Sunteți pe pagina 1din 11

1

VINTIL HORIA DUMNEZEU S-A NSCUT N EXIL





Vintila Horia s-a nascut in anul 1915 in localitatea Segarcea din judetul Dolj. In perioada
interbelica se afirma atat ca poet cat si ca romancier si publicist fiind alaturi de Stefan Baciu,
Simion Stolnicu, Ovid Caledoniu, o prezenta activa in peisajul literar romanesc, dovada si
volumele sale de versuri publicate: Procesiuni(1937)
Cartea cu duhuri(1939)
Cartea omului singur(1941)
Acolo si stelele ard(1942) este roman, care s-a bucurat de un adevarat succes.

In perioada 1940-1944 functioneaza ca atasat de presa si cultura pe langa ambasada
Romaniei de la Roma si Viena.Luat prizonier este internat la Krummhubel si Maria Pfarr, de unde
a fost eliberat in 1945 de trupele engleze. Dupa o sedere in Itali, pana in 1948, emigreaza in
Argentina(1948-1953), devenind profesor de literatura romana la Facultatea de filozofie si litere a
Universitatii din Buenos Aires.
In anul 1953 Vintila Horia se stabileste in Madrid unde desfasoara o bogata si variata
activitate literara ca profesor de literatura universala si contemporana la Scoala Oficiala de
Jurnalism din Madrid, apoi creeaza in anul 1972 o catedra de literatura universala si
contemporana la Facultatea de Stiinte ale Informatiei de la Universitatea Complutense din
Madrid.
Intre anii 1979-1988 este profesor de literatura contemporana la Universitatea Catolica din
Paris, filiala Madrid, remarcandu-se totodata printr-o bogata activitate de comentare si
interpretare a fenomenelor literare europene si sud-americane, cu prilejul unor conferinte si
prelegeri sustinute la numeroase universitati din lume.
Opera lui Vintila Horia este numeroasa si ea a intrat de mult in circuitul marilor valori
spirituale prin talmaciri apreciate pe diverse meridiane ale globului.Dupa volumele : A murit un
sfant(1951) si
Jurnal de copilarie(1958)
Dieu est ne en exil a cunoscut o remarcabila cariera internationala
fiin tradus in 14 limbi si obtinanad in 1960 premiul Goncourt.
Au urmat apoi alte volume: Le chevalier de la resignation(Paris, 1961)
Les impossibles(1962)
La septieme lettre(Paris, 1964)
Journal dun paysant du Danube(Paris ,1966)
Une femme pour lApocalypse(Paris,1968)
Marta, o la segunda guerra(Barcelona, 1982)
Persecutez Boece!(1983)

Un sepulcro en el cielo(Barcelona, 1987)
Le clef des crepuscules(Paris, 1990)
Le voyage a San Marcos(Paris,1988)

2
Vintila Horia este si un critic literar foarte bine informat, eseurile si studiile sale literare
bucurandu-se de aprecieri favorabile in mediile culturale spaniole, sud americane, franceze si
italiene:

*Presencia de mito(Madrid,1956)
*Poesia y libertad(Madrid,1959)
*Espana y otros mundos(Barcelona,1970)
*Mester de novelista(Madrid,1972)
*Introduccion a la literatura del siglo XX (Madrid,1976)
*Consideraciones sobre un mundo peor(Barcelona,1978)
*Literatura y disidencia(Madrid, 1980)
*Los derechos humanos, la novela del siglo XX
(Madrid, 1981)
*Informe ultima sobre el reino H.(Barcelona,1981)
A publicat, de asemenea, mii de articole si eseuri in ziare si reviste din lumea intreaga


