, Maksim. Fiul lor, Vania, s-a nascut n afa-
ra casatoriei. Maksimlraia n doua familii, fara a fi n stare sa se hotaratca definitiv cu cine vrea sa
ramna. Att el, ct Sf Svetlana erau departe de Biserica si credeau ca 10 astfel de situatie este ac-
ceptabila. Numai ca Af relatiile lor apareau ner-
vozitatea, ncordarea ..
Svetlana a mers sa ceara un sfat la clar-vaza-
I
toarea maica, Ana de l . Manastirea moscovita Za-
ciatievski. Maica Ana la avertizat-o: "Ei, de ce nu ntelegi ca elieste casatorit? Daca i distrugi fami-
lia, poti da nastere unp.i copil bolnav." Iar despre
Vanea ea a spus ca se ~I a mbolnavi de oreion.
Dupa ce s-a ntors acasa, Svetlana a plns si
s-a rugat: "Doamne,~u-mi pedepsi copilul pen-
tru pacatele mele! D ca se poate, ngaduie-mi
mie sa platesc pen ele". Peste o luna, mama
s-a mbolnavit de o f<rrrna grava de oreion. Mai
trziu au aparut comfplicatii si a ncetat sa mai
auda cu urechea dreapta.
n 2000 totusi SvetlfIDasi Maksim s-au casato-
rit. Datorita Irugaciuntlor srguincioase ale mul-
229
ADDENDAll
tor crestini ortodocsi, boala nu l-a atins pe cel
de-al doilea fiu al lor. Dar, din pacate, sotul nu a
pastrat curatia cununiei. Dupa aceasta s-a si m-
plinit prorocia maicii Ana.
Cel de-al treilea fiu al Svetlanei cu Maksim s-a
nascut cu sindromul Down si cu insuficienta car-
diaca. Chirurgii au insistat sa-I opereze imediat.
Mama a fost foarte ngrijorata, s-a rugat mult si a
avut grija, fara odihna, de nou-nascut. La un mo-
ment dat, a cumparat dintr-o biserica volumul
Genele si cele sapte pacate capitale, spernd ca va ga-
si raspunsuri la ntrebarile pe care le avea. Cartea
i-a confirmat temerile: copiii pot patimi din cau-
za pacatelor parintilor, dar i-a si dat speranta.
Svetlana a fost miscata mai ales de viata Sfn-
tului Aristoclie Athonitul, care a vindecat un ba-
ietel nascut orb. "Daca sfntul a vindecat orbi-
rea din nastere, a gndit mama, atunci l va ajuta
si pe fiul meu." Spernd aceasta, ea a mers la
moastele sfntului, n Moscova. A facut fagadu-
inta sa citeasca timp de 40 de zile si nopti ru-
gaciunea catre Sfntul Aristoclie, Acatistul Mai-
cii Domnului "Grabnic ajutatoarea", icoana n
fata careia se ruga sfntul, dar si ru~aciuni ca-
tre Sfntul Pantelimon, vindecatorul. In afara de
aceasta, Svetlana a dat pomelnice de 40 de zile n
diferite rnanastiri si cereri pentru citirea Psaltirii,
n vederea nsanatosirii.
Dupa ce au trecut zilele stabili te, Svetlanei i-a
fost aratata mila Domnului: a reusit sa vorbeas-
ca despre necazul ei cu un mare duhovnic. Pa-
rintele i-a prezis ca operatia de inima nu va avea
230
ADDENDAII
succes acum si i-a promis sa se roage pentru co-
pil timp de un an. Tatal si mama copilului au fost
sfatuiti sa-I mpartaseasca n mod regulat, sa se
roage pentru el, sa amne termenul operatiei si
sa traiasca duhovniceste (sa se pocaiasca, sa par-
ticipe la Tainele Bisericii, sa dea acatiste s.a.).
Dupa un an de la binecuvntarea primita de
!a duhovnic, Svetlana a fost de acord cu operatia.
In ciuda prognosticului negativ, toate au mers
bine. Mama este convinsa ca s-a ntmplat o mi-
nune: copilul este viu si nu mai are insuficienta
cardiaca. Svetlana nu se ndoieste ca mila Dom-
nului s-a revarsat datorita rugaciunilor celor pe
care i-a rugat sa mijloceasca la Domnul pentru
ea si copil.
Cu adevarat, Dupa credinta voastra, fie voua!
(Matei 9, 29).
Rugaciune catre Cuviosul Aristoclie,
facatorul de minuni din Moscova
O, sfinte al lui Dumnezeu, bineplacutule si
preaslavite parinte Aristoclie, lucrator n Sfntul
Munte Athos si rugator nencetat n cetatea Mos-
covei; cinstind cum se cuvine pomenirea ta, ca-
dem naintea sfintelor tale moaste si cu credinta
cntam: Cauta spre noi, fiii tai cei duhovnicesti,
care ne grabim spre ajutorul si apararea ta ntru
nevoi, vindecarea ntru bolile sufletesti si trupesti,
nteleptirea si mngierea ntru necazuri; lucrea-
za credinta noastra statornica, prin rugaciunile
tale, ca prin aceasta sa ne mntuim de orice na-
231
ADDENDL
pasta si lovitura a vrajmaLui; pazeste nadejdea
noastra nerusinata, ca sa nr cadem m deznadej-
de n ceasul ispitelor celorr~ele; nfierbnta n noi,
cei putini la suflet si nepu' ciosi, dragostea nefa-
tarnica, ca sa lucram fapteI crestinesti si, urmn-
du-L pe Hristos, sa ne ducem crucea Vietii noastre
pamntesti cu buna biruint~, caci tu ai fagaduit ca dupa adormirea ta vei ascttlta cererile tuturor ce-
lor ce vin cu credinta la mormntul tau. Si acum,
proslavit fiind de Biserica I lui D11I1.1Pezeu, racla
sfintelor tale moaste sta zalog al dragostei si gri-
jii tale pentru noi, care astJptam mijlocire n fata
Tronului mparatului cerefc. Cere de la Dumne-
zeu Atottiitorul pace si . I ste tarii noastre, pas-
torilor crmuire nteleapta, monahilor mplinirea
votului, poporului evlavie si tot lucrul de folos
spre mntuire. Sa nu ncet zi a te ruga lui Dum-
nezeu, Cel n Treime slavit, aruia 1se cuvine toa-
ta slava, cinstea si nchina~~ea, Tatalui si Fiului
si Sfntului Duh, acum si ~rurea si in vecii veci-
lor.Amin!
Troparul, glas 4
nflorit-ai ca un finic n S~ntul Mlfnte Athos si
ca un cedru pe pamnt ru~esc ai odraslit, Duhul
Sfnt prin curatia vietii tal~ dobnqind si pacea
lui Hristos ntru tine saI,sluindu-se, Cuvioase
parinte Aristoclie; roaga-t1lui Hristos Dumne-
zeu sa se mntuiasca sufletele noastre.
232
ADDENDAII
Condac, glas 8
Stralucit-ai ca o noua stea pe al Bisericii cer,
prin trudnicul drum al vietii monahi cesti tre-
cnd; cununi nestricacioase cu virtutile ai do-
,
bndit, si lucrarea ta pe care n cetatea Moscovei
drept ascultare o aveai, cu barbatie o ai savr-
sit. Pentru aceasta si Hristos Dumnezeu cu darul
minunilor te-a mbogatit pre tine, Cuvioase pa-
rinte Aristoclie, lauda Athonului si pamntului
Rusiei mpodobire; pomeneste-ne pe noi, cei ce
cinstim sfnta pomenirea ta!
Marimurile
Fericimu-te pe tine, Cuvioase parintele nostru
Aristoclie, si cinstimpomenirea ta, ndrumatorul
monahi lor si mpreuna vorbitorule cu ngerii.
I
ADDENDAIII
"Rugaciunea mamei te scoate si
din fundul marii"1
Scrisoarea de mai jos este scrisa de o feme-
ie care a trecut printr-o tragedie n familie. Es-
te adresata altei femei, asupra careia a navalit,
de asemenea, un mare necaz si care are nevoie
de sustinere si mngiere. Scrisoarea este att
de sincera si patrunzatoare, nct fiecare din noi
poate lua din ea ceva folositor pentru suflet. O
redam cu acest scop.
"Buna ziua, Tamara, _
Am primit scrisoarea n care cereti un sfat legat
de fiul dumneavoastra, care consuma droguri.
Probabil ca nu am dreptul sa va dau sfaturi
medicale si, cu att mai mult, duhovnicesti. Dar
poate ca povestea mea va va ajuta sa gasiti calea
pe care trebuie mers pentru a va ajuta copilul.
Fiul meu avea 15 ani cnd am aflat ca el consu-
ma droguri. La nceput a fost vorba de iarba, du-
Ra care a ncercat si altceva, mult mai tare si mai
1 Dupa cartea Fiul meu afost narcoman, Moscova, 2000,
pp.142-147.
235
ADDENDAill
dur, pna cnd a ajuns la heroina. Mi s-a facut
frica. Am citit mult despre aceasta boala si mi-a
fost din ce n ce mai frica pentru copilul meu.
Odata, sora sotului meu, stiind despre neca-
zul familiei noastre, mi-a dat sa citesc o carte a
unui autor american, cu titlul Mama lui David.
Aceasta carte povestea istoria unei familii din
America, al carei.copil era narcoman. Am citit-o
imediat, spernd ca voi putea prelua experien-
ta izbavirii de un astfel de cosmar. Citeam car-
tea si vedeam ct de asemanatoare sunt situatiile
din familia mea cu cele descrise acolo. Am citit
cum mama lui David a mers la medici si la psi-
hologi cu fiul ei si despre ct de multe facea pen-
tru a-si salva copilul. De asemenea, am citit n
ce fel au decurs relatiile cu sotul ei n acel timp.
Toate erau att de asemanatoare! Citeam absor-
bita, spernd sa gasesc o iesire din situatie. Tre-
buie sa recunosc ca am sarit peste unele pagini,
pentru a gasi mai rapid reteta. Dar, din pacate,
cartea s-a terminat cu faptul ca, n urma eforturi-
lor mamei, a asteptarilor insuportabile, a spitali-
zarilor copilului, a banilor cheltuiti, acesta, dupa
o remisiune ndelungata, a nceput din nou sa si
faca injectii... Am plns foarte mult atunci. Eram
aproape de deznadejde. Dar Domnul nu m-a la-
sat, si aceasta am constientizat-o mai trziu.
Fiul meu era atras din ce n ce mai mult n
mrejele drogului. Fura bani de acasa si nu doar
de acasa... Alerga n cautarea drogului, era rau,
crud, mintea cu nonsalanta. Cteodata l cre-
deam, dar ntotdeauna eram paca1ita.
236
ADDENDJm
I
dur, pna cnd a ajuns la terOina. Mi s-a facut
frica. Am citit mult despre aceasta boala si mi-a
fost din ce n ce mai frica PI ntru copilul meu.
Odata, sora sotului me~, stiind despre neca-
zul familiei noastre, mi-a <!latsa citesc o carte a
unui autor american, cu tltlul Mama lui David.
Aceasta carte povestea is~oria unei familii din
America, al carei copil era ~arcoman. Am citit-o
imediat, spernd ca voi phtea prelua experien-
ta izbavirii de un astfel dJ cosmar. Citeam car-
tea si vedeam ct de asem~atoare sunt situatiile
din familia mea cu cele descrise acolo. Am citit
cum mama lui David a m~rs la medici si la psi-
hologi cu fiul ei si despre cft de multe facea pen-
tru a-si salva copilul. De asemenea, am citit n
ce fel au decurs relatiile c~ sotul ei n acel timp.
Toate erau att de asemanI~toare!Citeam absor-
bita, spernd sa gasesc o iesire din situatie. Tre-
buie sa recunosc ca am silit peste unele pagini,
pentru a gasi mai rapid rJteta. Dar, din pacate,
cartea s-a terminat cu fapMI ca, n urma eforturi-
lor mamei, a asteptarilor uh.suportabile,a spitali-
zarilor copilului, a banilor cheltuiti, acesta, dupa
o remisiune ndelungata, ai nceput din nou sa si
faca injectii... Am plns fo4rte mult atunci. Eram
aproape de deznadejde. Dt1a<r Domnul nu m-a la-
sat, si aceasta am constien zat-o mai trziu.
