Sunteți pe pagina 1din 7

TRANSPORTUL PRIN MEMBRANELE CELULARE

Membrana plamatica(plasmalema)
Este situata la exterior.
Este organizata dupa modelul mozaicului fluid: este formata din doua straturi de lipide asezatefata in fata, printre
care se gasesc proteine.
- Lipidele si proteinele se pot deplasa(ceea ce confera aspectul de mozaic fluid), permitandu-i membranei sa
sufere deformari ample;
- Proteinele pot forma canale pentru trecerea unor substante si pot fi recptori pentru diversi stimui.
Rolurile memranei sunt: -de protectie;
-de mediere a schimburilor de substanta intre celula si mediu;
- rol informational.
Fiecare celula are o membrane plasmatica.
Membrana prezinta permeabilitate selectiva
Posfolipidele : (au un cap hidrofil si unul hidrofob)

Formeaza dublu strat fosfolipidic.
Proteinele transmembranare: - se gasesc in numar mare in membrane;
-controleaza tot ce intra si iese din celula si seteaza gradientii.
Functia de bariera a mmbramei
Mediul extern si intern al celulei este reprezentat de o solutie apoasa deci totul este dizolvat in apa,
care este polara. Putine lucruri sunt solubile in solutii nepolare.
Stratul fosfolipidic este hidrofob si reprezinta o bariera pentru schimbul de substante dintre celula
si mediul exterior; Unele lucruri pot trece prin membrane,deci membrana are permeabilitate
selectiva astfel incat CO2 , O2, etanolul si urea pot trece dar ionii si moleculele mari nu pot trece
liber ci cu ajutorul catorva procese.
Homeostazia celulei este asigurata cu ajutorul permeabilitatii membranare si actiunea proteinelor si permite adaptarea la
schimbarilor din mediu.
Transportul prin membrana
Ionii importanti sunt Na (sodium) , K(potasiu), Ca(calciu) si H (hidrogen) si au rolul de a modifica gradientul de
concentratie si sunt esentiali in functiile celulei. Pe langa ioni , prin membrana, sunt transportate si alte substante precum
aminoacizi si apa.
Gradientul este o diferenta de concentratie a unei substante dintr-o zona comparata cu alta.
Gradientul chimic este o diferenta de concentratie chimica.
Gradientul electric reprezinta diferenta de concentratie in incarcatura electrica.

Difuzie
Difuzia este tendinta moleculelor si ionilor de a se imprastia in mod egal in mediu. Acesta tendinta este datorata faptului ca
toate moleculele poseda energie cinetica si se afla in miscare constanta, dezordonata si cu viteza mare,ciocnindu-se ricosand,
schimbandu-si mereu directia. Efectul acestor miscari dezordonate este deplasarea moleculelor din regiuni unde concentratia
lor este mare, spre regiuni unde concentratia lor este mai mica, adica difuzeaza in functie de gradientul lor elecrochimic.
Osmoza reprezint difuziunea apei (n general) printr-o membran (semi)permeabil ca de exemplu celulele vii datorit
permeabilitii membranei celulare i poate fi simpl sau facilitat. Difuziunea apei prin membran se numete osmoz.
Difuzia pasiva simpla
Difuzia simpl se datoreaz agitaiei termic a moleculeor, n sensul gradienilor de concentraie, descris de legile lui Fick i
adaptate transportului prin membran.
Rata difuziei poate fi modelata de prima lege a difuziei a lui Fick.
J = rata neta a difuziei unei molecule intr-un anumit timp
D = coeficientul de difuzie a solutiei in membrane
A = aria membranei
C = diferenta de concentratie prin membrana
x = grosimea membrane
D este determinat de Ecuaia Navier-Stokes ce descrie micarea fluidelor reale
Daca molecula este mare sau saca substanta este mai vascoasa, rata difuziei scade.


D = kT / 6
K = konstanta lui Boltzmann
T = temperature in grade Kelvin
r = raza molecule
= vascozitatea mediului

Moleculele pot trece prin membrane celulara fara ajutorul celorlalte molecule sau proteine ele miscandu-se odata cu
gradientul de concentratie. Difuzia simpla transporta gaze si substante nepolare.
Oxigenul si dioxidul de carbon sunt cele mai intalnite exemple.
Gazele si cateva molecule pot difuza prin bistratul fosfolipid deoarece ele sunt mici si nepolare.
Ex. oxigen, dioxid de carbon, hormoni, apa
Macroionii nu pot difuza prin membran datorit sarcinii elctrice i dimensiunii mari deci ionii si glucoza nu pot trece prin
bistratul fosfolipidic.
Difuzia pasiva este cea mai simpl modalitate de transport pasiv transmembranar. Prin acest mecanism trec prin
membran substanele lipofile (substane care se amestec cu grsimi). Rolul esenial n difuzia simpl l are coeficientul de
permeabilitate ct de repede pot trece substanele liposolubile prin membran. Permeabilitatea moleculelor (viteza de
transport cm/secund) depinde de solubilitatea i mrimea lor. In general rata de difuzie printr-o membran este
proporional cu temperatura absolut, gradientul de concentraie i coeficientul de permeabilitate, determinat la rndul
su de coeficientul de partiie ntre membran i mediu.