,,Dintotdeauna exista o bucurie si o emotie cand distingi semnul unui talent, cand vezi ca
apare in fata ta un autentic scriitor.Am deschis copia dactilografiata: ca atatea altele ce se
ingramadesc pe coltul biroului.Pe neasteptate insa cava frapeaza si retine atentia , un eu atat de
imperios dar totodata nelamurit ce te obliga sa continui lectura, sa afli destinul personajelor, ra
mergi pana la capat.Calitatea este evidenta, aceasta realitate misterioasa este chiar darul zamislit
din suflet si stil, din gandire si forma.Deci o bucurie.Care-i si mai mare atunci cand acest scriitor
se dovedeste ca apartine categoriei acelora , mai numerosi decat ne imaginam, care, in toate
colturile lumii, continua sa foloseasca franceza ca pe un mijloc privilegiat de expresie.Aceasta
,,universalitate a limbii franceze,pe care nu de mult Rivarol o comenta in termeni elocventi, este
amenintata astazi de concurenta, fiind insa placut sa constatati ca din America de Sud pana in
Japonia, ca si la Paris de altfel, scriitori ce nu aprtin natiunii franceze ne-au oferit atatea marturii.
Exemplul din Julien Green ne demonstreaza ca atatia dintre ei pot, in aceasta limba, care nu-I a
patriei lor, sa devina maestri. Vintila Horia nu-i oare unul dintre acestia?
Tema exilului se gaseste plasata in centrul operei sale, in care putini din oamenii timpului
nostru se simt atat de bine acordati.Exilul ci suferinte si sfasieri, cu nostalgii tragice si, in acelasi
timp, cu teribila forta sa de purificare.
,,Am ales exilul pentru a putea spune adevarulne asigura Nietzsche.Exilatul, omul care a
pierdut totul, nu va fi el predestinat sa judece lumea oamenilor asezati, denuntandu-le ipocrizia si
nedreptatea?Nu va fi el cel pregatit sa traiasca marile experiente spirituale?Parca este ieri cand
Evanghelia ne-a invatat ca ,,cel care calatoreste pe pamant are sansa in plus sa-l intalneasca pe
Dumnezeu, ca si bunastarea si multumirea
Aceste minunate cuvinte cu referire la scriitorul roman, Vintila Horia , au fost rostite de
Daniel-Rops, membru al Academiei Franceze, care s-a ocupat de Postfata ramanului Dumnezeu s-
a nascut in exil , editie aparuta la Craiova, in anul 1990 la Editura Europa.
In 1958,Vintila Horia a avut o intalnire importanta.Se sarbatoreau,in acel an,cele doua
milenii ale lui Ovidiu.Au fost reluate operele poetului.Afost o adevarata descoperire.Si Ovidiu
fusese exilat.Mai mult decat atat: chiar in Romania unde a si murit Intre scriitorul latin din
secolul I si cel roman din veacul al XX-lea se nastea o legatura ce provenea dintr-o enigmatica
3
asemanare.Parcurgandu-I Tristele si Ponticele lui Ovidiu,Vintila Horia s-a recunoscut in ele.In
curand ideea s-a impus exilatului din Madrid,exprimandu-si propria sa experienta.
Asa s-a nascut aceasta mare carte: Dumnezeu s-a nascut in exil.

