Sunteți pe pagina 1din 226

1

Versuri de Rainer Maria Rilke






RAINER MARIA RILKE

VERSURI

BUCUREsTI - 1966 EDITURA PENTRU LITERATURA UNIVERSALA

Coperta si ilustratiile de Octav Grigorescu

Selectia si traducerea versurilor din acest volum s-a facut dupa editia:

Rainer Maria Rilke

Samtliche Werke

Insel-verlag

Frankfurt am Main, 1955 toate drepturile rezervate

Redactor responsabil: Suzi Hibsch Tehnoredactor: Constantin Iordache

Dat la cules 05.07.1966. Bun de tipar 07.12.1966. Aparut 1906. Tiraj 20170. Brosate 15090. Legate 5080.
Hrtie tipar nalt A satinat de 80 g/m. Format 610x860/24. Coli ed. 8,62. Coli tipar 16,67. A. nr. 8976. C.Z.
pentru bibliotecile mari 8,1. C.Z. pentru bibliotecile mici 83 - l=R.

ntreprinderea Poligrafica "Arta Grafica"

Calea serban Voda Nr. 133-135, Bucuresti,

Republica Socialista Romnia





2

CUPRINS

Din Poezii De Tinerete

Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare, n romneste de Maria Banus

Acele biete vorbe, oarecare, n romneste de Maria Banus

Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema, n romneste de Lazar Iliescu

Ma simt acasa ntre zi si vis, n romneste de Maria Banus

Sa nu-ncerci viata s-o pricepi, n romneste de Maria Banus

Mult ngerul meu l-am tinut cu sila, n romneste de Maria Banus

Daca vreodata n tara vietii, n romneste de Maria Banus

De-a lungul naltelor ziduri de-o iei, n romneste de Maria Banus

Uneori, n toiul noptii-adnc, n romneste de Maria Banus

Multe luntri pe fluvii trec, n romneste de Maria Banus

Acum si ele femei au ajuns, n romneste de Maria Banus

Multa vreme am rs n soare, n romneste de Maria Banus

Maria, tu plngi - stiu bine, n romneste de Maria Banus

Visarile, coloane ni-s, sculptate, n romneste de Lazar Iliescu

Amurgul mi-e o carte-mpodobita, n romneste de Lazar Iliescu

Simt, plin de teama.-ades o-nfiorare, n romneste de Lazar Iliescu

De-a oamenilor vorba mi e groaza, n romneste de Maria Banus

Cnd aproape ca-n inima poti auzi, n romneste de Maria Banus

Povestea iubirii si mortii stegarului Christoph Rilke, n romneste de Eugen Jebeleanu

Din Ceaslov

Cartea nti - Cartea despre viata monahala

n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea, n romneste de Al. Philippide

3

Am frati n sud, am multi si n sutane, n romneste de Maria Banus

Vecine Dumnezeu, de uneori, n romneste de Maria Banus

De s-ar lasa cndva tacere mare, n romneste de Maria Banus

Traiesc acum cnd veacu-i pe sfrsite, n romneste de Maria Banus

Tu, ntuneric, din care ma trag, n romneste de Maria Banus

Sunt prea singur pe lume si totusi nu-s singur destul, n romneste de Maria Banus

Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare, n romneste de Eugen Jebeleanu

Daca as fi crescut pe undeva, n romneste de Maria Banus

Eu te gasesc n lucrurile toate, n romneste de Maria Banus

Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor? n romneste de Maria Banus

Voi, multe-orase neasaltate, n romneste de Eugen Jebeleanu

Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea, n romneste de Dan Constantinescu

si totusi: mi se pare, n romneste de Eugen Jebeleanu

Cartea a doua- Cartea pelerinajului

Tu, vesnicule, mi te-ai aratat, n romneste de Maria Banus

Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea, n romneste de Maria Banus..

si grija lui e pentru noi un vis urt, n romneste de Maria Banus

Privirea stinge-mi-o: te pot zari, n romneste de Eugen Jebeleanu

Mi-e inima ca o femeie-n fata ta, n romneste de Maria Banus

Tu esti urmasul, n romneste de Maria Banus

si mostenesti verdele, n romneste de Maria Banus

si zvonuri trec, te dibuiesc, n romneste de Maria Banus

Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine, n romneste de Maria Banus

Totul va fi puternic iar si mare, n romneste de Maria Banus..

4

Cartea a treia- Cartea despre saracie si moarte

Fa-ma paznicul departarilor tale, n romneste de Maria Banus

Caci, Doamne, marile orase, n romneste de Maria Banus

Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura, n romneste de Maria Banus

Da, Doamne, fiecarui a sa moarte, n romneste de Maria Banus

Caci noi suntem doar coaja, frunza doara, n romneste de Maria Banus

DIN CARTEA IMAGINILOR

Partea nti a cartii nti

Introducere, n romneste de Eugen Jebeleanu

Dintr-un april, n romneste de Eugen Jebeleanu

Cavaler, n romneste de Eugen Jebeleanu

Iubitoarea, n romneste de Dan Constantinescu

Logodnica, n romneste de Eugen Jebeleanu

Tacerea, n romneste de Rodica-Maria Oarda

Muzica, n romneste de Al. Philippide

Copilarie, n romneste de Maria Banus

Dintr-o copilarie, n romneste de Eugen Jebeleanu

Baiatul, n romneste de Maria Banus

Cina cea de taina, n romneste de Maria Banus

Partea a doua a cartii nti

Initiala, n romneste de Eugen Jebeleanu

De spus cnd adormi, n romneste de Maria Banus

Vecinul, n romneste de Eugen Jebeleanu

Pont du Carrousel, n romneste de Eugen Jebeleanu

5

Tnguire, n romneste de Al. Philippide

Singuratate, n romneste de Maria Banus

Zi de toamna, n romneste de Al. Philippide

Amintire, n romneste de Lucian Blaga

Toamna, n romneste de Al. Philippide

La marginea noptii, n romneste de Al. Philippide

Pas nainte, n romneste de Maria Banus

Presimtire, n romneste de Al. Philippide

Amurg n Skania, n romneste de Al. Philippide

Ora grava, n romneste de Eugen Jebeleanu

Partea a doua a cartii a doua

Cntecul idiotului, n romneste de Maria Banus

Cititorul, n romneste de Al. Philippide

Oarba, n romneste de Al. Philippide

Epilog, n romneste de Lucian Blaga

Din Poezii Noi

Cntec de iubire, n romneste de Eugen Jebeleanu

Mormntul unei tinere fete, n romneste de Maria Banus

Prinos, n romneste de Dan Constantinescu

David cnta naintea lui Saul, n romneste de Maria Banus

Muntele maslinilor, n romneste de Al. Philippide

Piet, n romneste de Al. Philippide

Cntarea femeilor catre poet, n romneste de Dan Constantinescu

Moartea poetului, n romneste de Maria Banus

6

Roza vitraliilor, n romneste de Maria Banus

Morgue, n romneste de Maria Banus

Detinutul, n romneste de Maria Banus

Pantera, n romneste de Al. Philippide

ngerul, n romneste de Eugen Jebeleanu

Poetul, n romneste de Maria Banus

Cea care orbeste, n romneste de Maria Banus

Ortensia albastra, n romneste de N. Argintescu-Amza

naintea unei ploi de vara, n romneste de N. Argintescu-Amza

Autoportret din anul 1906, n romneste de Maria Banus

Regele, n romneste de Lazar Iliescu

Ultimul conte de Brederode fuge din captivitate otomana, n romneste de Eugen Jebeleanu

Curtezana, n romneste de N. Argintescu-Amza

Fntna romana, n romneste de Ion Pillat

Caluseii, n romneste de Maria Banus

Morminte de hetaire, n romneste de Maria Banus

Orfeu. Euridice. Hermes, n romneste de Al. Philippide

Alcesta, n romneste de Al. Philippide

Nasterea zeitei Venus, n romneste de Maria Banus

Din Partea A Doua A Poeziilor Noi

O sibila, n romneste de Eugen Jebeleanu

Regele de la Mnster, n romneste de Maria-Magdalena Popa.

Cntecul marii, n romneste de N. Argintescu-Amza

Flamingii, n romneste de Maria Banus

7

Cntec de adormit, n romneste de Dan Constantinescu

Glorificarea lui Budha, n romneste de Dan Constantinescu

Din Viata Mariei

Nasterea lui Cristos, n romneste de Maria Banus

Piet, n romneste de Ion Pillat

Alinarea Mariei cu cel nviat, n romneste de Maria Banus

Elegiile Din Duino

ntia elegie, n romneste de Maria Banus

A doua elegie, n romneste de Al. Philippide

A treia elegie, n romneste de Dan Constantinescu

A patra elegie, n romneste de stefan. Aug. Doinas si Virgil Nemoianu

A cincea elegie, n romneste de stefan Aug. Doinas si Virgil Nemoianu

A sasea elegie, n romneste de Ion Caraion si Petronela Negosanu

A saptea elegie, n romneste de Al. Philippide

A opta elegie, n romneste de Maria Banus

A noua elegie, n romneste de Dan Constantinescu

A zecea elegie, n romneste de Maria Banus

Sonete Catre Orfeu

Partea nti

Sonetul I, n romneste de Maria Banus

Sonetul II, n romneste de Maria Banus

Sonetul III, n romneste do N. Argintescu-Amza

Sonetul IV, n romneste de Maria Banus

Sonetul V, n romneste de N. Argintescu-Amza
8


Sonetul VI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul VII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul VIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul IX, n romneste de Maria Banus

Sonetul XI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIV, n romneste de Maria Banus

Sonetul XV, n romneste de Maria Banus

Sonetul XVI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XVII, n romneste de Maria Banus

Sonetul XVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIX, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XX, n romneste do N. Argintescu-Amza

Sonetul XXI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Partea a doua

Sonetul I, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul II, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul III, n romneste de Al. Philippide

Sonetul IV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul V, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul VI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul VII, n romneste de N. Argintescu-Amza
9


Sonetul XI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XVI, n romneste de N Argintescu-Amza

Sonetul XVII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XIX, n romneste de Maria Banus

Sonetul XX, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXI, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXIV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXV, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXVI, n romneste de Dan Constantinescu

Sonetul XXVII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXVIII, n romneste de N. Argintescu-Amza

Sonetul XXIX, n romneste de N. Argintescu-Amza

Din Poezii (1906-1926)

Desavrsite

Ruga pentru nebuni si pentru ocnasi, n romneste do Maria Banus

Cnt, n romneste de Dan Constantinescu

Naluca, n romneste de Veronica Porumbacu
10


Cad perlele, vai, s-a rupt oare-un sirag? n romneste de Veronica Porumbacu

Revarsate ceruri n risipa de stele, n romneste de Al. Philippide

ndaratul inocentilor arbori, n romneste de Veronica Porumbacu

Dac-am fost atunci - daca sunt acum, n romneste de Al. Phi-lippide

Gnduri de noapte pe care vechi presimtiri v-au adus, n romneste de Al. Philippide

Noaptea cea mare, n romneste de Maria Banus

Vreau sa starui ntr-una. Lucreaza. Treci peste toate, n rom-neste de Al. Philippide

n desavrsita noapte, n romneste de Al. Philippide

O, tu, iubita, n romneste de Al. Philippide

Cotitura, n romneste de Maria Banus

Tnguire, in romneste de Veronica Porumbacu

Trebuie sa mori, aflnd-o Sa mori, n romneste de Veronica Porumbacu

Parasit pe muntii din suflet, n romneste de Ion Pillat

Fara de preget, chiar de stim privelistea iubirii, n romneste de N. Argintescu-Amza

Surs, o, cel dinti, sursul nostru, n romneste de Maria Banus

Moartea lui Moise, n romneste de Dan Constantinescu

Moartea, n romneste de Maria Banus

Suflet n spatiu, n romneste de Maria Banus

Muzica: suflu-al statuilor, poate, n romneste de Maria Banus

O, cnd, cnd, cnd, vor nceta, n romneste de Dan Constantinescu

Antistrofe, n romneste de Veronica Porumbacu

Oricum m-as schimba, n romneste de Dan Constantinescu

Fructele de ce le-am zugravit? n romneste de Dan Constantinescu

Eros, n romneste de Maria Banus
11


Preludiu de primavara, n romneste de Maria Banus

Colind, n romneste de Dan Constantinescu

Izvoare, zbucniti n lumina, n romneste de Dan Constantinescu

Pe strada-nvatata cu soarele, n romneste de Ion Caraion si Petronela Negosanu

Era lume-n chipul celei scumpe, n romneste de Maria Banus

Noapte: o, tu, chip n adnc, n romneste de Dara Constantinescu

Dedicatii

Baudelaire, n romneste de Dan Constantinescu

Lui Robert Faesi si doamnei Jenny Faesi, n romneste de Dan Constantinescu

(Lui Witold Hulewicz), n romneste de Dan Constantinescu

Muzica, n romneste de Dan Constantinescu

O urmare la nvelisul trandafirului, n romneste de Maria Banus

Proiecte

Glasul unui sarman pe care ngerul l tine de mna, n romneste de Dan Constantinescu

O, viata, viata, uimitor rastimp, n romneste de Maria Banus

(Elegie neterminata), n romneste de Veronica Porumbacu

Ca dimineata de azi, n romneste de Dan Constantinescu


DIN POEZII DE TINEREE

Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare

Ce tnar sunt. M-as darui cu-nfiorare

oricarui zvon ce calea mi-o atine;

supus, n blnda vntului strnsoare,

precum n parcuri plante suitoare,

12

vrea doru-mi vrejurile sa-si anine.

si-oricarei arme pieptu-mi dezgolesc,

att ct simt ca pieptul se largeste.

Caci este timp de drum sa ma gatesc,

cnd din racoarea-acestor maluri,

ziua n tari fara de tarmuri ma goneste.

n romneste de Maria Banus

Acele biete vorbe, oarecare

Acele biete vorbe, oarecare,

obscure si flamnde, le iubesc.

Din sarbatoarea mea le dau culoare,

atunci se-nsenineaza si zmbesc.

Faptura lor, cu teama ferecata,

se nnoieste-n ochii tuturor;

nu au mai mers n cntec niciodata

si-acum mi intra-n stihuri c-un fior.

n romneste de Maria Banus

Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema

Trist, ziua sa domnesc mi-e anatema,

iar noaptea, tot mereu sa-ngenunchez;

as vrea ca de pe fruntea-mi, diadema,

S-o-nlatur doar o clipa sa cutez.

Povara de turchize si rubine,

pe cap purtnd-o, sa nu pot si eu

13

sa le privesc cum poate orisicine,

si vraja lor s-o simt cu ochiul meu?

Poate-au murit acele nestemate,

sau, grija, oaspe vechi, mi le-a furat?

Sau nici n-avuse pietre scumpe poate

cununa ce mi-au dat?...

n romneste de Lazar Iliescu

Ma simt acasa ntre zi si vis

Ma simt acasa ntre zi si vis,

unde copiii-ncinsi de goana dormiteaza,

unde batrnii-n jurul cinei se aseaza

si locu-i luminat de focu-aprins.

Ma simt acasa ntre zi si vis,

unde-ale serii clopote-au sunat,

si fete, prinse-n zvonul departat,

pierdut se-apleaca pe-al fntnii ghizd.

si ntr-un tei iubirea mi-am nchis;

si verile ce tac ntr-nsul, toate, se misca iar,

n crengi nenumarate,

si iar vegheaza ntre zi si vis.

n romneste de Maria Banus

Sa nu-ncerci viata s-o pricepi

Sa nu-ncerci viata s-o pricepi,

atunci se face sarbatoare.

14

si fiecare zi s-o-ncepi,

ca un copil ce, pe carare,

primeste darul, numai floare,

al adierilor ce trec.

S-adune florile-n buchet,

Nu-i trece pruncului prin minte.

Din par el le desface-ncet,

ntinde minile-nainte,

Si cere altele, fierbinte,

La anii tineri, care-ncep.

n romneste de Maria Banus

Mult ngerul meu l-am tinut cu sila

Mult ngerul meu l-am tinut cu sila,

si-n bratele mele saracise tare,

el se facu mic iar eu m-am facut mare,

si deodata eu am fost mila

si el doar o ruga tremuratoare.

Atunci cerurile lui napoi i le-am dat -

el mi lasa ce-i preajma, din preajma disparnd,

el nvata plutirea, eu viata-am nvatat,

si ne recunoscuram din nou, ncet si blnd...

n romneste de Maria Banus

Din ciclul cntece cu ngeri

Daca vreodata n tara vietii

15

Daca vreodata n tara vietii,

n zgomotul blciului si-al pietii -

copilaria-mi pala ce nflorea:

ngerul meu cel grav l-as uita -

bunatatea-i si vesmntul frumos,

minile ce se rugau, mna ce binecuvnta

n cele mai tainice visuri nsa,

voi pastra vesnic aripa strnsa,

ce ca un alb chiparos

la spate i sta...

n romneste de Maria Banus

Din ciclul cntece cu ngeri

De-a lungul naltelor ziduri de-o iei

De-a lungul naltelor ziduri de-o iei,

multimea de roze nu poti sa o vezi,

pe-ale parcului straine alei,

dar n credinta ce le-o pastrezi,

le simti ca-s aproape ca niste femei.

Fara sa sovaie, merg cte doua,

si dupa mijloc se tin,

si cele rosii cnta singure-n roua,

apoi cu miresmele lor intra lin

cele albe-n cntarea cea noua...

n romneste de Maria Banus

16

Uneori, n toiul noptii-adnc

Uneori, n toiul noptii-adnc,

se trezeste vntul ca un prunc,

pe poteca singur calator,

intra-n sat, usor de tot, usor.

Dibuieste drumul pn'la lac,

trage cu urechea si-i vrajit:

mprejurul lui stejarii tac

si casutele-au palit...

n romneste de Maria Banus

Multe luntri pe fluvii trec

Multe luntri pe fluvii trec,

si una sigur l-aduce,

dar sa sarut eu nu pot,

si el se va duce.

Afara era mai.

Pe scrinul nostru-nvechit

doua lumnari mai ardeau;

mama cu moartea vorbea,

dar glasul ei frnt s-a oprit.

si cum stam mica-n tacere pierduta,

n-am ajuns n tara straina,

de mama cu spaima recunoscuta,

m-am naltat numai pna la pat,

17

am aflat doar palida-i mna,

si binecuvntarea ea mi-a dat.

Dar tata, de nebunie cuprins,

sus, catre gura ei m-a mpins,

si binecuvntarea ea mi-a luat.

n romneste de Maria Banus

Din ciclul chipuri de lele

Acum si ele femei au ajuns

Acum si ele femei au ajuns.

Copii si visuri multe au pierdut,

si copii au nascut,

si copii au nascut,

si ele stiu: pe-acest prag tacut,

ncarunti-vom toate-n chin si-n plns.

Tot ce-i al lor ncape n casa.

Numai cnd Ave Maria mai bate,

are-n inima lor o-nsemnatate,

si-ncep obosite, la poarta sa iasa.

si cnd drumurile cresc si tot cresc,

si sufla vntul Campagnei pustii,

de zmbetul cel vechi si amintesc,

ca de stravechi melodii...

n romneste de Maria Banus

Din ciclul cntecele fetelor

18

Multa vreme am rs n soare

Fetele cnt:

Multa vreme am rs n soare,

si una i-a adus celeilalte,

rezede si garoafe nvoalte,

ca unei mirese n sarbatoare

si ce zvon era, ce taina mare.

Apoi nume de noapte a capatat

tacerea ce-ncet se-nsteleaza.

Parca din toate ne-am desteptat,

si mult una de-alta ne-am departat:

am nvatat dorul care-ntristeaza,

ca pe un cntec l-am nvatat...

n romneste de Maria Banus

Din ciclul cntecele fetelor

Maria, tu plngi - stiu bine

Maria,

tu plngi - stiu bine.

As vrea atunci si eu sa plng,

sa te laud pe tine.

Fruntea de pietre s-o strng,

sa plng...

Minile tale-s fierbinti;

clape sub ele ti-as strecura,

19

atunci un cntec tot ai avea.

Dar ceasul moare, fara urmasi...

n romneste de Maria Banus

Din ciclul Rugile felelor catre Maria

Visarile, coloane ni-s, sculptate

Visarile, coloane ni-s, sculptate

n marmura, ce-n templu le-asezam.

Cu-a noastre vechi cununi le luminam,

cu dorul nostru le-ncalzim pe toate.

Cuvintele ni-s busturi de-aur, care

cu noi n timpul vietii le purtam -

iar zeii vii ai nostri-i perindam

pe alte tarmuri, pline de racoare.

Voinici, sau odihniti, mereu ne pare

ca suntem istoviti de timpuriu;

dar umbre-avem n noi, stralucitoare,

ce vesnicele gesturi le descriu.

n romneste de Lazar Iliescu

Amurgul mi-e o carte-mpodobita

Amurgul mi-e o carte-mpodobita

cu scoarte de matasa, purpurii;

desfac ncet lacata aurita,

cu mini tihnite, far'a ma grabi.

Citesc ntia foaie; ce-ncntare

20

se afla-n tonul pasnic, linistit -

pe-a doua, mai domol o-ngn mi pare,

de visuri, la a treia-s coplesit.

n romneste de Lazar Iliescu

Simt, plin de teama,-ades o-nfiorare

Simt, plin de teama,-ades o-nfiorare,

gndind ce-adnc nfipt n viata sunt.

Cuvintele-mi par ziduri, dupa care,

ascuns n munti tot mai albastri-n zare,

stralumineaza-al vorbelor vesmnt.

Nu banuiesc a muntilor hotare;

auzul nsa-n snul lor mi-mplnt.

Aud pe coaste-a coaselor cntare,

n ape, dulcea barcii leganare,

si linistea pe tarm ce s-a rasfrnt.

n romneste de Lazar Iliescu

De-a oamenilor vorba mi e groaza

De-a oamenilor vorba mi e groaza.

Ei totul spun att de deslusit:

asta se cheama cine si cealalta - casa,

si aici e-nceput si col e sfrsit.

si duhul lor ma sperie, cu jocul lui flecar,

ei stiu tot, ce va fi si ce s-a-ntmplat;

pentru ei nici un munte nu mai e minunat;

21

mosia, gradina, cu Dumnezeu li-s hotar.

Ramneti departe, strig, si apar, n gnd,

mi-att de drag s-aud lucrurile cntnd.

Le-atingeti voi: sunt mute si-nghetate.

Voi mi ucideti lucrurile toate.

n romneste de Maria Banus

Cnd aproape ca-n inima poti auzi

Cnd aproape ca-n inima poti auzi

ceasuri batnd fara graba,

si cnd cu voce slaba,

lucrurile se-ntreaba:

esti aci? - :

Atunci nu-s acel ce-n zori se trezeste,

noaptea un nume mi daruieste,

pe care, ziua, oricui l-as spune,

temeri adnci i-ar strni -

Orice usa

De-a mea se supune...

si atunci stiu ca nimic nu moare,

nici o ruga si nici o miscare,

(pentru asta, orice lucru-i prea greu)

copilaria-mi ntreaga si mare

este vesnic n jurul meu.

Singur nu-s niciodata.

22

Multi din cei ce cndva,

departe de mine, traind, s-au zbatut,

au tesut,

au tesut,

existenta mea.

si de m-asez lnga tine

si-ti spun ncet: am suferit -

Auzi tu?

Cine stie cine

ma-ngna soptit.

n romneste de Maria Banus

Povestea iubirii si mortii stegarului Christoph Rilke

...La 24 noiembrie 1663, Otto de Rilke, din Langenau-Grnitz si Ziegra pe Linda, fu nstapinit pe partea
din mosia Linda ramasa n urma fratelui sau Christoph, cazut n Ungaria; dar trebui sa dea un zapis,
potrivit caruia ar fi fost decazut din avutul mostenit, n caz ca fratele sau Christoph (care, dupa actul de
moarte adus, pierise ca stegar n compania baronului de Pirovano a mparatescului regiment austriac de
cavalerie din Istria) s-ar rentoarce...

Calarind, calarind, calarind, prin zi, prin noapte, prin zi.

Calarind, calarind, calarind.

si curajul a obosit atta si dorul s-a facut att de mare. Nu mai sunt munti de loc, de-abia cte un pom.
Nimic nu cuteaza sa se ridice. Colibe straine se ghemuiesc nsetate lnga fntni prabusite. Nicaieri vreun
turn. si mereu aceeasi priveliste. Doi ochi sunt prea multi. Doar noaptea, uneori, ti se pare a fi gasit
drumul. Poate, peste noapte, ne ntoarcem, din nou, pe aceeasi bucata, cstigata anevoios sub soarele
strain? S-ar putea. Soarele-i greu, ca la noi n miezul verii. Dar era vara cnd ne-am luat ramas bun. Lung
straluceau din verdeata vestmin-tele femeilor. si acum calarim ndelung. Trebuie sa fie toamna, asadar.
Cel putin acolo unde femei triste sunt cu gndul la noi.

Cel din Langenau se ntoarce n sa si spune: Domnule marchiz...

Vecinul, micul francez delicat, a sporovait la nceput vreo trei zile si a rs. Acum, nu mai stie de nimic. E
ca un copil care ar vrea sa doarma. Praf se asterne pe finul sau guler alb ndantelat; nu-l vede.

Se ofileste ncet, n saua-i de catifea...
23


nsa cel din Langenau zmbeste si spune: ai ochi ciudati, domnule marchiz. Nu ma-ndoiesc ca seamana
cu ai mamei dumitale.

si iata ca flacaiandrul se-nvioreaza, si scutura praful de pe guler, si-i ca nou-nascut.

Cineva povesteste despre maica-sa. Desigur un german. Apasat si rar si potriveste vorbele. Ca o fata care
mpleteste flori, ncearca dusa pe gnduri floare dupa floare si nca nu stie ce va iesi din tot: astfel si
nsira cuvintele. De bucurie? De durere? Toti asculta. Chiar si scuipatul nceteaza. Caci sunt numai seniori
care stiu ce se cuvine. si cel din gramada, care nu cunoaste germana, pricepe deodata, simte cte o
vorba: ntr-o seara... Pe cnd eram mic....

Sunt aici, strnsi laolalta, acesti seniori care vin din Franta si din Burgundia, din arile-de-Jos si din vaile
Carinthiei, din cetatile Boemiei si de la mparatul Leopold. Caci lucrurile povestite de unul le-au aflat cu
totii si ntocmai. Ca si cum n-ar fi pe lume dect o mama...

Astfel calaresc n seara, ntr-o oarecare seara. Tac din nou, dar au cu ei vorbele luminoase. si iata ca-si
scoate marchizul coiful. Pletele-i ntunecate sunt matasoase si, cum si rastoarna capul, parul i se rasfira
femeieste pe ceafa. si deodata si da seama si cel din Langenau: departe, se zareste, ntr-o lucire, ceva
nalt, ntunecat. O coloana singuratica, pe jumatate pra-busita. si mult dupa aceea, mai trziu, i se pare
ca stlpul era o madona.

Foc de veghe. Stau roata si asteapta. Asteapta sa cnte vreunul. Dar sunt att de truditi. Lumina rosie-i
grea. Se aseaza pe carmbii prafuiti. Se traste spre genunchi, priveste-n minile mpreunate. Nu are
aripi. Fetele sunt ntunecate. Totusi, ochii micului francez mai licaresc un rastimp, cu lumina ciudata. A
sarutat un mic trandafir, si acum poate din nou sa i se vestejeasca la piept... Cel din Langenau a vazut,
pentru ca nu poate sa doarma. Se gndeste: eu nu am nici un trandafir, nici unul. Pe urma, cnta. si e un
vechi cntec trist, pe care-l cnta acasa fetele, pe cmpuri, toamna, cnd secerisul se apropie de sfrsit.

Spune micul marchiz: Trebuie sa fii foarte tnar, domnule. si cel din Langenau, pe jumatate trist, pe
jumatate nciu-dat: Optsprezece. Pe urma, tac.

Mai trziu, ntreaba francezul: Cavalere, ai si dumneata acasa o logodnica?

Dumneata? ntreaba cel din Langenau.

E balaie ca dumneata.

si tac din nou, pna cnd germanul striga: La naiba, pentru ce te afli atunci n sa si calaresti prin tara
asta spurcata, nfrun-tnd liftele turcesti?!

Marchizul zmbeste: Ca sa ma rentorc.

si cel din Langenau se-ntristeaza. Se gndeste la o fata blonda, cu care se juca. Jocuri salbatice. si acum ar
vrea sa fie acasa, pentru o clipa doar, numai pentru atta ct e nevoie ca sa spuna: Magdalena, -pentru
ca am fost totdeauna astfel, iarta-ma!.

Cum - a fost? se gndeste tnarul senior. - si ei sunt departe.
24


Odata, dimineata, veni un calaret, apoi nca unul, patru, zece. Turnati n zale, uriasi. Apoi, o mie n urma
lor: oastea.

Trebuie sa se desparta.

ntoarce-te norocos, domnule marchiz.

Pazeasca-te Fecioara Maria, cavalere.

si sa se desparta nu pot. S-au legat prieteni dintr-o data, frati. Mai au sa-si povesteasca unul altuia
attea; cu toate ca si-au mpartasit de pe acum att de multe. Se codesc. si n jurul lor e vnzoleala si
zgomot de copite. Marchizul si trage acum marea-i manusa dreapta. Scoate micul trandafir, desfoaie o
petala. Ca si cum ar frnge anafura.

O sa te ocroteasca. Rami cu bine.

Cel din Langenau se mira. Priveste ndelung n urma fran-cezului. Pe urma, ascunde petala straina sub
tunica. si ea i pluteste n sus si-n jos pe valurile inimii. Chemare de goarna. Tnarul cavaler calareste spre
armata. Surde trist: pe el l ocroteste o femeie straina.

ntr-o zi, n ariergarda. Blesteme, culori, rsete -: scnteie tara de ele. Vin, alergnd, feluriti golani. Se bat
si striga. Vin trfe cu palarii mpurpurate peste parul revarsat. Fac semn cu mna. Vin argati, in zale
negre, ca o noapte pribeaga. nsfaca fierbinte trfele, de le sfsie hainele. Le mping pe marginea tobei. si
n fata salbaticei mpotriviri a minilor grabite, tobele se desteapta, ca-n vis rasuna, rasuna -. Iar seara le
tin lnga felinare ciudate: vin scnteind n coifuri de fier. Vin? Sau snge? - cine-si poate da seama?

n sfrsit, n fata lui Spork. Alaturi de calu-i balan, sta contele. Lung, parul sau luceste ca fierul.