Difuzia facilitata
Difuziunea transmembranar pe ci
prefereniale specifice se numete facilitat, n
opoziie cu difuziunea simpl. Membrana este o
barier n calea difuziei ionilor deci transportul
lor prin membrana celular nu poate avea loc
prin difuzie simpl ci prin mecanisme
specializate care nltur bariera energetic.
Acest tip de transport pasiv folosete o serie de
molecule mici, hidrofobe (sau lipofile, se
dizolv n grsimi) care mresc permeabilitate
membranei celulare pentru anumii ioni.
Aceste proteine sunt denumite ionofori.
Ionii trec prin membrana prin pori sau prin
canale dependente. Porii sunt mereu deschisi.
Mai multi pori permit mai multori ioni sa circule
prin membrana.
Substantele chimice sau schimbarile la nivel celular furnizeaza stimuli ce determina deschiderea canalelor. Canalele se pot
inchide sau deschide.
- Moleculele trec prin membrana pasiv, dar ele au nevoie de ajutor. Ele pot fi transportate de proteine,
majoritatea fiind proteine transportoare. Moleculele cele mai cunoscute sunt de glucoza(zaharuri).
- Ionii ca Na si K nu pot trece prin membrana singuri, deci au nevoie de ajutor care este oferit de proteinele
transmembranare ce pot fi pori, canale cu porti sau transportoare.
Ionoforii funcioneaz independent de sursele de energie celular, ionii fiind transportai n funcie de gradientul
electrochimic. Ionoforii pot fi de dou tipuri ionofori cru (preiau un ion i l transport pe cealalt parte a
membranei) i ionofori canal.



Porii sunt ca niste tunele mereu deschise la ambele capete. Ei pot si
pori pentru apa sau perforatori cum sunt cei de la membrana
bacteriilor.


Canalele proteice pot avea si porti care se deschid sau se inchid in functie de tipul de molecule prezente, astfel canalele
pentru K sunt mereu deschise pe cand cele pentru Na sunt deschise in conditii speciale.
Aceset tipuri de canale sunt cele mai intalnite si sunt importante in raspunsul hormonilor, contractia musculara, impulsuri
nervoase si transmiterea sinaptica.
Difuzia facilitate este si ea pasiva deoarece nu este nvoie de energie.
Doar fiindca un canal este dechis sau inchis nu inseamna ca se invsteste
energie. Cat timp ioni plutesc odata cu gradientulde concentratie,
procesul e pasiv.
Gramidicina este un ionor de tip canal pentru sodiu. Este folosit ca
antibiotic pentru distrugerea unor bacterii, alterndu-le echilibrul
ionic. Mai exist i ali ionofori de tip canal folosii eficient ca
antibiotice sau ca medicamente antifungice (omoar ciupercile).
Deschiderea sau nchidera canalului poate fi realizat:
- chimic prin molecule care se leag specific la proteina canal
- electric, prin modificarea potenialului membranar
- prin alte mecanisme ( canale sensibile la presiune)

Proteine transportoare/caraus
Ele nu sunt canale, ci proteine ce prind ionul din exterior si ii da drumul in interiorul celulei
(sau invers). Spre deosebire de canale, calea lor nu este continuua. Ele nu se deschid in
exterior si interior in acelas timp.
Difuzia este tot pasiva deoarece ionii se misca odata cu gradientul de concentratie si poate
muta mai mult decat un ion dintr-o data.
Valinomicina este un ionofor cru ce transport potasiu n funcie de concentraia
acestuia. l preia de pe o fa a membranei, se dizolv n membran i l elibereaz pe
cealalt parte.



Transportul activ primar
-foloseste ATP si transporta ionii consumand energie.
Miscarea impotriva gradientului de concentratie :
-ne putem gandi la gradiente ca stocand energie. Moleculele din partea unde concentratia este mai mare
vor sa ajunga in partea mai putin concentrata deoarece ea prezinta mai putina energie.
- mutand lucruri in directia opusa necesita consum de energie reprezentata de ATP.



Transportul activ primar se realizeaz prin intermediul pompei ionice protein transportoare cu rol enzimatic. Ea leag ionul
respectiv pe o parte a membranei i suferind modificri conformaionale, l transfer pe cealalt parte, unde l elibereaz.
Reacia de transfer, endergonic, e cuplat cu o reacie exergonic, de obicei hidroliza ATP n ADP i Pi (fosfat anorganic).