Se stie faptul ca Ovidiu, considerat un poet la moda, a fost, in anul 9 al erei noastre,
condamnat de catre Augustus, printr-o sentinta de exilare ale carei ratiuni au ramas si acum
misterioase
Unii au apreciat ca el facea parte dintr-o secta pitagoreica, fata de care imparatul Augustus
avea o suspiciune mare.Dupa cat se pare, si aceasta este si versiunea pe care o accepta Vintila
Horia, Augustus, cel care dorea sa readuca societatea romana la o morala mai stricta s-a enervat
de imoralitatea operelor poetului si de amorurile acestuia cu Iulia, nepoata a lui Augustus si o
inflacarata cititoare a lui Ovidiu. Declansandu-se scandalul, sia varsat toata supararea asupra
lui.Exilat la Tomis, o mica garnizoana romana in tara dacilor, la Pontul Euxin, Ovidiu, pe
parcursul a opt ani, nu va inceta sa il roage pe imparat sa il ierte sau sa il trimita intr-un loc
civilizat.In zadar insa, caci nici Augustus si nici Tiberiu nu se vor lasa induiosati, iar poetul latin
ramane in surghiun, unde a si murit in anul 17.
,Pentru a supravietui fara sa imi pierd mintile de durere am hotarat,cu multi ani in urma,sa
largesc frontierele tarii mele si sa consider Europa ca o patrie mai mare ,,Dominarea unei
limbi straine s-a transformat pentru mine intr-un fel de tehnica de anulare a unui destin de
blestem,afirma Vintila Horia in doua interviuri date ziarelor spaniole Arriba(1966) si Correo
de Andalucia(1969).
Acestea sunt cuvinte care subliniaza atat manevrarea extraordinara a unui registru lingvistic
divers,care a uimit publicul occidental pentru ca Vintila Horia scrie si sustine conferinte in
spaniola,italiana,franceza,cat si fixatia unei realitati zbuciumate:exilul.
Cu Dumnezeu s-a nascut in exil,Vintila Horia introduce un ritm narativ pe care il va urma si
in alte romane unde reinventeaza perioade de criza din istoria Europei in care gaseste trasaturi
asemanatoare celor care caracterizeaza timpurile noastre.
Vintila Horia distruge bariera timpului si se identifica cu personaje luminate de eternitatea
mitului,care au trait vreuna din ipostazele exilului.Poetul latin Ovidiu,exilat de Augustus la
Tomis,in Dumnezeu s-a nascut in exil; filozoful Platon care incearca sa realizeze Orasul ideal in
Siracuza tiranului Dionisie,in Scrisoarea a saptea.
Critica fata de forta politica si conflictul intelectualului sau al artistului cu vremea sa-tema
repetata in eseurile,memoriile si jurnalele scriitorului-reprezinta si fundalul narativ al celo mai
cunoscute romane horiene,care prezinta tipuri diferite de exil,in vremuri si locuri diverse,dar cu
un element comun: exilul nu semnifica doar o ruptura spatiala dramatica.Exilul horian obtine
categoria de simbol al conditiei umane.
Romanul lui Vintila Horia este un jurnal al lui Ovidiu la Tomis.El este exilatul pierdut la
capat de lume.,,Doar lacrimile ma alinta-se vaita el,ele tasnesc din ochii mei ,mai grabite ca apele
sub ninsoarea primaverii,atunci cand ma gandesc la Roma,la casa mea,la locurile care mi-au fost
atat de dragi,la tot ce a ramas din fiinta-mi in patria pe care am pierdut-o.In acest jurnal imaginar
el isi noteaza ultimile amoruri,dar si evenimentele mari si mici la care asista: asediul asezarii de
catre dacii infometati,aventura fara precedent a soldatilor romani,care dezertau pentru a locui in
Dacia,invazia sarmatilor.Dar ,mai ales,ne convinge sa asistam la progresul sau interior,ceea ce il
face foarte emotionant.
In Dumnezeu s-a nascut in exil,conceptul de exil castiga o densitate semnificativa destul