Cel din Langenau n-a mai ntrebat. Recunoaste pe general, sare de pe cal si se nclina ntr-un nor de praf.
ntinde scri-soarea de prezentare. Acesta, nsa, porunceste: Citeste-mi petecul! si buzele-i nu s-au
miscat. N-are nevoie de ele; bune-s ndeajuns pentru sudalmi. Pentru rest, graieste dreapta. Basta! E
destul sa te uiti la ea. Tnarul senior a terminat demult. Nu-si mai da seama unde se afla. Spork e
deasupra tuturor. nainte-i, pna si cerul dispare. Spuse atunci Spork, marele general:

Stegar.

si asta-i mult.

Compania se afla dincolo de rul Raab. Cel din Langenau calareste ntr-acolo singur. Cmpie. Seara.
Ferecatura din fata a seii luceste prin praf. si apoi se nalta luna. O vede pe mini.

Viseaza.

Dar, deodata, se-aude strigat.

Strigare, strigare,

25

i sfsie visul.

Nu-i glas de bufnita. ndurare:

Singurul pom

i striga:

Om!

Priveste: se ridica. Se ridica un trup

De-a lungul pomului, si o femeie tnara,

nsngerata si goala,

l implora: dezleaga-ma!

si-atunci el sare n neagra verdeata

si taie frnghiile fierbinti;

si-i vede acum privirea arznd

si dintii muscnd.

Rde?

l ngrozeste.

si iata-l acum din nou pe cal,

n goana prin noapte. Haturile nsngerate

n pumnii-nclestati.

Cel din Langenau scrie o scrisoare cufundat n gnduri. Lin zugraveste cu slove mari, grave, drepte:

Buna mea mama,

fii mndra: eu port steagul,

fii fara grija: eu port steagul,

iubeste-ma: eu port steagul.

26

Pe urma, si ascunde scrisoarea n tunica, n cel mai tainic loc, lnga petala de trandafir. si gndeste: n
curnd se va nmi-resma. si gndeste: poate o va gasi odata cineva... si gndeste...; caci dusmanu-i
aproape.

Calaresc peste un taran ucis. Ochii-i sunt larg-deschisi, si oglindesc ceva; nu nsa cerul. Mai trziu, se aud
urlnd cini. Se apropie, asadar, n sfrsit, un sat. si deasupra colibelor, se nalta, de piatra, un castel. Lat
se-ntinde ntr-acolo podul. Poarta se casca uriasa. nalt rasuna goarna, de bun venit. Auzi: zarva,
zanganituri, latrat de cini! Nechezaturi n curte, lovituri de copite si chemari.

Odihna! Sa fii o data oaspe. Nu pururi sa-ti ospatezi singur poftele cu o saracacioasa masa. Nu pururi sa-ti
arunci asupra tuturor dusmanos privirea: sa lasi o data sa se-ntmple totul si sa stii ca-i bine asa. Caci
pna si curajul trebuie sa se odih-neasca o data, ghemuindu-se sub marginea plapumei de matase. Sa nu
mai fii pururi soldat. Sa porti o data libere buclele si gulerul larg rasfrnt si sa te odihnesti n jeturi de
matase, si sa te simti proaspat pna n vrful degetelor, ca dupa baie. si din nou sa-nveti ce-s femeile.
Cum se poarta cele albe si cum sunt cele albastre; ce fel de mini au, cum si cnta rsul, cnd paji blonzi
aduc talerele frumoase, grele de roade zemoase.

A-nceput ca un ospat. si se facu o serbare de abia se stie cum. Flfiau flacarile nalte, glasurile se
rostogolira, cntece ametite din pahare si sclipiri clincanira si, n sfrsit, din tacturi nenumarate izbucni
jocul. si tr dupa sine totul. Fu o naltare de valuri n sali, o ntlnire si o cautare, o despartire si o
rega-sire, o izbucnire de scntei si-un orbitor vrtej de lumini si o leganare n vnturile de vara ascunse-n
vestmintele femeilor calde.

Din vinu-ntunecat si mii de trandafiri, ora curge vuind n visul noptii.

si n aceasta maretie, unul sta si se minuneaza. si nestiind ce sa creada, asteapta sa vada daca nu se
trezeste. Caci numai n somn poti vedea gateli de acestea si asemenea serbari ale unor asemenea femei.
Cel mai mic gest al lor este o cuta caznd n brocart. Ele nalta ore din convorbiri de argint si uneori ridica
minile astfel, nct ai crede ca rup dintr-un loc la care tu nu poti ajunge, trandafiri catifelati pe care tu
nu-i vezi. si atunci visezi: sa te mprejmuie aceste femei ca o podoaba si sa fii fericit cu totul altfel si sa
cuceresti si tu fruntii tale, care-i goala, o coroana.

Unul mbracat n matase alba si da seama ca nu se poate trezi; pentru ca-i treaz si zapacit de realitate. si-
asa, alearga nelinistit n vis si sta n parc, singur n parcul negru. si serbarea-i departe. si lumina minte. si
noaptea-l mprejmuie racoroasa. si ntreaba pe o femeie, care se apleaca spre dnsul:

Tu esti Noaptea?

Ea surde.

si atunci se rusineaza el de haina-i alba.

si ar vrea sa fie departe si singur si n arme.

Cu totul n arme.

Ai uitat ca astazi esti pajul meu? Ma parasesti? Unde pleci? Haina-ti alba mi da dreptul asupra ta.

27

..........................................................

i-e dor de haina ta aspra?

..........................................................

i-e frig? i-e dor de-acasa?

Contesa surde.

Nu. Dar totu-i asa, numai pentru ca de pe umerii lui a alunecat copilaria, aceasta blnda haina
ntunecata. Cine i-a smuls-o? Tu? o ntreaba el cu un glas, pe care nu l-a mai auzit pna acum. Tu!

si acum nu mai are nimic pe el. si-i gol ca un sfnt.

Luminos si zvelt.

ncet se-afunda n bezna castelul. Toti sunt grei: obo-siti sau ndragostiti sau beti. Dupa attea nopti de
campanie goale si lungi: paturi. Paturi largi de stejar. Aici, te poti ruga altfel dect n ticaloasa brazda,
care, cnd vrei sa atipesti, se deschide ca mormntul.

Doamne, faca-se voia ta!

Mai scurte-s rugaciunile n pat.

Dar mai fierbinti.

Odaia turnului e-ntunecata.

Dar ei si lumineaza fetele cu zmbetele lor. Se cauta unul pe altul ca niste orbi si fiecare da de celalalt ca
de o usa. La fel copiilor, pe care noaptea-i nspaimnta, se-nghesuie unul ntr-altul. si, cu toate acestea,
nu se tem. Aici, nu-i nimic ce le-ar putea sta mpotriva: nici un ieri, nici un mine: pentru ca timpul s-a
surpat. si ei nfloresc din darmaturile lui.

El nu ntreaba: Barbatul tau?

Ea nu ntreaba: numele tau?

S-au ntlnit ca sa-si fie unul altuia o noua fiinta.

Ei si vor da sute de nume noi si unul altuia si le va lua napoi, lin, cum se desprinde un cercel.

n anticamera, pe un jilt, atrna tunica, banduliera si mantaua celui din Langenau. Manusile zac pe
dusumea. Steagul sta piezis, sprijinit de crucea ferestrei. E negru si zvelt. Afara, furtuna strabate-n goana
largul cerului si sfsie-n bucati albe si negre noaptea. Lumina lunii se arata ca un fulger lung, si umbre
nelinistite trec peste steagul nemiscat. Steagul viseaza.

28

A fost o fereastra deschisa? Patruns-a furtuna n casa? Cine trnteste usile? Cine trece prin odai? - lasa!
Oricine ar fi, n ncaperea turnului nu-i va afla. Adapostit e acest mare somn ca dupa o suta de usi, unind
doi oameni; unindu-i ca o aceeasi mama sau ca o aceeasi moarte.

Sa fie asta dimineata? Ce soare se ridica? Cit e de mare soarele! Pasari sa fie? Glasurile lor sunt
pretutindeni.

Totul e luminos, dar nu este zi.

Totul e zgomotos, dar nu sunt voci de pasari.

Sunt grinzile, care lumineaza. Sunt ferestrele care striga. si striga rosu nspre dusmani, care, iata-i, stau
afara n cmpia nflacarata, striga: foc!

si cu somnul sfsiat pe fata navalesc toti, jumatate armati, jumatate goi, din odaie-n odaie, din balcon n
balcon si cauta scara.

si cu ntretaiata rasuflare rasuna goarne-n curte:

Adunare, adunare!

si tobe cutremuratoare.

Flamura nsa acolo nu e.

Strigat: stegar!

Caii turbati, rugaciuni, voci ce suie.

Blesteme: stegar!

Fier peste fier, comanda si-alarma;

Tacere: stegar!

si nca o data: stegar!

si calarimea n ropot tsnind.

..........................................................

Flamura nsa acolo nu e.

El alearga pe-ntrecute prin coridoare nflacarate, prin usi care-l mping arznd, peste scari care-l prlesc
tremurnd, se smulge din cladirea turbata. Pe brate duce stindardul, ca pe o femeie alba, n nesimtire. si
gaseste un cal si-i acum ca un tipat: peste toate-n zbor, peste toate fugind, chiar si peste ai sai. si din nou
se nalta stindardul n rnd si-att de regesc nu fost-a nicicnd; si-acuma l vad cu totii n fata si recunosc
pe luminosul barbat fara coif, si recunosc stindardul...
29


nsa acum ncepe-a luci, se-nvolbura si se face mare si rosu...

..........................................................

Acum, le arde steagul n mijlocul dusmanului, si-alearga dupa el.

Cel din Langenau s-a napustit adnc ntre dusmani, dar singur de tot. Groaza a facut n juru-i un cerc si el
se afla-n mijloc, sub steagul, care arde-ncet.

Lin, pe gnduri aproape, se uita mprejur. nainte-i sunt multe lucruri straine, mpestritate. Gradini -
gndeste el si surde. Dar simte acum ca ochi l strapung si recunoaste oameni si stie ca sunt cini de
pagni -: si si azvrle calul n mijlocul lor.

Dar cum, acuma, cercul se-nchide iarasi n juru-i, sunt, totusi, din nou gradini, si cele saisprezece hangere
ncovoiate, care navalesc asupra-i, raza de raza, sunt o sarbatoare.

O hohotitoare fntna saritoare.

n castel, au ars tunica, scrisoarea si petala de trandafir a unei femei straine.

n primavara urmatoare (veni trista si rece), un curier al baronului de pirovano intra calare ncet, n
Langenau. Acolo, zari o femeie batrna plngnd.

n romneste de Eugen Jebeleanu


Din ceaslov

Din cartea nti

Cartea despre viata monahala

n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea

n cercuri tot mai vaste mi depan viata mea

si-mi fac deasupra lucrurilor drum;

pe cel din urma, poate, nu-l voi mai ncheia,

dar l voi ncerca oricum.

mprejurul lui Dumnezeu, turn stravechi, zbor mereu,

de mii de ani tot zbor fara-ncetare;

si nu stiu nca bine ce sunt:
30


o vijelie, un vultur, ori un cntec mare.

n romneste de Al. Philippide

Am frati n sud, am multi si n sutane

Am frati n sud, am multi si n sutane,

n mnastiri n care laur creste.

stiu, ei zugravesc madone omeneste,

visez adesea despre tineri tiziani,

prin care domnul n vapai goneste.

Dar cnd am gndurile-n sinea mea plecate,

e sumbru domnul meu, o-mpletitura

de radacini, fara de zgomot bnd.

Atta stiu, ca dintr-a lui caldura

eu ma nalt, caci ramurile-mi toate

dorm n adnc si semn fac doar n vnt.

n romneste de Maria Banus

Vecine dumnezeu, de uneori

Vecine dumnezeu, de uneori

te tulbur, n nopti lungi, cu-a mea bataie

e ca-ti aud suflarea rareori

si stiu ca tu esti singur n odaie.

si cnd ti trebuie ceva, nu-i nimeni,

cnd dibuiesti, nu ti da nimenea sa bei:

ascult mereu. Fa un mic semn de vrei.

Sunt lnga tine.
31


Doar un perete-ngust e-ntre noi doi,

ntmplator, si altfel poate fi:

un strigat doar al unuia din noi,

si el s-ar prabusi,

fara de zgomot, mut.

Din ale tale chipuri e facut.

si chipurile-ti stau ca nume-n fata.

si daca scapara lumina-n mine,

cu care-adncul meu te regaseste,

pe cadre, stralucind, se risipeste.

si simturile-mi care iute-ngheata

sunt fara tara si s-au rupt de tine.

n romneste de Maria Banus

De s-ar lasa cndva tacere mare

De s-ar lasa cndva tacere mare,

Si daca tot ce-i vag si ntmplare

si rs vecin ar fi sa nceteze,

si daca simturile-n vuiet, treze,

Nu m-ar opri din veghea mea prea tare -:

Atunci cu gndul meu as fi n stare,

pna la margini, tot, sa te gndesc,

si sa te am (ct zmbetu-n durata),

si iarasi vietii sa te daruiesc,

ca pe-o rasplata.
32


n romneste de Maria Banus

Traiesc acum cnd veacu-i pe sfrsite

Traiesc acum, cnd veacu-i pe sfrsite.

Simti suflul unei file mari ce-adie,

pe care tu si eu si domnu-o scrie,

si mini straine o ntorc grabite.

Simti stralucirea noii pagini,

parca, pe care totul poate fi trasat.

Puteri tacute forta si-o ncearca

si se privesc ntunecat.

n romneste de Maria Banus

Tu, ntuneric, din care ma trag

Tu, ntuneric, din care ma trag,

dect flacara mi esti mai drag,

cu care lumea se margineste,

si straluceste,

pentru-un cerc oarecare,

dar nici o fiinta n-o stie peste-aceste hotare.

nsa-ntunericul tine totul la sine:

chipuri si flacari,

vietuitoare, pe mine,

totul, pe apucate,

om, stihie si fapte -

Ba poate-o gigantica forta, poate
33


se misca alaturi, n vecinatate.

Eu cred n noapte.

n romneste de Maria Banus

Sunt prea singur pe lume si totusi nu-s singur destul

Sunt prea singur pe lume si totusi

nu-s singur destul,

orice ceas sa-mi fie sfintit.

Sunt prea ne-nsemnat pe lume si totusi

nici mic nu-s destul

sa pot fi n fata ta

ca un lucru-ntelept, tainuit.

Vointa mea o vreau si vreau pe-al faptei

drum

Sa duc vointa mea;

vreau n tacute vremi,

sovaitoare oarecum,

cnd se-apropie ceva,

sa fiu ntre cei ce stiu

sau singur sa fiu.

Vreau fiinta toata sa-ti reflect, sa-ti sorb,

nicicnd sa nu fiu prea batrn sau orb,

sa ti pot tine chipul greu, sovaitor.

Vreau sa ma desfasor.

Nicicnd nu vreau ncovoiat sa fiu,
34


caci nu sunt eu cnd sunt ncovoiat.

Vreau cugetu-mi adevarat

n fata ta. Vreau sa ma zugravesc

ca pe-un tablou la care m-am uitat

aproape si ndelungat,

ca vorbele de mine ntelese,

ca un urcior de fiecare zi,

ca fata mamei,

ca o corabie ce ma culese

si ma goni

prin viforul cel mai de moarte.

n romneste de Maria Banus

Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare

Sunt eu, nfricosatule. Nu m-auzi oare

cum simturile-mi bat spre tine, toate?

Privirile-mi, nalt naripate,

stau fetei tale-alb nconjuratoare.

Nu vezi tu sufletul meu cum apare

n fata ta n haina de tacere?

Suava-mi ruga nu se coace, n putere,

pe cautatura-ti, ca pe-un pom, mereu?

De esti Tu visatorul, visu-s eu.

Dar de vrei sa veghezi, sunt voia-ti iara,

ma fac puternic pentru slava toata
35


si ma rotesc - o liniste stelara -

peste cetatea timpului ciudata.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Daca as fi crescut pe undeva

Daca as fi crescut pe undeva

unde sunt ceasuri zvelte, zile mai usoare,

ti-as fi aflat o mare sarbatoare

si minile-mi nu te-ar fi strns asa

cum uneori te strng, fricos si tare.

Acolo-as fi-ndraznit sa te mpart,

prezenta, tu, ce nu cunosti hotare.

te-as fi putut zvrli,

ca pe o minge-n talazu-nalt

de bucurii,

sa sara, sa te prinda cineva

si, spre caderea ta

sa-nalte minile cu dor,

tu, lucru al lucrurilor.

Sa scaperi ca o lama de otel,

te-as fi lasat,

si focul ti-l strngeam ntr-un inel

din aurul cel mai curat,

sa mi-l poata tine culcat

pe cea mai alba din mini.
36


Te-as fi pictat: nu pe un zid stingher,

ci dintr-o margine n cealalta de cer,

si te-as fi plasmuit cum un urias te-ar plasmui:

ca foc, ca stei golas,

ca pe simunul din desert urcat -

sau

poate fi si-asa: eu te-am aflat

cndva...

Prietenii mei sunt departe,

ecoul aud, rsul lor nu-i,

si tu: tu ai cazut din cuib si esti un pui

de pasare, cu ghearele galbui

si ochii mari si ma-ntristezi de moarte.

(Prea larga-i palma-mi pentru trupul lui.)

si-o picatura iau pe deget din izvor,

ciulesc urechea: poate-o cauti, nsetat,

si simt cum inimile noastre bat,

si-amnduror de spaima bat.

n romneste de Maria Banus

Eu te gasesc n lucrurile toate

Eu te gasesc n lucrurile toate,

cu care-s bun, si-am gingasii fratesti;

bob, te-nsoresti, n cele ne-nsemnate,

si, mare-n cele mari te daruiesti.
37


Acesta-i jocul fortelor vrajite,

ca trec slujind in lucruri si supus:

crescnd n radacini, n trunchi pierite,

ca sa nvie-n crengile de sus.

n romneste de Maria Banus

Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor?

Ce-ai sa te faci, Doamne, daca mor?

Daca ma sfarm? (ti sunt urcior).

Daca ma stric? (si bautura-ti sunt).

Sunt mestesugul tau si-al tau vesmnt,

cu mine rostul tau dispare.

n urma mea nu mai ai casa-n care

sa te ntmpine cuvinte calde.

Cad eu, din ostenitele-ti picioare cade

sandala de velur, mngietoare.

Mantaua ta cea mare se desprinde.

Privirea ta spre care se ridica

obrazu-mi cald precum o perna mica,

va rataci-ndelunga vreme dupa mine -

si-n asfintit de soare se va-ntinde n poala rece-a pietrelor straine.

Ce-ai sa te faci, Doamne? Mi-e frica.

n romneste de Maria Banus

Voi, multe-orase neasaltate

Voi, multe-orase neasaltate,
38


nicicnd dusmanul n-ati dorit?

O, de-ati fi fost asediate

de el, lung timp si sovait!

n timp ce voi, de jale pline,

nflamnzite l rabdati,

sub ziduri ostile si tine,

caci astfel darma el pe-oricine

din cei ce sunt asediati.

Din turn, rotiti privirea-n zare:

acolo e si nu e las

si nici mai mic, el sta tot tare

si nu trimite-amenintare,

nici sol, nici daruri n oras.

El e darmatorul mare,

ce are-o munca fara glas.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea

Domnul fiecaruia doar i cuvnta nainte de a-l crea,

apoi l nsoteste din bezna tacnd.

Dar cuvintele, preursirea,

aceste cuvinte-stihie, sunt:

De simturile tale trimis pe pamnt,

pna la capatul dorului mergi frematnd;

da-mi vesmnt.
39


ndaratul lucrurilor creste prjol cotropitor,

ca umbrele lor

ntreg sa m-acopere-ntr-una.

ngaduie totul: frumusetea, spaima, totuna.

Trebuie doar sa mergi: nici o simtire nu-i prea departe.

De mine, nimic nu te desparta.

I-aproape strabuna

tara-viata.

O vei recunoaste

Dupa grava ei fata.

Da-mi mna.

n romneste de Dan Constantinescu

si totusi: mi se pare

si totusi: mi se pare

ca si cum o cntare

afund lui i-am pastrat.

Ea tace sub barba n tremurat,

ar vrea sa se smulga iara

din melodiile Sale clare.

Atunci vin spre genunchii Sai

n prosternare:

si cnturile curg de-afara

napoi n El vuitoare.

n romneste de Eugen Jebeleanu
40


Din Cartea a doua

Cartea pelerinajului

Tu, vesnicule, mi te-ai aratat

Tu, vesnicule, mi te-ai aratat.

si te iubesc ca pe un fiu iubit,

care demult, de mic m-a parasit,

caci pe-acel tron destinul l-a chemat,

de unde tarile apar ca vai.

n urma am ramas ca un mosneag

ce nu si mai pricepe-acum feciorul,

si lucrurile noi le stie vag,

spre care pe vlastar l mna dorul.

Uneori tremur de norocul tau,

ce pe straine nave a pornit,

uneori iar te vreau n snul meu,

n bezna asta care te-a hranit.

Mi-e frica uneori ca nu mai esti,

cnd vremea-ncepe-n mreje sa ma tie.

Citesc atunci n evanghelii: si traiesti,

si orice rnd de vesnicia-ti scrie.

Sunt tatal; totusi fiul e mai mare,

e tot ce fuse tatal si cel care

n-a fost acesta, creste-acum ntr-nsul;

el e viitorul si e repetarea,
41


el este snul, el e marea...

n romneste de Maria Banus

Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea

Tu nu socoti ca-i blasfemie ruga mea:

parca n carti batrne frunzaresc,

sa vad cu tine ct de mult ma nrudesc.

Vreau dragoste sa-ti dau. Din care-ai vrea...

Oare pe-un tata l iubesti? Nu pleci, cum ai plecat

si tu de lnga mine: aspru-ntunecat,

de lnga minile-i stinghere, goale?

Nu culci cuvntu-i ofilit si moale,

n carti batrne, rareori citite?

Nu-i oare inima-i un stavilar

Ce-l lasi si curgi spre bine si amar?

Nu-i tatal, pentru noi, ce-a fost odat'?

ani ce-au trecut, straini de cei ce sunt,

gest nvechit si demodat vesmnt,

mini vestede si par decolorat?

si chiar de-a fost erou pe vremea sa,

e frunza ce, cnd crestem, va cadea.

n romneste de Maria Banus

si grija lui e pentru noi un vis urt

si grija lui e pentru noi un vis urt,

si glasul lui o piatra ni se pare -
42


am vrea sa dam la vorba-i ascultare,

dar ca prin vis o auzim, si-att.

Caci ntre noi vuieste mult prea tare

drama cea mare, ca sa ne-ntelegem.

Vedem doar forma gurii lui din care

silabe cad, ce nu le mai culegem.

Suntem mai departati ca-n departare,

chiar daca strns iubirea ne-a-mpletit;

de-abia cnd pe aceasta stea el moare,

stim ca pe-aceasta stea el a trait.

Acesta-i tatal pentru noi. si eu - eu

sa-ti spun tata?

Ar fi sa ma despart de tine nu odata,

de mii de ori. Esti fiul meu. Te voi cunoaste-ndata,

asa cum ti cunosti copilul unic, drag,

chiar cnd demult este barbat, este mosneag.

n romneste de Maria Banus

Privirea stinge-mi-o: te pot zari

Privirea stinge-mi-o: Te pot zari,

urechea-nchide-mi: Te pot auzi,

si fara de picioare vin la Tine

si fara gura te implor, divine!

Frnge-mi chiar bratul: Te voi tine sus

43

cu inima mea, precum cu o mna,

inima tine-mi: creierul va bate

si creierul de-mi arzi n flacari,

pna si-n sngele-mi Te voi purta, ca-n toate.

n romneste de Eugen Jebeleanu


Mi-e inima ca o femeie-n fata ta

Mi-e inima ca o femeie-n fata ta.

si e ca Ruth, a lui Noemi nora.

Lng-ai tai snopi, ct ziua e de mare,

trudeste printre slugi, din aurora.

Dar catre seara-n valuri se cufunda,

se scalda si cu grija se-nvesmnta,

vine la tine cnd e pace-adnca,

vine si ti se-ntinde la picioare.

si-n miez de noapte de-o ntrebi, ea spune-asa,

cu-adnca simplitate: Ruth sunt, sluga ta.

ntinde-ti aripile peste sluga ta.

Tu esti urmasul...

si la picioare-ti doarme-apoi tacut,

inima mea, fierbinte de-al tau trup.

si-i o femeie-n fata ta. si e ca Ruth.

n romneste de Maria Banus

Tu esti urmasul

Tu esti urmasul.
44


Fiii sunt urmasii,

caci tatal moare.

Fiii stau n floare.

Tu esti urmasul.

n romneste de Maria Banus

si mostenesti verdele

si mostenesti verdele

trecutelor gradini, tacutu-albastru

al cerurilor sparte.

si roua zilelor puzderii,

si sorii, mii si mii, ai verii,

si primaveri cu sclipat si fior:

o tnara ce-a scris scrisori, scrisori.

Tu mostenesti toamnele, haine diafane,

ce zac poetilor n amintire;

si toate iernile, ca niste tari orfane,

ti cad la piept, ncet, c-o alipire.

Venetia, Roma si Kazan ti-or ramnea;

al Pisei dom; Florenta-o vei avea;

Troitka Lavra si-acea manastire

ce sub gradinile din Kiev o ncilcire

de ganguri tese: negre-ascunse fire -

Moscova, clopote ca-n amintire -

si sunet: cornuri si viori si flaut,
45


si orice cntec ce adnc a rasunat,

n tine va luci ca nestemata.

De dragul tau se-nchid n ei poetii

si strng imagini pline, fosnitoare,

si merg, se coc n ritmuri ca n soare,

si-att de singuri sunt de-a lungul vietii...

si pictorii picteaza doar ca tu,

cele ce pier, nepieritoare-acu,

sa le primesti din nou n a ta dreapta:

devine vesnic tot. Femeia-i coapta,

Demult, n Monna lisa, cum e vinul;

n-ar mai trebui femei sa fie - peste plinul

de-aci, nimic n-aduce nou nici o femeie.

Cei ce sculpteaza sunt asemeni tie.

Vor vesnicie. Spun: dureaza piatra.

si asta nsemneaza:-a ta sa fie.

si-ndragostitii ti aduna avutie:

ei sunt poetii unor ceasuri rare;

inexpresivei guri, cu-o sarutare,

zmbet i pun, formnd-o mai frumoasa;

si desfatari aduc, ne modeleaza

pentru dureri, ce ele-abia se coc.

si suferinte-aduc, cu rsul la un loc,

doruri ce dorm adnc si se trezesc,
46


pentru ca-n piept strain sa plnga tare.

Aduna ceva tainic, apoi mor,

cum moare-un animal, fara-a-ntelege -

dar poate vor avea nepoti n care

crudele vieti s-or prgui, si vei culege,

vei mosteni prin ei iubirea celor

ce orbi si ca n somn si-au daruit-o.

Spre tine curge astfel tot belsugul.

Cum cupa, sus, dintr-un havuz, s-ar revarsa,

mereu, mereu, - cum despletit

s-ar rasfira suvitele de par - n cupa, jos,

astfel n snu-ti cade orisice prisos,

cnd lucruri si gndire se revarsa.

n romneste de Maria Banus

si zvonuri trec, te dibuiesc

si zvonuri trec, te dibuiesc,

trec ndoieli, te-ascund n nori.

Cei trndavi si cei visatori

chiar de-al lor foc se ndoiesc;

ei nu te cred si sovaiesc,

pna nu sngera si muntii.

Dar tu-ti apleci povara fruntii.

Artere-n munti tu ai putea sa tai,

ca semn de-nfricosat judet,
47


dar pe pagni tu nici un pret

nu pui, nu dai.

Tu sa te lupti nu vrei cu viclenii,

nici cu-al luminii dar sa te desfeti,

caci pe crestini, tu, nici un pret

nu pui, nu tii.

Pe cei ntrebatori tu nu pui pret.

Cu chipul blnd cnd vii,

spre cei mpovarati privesti.

n romneste de Maria Banus

Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine

Toti cei ce te cauta, te-ncearca pe tine.

si cei ce te afla, te leaga pe tine

de chip si de gest.

Eu nsa vreau sa te pot pricepe,

cum te pricepe si glia,

cnd prguirea-mi ncepe,

mparatia-ti

e-n prg.

Nu-ti cer nici o desertaciune,

spre-a-mi fi vadit.

stiu ca timpul poarta alt nume

dect acela

tie sortit.
48


Nu-ti cer minune pentru credinta.

Legilor tale fa-le dreptate,

celor ce sunt din spita n spita,

tot mai nvederate.

n romneste de Maria Banus

Totul va fi puternic iar si mare

Totul va fi puternic iar si mare,

ses neted, ape-adnc unduitoare,

uriasi copacii, zidurile scunde;

si-n vai, la chipuri felurit si tare,

neam de plugari si de ciobani, oriunde.

Nu temple care-l strng pe Domnu-n fiare,

ca pe-un fugar si-l plng n gura mare,

ca pe-o jivina prinsa si ranita -

ci case ce-l primesc pe cel ce bate,

si-un simtamnt de-ofrande nesecate,

n noi si-n orice fapta savrsita.

Nu dor de-o viata dincolo si peste -

doar gnd sa n-aduci mortii profanare,

si, slujitor mereu celor terestre,

sa nu mai fii strain minilor tale.

n romneste de Maria Banus

Din Cartea a treia

Cartea despre saracie si moarte
49


Fa-ma paznicul departarilor tale

Fa-ma paznicul departarilor tale,

fa-ma sa am pentru pietre-ascultare,

da-mi ochi pe care sa-i desfasor

pe-a marilor tale nsingurare;

sa nsotesc a fluviilor cale

si de pe malurile-asurzitoare,

departe-n zvonul noptii sa cobor...

n tarile-ti pustii sa ma trimiti,

de vnturi nemiloase rascolite,

cu mari mnastiri ce stau ca vesminte

n jurul netraitelor vieti.

Acolo vreau cu pelerinii sa ramn,

prin nici o amagire despartit

sa nu mai fiu de al lor glas si chip,

si-n dosul unui orb batrn,

s-apuc pe-un drum nebanuit.

n romneste de Maria Banus

Caci, doamne, marile orase

Caci, doamne, marile orase

pierdute sunt si despletite;

Ca dintre flacari fuge cel mai mare -

si sa-l aline nu e alinare,

si curg micile-i ore risipite.
50


Traiesc acolo oameni, traiesc greu si rau,

n case-adnci, si gestu-i nspaimnta,

speriati mai rau ca turma nou nascuta;

respira-afara treaz pamntul tau,

ei nsa sunt si nu mai stiu ca sunt.

Acolo cresc copii pe lnga geamuri,

ascunse-n umbre vesnic cenusii,

si nu stiu ca afara, flori pe ramuri

cheama spre zari, spre vnt, spre bucurii -

si nu pot fi dect copii si-s tristi copii.