Pompa de Na
+
i K
+

2. Pompa ionic a fost identificat, prin tehnicide biofizic i biochimie, ca fiind responsabil de transportul activ de K
+
i
Na
+
i este o protein-enzim i anume:ATP aza Na
+
-K
+
specific.

n acest studiu trebuie s se in cont de o serie de fapte experimentale:
- Atp aza membranar devine activ atunci cnd concentraia citoplasmatic de Na
+
depete un prag
critic i/sau cea de K
+
coboar sub o anumit valoare de prag.
- Pentru fiecare molecul de ATP hidrolizat se transport spre exterior 3 ioni de4 Na
+
i spre interior 2
ioni de K
+



3. Procesul are loc astfel:

- pompa ionic transport Na
+
din interiorul celulei unde concentraia este mic spre mediul extracelular unde
concentraia lui este mai mare i ia K
+
din mediul extracelular unde concentraia este mic si l aduce n celul unde
concetraia este mai mare ( n sens contrar gradientului de concentraie)
- moleculele de ATP ce hidrolizeaza (descompun in ADP si P) realizeaza mutarea ionilor


4. Functii:
Potential membranar de repaus:
Pentru a menine potenialul membranei celulare, celulele pstreze o concentraie sczut de ioni de sodiu i un
nivel ridicat de ioni de potasiu din interiorul celulei (intracelular). Pompa sodiu-potasiu scoate inafara celulei 3 ioni
de sodiu i introduce inauntrul celulei 2 ioni de potasiu, astfel membrana celulei va avea sarcin pozitiv.
Transport:
Eportul de sodiu din celula produce o forta motrica pentru cateva transporturi active secundare, care introduc
glucoza, aminoacizi si alti nutrienti in celula folosind gradientul de pentru sodiu.

Mentinerea columului celulei:
Defectarea pompei sodiu-potasiu duce la umflarea celulei. Osmolaritatea celulei reperezinta suma concentratiilor
variatiilor diferitelor specii de ioni, proteine si alte componente organice din interiorul celulei. Cnd aceasta este mai
mare dect osmolaritatea din afara celulei, apa intra n celul prin osmoz. Acest fapt provoaca umflarea celulei si
ruperea acesteia. Pompa Na +-K + ajut la meninerea concentraiilor potrivite de ioni. Mai mult dect att, atunci
cnd celula ncepe s se umfle, aceasta activeaz automat pompa Na+K+

Electrogenicitatea pompelor
Transportul activ al celor doi ioni este cuplat, fiind realizat de o ATP-az membranar special, numit i pomp de sodiu.
Pentru fiecare ciclu conformaional ea expulzeaz 3 ioni de sodiu i introduce doar doi ioni de potasiu, fiind deci electrogen,
cu efect hiperpolarizant fa de valoarea calculat teoretic pentru potenialul de repaus. Activitatea pompei fiind dependent
de concentraia sodiului intracelular, ea va participa la fenomenul de repolarizare.
Prin faptul c are loc o deplasare de sarcini electrice de pe o parte pe alta a membranei putem, deci vorbi de un curent
electric n cazul pompei de Na
+
/K
+
se scot din membran trei ioni de sodiu i se introduc doi ioni de potasiu). Intensitate
curentului transmembranar depinde de o serie de factori precum:
numrul de sarcini elementare transportate la fiecare ciclu al pompei;
numrul pompelor din membrana celular;
numrul de cicluri efectuat pe unitate de timp (turnover-ul pompei);
valoarea sarcinii elementare;

Transportul activ primar - transportul special prin citoza(completez la tic)
Citoza reprezinta eliminarea sau inglobarea unor substante din/in celula prin formare de vezicule.
Aparatul golgi din celula are rol in digestie si acesta formeaza vezicule cu reziduuri care trebuie eliminate. El formeaza
vezicule cu substante nefolositoare care sunt eliminate odata ce acestea ating membrana celulei.
Endocitoza def
Endocitoza pinocitoza (inglobarea substantelor lichide)
-fagocitoza (inglobarea substantelor solide)

Transportul active secundar (o sa revizuiesc vineri)
Transportul activ secundar este ntotdeauna cotranport, una din substane fiind transportat activ pe baza
gradientului pentru o alta. Consumul de energie este indirect, realizndu-se la nivelul unui transportor activ primar ce
menine gradientul menionat, necesar pentru funcionarea celui secundar.
Se refer la transportul unei substane mpotriva gradientului de concentraie, cuplat cu transportul altei
substane n sensul gradientului ei,gradient meninut prin transportul activ primar.
n funcie de sensul fluxurilor:
a. antiport (contratransport)- sensuri contrare pentru substanele transportate
b. simport n aceleai sens pentru substanele transportate

Exemplu este: - gradientul Na si glucoza unde o molecula de glucoza este
transportata odata cu 2Na .
-gradientul Na si aminoacizii(AA) unde un aminoacid este trasportat
odata cu un ion de Na;

- simportul si antiportul
Na,K,Cl simport
1Na, 1K, 2Cl
Na H antiport
1 Na pentru 1H