Fiul meu era atras din ce n ce mai mult n
mrejele drogului. Fura bani de acasa si nu doar
de acasa... Alerga n caudrea drogului, era rau,
crud, mintea cu nonsalafta. Cteodata l cre-
deam, dar ntotdeauna erqm pacalita.
236
AODENDAIll
Eu, n acest timp, 10ntinuam sa caut. Unde nu am f~st ca sa ap~lez p~ntru atutor?! Fiu.lmeu a
fost SIla un medICPfrticular, mtr-un spItal. Am
ajuns si la cel mai renumit medic din Moscova,
specialist n problem~llenarcomanilor. Toti medi-
cii ncepeau discutia cu ntrebarea: "Stiti ca fiul
dumneavoastra va fi narcoman pna la sfrsitul
vietii?Aceastaboala ste incurabila! Doar 6%din-
tre bolnavii narco~' se vindeca." Dupa astfel
de convorbiri cade n deznadejde, dar aceasta
trecea rapid si eu sp ram din nou. Nu stiam de
ce speram. Tot caut si cautam. Mi-am dat sea-
ma ca atunci eu sper,\m n mine si n medici. Toti
banii pe care i avea4 n casa au fost cheltuiti cu
aceste sperante. Am f~cut datorii foarte mari.
Odata, din mila Do ului, am ajuns labiserica
ntmpinarii icoane Maicii Domnului din Vla-
dimir, de la Manasti ea ntmpinarii Domnului.
Aceasta ma+1astirees e situata n centrul Mosco-
vei, alaturi de piata ubeanka, locul de adunare
al narcomanilor. MV astirea are o biserica micu-
ta, dar foarte bine am najata, aparnd ca o insula
de salvare n mijlocul orasului pacatos. Astfel am
perceput eu asezamA tul si am mers acolo.
n curnd mi-a a;Iarut dorinta sa ma spove-
desc, sa rostesc paca le facute pe parcursul vie-
tii si care ma chinuia . La sfatul preotului, pe ca-
re astazi l consider I arintele meu duhovnicesc,
am citit cartea arhi andritului Ioan Krestian-
kin: Experienta Spove aniei, retraindfoarte multe
momente din viata.. -a fost foarte rusine, dar
simteam ca trebuia a fac acest lucru neaparat.
237
ADDENDAIII
Mi-am dat seama la un moment dat ca eu sunt
vinovata pentru faptul ca fiul meu se prapadeste.
Si asta, n ciuda ncredintarilor medicilor ca m()-
tivele sunt legate de vremuri, societate s.a. Cu o
mare rusine si cu sentimentul de vina n fata lui
Dumnezeu si a copiilor, mi spuneam mie, dar si
la Spovedanie, ca sunt vinovata si mi pare rau
ca viata mea a_fost goala, fara sens, deoarece s-a
scurs n grija pentru sanatatea trupeasca si pen-
tru bunastarea familiei. Nu m-am ngrijit nici de
viata duhovniceasca, nici de spiritualitatea co-
piilor mei. Se pare c~ aceasta este cauza proble-
mei eteme care exista ntre parinti si copii. Daca
familia traieste cu o viata duhovniceasca, atunci
parintii si copiii au n comun credinta, poruncile
lui Dumnezeu si sensul vietii pe pamnt.
Eu m-am pocait, dar, n acest timp, fiul meu se
afunda tot mai mult. El a savrsit doua infracti-
uni, dar din mila Domnului nu a fost luat la n-
chisoare, desi infractiunile erau grave. Fiul meu
continua sa si injecteze droguri.
Eram att de ngrijorata, nct nu simteam ca
traiesc. Odata, dupa serviciu, am plecat spre ca-
sa, dar am ajuns la biserica. De atunci, merg aco-
lo n fiecare zi dupa ce termin serviciul. Ma ru-
gam si le c~ream preotilor, monahilor si fratilor
Manastirii Intmpinarii si chiar simplilor credin-
ciosi sa se roage pentru fiul meu. Desi mi crea
atta amar, l iubeam pe fiul meu mai mult chiar
dect atunci cnd era mic si bun. l asteptam n-
totdeauna, indiferent de starea n care ajungea
acasa. l ungeam n fiecare zi cu ulei sfintit, i da-
238
ADDENDAill
deam sa bea agheasma, sa mannce o bucatica de
prescura, stropeam apartamentul cu agheasrna.
Ii spuneam, legat de acestea, fiului meu ca acum
doar Domnul si Maica Domnului l pot salva si
ca acest lucru se va ntmpla cu siguranta. De
obicei, la auzul acestor cuvinte, el plngea.
Dupa ce am trait cu sotul meu treizeci de ani,
am facut si cununia. Am dat pomelnice de 40 de
zile la manastiri, am scris la Manastirile Solovat
si Pskov-Pecersk, am mers la duhovnicul Kiril
cu rugamintea ca el sa se roage pentru fiul meu.
Am mers la bisericile din Moscova, unde se aflau
icoane facatoare de minuni, m-am rugat si am
facut milostenie.
Odata, n cadrul unei convorbiri, parintele mi-a
spus: Multumiti Domnului pentru toate! M-am
speriat si nu l-am nteles, dar l credeam si, venind
acasa, am plns mult, multumind. Faceam aceas-
ta n fiecare zi, dar ma chinuia ntrebarea: Pentru
ce multumesc? n curnd am citit cartea arhiepi-
scopului Luca (Voino-Iasenetki), intitulata Puterea
mea se vede din neputinta. Acolo am citit una din
predicile vestitului ierarh-medic, cu titlul Ia-ti cru-
cea si urmeaza-I lui Hristos. Doar atunci am nteles
pentru ce i multumesc DomnulUi. Mi s-a aco'rdat
o mare mila. Dupa ac~asta multumirea venea din
strafundul sufletului. In rugaciunile mele nu mai
ceream ceva concret de la Domnul, ci spuneam:
Doamne, nu pot face nimic pentru a-mi salva fi-
ul. Ti-l ncredintez Tie. Salveaza-I prin caile pe care
doar Tu le cunosti.}}Rosteam tot timpul rugaciu-
nea lui Iisus, la care adaugam: [.,,] si mntuieste-l
239
ADDENDAIII
pe fiul meu. Uneori chiar strigam aceasta ruga-
ciune n metrou, unde este zgomot de la miscarea
trenurilor si nu ma auzea dect Dumnezeu.
Si iata ca s-a ntmplat o minune. Fiul meu a
nceput sa mearga la biserica, sa se spovedeasca,
sa se mpartaseasca. Pentru el se ruga ntreaga
Manastire a ntmpinarii. Pentru el se rugau la
Solovat, n pestert, se rugau marii duhovnici, iar
Domnul a auzit aceste rugaciuni.
Procesul fiului meu a fost stabilit abia la un an
dupa comiterea infractiunii. Nu am nici o ndoia-
la ca si aici s-a aratat.Providenta lui Dumnezeu,
deoarece acest timp a fost acordat pentru poca-
inta si rugaciune. nca o minune petrecuta a fost
stabilirea datei procesului pe 3 iunie, ziua pome-
nirii icoanei Maicii Domnului din Vladimir .
...Fiul meu nu mai consuma droguri de un
an. S-a angajat. Golul sufletesc umplut de drog a
fost nlocuit de credinta n Dumnezeu si de ace-
le bucurii si greutati care sunt simti te de oamenii
credinciosi. S-a casatorit cu o fata minunata.
Medicii nu vindeca de narcomanie cu ajuto-
rul medicamentelor si al altor tehnici medicale,
ci scot omul din starea de durere. n Peru me-
dicii au realizat operatii de ndepartare a partii
din creier responsabile cu atractia pentru drog,
dar pacientii se apuca de droguri la un an dupa
operatie. Aceasta, deoarece golul sufletesc ram-
ne n continuare.
Nu deznadajduiti! Credeti n salvarea fiului
dumneavoastra!
Sa va ajute Dumnezeu!"
240
ADDENDAIV
Copilul handicapat
n familieI
Iisus a raspuns: Nici el n-a pacatuit,
nici parintii lui, ci ca sa se arate n el
lucrarile lui Dumnezeu aoan 9, 3)
Copiii CU handicap sunt astfel fie din nastere,
fie au dobndit handicapul (n urma unui acci-
dent, unor complicatii ale unei boli, unor vacci-
nuri). De tipul handicapului depind foarte mul-
te, nct problemele legate de o anumita boala
merita o discutie aparte. Una este natura somati-
ca a bolii si alta este cea psihica. Dar exista si lu-
crurI comune.
Este, de asemenea, necesar sa deosebim famili-
ile mbisericite ale copiilor de cele nembisericite.
1. Atunci cnd, ntr-o familie mbisericita,
apare un copil bolnav, parcursul vietii ei duhov-
nicesti se deterioreaza mult. Aceasta [viata du-
_ 1 Autorul i multumeste parintelui Leonid, parohul
Bisericii Icoanei din Kazan a Maicii Domnului, din satul
Pucikovo, regiunea Moscova, pentru materialul pus la dis-
pozitie n vederea publicarii.
241
ADDENDllV
hovniceasca] se supnne lui bolnav si particu-
laritatilor bolii sale, ncep-~d cu maruntisurile (daca, spre exemplu, copilfl autist are mania de
a varsa uleiul din candela ~au agheasma din sti-
cle) si terminnd cu imposibilitatea de a te spo-
vedi ntotdeauna, de a participa la s~ujbesi la ac-
tiunile din parohie; Se schimba ntreaga viata
socia!a a familiei._ 1
2. In cazul familiilor ne~mbisericite,multi oa-
meni vin la Dumnezeu tocrhai datorita bolii ~opi-
ilor. Dar, desigur, acesti p~rinti nu cunosc multe
si nu au timp sa citeasca literatura duhovniceas-
ca, sa se spovedeasca regulat, sa discute cu pre-
otul s.a. Mai trebuie avut ~nvedere ca un copil
handicapat este adesea ed[ltcatfara tata.
Problemele mbisericirii copiilor cu handicap
trebuie privite avndu-se A vedere urmatoarele:
Din interiorul familiei
Aici vorbim despre atifi dinea parintilor si a
altor rude, daca acestia, s re exemplu, ajuta co-
pilul sa mearga la biserica se ocupa de el n bi-
serica sau i permit mameirsa mearga la biserica,
sau nu dau dect sfaturi d~genul: "Ei, mergeti la
biserica.si ce rost are? M bine mergeti la vreo
baba vrajitoare."
Toti parintii sunt rosi de ontrebare: cu cine sa
las copilul acesta dupa mo1arte?Caci este posibil
ca el sa nu se poata adaPt~unei vieti autonome.
Daca acesta este primu copil, atunci parintii
se tem sa mai dea naster. altora. Oamenii cre-
242
ADDENDAlV
dinciosi sigur ca mai dau nastere altor copii, dar
se tem si ei. n primul rnd, este frica de posi-
bilitatea repetarii bolii (mai ales daca boala es-
te genetica). Frica i urmareste pe parinti n Atim-
pul unei noi sarcini, daca aceasta survine. In al
doilea rnd, temerile sunt fondate si pe faptul ca
primul copil, care are nevoie de atentie, nu o va
mai avea dupa nasterea celuilalt. Parintilor le es-
te greu, din punct de vedere psihologic, "sa-si
permita aceasta". n al treilea rnd, este greu, fi-
zic, sa faci fata sarcinii cnd ai de ngrijit un co-
pil cu handicap, mai ales cnd acesta trebuie dus
n brate.
,
Fratii si surorile unor astfel de copii, daca exis-
ta, se afla, de asemenea, ntr-o situatie dificila. Ei
sunt adesea sacrificati pentru nevoile copilului
bolnav. Acestia sufera de insuficienta dragostei si
a atentiei si uneori sunt nevoiti sa se maturizeze
mai devreme, alteori chiar nstrainndu-se, fapt
care provoaca o si mai mare durere parintilor.