Cresc fete-n floare spre necunoscut

si le e dor de calma lor copilarie,

dar nu-i acolo ceea ce-au cerut,

si tremurnd se-nchid pentru vecie.

si n ascunsele odai, din fund,

au zilele maternitatii amagite,

nopti lungi, cu scncet fara voie izvornd,

ani fara lupte, reci, cu forte vlaguite.

si-n plina bezna sta al mortii pat,

si-ncet ele-l doresc, cu-nfiorare,

si mor ca-n lanturi, mor ndelungat,

si ies din casa ca o cersetoare.

n romneste de Maria Banus

Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura
51


Traiesc acolo oameni, flori palide sub zgura,

si mor uimiti de-o lume-mpovarata.

si ca se schimba-n hda strmbatura

sursul lor de gingasa faptura,

nu vede nime-n noaptea-nfricosata.

Ei merg pe uliti, njositi, batrni,

de-absurde lucruri carora slujesc,

si hainele pe ei se vestejesc

si-mbatrnesc frumoasele lor mini.

Multimea nu i cruta, i apasa,

desi sunt slabi, cumva sovaitori,

doar cini straini ce nicaieri n-au casa

merg uneori, tacut, n urma lor.

La sute de calai ei sunt ostateci,

si orice ora-i striga si-i arata;

lnga spitale-asteapta singurateci

ziua intrarii, ziua-nfricosata.

Moartea-i aici. Nu cea de odinioara

ce-l atinsese pe copil n mers -

nu mica moarte-n magic nteles;

ci-a lor atrna verde si amara,

ca rodu-n ei ce crud va fi cules.

n romneste de Maria Banus

Da, doamne, fiecarui a sa moarte
52


Da, doamne, fiecarui a sa moarte,

cea ce se isca din viata-n care

de sens, iubire, chin avut-a parte.

n romneste de Maria Banus

Caci noi suntem doar coaja, frunza doara

Caci noi suntem doar coaja, frunza doara.

Moartea cea mare, ce-i n orisicine,

ea-i acel fruct pe care totu-l mpresoara.

De dragul lui fetite se ridica

si-apar ca un copac dintr-o lauta,

de dorul lui baietii se-nfiripa;

celor ce cresc, femeile le-asculta

spaime, ce nimeni altul nu le ia.

De dragul lui, ceva ce-a fost privit,

chiar de s-a stins demult, va ramnea -

si-oricine-a plasmuit sau a cladit,

pentru-acest fruct o lume deveni,

si ngheta si se topi,

spre el si rasuci lumina toata.

ntreaga inimii caldura-i adunata

n el, si-a creierului alba para.

Dar ngerii tai trec n stoluri, iata,

si verzi fructele toate le aflara.

n romneste de Maria Banus
53


Din cartea imaginilor

Din partea nti A cartii nti

Introducere

Oricine-ai fi: n seara, vino-afara

din camera, n care totul stii;

n zare, ultima-i casa ta-n seara:

oricine-ai fi.

Cu ochii ce, truditi, au evadat

cu greu din pragul cunoscut, ridici

usor un arbore ntunecat

si-n frunti de cer l pui: zvelt, solitar.

si lumea ai facut. si ea e mare

si ca o vorba, ce-n taceri se coace.

si vrerea ta cum i-a nteles, n pace,

suavi, o, lasa ochii tai sa zboare.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Dintr-un april

Din nou n miresme-i padurea.

Ciocrliile usoare nalta

Cu ele cerul, greu umerilor nostri;

ce-i drept, nca se vedea ziua prin ramuri,

Ct de desearta er -

dar n urma lungilor dupa-amieze,

de ploi ncarcate,
54


vin auriile, frumoasele

ore-nnoite,

n fata carora, fugind, pe-ndepartate fatade de case

ferestre ranite

se-nchid cu canaturi nfricosate.

Pe urma-i liniste. Chiar ploaia trece cu

pasi lini

peste lucirea tacuta a pietrelor linistite.

Toate zgomotele se ascund de tot adncite

n mugurii ramurilor plini de lumini.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Cavaler

Cavalerul n neagra armura strabate

calare n lumea vuind.

si-afara e totul: ziua, vaile toate

si prieteni si dusmani si-ospete-n palate

si vara si fata si codrul, cetate

de Graal si de mii de ori Marea Divinitate

pe strazile toate domnind.

Totusi, sub platosa cavalereasca,

unde-i inelul cel mai cernit

moartea-i ascunsa si trebuie sa gndeasca,

sa gndeasca:

spada cnd va tsni n sfrsit
55


prin plasa din fierul cel tare,

liberatoarea spada straina-n avnt,

sa ma salveze din ascunzatoare,

unde attea zile-ntr-un loc

am stat strivita de-acoperamnt -

ca-n urma nsumi sa ma-ntind mare n zare

si sa joc

si sa cnt.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Iubitoarea

Da, spre tine tnjesc. Alunec,

pierzndu-ma din fru,

fara nadejde c-o sa-nclin

sa-nfrunt vreodata ce vine catre mine

ca dinspre tine,

grav, neclatinat si prea strain.

...Acele vremi: o, cum eram doar una,

nimic nu ma chema,

nimic nu ma trada,

iar linistea-mi era a unei pietre

deasupra careia prul cnta-ntr-una.

Acuma insa, n asta primavara,

ceva din nestiutul, tainic an

m-a frnt ncet si prima oara,
56


ceva mi-a dat sarmana-mi viata

calda, vie,

cuiva n mini, care nu stie

ce nca eri eram.

n romneste de Dan Constantinescu

Logodnica

Iubite, striga-ma, puternic striga-ma!

La geam nu-ti mai lasa logodnica att

n asteptare.

n alei de platani seculare

seara nu mai sta n cale:

sunt goale.

si daca n casa-noptata

sa ma-nchizi n-o sa vii,

din minile mele mprastiata

n gradinile albastrului toata

ma voi risipi...

n romneste de Eugen Jebeleanu

Tacerea

Minile de mi le ridic, iubito, auzi tu,

auzi, cum fosneste tacerea...

Dar spune-mi,

pentru cei singuratici, orice miscare,

chiar de-i numai o soapta, nu-i oare
57


prinsa de toate lucrurile marunte,

care, n juru-le, parca la pnda stau ca s-asculte?

Auzi tu, iubito, cum pleoapele-alene le-nchid,

si chiar s-acesta-i un fosnet,

plutind usor pn-la tine.

Auzi tu, iubito, cum ncet, din nou le deschid...

...dar de ce, de ce nu esti lnga mine?

Cea mai ne-nsemnata dintre miscarile mele,

n matasea tacerii, pecetea si-o lasa;

si-n naframa-atinsa a zarii, n departare,

cea mai plapnda-nfiorare si nscrie urma nestearsa.

Rasuflarea mea ca un leagan

nalta stelele si-apoi lin coboara.

Miresmele ce-n juru-mi plutesc

buzele ca un val mi le-ating,

racorindu-le ca un izvor,

iar n catifelarea-albastr-a -nnoptarii

zaresc cum flfie-usor

mini stravezii de ngeri, departe, departe.

si numai pe tine, cea care-ti ai salasul

n adncul adncului gndului meu, n-am parte

sa te aflu n juru-mi.

n romneste de Rodica-Maria Oarda

Muzica
58


Ce cnti, copile? Prin gradini, deodata,

pasi si porunci soptite s-au ntins.

Ce cnti, copile? Sufletul tau, iata,

n betele sirinxului s-a prins.

De ce-l momesti? Sunetu-i o-nchisoare

n care el tnjeste ostenit.

i-i tare viata, cntul si mai tare,

de dorul tau cu jale sprijinit.

Da-i un ragaz, ca sufletul, cuminte,

sa se ntoarca-n marea-nvalmaseala

unde traia, vast, vesel, nainte

ca tu sa-l prinzi n doina ta domoala.

Cum din aripe tot mai trudnic bate,

tu risipi-vei zborul lui mereu,

si-aripile-i de cntec destramate

n-au sa-l mai poarte peste zidul meu

cnd am sa-l chem spre bucurii ciudate.

n romneste de Al. Philippide

Copilarie

si curge timpul scolii-ndelungate,

cu-attea spaime vagi, cu asteptare.

Singuratate, vreme-apasatoare...

si-apoi afara: strazi sclipesc si suna,

si-n piata zvrle apa o fntna,
59


si n gradina, ce lumi nemasurate.

si n hainuta ta sa treci prin toate,

cum nimeni altul n-a trecut si n-o sa treaca

O, straniu timp, o, vreme ce se-neaca,

o, tu, singuratate.

si sa privesti departe, afara, catre ei:

barbati, femei; barbati, barbati, femei,

copii n vii culori, si nu ca tine;

si-aici o casa, uneori un cine,

si-ncredere si groaza ce mute, oscileaza -:

O, jale fara sens, o, vis, o, groaza,

o, neagra adncime.

si sa te joci asa, inel si cerc si mingi,

n parcul ce paleste blnd n soare,

si pe cei mari din goana sa-i atingi,

salbaticit si orb de alergare,

dar cu pasi tepeni, mici, tacut, pe seara,

sa mergi acasa, strns de mna, tare -:

O, nteles ce tot mai mult dispare,

o, frica, o, povara.

si ore-ntregi, la iazu-ntins si sur

sa-ngenunchezi cu o corabie mica;

sa uiti de ea, caci altele-mprejur

si pnze mai frumoase trec pe unde,
60


si sa gndesti la chipul mic, obscur,

lucind din iaz ca iar sa se cufunde-:

Copilarie, o, imagini lunecnde,

unde? unde?

n romneste de Maria Banus

Dintr-o copilarie

Amurg - tezaur - n odaie-nchis,

n care sta copilul cufundat.

si mama cnd usor intra, ca-n vis,

n scrin o sticla tremura ciudat.

Simtea cum de odaie-a fost tradata

si-si saruta copilul: Esti aici?...

Apoi priveau speriati nspre clavir,

caci ea cnta un lied cteodata

care-n copil adnc se oglindea.

Sta amutit. Ochi mari si ratacea

pe mna ei ce, plina de inele,

precum ar fi trecut omaturi grele,

pe clapele albe trecea.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Baiatul

As vrea sa fiu ca unul din acei

ce trec prin noapte cu salbateci cai,

cu facle-asemeni unui par balai
61


ce flfie n vntul goanei lor.

Nainte-as vrea sa stau ca ntr-o luntre,

mare si ca un steag desfasurat.

Sumbru, cu auriul coif brazdat

de iuti sclipiri. si-n rnduri, dupa mine,

zece barbati, de-a mea ntunecime,

avnd aceleasi coifuri schimbatoare,

ba negre, vechi si oarbe, ba stravezii si clare.

si cineva alaturi deschide drum, si tipa

o trmbita ce-n fulgere se zbate,

si ne deschide o grea singuratate,

prin care trecem ca un vis de-o clipa:

n urma noastra case-ngenuncheaza,

n fata ulitele-adnc se-ndoaie,

luam piete cu asalt, ce fug de groaza,

si caii ropotesc, si-i ca o ploaie.

n romneste de Maria Banus

Cina cea de taina

S-au strns n juru-i tulburi si mirati,

iar el se-nchide ca-nteleptii; iata-l

cum dintr-ai lui se smulge, dintre frati,

si ca un fluviu curge-nstrainatul.

l napadeste vechea-nsingurare,

cea care l-a crescut spre fapte-adnci;
62


iar va umbla printre maslini,

si-atunci l vor lasa cei ce-l iubesc mai tare.

La cea din urma cina i-a chemat

si (cum alunga-mpuscaturi un stol

din lan) cuvntu-i de pe pini a alungat

minile lor: spre el, nelinistit

se-ndreapta-n zbor si mesei dau ocol

si cauta scapare. nsa el

e pretutindeni ca un asfintit.

n romneste de Maria Banus

Din partea a doua A cartii nti

Initiala

Din nesfrsite doruri zboara

fapte sfrsite - fntni slab saritoare -

ce tremurnd, curnd, se-nchina iara.

Dar, cele ce-au tacut odinioara,

fortele noastre vii - se desfasoara

n aceste lacrimi dantuitoare.

n romneste de Eugen Jebeleanu

De spus cnd adormi

Sa-nvalui vreau n cnt pe cineva,

lnga el sa fiu si sa stau.

si sa te legan vreau si nani ti-as cnta,

si din somn si n somn sa te iau.
63


n casa numai eu sa fiu anume,

acel ce stie: noaptea a fost rece.

S-ascult afara si-n adnc ce se petrece,

n tine, n padure si n lume.

Se cheama orologiile batnd,

strafundul vezi prin timpul limpezit.

Jos, mai aud un om strain trecnd,

strain, un cine-n somn a tresarit.

n urma e tacere. Eu cobor

ochii mei larg deschisi asupra ta;

ei te tin lin si se desprind usor,

cnd n noapte se misca ceva.

n romneste de Maria Banus

Vecinul

Vioara straina, esti lnga mine?

n cte orase departate, straine,

vorbeste noaptea ta singura catre a mea?

Te cnta sute? Sau cineva?

Sunt n toate orasele de netarmurit

din aceia cari fara de tine

demult n valuri ar fi pierit?

si de ce ma loveste pururi doar pe mine?

De ce sunt eu vecinul acelor, mereu,

cari te silesc sa cnti, cu fete-nfricate
64


si spre a spune: viata-i un lucru mai greu

dect greutatea lucrurilor toate.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Pont du carrousel

Omul orb care sta pe pod si pare

fruntariu-al unui anonim regat,

poate-i acel, pururea neschimbat,

n jurul caruia stau straja-n zare

stelarul ceas si-astralul punct ceresc.

Caci toate-n juru-i curg, se pierd, lucesc.

El este nteleptul neclintit,

pe multe cai crucise asezat;

intrarea n infernu-ntunecat

la un popor ce ni l-am plasmuit.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Tnguire

O, ce departe-s toate

si trecute de mult.

Eu cred ca steaua de la care

primesc lumina, n singuratate

de mii de ani a disparut.

n luntrea care a trecut

mi s-a parut ca se rostea

o taina nspaimntatoare.
65


n casa un ceasornic a batut...

n care casa oare?...

As vrea

sa ies din inima mea,

sa stau sub cerul linistit si mare.

si sa ma rog as vrea.

si poate una dintre stele

exista cu adevarat

si cred c-as sti pe-aceea dintre ele

care singura a durat,

si-asemeni unui alb oras ndepartat

n ceruri sta la capatul razei...

n romneste de Al. Philippide

Singuratate

Singuratatea ca o ploaie-mi pare.

Din mari ea suie catre nserare;

si din cmpii pierdute-n departare

suie la cer, statornicu-i lacas.

si-abia din cer se lasa pe oras.

si ploua-n ora vag crepusculara,

cnd toate strazile spre zori se-ndreapta,

cnd trupuri ce nimica nu aflara,

dezamagit si trist se trag deoparte;

cnd oameni care se urasc de moarte
66


dorm n acelasi pat, att de-aproape:

singuratatea trece-atunci pe ape...

n romneste de Maria Banus

Zi de toamna

E vremea, Doamne! Vara a fost lunga.

Arunca-ti umbra peste cadranele solare

si vnturile pe cmpii le-alunga.

Da fructelor din urma porunci sa fie pline;

mai da-le doua zile de la sud,

ndeamna-le s-ajunga coapte bine,

si toarna dulce suc n vinul crud.

De-acum cel fara casa mereu pribeag va fi.

Cel singur va fi singur vreme lunga,

va sta de veghe, lungi scrisori va scri

si prin alei mereu va rataci, nelinistit,

cnd frunzele s-alunga.

n romneste de Al. Philippide

Amintire

si iarasi astepti, astepti ce pare menit

viata sa ti-o mareasca la nesfrsit.

Astepti ce de alta tarie tine,

ce-i unic, puternic din cale-afara,

trezirea pietrelor,

adncimi ntoarse spre tine.
67


n culoare crepusculara

pe etajere apun

volumele-n aur si brun.

La tari te gndesti, ce-ai strabatut,

la chipul si la vesmntul

unor femei pe cari iar le-ai pierdut.

si stii dintr-o data: aceasta a fost.

si te ridici si-n fata vezi spaima,

figura si taina

unor ani ce-au trecut.

n romneste de Lucian Blaga

Toamna

Cad frunzele, cad de departe, parca

s-ar vesteji n ceruri gradini ndepartate;

cu gesturi de negare cad mereu.

si cade-n nopti adnci pamntul greu

de lnga stele n singuratate.

Noi toti cadem. Mna de colo cade.

si altele, si toate, rnd pe rnd.

Dar este Unul care tine-n mna

caderea asta, nesfrsit de blnd.

n romneste de Al. Philippide

La marginea noptii

Odaia mea si-aceasta toata
68


nemarginire nnoptata

e-acelasi spatiu. Sunt o struna mare

peste largi, fosnitoare

rezonante-ncordata.

Lucrurile-s trupuri de viori,

n care ntunericul vibreaza;

plns de femei n umbra lor viseaza

si n adncul lor de multe ori

prin somn se zbate ura adunata

de neamuri ntregi...

Puternic voi vibra deodata,

si-atuncea mprejurul meu

totul se va cutremura,

si duhul lucrurilor va zbura

catre lumina care rasare

din sunetul meu

si care prin strmte, sterpe sparturi,

n vechile guri

de prapastii profunde,

mereu,

patrunde...

n romneste de Al. Philippide

Pas nainte

si iar da vuiet viata-mi, din strafund,
69


de parc-ar curge-n maluri mai largite.

si lucrurile, tot mai nrudite,

imaginile mai patrunse-mi sunt.

Mai intim sunt cu tot ce nu-i cuvnt:

si simturile-ajung chiar sa-mi patrunda

ca pasarile-n vntul din stejar,

si-n luciul frnt al iazului cel clar,

simtirea mea cu pestii se cufunda.

n romneste de Maria Banus

Presimtire

Sunt ca un steag nconjurat de zari.

Simt vnturile care vin din departari;

le voi trai n timp ce lucrurile jos nici nu se misca;

usile se-nchid nca domol si-n sobe-i tacere;

nu tremura nca ferestrele si praful e des.

Eu stiu de pe-acuma furtunile si sunt zbuciumat ca o mare.

si ma desfasur si-n mine m-avnt

si ma desfac din mine si sunt

singur n furtuna cea mare.

n romneste de Al. Philippide

Amurg n Skania

Parcul e sus. Ca dintr-un foisor,

din umbra lui acuma ma cobor

si ies n ses si n amurg si-n vnt,
70


acelasi vnt pe care-l simt si norii,

apele limpezi si aripa morii

ce-n zarea cerului se nvrteste.

Acuma sunt si eu un lucru-n mna lui,

din toate-aceste ceruri cel mai marunt. - Priveste:

Acesta e un singur cer?

O limpede, albastra nesfrsire

pe care-alearga nouri stravezii,

si-ngramadiri de alb din cnd n cnd,

si-n zare tonu-acela cenusiu, subtire,

pe fondul roz al serii ondulnd,

si peste toate calma stralucire

a soarelui care apune.

Stranie alcatuire

n sine zbuciumata si sprijinita-n sine,

cu aripi uriase si chipuri si cortine,

si munti n fata celor dinti stele,

si-o poarta-n departari adnci,

pe unde doar pasarile daca pot patrunde...

n romneste de Al. Philippide

Ora grava

Cel care-acum, undeva, plnge n lume,

fara rost plnge n lume,

ma plnge pe mine.
71


Cel care-acum, undeva, rde n noapte,

fara rost rde n noapte,

rde de mine.

Cel care-acum, undeva, pleaca n lume,

fara rost pleaca n lume,

pleaca spre mine.

Cel care-acum, undeva, moare n lume,

fara rost moare n lume,

se uita la mine.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Din partea a doua A cartii a doua

Cntecul idiotului

Ei nu ma opresc. Ma lasa, pot trece.

Ei spun ca nimic nu se poate petrece.

Ce bine.

Nimic nu se poate petrece. Totul se misca rotund,

nencetat n jurul Duhului Sfnt,

al aceluia (stii care sfnt) -

ce bine.

Nu ntr-adevar, sa nu se creada c-ar fi

oarecare primejdii aci.

Asa-i, mai e si sngele din mine.

Sngele-i greu, sngele-i cazna cea mai grea,

cred uneori ca nu voi mai putea.
72


(Ce bine.)

Ah, dar ce minge frumoasa, ce minge;

ros univers se-aprinde, se stinge.

C-ati nascocit-o e bine.

Daca strigi catre ea, oare vine?

si toate cum se poarta de ciudat,

se-amesteca si iar s-au departat,

prietenos, putin ncetosat;

ce bine.

n romneste de Maria Banus

Cititorul

Citeam de mult. De-atunci de cnd acea

ploioasa dup-amiaza la geamul meu zacea.

Afara vntul nu-l mai auzeam:

era grea cartea-n care m-adnceam.

Priveam n foi ca-n niste chipuri care

se-ntuneca de multa chibzuire,

si-ncetinita, vremea ma priveghea-n citire.

Deodata filele-s stralucitoare,

si-n loc de-a sirurilor nclcire:

amurg, amurg eu vad n fiecare.

Dar nu vreau nca sa ma uit afara,

si rndurile cartii ncep sa se desfaca,

si vorbele din siruri se desprind
73


si se rostogolesc si-n voie pleaca...

si stiu acum ca ceruri mari se-ntind

peste gradinile stralucitoare,

si peste tot e nc-o data soare.

si iata noaptea vine, varatica si-adnca,

ce e razlet n grupuri marunte se aduna,

pe drumuri lungi, ca umbre trec oameni mpreuna,

si straniu de departe s-aude cum rasuna,

multiplicat, putinul care se ntmpla nca.

si cnd acum ridic din carte ochii,

nimic nu e ciudat si totu-i mare.

Tot ce exist-afara stiu eu aici de mult,

si-aici, si-acolo lumea e fara de hotare;

iar eu cu-aceste toate m-amestec tot mai mult;

privirea mea pe lucruri cnd se lasa,

pe grava lor simplicitate,

pamntul din el nsusi parc-ar rvni sa iasa

si sa cuprinda cerurile toate,

si prima stea e-asemeni cu cea din urma casa.

n romneste de Al. Philippide

Oarba

Strainul:

si nu ti-i groaza sa vorbesti de asta?

Oarba:
74


Nu.

De-atunci e-atta vreme! Alta era aceea

care vedea, care traia privind,

care-a murit.

Strainul:

si oare a murit de-o moarte grea?

Oarba:

E cruda moartea pentru cei care n-o cunosc.

Fii tare chiar cnd moare un strain.

Strainul:

si ea a fost straina pentru tine?

Oarba:

Mai bine spus: mi-a devenit straina.

Moartea nstraineaza chiar pe copil de mama...

si totusi a fost groaznic n cele dinti zile.

ntregu-mi trup era ranit. si lumea

care-nfloreste si se coace-n lucruri

a fost din mine smulsa cu tot cu radacini,

si parca mpreuna cu inima mea nsasi;

eram ca un pamnt scurmat, sorbind

ploaia rece-a lacramilor mele

care din ochii morti curgea mereu

si molcom, cum din cerurile goale,

cnd moare Dumnezeu, se surpa norii.
75


Larg mi era auzul si spre orice deschis.

Auzeam lucruri care nu se pot auzi:

vremea care curgea prin parul meu,

tacerea rasunnd n sticle fine;

pe mna mea simteam alunecnd

suflarea unei roze mari si albe.

si tot mereu gndeam: e noapte, noapte,

si mi parea ca vad o dunga alba

crescnd, ca o lumina a zilei, tot mai mult;

si mi se mai parea ca merg spre zorii

pe care i tineam n mini demult.

si desteptam pe mama cnd somnul cteodata

cadea greoi de pe fata mea ntunecata;

si i spuneam mamei: Vina

si fa lumina!

si ascultam. Tacerea mult timp m-acoperea,

si pernele ca piatra pareau de tari si grele,

si-apoi credeam deodata ca vad luciri de stele:

era doar plnsul greu al mamei mele,

la care nu m-as mai gndi, dac-as putea.

Lumina! fa lumina! Strigam adesea-n vis:

S-a prabusit vazduhul. Ia-mi vazduhul

de pe fata si de pe piept.

Ridica-l, ridica-l bine,
76


da-l iarasi stelelor, sus.

Nu pot trai asa cu cerul pe mine.

Dar oare, mama, am vorbit cu tine?

Sau cu cine-atunci? Cine-i aici? Cine s-ascunde

n dosul perdelei? - Iarna e, mama?

Furtuna, mama? Noapte? Raspunde!

Sau e lumina zilei! Lumina zilei!

Fara mine! Cum poate sa fie ziua fara mine?

Nu lipsesc eu oare de nicaieri?

Nu-ntreaba nimeni de mine?

Oare toata lumea ne-a uitat?

Ne-a uitat?... Dar tu esti aici.

ie nu-ti lipseste nimic, nu-i asa?

Toate lucrurile se grabesc

sa multumeasca fata ta.

Cnd ochii tai se odihnesc,

orict le-ar fi somnul de greu,

ei pot din nou sa se deschida.

...Ai mei tac mereu.

Florile mele si vor pierde culoarea.

Oglinzile mele vor ngheta.

In cartile mele rndurile se vor nclci.

Pasarile mele pe strazi vor rataci

si se vor lovi de ferestre straine.
77


Nimic nu mai este prieten cu mine.

Totul ma paraseste.

Sunt ca o insula.

Strainul:

si eu de departe pe mare-am venit.

Oarba:

Cum? Catre insula ai venit?

Strainul:

Sunt nca n luntre.

Domol am rezemat-o de mal

- de tine. Se misca lovita de val;

steagul ei fllfie catre pamnt.

Oarba:

O insula sunt si singura sunt.

si sunt bogata.

La nceput, cnd vechile cai cercetate

erau nca n nervii mei, desfundate

de multa ntrebuintare,

suferinta mea era mare.

Din inima mea totul se revarsa

si nu stiam eu singura-ncotro;

apoi pe toate le-am gasit pe rnd,

toate simtirile, si tot ce sunt

s-a adunat, ngramadindu-se si strignd
78


la mpietritii ochi fara priviri,

toate-ademenitele mele simtiri...

Nu mai stiu daca ani de zile au trecut

dar stiu bine zilele-n care

s-au ntors iarasi sovaitoare

si cnd pe nimeni n-au mai cunoscut.

Pe urma drumul catre ochi s-a sters.

si nu-l mai stiu acum nici eu.

Acuma nlauntrul meu,

ca niste convalescenti bucurosi de mers,

colinda fara grija toate

simtirile, plimbndu-se-mpacate

prin casa-ntunecata a trupului meu.

Unele din ele citesc amintiri.

Cele mai tinere privesc afara.

Oriunde-ajung la marginile mele,

haina mea e de sticla clara.

Fruntea mea vede, mna mea citeste

poeme n alte mini.

Piciorul meu vorbeste cu pietrele pe care paseste.

Glasul meu ia cu el

toate pasarile zilnicelor ziduri.

Nu mai duc lipsa de nimic.

Toate culorile sunt talmacite
79


n zgomot si n miros.

si ele suna mult mai frumos,

dect sunetele-obisnuite.

O carte la ce mi-ar fi de folos?

Rasfoieste vntul copacii

si vorbele lor eu le stiu,

si le repet ncet de multe ori.

si moartea care ochii i rupe ca pe flori

nu mai gaseste ochiul meu pustiu.

Strainul (ncet):

stiu.

n romneste de Al. Phillippide

Epilog

Mare e moartea

peste masura.

Suntem ai ei

cu rsul n gura.

Cnd, arzatoare, viata

ne-o credem n toi,

moartea, n miezul fiintei,

plnge n noi.

n romneste de Lucian Blaga


Din poezii noi

80

Cntec de iubire

Cum sa opresc sufletul meu spre a

nu se urni cu-al tau? Cum sa-l sui oare

deasupra ta spre un alt ideal?

Ah, ct de mult sa-l crmuiesc as vrea

la tarmu-acela-n bezne-ascuns, spre a-l

pune-ntr-un loc strain, tacut si care

sa stea, cnd profunzimi vibrezi n val.

si totusi, ce pe tine si pe mine

ne misca, stie - arcus - sa ne mbie,

din doua coarde unic sunet dnd.

Ce instrument ne tine-n acordare?

si care-artist n mna lui ne are?

O, cntec blnd.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Mormntul unei tinere fete

nca ne-amintim. Parca odata,

toate-ar mai putea sa fie iar.

Ca lamiul crud, ntr-o livada,

snii tai cei mici, usori, de fata,

i-aduceai, pe zvon de snge-n dar;

- zeului acela.

Zvelt, nainte

pribegind, de fete rasfatat.

81

Dulce-aprins, ca gndul tau fierbinte,

umbra coapsei tinere, cuminte,

si ca si sprnceana-ti aplecat.

n romneste de Maria Banus

Prinos

O, cum nfior suvoaiele-mi de snge

mai parfumat, de cnd te-am cunoscut;

uite, pasesc mai drept si-s tot mai zvelt -

tu doar astepti -; cine esti, nestiut?

Ma-ndepartez, eu simt, cu fiecare clipa,

si cele vechi, petala de petala, n urma-mi le presar

numai sursul tau; stele n'nalt risipa,

ne licare deasupra-mi, deasupra-ti, iar si iar.

Tot ce-mi luceste tainic, ca apa, din pruncie,

fara de nume drag, ca pleoapa de sfios,

l-oi cuvnta-ntr-o dulce si calda liturghie

lnga altaru-aprins de bucla-ti ruginie

si-mbalsamat de snu-ti - ducndu-ti-l

Prinos.

n romneste de Dan Conslantinescu

David cnta naintea lui Saul

I

Rege,-auzi cum cntul strunei mele

zvrle zari prin care ne miscam?

82

Nauciti suntem purtati de stele,

si apoi ca ploaia ne lasam,

si-nfloreste-n locurile-acele.

Fete nfloresc, de tine stiute,

ce-s femei acum si ma mbie;

feciorelnica mireasma-adie,

si-ncordati baietii stau faclie,

zvelti si respirnd la usi tacute.

Fie-n zvonu-mi sa-ti rasara toate.

nsa beat se clatina-al meu cnt:

Noptile-ti, o, rege, nopti uitate -

ce slabite-au fost de-al tau avnt,

si frumoase, trupurile toate!

Amintirea-ti o-nsotesc, mi pare,

caci presimt. Dar pe ce strune oare

geamat isc, de sumbra voluptate? -

II

Rege, tu ce toate-ai stapnit

si care cu-atta viata numai,

covrsitu-m-ai si m-ai umbrit,

vino de pe tronu-ti si sfarma

harfa asta ce mi-ai istovit.

Ca un pom i-acum - cules, pustiu:

printre crengi cndva sub rod plecate,

83

un adnc de zile mai razbate,

care vin - pe care-abia le stiu.

Sa mai dorm nu vreau n preajma harfei,

uite mna-mi de baiat, ci ea

ale trupului octave n-ar fi,

crezi tu oare,-n stare sa le ia?