de mare.Exilatul este,pentru Vintila Horia,modelul fiintei umane a carei situatie este aceea de
4
,,exilat din Paradis.Existenta unei,,Eroriinitiale-ca un erou al Pacatului originar-declanseaza un
proces de contopire intre suferinta inscrisa in spatiul geografic,prin limite si distante, si gasirea
singurului spatiu semnificativ,acela al Sufletului.
Aceasta descoperire o va realiza poetul Ovidiu la periferia rasariteana a
Imperiului Roman si in contact cu lumea dacilor.
Vintila Horia creaza in Dumnezeu s-a nascut in exil ultimii opt ani din viata lui
Ovidiu,petrecuti pe tarmul Pontului Euxin,ca urmare a unei hotarari imperiale ale carei motive au
ramas invaluite intr-un mister pe care insusi poetul l-a intretinut.
Filologul francez Jerome Carcopino preciza in cartea sa,Rencontres de lhistoire et de la
litterature romaines,la inceputul capitolului ,,Lexil dOvide,poete neopythagoricien,ca romanul
lui Vintila Horia ofera cititorilor un Ovidiu neobisnuit: in locul remarcabilului poet latin,al
hazliului creator al celor 231 de fabule din Metamorfoze,ei intalnesc ,,un suflet chinuit de misterul
destinului omenesc,cautand cu incordare lumina lumii de dincolo,pana la punctul in care
romancierul se elibereaza de cronologie si indrazneste sa-I puna aureola unei stralucitoare
anticipari a sperantei crestine
Unul din aspectele cheie ale romanului Dumnezeu s-a nascut in exil este procesul de
,,metamorfoza suferit de Ovidiu la Tomis: dorul groaznic dupa locul pierdut-Roma-se
preschimba in mod treptat in dor metafizic,definit prin necesitatea si cautarea lui
Dumnezeu.Pentru ca aceasta transformare a poetului latin sa fie credibila,Vintila Horia
evidentiaza sau recreaza unele pasaje din opera lui Ovidiu care dezvaluie agitatia metafizica si
inclinatia spre teoriile lui Pitagora,indeosebi spre cele referitoare la eternitatea sufletului si la
prezenta unui singur Zeu.
Vintila Horia sugereaza in planul fictiunii ca motivul ascuns ai surghiunului lui Ovidiu la
Tomis a fost prezenta lui la cenaclurile nepitagoreice de la Roma.Un alt motiv pentru care,dupa
propria marturisire a poetului, ar fi fost exilat,este prezenta neintentionata a lui Ovidiu la o
sesiune de adivinatie asupra succesiunii imperiale,cu care s-a incheiat o adunare de prieteni
pitagoreici in casa poetului.
Romanul lui Vintila Horia exploreaza curiozitatea spirituala a poetului latin.In acelasi
timp fixeaza punti de legatura intre invataturile lui Pitagora si doctrinele daco-tracice pe care
poetul latin le gaseste treptat de-a lungul surghiunului si care par sa reprezinte cea mai buna
pregatire pentru primirea mesajului crestin.
Durerea si cugetul dezradacinarii se configureaza astfel ca o reala tehnica de cunoastere,
amplificata de contactul cu religiozitatea, peisajul, datinile dacilor,poporul in mijlocul caruia isi
traieste Ovidiu exilul. In acest sens este destul de captivanta schimbarea opticii spatiale a
poetului, axata pe contrastul dintre orasul pierdut,Roma, si orasul surghiunului,Tomis.
Opozitia Roma-Tomis se profileaza chiar de la inceput ca o antiteza spatiala si
emotionala.Roma reprezinta locul trecutului, al vietii adevarate si al faimei de care se bucurase
poetul timp de trei decenii.Este centrul lumii-,,Romanae spatiun est urbis et orbis idem,cantase
Ovidiu in Faste-,al placerii si al culturii.
Tomis,la sfarsitul lumii civilizate,invadat in mod constant de barbari , cu ierni foarte
lungi,grele si geroase,semnifica spatiul nenorocirii care s-a abatut dintr-o data asupra poetului
latin,locul solitudinii si al melancoliei.