Cu toate acestea, experienta demonstreaza ca
ntr-o astfel de situatie este mai bine sa ai mai
multi copii dect unul singur. Trecnd de vrsta
prunci ei, copiii usureaza n mod real viata pa-
rintilor, ajutndu-i cu cel bolnav. Pe de alta par-
te, alaturi de ei parintii traiesc bucuriile obisnui-
te, de care au fost lipsiti n cazul copilului bolnav
(acesta produce alt fel de bucurii). Iar pentru co-
pilul cu handicap ajutorul dat prin comunicarea
eu copiii sanatosi este foarte mare. El nvata cum
poate sa aiba grija de altii, fara sa se mai consi-
dere "buricul pamntului", pericol care i paste
243
ADDENDAIV
mai ales pe acei copii care au nevoie de ngrijiri
speciale, acestea plasndu-i n centrul atentiei.
Familia credincioasa ncearca, binenteles, sa
primeasca voia Domnului. Dar, din pacate, lu-
crurile nu sunt att de simple.
Redam un citat din cartea Carolinei Philps:
Mama, de ce am sindromul Down? Autorul este so-
tia unui preot anglican, mama a trei copii. Fiica
cea mare, pe nume Lizzy, are sindromul Down.
Philps scrie: "Trebuie sa privesc nasterea fiicei
mele ca pe un dar deosebit de la Dumnezeu.
Trebuie sa cred ca fiica ne va aduce bucurii. Da,
nu putem sa ne sprijinim acum dect pe credin-
ta, pe credinta n Dumnezeu si n fiica noastra.
Greutatile care i asteapta pe parinti n prime-
le luni de dupa nastere nu sunt legate de copil,
desi sunt complicatii si n aceasta privinta. Lupta
de baza se da n suflet. Parintele poate primi sau
respinge cele ntmplate. Nu este obligatoriu sa
respingi copilul: tata sau mama nu vor sa recu-
noasca, de fapt, ca el ar fi altfel dect ceilalti...
Daca scopul este acela de a ndeparta toate pro-
blemele copilului, atunci noi nu suntem gata sa
privim copilul asa cum este el... pna cnd aces-
ta va deveni totul. Si censeamna aceasta daca
nu respingere?"
"Am trait ca n prima linie a frontului, conti-
nua Philps, gata ntotdeauna de lupta: semn clar
al faptului ca nca nu ma obisnuisem cu gndul
ca am pierdut. Da, am pierdutun copil sanatos si
nca nu stiam cine ne-a fost dat n schimb. Uneori
eram disperata. Eforturile pareau inutile si sen-
244
ADDENDAIV
sul acestora era doar unul: eu credeam n Cel ce
aude toate rugaciunile noastre, chiar si cele mai
nebune sti, si ntoarce toate mprejurarile n folo-
sul nostru. Calea lui Dumnezeu nu duce ntot-
deauna la succes, n ntelesul obisnuit al acestui
cuvnt... Dumnezeu nu-i alege pe puternicii lu-
mii acesteia, ci pe cei mai neputinciosi, pentru
a-Si arata slava Sa. Lizzy nu ramnea deloc fa-
ra ca cineva sa fie n preajma ei. Acum are trei
ani. Comparnd-o cu copiii de vrsta ei, intru din
nou ntr-o stare depresiva ... Uneori mi se pare ca
Lizzy doar ne verificadaca putem sa mai rabdam
aceasta stare... Ma tem ca nu cumva sa-i provoc
durere. [...] Iar uneori, Doami1e,iarta-ma! -vreau
sa-i produc durere acestei mici napaste ... ct de
groaznic este! ncerc sa ma adresez Domnului,
dar nici sa ma rog nu pot ntr-o astfel de stare."
Cercurile nebisericesti
Acestea se mpart n oameni care nteleg, ca-
re nu nteleg si care "nteleg prea mult" - adi-
ca cei curiosi, fara tact si prea sfatuitori. Exis-
ta si atitudini rautacioase sau, uneori, straniu,
chiar invidioase, n sens ca ne este bine, nu pla-
tim transportul n comun, primim ajutoare so-
ciale... Atunci cnd n centrul de reabilitare s-a
adus aparatura noua si strainii au dat cadouri
frumoase, unii spuneau: "Ce, toate acestea sunt
pentru nebuni? Si ai nostri au nevoie de asa ce-
va!" Dar, daca le propuneai sa "faci schimb" de
viata, nchideau imediat gura.
245
ADDENDAIV
Mamele se sfiesc, sunt~complexate, se rusi-
neaza din cauza compo tamentului copilului
n strada, n mijloacele d transport n comun,
la magazin. Astfel, un au~st poate da impresia
unui copil rastatat si needucat. Mama se nelinis-
teste si este crispata din cJuza atitudinii negati-
ve a celorlalti fata de copil, iar acesta simte sta- rea mamei si nc~pe sa se fomporte si mai urt.
Cteodata mama numai s~gndesteca se poate
astepta la ceva grav, ca im,diat acel ceva "grav"
se si ntmpla. De obicei, e$temai usor sa gasesti
ntelegere la oamenLdaca te explici situatia si te
scuzi pentru neplacerile oare pot Ciparea.Si n
astfel de cazuri, ce-i drep~, auzi deja prea mul-
te vcon:patimiri: ,'v~'. ce nfl .. norOcirel Saraca ma~
ma! El, pentru ce patimes una ca qsta?l" Dupa
astfel de cuvinte "saraca ama" si vine foarte
greu n fire.
A Iata alt fragment din car~ealui Caroline PhiIP. s: "In lume ma tineam bin~r Aceasta era singura
optiune. Nu reuseam sa-i fac fata lui Lizzy si nici
propriilor mele sentimentJ. Trebuie cel putin sa
ma prefac ca toate sunt n -eguIa, ca macar celor
din jur sa nu le provoc ne~Iaceri. D~ca tot a tre-
b 't v v d I A
Ul sa ma trezesc evreIljle,atunCI m-am gan-
dit ca ar fi bine sa dedic aaest timp rugaciunii si
Bibliei. Dar pleoapele mi ~elipeau si nu ma pu- team concentra. J
l invidiam pe sotul m~u, Marc. El are servi- ciu, poate pleca de acasa s~sa-si vada de treburi.
Eu nsa, ca un prizonier, stplt legata de copiii ca-
re tipa si de pantalonii uz~.Nu eram multumita
246
+E~AN
de mine si de neputi-fta mea de a face fata situ-
atiei; ma suparam si fe Marc, desi el facea tot ce
putea. Marc lucra mp1t; si acasa, si la biserica. Uneori bateam la uSf ,biroului lui si, cu lacrimi
n o~, i cer~~ sa.~a ajute. Nu J?uteamsupor-
ta sa-l deranjez In ti~pullucruIUl. Nu reusesc
sa-mi achit Obligati~' il ., gndeam eu, probabil ca
sunt o sotie si o marea! Iritarea mea se ras-
frngea asupra lui M rc si ne certam. Cteodata
mi se parea ca toata 1 mea mi sta mpotriva.
Si tot nu "m-am fvatat sa am ncredere n
Dumnezeu. In fiec~r noua situatie, nainte de
un pericol neasteptat, trebuie sa n~at acest lucru
din nou. Ii sunt re oscatoare lui Lizzy pentru
ca m-a ajutat sa mi r cunosc slabiciunile si par-
tile fragile si, n sfrsi, sa ma schimb. n afara de
aceasta, eram supar ta pe Dumnezeu. Doam-
ne, de ce se ntmpla toate astea cu mine? - stri-
gam eu. De ce permi: una ca asta? Nu ntele-
geam ca eu nsami cr ez cercul vicios... Tot ceea
ce avea nevoie Lizzy ~ra pUtina-tandrete si iubi-
re. Dar eu nu putea~1 fi tandra cu omul care mi
transformase viata" cosmar si... totul se relua,
de la capat. '
Am avut ocazia ad sea sa vorbesc n fata unui
public divers. De fiecfre data, repetnd ca Dum-
nezeu ne-a daruit-o p, Lizzy ca pe o binecuvnta-
re, ma simteamo min . oasa fara constiinta. Daca
ar fi auzit oamenii cu ce fel de cuvinte cinstisem
eu n ajun aceasta bin cuvntare! ncercam sa fiu
cinstita si, n acelasi' p, sa nu ies din cadrul mo-
delului mamei feri 'te, dar aceasta mi reusea
247
ADDENDAIV
din ce n ce mai greu si mai prost. Atunci cnd nu
pornea motorul la masina, Lizzy striga: Mama,
roaga-te! Si sfatul ei adesea ma ajuta."
Cercurile de -oficiali
(medici, pedagogi, functionari)
n policlinici de obicei nu poti primi nici un
fel de informatie -care sa te ajute. Medicii buni
sunt cautati personal. Pediatrul de sector, aflnd
de diagnosticul autism, poate spune: "Ei, cine v-a
spus aceasta? Prostii,. nu-i mai ascultati!" n ca-
drul departamentului de asistenta sociala nu cre-
deti ca suntem doar niste functionari? Noi avem
compasiune, dar nu va putem ajuta cu nimic."
Dupa parerea directorului Centrului de peda-
gogie medicala din Moscova, Roman Dimenste-
in, "n anii sovietici toti s-au obisnuit ca singurul
care poate da ceva sa fie statul. Daca statul nu-ti
9-aceva, nseamna ca nu poti face nimic altceva ...
In ncercarea lor de a interactiona cu functiona-
rii, parintii cad adesea n depre~ii" .
Caroline Philps recunoaste: "Intelegeam ca nu
voi ,putea rezista mpotriva masinariei birocrati-
ce. Incercam sa mi pun nadejdea n Dumnezeu.
Dar undeva, n adncul sufletului, mi se parea ca
mpotriva Departamentului pentru educatie es-
te neputincios chiar si Dumnezeu ... De ce trebuie
sa alergam prin diferite instante si sa ne rugam
acolo ca fetita noastra sa mearga la scoala? De
ce alti copii sunt primiti la scoala fara obstacole?
Doar pentru ca acestia sunt normali ?
248
Stiu ca alti parinti de copii cuprobleme simt
acelasi lucru. Parintiifopiilor obisnuiti aleg cum
vor o scoala pentru copil, dar noi trebuie sa ne
rugam pentru ca OdrJSlelenoastre sa aiba drep-
tul sa nvete macar ndeva ... Oare copiii nor-
mali nu au si ei gre tati la nvatat sau n com-
portament? Dar a ncercat, din aceste motive,
cineva sa trimita un ~Stfelde copil ntr-o scoala
speciala? .. Am simtit ca am fost nghititi de ma-
sinaria birocratica. N manui nu-i pasa de greu-
tatile noastre. Daca ~I m insista asupra dreptu-
rilor copilului nostru, atunci vom fi etichetati ca
nemultumiti de oric , cu asteptari prea mari
sal.!,pur si simplu, Pfrinti dificili>>". In postfata cartii C~rolinei Philps, doctorul R.
Dimenstein afirma: "Lizzy a putut deveni ma-
tura si de sine statatol re nu pentru ca s-a vin-
decat de sindromul D wn, ci pentru ca parintii
si nvatatorii ei au re sit sa-si formeze asteptari
adecvate fata de dez oltarea fetitei si sa-i cre-
eze un mediu propi e pentru educatie. Chiar
si cei mai sanatosi o eni este bine sa ntelea-
ga problemele, nevoi e si posibilitatile copiilor
speciali, pentru a s comporta fata de acestia
cu demnitate si omen ste, evitnd stereotipurile
constiintei sociale.
Unul din Griteriilesocietatii civilizate este ace-
la al atjtudinii fata de fnembrii mai slabi ai aces- teia... Intregi' prograII}e de stat sunt ndreptate
spre descoperirea nca din primele luni ale sar-
cinii a sindromului Dbwn (si nu este greu sa ne
dam seama de ce!). M!ajoritateacelor nascuti cu
1249
ADDENDAlIV
aceasta neputinta sunt abJdonati n matemitati.