III

Rege,-n bezna de-ai cata scapare,

tot n stapnirea mea te tin.

Nu-i rupt, uite, cntul meu cel tare,

reci, n preajma, spatiile devin.

Sufletu-mi orfan si al tau cetos,

zac n nourii mniei tale,

unu-ntr-altu-nfipte cu turbare:

gheare ntr-un tot ntunecos.

Oare simti cum ne-am schimbat de tare?

Rege, rege, duh e ce-a fost greu.

De ne tinem astfel fiecare,

tu - de tnar, de cel vrstnic - eu,

stele-aproape suntem, rotitoare.

n romneste de Maria Banus

Muntele maslinilor

Pe sub frunzisul palid el patrunse,

nfrnt si pal, printre maslini, pe munte;

84

si aplecndu-si prafuita frunte,

n mna lui fierbinte si-o ascunse.

Povestea lui fusese ncheiata.

Eu plec de-acum si toti ma parasesc.

De ce vrei Tu sa spun ca esti cnd, iata,

eu nsumi nu Te mai gasesc?

Nu Te mai pot gasi. Nu. Nici n mine

si nici n altii. Nu esti pe pamnt.

Nu Te mai pot gasi. si singur sunt.

Sunt singur cu durerea ntregii lumi n mine,

pe care-am vrut s-o potolesc prin Tine,

Tu care nu existi. Ce grea rusine...

S-a spus apoi: un nger venit-a sa-l aline ...

De ce un nger? Noaptea a venit.

Nepasatoare, crengile fosneau.

Discipolii prin somn se framntau.

De ce un nger? Noaptea a venit.

si n-avea noapte-aceea nimic deosebit.

Era cum sunt attea nopti n viata,

cu cini ce dorm si crengi nepasatoare.

O noapte dureroasa, o noapte oarecare

ce-asteapta pna iarasi se face dimineata.

Caci ngerii nu vin de obicei

la cei care se roaga cum el se tot rugase,

85

si pentru ei nu-s nopti miraculoase.

Pe-acei ce-si vor ei singuri pierzarea toti i lasa,

si tatii lor se leapada de ei

si mamele i izgonesc de-acasa.

n romneste de Al. Philippide

Pieta

ti vad acuma iarasi picioarele, Isuse,

pe care tineresti eu le-am aflat

pe vremea cnd, sfioasa, le-am spalat;

o, cum stateau n parul meu supuse:

un alb vnat n ierburi tupilat.

Trupul pe care nimeni nu l-a iubit vreodata

l vad abia n noaptea aceasta de iubire.

N-am stat culcati alaturi niciodata,

si-acum gasesc n juru-ti doar veghe si slavire.

si, iata, minile ti sunt zdrobite,

dar nu de muscatura mea, iubite!

Inima ta-i deschisa si intra-n ea oricine,

si-as vrea sa fie numai pentru mine.

Esti ostenit acuma si gura-ti ostenita

nu ndrageste gura mea mhnita...

A fost cndva, Isuse, vreo clipa pentru noi?

Ct de ciudat ne stingem deodata amndoi!

n romneste de Al. Philippide

86

Cntarea femeilor catre poet

Cum totu-nfloreste: asa suntem noi;

caci noi suntem doar asta desfatare.

Ce-n fiara bezna, snge-a fost, suvoi,

n noi crescut-a suflet si chemare

de suflet-ecou. Pe tine te cheama.

Patrunde n privirea ta: o zare

lina, blnd, fara jind de buna seama.

De-aceea, pe un altul ni se pare

ca-l striga. si totusi, nu esti tu, de mult,

de cine fara-urma-adnc pierim?

si-n altul, oare, ne mplinim mai mult?

Noua, pe drum alaturi, nesfrsitul ni-i.

Tu, gura, fii, o, fii, sa-l auzim,

cuvntatoru-ne, tu, nsa, fii.

n romneste de Dan Constantinescu

Moartea poetului

ntins. si fata lui expusa tuturor,

sta, pal refuz, n pernele abrupte,

de cnd, cu lumea, cele cunoscute,

de simturile sale rupte,

cazura-n acest an nepasator.

Acei ce l-au vazut traind aproape,

n-au stiut ca-i una el cu tot ce este,

87

caci toate-s chipu-i: pajistile-aceste,

aceste-adncuri si aceste ape.

O, chipu-i fu ntreaga aceasta zare,

ce-l cauta si-acum si l doreste;

si masca-i, ce-n neliniste paleste,

e frageda si fara aparare -

un miez de fruct ce-n aer putrezeste.

n romneste de Maria Banus

Roza vitraliilor

A labei lor trndava lunecare

tacere isca,-ametitoare-n noi,

ca, brusc, privirea-n jur ratacitoare,

una din mte sa ne-o prinda-apoi,

cu sila-n ochiu-i mare, sa ne ia

privirea ce, cuprinsa ca-n vltori,

o vreme nca mai noata-asa,

si cade-apoi ntr-un lesin usor,

cnd ochiul cel parelnic dormitnd,

se casca si se strnge-n vuiet sferic,

si-o smulge pna-n rosu snge-afund -:

Asa-nhatau rozete mari, n domul

cel vechi, o inima, din ntuneric,

si o trageau cu ele-adnc, n Domnul.

n romneste de Maria Banus

88

Morgue

Ei zac asa, de parca ar fi gata,

acum, trziu, sa afle-o fapta care

sa-i nmanunche linistii-nghetate

si ntre ei s-aduca mpacare;

caci parca nu-i sfrsit n astea toate.

Nu afli nume-n buzunari desarte.

Dezgustul de pe gurile uscate

sa-l spele n-au putut; sta mai departe;

doar ntr-atta s-a schimbat; curat e.

si barbile sunt mai tepoase-acuma,

de gardieni mai bine tunse, numa

la privitori sa nu le faca sila.

ntoarsa e sub pleoape-a lor pupila,

privirile-nauntru-s ndreptate.

n romneste de Maria Banus

Detinutul

I

Minii mele-i ramne

un gest cu care-nspaimnta;

pe vechile pietre

pica jilav din stnca.

Aud doar acest ciocanit,

si inima-mi bate si-ngna

89

al stropilor mers istovit si piere-mpreuna.

Mai iute de-ar picura,

un animal de-ar veni.

Mai luminos fu cndva -.

Dar ce putem sti.

II

Gndeste-te, ceea ce-i cer acum si vnt,

si gurii tale aer si ochilor tai zi,

pna n locu-acela mic ar mpietri,

n care minile si inima ta sunt.

si ceea ce n tine se cheama: mine,-apoi,

si: mai trziu, la anul, mai departe -

ar fi ca rani n tine, cu puroi,

si ar tot coace, niciodata sparte.

si ceea ce a fost, ar fi smintit,

s-ar zbate n tine, gura ce-ai iubit

si nu rdea, de rs ar fi n spuma.

si ce-a fost Domnul, paznic ar fi numa;

hain, cu-n ochi murdar ar astupa

ultimul gol. si totusi ai dura.

n romneste de Maria Banus

Pantera

n Jardin des Plantes, Paris

Privirea ei de gratii atta s-a lovit

90

nct n ea nimic nu mai pastreaza.

si parca mii de gratii tot trec necontenit

si dupa gratii lumea nceteaza.

Al pasilor puternici mers marunt

ce-ntr-un minuscul cerc se nvrteste

e ca un dans al fortei n jurul unui punct

n care-o ametita vointa s-odihneste.

Dar valul ochiului, din cnd n cnd,

se-nalta. O imagine patrunde,

prin linistea-ncordata a trupului trecnd,

si piere-n golul inimii profunde.

n romneste de Al. Philippide

ngerul

Respinge cu-o-nclinare a fruntii sale

tot ce-l constrnge si ce-l margineste;

caci urias n inima-i traieste

eternul viitor, rotit spirale.

Profunde bolti, cu chipuri, l-nconjoara,

sa-l cheme: vino, vezi, - oricine poate.

Nu da sa tina mna lui usoara din

sarcinile tale. Caci la noapte

ea s-ar ivi spre a te ncerca

si-ar trece-n casa - ura ce-nfioara -

si te-ar lua, ca si cum te-ar crea

91

si te-ar goni din trupul tau afara.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Poetul

Ora, ma lasi, te duci n larg.

si ma raneste-aripa-ti grea.

Singur: cu gura-mi ce sa fac?

cu noaptea mea? cu ziua mea?

Iubita n-am, nici casa ca sa stau,

si nici un loc n care sa traiesc.

si orice lucruri carora ma dau,

devin bogate si ma cheltuiesc.

n romneste de Maria Banus

Cea care orbeste

La ceai, la fel cu ceilalti, sedea.

C-apuca altfel ceasca, la-nceput,

- putin altfel ca altii - mi-a parut.

si brusc zmbi. Aproape ca durea.

Cnd n sfrsit ei s-au sculat vorbind

si la-ntmplare si ncet treceau

prin multe ncaperi (vorbeau, rdeau),

eu am vazut-o. Celorlalti urmnd,

nchisa-n ea ca cea ce va sa-nceapa

sa cnte, n curnd, pentru multime;

pe ochii bucurosi, n limpezime,

92

lumina se-ntindea ca peste-o apa.

Urma ncet si-un timp i trebuia,

parc-ar fi fost ceva de depasit,

si parca, dupa ce va fi suit,

ea nu va mai umbla, ci va zbura.

n romneste de Maria Banus

Ortensia albastra

Precum un rest de verde! Par vopsele;

sunt aspre, ciunte, frunzele-i uscate;

albastrul nfloritelor umbele[1]

nu-l poarta, ci-l rasfrng, decolorate.

Spalat de lacrimi, pare scurs n glastre

tot mai pierdut, de parca nu e viu,

ntocmai ca stravechi scrisori albastre

ce-n galben-violet se sting, si-n cenusiu.

Cum nici un fir ntr-un sort mic si sters,

uitat, nemaipurtat, nu mai tresalta -

marunta-i viata s-a-ntrerupt din mers.

Deodat' albastrul pare lnga verde nou,

sub umbela noua mai nvoalta:

miscat, albastrul prinde sa-l dezmierde.

n romneste de N. Argintescu-Amza

naintea unei ploi de vara

Deodata-n parc tot verdele frumos

93

pierdu ceva, dar nu stii ce: culoare?

Simti ca se-apropie de geam, sfios,

un suflu, fara preget. si cntare

puternica rasuna din dumbrava:

un Hieronimus parca-n ierbi a mas;

atta singuratica zabava

si rvna urca suvoind din glas,

ca umple sala. si-s peretii goi;

tablourile-ncet ne-au parasit,

de vocea noastra parca se feresc.

Iar pe tapetul stins, ngalbenit,

lumini de-amurg neclare se-oglindesc.

Copii, ce teama strecurau n noi!

n romneste de N. Argintescu-Amza

AUTOPORTRET DIN ANUL 1906

Din neamul nobil, vechi, statornicie

prinsa-n a ochilor arcada. Neschimbat

albastrul, spaima din copilarie.

Smerenie, ici si colo, nu de-argat,

totusi de slujitor si de femeie.

Gura, cum se cuvine, ferm trasata,

nu convingnd dar exprimnd dreptate,

si fruntea fara nici o rautate,

privire-ades n umbra aplecata.

94

Asta, ca-ntreg, abia doar presimtit;

nicicnd n chin sau n izbnzi, unite,

spre a strabate cai neistovite

si totusi, parca-n lucruri risipite,

ceva real si grav s-a planuit.

n romneste de Maria Banus

Regele

Doar saisprezece ani a mplinit

maria-sa - si totusi el e statul.

Priveste-n laturi, parca haituit,

ferind din ochi pe cei ce-nseamna sfatul

si plimba-n gol, prin sala, undeva,

nelinistit, privirea lui augusta.

Att doar simte majestatea-sa:

un lant de aur sub barbia-ngusta.

Pe masa, un pitac cu slove reci

adasta, osnda grea el s-o subscrie;

si toti l cred de chinuri framntat.

De l-ar cunoaste bine,-ar fi aflat

ca numara nti si ntrzie,

pn'ce-a ajuns la cifra saptezeci.

n romneste de Lazar Iliescu

Ultimul conte de Brederode fuge din captivitate otomana

l urmareau grozav; din departare

95

zvrlindu-i, ncruntata, moarte grea,

iar el zbura, aproape de pierzare.

Distanta de parinti i se parea

ca nu mai e: caci astfel alergnd

s-ar mntui chiar fiara.

Dar vuire de ru, lucind si-aproape.

O zvcnire l salta cu primejdia, facnd

din el iar fiu din ramuri princiare.

Zmbet de doamne nobile-i luceste

nca o data dulce, i apare,

pe chip sfrsit. El calul si sileste,

mare ca inima-i s-alerge, sare

cu el, si-n ru ca-n burgul sau paseste.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Curtezana

Un soare venetian mi scalda-n aur

moi pletele, ncununnd alene

splendori de alchimist; port largi sprncene

aidoma cu niste punti si gene

ce-ndruma spre cumplitul plaur

al pleoapelor n tainica miscare;

legate de canale, duc spre mare,

se-nalta, cad ori se preschimba-n zare.

Dezmierd adesea n ragaz molatec

96

un cine - cine-l vede-l pizmuieste -

cu mna mea, nicicnd de jar scrumita,

scump inelata,-n farmec odihneste.

Iar printi de stirpa veche pier zanatec,

sfrsind rapusi de buza-mi otravita.

n romneste de N. Argintescu-Amza

Fntna romana

Borghese

O cupa peste alta asezata

pe-o buza veche de marmor rotund,

din apa de sus abia aplecata,

pe ape ce jos asteptnd se-ascund.

Tacnd acelei ce-n murmur sopteste

si-n taina, la fel ca-n palma tinut,

chemndu-i, sub umbra ce nfrunzeste,

un cer cu obrazul necunoscut;

pe sine senin n scoica de haruri

largindu-se lin cu al valului crug,

lasndu-se-n vis, picnd rare daruri

pe muschi, din oglinda-n oglinda,

si cupa din urma facnd-o prelung

sa rda usor cu ce se perinda.

n romneste de Ion Pillat

Caluseii

97

Jardin du Luxembourg

Cu-acoperis si umbra-i se-nvrteste

un mic rastimp, usor, ntreaga ceata

de cai pestriti din tara cufundata,

ce sovaie-ndelung pn-asfinteste.

Da, la trasura cte unu-i nhamat,

dar toti privesc n fata vitejeste;

un leu cumplit si rosu-i nsoteste.

si alb, din cnd n cnd, un elefant.

si-un cerb, ca-n codru-aidoma se-arata,

att ca are sa, iar sus, calare,

o fata vnata si mica e-ncopciata.

si trece alb, pe leu calare, un baiat,

se tine strns, cu pumnul mic, nfierbntat,

n timp ce leul limba, colti, arata.

si alb, din cnd in cnd, un elefant.

si trec si fete, stralucind calare,

prea mari aproape,-acum, n cavalcada,

din mijlocul vrtejului, deodata,

privesc n sus, n vag, n departare.

si alb, din cnd n cnd, un elefant.

si toate trec, grabite sa termine,

se misca-n cerc, se-nvrt la ntmplare.

si rosu, verde, sur, n treacat vine,

98

un mic profil, abia-nceput dispare.

si-un zmbet, uneori, ntors ncoace,

ce fulgera-mbatat si se desface,

n jocu-acesta orb, fara suflare.

n romneste de Maria Banus

Morminte de hetaire

Ele-s ntinse-n parul lor cel lung,

cu fete brune, trase-adnc n sine.

Cu ochii-nchisi ca de prea multa zare.

Hrci, guri si flori. si dintii netezi,

- piese-ntr-un joc de sah n miniatura,

din fildes, rnduite n sirag.

si flori, galbene perle, oase zvelte,

mini si camasi si pnza vestejita

pe prabusita inima. Dar jos,

acolo sub inele, talismane

pietre-azurii (n dar de la draguti)

nca sta sexul - cripta linistita,

pna sub bolta plina de petale.

si iarasi perle, galben risipite -

cupe de-argila arsa care-au fost

cu chipul lor ornate, cioburi verzi

de sipuri de pomezi cu iz de flori,

si zei micuti: domestice altare,

99

cer de hetaire cu extatici zei.

si brie rupte, scarabei turtiti,

fapturi micute cu gigantic sex,

gura ce rde, dansatori si-atleti,

si fibule de aur ca mici arcuri

pentru vnat si pasari amulete,

si ace lungi si vaze delicate

si-un ciob rotund pe-al carui rosu fund,

ca o inscriptie neagra peste-o poarta:

ai celor patru cai picioare iuti.

si iarasi flori si perle desirate,

ale micutei lire solduri clare,

si printre valuri care cad ca ceata,

un fluture, al gleznei, ca iscat

din crisalida ncaltarii sale.

si astfel stau ntinse printre lucruri,

lucruri de pret si pietre, jucarioare,

nimicuri sparte (cte zac n ele),

si-amurgesc ca fundul unui fluviu.

Vaduri de fluvii-au fost,

unde n valuri iuti se aruncara

attea trupuri de adolescenti

(ce se grabeau spre viata lor de mine)

si-unde torente barbatesti vuira.

100

si cteodata coborau din muntii

copilariei, cu sfieli, baietii,

si se jucau cu lucruri din strafund,

pna-i prindea torentul n cadere:

Atunci largimea-acestui larg fagas

o mplineau cu apa clar ntinsa

si-n locurile-adnci se-nvolburau;

si prima data oglindeau si tarmuri

si-ndepartate strigate de pasari,

cnd peste-o tara blnda, nopti cu stele

cresteau n ceruri, nicaieri nchise.

n romneste de Maria Banus

Orfeu. Euridice. Hermes

Era-n ciudata sufletelor mina.

si ei mergeau ca vine de argint

n ntuneric. Printre radacini,

sngele care curge-apoi n oameni

tsnea n umbra rosu ca porfirul.

si altceva nimic nu era rosu.

Stnci erau pe-acolo si

paduri fara fiinta. si poduri peste vid,

si-o balta mare, cenusie, oarba,

ntinsa peste fundul ei adnc

ca peste-un peisaj un cer ploios.

101

si printre pajisti aparu, domoala

si blnda, dunga alba-a unui drum,

asemeni unei lungi fsii de pnza.

si-acuma ei veneau pe drumu-acela.

nti barbatul zvelt n mantie albastra,

privind, nerabdator, tacut, n zare;

si pasul lui mnca n graba drumul,

nemestecat, cu mari mbucaturi;

si minile i atrnau, nchise

si grele, dintre faldurile hainei

si nu mai cunosteau usoara lira

crescuta-n mna stnga ca un lujer

de trandafir pe-o creanga de maslin.

si simturile-i parca se-nvrajbeau:

pe cnd privirea-n fata ca un cne

fugea, se ntorcea si iar pleca,

oprindu-se s-astepte la prima cotitura,

- ca un miros auzul i ramnea n urma.

I se parea de multe ori c-ajunge

pna la mersul celorlalti doi, care

veneau urcnd suisul dupa el.

Apoi stia din nou ca-i doar ecoul

pasilor lui si flfirea hainei.

El nsa si spunea ca vin si ei;

102

spunea cu voce tare si-si asculta ecoul.

Da, vin si ei (numai sa fie doi!),

dar merg cumplit de-ncet. Daca i-ar fi

ngaduit o data macar sa-ntoarne capul

(si daca o privire n urma n-ar strica

tot ce de-abia a fost nfaptuit),

el i-ar vedea pe ceilalti doi cum vin

att de-ncet si de tacuti n urma:

Zeul calatoriei si-al soliei,

cu palaria peste ochii limpezi,

purtndu-si varga-n mna dreapta-ntinsa

si flfind din gleznele cu aripi;

iar lnga el, tinnd-o cu mna stnga, ea.

Ea care-att de mult a fost iubita

nct de dragul ei a izvort

mai multa tnguire dintr-o lira

dect vreodata dintr-o bocitoare;

att de multa-nct s-a zamislit

o-ntreaga lume-a tnguirii, unde

au fost create toate din nou: padure, vale,

cmp, drum si sat si ru si vietate;

si peste-aceasta lume de tnguiri, la fel

ca peste celalalt pamnt, un soare

si-un pasnic cer cu stele atrna,

103

un cer de tnguire cu stelele slutite:

- si totul pentru ea cea multiubita.

Acum mergea, de zeu calauzita,

cu pasi mpiedicati de giulgiul strmt,

sovaitoare, blnda si fara nerabdare.

si era singura-n ea nsasi;

si, plina parca de-o nadejde-nalta,

nu se gndea nici la barbatul care

mergea n fata ei si nici la drumul

care urca spre viata si lumina.

si singura-n ea nsasi era. si moartea ei

o mplinea ca un belsug.

Ca fructul de dulceata si-ntuneric

era si ea de vasta-i moarte plina,

att de noua-nct nu pricepea.

O-nvaluia o feciorie noua;

si sexul ei era nchis, asemeni

cu-o floare tnara cnd vine seara;

si-att era de dezobisnuita

de-mpreunare mna ei, nct

pna si-atingerea att de lina

a sprintenului zeu o supara

ca o miscare prea familiara.

Nu mai era acuma femeea-aceea blonda

104

care de-attea ori cntase-n versul

poetului, nu mai era mireasma

patului larg, nici avutia

barbatului nu mai era.

Se destramase ca un par bogat,

ca o cazuta ploaie se surpase,

ca o merinde-n sute de farme!

Era chiar de pe-acuma radacina.

si cnd deodata zeul o opri

si cu durere mare-n glasul lui

i spuse: A-ntors capul, nu-ntelese

nimic si ntreba n soapta: Cine?

si-acum, departe-n fata luminoasei

iesiri, sta cineva al carui chip

nu se putea cunoaste. Sta privind

cum pe-o poteca alba printre pajisti

zeul soliei, cu priviri mhnite,

se nturna urmnd pe-aceea care

chiar si pornise napoi la drum,

cu pasi mpiedicati de giulgiul strmt,

sovaitoare, blnda si fara nerabdare.

n romneste de Al. Philippide

Alcesta

si iata ca deodata ntre ei

105

soseste vestitorul, aruncat

n clocotul ospatului de nunta

ca-ntr-o fiertura-un nou ingredient.

Cei care beau acolo n-au simtit

ca zeul a intrat pe-ascuns strngndu-si

ca pe-o hlamida uda de ploaie zeitatea.

S-ar fi parut ca-i unul dintre dnsii.

Deodata nsa-un oaspete vazu

pe tnarul stapn al casei cum

n capul mesei nu mai sta, ci este

smuls parca-n sus si oglindind n toata

fiinta lui ceva strain, cumplit.

Apoi amestecul se limpezi

si s-a facut tacere; doar la fund

a mai ramas o drojdie de zgomot

si-un strat de blbiala tulbure,

ce mirosea urt a rs stricat.

si-atunci au cunoscut pe zveltul zeu,

si cum statea, plin de solie-adnca,

ne-ndurator - aproape-au si-nteles.

si totusi cnd s-a auzit ce este

a fost mai mult dect o stire - a fost

ceva de nenchipuit. Admet

va trebui sa moara. Cnd? Acum.

106

El nsa cupa spaimei lui si-o sparse

si dintre cioburi minile-ntinznd

a nceput cu zeul trguiala.

Doar ctiva ani, un an macar, un an,

cteva luni, sau saptamni, sau zile,

ah! zile nu, doar nopti, o noapte numai,

o noapte, noaptea asta, numai asta.

La toate zeul raspundea ca nu.

si-atunci Admet a dat un tipat lung

si n-a mai contenit, tipnd mereu

ca muma lui atunci cnd l-a nascut.

si iata chiar ca muma lui, batrna,

veni spre el, si tatal lui batrn,

si amndoi batrni si vestejiti

stateau acum uimiti n preajma lui;

iar el cnd i-a vazut att de-aproape,

ca niciodata, s-a oprit si-apoi

si-a frnt deodata glasu-n plns si-a spus:

Tata,

tii tu asa de mult la ce-a ramas,

la drojdia asta ce nu poti s-o nghiti?

Mai bine-azvrle-o jos. Iar tu, batrno,

matroana,

ce rost mai ai cnd ti-ai nascut copiii?

107

si pe-amndoi i prinse dintr-o data

ca doua vite de jertfit. Dar iata

ca repede-i lasa si-i dete-n laturi;

parca lovit de-un gnd si stralucind

la fata, striga: Creon, Creon!

Atta doar, doar numele acesta.

Dar pe figura lui statea alt chip,

pe care nu-l spunea, chip fara nume,

n asteptare, ndreptat fierbinte

spre tnarul prieten ce sedea

n fata lui la cellalt cap al mesei.

Batrnii (se citea pe fata lui),

vezi tu, nu-s buni pentru rascumparare,

sunt prapaditi si slabi, n-au nici un pret;

tu nsa, tu, cu frumusetea ta...

Deodata nsa el nu-si mai vazu prietenul.

Ramase-n urma-acesta,

si-acum spre dnsul ea venea, chiar ea,

parca mai mica dect o stia,

usoara, trista-n haina de mireasa.

Ceilalti cu totii sunt doar calea ei

pe care ea paseste: (n curnd

va fi aici, n bratele lui, care

ndurerate se deschid). si iata

108

ca ea porneste vorba; nu cu dnsul.

Vorbeste-acum cu zeul si zeul o asculta,

si toti abia n zeu aud ce spune:

Rascumparare pentru el nu poate

sa fie nimeni. Eu pot sa-l rascumpar.

Eu pot sa trec n locul lui. Nu-i nimeni

la capat cum sunt eu. Ce-mi mai ramne

din tot ce-am fost. Nu ti-a spus oare ea

care-ti aduse vestile ca patul

ce-asteapta dincolo e sub pamnt?

Ramas bun mi-am luat. si nc-o data

ramas bun si iarasi ramas bun.

Mai mult nu poate-un muritor sa ia.

De asta am venit, ca tot ce este

sub dnsul ngropat, sub cel ce-acum

e sotul meu, sa piara, sa se piarda.

Ia-ma cu tine. Mor n locul lui.

si-asa cum vntul salta peste mare

aproape ca pe-o moarta-o duse zeul,

de sotul ei departe, ntr-o clipa,

dar harazindu-i lui c-un semn ascuns

o nsutita viata pamnteasca.

Admet spre ei se napusti-ntinznd

buimace mini, ca-n vis. Dar ei erau

109

acum la usa unde, tnguioase,

femeile se-ngramadeau. Vazu

cum fata catre el s-a-ntors, c-un zmbet

pe fata luminos ca o speranta

ce-aproape ca era fagaduinta

ca din adnca moarte va veni

spre el cel viu...

si el atunci,

cu minile acoperindu-si fata,

a-ngenuneheat, nevrnd sa mai zareasca

nimica, dupa zmbetul acela.

n romneste de Al. Philippide

Nasterea zeitei Venus

n zori, dup-acea noapte zbuciumata,

cu strigate, neliniste, rascoala,

mai scoase-un tipat, nca-o data, marea.

si cnd se renchise acel tipat

si din lumina pala de-nceput

cazu-n abisul pestilor tacuti -:

marea nascu.

Puful nubil al undelor sclipea

sub soarele dinti, si-n preajma lor

sta fata alba, umeda, nauca,

si cum se misca-o frunza cruda, verde,

110

si si desface sulu-nfasurat,

tot astfel trupu-i se desfasura

n vntul cast din zori si n racoare.

Genunchii rasarira selenari,

si ntr-ai coapsei nori se cufundara;

ngusta umbra-a pulpelor pieri

si gleznele zvcnira ca gtlejul

celor ce beau.

Era-n potirul marii trupul ei

ca ntr-o mna de copil un fruct necopt.

si-n a buricului ngusta cupa

sta toata bezna-acestei clare vieti.

Sub ea, sclipind, val mic se ridica,

si-apoi statornic siroia pe solduri,

unde din cnd n cnd da susur lin.

Dar straveziu si nca fara umbre,

ca plcul de mesteceni n april,

sta sexul, cald, si gol, netainuit.

si-a umerilor sprintena balanta

sta-n cumpana pe trupul ei cel drept

ce ca fntna se-nalta din scoica

si-n brate lungi cadea sovaitor

si n cascada parului mai iute.

Apoi obrazul foarte-ncet trecu:

111

din prescurtata umbra-a nclinarii

n vertical si limpede urcus

si-n umbra-abrupt se nchidea barbia.

si-acum cnd gtul ca o raza-ntins

si ca un lujer era plin de suc,

se-ntinsera si bratele cu gturi

de lebada, cnd cauta ostrovul.

Apoi prin zorii-ntunecosi din trup,

trecu suflarea cea dinti ca vntul.

si-n ramurisul gingaselor vine

trecura soapte, sngele-ncepu

n locurile-adnci sa ropoteasca.

si acest vnt crescu - se azvrli

cu-ntregu-i suflu n micutii sni

si i umplu, se napusti n ei -

nct ca pnze, clocotind de zari,

copila zvelta-o-mpinsera spre tarm.

Astfel sosi zeita.

si n urma-i,

cum ea zburda pe tinerele tarmuri,

ntreaga dimineata se-naltara

fierbinti, nauce, florile si iarba,

ca dintr-o-mbratisare. Ea fugea.

Dar la amiaza,-n ceasul cel mai greu,

112

se ridica nca o data marea

si un delfin zvrli-n acelasi loc.

Mort, rosu si deschis.

n romneste de Maria Banus

Din partea a doua A poeziilor noi

O sibila

O numeau batrna, odinioara.

Dar ramase, pe drum se plimba zilnic.

si statura-i se schimba

si o socoteau padure rara

dupa veacuri multe. nsa ea,

pe aceleasi locuri, neschimbata,

ca o citadela-ntunecata,

nalta si pustie se vedea;

stnd cu vorbele, ce nepazite,

fara vrerea-i tot sporeau, tipnd,

o nconjurau zburnd rotat,

pe cnd cele ce revenite-n rnd

sub orbita ei, ntunecat

stau de noapte pregatite.

n romneste de Eugen Jebeleanu

Regele de la Mnster

S-a tuns majestatea sa;

acum coroana larga-i atrna

113

si-i ndoia urechile putin,

n care, uneori, cu mult venin

mai patrundea si larma tare

a celor care n-aveau de mncare.

Se ncalzise regele de tot

si sta rezemat ntr-un cot,

greoi si morocanos.

Domn nu se mai simtea:

stapnul din el era gaunos,

iar favorita era rea.

n romneste de Maria-Magdalena Popa

Cntecul marii

Capri. Piccola Marina

Stravechiul suflu dinspre mare:

boarea marii nnoptate

pe nimeni nu are.

De cel ce vegheaza

vei fi nfruntata

n cumpana treaza.

Stravechiul suflu dinspre mare

adie,

larmuind n zare.

Doar stravechi pietre-l mbie..

Ai nfiorat nespus

114

un smochin nmugurit,

sub vapaia lunii, sus.