Viscolul,suieratul vantului,geamatul marii ,in puternica opozitie cu soarele si clima
blanda a Romei par a fi sortite sa prelungeasca la nesfarsit starea de uimire si groaza pe care
brusca si rapida hotarare imperiala au cauzat-o in acea noapte cunoscuta de noiembrie eternizata
in elegia a treia din cartea intaia a Tristiilor.
5
Zugravirea anotimpului iarna capata in romanul Dumnezeu s-a nascut in exil proportii
exagerate.Omatul si inghetul devin simbolul surghiunului, datorita asocierii lor destul de dese
cu o serie de concepte legate de semantica durerii si a suferintei.,,Viata merita sa fie traita numai
la Roma,precizeaza Ovidiu in paginile jurnalului sau care configureaza acest roman,si singura lui
speranat este cea a reintoarcerii la Roma.Dar iarna si zapada,care distrug orice posibilitate de a
comunica cu vechiul loc,il forteaza pe poet sa isi asume timpul prezent.
La Tomis,Ovidiu se confrunta cu sine insusi,dezgolit de tot ceea ce formase in jurul sau
un zid protector si invizibil:familia,avutia,locuinta,amicii,faima.
Stralucirea si deschiderea marelui oras nu au facut decat sa limiteze posibilitatile de
manifestare ale Eului profund care,totusi,se va desfasura fara nici o bariera in spatiul margini si
inchis al Tomisului.
Ca si in alte romane apartinand lui Vintila Horia-Une femme pour lApocalypse,
Persecutez Boece!-marginirea spatiala,in multe cazuri microspatiul(o camera,o
pestera)favorizeaza cunoasterea micro-cosmosului care este fiinta omeneasca.Micro-spatiile au
un rol foarte important in descoperirea a ceea ce autorul socoteste esential in om:nevoia de
transcendenta sau relatia cu Dumnezeu.
Scris la persoana I,in forma de Jurnal-jurnalul pe care Ovidiu l-ar fi redactat de-a
lungul celor opt ani de exil-Dumnezeu s-a nascut in exil incepe si se termina in locuinta poetului
Ovidiu de la Tomis,subliniind insemnatatea lumii interioare a personajului.Din aceasta
perspectiva este foarte neobisnuita aparitia destul de deasa,in visele si amintirile poetului,a
locuintelor legate de trecut: casa copilariei de la Sulmona,casa de la Roma,casa faimoasei
Corina.
Poetul intra in legatura cu ceea ce maestrul sau Pitagora numea Zeul unic in casa
Dochiei, servitoarea geta care il introduce intr-o viziune, nestiuta de el pana atunci, despre fericire
si viata, controlata de credinta adanca in Zamolxe si in eternitatea sufletului care din Zamolxe
pleaca si din El se intoarce.Initierea se va perfectiona in spatiile deschise ale naturii, in cursul celor
doua calatorii efectuate de Ovidiu pe teritoriu dac, unde poetul gaseste echilibrul perfect ce
stapaneste relatia om-natura-sfant.
Vocabularul utilizat de Vintila Horia in descrierea peisajelor, a cantecelor sau a tonului
vital ce caracterizeaza stilul dac dezvaluie un camp conceptual al ,,ondularii, indicat de
ritmul ,,deal/vale, ,,a urca/a cobori care defineste ceea ce Blaga numea ,,spatiul mioritic
sau orizontul spatial ai unui inconstient romanesc adus in prezent in creatii populare
numeroase.
In realitatea, ,,spatiul mioriticeste ascuns atat in interiorul personajului principal cat si
in tonalitatea generala a cartii, in care se gasim accentele de personificare a fortelor si
fenomenelor naturii pe care Blaga le atribuie acestui
Orizont spatial al inconstientului romanesc: melancolia ,duiosia unui spirit care urca si
coboara la nesfarsit in acest spatiu ondulat, plaiul,miscandu-se sub zodia unui destin conturat
din urcusuri si coborasuri, intr-o ritmicitate plictisitoare care se repeta.