Dintre acestia, care sunt trbsmisi statului, p-
na la 18ani supravietuiestJ doar o zecime... -
Independent de niVelUI~edezvoltare, copilul
cu sindromul Down nu ar practic sanse sa intre
la o scoala obisnuita. Iar d. ca el ntrzie n dez-
voltare, atunci eticheta de [SindromDown i n-
chide toate usile n nas. T9ti se tem de astfel de
copii, ca si cum ar fi contagiosi ..."
Din partea preotului
Ca o forma de cO~des~~ndentapentru copiii cu handicap, de la ei nu rrebuie sa se ceara ni-
mic? Ct de permis este ~omportamentul nea-
decvat al acestora n biserica?
I
Un preot a refuzat sa s.qnteascaun centru de reabilitare, deoarece, dupalparerea lui, "acest h.1-
cru nu este placut lui Dunrezeu. Copiii nu tre-
buie reabilitati, ci sa-si p]arte crucea". Alteori
acestora li se refuza mpar asirea. Se spune ca n
cazul bolii de care vorbim nu avem de-a face cu
o patologie a creierului sa a altor organe, ci cu
ndracire si de aceea ei suit trimisi la molitfe de
exorcizare (alungarea demonilor).
n una din manaStirile{;1 are se afla alaturi de
un spital a fost nchisa po rta, pentru ca cei care
merg n carucioare sa nu ~eranjeze maicile!
Din nou, din cartea Carolinei Philps: "Atunci
cnd fiicamea cea mica s-~mbOlnavit grav, exis-
ta pericolul de a i semb0lr1avisi creierul. Cu totii
ne rugam pentru ea, dar ep eram disperata. Oa-
250
ADDENDAIV
re Dumnezeu ne-a dus att de mult timp n sus
doar pentru a ne permite sa cadem? Nu voi mai
suporta, credeam eu. Pentru ce mi se ntmpla
toate acestea? Lizzy s-a nascut astfeL., dar cnd
un copil absolut normal, lovit de o boala miste-
rioasa, devine invalid ... Nu, asa ceva nu pot su-
porta. Slava Domnului ca nu s-a ntmplat, pna
la urma, nimic grav!
A Credinta lui Lizzy a trecut prin cteva stadii.
Inca din copilarie, Lizzy mi amintea de rugaciu-
nea dinainte de culcare si mi cerea sa ma rog
pentru cei din jur. Dar n ultima vreme ea a nce-
put sa mediteze si sa-mi puna tot felul de ntre-
bari. Astfel, i este greu sa nteleaga cum poate
Dumnezeu sa fie tot timpul cu noi, daca El tra-
ieste n ceruri. Asculta cu placere istorioarele bi-
blice. i plac cntarile crestine si chiar le intonea-
za ... Pentru Lizzy Biserica este un loc de bucurie.
Aici ea este fericita.
ntr-o duminica, dimineata, am ajuns la biseri-
ca devreme, cnd nu venise nca nimeni ... Lizzy
s-a ndreptat spre masuta, a luat un pahar cu apa
si, nmuindu-si degetele, le~a apropiat de frunte.
Mama, eu spal sindromul Down. Vreau ca aces-
ta sa nu mai fie. Ma botez, asa cum face tata. Se
pare ca Lizzy a confundat botezul cu rugaciunea
de vindecare. Dar ea a facut toate acestea foarte
serios."
251
ADDENDAIV
Din partea enoriasilor (ajutorul, rabdarea,
tactul, fariseismul)
Din nou, un citat din cartea Carolinei Philps:
"Ma gndesc adesea la cte poate face comuni-
tatea bisericeasca pentru oamenii cu dizabilitati
- copii si adulti! Caci acestia, mpreuna cu fami-
liile lor, se afla adesea ntr-o izolare completa.
Apartenenta la ci societate bisericeasca ajuta la
rezolvarea acestei probleme si sunt convinsa ca
astfel de oam~ni ar putea aduce obolul lor la via-
ta comunitatii, astfeLca pna la urma cu totii sa
cstige din aceasta experienta."
Si, n sfrsit, din perspectiva copilului nsusi
Exista cteva carti despre autism, scrise la per-
soana I, adica de bolnavi nsisi:
1. Temple Grandin: Deschiznd usile sperantei.
Experienta mea de surmontare a autismului.
2. Iris Juhanson: O copilarie deosebita.
3. Nikolai Dilighenski: Cuvnt prin necuvnta-
re (Autorul este deja matur, autist nevorbitor, si
povesteste despre sine cu ajutorul tatalui).
4. D. Sinclair: Nu ne plngeti (articol pe
Internet).
Ruben David Gonsales Galiego, invalid din
copilarie, a scris n cartea autobiografica Alb pe
negru: "Ajutorul este necesar familiei. Sunt con-
vins ca este nevoie de ajutor, dar fara a se mpar-
ti familia n copii si parinti. Cui i este mai greu,
copiilor sau parintilor? Ce este mai greu sa fii,
252
ADDENDAN
copil sau parinte? Fara a raspunde mai nti la
astfel de ntrebari, nici nu te poti apropia de te-
ma invaliditatii.
O alta nuanta importanta: cnd se termina co-
pilaria omului? n ce moment al vietii copilul in-
valid devine adult invalid? Si cine trebuie ajutat
n acest caz? Cui i este mai greu: adultului inva-
lid sau parintilor n vrsta ai acestuia?
Copilul invalid, ca orice copil, este nti de
toate om. Invaliditatea este doar o deosebire,
uneori nesemnificativa. Parintii trebuie sa educe
un om bun. Cel mai mult mi place cnd copiii
striga: Uite, mama, un nene n carucior!Copiii
sunt fapturi sincere si se mira n mod sincer. Si
eu m-as mira n locul lor. Vreau sa le spun ceva
parintilor: va rog sa nu credeti ca invalidul su-
fera n astfel de momente. Atunci cnd un copil
arata cu degetul spre mine, eu ma bucur ca el n-
ca nu a fost nvatat sa ntoarca privirea de la tot
ce este incomod si neplacut."
Din cartea lui N. Dilighenski: "Am n fata o
multime de grozavii atunci cnd ma gndesc la
viitorul meu. Punctul critic pentru mine a fost
momentul n care mi-a aparut-dorinta puternica
de a vorbi. Cu toate acestea, nu reuseam sa fac
acest lucru. Nu puteam ncepe sa vorbesc... Nu
aveam curaj, nainte de toate... Simteam ca daca
voi ncepe sa vorbesc viata mea se va schimba
drastic si va trebui sa traiesc cu totul altfel. Nu
eram convins ca voi fi pregatit pentru o astfel de
viata.
253
ADDENDAN
Sigur ca nteleg ca produc multe neplaceri pa-
rintilor. Fac lucruri rele: ncerc sa iau ceainicul
pentru a bea ceai din el, ceea ce o supara pe ma:-
ma. Dar eu fac din nou asta. Umblu prin galeata
de gunoi si scot de acolo chistoacele. mi place
mult sa fac asta, pentru a le roade, sau mai arunc
carti si caiete sub pat. nteleg perfect ca toate
acesta nu sunt bune si totusi nu-mi dau seama
de ce nu pot nceta sa le mai fac. Solieit ajutor.
n general, ma controlez foarte putin si de aceea
sunt ngrijorat, deoarece as vrea sa ma comport
normal si sa ies n lume.
Comunicarea mi-a fost greoaie n cazuri-
le cnd interlocutorii mei ma priveau ca pe un
om care are nevoie de ajutor. Daca eram privit
cu compasiune, atunei eram tentat sa anulez co-
municarea ... mi este foarte greu sa comunic cu
oamenii energiei, care ar vrea, si aceasta se vede,
sa ma scoata din starea mea ct mai rapid. Astfel
de oameni mi produceau teama si eu nu voiam
ajutorul lor.
Nu am trairi negative din cauza ca viata mea
nu este asa cum ar fi mai frumos ... M-am obisnuit
cu limitele la care sunt supus ... Si, n acelasi timp,
sunt nemultumit de psihologia aceasta a mea de
obisnuinta, deoarece a devenit un obstacol n a ma
lupta cu greutatile ... Mi se pare ca daca voi ncepe
sa vorbesc mi voi crea o multime de probleme si
de aceea mi-e frica. Nu pot cntari cu exactitate ce
am mai mult: dorinta de a-mi schimba viata si de
a ma transforma ntr-un om normal sau frica n
fata unei astfel de transformari.
254
ADDENDAIV
Doua cuvinte despre atitudinea fata de reli-
gie. Aceasta chestiune este importanta pentru
mine si, n acelasi timp, neclara. Am fost foarte
interesat de crestinism si de Hristos atunci cnd
eram mic. Tata ... mi-a povestit si mi-a citit Evan-
ghelia. Pentru mine nu exista un interes pentru
religie, ca atare. Nu-mi este clar ce nseamna a
crede n Dumnezeu si daca exista pentru aceas-
ta vreo fundamentare. Am avut o parere mai de-
graba materialista despre lume. Dar simteam ca
n spatele acesteia exista o sfera superioara a vie-
tii si poate ca aceasta este cel mai important lu-
cru pe care au putut oamenii sa-I cunoasca des-
pre ei nsisi .
... Nu mi-a placut deloc atunci cnd am fost n
vizita la M.P. si ntreaga lui familie rostea ruga-
ciunea nainte de masa. Era evident ca fetitele nu
prea voiau sa se roage si ca faceau aceasta doar
de frica tatalui. Aceasta mi-a produs o impresie
respingatoare. Daca as fi putut sa ma convertesc,
aceasta nu s-ar fi produs sub auspiciile unui ast--
fel de nvatator dur si nerabdator. Cu toate aces-
tea povestirile lui despre religie, gndurile lui
mi se pareau foarte interesant~, fiindc~ am aflat
foarte multe lucruri noi si importante. Ii sunt re-
cunoscator lui M.P. si pentru ca mi-a indus senti-
mentul demnitatii umane. Pentru parinti am fost
copilul pe care ei l iubeau si voiau sa-I ajute. M.P.
ma privea ca pe un om cu responsabilitati .
... Daca viata mi-ar fi oferitposibilitatea sa par-
ticip la lucrari stiintifice n calitate de student, iar
nu de obiect de studiu, poate ca ar fi fost mai
255
ADDENDAIV
usor sa trec peste greutati ... Atunci cnd am fost
internat n spital cu o fractura la picior, baietii
ma considerau doar om cu o fractura, si nu trn.
om nentreg. Ceea ce mi-a fost foarte pe plac."
ntrebari deosebite:
1) Este bine sa speram n tratamentul medica-
mentos sau doar n rugaciuni? Se poate apela la
cele doua cai concomitent? n diferite familii este
posibila o atitudine diferita fata de aceasta. Este
nevoie de o combinare nteleapta a lucrurilor.
2) Sa dam sau nu copilul ntr-un centru spe-
cial pentru copiii cu probleme? R.P. Dimenstein
considera astfel: "Copiii cu sindromul Down si
cu alte probleme sunt foarte des dati n astfel de
institutii... Dar daca un copil are autism, aceas-
ta iese la iveala mai trziu: camn al treilea an al
vietii. Parintii s-au atasat deja foarte mult de co-
pil si nu-l mai dau asa usor.
Nu exista copii fara perspective. Metode-
le contemporane de ajutor permit unui mare
numar de copii sa intre ntr-un ritm normal al
vietii. Parintii care sunt gata sa depuna pentru
aceasta eforturi considerabile pot atinge succese
enorme cu ajutorul specialistilor. A devenit de-
ja ceva obisnuit ca medicii sa ndrume spre in-
stitutionalizarea copilului, ca singura solutie, ca
sa aflam ca astfel de copii au absolvit o scoala
normala si chiarsi construiesc o viata normala ...