Cum a tresarit!

n romneste de N. Argintescu-Amza

Flamingii

Jadrin des Plantes, Paris

n oglindiri ca dintr-un Fragonard,

din alb si rosul lor ei nu-ti vor da

mai mult ca ceea ce-ti aduce-n dar

cel ce de draga-i spune: ea era

de somn pufoasa. Caci de s-au urcat

n iarba,-ntorsi, pe rozele tulpine,

nfloritori, alaturi, ca-ntr-un strat,

pe sine, mai seducatori ca Phryne,

ei se seduc; si-a ochiului paloare

si-ascund n moliciunea lor, n care

negru si ros de fructe cuibaresc.

Brusc, prin voliera, o invidie zbiara;

dar ei se-ntind mirati, apoi pornesc,

pe rnd, n lumea lor imaginara.

n romneste de Maria Banus

Cntec de adormit

Vei putea s-adormi tu oare

fara sa te-acopar blnd,

115

si ca frunza soptitoare

sa te-alint si sa-ti ncnt?

Fara sa m-atin pe-aproape

si cuvinte sa-ti astern,

pe snu-ti drag - pleoape,

pe gura ta - etern?

Fara sa te-nvalui lin

si sa te las cu tine-n somn

ca pe-o gradina c-un rasplin

de crini si anason?

n romneste de Dan Constantinescu

Glorificarea lui Buddha

Al miezurilor miez, inima inimilor,

migdala ce te-nchizi si te-ndulcesti -

acestea toate, pna la capatul lumilor

sublime, e carnea rodului ce tu esti.

Nimic de tine, simti, nu se mai tine;

cinste tie: coaja ta e n Nesfrsit.

Acolo, strasnica-ti seva zace si-ntretine

ajutata de-o stralucire dinafara, din Zenit.

Caci n nalt de nalturi, sorii tai,

nemaivazut sunt toti deplin rotiti si orbitor.

Ci nlauntrul tau a si nceput

ce sta deasupra sorilor.

116

n romneste de .Dan Constantinescu


Din viata Mariei

Nasterea lui Cristos

De nu erai att de simpla, cum putea

sa ti se-ntmple ce-i n noapte-o raza?

Un zeu ce peste neamuri detuna,

se face blnd si-n tine se-ntrupeaza.

Mai mare fu-n nchipuirea ta?

Ce e marirea? Prin multimi pe care

el le strabate, trece dreapta-i soarta.

Nici chiar o stea nu are-asa carare.

Vezi, acesti regi marirea poarta,

si la picioare-ti cara si-ti desarta

comori pe cari le cred nentrecute,

si de-acest dar poate te miri tacut -:

dar uita-te-n ale naframii cute,

cum de pe-acum el toate le-a-ntrecut.

Tot chihlimbarul peste mari trecut

scule de aur si tulburatoare

arome ce n simturi s-au topit,

toate acestea-s iute trecatoare

si ei cu toti, la urma, s-au cait.

Dar (ai sa vezi): el face fericit.

n romneste de Maria Banus
117


Piet

Acum mi se-mplineste restristea, si fara de grai s-o spun

ma umple tot. Sunt mpietrita, cum miezul stncii-mpietreste.

De piatra cum sunt, stiu numai una:

Te-ai facut mare

...si te-ai facut mare,

ca o prea mare durere,

peste puterea inimii mele

sa stai n afara de ea.

Acum, mi zaci crucis n poala,

acum eu n-as putea

sa te mai nasc.

n romneste de Ion Pillat

Alinarea Mariei cu cel nviat

Ce-au simtit atunci: nu este oare

dect orice taina mai dulce

si tot pamntesc:

cnd putin palid nca de groapa,

usurat a mers catre ea:

nviat n tot locul.

O, catre ea, mai nti. De nespus

le era vindecarea.

Da, se vindecau, asta era. si n-aveau nevoie

sa se-atinga tare.
118


El puse, de-abia o secunda,

a lui - n curnd

vesnica - mna, pe umarul ei femeiesc.

si ei ncepura,

tacut ca pomii-n aprilie,

si netarmurit,

acest anotimp

al supremei lor legaturi.

n romneste de Maria Banus


Elegiile din Duino

ntia elegie

Cine, dac-as striga, m-ar auzi, din cetele

ngerilor? si chiar daca unul m-ar lua

deodata pe inima lui: as pieri naintea

prezentei prea tari. Caci frumosul nu-i altceva

dect nceputul cumplitului pe care abia-l nduram,

si-l admiram att pentru ca nepasator, din dispret,

nu ne distruge. Cumplit e orisice nger.

si astfel ma stapnesc si nghit chemarea

suspinului sumbru. Ah, si cine

ne poate-ajuta? ngeri nu, oameni nu,

si istetele animale observa

ca nu suntem prea acasa

119

n lumea cea talmacita. Ne mai ramne poate

vreun pom pe-o colina, pe care, n fiece zi

sa-l revedem; ne ramne strada de ieri

si rasfatata credinta a unei obisnuinte

careia la noi i-a placut si-a ramas si nu s-a mai dus.

O, si noaptea, noaptea, cnd vntul plin de spatiile lumii

ne mistuie fata - cui n-ar ramnea, ea, cea dorita,

lin dezamagind, ea care stinghera inima

greu o ameninta. E mai usoara ea ndragostitilor?

Ah, ei si acopera numai, unul celuilalt soarta.

Nu o stii nca? Azvrle din bratele-ti golul

catre spatiile ce respiram; poate ca pasari

vazduhul mai larg l simt, n zbor mai intim.

Da, primaverile aveau nevoie de tine. Unele stele

credeau ca poti sa le simti. Se ridica

spre tine un val, n trecut, sau

cnd treceai lng-o fereastra deschisa

se daruia o vioara. Totul era solie.

Ai dus-o la capat? Nu erai totdeauna

distrat de-asteptare, parca toate-ti vesteau

o iubita? (Unde sa-i dai adapost,

cnd, la tine, gnduri mari si straine

intra si ies si, noaptea, adesea ramn.)

Daca ti-e dor, cnta ndragostitele, nici pe departe

120

nu-i destul de nemuritor vestitul lor simtamnt.

Aproape le invidiezi, pe ele, ce-au fost parasite,

si care cu-att mai iubitoare-ti parura ca cele-alinate.

ncepe pururi din nou lauda ce n-o poti atinge;

adu-ti aminte, eroul dureaza, nsusi declinul i-a fost

numai pretext sa existe: ultima-i nastere.

nsa pe-ndragostiti i reia sleita natura

n sine, de parca nu ar avea destule puteri

pentru doua atare-mpliniri. Te-ai gndit oare

destul la Gaspara Stampa, ntr-att nct vreo fata

de iubit parasita, sa-si spuna, dupa naltul exemplu

al acestei ndragostite: si eu ca ea sa devin?

Cnd oare aceste stravechi suferinte

deveni-vor mai rodnice? Nu este timpul, ca iubind,

de lucrul iubit sa fim liberi, sa-l nfruntam tremurnd,

cum sageata coarda o-nfrunta, ca-n salt adunata

sa fie mai mult ca ea nsasi. Caci nicaieri nu-i popas.

Glasuri, glasuri. Asculta, inima mea, asa cum doar sfinti

ascultau odinioara: nct uriasa chemare

i ridica din tarna; dar ei, cei de necrezut,

ngenuncheau mai departe si n-o luau n seama:

asa ascultau. Nu, n-ai putea ndura

al Domnului glas, nici pe departe. Dar asculta suflarea,

vestea nentrerupta, ce din tacere se isca.

121

Zvoneste acum dinspre mortii aceia tineri spre tine.

Oriunde intrai n biserici, la Roma sau Neapole,

soarta lor nu-ti iesea, linistit, nainte?

Sau o inscriptie solemna ti se-arata,

ca acum, de curnd, stela din Santa Maria Formosa.

Ce vor de la mine? sa nlatur ncet aparenta

celor nedrepte, ce stinghereste putin, uneori,

a spiritelor pura miscare.

Desigur, e straniu sa nu mai locuiesti pe pamnt,

abia deprinse-obiceiuri sa nu le mai practici,

trandafirilor si altor lucruri promitatoare

tlcul viitorului uman sa nu le mai dai;

ceea ce-ai fost n mini nesfrsit tematoare,

sa nu mai poti fi si nsusi numele tau,

ca pe-o jucarie sparta, sa l lasi deoparte.

Straniu, dorintele sa nu le doresti mai departe. Straniu,

tot ce avea legaturi, sa vezi fluturnd n odaie,

att de desprins. si starea de moarte e grea

si plina de truda, pna ce simti ncetul cu-ncetul

putina eternitate. - Dar cei vii

fac toti greseala ca delimiteaza prea tare.

ngerii-adesea (se spune) n-ar sti prea bine de merg

ntre cei vii sau cei morti. Torentul cel vesnic

smulge vrstele toate, de pe-amndoua tarmurile,

122

si-n amndoua vuietul lui le domina.

Curnd ei nu mai au nevoie de noi, ei cei smulsi prea devreme,

lin te dezveti de ce-i pamntesc, asa cum, usor,

de snul mamei, crescnd, te desprinzi. Dar noi

care tnjim dupa tainele mari, care, prin jale, adesea

naintam fericit: am putea exista fara ei?

n zadar e legenda ca, odinioara, bocindu-l pe Linos,

cea dinti muzica rupse cutezatoare, ncremenirea;

ca abia n spatiul nfricosat din care naprasnic plecase, pe veci,

un aproape divin adolescent - golul trecu

n vibratia ce-acum ne rapeste, ne-alina, ne-ajuta?

n romneste de Maria Banus

A doua elegie

Orice nger e nspaimntator. si totusi, vai mie,

va invoc pe voi toti, pasari aproape ucigatoare

ale sufletului, si stiu cum sunteti.

Unde sunt vremurile lui Tobie, cnd unul din cei mai stralucitori statea n pragul usii rustice,

putin travestit, cum se cuvine la drum, si nu asa de cumplit,

(un tnar si el uitndu-se curios la celalalt tnar). Daca arhanghelul acum ar iesi,

primejdios dintre stele, numai c-un pas, n jos, catre noi,

cutremurator ne-ar batea inima. Cine sunteti?

Fericiti ai vremii dinti, rasfatati ai Firii,

trasaturi din nalt, creste din zori

ale oricarei creatii, polen al nfloritei dumnezeiri,

123

articulatii de lumina, trecatori, trepte, tronuri,

spatii formate din esente, scuturi de dragoste, tumulturi

ale simtirii n extaz furtunos si, deodata, numai

oglinzi care raspndesc din belsug propria lor frumusete

ca s-o creeze din nou n propriile lor fete.

Noi tot ce simtim mprastiem; ah, noi

ne exalam si pierim; din vapaie-n vapaie

dam tot mai slaba mireasma. Ne spune cineva:

da, mi intri n snge, camera asta, primavara

se umplu de tine... Zadarnic nsa, nu ne poate pastra,

disparem n el si n preajma lui. Dar ei, care-s frumosi,

o! cine poate sa-i pastreze? Necontenit pe fata lor

aparenta se-nalta si piere. Ca roua dimineata, din iarba,

ce-i al nostru se ridica din noi, precum caldura dintr-o

mncare fierbinte. O! zmbet, ncotro? si privirea care se-nalta:

nou si cald val care zvcneste din inima -;

vai mie: totusi, aceasta suntem. Universul n care

ne mistuim pastreaza mireasma noastra? ngerii oare

nu iau ntr-adevar dect ce este al lor, propriul lor suflu,

sau, poate, uneori, ca din greseala, ceva din ce suntem

se afla n suflul lor? Suntem noi oare amestecati

n trasaturile lor macar atta ct nelamurirea

pe fetele femeilor nsarcinate? Ei nici nu stiu aceasta

n vltoarea-ntoarcerii n ei nsisi. (Cum ar putea s-o stie?)

124

ndragostitii, daca ar ntelege, ar putea sa vorbeasca

ciudat n aerul noptii. Fiindca se pare ca totul

ne ascunde. Uite, copacii, exista; casele

n care locuim au ramas aceleasi. Numai noi

trecem pe lnga toate ca un schimb aerian.

si totul se uneste ca sa ne mprejmuie cu tacere,

pe jumatate de rusine, poate, pe jumatate dintr-o adnca speranta.

ndragostitilor, voi unul n altul multumiti,

pe voi va ntreb ce suntem. Va cuprindeti. Aveti vreo dovada?

Iata mie mi se ntmpla ca minile mele

se cunosc una pe alta sau ca fata mea vestejita

n ele se cruta. Aceasta nsa da prilejul sa ma simt oarecum

pe mine nsumi. Cine totusi, numai pentru atta, ar ndrazni sa fie?

Voi nsa, care sporiti fiecare n extazul celuilalt, pna cnd,

dominat, celalalt va implora: destul! voi care fiecare n minile celuilalt

va-mbelsugati tot mai mult ca un an de podgorii;

voi care uneori nu mai existati numai pentru ca celalalt

va ntrece cu totul; pe voi va ntreb ce suntem. stiu

ca n atingerea voastra fericirea e att de mare

pentru ca dezmierdarea tine pe loc,

pentru ca locul pe care dragostea voastra-l cuprinde

nu piere; pentru ca simtiti acolo durata

pura. De-aceea mbratisarea vi se pare o promisiune

de eternitate. si totusi, atunci cnd v-ati nvins spaima

125

primelor priviri si asteptarea nostalgica la fereastra

si prima plimbare mpreuna, o data, prin gradina:

ndragostiti, mai sunteti voi oare? Cnd unul n altul

va duceti unul pe altul la buze si beti-: bautura la bautura,

o! ct de ciudat bautorul se desparte de fapta.

N-ati vazut cu mirare pe cte-o stela antica prudenta

gestului uman? Iubirea si despartirea nu erau oare

att de usoare puse pe umeri, parc-ar fi fost din alta

materie facute dect sunt la noi? Aduceti-va aminte

de minile care atrna fara s-apese, desi e putere n trupuri.

Acesti stapni pe ei nsisi stiau si-si spuneau: atta numai

e-ntinderea noastra; atta-i al nostru, sa ne atingem asa.

Zeii ne strng mai tare. Dar numai zeii pot asta.

Dac-am putea si noi sa gasim o curata, ngusta, trainica

parte de substanta umana, o fsie de pamnt fecund care sa fie

a noastra, ntre fluviu si stnca. Fiindca propria noastra

inima ne depaseste mereu ca si ei. si nu mai putem

s-o privim n imagini care o domolesc, si nici

n trupuri zeiesti n care se potoleste, sporind.

n romneste de Al. Philippide

A treia elegie

Una este sa cnti iubita. Alta, vai,

acel ascuns, vinovat Zeu - fluviu al sngelui.

Iubitul (ea si-l adulmeca de departe) ce stie el

126

de Domnul desfatului care, ades, n fiinta lui singuratica,

nainte ca fata sa aline, ades, ca si cum nici nu ar exista,

si nalta capul de zeu, ah, siroind de ct adnc de necunoscut,

noaptea strnind-o ntr-o rascoala far' de hotar.

O, nfricosatorul trident al batrnului Neptun din snge.

O, sumbrul orcan al pieptului sau vuind din spirala de scoica.

Asculta cum noaptea ntr-adnc si-n nalt se nvolba. Stelelor, stelelor,

nu vine cumva de la voi desfatarea iubitului dinaintea

fetei iubitei? Nu-i oare privirea lui patrunznd

nlauntrul chipului ei cel pur un dar al nentinatelor stele?

Durere, nu tu, iubito, nici maica,

arcul sprncenelor lui astfel spre asteptare l-a ncordat.

Nu frematarea ta, copilo, n el simtitoare, nu frematarea ta,

buzele arcuitu-i-le-a rodnic contur.

Nu-i amagire sa crezi ca ivirea ta de petala

pna-ntr-att l-a cutremurat? Tu, care-ntr-una te schimbi

ca vntul diminetii.

Aievea, tu spaimntatu-i-ai inima; totusi, spaime mai vechi n el au napadit

cnd tu, cu fior ncrucisatu-i-ai calea.

Cheama-l... Sa-l smulgi pe de-a-ntregul din preajma-i ntunecata

nu esti n stare. Nendoios, el o vrea, el se desprinde, tsneste; despovarat,

n inima-ti cuib se obisnuieste, cuprinde-se si se ncepe.

Dar, nceputu-s-a el vreodata?

Mama, tu ai fost aceea care mic l-ai facut, tu

127

l-ai nceput; tie nou ti-a fost, tu peste ochii cei noi

lumea prietenoasa ai aplecat si de cea dusmana

i-ai ferit. Unde, ah, unde sunt anii aceia

cnd zvelta-ti faptura, singura, prididea sa-i ascunda haosul

amenintator? Multe ascunsu-i-ai astfel; odaia cu piaza rea din miezul de noapte

o mblnzeai, din inima ta, vatra si adapost, cuprins mai omenesc amestecai

n cuprinsul-noapte al ei.

Lampa tu n-o asezai n ntuneric, departe, o, nu,

ci lnga tine-o tineai, asa, sa fie mai prietenoasa.

Oricnd pocnea undeva, stiai sa aduci deslusire zmbind,

ca si cum de mult ti spusese podeaua cnd anume se va urni...

Iar el asculta, mulcomindu-se. Att de multe blnd ndeplineai

doar sculndu-te; ndaratul dulapului se ascundea

nvaluita n mantie soarta-i, si n cutele perdelei se potrivea

lesne, incert lunecnd, nelinistitorul sau viitor.

si el nsusi, mulcomitul, cum zacea sub somnoroasele-i pleoape,

topind dulceata linei tale fapturi n toropeala placuta dinaintea somnului -

parea ocrotit... Dar nlauntru-i: cine respingea,

cine-i stavilea n miezul fiintei talazuirile nceputului sau dinti?

Ah, cel care dormea de loc nu era prevazator;

acum dormea dus, acum visa, acum se perpelea n arsita: n voia valului ascuns.

El, de-abia ivitul, tematorul, ct era de prins

n lung ucigatoarele vrejuri ale desfasurarii launtrice

nvrtejite prea curnd ntru silnicire, ntru crestere sugrumatoare, ntru

128

animalice forme tumultuoase. si cum li se darui -. Iubi.

Iubi launtrica-i fata, salbaticiunea ei,

aceasta sihla n el, pe a carei temeiuri de muta prabusire,

inima lui, luminos-verde, se atinea. Iubi. si-o parasi

pentru a pasi de-a lungul radacinilor sale

spre cumplita Tarie-Obrsie

unde, marunta lui nastere nu mai nsemna nimic. Iubind

s-a pogort el n sngele sau mai batrn, n genuni,

unde stapnea nfioratorul, nca ghiftuit cu strabuni.

si fiece iazma l cunostea, i clipea, parea de un gnd cu el.

Cu adevarat, ngrozitorul zmbit-a... Rareori, maicuto,

i-ai zmbit att de gingas. Peste putinta-ar fi fost sa nu-i fie drag

cnd el i-a zmbit. nainte de tine

l-a iubit, caci, chiar de pe cnd l purtai n pntec,

pruncul l afla n baia de sucuri ce-i usura plamadirea.

Noi, bine vezi, nu iubim dintr-un singur an, asemenea florilor;

n brate, iubind, ni se urca suc dinainte de vremi.

Copilo, o, aceasta: ca iubit-am n noi

nu vreo alcatuire anume cu ndepliniri viitoare, ci

noianul germinator; nu un copil stingher

ci strabunii, care, grohot de munte sfarmat

la temelie ne zac; ci uscata matca de fluviu

a duselor mame -; ci ntregul tacut tarm sub zodie buna

sau aspra -: aceasta, copilo, te-a prentmpinat.

129

Tu nsati chiar, fara s-o stii - ademenit-ai hauri de vremi

n faptura iubitului. Ce fel de simtiri

s-au rascolit la vileag dinspre fiinte din vechi?

Ce soi de femei te-au urt? Ce fel de oameni cumpliti

strnit-ai n vinele tnarului? Prunci morti

jinduit-au spre tine... O, lin, lin,

ceva drag savrseste-nainte-i, o treaba cuminte de fiecare zi, - du-l

sa simta de-aproape gradina, da-i a noptilor atotstapnire...

Opreste-l...

n romneste de Dan Constantinescu

A patra elegie

O, arborii vietii, cnd n iarna?

Nu suntem una. Nici ca pasarile-nstiintati

n drum spre sud. Zabavnic si-ntrecuti,

asa, deodata, ne-agatam de vnturi

si cotropim un iaz nepasator.

Deodata stim si floare si-uscatura.

si undeva mai umbla lei, si nu stiu,

ct sunt mareti, de nici o neputinta.

Dar noi, cnd Una vrem, simtim ntreaga

mpotrivirea celuilalt. Spre dusmanie

ne este preajma. Oare-ndragostitii

n-ajung mereu n margini, unu-n altul,

ei care si-au promis mereu vnat

130

si patrie si ceruri departate?

Pentru desenul unei clipe,-acolo

un fond opus e pregatit, cu truda,

ca sa-l vedem; caci limpede sunt toate

cu noi. Conturul gingas al simtirii

nu-l stim: doar ce o modeleaza dinafara.

Cine n-a stat cuprins de mare teama-n

fata cortinei propriei lui inimi?

S-a ridicat: decorul era despartire.

Usor de nteles. Gradina cunoscuta,

si-ncet se legana. Iar dansatorul

abia apoi venea. Dar nu acela.

Destul! Orict s-ar arata de gratios,

e deghizat, devine un burghez

si trece prin bucatarie-n locuinta.

Nu vreau aceste masti nsufletite

abia pe jumatate, vreau papusa.

Ea barem este plina. Vreau sa-ndur

sforile, manechinul, chipul ei,

urzit din aparenta. Aici. i stau n fata.

Chiar daca lampile se sting, chiar daca

mi se va spune: Nu mai e nimic -,

chiar daca dinspre scena vine golul

cu-acel curent de aer, cenusiu,

131

chiar daca din tacutii mei stramosi

nici unul nu mai sade lnga mine,

nici o femeie, nici baiatul cel cu ochi sasii:

eu tot ramn. nca mai e - privitul.

Nu am dreptate? Tu, cel pentru care

din cauza mea era amara viata,

gustnd pe-a mea, o, tata, tot mereu,

gustnd, n pas cu vrsta mea, ntia

infuzie tulbure a soartei mele,

si-ngndurat de drojdia din gura

a unui viitor strain, ntr-una

tot iscodeai privirea mea de ceturi -

tu, tata, care-ades, de cnd esti mort,

n mine, n speranta mea, te temi,

si nepasari, asa cum numai mortii au,

imperii mari de nepasare cheltuiesti

de dragul sortii mele preamarunte,

nu am dreptate? Spuneti, n-am dreptate,

voi cei ce m-ati iubit pentru-nceputul

de dragoste ce vi l-am aratat,

de care ma ndepartam ntotdeauna,

pentru ca spatiul din obrazul vostru,

cnd l iubeam, trecea n spatiu cosmic,

n care voi nu mai erati... Cnd am eu chef,

132

astept n fata scenei, nu - privesc

att de-adnc ntreaga scena-nct

spre-a cumpani privirea mea pna la urma

de-un nger e nevoie-acolo, ca

actor, sa smulga manechinele n sus.

Da: nger si papusa: doar atunci

e-ntr-adevar spectacol. Doar atunci s-aduna

ceea ce noi, fiind, tot despartim.

Abia atunci din anotimpurile noastre

ia nastere circumferinta trecerii

depline. Jocul ngerului trece

atuncea dincolo de noi. Ci muribunzii

nu banuiesc ei oare ca tot ce

nfaptuim noi, zi de zi, aici,

sunt lucruri ncarcate de pretext.

Nimic nu e el nsusi. O, voi, ceasuri

ale copilariei, cnd n dosul

figurilor era mai mult dect

numai trecutul, iar n fata noastra

nu viitorul. Am crescut, desigur,

si cteodata ne zoream s-ajungem

mari ct mai repede, mai mult

de dragul celor care nu mai posedau

nimic dect maturitatea lor.

133

nsa pe noi, n mersul nostru singuri,

ne multumea durabilul, si stam asa

n spatiul dintre jucarii si lume,

n locu-acela care-a fost creat

dintru-nceputuri pentru fapta pura.

Cine arata un copil, cum sta? Cine-l

asaza-n fata constelatiei si-i da

n mna totusi masura distantei?

Cine framnta moartea pruncilor

din pine cenusie, care se-ntareste -

sau cine-o lasa nauntru-n gura

rotunda, ca pe-o ramasita dintr-un mar

frumos?... Pe asasini e prea usor

sa-i dibuiesti. Dar moartea, moartea-ntreaga,

senin sa o contii nca-nainte

de viata si sa nu fii rau de loc,

aceasta e de nedescris.

n romneste de stefan Aug. Doinas si Virgil Nemoianu

A cincea elegie

Dedicata doamnei Hertha Koenig

Spune-mi, nsa, cine sunt ei, calatorii acestia putin mai

trecatori ca noi nsine, pe care-mboldindu-i din vreme

i stoarce, de dragul cui, ah! al cui

o mereu neostoita vointa? Ci, iata - i stoarce,

134

i ncovoaie, i rasuceste si-i ameteste,

i arunca si-i prinde din nou, ca printr-un aer

dat cu ulei, mai neted, prin care se lasa iar

jos, pe covorul subtiat, ros de

vesnica lor saritura, pe covorul acesta

pierdut n univers.

Lipit ca un plasture, parca cerul

de mahala ar fi durut pamntul. si abia cazuti

n picioare, aici, iata-i: litera mare a prezentei... ndata barbatii

cei mai puternici sunt rostogoliti din nou, n gluma, gest

mereu repetat, ca al lui August cel Tare la masa

cu farfuria de cositor.

Ah, si-mprejurul acestui

centru, trandafirul vederii:

nfloreste si se scutura. n jurul acestui

steamp, pistil, atins de propriul sau

polen lucitor, fecundat, ca sa devina

iarasi rod al nemultumirii, nicicnd

constienta de sine, - sclipind din cea mai subtire

pojghita a unei nemultumiri ce zmbeste usor prefacut.

Iata: batrnul halterofil, ofilit,

zbrcit, care-acum bate doar toba,

chircit n pielea sa uriasa, parca-nainte

ar fi continut doi oameni, si unul

135

zace acum n cimitir, iar el i-a supravietuit,

surd si cteodata putin cam

tulbure,-n pielea lui vaduvita.

nsa cel tnar, barbatul, ca si cnd ar fi copilul unei cefe

si-al unei calugarite: teapan si bine umplut

cu muschi si candoare.

O, voi,

pe care cndva o suferinta, de copil nca,

v-a primit, ca jucarie, ntr-una din

lungile ei convalescente...

Tu, cel care caznd

cum numai fructele, necopt,

zilnic de-o suta de ori se desprinse din arborele

miscarii urzite-mpreuna (care, mai iute ca apa, n cteva

clipe trece-n primavara, vara si toamna) -

te desprinzi si te turtesti pe mormnt:

uneori, ntr-o frntura de pauza, parca

ti se-nfiripa un chip de iubire spre mama ta,

ea - rareori mngind; dar ti se pierde n trup, pe umar,

se iroseste, timid, abia conturata... si iarasi

pocneste din palme barbatul, pentru tsnire, si nainte

ca vreo durere sa ti se limpezeasca n dreptul inimii

mereu galopante, arsura din talpi a si ntrecut-o

pe ea, obrsia sa, cu cteva lacrimi trupesti

136

grabnic strnite sub pleoapele tale.

si totusi, orbeste,

sursul...

ngere! Ia-o, culege-o, iarba de leac cu floare marunta.

Adu o vaza, pastreaz-o! Asaz-o printre bucuriile

noua nca nchise; n gingasa urna

slaveste-o cu inscriptie-nflorit avntata: Subrisio saltat.

Apoi tu - ncntatoare,

tu, cea ocolita-n tacere de bucuriile cele mai

fermecatoare. Poate ca

franjurii tai sunt fericiti pentru tine -

ori poate pe snii tai

tineri si tari matasea verde metalica

se simte rasfatata nespus, nelipsindu-i nimica.

Tu,

pe toate jucatoarele balante ale echilibrului

mereu altfel asezata fructa de piata a nepasarii,

vizibila sub umeri.

Unde, ah! unde e locul - l port n inima -

unde nca nici vorba sa poata, unde nca se desprindeau

unul de altul, ca animalele care se-ncaleca

nu pe deplin mperecheate;

unde greutatile trag nca greu;

unde se clatina nca

137

pe vergele zadarnic rotite

farfuriile...

si deodata-n acest trudnic Niciunde, deodata

indicibilul loc, unde Preaputinul pur

se transforma de nenteles - trece brusc n

Preamultul golit.

Unde socoteala multipla

se rezolva fara de cifre.

Piete, ah! piata-n Paris, nemarginita scena

unde modista, Madame Lamort,

mpleteste si rasuceste neodihnitele drumuri ale pamntului,

infinitele panglici, facnd din ele

noi funde, cocarde, flori, bentite, fructe-artificiale - toate

n false culori - pentru ieftinele

palarii de iarna ale destinului.

.........................................................

ngere: ar fi un loc, pe care nu-l stim, si-acolo,

pe covor indicibil, amantii, care-aici n-ajung niciodata

la deplina pricepere, si arata temerarele lor

nalte figuri ale-avntului inimii,

turnurile lor din placere, scarile

lor care de mult, acolo unde nicicnd n-a fost sol,

se sprijina numai una pe alta, vibrnd - si pot

n fata spectatorilor din jur, sumedenia de morti fara grai:

138

Oare-si arunca acestia ultimele, mereu agonisite,

mereu ascunse, necunoscute de noi, vesnic

pretioasele monede ale norocului, la picioarele

perechii ce-n sfrsit zmbeste cu adevarat pe alinatul

covor?

n romneste de stefan Aug. Doinas si Virgil Nemoianu

A sasea elegie

De cta vreme stau, smochinele, privind

cum nflorirea-ti nimicesti aproape-ntreaga,

si cum, nelaudata, pura taina-ti treci

n de timpuriu roditul fruct.

serpuitoarele tale - ca flautul fntnii - ramuri

ndupleca seva: si ea tsneste din somn

netrezita aproape, n culmea celei mai unice mpliniri.

Iata - aidoma dumnezeului serii n lebada.

...Noi, nsa, vai! ntrziem

cu gloria dezbobocirii lovind nselati

n zabovitul smbure al pamntescului rod de pe urma.

Putin cei ce simt att de adnc nevoia de a purcede,

nct inima lor sa arda la zenit

cnd, ca o mngietoare adiere de noapte, ispita nfloririi

le-atinge tineretea gurii si, din pleoapele lor, prospetimea:

poate eroii si poate harazitii din adolescenta pieirii,

carora marele gradinar - moartea - le-a ndoit altfel vinele.