Contactul cu ,,spatiul mioritic este insotit si de I amplificare a zonei semantice a
,,sperantei,conturate de folosirea unor cuvinte-cheie,ca ,,asteptare, ,,reinnoire, ,,paradis,
,,pace, ,,lumina, ,,metamorfoza.
Lumina ,sub forme diferite-stele,soare claritate,foc sau stralucire capata o relevanta
simbolica ,constituindu-se in element de legatura intre spatiu si spirit.
Importanta narativa a luminii se potriveste cu inlocuirea progresiva a axei orizontale si
spatiale a asteptarii lui Ovidiu, cu axa verticala si spirituala: asteptarea lui Dumnezeu. Cele
6
doua calatorii ale poetului latin,Ovidiu in tara dacilor vor fi o continua apropiere de limina, a
carei
revelatie o va avea poetul la intoarcerea din cea de-a doua calatorie, cand medicul grec
Teodor ii povesteste nasterea lui Isus.
In timpul primei calatorii, Ovidiu descopera pe primul soldat roman fugar,
Mucaporus,care, dispretuind maretia Imperiului si cerand propria sa identitate, alege simplitatea
traiului printre daci.In fata lui Mucaporus,care [roclama credinta sa in Zamolxe si fericirea sa in
mijlocul unui desert si in fata bordeiului sau mizer, Ovidiu constientizeaza ca,in ciuda aparentei
de tristete si saracie, existenta lui Mulcaporus dezvaluia alegerea curajoasa a unei noi posibilitati
umane.Migratia soldatilor romani, care sunt intr-o continua cautare a independentei lor in afara
frontierelor Imperiului Roman,
unde isi doresc sa inceapa o noua viata, semnifica pentru poet o asteptare, preludiul unei ,,noi
metamorfoze a omului.In barca lui Mucaporus, Ovidiu are un vis simbolic in care apare un
peste, ce reprezinta un semn-cheie incadrul codului lingvistic si iconic secret al primelor
comunitati crestine,
indreptandu-se spre lumina de la suprafata,care in final,capata forma omeneasca.
In cea de-a doua calatorie,poetul latin cunoaste Poiana Marului, spatiul
favorizat al luminii, unde are loc intalnirea cu preotul dac.
Vintila Horia ofera acestui spatiu taria,culorile sidimensiunile unui spatiu real(din
apropierea Ramnicului Sarat) care apare si alte romane horiene,ca Persecutez Boece!, Marthe ou
la seconde guerre.
Dar in acelasi timp tese in jurul sau o aura mitica, care ne amintaste de locurile magice
din romanele medievale ale lui Chretien de Troyes.Ca si
,,la Joie de la Courdin Erec et Enide sau ,,Broceliande din Chevalier au lion,
Poiana Marului reprezinta spatiul central din romanul Dumnezeu s-a nascut in exil,in masura in
care contactul cu acest spatiu schimba viziunea esentiala a personajului.Dar Poiana Marului
ocupa un loc central si prin situatia sa in cadrul naratiunii: personajul principal ajunge in Poiana
Marului in cel de-al
Patrulea an,adica exact la mijlocul surghiunului care se potriveste cu mijlocul cartii,impartita in
opt capitole corespunzatoare celor celor opt ani de exil.In
acest moment si locul central, preotul dac dezvaluie poetului latin semnificatia surghiunului din
perspectiva sosirii lui Dumnezeu, anuntata de profetii poporului lui Israel, dar si de Zamolxe,
singurul zeu al dacilor.Zamolxe apare
ca un predecesor,un nume provizoriu, un atribut al acestui Dumnezeu al carui
nume nu a fost inca revelat muritorilor, dar a carui sosire schiteaza un climat de intensa asteptare.
Exilul, ca distantare de celestul si terestrul natal,isi pierde,incetul cu incetul din
dramatism,in momentul in care se descopera universalitatea conditiei umane si,mai ales,
esentialitatea Sufletului, a Spiritului deoarece numai Sufletul este etern si tocmai de aceea numai
configurarea lui poate si trebuie sa ne intereseze.