Sunt cunoscute si astfel de cazuri: daca unui co-
pil cu un oarecare diagnostic nu i se acorda aten-
tia cuvenita, se poate ajunge la un prognostic ne-
gativ al medicului. Daca un copil cu sindromul
256
ADDENDAIV
Down nu este nvatat cum sa se descurce, el va
,
trai cu mult mai putin. Iar medicii care lucreaza
la noi sunt nevoiti sa-si schimbe atitudinea, de-
oarece vad ce se ntmpla daca te ocupi de co-
pil", conchide R.P.Dimenstein.
3) Este bine ca parintii sa cunoasca legile. Am
ntlnit functionari cu diferite niveluri de prega-
tire. Nici unul dintre ei nu cunoaste legislatia ac-
tuala foarte bine. Atunci cnd e nevoie, acestia se
folosesc de parti din legislatia veche si se sprijina
pe interdictii nvechite, care nu mai sunt valabi-
le n ziua de astazi... ntre timp, legile au "nain-
tat" chiar si la noi. Avem o gama larga de acor-
duri internationale. Avem o Constitutie n care
este scris ca avem cu totii, fara exceptie, drep-
tul la educatie. Legea nvatamntului confirma
acest fapt. Mai exista si Legea protectiei sociale
a invalizilor.
4) n ce consta catastrofa pentru parinti? Ei
vad un copil, dar nu-i va~ drumul n viata. n
Occident vin imediat factorii raspunzatori si n-
cep sa-ti prezinte ce solutii exista pentru viitorul
copilului si toate trec mult mai usor. Dar atunci
cnd nu vezi nici o solutie pentru viitor, este
foarte greu.
5) n cazul problemelor foarte grave, parintii
nu sunt n stare sa se descurce singuri. Sigur ca
trebuie sa-ti porti crucea, dar daca alegi o insti-
tutie buna, n unele cazuri si aceasta este o solu-
tie. Mai ales daca institutia este sub obladuirea
unui preot si a comunitatii acestuia.
257
ADDENDAIV
n ncheiere, vreau sa citez din nou din cartea
Carolinei Philps: "n primele zile [...] necazul ne
unea. n ultimii ani noi ne mndrim mpreuna de
succesele lui Lizzy si ne uneste bucuria. Da, pre-
supun ca Lizzy ne-a apropiat si ne-a facut sa fim
uniti. Poate ca o ncercare grea are efectul hrtiei
de tumesol, scotnd la iveala baza adnca a rela-
tiilor umane. Nasterea unui copil deosebit, ca
si boala sau alta nenorocire, poate distruge o cas-
nicie n care nu exista apropiere duhovniceasca
si ntelegere. Dar o relatie stabila nu va face de-
ct sa se ntareasca.
ncercnd sa duce~ copilul spre un scop anu-
me, taiem toate celelalte cai de dezvoltare. Mai
mult, pierdem copilul printre carti si progra-
mari. ncepem sa-I privim ca pe o problema greu
de rezolvat, si nu ca pe un dar de la Dumnezeu,
frumos doar pentru ca exista, pur si simplu.
ntrebarile grele nu au raspunsuri usoare.
De ce este nevoie de suferinta? Fiecare ntelege
aceasta singur, n masura experientei sale si a
dezvoltarii sale spirituale. Calea mea a fost lun-
ga si grea, dar, pna la urma, m-a adus la bucu-
rie, pace duhovniceasca si multumire adresata
lui Dumnezeu, Care ne-a daruit cu attea.
Acum nu mai demonstram nimanui cevaanu-
me. Facemtot ce putem, iar restul l lasam n sea-
ma lui Dumnezeu."
ADfENDAV
Cum poti recunoaste
tiLlentelkcopiluluil
Fiecare din noi es~e convins ca e obligatoriu
sa tinem seama de n linatiile naturale ale copi-
lului. Cu ct le vom I escoperi mai devreme, cu
att mai bine ne vom orienta n ce priveste edu-
catia lui si vom face ai putine greseli psihope-
dagogice. Daca, spre exemplu, copilul are o n-
clinatie nnascuta pe~tru muzica, atunci nu are
s~r:s~afie obliga~s~ tu~i~z~ in:ens matematica
SIfizIca. Este mal bm sa fie mvatat cu arta mu-
zicala, dar fara a lasala o parte celelalte discipli-
ne. Daca un copil are daruri sportive, nu trebuie
sa-I Obligam.sa dese I eze sau ~a faca programe
pe calculator.
Domnul :file-aporu~cit sa fim ntelepti ca ser-
pii si blnzi ca poru beii, iar nu ncapatnati ca
magarii (vezi Matei O, 16). Educatia inteligen-
t~ presupune o malefbilitate nteleapta si crea-
rea conditiilor prie~ce pentru descoperirea a
1 Text alcatuit de autor.
259
ADDENDAV
ceea ce este dat "de la natura" (mai bine zis, de
la Dumnezeu). Dar iata ca ceea ce "este dat" es-
te bine sa se cunoasca la timp si sa fie dezvol-
tat, iar ceea ce "nu este dat" este absurd sa fie
cerut! Este periculos pentru sanatate! Pretentiile
prea mari, nendreptatite si, cu att mai mult, fa-
ra o baza clara, nu fac dect sa enerveze genera-
tia aflata n crestere, si asa att de "nervoasaI1 n
secolul nostru.
Subliniem ca nu trebuie sa lipsim copilul de
copilarie si sa ncercam sa facem din el, cu orice
pret, un copil minune. n spatele unor astfel de
ambitii se afla de obicei doar egoismul parinti-
lor, dorinta de a compensa lipsa lor de realizari si
propriile vise. Atunci cnd parintii se gndesc, n
mod constient sau inconstient, mai nti la ei, co-
pilul simte aceasta intuitiv. Dorind sa le faca celor
mari_pe plac, el poate face ceea ce vor ei. Astfel,
calea lui n viata, aleasa de altii, l mpinge spre o
activitate care i va fi tot timpul straina.
Un proverb rusesc spune asa: "Daca-i tot spui
omului ca e porc, va ncepe sa grohaie." La fel es-
te si n cazul nostru: ndreptnd copilul spre ceea
ce vrem sa vedem la el, l programam. Presingul
agresiv si grija prea mare au frnt multi copii ... De
aceea planurile si interesele personale trebuie co-
relate cu recomandarile rudelor, ale pedagogilor
cu experienta, ale medicilor, psihologilor etc.
Este bine sa ascultam sfatul parintelui Paisie
Aghioritul: "Nu trebuie sa mpingi copiii sa faca
ceea ce vor parintii, daca ei nsisi nu vor aceasta ...
260
I
A1DENDAV
Vaznd cum tinerilor ~eeste greu sa aleaga o spe-
cialitate, i sfatuiesc s~ faca astfel: Vedeti ce pro-
fesie sau stiinta va lace mai mult. Trebuie sa
faceti ceea ce sunteti nclinati din nastere. Daca , "
tinerii sau tinerele se gndesc sa aleaga n viata
ocale pentru care nu au nclinatii, i sfatuiesc sa
se dedice lucrarii care le este pe plac, pentru care
au atractie, <Lasa le fi, spre folos. Adica i aju..t sa aleaga lucrul care le ptace si profesiile care le sunt
pe puteri. Este sUficie~ ca ceea ce fac ei sa fie n
conformitate cu voint. lui Dumnezeu. Daca cine-
va are nclinatie spre I uzi ca, atunci este bine ca
el sa devina un bun mpzician sau un bun cntaret
bisericesc, pentru ca, Ifrin cntare, sa-i ajute pe cei care l vor asculta, ca i acestia sa iubeasca biseri-
ca si rugaciunea. Dacf cineva deseneaza frumos,
atunci sa devina pictor sau iconar si sa picteze cu
evlavie icoane, care 10r deveni facatoare de mi-
nuni. Daca cineva are fhemare spre stiinta, atunci
sa se dedice acesteia st sa lu~reze cu drag."1
La un moment da~, un barbat a adus la pa-
rintele Paisie doi nePfti de-?-i sai. Unul dintre ei
s-a asezat lnga par;.}tele si-i tot punea diferite
ntrebari. "Ce vrei sv devii, cnd vei fi mare?"
l-a ntrebat parintele. ,Avocat", a.raspuns acesta.
Cel de-al doilea copi plecase, ntre timp, unde-
va. "Unde este copiluF a ntrebat atunci parinte-
le. Fiti atent, sa nu cjda n prapastie." Cautnd C9pilul, cei mari au i1Sit din curtea manastirii si
1 Parintele Paisie Aghiqritul, Cuvinte, voI. IV, Viata defa-
milie, pp. 183-184.
261
ADDJAV
au auzit lovituri de ciocJ n atelieIl.Acolo au va-
zut cum copilul lovea ma~a de lucru a teslarului. Aceasta nu mai era buna r.cum dect pentru foc.
"Ce vrei sa te faci, cnd v1i fi mare?", l-a ntrebat
atunci parintele. "Tmplar'" a strigat acesta. "Vei deveni, l-a ncredintat vaFatorul Ct!l duhul. Nu-i
nimic ca ai stricat SCndUr."l -
Pentru a evalua corecti dinea presupozitiilor
noastre despre nclinatiil nnascute ale copilu-
lui ne va ajuta un sondaj~!est,elaborat de specia-
listii n psihologie infantil v A. de Haan si G. Kaff.
-(Testul, prelucrat de aut r, este preluat din car-
tea Enigma cu copilul du neavoastra, de Hahalin
L.N., Moscova, 1990, pp. 1L28-132):
Asadar, copilul dumnflavoastra
tehnice daca: !
-. s: .~tereseaza de iferite mecanisme si
maslnarll; I
- i place sa construiJ,ca modele de masini,
aparate si mecanisme;
- si da singur seama e cauzele defectiunilor
aparaturii; este atras de 1efectiuniie enigmatice
si de dereglarile din func~onarea mecanismelor;
- repara cu placere apt ratele defecte si meca- nismele, foloseste piese vtchi pentru constructia
unor jucarii noi si gasestf solutii originale pen-
tru aceasta;
- i place sa deseneze ~sausa vada) schite ale
mecanismelor;
1 Ibidem, pp. 184-185.
A]IDENDAV
- se intereseaza .de literatura tehnica de
specialitate.
(f semnalmenle caracteristice!
Copilul are talent luzical daca:
- i plac muzica si nregistrarile muzicale,
tinznd tot timpul s ~re locurile unde le poate
asculta;
- este atent la ritm i la melodii, iar, dupa ce le
asculta cu atentie, le emoreaza;
,
- cnta sau inter I reteaza la un instrument
muzical, punnd suflrt si sentiment n cntare; - compune uneori propriile melodii;
- nvata sau a nvttat sa cnte la un instru-
ment muzical.
( semnalmente caracteristice)
Copilul are nclina~e spre cercetarea stiintifica
daca:
- ntelegEibine nu doar !l0tiunile concrete, ci
si pe cele abstracte, si poate generalizarea;
- poate exprima el n cuvinte o idee straina
sau proprie ori o obse atie, uneori notndu-si-o,
dar nu cu scopul de a se Iauda;-
- i place sa citeas a nu literatura distractiva,
ci carti de populariza e a stiintei, articole pentru
maturi, ntrecndu-i In aceasta activitate pe cei
de-o vrsta cu el cu cltiva ani;
,
- ncearca adesea .a gaseasca explicatia pro-
prie a cauzelor si seIl!Suluidiferitor evenimente
si fenomene;
263
ADDENDAV
- petrece cu placere timpul crend proiecte
proprii, constructii, scheme, colectii;
- nu se ntristeaza si nu se ndeparteaza pen-
tru mult timp de la lucru, daca proiectele si in-
ventiile sale nu sunt sustinute sau sunt luate n
derdere.
(6 semnalmente caracteristice)
Talentul actoricesc se manifesta la copil atunci
cnd:
- daca nu-i ajung cuvintele, si exprima senti-
mentele prin gesticulatie si miscari;
- povestind, atras de ceva anume, tinde sa tre-
zeasca reactii emotionale la alti oameni;
" ,
- schimba tonalitatea si expresia vocii, imi-
tnd fara sa vrea omul despre care povesteste;
- se desfasoara cu mare placere n fata unui
auditoriu si tinde ca printre spectatorii sai sa fie
si adulti;
- imita cu usurinta deprinderile, pozitia si ex-
presiile cuiva;
- este plastic n miscari;
- i place si ntelege semnificatia mbracamin-
tei frumoase sau speciale.