139

ncumetatori sunt aceia: depasindu-si propriul zmbet

si-asemanatori curtenilor din blndele vederi sapate la Karnak,

deschiznd alaiul regelui nvingator.

De cel mort de tnar, uluitor de aproape se afla eroul. Pentru el, timpul

nu este. naltarea sa e traire. Nencetat

rapindu-se siesi, patrunde-n constelatia schimbata

a primejdiei statornic la pnda. Acolo putini l ajung. Acolo,

negraitor noua, destinul exulta n cinste-i

nvaluindu-l ca-ntr-o melodie-n furtuna frematatoarelor sale cicluri.

Ca pe dnsul pe nimeni nu-l pot auzi; dintr-o data ma biruie

si-i simt ntunecatul sau glas, ca o cascada de aer, prin mine trecnd.

Ah, cine asadar sa m-ascunda nepotolirii de-a mai fi

din nou copil, din nou cu zburdalnicia razimata de viitoarele lui brate,

citind povestea lui Samson si pe-a mumei sale

care - stearpa dintru nti - odrasli pretutindenescul!

Nu zamisleai tu, o! muma, nca de-atunci eroul?

si nu-si plamadeau, nca din tine, ursitele lui mparateasca-le poteca?

Dorind-o, mii de fiinte n snul tau asurzeau catre viata,

dar iata - el rupse, alese, ndeparta si fu.

Iar cnd zdrobi columne, vorbi doar revarsarea

lui fara cumpat, din a trupului tau lunca spre-o mai ngusta lume,

pe la mergerea plinelor sale zodii. O! mume de eroi,

izvoare ale iutilor ruri. Prapastii adnci,

de la marginea inimii carora se aruncau jelind

140

fecioarele - fagaduite jertfe la azima Fiului.

Eroul galopeaza la nord de Occidentul dragostei,

cu fiecare zvcnire ce-l nazuie, fiecare mai sus l nalta,

dar la sfrsitul sursurilor istovite n urma, n locul sau e altul.

n romneste de Ion Caraion si Petronela Negosanu

A saptea elegie

Sa nu mai fie nici o chemare; nu chemare, glas matur

sa fie firea strigatului tau; si-ntr-adevar,

ai fi gata sa strigi limpede cum striga pasarea

cnd primavara-n urcus o nalta, aproape uitnd

ca ea e-o vietate-ngrijorata, nu numai o inima singura

pe care-o arunca-n azur, n intimitatea cerurilor.

Ca si pasarea esti gata si tu sa chemi -

n asa fel ca, nca nevazuta,

prietena sa te gaseasca, prietena n care-un raspuns

se trezeste cu-ncetul, se-nvioreaza cnd l asculti -

arzatoare-nsotind simtirea ta ndrazneata.

si trebuie sa-nteleaga primavara ca pretutindeni rasuna

o Bunavestire. La nceput

o-ntrebatoare trezire pe care o-nconjura-n departari cu tacere

o zi limpede ce ncuviinteaza.

Pe urma treptele-n sus, trepte de strigat n sus, spre visatul

templu al viitorului -; pe urma trilul, tsnire

pe care-n havuzul impetuos l ajunge din urma

141

revarsarea-ntr-un joc promitator. si-n fata lui vara.

Nu numai toate diminetile de vara - nu numai

asa cum se preschimba n ziua si stralucesc nainte de-a ncepe.

Nu numai zilele, care-s duioase cu florile, si sus,

cu copacii mpliniti sunt tari si puternice.

Nu numai fervoarea acestor desfasurate forte,

nu numai drumurile, nu numai cmpiile seara,

nu numai, dup-o trzie furtuna, limpezirea care rasufla,

nu numai somnul apropiat si-o presimtire-n amurg,

ci noptile! Noptile vaste de vara -

si stelele, stelele pamntului.

O! sa fii mort cndva si sa le cunosti, infinite,

toate stelele: cum ai putea, cum ai putea sa le uiti?

si iata, atunci, mi-as chema iubita. Dar nu numai ea.

Ar veni din subrede morminte

attea altele... Cum as putea sa-ngustez

chemarea odata rostita? Cei prabusiti

rvnesc ntr-una pamntul. - O, dragii mei, un lucru

de-aici, odata luat, face ct multe.

Sa nu credeti ca soarta e altceva dect condensarea copilariei.

De cte ori n-ati ntrecut n fuga pe cel drag rasuflnd

dup-o alergare-n extaz, catre nimic, n libertate.

Sa fii aici pe pamnt e minunat. Ati stiut voi aceasta,

fetelor, voi care-ati fost nenorocite,

142

pe sinistrele strazi ale orasului,

prabusite sau pe marginea prabusirii.

Fiecareia i-a fost data o ora de viata

sau nici macar atta, ceva ce nu se poate masura

cu masuratorile vremii, ceva ntre doua rastimpuri,

si care-a avut existenta. Numai ca noi uitam

att de usor ceea ce vecinul zeflemist

nu ne ndreptateste s-avem si nu ne pizmuieste.

Vreau sa-naltam ceva, desi chiar fericirea

cea mai vadita se lasa revelata abia atunci

cnd o prefacem n noi nsine.

Nicaieri, iubito, nu va fi lumea dect doar nauntru. Viata

noastra se duce n prefaceri. si tot mai marunt

se mistuie exteriorul. Acolo unde era o casa durabila

se arata o figura imaginata de-a curmezisul, n ntregime

tinnd de imaginabil, parc-ar mai sta si acuma n creier.

Vaste haznale de forta si aduna spiritul timpului, fara

figura, cu imboldul profund pe care si-l soarbe din tot ce exista.

Temple nu mai cunoaste. Pe acestea, risipa

a inimii, le strngem tainic n noi. si-acolo unde mai este

vreunul, cndva adorat, slujit n genunchi -

el se nalta, asa cum este, n nevazut de pe-acum.

Multi nici nu-l mai zaresc, dar fara folosul

de a-l construi din nou nauntru, cu stlpi si statui, mai nalt.

143

Orice schimbare-n adncuri a lumii are asemenea dezmosteniti

carora nu le apartine nici ce a fost si nici ce e gata sa fie.

si aceasta fiindca chiar ce e foarte aproape

e departe de oameni. Dar aceasta

nu trebuie sa ne mpiedice; dimpotriva,

sa ntareasca n noi cunoasterea formei

nca necunoscute. - Faptul acesta s-a naltat

odinioara n omenire, n plin destin, n necrutatorul destin,

n acel nu stiu ncotro s-a-naltat, ca si cum ar fi fost,

si stele spre noi a ntors din ceruri de ncredere.

ngere, faptul acela iata-l aici si acum,

iata-l n sfrsit mntuit,

n contemplarea ta naltat.

Columne, piloni, sfinxul, ncordarea staruitoare

a catedralei din orasul muribund sau strain.

N-a fost o minune aceasta? O, mira-te, ngere,

ca noi am izbutit sa facem asemenea lucruri.

Sa laud toate acestea nici nu mi-ar ajunge suflarea.

Asadar nu le-am trecut cu vederea

aceste rodnice spatii, aceste spatii ale noastre.

(Cumplit de mari trebuie sa fie

daca de mii si mii de ani n-am ajuns sa le umplem.)

Un turn nsa a fost mare, nu? O, ngere, mare a fost,

chiar fata de tine! Chartres a fost mare, - si muzica

144

s-a naltat si mai sus, mult mai sus,

sus de tot, deasupra noastra.

Dar chiar o fata-ndragostita,

la o fereastra nocturna, n-a ajuns ea oare

pna n preajma ta? Nu crede ca vreau sa te chem.

Chiar daca te-as chema, ngere, tu tot n-ai veni.

Chemarea mea e plina de mpotrivire;

printr-un hatis att de des tu nu poti sa treci.

Chemarea mea e ca un brat ntins.

si mna ridicata si deschisa ca sa apuce,

deschisa ramne, c-un gest de aparare si vestire,

n fata ta, tu cel ce nu poti fi cuprins.

n romneste de Al. Philippide

A opta elegie

Dedicata lui Rudolf Kassner

Vietuitoarele - ochi, numai ochi -

vad ceea ce-i deschis. Doar ochii nostri

sunt ca ntorsi si astfel asezati

parca-s capcane-n jurul marii porti.

Ce-i n afara stim doar din privirea

jivinelor; caci pna si pe prunc

noi l ntoarcem si-l silim, n urma-i,

sa vada-alcatuiri, nu ce-i deschis

si-adnc n animal. De moarte slobod.

145

Noi o vedem, doar noi. Caci, liber, animalul

are mereu sfrsitu-n urma lui,

si-n fata Domnul, si cnd trece, trece

n vesnicii, cum trece o fntna.

Noi nu avem nicicnd, nici chiar o zi,

n fata, spatiul pur, unde rasar

la nesfrsire flori. Mereu e lume

si niciodata-un nicaieri fara nimic,

cast, nepazit, ce l respiri si stii

ca-i nesfrsit si nu-l rvnesti. Copil,

te pierzi, tacut, n el iar ei

te zgltie. Sau cel ce moare e.

Caci lnga moarte, moartea n-o mai vezi,

cu ochii mari, de animal, privesti afara.

ndragostitii - celalalt de n-ar fi,

sa le astupe vazul - aproape sunt de asta si uimiti.

Pe negndite li s-a revelat

de dupa celalalt... Dar peste el

nu trece nimeni, si e iarasi lume.

ntorsi catre fapturi mereu, vedem

n ele doar, reflexu-a ce e liber,

de noi ntunecat. Sau poate-un animal

calm ne strabate-n liniste, cu ochii.

Asta se cheama soarta: a sta n fata,

146

s-atta tot, a sta mereu n fata.

Dac-animalul hotart venind

spre noi, pe alte cai, ar fi la fel

de constient, din drum

el ne-ar ntoarce. Fiinta-i

e infinita, necuprinsa, fara perspectiva

asupra starii sale, pura ca privirea-i.

si unde noi viitor vedem, el vede

totul si-n tot pe sine, pururi mntuit.

si totusi animalul ager, cald,

duce povara unei mari tristeti.

Caci amintirea ce ne covrseste

ades, l tine pururi si pe el,

parca ne-a fost cndva, ce nazuim,

mai intim, mai fidel, mai gingas la atins.

Distanta-aici e totul, iar acolo

e suflu. Dupa patria dinti,

a doua este tulbure, vntoasa.

O, fericire-a micilor fapturi

care ramn mereu n snul matca;

noroc al gzei ce launtric salta

si-atuncea cnd nunteste: matca-i totul.

Uite, si pasarea, cu semisiguranta-i

ce-aproape stie una si cealalta

147

din vremuri, ca un suflet de etrusc

pe care - mort - un spatiu l-a primit,

dar, pe sicriu, e statuia culcata.

si ce uimit - cel ce trebuind sa zboare,

de-un sn e zamislit. Parca de sine

speriat, vazduhul taie, cum ar trece

fisura printr-o ceasca. Astfel

liliacul taie portelanul serii.

Noi: privitori, mereu si pretutindeni,

plecati spre tot, nicicnd nspre afara!

E un preaplin. i rnduim. Se sfarma.

Iar rnduim. Ne sfarmam chiar noi.

Cine ne-a pus la cale-asa, ca orice

am face suntem n postura celui

ce pleaca. si pe-un ultim deal,

ce-i mai arata-o data-ntreaga vale,

el se ntoarce, sta, mai zaboveste -

asa traim, n despartiri, mereu.

n romneste de Maria Banus

A noua elegie

De ce oare cnd e dat raspasul existentei sa-l petreci

n chipul unui laur, putin mai ntunecat

dect orice alt verde, cu valurele

pe marginea fiecarei frunze (ca un surs de zefir) -: de ce

148

esti legat atunci sa fii om,

sa jinduiesti dupa destin, ocolind destinul?...

O, nu, nu fiindca fericirea exista,

acest pripit cstig al unei grabnice pierderi.

Nu din curiozitate, nici spre deprinderea inimii

ce s-ar afla si n laur...

Ci fiindca a fi aici e mult, si, pesemne,

tot ce-i aici are trebuinta de noi, pieritorul acesta

ce-n chip ciudat ne este harazit. Noua, celor mai pieritori.

O singura data totul, numai o data. O data, nu mai mult.

si noi, asijderea, o singura data. Nicicnd nca o data. Da aceasta

o singura data sa fi fost, chiar daca numai o data:

pamnteneste sa fi fost,

nu pare cu putinta s-o retraiesti din nou.

Astfel, cu toata rvna, vroim mplinirea aceasta,

vroim sa o pastram n minile noastre, supusele,

n cautatura mai plina si n inima fara grai.

Ea nsasi sa devenim vroim. - Cui sa o daruim? Mai bine e

sa pastram totul mereu... n cealalta fiintare,

vai, oare ce duci cu tine dincolo? Nu privirea, deprinsa-ncet

aici, nimic din ce ai dobndit aici. Nimic.

Durerile deci. Deci, nainte de toate, greul, deci

lunga-nvatatura a iubirii, deci

ce nu ncape-n cuvnt. Dar, mai trziu,

149

printre stele, ce nsemnatate mai are aceasta:

ele sunt mai deplin, mai curnd de nespus.

Nendoios, pribeagul, la ses, chiar de pe coasta muntelui

nu coboara un pumn de pamnt, nimanui cuvntator, ci

un cuvnt cucerit prin lupta,

unul pur, galbena si azuria gentiana.

Suntem noi oare aici, ca sa spunem: casa,

punte, fntna, poarta, urcior, pom, fereastra -

cel mult: coloana, turn... dar sa o spunem, ntelege-ma,

asa sa o spunem, cum niciodata lucrurile,

nsele, n-au nazuit sa fie nlauntrul lor. Nu-i oare din partea tacutului pamnt

ascunsa viclenie, cnd i ndeamna pe ndragostiti

sa se incinte, n dragostea lor, de orisice lucru?

Pragul: pentru o pereche de

ndragostiti, ce-si tocesc putin pragul mai vechi al usii

la rndul lor, dupa cei multi napoi,

si naintea celor ce o sa mai vie...,

ct e de prietenos.

Aici este vremea rostirii, aici patria ei.

Cuvnta si recunoaste. Mai mult ca oricnd

pier lucrurile, cele menite sa fie traite de tine,

caci, ceea ce le nlocuieste, maturndu-le, este

faptul orb, fara suflet.

O savrsire sub cruste, ce volnic crapa

150

de-ndata ce impulsul nauntru slabeste spre a se ngradi altcum.

Inima noastra dainuie

ntre ciocane, ca limba

ntre dinti, ce, mpotriva-le, totusi

slavitoare ramne.

Slaveste ngerului lumea, nu cea de nerostit, pe el

nu-l poti ului cu simtiri grandioase; n cosmos,

unde el simte mai deplin, esti doar un novice. De-aceea

arata-i simplitatea, care, faurita din tata n fiu,

traieste ca un bun al nostru, la ndemna si n raza privirii.

Rosteste-i lucrurile. l va tintui uimirea pe loc; cum te-a oprit pe tine

mpletitorul de funii la Roma, ori, pe malul Nilului, olarul.

Arata-i ct poate fi de fericit un lucru, ct de neprihanit, ct de al nostru

cum nsusi jeluitorul chin se-ntruchipeaza pur,

slujeste lund chipul unui lucru, sau moare ntr-un lucru -, si

dincolo de trupul viorii se pierde cu rapirea. Iata,

lucrurile-aceste traind din petrecere, nteleg ca tu le preamaresti;

trecatoare fiind, se ncred n noi ca-ntr-un mntuitor,

n noi, cei mai trecatori.

Att e nevoie: sa vroim! Lucrurile, toate, trebuiesc preschimbate

n inima nezarita, n - o, nesfrsit - n noi nsine!

Oricine, la urma urmelor, am fi noi.

Pamntule, oare nu asta e voia ta: nevazut

n noi sa renasti? - Nu-i oare visul tau

151

cndva sa ajungi nevazut? - Pamntule! nevazut!

Ce alt, daca nu preschimbarea, e arzatoarea-ti menire?

Pamntule, dragule, eu o voiesc, o, crede-ma,

nu-s de folos toate primaverile tale pentru a ma cstiga,

una, ah, una singura e sngelui chiar prea mult.

Fara de nume, m-am alipit de tine din departari si adncuri.

Totdeauna dreptatea a fost de partea ta, si sfnta-ti simplitate

e moartea pe care poti sa te bizui.

Uite, traiesc. Din ce anume? Nici copilaria si nici viitorul

nu se mputineaza... Viata, mbelsugat,

mi irumpe n inima.

n romneste de Dan Constantinescu

A ZECEA ELEGIE

De-as nalta cndva, la capatul cruntei viziuni,

imnuri si lauda ngerilor ce-ncuviinteaza.

De nu ar da gres pe strunele moi, sovaielnice

sau prea ncordate, nici una dintre bataile

clare-ale inimii. De mi-ar da stralucire mai multa

obrazul meu siroind:! de-ar nflori obscurele lacrimi.

O, ct de dragi mi-at fi atunci, mhnitelor nopti.

Cum de nu am putut, nealinate surori,

sa va primesc mai ngenuncheat, sa ma las mai desprins

n voia desprinselor voastre suvite. Risipitori ai durerilor,

cum ncercam sa vedem nainte, n trista durata,

152

de nu cumva se sfrsesc. Ele sunt nsa

frunzisul pururea verde si sumbru al duhului nostru,

un timp al anului tainic, nu numai timp

- ele sunt loc, asezare, culcus, sol, locuinta.

Vai, ntr-adevar, straine sunt in orasul-durere stradelele,

unde n linistea calpa, din stridente alcatuita,

se-mpauneaza poleita larma, protapita statuie,

fonta turnata-n tiparele golului.

O, cum ar strivi un nger, sub talpi, blciu-amagirilor,

marginit de biserica, cea cumparata de gata;

curata, nchisa, dezamagita, ca o posta, dumineca.

Afara nsa, de-atta blci, marginile se ncretesc.

Scrnciob al libertatii! Jongleri si scafandri ai zelului!

si tirul cu mogldete al fericirii boite,

unde topaie la tinta ceva, si zornaie ca tinicheaua,

cnd unul, mai abil, nimereste. Hazard si aplauze

l duc ametit mai departe; tarabe pe gustul oricui

cheama, tipa si trmbiteaza. Adultii nsa au ceva

mai grozav de vazut, cum banii se-nmultesc anatomic,

nu numai pentru distractie: organul sexual al banului,

totul, ntregul, actiunea - asta instruieste, asta te face

fertil...

...O, dar numai ceva mai departe,

dupa ultimul gard pe care-s lipite afise cu Fara de moarte

153

berea aceea amara care pare att de dulce celor ce-o beau,

cnd distractii proaspete mesteca-ntr-una, o data cu ea...

imediat, n spatele gardului, chiar dupa el, e ceva, cu-adevarat.

Copii se joaca, ndragostiti se tin la oarecare distanta,

gravi, n iarba saracacioasa, si cini sunt stapni pe natura.

Adolescentul i-atras mai departe; poate iubeste o tnara

tnguire... n urma ei intra-n poieni. Ea rosteste:

- Departe. Locuim acolo, afara...

Unde? si-adolescentul o

urmeaza. Faptura-i l misca. Umarul, gtul - poate

ca e de nobila vita. Dar el o lasa, se-ntoarce,

o paraseste, face un semn... Ce sa fie? Ea-i o tnguire.

Numai mortii cei tineri, n prima stare

a linistii vesnice si a desprinderii,

o urmeaza cu drag. Ea ntmpina

fetele. si le face prietene. Le arata blnd

ceea ce poarta, perle ale durerii si-ale rabdarii

valuri subtiri. - Pe-adolescenti

i nsoteste-n tacere.

Dar acolo unde-si au lacasul, n vale, una din tnguirile

cele mai vrstnice l ia n grija pe-adolescent, cnd pune-ntrebari:

- Eram, spune ea, un neam mare, odata, noi, tnguirile.

Strabunii erau mineri acolo, n muntele mare; gasesti, cteodata,

la oameni, vreo bucata de suferinta slefuita, straveche,

154

sau de mnie-mpietrita ca zgura, din batrnul Vulcan.

Da, acolo-i era obrsia. Am fost odinioara bogati.

si ea l conduce usor prin vastul tinut al tnguirilor,

i arata coloanele templelor sau ruinate castele din care

printi ai tnguirii domneau cndva, ntelept,

peste tara. i arata naltii copaci de lacrimi

si lanuri de-nfloritoare melancolie,

(cei vii o stiu doar n chip de frunzis),

i arata-animale de vaier, pascnd - si cteodata,

tsneste o pasare si traseaza, n zbor, prin privirea lor

naltata, pna departe, slova tipatului ei nsingurat. -

Seara, l duce la mormintele celor batrni

din neamul de tnga, la proroci si sibile.

Cnd noaptea-i aproape, ei merg mai ncet, si-n curnd

selenar se ridica, veghind peste toate

mormntul. Frate cu cel de la Nil,

sfinxul maret -: chip al tainuitei

camari.

si ei se uimesc n fata ncununatului crestet, care pururi

tacut, asaza chipul uman

pe-a stelelor cumpana.

Privirea lui ametita de proaspata moarte

nu l cuprinde. Dar ochii-i

sperie bufnita de dupa marginea pskentului. si ea,

155

cu o prelunga, nceata atingere de-a lungul obrazului,

pe cea mai coapta rotunjime a lui,

traseaza moale n noul

auz al mortilor, deasupra celor doua

foi desfacute, un inefabil contur.

si mai nalte, stelele. Noile. Stele-ale tarii de chin.

ncet tnguirea le spune pe nume: - Aici,

uite; Cavalerul, Toiagul iar constelatia mai densa

ei o numesc Cununa de spice. Apoi, catre pol, mai departe:

Leagan si Drum si Carte-arzatoare, Papusa, Fereastra.

Dar n cerul de sud, limpede ca-n palma

unei mini fericite, clar stralucitorul M,

care-nsemneaza Mumele... -

Dar e timpul sa plece cel mort si tnguirea vrstnica-l duce

pna la valea abrupta,

unde-n lumina lunii licareste ceva:

izvorul de bucurie. Cu evlavie

ea l numeste si spune: - Printre oameni, acesta

e un navalnic torent. -

Ei stau la poalele muntelui.

si acum ea l strnge n brate, plngnd.

Singur el urca acolo, n muntii stravechii dureri.

si nici macar pasul nu-i suna dintr-un destin fara glas.

De ne-ar strni mortii cei fara sfrsit o metafora,

156

poate ne-ar duce spre mtisorii-atrnnd n alunii

golasi sau ne-ar vorbi

despre ploaia ce cade pe sumbrul pamnt, primavara. -

si noi, gndind la fericirea

ce urca, am fi atinsi de-acea emotie

care-aproape ne naruie

cnd fericirea pogoara.

n romneste de Maria Banus



Din sonete catre Orfeu

Scrise ca monument funerar pentru Wera Ouckama Knoop

Din partea nti

I

si-un pom crescu. O, pura depasire!

O, cnta-Orfeu! O, n auz pom mare!

Totu-a tacut. Dar chiar n amutire,

fu nceput si semn si transformare.

si s-au iscat din liniste-animale,

din codrul clar, de cuib, culcus, desprins;

si nu din viclesug sau spaima-au

prins sa fie-n ele-atta de domoale,

ci din auz... Glas, ragete pustii

parura mici n inimi. si-unde doar
157


coliba fu, mai ieri, spre a primi

aceasta, loc de pofte-ntunecat,

cu o intrare-ai carei stlpi tresar -

un templu n auz tu le-ai creat.

n romneste de Maria Banus


II

si-aproape-o fata-a fost si s-a iscat

din fericirea unica a lirei,

senin luci prin valul primaverii

si n urechea mea si facu pat.

Dormea n mine. Totul somn era.

Copacii ce-am admirat vreodata,

cerul palpabil, lunca mngiata

i-orice uimire ce a fost a mea.

Dormea dar lumea. Cum a fost creata

de tine, zeu ce cnti, de nu dorea

sa fie treaza? Se isca, dormi.

si unde-i moartea-i? Oare vei gasi

acest motiv, ct cntul va dura?

Din mine unde cade ea?... Aproape-o fata

n romneste de Maria Banus




158

III

Tot poate zeul. Dar am ntrebat

cum te strecori prin corzi de lira

tu, cuget dezbinat? Rascruci se-nsira

si-n inimi, temple, zeul n-a durat.

Un cntec nvatat nu-i rvna dreapta

nici dibuiri, nici srg greu rasplatit;

fiinta noastra-i cntecul rostit

ce lesne-i pentru zei. Dar cnd ndreapta

pamnt si stele zeii catre noi?

Iubirea, tinere, nu e fiinta

chiar vorbe de rostesti cu glas suvoi.

nvata cntecul sa-l uiti de nefiinta.

Alt suflu-i cntul; iar n jur, parere,

nimic... Zeiescul suflu; adiere.

n romneste de N. Argintescu-Amza

IV

O, voi cei gingasi, uneori intrati

n suflul ce nu cugeta la voi,

pe-obraji sa se prefire dar, lasati;

din nou unit, el tremura apoi.

O, voi cei fericiti, voi, mntuiti,

voi ce pareti al inimii-nceput.

Arc de sageti, si de sageti tintiti,

159

vesnic n plns sclipiti de-un zmbet mut.

Nu va-nspaimnte durerea. Povara

dati-o pamntului greu napoi;

grei sunt si muntii, grea e si marea.

Chiar pomii saditi, de copii, mai apoi,

nu i-ati mai dus; erau grei pentru voi.

Dar adierile... dar departarea...

n romneste de Maria Banus

V

Nu-i faceti soclu! Deie trandafirul

prinosul lui de floare, an cu an...

Orfeu e - n veci preschimb, si chiar zefirul

l stie-n fel si chip. Ar fi n van

sa-i dam alt nume: -i pentru totdeauna

Orfeu, plecnd, venind, cntnd cu zorii.

Nu e de-ajuns s-auzi de-i suna struna

mai mult ct dainueste cupa florii?

O, de-ati pricepe!... Trebuie sa piara

chiar de se teme cnd se iroseste,

n vreme ce prin grai el depaseste

orice. Se-nalta, ne-nsotit sa moara...

Zabrele nu cunoaste lira; silnic Firea

nu-i ngenunche-n zbor desavrsirea.

n romneste de N. Argintescu-Amza

160

VI

E de pe-aici? Nu; doua-i sunt hramuri.

ntinsa lui fire, bogat s-a-mplinit. -

ndoaie dibaci ale salciei ramuri,

cine-n strafund radacini a ghicit...

Noaptea, pe masa sa nu-ntrzie

pine sau lapte: pe morti i mbie! -

Amesteca vraciul aflat pe-aproape,

sub milostivile-i pleoape,

si pe toate cele vazute le drege,

vrajite-n tarna si fum de vergea,

aievea sa-i fie vedenia, lege!

Nimic nu-i poate icoana strmba,

n iatac ori mormnt s-o-mpresoare,

preaslavind inele, paftale, ulcioare.

n romneste de N. Argintescu-Amza

VII

Preaslavirea, aceasta-i! Un glas slavitor

ivit, precum metalul pur din zgura

tacerii. Inima lui e un teasc trecator:

vin omenesc, din veci, bautura.

Nicicnd nu da gres, n pulberi graind,

nvolburat de pilda zeieasca.

Dar se preschimba-n vie, struguri mustind,

161

n freamat al zilei miez sa-i prguiasca.

Nici de lesuri regesti nu-i dezmintita

slavirea aceasta care nu minte,

nici de zei nicicnd nu-i umbrita.

Nu-i solie-n pierduta zabava,

ce daruie veghe pe scari de morminte,

mortilor, cupe cu poame de slava.

n romneste de N. Argintescu-Amza

VIII

Doar pe-al slavii tarm nainteaza

nimfa celui izvor din jale adnca;

asupra caderilor noastre vegheaza,

chip de clestar lng-aidoma stnca

ndatinata cu porti si altare.

Iata, pe umerii muti palid mijeste

zarea; cea mai nevrstnica pare

printre surori - simtirea o-ntinereste...

Martor e dorul; bucuria cunoaste;

ucenica-i doar jalea; minile-i caste

n nopti lungi nsira strabune napaste.

Dar piezis, cnd stngace renaste,

dintr-al stelelor glas nalta vioara

spre bolti; dar suflarea ei nu le-nfioara.

n romneste de N. Argintescu-Amza

162

IX

Doar cel ce-ntre umbre-a-naltat

lira-i cndva,

poate, imnul nemasurat

presimtind a-l cnta.

Doar cel ce-ntre morti a mncat

mac, dintr-al lor,

nu va mai pierde vreodat',

zvonul cel mai usor.

si chiar de ne-am reflecta

tulbure-n lac:

tu chipul sa-l stii.

Pe dublul tarm de-abia

glasuri se fac

blnd, vesnicii.

n romneste de Maria Banus

XI

Priveste spre cer! Constelatia nalta:

Calaretul! Cuget si stranie soarta,

trufia tarinei: celalalt salta,

o mnuie-n fru, si astfel l poarta.

Cum astfel?... Gonita-i si-n urma strunita

chiar Firea, vnjosul pamnt, -

drumul, cotirea, de-un semn crmuita

163

prin spatii! Doar doi unul sunt!

Aievea-s? Perechea tot nu tinteste

un drum. De-l fac mpreuna,

i desparte pasunea, pinea strabuna...

si puntea de stele te-nsala-n ascuns.

Dar crede o clipa si te veseleste

de-alcatuire-n vazduh - e de-ajuns!

n romneste de iV. Argintescu-Amza

XII

Slava duhului; unirea mult rvnita

el ne-o poate da. Traim doar semne.

Pasii mici ai orelor dnsul le-nsemne,

lnga ziua cea drept harazita.

Nu stim locul nostru-adevarat,

dar purtarea dreapta ne sporeste

si aflam pe cei ce ne-au aflat;

iar pustiul necuprins rodeste...

Nazuinta pura. Cntec al puterii!

Trebilor ngaduite, multamita,

n-ai scapat de prastia durerii?

Pe ogor cu srg taranul staruie

si samnta-i verii rod sortita.

Dar nu e de-ajuns: pamntul daruie.

n romneste de N. Argintescu-Amza

164

XIII

O, para, visina, marul n prg,

agrisele... poamele toate vorbesc:

de moarte vorbesc, de-al vietii srg...

l presimti si pe-un chip copilaresc.

Gusta sucul: purcese departe.

Simti molcom pe limba tlcul nespus;

curg gnduri fara vorbe desarte;

prinse-n rod, carnea lor ni le-a spus!

De rostesti vorba: mar, toti o stiu;

dar mai dens dulce suc simte gura

mngind leganat muscatura,

limpezit tot mai treaz, straveziu;

ndoit rs solar, pamntesc -:

O trairi!... Simtamnt... uriesesc!

n romneste de N. Argintescu-Amza

XIV

Umblam cu floare, fruct, frunza din vie.