Surghiunul nu reprezinta decat o pregatire pentru viata vesnica.Aceasta viziune schimba si
conceptul de durere si suferinta, a carui reala simbolizare o va descoperi poetul latin un an mai
tarziu, in momentul in care doctorul grec
Teodor ii va povesti o istorie foarte speciala: gasirea si pierderea lui Dumnezeu. Adept al lui
Pitagora, al enigmelor zeitei egiptene Isis si al doctrinei palingenezei, Teodor descopera intr-o
7
oarecare noapte, in imprejurimile Betleemului, faimoasa iesle unde i se daduse nastere lui
Mesia.
Povestea istorisita de medicul grec, Teodor, este o minunata recreare a
secventelor evanghelice ale nasterii lui Isus , a sosirii celor Trei Crai de la Rasarit si a
persecutiilor lui Irod.Ovidiu o asculta cu emotie profunda, pe malul marii, al aceleiasi mari pe
care, intr-o barca, cu un an inainte, avusese
visul misterios cu pestele si cu lumina.In acest fel,istoria lui Teodor desavarseste peripetia
spirituala a poetului, al carei prolog fusese visul din barca lui Mucaporus.Din noua perspectiva
pe care o deschide nasterea lui Isus se clarifica si semnificatia simbolica a visului. Se stabileste o
clara corespondenta intre Lumina cu forma umana si acest copil nou-nascut, despre care preotul
dac,intalnit de Teodor la iesirea din grota,afirma ca este fiul lui Dumnezeu,Mesia.
Acea ,,noua metamorfoza a omului pe care Ovidiu o ghicise in soarta lui Mucaporus si a
fugarilor romani isi afla raspunsul in aceasta extraordinara metamorfoza a lui
Dumnezeu,preschimbat in Om, deci ,,exilat in carne, prin Fiul Sau , Mesia. Dar Dumnezeu nu s-
a preschimbat in Om intru bucurie , ci pentru a patimi si a ne face sa intelegem ca ne este
asemanator noua intru durere.
In acest fel, destinul de patimire pe Cruce si invierea Fiului lui Dumnezeu , ,,exilat in
carne,se transforma intr-un model sacru asupra caruia se poate proiecta orice destin omenesc.
E interesant de constatat ca la V.H. ,,metamorfoza religioasa si existentiala pe care o
implica pentru fiinta omeneasca nasterea lui Isus Cristos, precum si indelungatul, complexul
proces de ,,metamorfoza istorica, etnica si lingvistica de formare a poporului si a limbii
romane, pe vechiul teritoriu al Daciei,devin convergente. In acest teritoriu, Flavius Capito,
originar din Perusa (orasul Corinei) , intemeiaza un ,,vicus mixt, unde fugarii romani se
casatoresc cu femei dace,iar copiii vorbesc amestecand cuvinte dace si latine , formand un limbaj
nou secret. Ceea ce ii atrage pe fugarii romani este orizontul de spiritualitate pe care-l ofera
Dacia , cu credinta Zamolxe si speranta in viata de dincolo de moarte.
Dacii sunt singurul popor care nu se teme de moarte. De aceea spatiul lor apare in ochii lui
Ovidiu ca un spatiu imens: extensiunii teritoriale si orizontale a Imperiului Roman i se opune
extensiunea pe verticala sau/si profunzimea spirituala a Daciei . Aceasta profunzime face din
daci un popor care va accepta noua lege a lui Isus fara a avea nevoie de o transformare esentiala.
Vintila Horia proiecteaza ,,spatiul mioritic asupra locului de nastere a lui Isus si , in
acelasi timp , proiecteaza destinul de suferinta si umilinta a lui Mesia asupra destinului
teritoriului dac. Schimbarea viziunii spatiale a poetului se completeaza cu intuitia misiunii
salvatoare a acestui teritoriu.
De aceea Roma , spatiul dupa care Ovidiu tanjea , la inceputul exilului , nu se mai afla la
incrucisarea tuturor drumurilor , ci undeva la sfarsitul unuia dintre drumuri , in timp ce Dacia ,
periferia Imperiului , se afla in ,,centrul lumii.
In acest roman , Vintila Horia supune spatiul natal unei tentative de universalizare prin
aceasta fuziune poetica intre nasterea lui Isus Cristos moment initial al civilizatiei crestine si
ale unei noi epoci si destinul istoric al dacilor , ceea ce , evident , transforma vechiul teritoriu al
Romaniei intr-un spatiu ales si deci intr-un centru spiritual.
In alte romane ca Le chevalier de la resignation , Les impossibles sau Persecutez Boece!
Vintila Horia va relua si nuanta tema Romaniei ca spatiu ales, din perspective istorice diferite si
complementare.
Asa cum Proust avusese genialitatea se transforme imposibilitatea sa fizica de a trai
prezentul intr-un salt filozofic spre descoperirea esentialului , prin explorarea timpului trecut ,
8
exilatul Vintila Horia compenseaza durerea ,,radacinilor taiate prin transformarea poetica a
spatiului pierdut intr-un reduct al sperantei si al neinfranatei aspiratii spre libertate si adevar , pe
care destinul secular de suferinta si umilinta al poporului roman nu a facut decat sa le intareasca.
Dupa atatia ani de la aparitia romanului Dumnezeu s-a nascut in exil, putem sa ne intrebam
de ce aceasta carte continua sa fie reeditata, tradusa si citita in atatea tari, cu acelasi interes ca la
inceputul lansarii ei. Fenomenul acestui succes de public cu atat mai curios cu cat majoritatea,
daca nu toate, romanelor premiate cu acelasi Goncourt, in anii posteriori lui 1960, au iesit,
la un timp nu prea indelungat, din actualitatea literara. In schimb , Dumnezeu s-a nascut in exil s-
a mentinut pe acelasi plan de interes universal in care s-a situat in anul 1960 , in pofida
campaniei dezlantuite impotriva autorului.
Raspunsul il putem afla situand semnificatia profunda a acestei carti in contextul amplu al
contemporaneitatii. Daca aceaptam ideea ca veacul XX este dominat de intoarcere la spirit si ca ,
dupa cum subliniaza Vintila Horia in multe din eseurile sale , stiinta pare sa strabata un drum la
capatul careia se produce o vadita deschidere a sa catre religie , putem sa intelegem vibratia
cititorului in fata acestei carti ; pentru ca Dumnezeu s-a nascut in exil inchide in sine trairea cea
mai caracteristica a unor vremuri care se distanteaza in cele mai diferite moduri de orice
absolutizare pur materialista.









CE A SPUS CRITICA DESPRE
DUMNEZEU S-A NASCUT IN EXIL



,,Aceasta carte este pasionanta la un alt nivel: ca studiu al unei vieti in exil, pe care altii
au trait-o inaintea lui (Dante de exemplu), vreau sa spun despartirea de patrie traita ca o
revelatie, ca descoperire a altei patrii, aceea a spiritului.
Stephen Sender,in ,,New York Times

,,Vintila Horia a construit o intreaga lume in jurul portretului lui Ovidiu.
E ceva magic in aceasta carte, care transforma moartea in viata.

Robert Payne, in ,,Saturday Revue
New York

,,Carte miscatoare si frumoasa,scrisa in limba franceza cu o rara perfectiune

Claude Mauriac,in ,,Le Figaro
Paris
9

,,Niciodata un Premiu Goncourt n-a fost decernat cu mai multa dreptate

,,Les Nouvelles Litteraires
Paris

,,Remarcabilul roman al lui Vintila Horia, ,,Dumnezeu s-a nascut in exil, a revelat la noi
multor lectori un Ovidiu la care nu se asteptau

Jerome Carcopino,
in volumul ,,Rencontres de lHistoire et de la litterature romaines
Paris,1963




,,Vintila Horia, intarit de propria sa experienta, s-a transformat in Ovidiu.Daca
romancierul de azi poate sa prelungeasca intr-o concluzie personala meditatia unui poet de
acum doua mii de ani, datoreaza cu siguranta aceasta augustiei, intrebarilor pe care
oamenii si le-au pus totdeauna si carora le aduce un raspuns veritabil. Aceasta carte scrisa
in franceza, intr-o limba excelenta, da dovada de un solid talent

Alain Palante, in ,,La France Catholique,
Paris

,,Formidabila putere de evocare pe care o aduna Vintila Horia in aceste paginiTot ceea
ce lumea a putut suferi in douazeci de secole cu marile totalitarisme este expus in aceasta
carte intr-un fel extraordinar de subtil si de realist in acelasi timp

R.Vasquez Zamora, in ,,Destino,
Barcelona

,,Ovidiu suntem noi totiVintila Horia a devenit un simbol
,,Dumnezeu s-a nascut in exil este proclamarea unei sperante,o drama traita pana-n
fund, o inalta marturisire, strigatul unui exilat care vrea sa creada in sperantaFrumusetea
acestei carti trebuie descoperita cu atentie si dragoste

Piero Cimatti, in ,,La Fiera Letteraria
Roma

,,Aceasta povestire este cu atat mai sfasietoare cu cat Romanul Vintila Horia a cunoscut
el insusi experienta tragica a exilului

,,Le Figaro Litteraire
Paris

10
,,Ma grabesc sa proclam bogatiile acestei cartiIata descrierea emotionanta a unei
mari aventuri morale

Jean Nicollot, ,,La Gazette de Lausanne



,,Ilustrul istoric francez Jerome Carcopino a demonstrat de curand in cartea sa ,,Intalniri
intre istoria si literatura romana, ca adevarata cauza a exilului lui Ovidiu a fost
conversiunea sa la pitagorism ,careia a datorat dusmania lui Augustus.Vintila Horia, sigur
pe intuitia lui, si-a structurat romanul pe aceasta bazaE un roman in care se intampla
lucruri al caror interes nu raspunde unei nelinisti trecatoare, ci unei radicale
omeniiCartea unui mare romancier.

Enrique Badosa,in ,,Glosa
Barcelona

,,Ceea ce constituie originalitatea acestui roman este mai putin faptul de
a fi memoriile apocrife ale poetului Ovidiu exilat la Tomis de Augustus, cat de a prezenta
intr-un ton absolut nou imaginea omului in exil.Este cu neputinta sa deschizi aceasta carte ,
la orice pagina,, fara sa fii cuprins de
durerea zdrobitoare care sta vie in fiecare paragraf, de acea impacare care nu e decat un
voal al durerii. Orice s-ar spune, ne aflam in fata unui om care
da marturie de propria lui experienta. Exista un stil Horia, facut din tristete profunda, dintr-
o tristete responsabila, care reneaga elegantele stilului, dar care iti ghideaza gandirea cu o
simplicitate care este plina de rigoare.Aceea a omului smuls din pamantul lui
,,Confesiunea lui Ovidiu atinge protestarea dureroasa, pa care mii de exilati, victime ale
imperiului si ale notiunii de imperiu, fac sa se cutremure pamantul de cand exista
oameni.Aceasta impacare in tristete, pe care o regasim pana si in limba scriitorului roman,
este impacata certitudine a unei fiinte transformata de suferinta, a unui reinviat care nu uita
ca durerea lui este traita de mii de suferinzi.Aici depasim fictiuneaO mare chemare
spirituala

Franz Weyergans, in ,,La Revue Nouvelle
Bruxelles




Prof. Irimia Mdlina







11



BIBLIOGRAFIE





Carcopino, Jerome, Rencontres de lhistoire et de la litterature romaines,
capitolul Lexil dOvide poete neopythagoricien



Horia, Vintila, Dumnezeu s-a nascut in exil, Ed.Europa, Craiova, 1990



Nedelcu, Monica, Studiu: Un roman al exilului:intre nostalgia spatiului
pierdut si dorul metafizic, Universitatea
Complutense, Madrid



Rops, Daniel (membru al Academiei Franceze),
Descoperirea unui romancier ,
postfata la Dumnezeu s-nascut in exil

S-ar putea să vă placă și