(7 semnalmente caracteristice)
Copilul are intelect dezvoltat daca:
- gndeste bine, clar, ntelege lucrurile nede-
monstrate, "prinde din zbor" cauzele si motive-
le actiunilor altor oameni;
,
- are o memorie buna;
264
ADDENDAV
- "prinde" foarte usor materia predata la scoala;
- pune multe ntrebari bine gndite si ndrep-
tatite de situatie;
, ,
- i place sa citeasca, lectura lui fiind mai avan-
sata dect a colegilor sai;
- are rezultate mai bune la nvatatura dect
colegii sai, desi nu este ntotdeauna premiant si
spune ca se plictiseste la scoala;
- este mult mai bine informat dect colegii sai
despre evenimentele si problemele care nu l in-
tereseaza n mod direct;
- are un orizont larg si logica, fiind foarte chib-
zuit, chiar prevazator;
- este foarte receptiv, perspicace, reactioneaza
rapid la noutate si la neprevazut n viata.
(9 semnalmente caracteristice)
Copilul are abilitati sportive daca:
- este energic si vrea sa se miste tot timpul;
- este curajos pna la n~bunie, nu se teme de
vnatai si cucuie;
- este aproape ntotdeauna primul la joaca
sau cstiga ntrecerile n diferite sporturi;
- este ndemnatic cu patinele si cu schiurile,
cu mingile si crosele;
- este mai bine dezvoltat fizic dect cei de o
seama cu el, se misca usor, plastic si gratios;
- prefera distractiile si jocurile n aer liber,
competitiile sau chiar alergarea n sine, dect sa
citeasca;
- se pare ca nu oboseste niciodata;
265
ADDENDA
- se intereseaza de unelelsau de toate sportu-
rile si are ca model un spor~v. (8 sem~almente cq.racteristice2
Copilul are ~aruri literare daca:
- povestind despre ceva anume se poate tine
de subiect, fara a pierde ide1eade baza;
- i place sa improvizeze pe tema hnui eveni-
ment real, adauglld ceva ~ou si neobisnuit;
- alege n cadrul poves~rilor sale, scrise sau
vorbite, cuvinte care tran mit sentimentele si
emotiile eroilor subie<;:tului prezentat;
- descrie personajele famteziilor sale n mod
viu si interesant;
- i place sa ramna singtjusi sa scrie povestiri sau poezii, nu se teme sa n~eapa un 'roman des-
pre propria viata...
(5 semnalmente caracteristice)
Si, n sfrsit, nclinatiilelspre arte plastice ale
copilului se remarca de obi ei prin faptul ca el:
- fara a gasi cuvintele pOtnvite sau "ncurcn- du-se" n acestea, foloseste I~esenesau modelaje
pentru a-si arata sentimentrle si dispozitiile;
- n desenele si tablouril sale reflecta diversi-
tatea obiectelor, a animalel, r si situatiilor, nu se
opreste la ceea ce a surprinf deja; 1-
- are o atitudine serioa a fata de operele de
arta, priveste atent interi0fele, peisajele, sculp- turile s.a.; l'
- n timpul liber model~aza cu placere, dese-
neaza, schiteaza, combina r;naterialesi culori;
266
I
AOrENDAV
- tinde SaIcreeze o pera care sa aiba functio-
nalitate (decoratiune i entru casa, pentru haine
s.a.); ,
- si spune cu clari ate propria parere despre
operele clasicede arta si chiar le critica, aducnd
argumente rationale.
( , semnalmente caracteristice)
Facnd cunostinta cu aceste "semnalmen-
te de recunoastere" a talentului, narmati-va
cu un creion si cu o I rtie. ncercati sa evalu-
ati n puncte (de la 2 a 5) fiecare indiciu din ce-
le opt regiuni ale ac vitatii umane, enumerate
mai sus. Daca vreo crracteristica se potriveste
mai mult copilului, n~tati-o cu cinci puncte; da-
ca este exprimata binf' cu patru s.a.m.d. Nota-
rea sub doua puncte ~u o mai puneti pe hrtie.
Dupa aceasta nsumati punctele n cadrul fieca-
rui sondaj, legat de ~ecare tip de talent. Suma
totala mpartiti-o la numaru) indiciilor de talent.
De exemplu, suma da~adupa adunarea puncte- lor care evalueaza app-tudinile sportive trebuie
mpartita la optI.
Chiar si n aceasta I etapa a lucrului se poate vedea cu ce a fost da~it mai mult copilul. Acum
este necesar sa descrieltigraficul nivelului intere-
selor sale. Pentru acefsta desenati doua axe de
coordonate. Pe cea orizontala dispuneti opt po- zitii (dupa numarul tiwurilor de talent cercetate).
1 Hahalin L.N., Enigma Icopilului dumneavoastra, Mosco-
va, 1990, p. 133.
267
ADDENDAV
Pe cea verticala treceti, la distanta egala, cifrele
de la 2la 5. Laintersectarea proiectiilor punctaju-
lui mediu cu tipul de talent desenati un punct n-
grosat. Unind punctele ngrosate astfel obtinute,
veti desena graficul necesar. Privindu-l, veti eva-
lua n mod obiectiv perspectivele copilului...1
Nu va suparati daca linia din grafic este lip-
sita de vrfuri. P~ntru comparatie faceti un ast-
fel de sondaj cu alt copil, de aceeasi vrsta cu al
dumneavoastra. Aceasta va va disipa sau, dim-
potriva, va va confirma presupunerile si astep-
tarile pe care le aveti. Acest sondaj este valabil
pentru copiii care au de la cinci ani n sus. Exac-
titatea lui sporeste atunci cnd copilul are sa-
se-sapte ani.
Si totusi metoda evaluarii nclinatiilor cui-
va, cu ajutorul sondajelor, nu este universala,
deoarece talentul este de multe ori "ascuns" pen-
tru o perioada oarecare. Sa ne amintim ca mare-
le Einstein a avut, cnd era copil, note proaste
tocmai la matematica si fizica. Iar Saleapin, spre
deosebire de Gorki, a "picat" la examenele de
admitere la Conservator. Dar marele cntaret a
intrat la Facultatea de litere, unde Gorki nu a
putut intra ...
n concluzie, sa ne amintim de cuvintele n-
telepte ale parintelui Paisie Aghioritul: "Profe-
sorul trebuie sa aiba grija nu daca lectia a fost
bine nvatata, ci sa aiba n vedere si alte virtuti
sau trasaturi caracteristice ale elevilor, cum ar fi
1 Ibidem, p. 133.
268
ADDENDAV
evlavia, bunatatea, cinstea. Notele pe care le pu-
ne Dumnezeu copiilor nu coincid ntotdeauna
cu cele ale profesorilor. Doiul profesorului poa-
te fi pentru Dumnezeu zece, iar zecele cu plus al
altuia sa fie doi pentru Dumnezeu."I
1Parintele Paisie Aghioritul, op. cit., p. 192.
269
Cbpilul
prin ocl{ii adultului1
Lumea copiilor cOfxista spatial cu cea a adul-
tilor. Numai ca, uneori, noi suntem orbi si nu ve-
dem particularitatilet greutatile si "colturile as-
cutite" ale vrstei cpilariei. Este nsa absolut
necesar ca toate aces~ea sa fie vazute si luate n considerare. I
Urmatoarele se~almente caracteristice ale
copilului trebuie sa-i faca pe parinti si pe educa-
tori sa se gndeasca d ca nu exista unele anomalii
n comportamentul sau dezvoltarea lui. Daca este
necesar, este bine sa e consultati specialistii (psi-
hologi infantili, psih eurologi: pedagogi s.a.).
1 Compusa de autor pe baza a doua carti: Liutova
E.K., Monina C.B., Trainifgul interactionarii eficace cu copiii,
Sankt Petersburg, 2000, l1'P. 174-178, 184-185 si Romanov
A.A./ Ludoterapia directio1ata a disfunctiilor de comportament
si emotionale la copii (prestolari si scolari de vrsta mica): al-
bum de metode de diagnoshcare si corectare, Moscova/ 2000/
pp. 24, 38-39.
271
ADD~Dl~
Portretul copilului "deojebit" (vrsta 4-6 ani) I~
- refuza jocurile colectivF;
- se joaca foarte mult tirrp, poate chiar ani la
rnd, acelasi joc;
- are o parere prea bunaI despre sine;
- evalueaza neadecvat propriul comporta-
ment;
- adesea si pierde contrplul;
- si controleaza nCOnti:rltll uu propriul compor-
tament;
- nu ntelege sentimeljltele si trairile altor
oameni;
- se simte ndepartat;
- i plac ritualurile;
- se contrazice sau se cearta des cu adultii;
- adesea irita adultii n fod spedal; ,
- creeaza situatii conflictuale;
- este suspicio~ si anxioJ;
- este agitat, nelinistit nl'miscari; - se nvrte n loc, este ftarte mobil;
- are contractii musculare;
- si coordoneaza prost tfscarile;
- face miscari mecanice ftereotipe;
- se orienteaza foarte prost n spatiu;
- da vina pe altii; I
- se plnge de diferite dtfreri (la burta, cap, gt
s.a.);
- pare indiferent, rupt lceea ce-l nconjoara;
- se remarca prin lipsa ei pareri;
- i place sa rezolve reb suri s.a.;
272
ADIt)ENDAVI
- refuza sa dea curslcererilor;
- este impulsiv;
- se bate des;
- mpinge, strica si ~arma totul n jurul sau;
- se simte neajutora~;
- este foarte nelini.t' t din cauza unor eveni-
mente; ~
- are adesea presim .ri negative;
- se teme sa aiba nOt'contacte, jocuri s.a.;
- saluta foarte slab;
- doarme putin si n linistit;
~pune m~H: ntrebfl~, dar nu asteapta sa pri-
measca raspunsun;
- vorbeste foarte ,lt;
- ramne n urma" ceea cepriveste dezvolta-
rea limbajului;
- vorbeste despre silp-ela persoana a II-a ("tu") sau a III-a ("el",',~ea").
r3
ADDENDAVI
Semnalmentele copilului impulsiv
Copilul
Da Nu
1. Nu si poate regla propriile
actiuni. 2. Nu se poate supune regulilor. 3. Raspunde nainte de a fi ntrebat. 4. Intra n vorba, i disturba pe altii.
5. Nu si poate astepta rndulla joa-
ca, la lectii s.a.
6. Se concentreaza cu greu.
7. Vrea sa primeasca ct mai repede
remuneratia promisa, cadoul s.a.
8. Este labil n comportament (la
unele ore este foarte linistit, iar la alte distrat).
Daca pna la vrsta de 7 ani apar macar sase
din criteriile mentiona te, atunci copilul este, cel
mai probabil, impulsiv.
274
ADJENDAVI
Chestionarul "semLlmentele impulsivitatii"
Raspundeti, va rog,
la fiecare afi;
Copilul
Da
Nu
1. Raspunde'imediat li
ntrebari, desi
nu stie ntotdeauna rasl
unsul corect.
2. I se schimba adesea
dispozitia.
3. Multe lucruri l irita
l supara.
4. i place lucrul care poate fi facut
rapid.
5. Este suparacios, dar
mu tine min-
te raul.
6. Se simte atunci cnd
s-a plictisit.
7. Poate sa refuze pe neasteptate
mncarea 8. Este distrat la ore.
9. Atunci cnd un copi
striga la el, i
raspunde cu aceeasi mo
neda.
10. Se supara n timpu
convorbirii,
adesea ridica tonul.
11. Poate vorbi urt pa
rinti1or, peda-
gogilor s.a.
12. Se pare uneori ca e Iteplin de_ energie .
.
13. Prefera sa actioneZI
nainte de a
se gndi.