Ci nu spun doar a anului oratie.

Smaltat, din bezna suie-o revelatie

si n sclipirea-i poate-o gelozie

a mortilor ce pun tarie-n lut.

Ce stim noi ct se-mpartasesc din toate?

E felul lor, cu slobod semn a bate

165

hotarul tarnii, de la nceput.

Te-ntrebi att: cu drag o fac ei oare?

si acest fruct, a robilor lucrare,

nu suie strns, ca pumnul, nspre domn?

Sau domnii-s ei, la radacini, n somn,

si din prinos ne-acorda-o-mbinare

de vlaga muta si de sarutare?

n romneste de Maria Banus

XV

Asteptati... e gustos... Se si duce... s-a rupt.

Putina muzica doar, un zumzet usor -:

fete, voi, calde, fete, tacutelor,

dansati aroma-ncercatului fruct.

Dansati portocala. Cine-o poate uita,

cum necndu-se-n sine, nversunat

dulceata si-o-nfrunta. A voastra era.

Din nou, savuroasa, spre voi s-a-nturnat.

Dansati portocala. Din voi azvrliti

mai cald peisajul: matr sa dogoare

n aerul patriei! nvapaiate

miresme, miresme iscati! nruditi

cu pura coaja, sovaitoare,

cu-al fericitei suc, ce-o strabate.

n romneste de Maria Banus

166

XVI

Prietene, deci, tu esti singuratec...

Noi vorbe si semne le-mpartasim,

treptat lumea prindem sa ne-o nsusim:

doar chipul ei, poate, si slab si salbatec.

Mireasma, cine cu-n deget o zvnta?

Puteri ne pndesc, cum tainice osti.

si multe le simti... Pe morti i cunosti.

Descntecul nsa cum te-nspaimnta!

nduram mpreuna; punti ne unesc:

Frnturi un ntreg ne par, ndeajuns...

Mi-i greu sa te-ajut. Deci nu ma sadi

n inima ta. Prea iute-ar rodi.

A zeului mna o port, o crmesc:

Aci! Iata, Esau n blana-i ascuns.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XVII

Afund, strabunu-nclcit,

radacina a tuturor

celor durati, ascuns izvor

niciodata privit.

Coif de asalt, corn la vnat,

stihuri carunte,

frate pe frate mniat,

167

femei ca laute...

Ram cu ram, strns se nsira,

liber, nicaieri nu e...

Unul, o, suie, suie...

Dar tot se rup nca.

Sus, drumul nsa,

se-ndoaie ca lira.

n romneste de Maria Banus

XVIII

Doamne, noii zori

cu fulger, bubuie.

Grabesc vestitori

spre bolta de-i suie.

Larmei te-nchina,

n rostogolire;

caci nsasi Masina

cere preaslavire.

Iar Masina, iata,

urla razbunare

rvnind sa sluteasca.

Ea ne suge, toata:

desi patimi n-are:

drept e sa slujeasca.

n romneste de N. Argintescu-Amza

168

XIX

Lumea-si preschimba-n zbor firea-n

noi chipuri ca norii,

dar creste desavrsirea-n

vechi albii, cresc zorii.

Peste calea ce clatina zarea

dezlegat se resfira

larga, ntia cntare

zeiesc glas de lira.

Nu-i dumirita durerea,

nu-i buchera iubirea!...

Cnd ne goneste n moarte

nu ne daruie stirea.

Doar cntecul da izbavirea:

sarbatorescul sa ne poarte!

n romneste de N. Argintescu-Amza

XX

Doamne, spune-mi tu, ce sa-ti harazesc?

Fapturii auz tu i-ai daruit. -

Zi de primavara... cum mi amintesc...

Un cal n Rusia... trece-n asfintit.

Murgul venea ne-nsotit dintr-un sat.

Prinse de-un tarus, frnghii mai tra -

se vroise noaptea pe cmpuri uitat.

169

suvitele coamei cum le mai zbatea!

Scuturnd grumazul ntr-un ritm sprintar

n galop pornea piedici trind,

dar zvcneau izvoare-n snge de-armasar!

Aievea simtea spatii lunecnd:

necheza, sorbea un vazduh divin,

chip nchis n el:

ie ti-l nchin.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXI

Primavara s-a-ntors; iar pamntul

pare copilul ce versuri recita:

multe, ce multe!... Srgul, avntul

nvataturii: rasplata-i primita!

Aspru fu dascalul! Cuget maiastru

cu barba-i de nea, colilie.

Dar cum vom numi, verde si-albastru?

Se cade s-o stim. El o stie, o stie!

Voios cu copii, pamnt dezlegat

vrem sa te prindem la joaca!

Cel mai voios izbuteste, pamnt!

Ca harnicul dascal, nespus te-a-nvatat:

ce-i radacina, slova-si desface,

lungi si grele tulpini cntnd al tau cnt.

170

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXII

Cu noi viata-si mne

imboldul, dar clipa

masoara si pripa

si-n veci ce ramne.

Ce trece-n nestire

curnd irosit,

nu e plasmuit

spre sfnta rodire.

Tineri, cutezanta

nu-i izbnda plina

n zbor sa va poarte.

Cumpana-i speranta,

bezna si lumina,

si floare si carte.

n romneste de N. Argintescu-Amza

Din partea a doua

I

Suflu, nevazuta poezie!

Fara preget, propriei fiinte-n jur;

preschimb al luminilor. Drza tarie

ma-nfiripa ritmul mai pur.

Singur talaz dintr-o mare

171

nsiruita, fiind

cea mai marunta, n care

lumea cuprind.

Cte din largile spatii erau

n adncul meu? Vreo boare

asemeni cu-al meu fecior...

Cndva, tu stii, vazduh, se rosteau

bolti multe. Voi cresteati usoare

netede coji, frunze vorbelor.

n romneste de N. Argintescu-Amza

II

Precum maiestrului o foaie-aproape

chip drept l prinde-n zbor, ntmplatoare,

ades cuprinde-oglinda,-n sfinte pleoape

prelins, sursul singur al fecioarei

cnd zorile le-ncearca-nsingurata,

ori sfesnicul cnd rob sclipiri asterne;

apoi n chipuri vii, ntrziata,

rasfrnta umbra doar n suflu cerne...

n stins jaratic pier prelung mijite,

bir nnegritelor camine,

privirile vietii, irosite...

Ce pierde tarna, poate spune cine?

Doar cel ce peste stavili preaslaveste

172

si inima, cntndu-si, o-mplineste.

n romneste de N. Argintescu-Amza

III

Oglinzi: pn-acum nimeni n-a spus nca

ce sunteti voi n firea voastra-adnca.

Lacune ale vremii, mpnzite

parca numai cu gauri de site.

n goale sali lumina voastra se risipeste...

Adnci ca niste codri sunteti, n seri albastre.

si candelabrul ca un cerb paseste

prin nepatrunderile voastre.

Cteodata sunteti pline de figuri pictate.

Unele par n voi scufundate,

pe altele, de frica, departe le-ati trimis.

Dar cea mai frumoasa va sta ca un vis

pna cnd prin obrajii pastrati va strabate

limpedele, slobodul Narcis.

n romneste de Al. Philippide

IV

O vietate care nu exista.

Toti nsa-o cunosteau, cum au scornit-o:

- purtare, mers, grumaz, privirea trista

calm licarind - si astfel au iubit-o.

Ajunse dar faptura pura. Preaslavita,

173

desi aievea nu; dar lumea o iubea,

si faima ei crestea; neprihanita,

treptat naltat-a capul. Se silea

sa dainuie. Chiar fara de nutret

sa fiinteze-n timp avea putinta.

si astfel capata atta vlaga

ca-n frunte i crescu un corn de pret.

Clestar, ntr-o fecioara lua fiinta -

sclipind chiar n oglinzi de-argint, ntreaga...

n romneste de N. Argintescu-Amza

V

Muschi al florii, molcom anemona

o deschizi spre zorile cmpiei,

pna cnd n cupa-i, polifona

zare-a boltii largi se varsa gliei.

Muschi n muta stea a florii, coarda

a fecunditatii infinite;

cnd att preaplin mi te dezmiarda

semnele de-amurg si mai smerite

nu mai izbutesc sa-ti ncovoaie

marginea petalelor rasfrnte!

Legea ctor lumi puteri ndoaie?

Noi traim mai mult, atotstapnitori -

nsa-n care dintre vietile nfrnte

174

fi-vom n sfrsit deschisi si primitori?...

n romneste de N. Argintescu-Amza

VI

Trandafir, pururi domnesti; antichitatii

fostu-i-ai potir fara chenar aurit;

noua ne esti floarea deplinatatii,

chip nenumarat, niciodat' istovit.

Mndrul avut, vesmnt peste vesmnt,

nvaluie-un trup ce-i doar stralucire;

dar nsasi petala despuiata-i n vnt,

si-i vesmntului, oricnd dezmintire.

De veacuri mireasma ta ne-mbie

cu gingas nespuse numiri;

preaslaviri catre bolti naltate.

Nu stim cum sa-ti spunem, ghicim...

amintiri catre tine se-ndreapta, o mie,

ceasuri rvnite ce pot fi chemate...

n romneste de N. Argintescu-Amza

VII

Flori, voi asemeni drept rnduitelor mini

- mini de fecioare, mini de ieri si de azi -

flori zacnd pe-un capat de banca-n gradini,

ranite pe-un capat de lnced zaplaz,

nca o clipa de viata, apa-adastnd

175

n moartea ivita; - cnd ne veti spune

cum din nou rasariti, ntre axe vibrnd,

prinse-ntre degete gingas; mai bune

dect ati rvnit? Puteti presimti? voi plapnde

laolalta-n ulcior nviate,

resfirnd spovedanii molcome, blnde.

Nelegiuit v-au cules. Marturiseasca

pacate istovitoare, ntunecate:

punti din nou, nflorat, va-mpleteasca.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XI

Rnduiri ale mortii, rosturi pasnic ivite -

omule, pururi stapn, sa vnezi te-ndrjesti;

navod si capcana, ades vintre ciuntite

prin vagauni atrnate, sarbatoresti;

tiptil coborte. Semne-ale pacii pareti,

dar brutal lnga mal va smuncesc slugi ce-asteapta,

si vagauna prin noapte-azvrla pale sageti:

turturele bete de soare...

Dar treaba o dreapta!...

Fie departe de cuget a milei suflare,

cel ce vneaza rostul si-l drege;

srg si bagare de seama-i, prin vremi, vnatoarea.

Sa ucizi, poarta chipul mhnirii noastre pribege...

176

Cuget senin, neprihana si roua,

doar ce-n fapte ni se daruie noua!

n romneste de N. Argintescu-Amza

XII

Sa vrei prefacerea! prins de-al vapaii avnt,

ce-ti poate tie rapi a prefacerii fala?

Faurul spirit oricare, ce-i pamntesc ndrumnd,

iubeste n chipul zvcnind rasturnata migala.

Ce-i ramas neclintit, ncremenire-nseamna!

Afli-adapost n groaza ce nevazut ameteste?

Asteapta! Naprasnic vegheaza mai crunta naprasna!

Vai tie! - Securea ascunsa pndeste!

Dar cunoaste izvoru-n suvoi a cunoasterii fire,

crmuind-o voios prin plasmuiri luminate

ce sfrsind, ades rencep prin sfrsitul ce piere!...

Fericirea oricare se naste din despartire

strabatnd-o mirata. Dar Daphne, schimbata

n laur nmiresmat, te vrea adiere!

n romneste do N. Argintescu-Amza

XIII

Sa fugi de bun ramas, precum ar fi

n urma ta, cum e sfrsita iarna;

caci printre ierni sunt ierni: nu poti sfrsi

iernnd; deasupra inima-ti astearna!...

177

Sa mori cu Euridice-n veci, si cnta

slavind; coboara-n asternut clestar;

cu cei ce pier n haos mi te-mplnta

si-n freamat sfarma-al cupei sunet rar!

Sa fii, desi partas al nefiintei,

al eului temei statornicit,

deplin plinind ce-o data-i dat fiintei;

Tot ce-a fost mut si orb n rostul folosit,

belsugul firii gramadit pe-un umar

rznd l-apropie, calcnd tot ce e numar.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XIV

Priveste floarea, tarnei credincioasa:

destin i daruim o clipa, doar att!

Dar cine-o stie, vesteda, ca-i pasa:

a noastra-i jalea ei, demult am hotart!

Orice vrea sa pluteasca! Cu pasi grei

noi peste tot calcam greoi, mai apasat;

si dascalim cu necuprins temei

copilarii ce pururi s-au pastrat.

Un cuget de-ar dormi somn adncit

cu Firea-n preajma - o, ct de usor -

din geamanul strafund spre zori venind

ori poate-ar ramne-n rasad, preaslavit

178

de flori, pocaitul, fiind doar al lor

cu surori si cu frati, peste cmp adiind.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XV

O, darnica, tu, gura de cismea

grai de clestar unic, neprihanit,

naintea curgatoarei fete-n glgit,

marmoreana masca! Apa-si ia

izvoru-n fund de apeduct. Sus, calca

din Apenini, costisele morminte

purtnd cu dnsa spusele cuvinte

prelinse-n vreme pe-nnegrita falca.

si ca-ntr-o cupa le rostogoleste

n lenesa ureche adormita;

urechii-marmore n veci graieste:

urechea gliei! Doar ei harazita

i este soapta. Un ulcior de-mpingi,

rostita clipocire parca-o stingi!

n romneste de N. Argintescu-Amza

XVI

Rana pururi de noi scurmata,

nsusi zeul e, de-i vindecata...

Tais noi suntem, rvnind a sti -

iar el, seninul, se risipi...

179

Chiar daru-i sfnt n neprihana

l smulge din lumea-i prea vana;

neclintit, nu-l primeste dect

dezlegat, partas hotart...

Doar mortul soarbe gnd

din sipot susurnd

sub zeiescul semn, mortului mut...

A noastra larma sfarma telul!

Rvneste spre dangat doar mielul

din molcom freamat tot mai tacut.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XVII

n ce ferice gradini, cu pururi udatele coame

de arbori, pe ce gingasii de lujer golas

rodesc ale mngierii ciudatele poame,

mustind? Sunt poate-n sarmanul plai nevoias

al mizeriei tale! Uimit esti de vraja!

De preabogatele boabe rami uluit:

neatinsa-i nespusa, frageda coaja;

nici pasari, nici viermi nu te-au gelozit

lundu-ti nainte! Oare-n pomi ngeri nvie?

De blnzi gradinari tainici grijiti,

rodind pentru noi, far-ai nostri sa fie?

N-am izbutit noi, umbrele, semnele serii,

180

seci si copti prea devreme, prea curnd-ofiliti,

sa turburam oare cumpana verii?

n romneste de N. Argintescu-Amza

XVIII

Dansatoare, tu stramutare

a tot ce sortit e sa piara, ofranda;

vrtej, cel din urma pom, cresti din miscare,

domnesti peste vreme, zbor prins n ghirlanda!

N-a nflorit peste freamat, deodata,

peste vrfu-i, tacerea? Deasupra, nu-l nvaluiai?

Sus, nu soare era, nici vara, ci nemasurata

arsita pe care-n nepreget o desfasurai...

Doar roade purta, roade, copacul, extazul.

Nu-i oare molcoma roada: ulciorul

vargat, prg deplin, dar mai prguit nu e vasul?

Ca-n limpezi icoane pastreaza tiparul

pe care bezna sprncenelor tale, fiorul,

pnze desprinse, sucind scrise tot harul?

n romneste de N. Argintescu-Amza

XIX

Undeva ntr-o banca auru-si are rasfatatul camin,

cu multe mii se mpaca. Dar cel care cerseste,

orbul acela, nici ct paraua de-arama nu pretuieste,

e ca un ban ratacit, ca ungherul de praf sub un scrin.

181

n pravaliile-adnci, aurul e ca acasa si domn,

se deghizeaza parelnic n blanuri, matase si floare.

El nsa, Tacutul, sta, ntre-o suflare si alta suflare

a imensului aur care respira si-n veghe si-n somn.

Ah, orisict s-ar nchide, noaptea, palma deschisa nencetat,

mine destinul iarasi o ia si-n fiece zi

i-o tine ntinsa: clara, mizera, neocrotita.

De-ar ntelege-n sfrsit cineva, si-ar slavi, tulburat,

ndelungata statornicie ce doar n imnuri se poate rosti.

si numai de zei poate fi auzita.

n romneste de Maria Banus

XX

ntre stele, ce departe-i! nsa mai departe

se afla ce-nvatam aci.

De pilda unul, prunc, al doilea-n alta parte...

n departari ce nu se pot gndi.

Tot largul Firii nu-i cuprins de soarta?

Cum ni se pare-atta de straina?

Gndeste,-ntre fecioara si barbat, ce larga toarta!

Ferindu-se de el, de el se-anina...

Departe-s toate; ne nchis e cercul viu!

Priveste blidul pentru prnzul cel voios:

un straniu ochi de peste licarind sticlos.

Ca-s pestii muti, credeam cndva. Nu stiu!

182

La capat nu gasesti un loc n care pestii au grait

cu vorbe ce nu le-au rostit?

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXI

Inima, cnta-mi acele gradini necunoscute,

clare, de neatins, n butelii nchise,

roze de Ispahan ori de siraz; apele mute

cnta-le-n slava neasemuitelor vise.

Inima, nu-ti sunt straine, vadeste-o! Graiesc

despre tine, bogat prguite smochine,

adieri ce parca prind chip, tie-ti zmbesc

printre crengile-n floare crescnd catre tine.

Sa renunti te fereste, ai cade-n greseala,

pentru ca hotart-ai, miez nseamna: a fi!

Fir de matase te strecoara-n urzeala!

Launtric izvod, roi de strafunduri mbina

- chiar din viata clipe de chin de-ar nchipui

parte fiind, tesaturii ntregi te nchina.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXII

O, frnge destinul! prinosul nalt:

n parcuri a noastra fiinta-n coroane

de spuma, ori oameni ciopliti n bazalt,

n jur largi portale si bolti sub balcoane...

183

O, clopot, te-nalta cu glas de arama

peste-a zilelor siruri, lumini cenusii!

Coloana din Karnak, ori mndra coloana

ce dainuie lnga temple pururea vii!

Azi, iscate ofrande vesnic egale

perinda sub chipul grabei orizontale

galbena zi spre nopti prea-ntinse, orbite...

Dar goana se stinge si nu lasa urma;

iar urmele scrise-n vazduh de se curma,

n zadar nu au fost. Doar poate, nchipuite.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXIII

Ma cheama dar n clipa ta de mine

vrajmasa tie ne-mpacat;

Ma roaga tainic, cu priviri de cine

din nou apoi nstrainat.

Ce nu s-a daruit, ti apartine,

cuprins ti pare n sfrsit.

Dar te dezleaga vorba: mergi cu bine

cnd semn astepti de bun sosit...

Spre reazam tematori vom nazui

prea tineri pentru vechea seama,

prea vrstnici pentru ce n-a fost.

Noi, pret dam cui l vom slavi,

184

suntem, ah, creanga si arama

si rod, primejdii, mreji cu dulce rost.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXIV

O, desfatare pururi noua, lut zvntat!...

Abia ajutorate mini, cutezatoare,

orase au durat pe golf naripat

cu ape si uleiuri ncarcnd ulcioare.

Pe zei i plasmuieste-un cuget ndraznet,

morocanos destinul iarasi ni-l pravale.

Dar ei sunt vesnici. Vezi si-asculta cu ce pret

furis pot dnsii sa-ti arate dreapta cale.

Noi, prin milenii generatii, noi parinti

mereu mai mpliniti prin pruncii asteptati...

Cndva ne-or depasi si ne-or cutremura!

Noi, cutezat-am nesfrsit, ntrziati...

Dar muta moarte drepte stie-ne fiinti:

ct ne-mprumuta,-atta poate cstiga.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXV

Auzi dar, suna-ntia harnicie

a greblei; iarasi ritmu-i omenesc;

n fru tinuta, prea tacuta glie

puteri, n prag de primavara-i cresc

185

dnd gust, nu crezi? la tot ce vine;

acel ce-ades spre tine merge, iata -

nu crezi ca-i noul? Niciodata

cuprins, el te-a cuprins pe tine!...

Stejarii ce prin iarna strabatura

vestesc n seara, castaniul verii

si semne-si fac n suflul adierii.

Par negre tufele din batatura,

n negru mai deplin zac balegare,

si fiecare ceas mai tnar pare.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXVI

ipatul pasarii, ct de adnc ne scurma...

Un tipat oarecare odata creat.

Copiii chiar, pe-afara ce se-nturma,

cum striga surzi la strigatul curat:

striga-ntmplarea. n largul interspatiilor lumii

(unde patrunde teafarul, pilduitor

tipat de pasare ca oamenii n visurile lor)

si-nfig ei icurile criturilor.

Vai, unde suntem? Liberi, tot mai supusi vltorii

ca zmeii smulsi din mini, de hrtie balauri

gonim n zbor prea scund cu-a rsului mantie

zdrentuita de vnt. Rnduie zbieratorii

186

Zeule-Cntec! Ca ei volburati sa nvie

purtndu-si, torent, lira si tmpla cu lauri.

n romneste de Dan Constantinescu

XXVII

Oare-i vremea aievea, nimicitoare?

Cnd, pe creste, cetatea fi-va sfarmata?

Inima, pururi de zei, nu tii tu oare?

Cnd demiurgul va sa te-abata?

Suntem noi oare plapnzi, plini de teama,

precum destinul prea des o vadeste?

Copilaria-adnca, cum nu ia-n seama

fagaduinti din strafund - de ce amuteste?

Ah, trecatoare stihie!

Treci prin cel ce te-mbie

- ncrezator - ca un fum...

Dar cei ce suntem, nfaptuim

stiind ca trecem, ct dainuim:

unelte pe-al zeilor drum.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXVIII

O, vin - n urma pleci! ndeplineste

- copil esti nca - dansul feciorelnic

n pura constelatie ce dantuieste!

Am izbutit sa depasim vremelnic

187

nedeslusitul rost al Firii. S-a urnit

vibrnd, cnd asculta cntnd pe zeu.

Ai fost miscata-atunci, dar ai simtit

nstrainarea cnd la glasul lui Orfeu

un arbore-ncerca un pas cu tine.

stiai doar locul unde lira cnta

si-n cumpat nemaiauzit rasfata.

Atunci cercat-ai gingasii depline

nadajduind la sarbatoarea sfnta

sa nfiripi a prietenului fata.

n romneste de N. Argintescu-Amza

XXIX

Prietene tacut, n departare

simti suflul tau vazduhul ca-l dilata

te cheama printre grinzi, ntunecata,

clopotnita sunnd. Sa prinzi vigoare,

sa-nfrngi n tine tot ce e venin!

De lepezi chipul vechi, prinzi alta fata.

Cumplita ncercare de te-nhata,

amar de ti-i gtlejul, fa-te vin.

La noapte, n prinos poti preschimba

rascruci de simturi, farmec de pamnt;

si rostul lor sa-l simti la ntlnirea

ciudata. arna de te va uita,

188

graieste tarnei mute: -s unduirea,

iar apei repezi spune-i: iata, sunt!

n romneste de N. Argintescu-Amza


DIN POEZII (1906 - 1926)

Din Desavrsite

Ruga pentru nebuni si pentru ocnasi

Voi, de la cari existenta

usor si-a ferit

chipul ei mare: unul,

ce poate exista, spune soptit

afara, n libertate,

ncet, n noapte, o ruga:

pentru voi vremea sa fuga,

caci aveti vreme.

Acum cnd v-ati amintit,

treceti mna prin par, duios.

Totul e risipit,

tot ce a fost.

O, linistiti de ati sta,

cnd inima-i veche si trista;

nici o mama de nu ar afla

ca asta exista.

Sus, luna acum e suita,

unde creanga deoparte se da,
189


si ca de voi locuita,

singura sta.

n romneste de Maria Banus

Cnt

Tu, careia nu-i spun ca noaptea

zac plngnd,

care blnd ma ostenesti

ca un leagan.

Tu, care nu-mi spui cnd veghezi

din pricina mea:

de ce n-am ndura

fara sa-l ostoim

acest fast nestiut?

................................................

Ia seama la ndragostiti;

de-ndata ce dragostea si-o marturisesc

ncep sa minta.

...........................................

Tu ma nsinguri. Pe tine doar te pot schimba.

Un rastimp esti tu, apoi din nou fosnetul,

sau numai o mireasma.

O, n bratele mele pe toate le-am pierdut -

tu singura, tu renasti mereu:

pentru ca nu te-am nclestat niciodata, te tin strns.
190


(Din nsemnarile lui Malle Laurids Brigge)

n romneste de Dan Constantinescu

Naluca

Ce te recheama azi

n gradina fosnind a nelinisti,

prin care abia luneca

un ultim fior de soare? Priveste

ce sever este verdele-n urma-i.

Vino! Dac-as putea ca si tine

uita greutatea copacilor.

(Sa cada unul dintr-nsii de-a curmezisul,

cti insi ar veni sa-l urneasca din drum?

Ce e ceva mai greu dect trunchiul?)

Ai cobort

sonorele trepte de piatra;

te-am auzit.

Aici nu mai sa suni.

Sunt tot adunat n auz,

ciulind urechea la tine, la vnt... Dintr-o data

o privighetoare ncepe sa cnte

ascunsa-n tufis.

Ascult-o, n aer, plutind

ori caznd, ori nemaisfrsindu-si trilul. Tu

o auzi cu mine, tu -
191


sau te mai framnta si astazi cealalta fata

a glasului, ce nu mai cata spre noi?

n romneste de Veronica Porumbacu

Cad perlele, vai, s-a rupt oare-un sirag?

Cad perlele, vai, s-a rupt oare-un sirag?

La ce bun sa le-nsir nc-o data? Tu mi lipsesti,

pafta ce le tine-mpreuna, iubito!

Nu era timpul? Cum asteapta crepetul zilei rasaritul de soare,

te-astept, cu obrajii paliti dupa noaptea trecuta;

ca ntr-un teatru prea plin, mi lungesc gtul

sa nu pierd nimic cnd te-arati,

nalta, n mijloc. si, precum golful tinde spre larg

si-arunca din far

fsii de lumina; ca o albie ce-asteapta-n pustiu

s-o umple, din munte caznd, o ploaie cereasca,

ori ca un captiv care-adasta-n picioare raspunsul

unei stele, intrnd pe fereastra lui nevinovata;

ca un infirm ce-si azvrle

crjile calde, ea sa fie-atrnate linga altar,

si zace, si fara miracol nu se poate urni,

iata, asa sunt si eu cnd nu vii, zvrcolindu-ma-n moarte.

Doar pe tine te vreau. Nu are-o spartura-n pavaj,

cnd simte, sarmana, un fir de iarba crescnd, nu are ea dreptul

sa vrea primavara ntreaga? Primavara pamntului.
192


si n-are nevoie luna, spre a-si rasfrnge un chip n lacul din sat,

de marile stele straine? si cum s-ar putea

ntmpla chiar si lucrul cel mai marunt de pe lume, daca

n-ar misca viitoru-mplinit

crugul timpului nsusi, ntreg numarat, nspre noi?

Tu nu esti nca n el, Tu, inefabilo.

De mai trece o vreme

nu mai ajung sa te vad. mbatrnesc ori ma-mping

ntr-acolo copiii...

n romneste de Veronica Porumbacu

Revarsate ceruri n risipa de stele

Revarsate ceruri n risipa de stele

straluceau pe deasupra mhnirii. Dect n perna

plngi mai bine n sus, catre cer. Aici, chiar n preajma

celui ce plnge, a chipului care

adulmeca-mprejurul lui, ncepe

cosmosul care te exalta. Cine opreste,

cnd tu ntr-acolo vrei sa ajungi,

revarsarea? Nimeni. Doar numai daca

te-ncumeti deodata sa lupti cu puternicul impuls

al acelor constelatii spre tine. Respira.

Respira-ntunericul pamntului si din nou

priveste n sus! Din nou. Usor si fara chip

s-apleaca spre tine adncul de sus. Chipul
193


mistuit n noapte da fetei tale spatiu.

Din Poeziile catre noapte

n romneste de Al. Philippide

ndaratul inocentilor arbori

ndaratul inocentilor arbori,

batrna soarta-si arata

obrazul ei mut...

Un tipat de pasare care

se preface dincolo ntr-un rid al durerii,

n jurul severei, profeticei guri.

O, si cei ce-n curnd se vor ndragosti

si surd, nca nebanuind despartirea,

si sub ei si peste ei trece,

n chip de stele, destinul

cu suflet nocturn.

nca nu li-e dat sa-si traiasca dragostea,

ea-si are nca lacasul

plutitor, pe orbite ceresti,

un usor contur.

n romneste de Veronica Porumbacu

Dac-am fost atunci - daca sunt acum

Dac-am fost atunci - daca sunt acum:

tu peste mine ti adulmeci drum,

nemarginita bezna facuta din lumina.
194


si-nalta frumusete ce-o torni prin univers

eu, cel necunoscut si sters,

pe fata mea o prind, deplina.

O! Noapte, dac-ai sti cum toata

fiinta mea n zbor e preschimbata

cnd ma ncumet sa te-ajung!

Sprncenele ce-n dublu arc se-ndoaie

nu pot sa-ncapa-asemenea suvoaie

de priviri pironite prelung.

Din Poeziile catre noapte

n romneste de Al. Philippide

Gnduri de noapte pe care vechi presimtiri v-au adus

Gnduri de noapte pe care vechi presimtiri v-au adus,

prin care chiar tacerea copilului se-ndeamna,

va cuget pe-ndelete - si sus, acolo sus,

o trainica dovada domol si-adnc va-nseamna.

n mari haznale de ntunecime

se zamisleste noaptea si se-mbina

cu alte nopti din vremi profunde.

si iata, noaptea din vechime

nemarginita se nclina

spre sora ei ce-n mine se ascunde.

Din Poeziile catre noapte

n romneste de Al. Philippide
195


Noaptea cea mare

Adesea uimit te priveam, stam la fereastra ieri nceputa,

stam si uimit te priveam. nca mi-era orasul cel nou

refuzat, si, nenduplecata, privelistea

se-ntuneca de parca nu as fi fost. Nici cele mai apropiate

lucruri nu se-osteneau sa se faca-ntelese. La felinar,

stradela o lua n sus. Vedeam ca mi-e straina.

Peste drum, o odaie, palpabila, clara-n lumina lampii -

ncepeam sa particip; simtira, lasara obloanele.

Stam. Apoi plnse-un copil. stiam ce-s n stare

mamele-n casele acelea,-mprejur. si stiam

si nemngiatul temei al oricarui plns.

Sau o voce cnta si razbatea ceva mai departe

de asteptare, sau, jos, tusea un batrn,

mustrator, ca si cum trupu-i avea dreptate

contra acestei lumi mai blajine. Apoi o ora batu -

dar eu numarai prea trziu, si cazu pe alaturi.