14. Ia hotarri rapid si
ara a se ndoi.
15. Cere atentie, nu VrE
a sa astepte.
[75
ADDENDAVI
16. In jocuri nu se supune reguWor
generale.
17. Este convins ca poate ndeplini
-
orice sarcina.
18. Uita usor sarcinile date de parinti
si merge la joaca. 19. i place sa organizeze si sa fie
conducator.
-
20. Lauda si mustrarile actioneaza
mai puternic asupra lui dect asupra
altor copii.
Un raspuns afirmativ la fiecare ntrebare este
evaluat cu un punct.
Impulsivitate crescuta - 15-20 de puncte.
Impulsivitate medie -7-14 puncte.
Impulsivitate mica - 0-6 puncte.
276
ADDENDAVI
Criterii de descoperire a copilului hiperactiv
1) Apetit crescut de miscare
Copilul Da
Nu
1. Este nelinistit n miscari (bate toba cu degetele, se suie pe lucruri s.a.).
2. Se vnzoleste tot timpul.
3. Este tot timpul n miscare.
4. Este foarte vorbaret.
5. Doarme mai putin dect ar trebui
(chiar si cnd este prunc).
2) Deficit de atentie activa
Copilul
Da
Nu
1. Este inconsecvent n comporta-
ment (este ilogic n fapte).
2. si organizeaza cu greu actiunile
(construieste planuri cu graba s.a.).
3. Are multe proiecte neterminate.
4. ncepe cu entuziasm sa ndepli-
neasca o sarcina, dar nu o termina.
5. Evita sarcinile care sunt plictisi-
toare sau care necesita efort mintal.
6. Nu aude atunci cnd i se adresea-
za cineva.
277
ADDEND
<\VI
7. Este uituc (ntreaba tot timpul pe
altii s.a.).
8. Pierde obiecte.
I
Daca pna la vrsta de ~ani gasim la copil ma-
car zece din semnalmentrle enumera te, atunci putem presupune ca aces~ copil este hiperactiv.
278
+rnDA~
Raspunsurile la urmatoarele ntrebari ne
ajuta sa stabilim hiPfractivitatea copilului:
1. Sunt caracterisr'ce pentru copil miscarile
nervoase sau de ordonate (datul din picior
s.a.)?
2. i este greu sa a:sculte pna la capat o po-
veste (PoveStire~1istorie) pe care i-o citeste
adultul?
3. Atunci cnd cop'lul asculta, minile i sunt
ocupate (se joacf' deseneaza s.a.)? 4. ncalca adeseorilregulile de comportament
I~
decent?
5. Este prea exprefiv (plnge tare, se sperie,
rde n gura mafe s.a.)?
6. Este deschis la 11crurile noi?
7. Suporta cu greu upararile?
8. Are depresii?
9. Se enerveaza des?
10. Este usor sa-I s oti dili sarite?
, ,
11.1se schimba de dispozitia?
12. Este usor sa-I d stragi de la vreo sarcina?
13. Nu are oare n linatia de a face lucrurile
mai rau dect ariputea de fapt? 14. Nu are oare ob~ceiul sa treaca de la un ca-
nalla altul la te~.vizor?
15. ndeplineste in xact sarcinile adultilor?
16. Miscarile copil 1sunt bine coordonate?
17. i este greu sa" i ceapa temele?
279
ADDENDAVI
18. Nu spune secretele sale sau ale altora la
terte persoane?
19. i este caracteristic rolul de clovn n grupa
sau n clasa?
20. i este greu sa-si astepte rndulla joaca sau
atunci cnd raspunde la ore?
21. Atinge adesea sau scapa lucruri?
22. Sufera cineva din familia copilului de nea-
tentie sau uitare?
23. Are oare copilul rude apropiate nclina te
spre depresii, alcoolism sau narcomanie?
Simptomele fundamentale ale disfunctii lor n
comportamentul copilului (vrsta 9-15 ani)
1. Are adesea rabufniri de mnie, care uneori,
se manifesta foarte dur.
2. Se contrazice adesea cu adultii, striga si in-
sista ca are dreptate.
3. Refuza adesea si n mod activ sa ndepli-
neasca sarcinile logice si ndreptati te ale
adultilor.
4. Savrseste adesea si, foarte probabil, inten-
tionat fapte care supara oamenii.
5. i acuza adesea pe altii pentru greselile sale
si pentru un comportament neadecvat.
6. Se supara des; este foarte usor sa-I scoti din
sarite.
7. Este adesea mhnit si suparat.
280
ADDENDAVI
8. Este adesea rau si razbunator.
9. Minte si si ncalca adesea promisiuni-
le, pentru a avea un profit sau de dragul
neascultarii.
10. Desi parintii i interzic, ramne afara pna
cnd se nnopteaza.
11. Chiuleste adesea de la scoala (ncepnd cu
vrsta de 13 ani).
12. Afugit de acasa, de sub supravegherea pa-
rintilor sau a celor care le tin locul, cel pu-
tin de doua ori, dar pentru perioade mai
mari de o noapte (n afara de cazurile ple-
carii de acasa cauzate de bataie sau violen-
ta sexuala).
13. Adesea ncepe batai (n aceasta categorie
nu intra bataile cu fratii sau surorile).
14. Foloseste obiecte care pot pricinui rau fi-
zic oamenilor (bta, ,caramida, sticla spar-
ta, cutit, arma).
15. Da dovada de cruzime fizica fata de alti
oameni (de exemplu, le provoaca durere
intentionat, i njoseste si i chinuieste, lea-
ga victima, i face taieturi sau arsuri).
16. Este crud cu animalele (pna la omorrea
acestora).
17. Distruge intentionat proprietatea straina.
18. Face intentionat focul, cu riscul sau cu inten-
,
tia de a provoca o paguba serioasa cuiva.
281
I
ADDENDA ViI
19. Fura obiecte pretioasel de acasa sau din al-
te locuri (de exemPIU'~in magazin, din ca-
se n care patrunde pr' efractie etc.).
20. Comite infractiuni n ata victimei (inclu-
siv furtul portofelelor ,au al gentilor).
21. Intra fara permisiunl n casele altora, n
automobile s.a.
22. Poate sa oblige persoape sa ntretina relatii
sexuale cu el (inclusiv perversiuni).
282
ADDENDAVI
Caracterul
Simptomele
problemelor
de
comportament
Aprinderea
n actiuni fizice: arunca, pe neas-
teptate, jucariile, poate rupe carti-
le, scuipa s.a.; n vorbire: poate raspunde urt,
necenzurat, pe neasteptate.
Negativismul
n actiuni fizice: face totul invers,
intra cu greu n jocul celorlalti, re-
fuza chiar activitatile interesante
,
pentru ceilalti.
n vorbire: adesea spune "Nu vreau!", "Nu fad", "Nu!" s.a.
Demonstrati-
n miscari: se ntoarce cu spatele,
vitatea
exagereaza sau parodiaza miscari-
le cuiva la ore.
Ca orientare la starea proprie
si comport'!l1lent: tinde sa atraga atentia asupra sa, disturbnd ore- le; urmareste reactia celorlalti, fa-
cnd lucrurile pe dos.
Supararea
Ca reactie la un obstacol: se su-
(instabilitatea
para daca nu a cstigat la un joc.
emotionala)
n mimica: face fete de nemultu-
mit, plnge.
Si reactia la notare: reactionea- za dureros la observatii, ton ridi-
cat s.a.
283
J
ADDENDAVI
Stare
Activa sau reactiva: provoaca
conflictuala
sau raspunde la provocari, la acti-
unile conf1ictuale ale altora.
Urmare a egocentrismului: nu ti- ne seama de dorintele si de intere- sele colegilor. Urmare a greutatii de trecere de la O stare la alta: nu da jucariile al- tora s.a. Separarea
Ca tendinta centrifuga: atunci
emotionala
cnd toti copiii sunt mpreuna, tin-
de sa fie singur. Ca acaparare emotionala de acti- vitate: cum intra n ncapere mer- ge direct la jucarii, este ocupat de treburile sale si nu i observa pe ceilalti.
n vorbire: nu foloseste vorbirea
ca mijloc de comunicare, ca atunci
cnd vorbeste, iar cuvintele nu-i
sunt ndreptate spre interlocutor. Ca pseudosurzenie: nu ndepli-
neste sarcini, desi le aude si le n- telege continutul, nu reactioneaza la schimbarile tonalitatii (trecerea de la tonul obisnuit la soapta s.a.). Si particularitatile contactului vizual: evita sa priveasca interlo-
cutorul n ochi.
284
Prosteala
Nehotarrea
Frieile
JDDENDAVI
Si r[actia la observatii: reac-
tion9aza prin rs la observatiile
adultilor, iar lauda si cearta nu i
S~ba semnificativ atitudinea.
n ctiuni fizice si mimica: se
ros e te, i imita e altii.
n i teractiuni: refuza sa aiba un
rol TIflportant n jocuri, evita ras-
punsfrile orale la lectii si nu ras-
punde, desi cunoaste tema.
n J\orbire: nu raspunde la ntre-
bare, desi cunoaste raspunsul co-
rect, oloseste cuvintele "Nu stiu!",
Pt"E V" " A oa( ... ,,, greu sa spun s.a.
In aCI tiuni fizice.: se teme sa sara
chiar si de la o naltime mica.
Si tactia la noutate: ntr-o situ-
atie oua are reactii ntrziate si
ram A, e legat de comportamentul
care .eamana cu situatiile cu care
s-a olPi nuit.
Co crete: se teme de aspirator,
de c' e, de ntuneric, de furtuna,
de VA t puternic s.a.
Si r actia la noutate: se teme sa
intreftr-o ncapere noua. n i teractiuni: se fereste de oa-
meni noi n situatii noi, de expu-
neri fata unui public Iar!:!: s.a.
285
ADDENDAVI
ncatusarea
In miscari: este ncatusat n mis-
cari, inactiv.
n vorbire: se ncurca n cuvinte. -
Si reactia la noutate: este stn-
gaci n situatii noi.
Lentoarea
n activitatea de cunoastere: nu
stie cu ce sa se ocupe.
!l perceptia vizuala: priveste n laturi, fara activitate.
n vorbire: vorbeste prea ncet sau rar.
Si timpul de reactie: tempoul
actiunilor este ncetinit; ntrzie atunci cnd i se spune sa faca ceva
la comanda.
Nestapnirea
Si vorbirea sonora: vorbeste prea
n vorbire
tare, chiar striga uneori.
Si tempoul vorbirii: vorbeste prea repede, "nghitind" cuvinte.
n interactiuni: vorbeste cu altii
la ore, desi i se atrage atentia asu-
pra acestui fapt.
Devierea de
In timpul liber: i place sa se ui-
la eforturi
te la televizor, urmarind desene
mentale
prostesti, fara continut.
La actiuni organizate: oboseste rapid la sarcini care i sunt pe ma-
sura, avnd n vedere vrsta.
286
AJDENDAVI
EgocentrismuI Ca a tudine fata de sine: consi-
dera cr toate jucariile, bomboanele
s.a. s~t doar pentru el.
n f ' pul interactiunilor: i obli-
g~pell~ sa joace ceea ce joaca el.
_ < In v rbue: foloseste des pronu-
mele ,leu".
Iinpotmolirea
n ~cari: deseneazade multe
ori ele ente care se repeta.
n in eractiuni: este fixist n co-
,
muni are, atrage atentia asupra sa,
repet v una si aceeasi rugaminte. n v rbire: repeta de multe ori aceea i fraza.
In s~timente si emotii:ram-
ne su arat, s~fe~d mult ~p din
acea~ cauza,tra:estemult timp
cu g dulla neplacen s.a.
Ca d ficuItate a schimbarii: cu
greu s
ba o activitate cu alta.
Carti si brosuri ale lui K.V. Zorin
1. Vrei sa fii sanatos? Ortodoxia si terapia, Moscova,
Ed. Ruski Hronograf, 2000, 192 pag.
Continutul acestei-carti a devenit cursul special "Intro-
ducere n cultura spirituala a omului", predat de autor n
cadrul unei facultati de medicina din Moscova. Cartea vor-
beste despre problemele sanatatii trupesti si sufletesti n
spiritul teologiei Sfintilor 'parinti si ntr-un limbaj pe nte-
lesul cititorului contemporan. Este vorba despre istoria te-
rapiei crestine, despre aspectele spirituale ale bolii, despre
legaturile tainice ale fiecareia dintre cele opt patimi cu pro-
blemele somatice si psihice si despre felul n care te poti
trata corespunzator cu ajutorul medicamentelor spirituale.
2. Scoala-te si umbla: pasi spre nsanatosire, Ed.
Ruski Hronograf, 2001, 352 pag. (editia a 2-a, 2003)
Lucrarea este o continuare logica a cartii precedente.
Ideea de baza este de a ajuta cititorul sa foloseasca potenti-
alul unic al psihologiei orientate ortodox si al tratarii diferi-
telor boli. Autorul analizeaza sensul si cauzele bolii, factorii
spirituali si mecanismele dezvoltarii acesteia. Sunt nuanta-
te diverse probleme ale ginecologiei si mositului, dar si ale
tratarii prin cultura fizica si sport. Dupa cum a dovedit ex-
perienta, aceste teme sunt foarte cautate de cititori.
3. De ce sufera copiii, Ed. Ruski Hronograf, 2002, 224
pag. (editia a 2-a, 2003), traducerea romneasca a
aparut la Editura Sophia, Bucuresti, 2006
De ce sufera copiii care nu au pacate personale, ce gre-
seli trebuie evitate n cadrul educatiei, pentru a nu face
288
cARn SI BROsURI
rau copilului, la ce duce !Pierderea sensului vietii - aces-
tea sunt unele din temele abordate n carte. Exemplele da-
te sunt chemate sa-Ilini~teasca pe cel care simte durerea pierderii copitului sau cJre este necajit, traind greutatile
mpreuna cu ~dele. Cartr.a i face pe adulti sa se gndeas-
ca serios la responsabilittea pe care o au pentru nasterea
si educatia copilului, fer' du-i de greseli fatale, pentru ca-
re copilul va plati cu san tatea .
. 4. Pacatele parintilor fi bolile copiilor, Ed. Ruski Hronograf, Moscova, ~002, 192 pag. (editia a 2-a, 2002;
editia a 3-a, 2003), traqucerea romneasca a aparut la
Editura Sophia, Bucu1esti, 2006.
Autorul sCfie despre ~uferintele copilului ca urmare a
pacatelor parintilor, cum ar fi casatoria cu o ruda apropia-
ta, destrabalarea sexuala,1alcoolisJ!lul, fumatul, narcoma-
nia si avorturile anterioafe. Daca tatal si mama provoaca
stres copilului, traume p~ihice, conflicte interpersonale si
interioare, atunci pe viitor acestea pot duce la mbolnaviri
trupesti, psihice si sufletesti. Urmarile grave apar cteoda-
ta dupa zeci de ani si oan}enii se ntreaba care sunt cauze-
le necazurilor lor. Nu poti stabili ntotdeauna cu exactita-
te ce anume provoaca b~ala. Dar uneori aceasta se poate
face totusi...
5. De ce se hasc copiii ~olnavi, Moscova, Centrul
medical ortodox "Viat(, 2003, 44 pag. De ce se nasc copiii bqlnavi, editia a 2-a, Moscova,
2003, 80 pag.
Teza principala a cartif este urqlatoarea: suferintele in-
trauterine si de dupa na~tere ale pruncului apar adesea
din vina parintilor. Fara a fi direct vinovati pentru fara-
delegile neamului, urma ii sunt strns legati de stramosi,
ctin punct de vedere genf.tic, psihologic, cultural si spiri- tual. Meditati~ asupra te~telor patristice si asupra cerceta-
rilor stiintifice ofera cheill ntelegerii dependentei bolilor
289
KONSTANTIN VJ ZORIN
embrionului s.i a nou-nascutuIU]' de comportamentul pa-
rintilor sai.
6. Vindeca-ma, Doamne. Ar01raterapia bolilor
trupesti si sufletesti, Moscova, Ed. Ruski Hronograf,
2003~256 pag.{editia a 2-a, 2d03)
Cartea este dedicata temelor Iare nu s-au discutat mai nainte n literatura ortodoxa. cf rol au mirosurile ceresti
si pamntesti n lucr_area mn~irii sufletului si a vinde-
carii trupului; n ce fel diavolul ncearca s~ perverteasca
gndullui Dumnezeu legat de ubstantele mirositoare si
cum le-au utilizat oamenii n difFrite epoci istorice, inclu-
siv n Rusia? Cartea vorbeste despre principiile de baza si
metodele aromaterapiei contemp,orane. Sunt caracteriza-
te amanuntit cincisprezece din c~le mai raspndite uleiuri
eterice, actiunea vindecatoare a acestora, ir\.dicatii si con-
traindicatii. Sunt propuse retete oncrete d~ trat~re si pro-
filaxie a diferitelor boli.
7. Si vor fi amndoi un truP"'r Ed. Ruski Hronograf, 2004, 288 pag. I
Cartea descrie diferite problefe ale relatiilor intime din
trei puncte de vedere: teologic, ~edical si psihologic. fie-
care tema discutata - fie aceasta 'sihologia patimii desfr-
narii, motivele apropierii dintre oti sau inftuenta acesteia
asupra sanatatii copilului - ne ~fera informatii utile pen- tru meditare. Autorul se sprijina.lpe faptele deja cunoscute
si pe parerile teologilor. El se strfduieste nu numai sa aso-
cieze aceste chestiuni, ci sa rasppnda la ntrebarile care i
framnta pe cititori si sa reflecte hoi aspecte ale problemei.
8. Vina desfrului. Pacatele t~neretii sa~ sanatatea
~amiliei?, Moscova, 2004, 111pag.
Aceasta lucrare este dedicatr n ntregime problemei
influentei pacatelor tineretii asuwra sanatatii oamenilor. Se
290
CARTII SI BROSURI
vorbeste despre bolile careie transmit pe cale sexuala, des-
pre complicatiile contrace tiei si de urmarile genetice ale
desfrului. sc,oP,ul cartii ej e acela d,e a avertiza cititorii n privinta influentei negativ1 a patimii desfrnarii asupra sa-:
natatii omului si a bunastafii membril~r familiei sale, nti
de toate a sotiei (sotului) st a copiilor. Intr-adevar, omului
nte,lept, care analizeaza dr' ainte, nu i se potriveste zicala:
"Daca ar fi stiut tineretea S daca ar fi putut batrnetea ..."
1
9. Ce este "blestemul mostenit"? O parere a unui
medic ortodox, MOscovlc' Ed. Ruski Hronograf, 2004, 384 pag. (editia a 2-a, 2eS)
"Fiecare din noi se na~te nu ca o faptura noua, ci ca mostenitor al generatiilor 1are i-au premers. n toate aces-
te neamuri sunt sfinti, sun~ din acei pe care i numim pa-
catosi de rnd - oameni n1desavrsiti -, dar sunt si marii
pacatosi... Fiecare din noi . rimeste, prin mostenire, parti-
cularitati ale trupului si s fletului de la toti stramosii, n-
cepnd cu Adam si Eva. ar primim att particularitati
bune, ct si rele si de noi depinde ce facem cu acestea."
Aceste cuvinte frumoase unt ale mitropolitului Antonie
de Suroj si ele servesc ca i ee centrala a acestei carti.
10. "Posedatii". Depen4entele:. de calculator, de jocuri,
de nicotina ..., Moscovaj Ed. Russki Hronograf, 2007,
~S6 pag. I
In ultimul timp, oam~ii se confrunta tot mai des cu
manifestari paguboase, m ar fi dependentele de com-
puter, de jocuri si de ni otina. Copiii contemporani si
adolescentii prefera fuma 1, calculatorul si jocurile de no-
rocn locul distractiilor trafitionale. Cum poate fi evaluata
aceasta alegere din pers]f'ectiva psihologiei crestine si
a medicinei? De ce se ntfmpla lucrurile n acest fel, ce pericole exista si cum putlm reactiona la ele? Cartea este
adresata unui cerc larg de fititori, mai ales celor carora nu
le este indiferenta soarta tinerei generatii.
291
-----~.)
KONSTANTIN V. ZORIN
11. Ce se ascunde de cei tineri.lspitele si bolile veacului,
Moscova, Ed. Russki Hronograf, 2008, 224 pag.
Astazi, multe mijloace de informare n masa fac prop~-
ganda unui mod nesanatos de viata si i atrna omului de
gt un mod "ideal" de a fi. Victima acestei campanii este
n primul rnd tnara generatie. Jucndu-se cu sentimen-
tele si patimile, televiziunea si presa ispitesc cu ceea ce es-
te periculos pentru suflet si daunator pentru trup. Autorul
vorbeste despre ceea ce ascund reclamele la tutun, alco-
ol, muzica rock, avorturi si "dragostea libera". Cartea es-
te adresata unui cerc larg de cititori, care nu doresc sa fie
mintiti si vor sa aiba urmasi sanatosi.
Cuprins
Ce ti-e scris, n frunte ti-e pus! Se poate
schimba aceasta? 7
1. "Genealogia" pacatului 15
II. Libertatea este lungimea lantului? 31
III. Noi si nclinatiile noastre native 43
IV. Pntecele nepotolit. 51
1. mbuibarea 53
2. Alcoolismul 57
3. Narcomania 68
V. Mrejele iubirii de placeri 75
1. Atractia sexuala 76
2. Comportamentul sexual 83
3. Relatiile homosexuale.- 91
VI. Lacomia lui Iuda 95
1. Virusii jocului de noroc 96
2. Drogul virtual ' 100
VII. Rautatea fara margini [mnia] 107
1. "Sngele fierbinte" 108
2. Agresivitatea copiilor 118
VIII. Tremurul sufletului 133
1. Nelinistea 134
2. Depresia 144
293
KONSTANI1N V. ZORIN
IX. "ntunecarea inimii" 155
1. "Instinctul mortii" 158
2. Deznadejdea si sinuciderea 164
X. "Iadullauntric" 189
ncheiere 193
Addenda 1.Duhovnicii secolului al XX-lea
despre neputintele nnascute si
dobndite 203
Addenda II. Ajutor vindecator la rugaciunile
Cuviosului Aristoclie Athonitul 223
Addenda m. "Rugaciunea mamei te ajunge
sila fundul marii" 235
Addenda IV. Copilul handicapat n
familie 241
Addenda V. Cum poti recunoaste
talentele copilului 259
Addenda VI. Copilul prin ochii adultului .. 271
Carti si brosuri ale lui K.V. Zorin 288
DIFUZARE:
S.c. SJpergraph S.R.L. .
Str. Ion Minllescu m. 36, sector 3,
031~16' Bucuresti
Tel.: 021-320. 1.19; fax: 021-319.10.84
e-mail: cotact@supergraph.ro
WwJ. brariasophia.ro
w.sophia.ro .
Societatea de I ifuzare SUPERGRAPH
va ofera posibilit~tea de a primi prin posta
cele mai bun~ carti de spiritualitate,
teologie, cultur1 religioasa, arta, filozofie
aparute la fdituri de prestigiu. Plata se face ra:tlfburs la primirea cartilor;
taxele postale sunr suportate de Supergraph. Va ~steptam la
LIBRj\RIA SOPHIA str. Bib~scu Voda m. 19,
040151'~.licuresti, sector 4
(lnga Fa ltatea de Teologie)
tel. 021-33 .10.00; 0722.266.618
www.brariasophia.ro
Sacrifica putina vrem~' pentru a rasfoi cartile noastre:
este cu nepu inta sa nu gasesti ceva
pe gustul si spre folosul tau!
~ Str. Bucidm nr. 34 lasi
tel.: 0232/211225
fax: 0132/211252 PRINT office@print't'ulticolor.ro
mulUcolor www.print.l.ulticolor.ro
SERVICII TIPOGRAFICE tOMPLETE