Ca un baiat, strain, care-n sfrsit e primit

n joc dar nu prinde mingea, nu stie

nici unul din jocuri, ce-att de usor ei le joaca,

si sta si se uita,-ncotro? - stam si deodata,

am nteles ca te joci cu mine, noapte adulta,

si uimit te priveam. Unde turnuri

se mniau si orasul ce-si ntorcea de la mine destinul
196


ma-mpresura, unde munti de neghicit

stateau mpotriva-mi, unde n cercu-apropiat

o-nstrainare flamnda mprejmuia licarul ntmplator

al simtirilor mele: acolo, slavito,

m-ai cunoscut si n-a fost rusine ntr-asta. Suflul tau

a trecut peste mine, sursul tau, rasfirat pe-o vasta

melancolie, m-a strabatut.

n romneste de Maria Banus

Vreau sa starui ntr-una. Lucreaza. Treci peste toate

Vreau sa starui ntr-una. Lucreaza. Treci peste toate,

ct poti mai departe. N-ai format tu oare figuri

de pastori mai impunatoare dect au format

n snul printeselor figuri de domnitori

necontenite stirpe de regi si vitejii viitoare?

Daca galioanele, n lemnul uimit de delicate ciopliri,

capatau trasaturi ale marii pe care tacute pluteau,

o! cum sa nu poata un om simtitor care vrea, care se smulge din sine,

cum sa nu poata sa-ti semene tie,

o! tu, ne-nduplecata Noapte!

Din Poeziile catre noapte

n romneste de Al. Philippide

n desavrsita noapte

n desavrsita noapte

cnd ridic privirea din carte,
197


din numerabilele clare rnduri,

o, ce stelar de limpede se-mparte,

ca un buchet de rustice flori,

ngramadirea de gnduri:

Tinerete a sprinten leganatei prore,

cu sovaieli, duiosii, mngieri. -

Pretutindeni bucuria de-a fi mna-n mna,

dorinta nsa nicaieri;

prea mult univers si destula tarna.

Din Poeziile catre noapte

n romneste de Al. Philippide

O, tu, iubita

O, tu, iubita

dinainte pierduta, niciodata-ntlnita,

eu nu mai stiu care cntec ti-i drag.

Nu mai ncerc, cnd viitorul vine,

sa te gasesc. Toate marile

imagini din mine, privelistea vazuta-n zare,

trguri si turnuri si poduri si

nebanuite cotituri de drumuri

si vlaga acelor tarmuri

cutreierate pe vremuri de zei:

toate n mine se-nalta

spre slava ta, tu pierduta mereu.
198


O, tu esti gradinile

pe care le-am privit cu-atta

nadejde. O fereastra s-a deschis

n casa de tara: - si tu, gnditoare,

aproape c-ai intrat dupa mine. Am gasit

ulite pe care tocmai trecusesi,

si uneori oglinzile vitrinelor

erau nc-ametite de tine si rasfrngeau speriate

chipul meu, brusc aparut. Cine stie

daca n-a rasunat cntecu-aceleiasi pasari

prin fiecare dintre noi, aseara?

n romneste de Al. Philippide


Cotitura

Drumul de la simtire adnca la maretie trece prin jertfa. Kassner

ndelung birui, contemplnd.

Stele cazura-n genunchi

sub luptatoare privire.

Sau contempla n genunchi,

si-a staruintei mireasma

vreun zeu obosea,

nct lui i zmbea dormind.

Turnuri, astfel le privea,

nct se speriau:
199


si iar le cladea, brusc, nalte, ntr-unui.

Dar de cte ori peisajul,

mpovarat prea tare de zi

nu odihnea, seara,-n tacuta lui contemplare.

Animale-alinate intrara,

pascnd, n privirea-i deschisa,

si leii captivi se uitara

fix, nauntru, ca-ntr-o libertate de nenteles;

pasari zburara prin ea,

nsufletita. Flori

se oglindira ntr-nsa,

mari, ca-n copii.

si zvonul ca cineva ce contempla exista,

atinse pe cel mai putin,

mai ndoielnic vizibile,

atinse femeile.

Contemplnd ct de mult?

De ct timp, ahtiat n adnc,

implornd n strafundul privirii?

Cnd el, unul, din cei ce asteapta, printre straini se afla;

ntoarsa, distrata odaia hotelului,

ursuza n juru-i, si-n temuta oglinda

iarasi odaia

si mai trziu din patul chinuitor
200


iarasi:

atunci tinura sfat n vazduh,

sfat insezisabil,

despre sensibila-i inima,

despre inima care, prin trupul surpat dureros,

e totusi sensibila,

tinura sfat, hotarra:

ca e lipsit de iubire.

(si initierea ei o oprira.)

Caci iata, are-un hotar contemplarea

si lumea mai mult contemplata

vrea sa sporeasca-n iubire.

mplinita e opera chipului,

mplineste-acum opera inimii,

din imaginile acelea n tine nchise. Caci tu

le-ai biruit; dar acum nu le cunosti.

Iata, om din adnc, fata adncului tau,

cea cucerita din mii

de fapturi, cea

de-abia cucerita, pna acum

nicicnd iubita fiinta.

n romneste de Maria Banus



Tnguire
201


Cui vrei sa te tngui, inima? Tot mai mult ocolesti

ntlnirea cu oamenii, care-ti par

de nenteles. Cu att mai zadarnic, poate,

cu ct drumul te duce nspre viitor,

spre pierdutul tau viitor.

Cndva te plngeai? Ce-a fost? O boaba necoapta

cazuta de pe creanga bucuriei.

Azi nsa pomul se frnge,

se frnge-n furtuna ntrziatul meu

pom al bucuriei.

Tu, cel mai frumos, n privelistea mea

nevazuta, tu care m-ai si adus n preajma

nevazutilor ngeri.

n romneste de Veronica Porumbacu

Trebuie sa mori, aflnd-o. Sa mori

(Papirus Prisse. Din maximele cuprinse n Ptah-hetep, manuscris datnd din jurul anului 2000 .e.n.)

Trebuie sa mori, aflnd-o.

Sa mori de preafrumoasa floare-a sursului. Sa mori

de minile ei usoare. Sa mori

din pricina femeilor.

Tnarul cnte-le pe ucigase,

cnd trec prin spatiul inimii

lui. Din tnaru-i piept

sa zbucneasca un cnt:
202


o, neatinse! Ct de straine sunteti!

Peste culmile

simtirilor sale trec si revarsa

o dulce noapte

n valea pustie a bratelor lui. si vntul

ivirii lor fosneste-n frunzisul trupului sau. Ca un pru sclipitor

fiinta-i se-ndreapta spre ele.

Dar barbatul

sa taca si mai nfiorat. El care

fara poteci ratacea

prin noaptea de munte-a simtirilor sale:

sa taca.

Asa cum tace un batrn marinar,

si spaimele vechi se joaca ntr-nsul,

nchise ca sub gratii tremuratoare, n colivii.

n romneste de Veronica Porumbacu

Parasit pe muntii din suflet

Parasit pe muntii din suflet. Priveste, ce mica acolo,

priveste: localitatea din urma a vorbei, si mai sus,

nsa ce mica si ea, nca un ultim

satuc de simtiri. O recunosti tu?

Parasit pe muntii din suflet. Straiul

de piatra sub mni. Aici nfloreste

203

bine ceva; din muta prapastie

iese-nvoalta o iarba nestiutoare cntnd.

Dar carturarul? Ah, ce ncepu sa cunoasca,

si tace acum, parasit pe muntii din suflet.

Acolo umbla desigur, n sfnta stiinta de sine,

multe-mprejur, multe dihanii de munte n pace

se perinda si stau. si pasarea mare si tainuita

ncercuie piscul renuntarii curate. - nsa,

tainuita, aici pe muntii din suflet...

n romneste de Ion Pillat

Fara de preget, chiar de stim privelistea iubirii

Fara de preget, chiar de stim privelistea iubirii,

si tintirimul cel marunt cu nume care plng,

si groaznicul abis a-toate mut n care altii

Sfrsesc: fara de preget mergem amndoi

Afara spre copaci batrni; fara de preget

ntrziem, loc printre fiori aflnd, n fata cerului.

n romneste de N. Argintescu-Amza

Surs, o, cel dinti, sursul nostru.

Surs, o, cel dinti, sursul nostru.

si totul - una: teii sa-i respiri,

s-asculti tacerea parcului - deodata

uimit sa vezi, s-atingi n celalalt sursul.

Era-n sursu-acesta amintire

204

despre un iepure ce chiar acolo

n iarba, se jucase; era copilaria

sursului. Mai grava i-a fost data

alunecarea lebedei pe care

noi am vazut-o, mai trziu, taind,

n doua jumatati de seara, iazul.

- Conturul pomilor pe cerul liber,

senin, noptatic n curnd, trasau

conturu-acestui zmbet pe fundalul

viitorului extatic din privire.

n romneste de Maria Banus



Moartea lui Moise

Nici unul, doar ngerul cazut, ntunecatul,

vroi; lua arme, pasi cu fiorul mortii

lnga ornduit. Dar, iarasi,

vji ndarat, n naltimi,

striga n cer: nu pot!

Caci, netulburat, prin sprnceana cea groasa

Moise l preveni si scrise mai departe:

cuvinte de binecuvnt si numele nesfrsit.

si ochiu-i era curat pna la temelia puterilor.

Ci atunci, Domnul, smulgnd cu el jumatate din cer

razbi n jos, singur desfacu muntele.
205


l aseza pe batrn. Din, cuvenitu-i salas

chema sufletul: acela, sus! si-i vorbi

de cele multe mpartite mpreuna, de prietenia lor fara hotare.

Dar, ntr-un trziu, i-a fost de-ajuns. Ca e de-ajuns

desavrsitul consimti. si batrnul Dumnezeu

si pleca lin peste batrn

batrna-i fata. l lua sarutndu-l, din el nsusi,

n batrnetea lui mai batrna. si cu minile creatiunii

astupa muntele. Ca, faurit din nou,

numai unul sa fie printre muntii pamntului,

de oameni necunoscut.

n romneste de Dan Constantinescu



Moartea

Sta moartea, o infuzie albastrie,

uite,-ntr-o ceasca fara farfurioara.

Un loc att de straniu pentru-o ceasca:

pe dosul unei palme sta. Ce bine

se vede pe-arcuirea smaltuita

spartura toartei. Prafuita. si

pe rotunjimea-i scrie sters: Nadejde.

Asta citi, la un dejun, demult,

cel caruia-i menita bautura.

Dar ce fapturi sunt oare
206


ce trebuie cu-otrava sa le-alungi?

Altfel ar ramnea? Sunt ahtiati

dupa mncarea asta chinuita?

Prezentul dur esti nevoit sa-l scoti

din gura lor ca pe-o dantura falsa?

Atunci ei gngavesc. O, gngaveli...

..................................................................................

Stea cazatoare,

vazuta-odata de pe-un pod -:

sa nu te uit. Sa stau.

n romneste de Maria Banus


Suflet n spatiu

Aici sunt, aici, eu ce-am fost smuls,

si ma clatin.

Oare cutez? Ma arunc?

Multi au fost cei destoinici

acolo unde zoream. Dar acum

unde si cei mai mici stapnesc pna la capat,

muti naintea lucrarii maiastre -:

Oare cutez? Ma arunc?

E drept c-am ndurat nopti, din stnjenitul meu

trup; da, prieteni facusem

din el, pamnteanul, si nemarginirea;

207

se revarsa,

suspinnd, inima-i ce-o naltam

fara podoabe.

Dar acum, cui sa arat

ca eu sunt doar suflet? Pe cine

uimeste?

Deodata sa fiu cel vesnic,

sa nu mai fiu supus contradictiei, sa nu mai fiu

cel ce alina; sa nu mai fiu partas dect

cu cerul.

Cu greu nca tainic;

caci ntre toate deschisele

taine, una

nfricosata.

O, cum se-ntrepatrund mbratisarile mari. Care

o sa ma prinda, care o sa ma dea mai departe,

pe mine cel ce stngaci

mbratiseaza?

Sau am uitat si-s in stare?

Uitat-am zbuciumul istovitor

al celor greu iubitori? Uimit

m-arunc spre nalt si-s n stare?

n romneste de Maria Banus

Muzica: suflu-al statuilor, poate

208

Muzica: suflu-al statuilor, poate:

tacere-a imaginii. Tu, grai, unde graiuri

sfrsesc, tu timp

n verticala pe directia pierdutelor inimi.

Simtiri pentru cine? O, tu, metamorfoza

- a simtirii n ce? -: n peisaj ce se-aude.

Muzica: tu, straino. Spatiu al inimii

crescut deasupra-ne. Strafund al nostru, ce depasindu-ne,

ne paraseste - sacra plecare:

cnd adncul ne-nconjura

ca o zare mult ncercata, ca cealalta

parte-a vazduhului,

pura,

uriasa,

ce nu mai poate fi locuita.

n romneste de Maria Banus

O, cnd, cnd, cnd, vor nceta

...O, cnd, cnd, cnd, vor nceta

tnguirea si vorba? Nu s-au ivit ndeajuns

maestrii s-aseze vorbele omenesti? De ce-ncercarile noi?

Nu-s oare, nu-s, nu-s oamenii

doborti de carte? Ca de un dangat necurmat.

Cnd, ntre doua carti, ti se arata cerul tacut, sau

o palma de pamnt obisnuit n nserare - lumineaza-te.

209

Mai mult ca furtunile, mai mult ca marile

au urlat oamenii. Ce imensitati de linisti

trebuie sa fie-n univers sa mai putem auzi greierul

noi, urlatorii. Ca stelele

sa ne apara tacute n eterul covrsit cu zbierete

ne-au cuvntat parintii din vechi, batrnii, rasbatrnii,

ca noi, n sfrsit, s-auzim, sa fim oamenii,-ntii, ce-aud!

n romneste de Dan Constantinescu

Antistrofe

O, daca voi, femei, ati veni

aici, printre noi, desi suferinde,

nu mai crutate ca noi n viata, si totusi n stare

sa faceti din noi niste preafericiti.

De unde,

cnd se-arata iubitul,

i luati viitorul?

Mai bogat dect va sa fie vreodata.

Cine stie ct de departe

e cea din urma stea fixa pe cer,

e uimit cnd o afla

n spatiul sublim al inimii voastre.

Cum vi-l desfasurati n multime?

Voi cupe de noapte, iviri de izvoare.

Voi ntr-adevar mai sunteti aceleasi?

210

Sunteti chiar aceleasi copile

nghiontite n drumul spre scoala

de un frate mai mare?

Voi, pure fiinte.

n timp ce fetele noastre

se zbrceau, urtindu-ne,

voi ramneati pine proaspata.

Nici despartirea de copilarie

nu v-atingea. Dintr-o data

v-ati schimbat n ceea ce sunteti, dumnezeieste

si miraculos mplinite.

Noi, ca rupti dintr-un munte,

adesea de mici

colturosi; uneori

ciopliti fericit;

noi, aschii de piatra,

peste flori pravalite.

Voi, flori ale pamntului, ale adncului,

dragi radacinilor toate,

voi surori ale Euridicei,

voi care urmati cu credinta

urcusul barbatului.

Noi, adesea jigniti de noi nsine

lesne jignindu-va nsa, si cu placere,

211

si din nou la nevoie jigniti.

Noi, ca niste arme-asezate

cu furie-alaturi de somn.

Voi, ocrotindu-ne-acolo unde

nimeni nu ne mai apara. Ca un pom umbros

si mbietor la somn e gndul la voi n reveriile celor nsingurati.

n romneste de Veronica Porumbacu



Oricum m-as schimba

Oricum m-as schimba

nu, nu te uit nicicnd

suava draga lumina

din nceput pe pamnt.

Tot ce-ai promis, fara gres

el a tinut,

de cnd sfarmatu-mi-ai inima

lin, nedurut.

Fulger fugara figura

de mine zarita, ntia.

Taria fiindca-am trait

slavesc gingasia.

n romneste de Dan Constantinescu



Fructele de ce le-am zugravit?
212


Fructele de ce le-am zugravit?

Poate unde te-am zarit

culegnd capsuni n gradina.

Florile de ce nu pier n mine?

Nu oare unde bucuria te-a-ndemnat

sa culegi una, neuitat?

stiu cum ai luat-o la goana

si, dintr-o data, fara suflare zefir,

te-ai ntors catre mine-asteptnd.

Te-am vegheat cnd dormeai.

Mna-ti stinga

odihnea ca un trandafir.

n romneste de Dan Constantinescu



Eros

Masti! Masti! Lui Eros chipul sa-i astupe:

Cine ndura fata-i ce dogoara,

cnd el, asemenea solstitiului de vara

primavaratecul preludiu-l ntrerupe.

De vorba stai si brusc, fara sa vrei,

e altfel totul, grav... Un strigat... dus..

si deodata-arunca peste ei,

precum un naos, un fior nespus.

O, pierdut, deodata, o, pierdut!
213


Iute-mbratiseaza cei divini.

Viata-ntoarsa-i, soarta s-a nascut.

si-un izvor se vaita-n adncimi.

n romneste de Maria Banus


Preludiu de primavara

Disparu asprimea. I-o crutare

peste pajisti nude, cenusii.

Ape mici au alta accentuare.

Imprecise gingasii

se ntind din spatii spre pamnt.

Drumuri merg n tara si-o arata.

n copacul gol, neasteptata,

vezi expresia cresterii, trecnd.

n romneste de Maria Banus



Colind

Nezabovit, privirea a trecut mai departe

de colina nsorita, de drumul abia nceput.

Astfel ne cuprinde ce nu am putut

sa cuprindem - stralucind din departe,

si ne preschimba, chiar de nu-l ajungem,

n ce, umbros doar presimtit, noi suntem;

un semn a fluturat, l-al nostru semn cuvnt.
214


Ci nu simtim raspuns dect un val de vnt.

n romneste de Dan Constantinescu

Izvoare, zbucniti n lumina

Izvoare, zbucniti n lumina

aproape prea zorit.

Ce din temeiuri tsneste

senin si sfintit?

n nestemata,-n adnc

straluciri faureste,

si-n lung racoros de livada

smerit ne-nsoteste.

Noi, cum i raspundem

metamorfozei - n cnt?

O, ct de smintit despicam

unda, pamnt!

n romneste de Dan Constantinescu

Pe strada-nvatata cu soarele

Pe strada-nvatata cu soarele, din

jumatatea goala de scorbura prefacuta

de multa vreme n jgheab, adapostind

un ochi de apa remprospatata pe ncetul, mi potolesc

setea: lund n causul minii

bucuria si-obrsiile apei.

A bea mi se pare prea mult, prea ntreg,
215


dar acest chip n asteptare

mi-aduce n constiinta apa cu lumina.

Daca, asadar, ai veni, s-ar cadea, spre a-mi fi liniste,

doar o usoara odihnire a minilor

fie pe rotunjimea tnara a umerilor, fie

pe zvcnetul sinilor tai.

n romneste de Ion Caraion si Petronela Negosanu



Era lume-n chipul celei scumpe

Era lume-n chipul celei scumpe -

dar deodata ea se revarsa:

lumea-afara-i, lumea necuprinsa-i.

Ori de ce nu am baut din chipul

drag si plin ce-l ridicam spre mine,

lume-nmiresmata lnga gura-mi?

Am baut, ah. Fara sat baut-am.

Dar si eu, prea plin de multa lume,

bnd din ea, m-am revarsat afara.

n romneste de Maria Banus

Noapte: o, tu, chip n adnc

Noapte: o, tu, chip n adnc

destramat ntr-al meu.

Tu, cautarii mele nmarmurite, adnc

216

covrsitoare, mereu.

Noapte, n privirea mea frematnd,

n tine nsa - trainicie;

creatie fara sfrsit, dainuind

pamntul cnd n-o sa mai fie.

Plina de noi constelatii

lepadnd din goana nebuna

pojar aventuros n interspatii

tacut ce se-nstruna.

Prin simpla-ti prezenta, ct de marunt,

covrsitoareo, ma stiu -

totusi, uns cu-ntunecatul pamnt

ndraznesc n tine sa fiu.

n romneste de Dan Constantinescu


Din dedicatii

Baudelaire

Poetul, singurul a-nmanuncheat

lumea ce trndav se desfira-n fiecare.

De necrezut, frumosul ei a luminat -

cnd nsasi chinul si l-a proslavit,

ruina a purificat-o nesfrsit:

si chiar nimicitorul devine lume, floare.

Pentru Anita Forrer la 14 aprilie 1921

217

n romneste de Dan Constanlinescu



Lui Robert Faesi si doamnei Jenny Faesi

Acolo, unde din uitare, ncet

ce-am trait odata se-nalta spre noi,

pur maiestrit, blnd, nemasurat

si-n cuprinsul denecuprinsului nluminat:

Acolo ncepe cuvntul, adevaratul;

tacut, nsemnatatea lui ne depaseste.

Caci duhul ce temeinic ne-nsingureaza vrea

sa fie deplin sigur ca atotneuneste.

n romneste de Dan Constantinescu



(Lui Witold Hulewicz)

Fericiti cei ce stiu ca ndaratul

tuturor graiurilor sta negraitul;

ca de acolo - binecuvnt,

maretie ne vine si-avnt.

Desprins de aceste punti

ce noi le-njghebam din nimicuri de tina:

ca mereu de pe creasta oricarei rapiri

sa vedem comuniunea senina.

n romneste de Dan Constantinescu


218


Muzica

Domnului Lorenz Lehr

Aceea care doarme... ca la neprihanita-i desteptare

sa fie att de treaza ca noi cu totii adormim

nauciti de a ei trezie... O spaimntare!

Loveste pamntul: rasuna surd, gloduros,

nfundat si-mbrobodit cu scopurile noastre.

Loveste steaua: ti se dezvaluie uluitoare!

Loveste steaua: cifrele nevazute

se mplinesc; cu ajutorul atomilor

se nmultesc n spatiu. Sunetele iradiaza.

si ceea ce-i aici ureche pentru

plinul lor val de val,

undeva-i de asemenea ochi: aceste domuri

se boltesc undeva n Ideal.

Undeva muzica dainuie, cum undeva

lumina asta o auzi ca un zvon departat...

Doar pentru simturile noastre toate sunt

asa, despartite... si ntre doua unduiri

se-nvolba nerostit Prisosul... Ce-a lunecat

n fructe? n circuitul gustului ni se destainuie

pretul lui? Ce ne mpartaseste o mireasma ce-adie?

(Orice am face, cu fiecare pas,

219

nnoim a descoperirii solie.)

Muzica: tu, apa-a talerului

fntnii noastre, tu, raza care cazi,

tu, sunet ce-oglindeste, tu,

fericit desteptato sub gheara desteptarii,

tu, liniste pur mplinita prin harul revarsarii,

tu, mai mult dect noi nsine... de orice la ce foloseste

eliberato...

n romneste de Dan Constantinescu



O urmare la nvelisul trandafirului

Scrisa pentru Madame Riccard

Bogat era spatiul de ele, mereu mai pline si mai satule,

durabile roze: si deodata se risipesc,

poate-ntr-o seara. Caderea decisa-a petalelor

suna pe muchea caminului ca niste-aplauze-ncete.

Timpul aplauda, ce le-a ucis att de duios?

S-au aparat oare destul, ele ce prea devreme ne lasa?

Uite, cele mai rosii s-au nrosit pna la negru

si cele mai palide au trecut prin orice paloare.

si-acum: viata lor de apoi ncepe-ntre foile cartilor,

invincibil parfum salasluieste-n sertarul din scrin,

patrunde-n vreun lucru ce ne slujeste,

strecoara-n batistele mpaturite
220


ceea ce-n trandafiri ne-a miscat si-n ei a cazut n adnc.

n romneste de Maria Banus



Din Proiecte

Glasul unui sarman pe care ngerul l tine de mna

n toiul judecatii,

senin,

Parinte, renunt.

Ce vad e mai putin

dect ce eu, mereu

stiut-am:

splendoare-a-mbatatoare

a tot ce de cnd sunt

pierdut-am.

Tu oare-o stii -

ct de departe

simtirile mi colindau

cnd dinaintea

azilului de noapte

tacut sedeam

n noptile clare,

de jos, ascultnd

a stelelor soapte?

221

Cini rataceau

slobod, n jurul

nepretuitelor mele

simtiri.

Sub poduri, unde

m-am adapostit,

avutul inimii

mi-a fost sporit

nemarginit.

si neaua din

pantoful sclciat

mi se topea

la fel de blnd,

la fel de lin,

ca lacrimile unui prunc

mngiat.

Paris, iarna 1913/1914

n romneste de Dan Constantineseu



O, viata, viata, uimitor rastimp

O, viata, viata, uimitor rastimp,

din contradictii-n contradictii-ajungi,

mpleticita-ades, trs, pe brnci,

si, brusc, n nger parca te preschimbi;
222


aripi nespus de-nvoalte ai atunci:

o, viata, cel mai nepatruns rastimp.

Dintre destine multe, temerare,

sa fie unul poate, mai aprins?

Noi rezistam, cu sprijin n hotare,

si smulgem, luam ceva de necuprins.

..................................................................

Paris, iarna 1913/1914

n romneste de Maria Banus



Elegie neterminata

(Ultima forma a proiectului)

Nu lasa soarta sa-ti nege copilaria,

fidelitatea acestei ceresti, inefabile vrste, care

ce chiar pe captivul pierind n carcera sumbra,

nca-l sustine, pna la capat. Caci dincolo de timp,

ea staruie-n inima noastra. Chiar si bolnavului,

cnd privirea lui fixa-ntelege ca nu-i mai raspunde odaia,

si nici un lucru n jur, caci toate-s bolnave ca el,

chinuite de febra, vindecabile totusi -

chiar si lui i mai daruie copilaria roadele ei:

n mijlocul unei naturi ce dispare, decade,

singura ea mai pastreaza proaspat razorul de flori.

223

Dar nu e fara primejdii. Iluzia ce cu dantele si valuri

o face s-arate mai mndra, ne-a-nselat doar o vreme.

Nu e mai tare ca noi, si nici mai crutata;

nici zeii nu pot sa-i sporeasca puterea:

Fara-aparare

e ca si noi, ca jivinele iarna, fara-aparare,

ba si mai fara-aparare, caci nu stie ce-i adapostul.

Att de fara-aparare, de parca ea nsasi e amenintarea.

Fara-aparare, ca fata de-un foc, de-un gigant, de-o otrava,

sau de-un intrus, peste noapte, n casa cu usi zavorte.

Caci cine nu stie ca minile strajii, ocrotitoarele,

mint? ca ea nsasi e n pericol! Cine cuteaza...

...Eu!

Care eu?

Eu cutez, mama. Eu, cel mai vechi dect lumea.

Mie pamntul mi-a mpartasit taina nsasi ce daruie

viata semintei. O, seri ale-ncrederii, eu si pamntul

cadeam, tacut si-aprilin, ca o ploaie, n propria poala.

Mai barbateste! Ah, cine sa-ti dovedeasca

rodnica noastra unire? Caci universala tacere

nicicnd nu-ti dezvaluie tainele cresterii.

Marinimie a mamelor! Glas ce-alapteaza. si totusi!

Ceea ce spui e primejdia nsasi, ntreaga

si pura primejduire a lumii - si astfel se preface n scut,

224

cnd o simti n adnc. Copilaria e nsasi

miezul ei cald, iesit de sub temeri si fara de frica.

De unde-atunci spaima? O nveti dintr-o data, - e finalul a tot ce-am facut omeneste,

prea usor si prea subred.

Ea intra ca vntul prin crapaturi. A intrat. Pe la spate

se strecoara si n pieptul copilului care se joaca - si-i sufla

cu suier, n snge,-ndoiala - si brusc, banuiala

ca-n viitor nu va smulge din viata dect o frntura,

sau poate vreo cinci, disparate, si toate fragile.

si iata, vergeaua vointei despica sira spinarii,

ca, bifurcata, sa creasca creanga-ndoielii

din pomul alegerii, pom tradator, dar crescnd sa se usce.

O, cum si strapunge papusa, pn-adineauri

gingasa ei jucarie. nca o mai mbratiseaza si totusi,

ca un strain vrea s-o sperie! Nu prin faptura-i straina,

ce-ar fi de iertat, sarmana - ci chiar prin ispita ce-atrage copilul

L-atrage n lungile zile de-ncredere, n nenumaratele

ceasuri de joc fara grija, n care copilul

fara invidii si pune la ncercare propriul eu, faurit,

si-apoi se desparte de el,

si-l cunoaste astfel, si-mpartindu-si puterile-n doua,

nou spor le adauga, pentru viitorul belsug.

Ce departe e jocul! Dar fericita-i ca stie sa-si daruie rodul

dincolo mult de nepoti si urmasi - ea, consolatoarea!

225

Prietena mortii, caci, prin usoara prefacere

o ntrepatrunde de sute de ori... O, papusa,

ndepartata icoana - ca stele, care-apunnd

se prefac n lumi noi, faci tu din copil constelatii.

Prea mic era pentru cosmos: si lumea simtirii

ntre voi o asterneti, uimita de-un spatiu ce se dilata...

Dar ce s-a-ntmplat dintr-o data? Cnd si cum s-a-ntmplat?

Fara nume, ruptura,

tradare - umplnd jumatate de viata

ce n-o mai primeste, n-o recunoaste, ba chiar o reneaga.

Priveste fix, dar refuza sa vada, sa stie, si zace-n nestire,

de parca nici macar un lucru n-ar fi - ba iata,

parca si lucrul s-ar rusina pentru ea...

Castelul Berg am Irchel, decembrie 1920

n romneste de Veronica Porumbacu

Ca dimineata de azi

Ca dimineata de azi

fost-a vre-un om mai treaz?

Nu numai floarea si rul

si-acoperisu-i furat de extaz.

Chiar rnarginea-i tot mai batrna

de ceruri sirag luminata

simte: e tara, raspuns,

largul de lume visata.

226

Totul respira, multumeste-nainte.

O, ale noptii cosmaruri,

cum fara urma-ati pierit.

Din strat peste strat de lumina

ntunericul vostru era faurit,

care pur se dezminte.

Muzot, pe la 23 februarie 1922

n romneste de Dan Constantinescu


[1] Umbela f. bot. Inflorescent n care pedunculii fiecarei flori pornesc din acelasi nod al tulpinii si se
ridic pna la acelasi nivel (ca spitele unei umbrele). (lat. umbella, fr. ombelle)
Document Info


Accesari: 3854
Apreciat:
Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?
Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

<a href="http://www.scritub.com/literatura-romana/poezii/Versuri-de-Rainer-Maria-
Rilke1931210920.php" target="_blank" title="Versuri de Rainer Maria Rilke -
http://www.scritub.com">Versuri de Rainer Maria Rilke</a>



Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )