Drept Civil

DREPT CIVIL
TEORIA GENERALA. PERSOANELE

Curs id
CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN
I : NoŃiunea si obiectul dreptului civil
1. Dreptul civil ca stiinŃă juridică
StiinŃa ca sistem de cunostinŃe se constituie 絜 subsisteme de stiinŃe: stiinŃele naturii;
stiinŃele sociale
(despre societate); stiinŃele g穗dirii.
Subsistemul stiinŃelor sociale studiază legile generale ale existenŃei si dezvoltării
societăŃii, evoluŃia
tipurilor si formelor istorice de organizare socială, realitatea socială 絜 diferitele ei forme de
manifestare.
StiinŃele juridice sunt o componentă a subsistemului stiinŃelor sociale ce studiază
realitatea juridică ca
parte a realităŃii sociale. StiinŃele juridice, ca parte a subsistemului stiinŃelor, formează
sistemul
(subsistemul) stiinŃelor juridice in care sunt incluse: a) Teoria general a statului si dreptului
– ca
stiinŃă ce studiază statul si dreptul 絜 general; b) StiinŃele juridice istorice; c) StiinŃele
juridice de
ramură; d) StiinŃele auxiliare (ajutătoare).
StiinŃa dreptului civil face parte din categoria stiinŃelor juridice de ramură si are ca
obiect de studiu,
normele juridice aparŃin穗d dreptului civil si relaŃiile sociale ce formează obiectul de
reglementare al
acestei ramuri de drept.
2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de drept
Sistemul unitar de drept cuprinde dreptul public si dreptul privat.
NoŃiune. Dreptului civil este acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturi
patrimoniale si personale – nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice si/sau între
persoanele juridice, aflate pe poziŃii de egalitate juridică, precum si condiŃia juridică a
persoanelor fizice si persoanelor juridice, în calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice
civile.
Elemente esenŃiale:
- este o ramură a sistemului de drept- Dreptul civil se 絜făŃisează ca un ansamblu de norme
juridice cuprinse 絜 acte normative care alcătuiesc izvoarele dreptului civil;
- este principala ramură a dreptului privat, constituind dreptul comun pentru ramurile de
drept 絜vecinate. ﾎn cazul 絜 care o ramură de drept nu conŃine norme proprii pentru a
rezolva un
caz concret, se apelează la dreptul civil care ｫ絈prumută ｻ principiile sau normele sale;
- reglementează raporturi patrimoniale si nepatrimoniale ce formează obiectul dreptului civil;
- persoanele fizice si juridice sunt subiectele raporturilor juridice de drept civil;
- poziŃia de egalitate juridică a subiectelor raportului de drept civil, adică 絜 raportul juridic
civil
nici una dintre părŃi nu este subordonată celeilalte;
- normele de drept civil, de principiu, sunt grupate pe instituŃii de drept civil, adică formează
grupe omogene de norme sociale, alcătuind subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.
Sunt instituŃii de drept civil: raportul juridic civil; actul juridic civil; subiectele de drept
civil
(persoana fizică si persoana juridică); prescripŃia extinctivă; drepturile reale (dreptul de
proprietate si
alte drepturi reale derivate din acesta – uzul, uzufructul, abitaŃia, superficia, servitutea,
administrarea);
contractul civil; răspunderea civilă (contractuală si delictuală); dreptul de proprietate
intelectuală
(dreptul de autor si dreptul de inventator sau de proprietate industrială); dreptul de mostenire
sau de
succesiune (mostenire legală, mostenire testamentară) etc.
3
3. Obiectul de reglementare
Normele de drept civil reglementează relaŃii sociale patrimoniale si nepatrimoniale pe
care le
convertesc 絜 raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale.
Categorii de raporturi sociale reglementate:
A. Raporturi patrimoniale care cuprind:
– raporturi reale, adică acelea care au 絜 conŃinutul lor drepturi reale, respectiv dreptul de
proprietate si celelalte drepturi reale principale;
– raporturi obligaŃionale (raporturi de obligaŃii), care conŃin drepturi de creanŃă izvor穰e
din
acte juridice ori fapte juridice (licite sau ilicite).
B. Raporturi nepatrimoniale care cuprind:
– raporturi care privesc existenŃa si integritatea fizică ori morală a persoanei, care au 絜
conŃinutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt: dreptul la viaŃă, dreptul la
sănătate, la integritate fizică, la secretul vieŃi private etc.;
– raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt: dreptul la nume, la
pseudonim, la domiciliu (pentru persoana fizică), la denumire, la sediu (pentru persoana
juridică) etc;
– raporturi izvorând din creaŃia intelectuală, care se referă la dreptul de autor asupra unei
opere stiinŃifice, literare, artistice sau dreptul de inventator, inovator, etc.
4. Sensurile noŃiunii „Drept civil“
Drept civil – drept obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului 絜
scopul
reglementării relaŃiilor dintre persoanele fizice si juridice.
Drept civil – drept subiectiv = prerogativa (posibilitatea) unei persoane de a avea o
anumită conduită,
de a 絜deplini anumite acte juridice, adică de a-si exercita drepturile prevăzute si ocrotite de
dreptul
obiectiv, precum si de a pretinde persoanei obligate să aibă o comportare corespunzătoare
dreptului
său, ce poate fi impusă la nevoie prin forŃa de constr穗gere a statului.
Drept civil – stiinŃa juridică de ramură, parte a stiinŃelor juridice, care are ca obiect
studierea
dreptului civil ca ramură a sistemului unitar de drept din Rom穗ia.
Drept civil – ramură de drept civil, ca ansamblu de norme juridice ce reglementează
relaŃii sociale
ce formează obiectului dreptului civil.
5. Dreptul civil ca disciplină de studiu în facultăŃile de drept
Dreptul civil ca ramură a stiinŃei juridice se studiază pe discipline distincte cuprinse 絜
programe de
絜văŃăm穗t ale diferiŃilor ani de studiu.
- Drept civil – Partea generală si persoanele;
- Drept civil – Teoria generală a drepturilor reale (Drepturi reale);
- Drept civil – Teoria generală a obligaŃiilor civile (ObligaŃii civile);
- Contracte civile;
- Succesiuni (Mostenirea).
6. Precizări
De-a lungul timpului, s-au dat mai multe definiŃii dreptului civil. ﾎn continuare o să
reŃinem c穰eva
dintre ele.
D. Alexandresco (1906) ｫ Dreptul civil sau privat este acela care reglementează raporturile
particularilor dintre ei, si care este propriu unei naŃiuni ｻ.
A. Ionascu (1963) ｫ Dreptul civil este acea ramură a dreptului unitar al statului care
reglementează
4
raporturile patrimoniale 絜 care părŃile figurează ca subiecte egale 絜 drepturi, raporturile
personale
nepatrimoniale 絜 care se manifestă individualitatea persoanei, precum si condiŃia juridică a
persoanelor
fizice si a persoanelor juridice 絜 calitatea lor de participanŃi la raporturile juridice civile ｻ.
Gh. Beleiu (1998) ｫ Dreptul civil este acea ramură care reglementează raporturi patrimoniale
si
nepatrimoniale stabilite 絜tre persoane fizice si persoane juridice aflate pe poziŃii de
egalitate juridică ｻ
Cuv穗tul ｫ drept ｻ derivă din latinescul directus-adverb indic穗d direcŃia, direct, fără
ocol, cu
sens mataforic 絜semn穗d : potrivit dreptăŃii, adevărului. Pentru substantivul drept, latinii
foloseau
cuv穗tul jus (lege, dreptate), astfel 絜c穰 luat 絜 sens metaforic, cuv穗tul „drept”
desemnează ceea ce este
conform cu norma. Cu acelasi semnificaŃii 精 găsim la francezi (droit), la englezi (right), la
italieni
(dirito).
ﾎn limba engleză cuv穗tul law desemnnează dreptul obiectiv, iar cuv穗tul right dreptul
subiectiv.
ﾎn limba franceză cuv穗tul DROIT (cu literă mare) e folosit pentru dreptul obiectiv si droit
sau droits
(plural) pentru dreptul subiectiv.
5
7. Reprezentare grafică
7.1.
formează
7.2.
izvor穰e din creatia intelectuală
Relatii sociale
patrimoniale si
nepatrimoniale
Norma de drept
civil
reglementează
Relatii juridice
patrimoniale si
nepatrimoniale
se transformă în
Raporturi juridice
patrimoniale si
nepatrimoniale
se convertesc în
Obiectul Dreptului
civil
Obiectul
dreptului civil
Raporturi
patrimoniale
Raporturi
nepatrimoniale
raporturi reale ( au 絜 continut
drepturi reale)
raporturi obligationale ( au 絜
continut drepturi de creantă)
privind existenta si integritatea fizică
ori morală a p ersoanei
privind elementele de identificare a
unei persoane
6
8. Vocabular
act juridic – manifestarea de voinŃă făcută cu intenŃia de a produce efecte juridice,
respectiv a
naste, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret;
condiŃie juridică a persoanei fizice si a persoanei juridice – statutul juridic al acestora
cuprinz穗d ansamblul normelor juridice care reglementează diferite aspecte cu privire la
persoana fizică (minor, adoptat, domiciliul, cetăŃenia) si persoana juridică (絜fiinŃare,
patrimoniu, reorganizare, dizolvăre);
drept real – dreptul subiectiv patrimonial care conferă titularului său, determinat,
posibilitatea exercitării directe si nemijlocite a prerogativelor prevăzute de lege, fără a fi
necesară intervenŃia altui subiect de drept;
dreptul real principal – dreptul care are o existenŃă independentă, proprie 絜 raport cu
alte
drepturi reale sau de creanŃă;
dreptul de creanŃă – drept subiectiv patrimonial care conferă titularului său determinat,
adică
subiectului activ (creditorului) posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv determinat
(debitorului) să dea, să facă, sau să nu facă ceva sub consecinŃa aplicării constr穗gerii
statale;
drept obiectiv – totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului 絜 scopul
reglementării relaŃiilor dintre oameni 絜 cadrul societăŃii;
dreptul pozitiv – totalitatea normelor de drept 絜 vigoare la un moment dat;
dreptul natural – principii superioare si intangibile care se impun oricăror autorităŃi
statale,
el exist穗d indiferent de timp si spaŃiu;
dreptul public (jus publicum) – totalitatea normrlor juridice care se află la baza
organizării
statului si care guvernează raporturile dintre stat, organele statului si particulari;
drept privat (jus privatum) – totalitatea normelor juridice care guvernează raporturile
dintre
particulari;
fapt juridic – acŃiuni umane săv穩site fără intenŃia de a produce efecte juridice (de a
naste,
modifica, stige un raport juridic concret), efecte ce se produc totusi 絜 virtutea legii;
norma de drept – regulă de conduită generală, impersonală si obligatorie, edictată de
organele competente ale statului, av穗d ca scop asigurarea ordinii sociale, ce poate fi
絜deplinită la nevoie prin forŃa de constr穗gere a statului;
persoana fizică – subiect individual de drept, adică omul, privit ca titular de drepturi si
obligaŃii civile;
persoana juridică – subiect colectiv de drept, adică un colectiv de oameni, care, 絜trunind
condiŃiile cerute de lege, este titular de drepturi si obligaŃii civile;
raport juridic civil – relaŃie socială patrimonială sau nepatrimonială reglementată de
norma
de drept civil.
9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) DefiniŃi dreptul civil.
2) Care sunt sensurile noŃiunii de „drept civil”?
3) ﾎn ce constă obiectul dreptului civil?
4) IdentificaŃi si analizaŃi elementele esenŃiale ale definiŃiei dreptului civil.
5) EnumeraŃi cinci instituŃii de drept civil.
6) Ce 絜ŃelegeŃi prin sintagma „ dreptul civil este dreptul comun pentru ramurile de drept
絜vecinate”?
7
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă
1. Prin expresia „drept pozitiv” se 絜Ńelege:
a) totalitatea normelor juridice civile 絜 vigoare;
b) totalitatea normelor juridice 絜 vigoare;
c) totalitatea actelor normative.
2. Prin expresia „drept subiectiv civil” se 絜Ńelege:
a) prerogativa unei persoane de a pretinde altei persoane respectarea dreptului său;
b) prerogativa unei persoane de a pretinde altei persoane să se abŃină de la tulburarea
dreptului său;
c) prerogativa unei persoane de a avea o anumită conduită si de a pretinde altor persoane
să aibă un comportament corespunzător dreptului său.
3. Obiectul dreptului civil ca ramură de drept, cuprinde:
a) totalitatea drepturilor si obligaŃiilor civile;
b) totalitatea raporturilor patrimoniale si personal nepatrimoniale reglementate de dreptul
civil;
c) totalitatea normelor juridice care reglementează drepturi si obligaŃii civile.
4. Totalitatea normelor juridice 絜 vigoare la un moment dat formează:
a) dreptul pozitiv;
b) dreptul obiectiv;
c) dreptul natural.
5. Raporturile care au 絜 conŃinut un drept de creanŃă sunt:
a) raporturi reale;
b) raporturi obligaŃionale;
c) raporturi nepatrimoniale.
6. ParticipanŃii la raporturile de drept civil:
a) se află 絜 relaŃii de subordonare;
b) se află pe poziŃii de inegalitate juridică;
c) se situează pe poziŃii de egalitate juridică.
11. Bibliografie
I. R. Urs - op. cit., p. 23-42;
I. R.Urs - op. cit., p. 13-28;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op. cit., p. 31-35;
G. Boroi - Drept civil. Parte generală, Ed. All Beck, 1999, p. 1-5;
V.D. Zlătescu - op. cit., p. 15-21;
I. Dogaru - op. cit., p. 15-31.
8
II. Principiile dreptului civil.
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept.
1. NoŃiunea de principiu; importanŃa teoretică si practică.
Principii fundamentale ale dreptului care guvernează si dreptul civil.
− principiul democraŃiei;
− principiul egalităŃii 絜 faŃa legii;
− principiul legalităŃii;
− principiul separaŃiei funcŃiilor 絜 stat.
Principii fundamentale ale dreptului civil.
− principiul garantării dreptului de proprietate;
Principiul este 絜scris 絜 ConstituŃie si dezvoltat de Codul civil
art. 41 alin. 2 din ConstituŃie prevede:
„Proprietatea privată este ocrotită 絜 mod egal de lege, indiferent de titular.
CetăŃenii străini si apatrizii nu pot dob穗di dreptul de proprietate asupra
terenurilor”.
art. 135 alin. 1 din ConstituŃie: „Statul ocroteste proprietatea.”
alin. 6: „Proprietatea privată este, 絜 condiŃiile legii, inviolabilă”.
− principiul egalităŃii 絜 faŃa legii civile;
art. 16 din ConstituŃie precizează:
alin. 1: „CetăŃenii sunt egali 絜 faŃa legii si autorităŃilor publice, fără privilegii si
discriminări”
alin. 2: „Nimeni nu e mai presus de lege”.
art. 4 (2) din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Sexul, rasa, naŃionalitatea, religia, gradul
de cultură, originea nu au nici o 絜r穹rire asupra capacităŃii”.
− principiul 絈binării intereselor individuale cu cele generale;
Acelasi Decret 31/1954 consacră principiul 絜 art. 1: „drepturile civile ale
persoanelor fizice sunt recunoscute 絜 scopul de a satisface interesele personale materiale
si culturale 絜 acord cu interesul obstesc.
Drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social, 絜
caz contrar titularul lor săv穩seste un abuz de drept”.
− principiul ocrotirii drepturilor subiective civile.
Acest principiu este consacrat 絜 legislaŃia internă de ConstituŃie si 絜 Decretul
31/1954, precum si 絜 norme internaŃionale de către Pactul internaŃional privind drepturile
civile si politice ale omului.
Principiile instituŃiilor dreptului civil.
ﾎn această categorie enumerăm acele idei, care călăuzesc anumite instituŃii, av穗d deci o
vocaŃie
mai redusă dar o importanŃă deosebită 絜 aplicarea legii civile. Enumerăm cu titlu
exemplificativ:
- principiul ocrotirii bunei credinŃe: 絜 materia drepturilor reale; 絜 construcŃii; 絜
privinŃa
posesiei; 絜 privinŃa prescripŃiei achizitive; 絜 materia convenŃiilor.
- principiul consensualismului, privind forma actului juridic civil;
- principiul forŃei obligatorii si al relativităŃii, 絜 privinŃa efectelor actelor juridice.
9
2. Delimitarea de alte ramuri de drept.
A. Criterii de delimitare:
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept se face pe baza unor criterii cum sunt:
obiectul
de reglementare, metoda de reglementare (criteriu principal), calitatea subiectelor, caracterul
normelor, specificul sancŃiunilor, principiile de ramură, voinŃa legiuitorului (criterii
auxiliare).
obiectul de reglementare − categorii de relaŃii sociale, av穗d trăsături specifice proprii
care le
diferenŃiază de alte categorii de relaŃii sociale.
Dreptul civil cuprinde două categorii de relaŃii sociale: patrimoniale si personal
nepatrimoniale.
metoda de reglementare − mijloace prin care se exercită puterea de stat pentru a
influenŃa
reglementarea unor relaŃii sociale de către anumite categorii de norme juridice precum si
acele
mijloace prin care statul, prin intermediul normelor juridice asigură conduita corespunzătoare
a subiectelor raporturilor juridice.
Metoda specifică dreptului civil este egalitatea părŃilor raportului juridic.
calitatea subiectelor – subiectele raportului juridic civil nu presupun existenŃa unor
condiŃii
speciale, fiind suficientă calitatea de persoană fizică si juridică.
caracterul normelor juridice – specific dreptului civil este caracterul dispozitiv al
normelor.
caracterul sancŃiunilor – definitoriu pentru dreptul civil este restabilirea dreptului
subiectiv
civil 絜călcat, fie prin repararea prejudiciului, 絜 cazul raporturilor patrimoniale, fie prin
絜cetarea acŃiunii de vătămare 絜 cazul raporturilor personal nepatrimoniale.
principiile de ramură − pot contribui la delimitarea ramurilor cu precizarea că unele
principii
sunt comune la două sau mai multe ramuri.
voinŃa legiuitorului – legiuitorul poate hotăr・categoriile de raporturi juridice cărora le
sunt
aplicabile anumite norme juridice.
B. Delimitarea de dreptul constituŃional:
- dreptul constituŃional conŃine norme care consacră unele principii ale dreptului civil, cum
sunt:
principiul garantării dreptului de proprietate si principiul egalităŃii 絜 faŃa legii;
- principalele drepturi si libertăŃi, 絜scrise 絜 ConstituŃie, sunt drepturi subiective civile ale
persoanei fizice;
- organele de stat menŃionate in ConstituŃie sunt 絜 marea lor majoritate persoane juridice,
subiecte ale raportului juridic civil.
- 絜 dreptul constituŃional predomină raporturile personale nepatrimoniale;
- de regulă, subiectele raportului de drept constituŃional se găsesc pe poziŃii de
subordonare;
- normele dreptului constituŃional pretind subiectelor sale o calitate specială, de organ de stat
sau cetăŃean român;
- majoritatea normelor dreptului constituŃional sunt imperative;
- at穰 dreptul constituŃional, c穰 si dreptul civil conŃin sancŃiuni specifice, 絜să
sancŃiunile
civile (vezi pct.3) se aplică 絜 cadrul unui proces civil.
C. Delimitarea de dreptul administrativ:
- dreptul administrativ conŃine norme care reglementează condiŃiile realizării puterii
executive;
- 絜 dreptul administrativ predomină raporturile nepatrimoniale;
- 絜 dreptul administrativ părŃile se află 絜 poziŃie de subordonare;
- 絜 raporturile de drept administrativ este necesar ca măcar un subiect să aibă calitatea de
organ
al administraŃiei publice;
- 絜 dreptul administrativ predomină normele imperative;
10
- sancŃiunile 絜 dreptul administrativ sunt amenda contravenŃională si confiscarea, 絜
dreptul
civil sunt repararea prejudiciului cauzat, nulitatea actelor, rezilierea contractelor etc.
D. Delimitarea de dreptul financiar:
- 絜 dreptul financiar subiectele raportului juridic sunt 絜 poziŃii de subordonare;
- 絜 raportul de drept financiar, obligatoriu, cel puŃin o parte are o calitate specială, fiind un
organ financiar;
- majoritatea normelor de drept financiar sunt imperative;
- dreptul financiar are sancŃiuni proprii, cum sunt: majorările sumelor stabilite cu titlu de
impozit sau taxă, amenzi;
E. Delimitarea de dreptul comercial:
- dreptul comercial reglementează raporturi patrimoniale ce se formează 絜 activitatea
comercială internă născute din acte si fapte de comerŃ;
- 絜 ambele ramuri, instituŃia centrală o reprezintă contractul, dar 絜tre contractul civil si cel
comercial, există deosebiri de regim juridic;
- 絜 ambele ramuri de drept, subiectele raporturilor juridice au o poziŃie juridică de
egalitate;
- 絜 ambele ramuri de drept, subiectele sunt persoane fizice si/sau persoane juridice, dar, 絜
raportul de drept comercial, cel puŃin una din părŃi trebuie să aibă calitatea de comerciant;
- ambele ramuri de drept cunosc sancŃiunea răspunderii, dar există deosebiri de regim juridic
絜tre răspunderea civilă si răspunderea comercială;
- dreptul civil are un caracter general fiind “dreptul comun” 絜 raport cu dreptul comercial.
F. Delimitarea de dreptul muncii si securităŃii sociale:
- ambele ramuri reglementează at穰 raporturi patrimoniale, c穰 si personal - nepatrimoniale;
- 絜 dreptul muncii poziŃia de egalitate a părŃilor este prezentă numai la încheierea
contractului, 絜 timp ce 絜 cadrul executării contractului trebuie să existe o disciplină a
muncii, care implică subordonarea faŃă de angajator precum si răspunderea materială si
răspunderea disciplinară;
- 絜 dreptul muncii majoritatea normelor sunt imperative;
- 絜 dreptul muncii, sfera subiectelor este diferită faŃă de dreptul civil.
G. Delimitarea de dreptul familiei:
- 絜 dreptul familiei, preponderente sunt raporturile personal nepatrimoniale izvor穰e din
căsătorie, rudenie, adopŃie, etc.;
- desi părŃile au o poziŃie de egalitate juridică, 絜 dreptul familiei, 絜 raporturile părinŃi –
copii
minori, poziŃia subiectelor este de subordonare;
- 絜 dreptul familiei, subiectele trebuie să aibă o calitate specială: soŃ, părinte, copil, rudă,
adoptat, adoptator, etc.;
- 絜 dreptul familiei majoritatea normelor sunt imperative;
- dreptul familiei are sancŃiuni proprii, cum sunt: decăderea din drepturi părintesti,
îndepărtarea tutorelui de la exercitarea tutelei etc.;
H. Delimitarea de dreptul internaŃional privat:
- dreptul internaŃional privat are ca obiect de reglementare raporturi de drept civil, care
cuprind
un element de extraneitate, (cetăŃenia străină; aflarea 絜 străinătate a unor bunuri; 絜
cheierea
ori executarea 絜 străinătate a unui contract, etc.);
- normele dreptului internaŃional soluŃionează conflictul de legi ori conflictul de
jurisdicŃii,
precum si condiŃia juridică a străinului.
- metoda de reglementare 絜 dreptul internaŃional privat este de a stabili, prin indicarea
normei
conflictuale, legea aplicabilă raportului juridic cu elemente de extraneitate.
11
I. Delimitarea de dreptul procesual civil:
- dreptul procesual civil cuprinde un ansamblu de norme juridice, care reglementează modul
de
judecată si de soluŃionare a pricinilor civile, precum si modul de executare silită a
hotăr穩ilor judecătoresti pronunŃate 絜 aceste pricini.
- dreptul material ar fi ineficient dacă nu s-ar asigura realizarea lui pe calea procesului civil,
după cum procesul civil ar fi de neconceput fără existenŃa unui drept material pe care să-l
apere si să-l valorifice.
3. Precizări
De multe ori procesul civil se desfăsoară dificil deoarece normele juridice fie nu sunt
suficient de
clare pentru adoptarea unei soluŃii viabile, fie lipsesc cu desăv穩sire, apăr穗d un “hiatus
legislativ”, mai
ales 絜 perioada de tranziŃie de la un regim politic la altul. ﾎn aceste situaŃii, judecătorul
chemat să
soluŃioneze un conflict de interese, nu se poate sustrage de la activitatea de judecată sub
pretextul că legea
nu prevede sau este neclară, deoarece ar fi răspunzător de denegare de dreptate.
Pentru a evita această consecinŃă, judecătorul, constat穗d că normele de drept nu sunt clare,
sau
lipsesc, va apela la principiile fundamentale ale dreptului civil, care 靖 vor permite să
pronunŃe o soluŃie
temeinică.
4. Vocabular
conflict de legi – situaŃia 絜 care, cu privire la un raport de drept cu element de
extraneitate, sunt susceptibile a se aplica două sau mai multe legi aparŃin穗d unor state
diferite.
nulitate – sancŃiunea de drept civil care lipseste actul juridic civil de efectele contrarii
dispoziŃiilor normelor juridice cerute pentru 絜cheierea sa valabilă.
norme dispozitive – norme juridice ce 絜găduie parŃilor să deroge de la dispoziŃiile pe
care
le cuprind.
norme imperative – norme juridice care impun subiectelor de drept civil o acŃiune sau o
abstenŃiune si de la care părŃile nu pot să deroge.
prejudiciu - rezultatul, efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite
săv穩sită de o altă persoană.
principiul consensualismului – principiu aplicabil formei actului juridic, conform căruia
simpla manifestare de voinŃă este si suficientă si necesară pentru a incheia un act juridic
valabil (solo consensu – prin simplul consimŃăm穗t).
principiul forŃei obligatorii – actul juridic valabil 絜cheiat se impune parŃilor 絜tocmai
ca
legea.
principiul relativităŃii efectelor actului juridic – actul juridic produce efecte numai faŃă
de autorii lui, fără a profita sau dăuna altor persoane.
5. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii.
1) ConsideraŃi că anterior anului 1990 statul garanta (ocrotea) proprietatea privată?
ArgumentaŃi.
2) ExplicaŃi dispoziŃia constituŃională „Nimeni nu este mai presus de lege”.
3) Ce reprezintă „abuzul de drept”?
4) RealizaŃi o scurtă dezbatere 絜 legătură cu dispoziŃiile art. 26 din Pactul internaŃional
privind drepturile
omului: „ toate persoanele sunt egale 絜 faŃa legii si au, fără discriminare, dreptul la o
ocrotire egală
din partea legii…”. Ce principiu consacră acest articol?
5) CompletaŃi următoarele enunŃuri:
12
- ﾎn Dreptul constituŃional predomină raporturile……………………, iar 絜 dreptul civil,
raporturile………………………..
- Subiectele raportului de drept constituŃional se găsesc pe poziŃii
de………………………..絜
dreptul civil subiectele afl穗du-se pe poziŃii de………………………
- Normele dreptului constituŃional sunt……………………., iar normele dreptului civil
sunt………………………………..
- At穰絜 dreptul civil c穰 si 絜 dreptul comercial, subiectele sunt
persoane……………………………….., dar 絜 comercial cel puŃin una dintre părŃi trebuie
să
aibă calitatea de………………………
- Spre deosebire de dreptul civil, 絜 dreptul familiei, subiectele trebuie să aibă o calitate
specială………………………
- SancŃiunile 絜 dreptul penal sunt……………………………., 絜 dreptul civil sancŃiunile
sunt………………………………
- Spre deosebire de dreptul civil, 絜 dreptul penal, subiectele se găsesc 絜 poziŃii
de…………………………..
6) Cunosc穗d poziŃia juridică a parŃilor at穰 la 絜cheierea c穰 si la executarea contractului
de muncă,
stabiliŃi care este 絜cadrarea Dreptului muncii – 絜 jus publicum (drept public) sau 絜 jus
privatum
(drept privat)?.
6. RezolvaŃi următoarele teste grilă:
1. Egalitatea 絜 faŃa legii civile reprezintă:
a) un principiu fundamental al dreptului civil;
b) un principiu fundamental al sistemului de drept;
c) o metodă de reglementare a dreptului civil.
2. Dreptul civil se delimitează de dreptul familiei prin aceea că:
a) normele juridice sunt imperative;
b) preponderente sunt raporturile patrimoniale;
c) subiectele trebuie să aibă o calitate specială.
3. Dreptul comercial se delimitează de dreptul civil prin:
a) poziŃia de egalitate juridică a subiectelor raporturilor juridice;
b) caracterul dispozitiv al normelor;
c) calitatea de comerciant a uneia dintre parŃi.
4. Dreptul constituŃional se delimitează de dreptul civil prin:
a) poziŃia de subordonare a subiectelor raportului juridic;
b) preponderenŃa raporturilor patrimoniale;
c) caracterul dispozitiv al normelor juridice.
7. Bibliografie:
I. R. Urs − op. cit., p. 42 – 55;
I. R. Urs − op. cit., p. 28 – 36;
S. Angheni
GH. Beleiu − op. cit., p. 35 – 47;
G. Boroi − op. cit., p. 6 – 11;
V. D. Zlătescu − op. cit., p. 21 – 26;
I. Dogaru − op. cit., p. 31 – 44;
13
TEORIA LEGII CIVILE
III. Norma juridică civilă si izvoarele dreptului civil
1. NoŃiunea si trăsăturile specifice ale normei juridice civile
Regulă de conduită generală, impersonală, obligatorie, edictată de organele competente
ale
statului având ca scop asigurarea ordinii sociale, ce poate fi îndeplinită la nevoie prin forŃa
de
constrângere a statului.
Normele juridice si raporturile juridice formează ordinea juridică.
Trăsăturile normei juridice
- este generală (este aplicabilă la un număr nelimitat de cazuri)
- este impersonală (nu se adresează direct unei persoane)
- este obligatorie (prevederile sale pot fi impuse prin forŃa de constr穗gere a statului)
2. Structura normei juridice
structura logico-juridică:
– ipoteza – descrie 絈prejurările, condiŃiile 絜 prezenŃa cărora se aplică dispoziŃia;
– dispoziŃia – prescrie conduita pe care trebuie să o aibă o persoană 絜 condiŃiile descrise
de ipoteză;
– sancŃiunea – precizează consecinŃele nerespectării dispoziŃiei.
structura tehnico – legislativă.
– alineate; articole; paragrafe; secŃiuni; capitole; titluri; părŃi (cărŃi); acte normative.
3. Clasificarea normelor juridice – criterii
după obiectul de reglementare: norme juridice constituŃionale, administrative, civile,
penale.
după forŃa juridică a actului normativ normele juridice sunt exprimate 絜 legi, decrete,
hotăr穩i si
ordonanŃe ale guvernului.
după caracterul conduitei prescrise de dispoziŃie;
– imperative: ←onerative (prevăd obligaŃia pentru părŃi de a săv穩si o anumită acŃiune);
←prohibitive (interzic expres o anumită conduită a părŃilor).
– dispozitive: ←permisive (nu impun o acŃiune pozitivă sau negativă ci doar permit
subiectelor
raportului juridic civil să dispună potrivit voinŃei lor);
←supletive (stabilesc o anumită conduită, care este obligatorie pentru părŃi numai 絜
cazurile 絜 care acestea, prin voinŃa lor, nu au stabilit o altă conduită).
după sfera de aplicare;
- generale;
- speciale;
- de excepŃie.
după criteriul sancŃiunii aplicate:
- punitive;
- stimulatorii;
după tehnica de elaborare:
– determinate: ←complete – cuprind cele trei elemente.
←incomplete: ←de trimitere – fac trimitere la un alt act normativ sau la altă
normă
← în „alb“ – urmează să fie 絜tregite printr-o normă cuprinsă 絜tr14
un act juridic normativ ce va fi adoptat 絜 viitor.
4. NoŃiunea de izvor de drept
絜 sens material – condiŃiile materiale de existenŃă a societăŃii care au rol determinant
絜 procesul
formării voinŃei cuprinse 絜 normele de drept;
絜 sens formal – formele de exprimare a normelor de drept.
Definirea izvorului de drept civil
Prin izvor de drept civil se 絜Ńelege forma exterioară de exprimare a a normelor juridice
civile, adică a
formei interne a dreptului.
Categorii de izvoare de drept civil
a) Acte normative:
– Legea (ConstituŃia; legile constituŃionale; legile organice; legile ordinare; codul civil)
– Decrete – legi;
– Decretele;
– OrdonanŃele si Hotăr穩ile Guvernului;
– Ordinele, instrucŃiunile si regulamentele ministrilor ori ale altor conducători ai organelor
administrative publice centrale;
– Actele normative emise de autorităŃile administraŃiei publice locale;
– Reglementări internaŃionale – acorduri, tratate, pacte.
b) Obiceiul (cutuma) ca izvor de drept = reprezintă o regulă de conduită statornicită 絜 viaŃa
socială
de-a lungul timpului si respectată 絜 virtutea unor deprinderi, ca o lege nescrisă (lex non
scripta) socotită
obligatorie.
c) Doctrina juridică si precedentul judiciar (jurisprudenŃa), nu constituie 絜 sistemul nostru
izvoare
de drept, dar se recunoaste acestora un rol important 絜 formarea normelor de drept, mai ales
絜 domeniile
絜 care normele juridice sunt echivoce sau lipsesc.
5. Precizări
Cel mai important izvor de drept civil este legea. Cuv穗tul “lege” cunoaste două sensuri:
− 絜 sens larg, prin “lege” se desemnează totalitatea actelor normative emise de organele
statului (legi, decrete, ordonanŃe, hotăr穩i) cu respectarea unei anumite proceduri (sensul
larg este utilizat 絜 vorbirea curentă);
− 絜 sens restr穗s, “legea” este actul normativ adoptat de puterea legiuitoare, adică de
Parlament, după o procedură prestabilită.
Obiceiul are valoare de izvor de drept 絜 două cazuri:
a) c穗d legea face trimitere expresă la el.
b) 絜 cazul “uzurilor portuare” din dreptul maritim.
ﾎn primul caz, unii autori apreciază că obiceiurile la care fac trimitere expresă normele de
drept au
valoare de izvor de drept, dar nu pot fi socotite izvoare distincte faŃă de normele juridice 絜
care sunt
cuprinse.
ﾎn ceea ce ne priveste, socotim că 絜 cazurile 絜 care norma juridică face expres referire la
obicei,
acesta este izvor de drept deoarece regula de conduită este dată de cutumă si nu de norma
legală.
“Uzurile portuare”, ca obiceiuri 絜 dreptul maritim, au direct valoarea unui izvor de drept.
Acestea
contribuie la interpretarea contractelor de navlosire prin explicarea unor noŃiuni din contract
si prin
completarea clauzelor contractuale.
15
Desi jurisprudenŃa (precedentul judiciar) nu constituie 絜 sistemul nostru izvor de drept
deoarece
judecătorul este chemat să aplice legea, neav穗d atribuŃii de a crea norme juridice, totusi,
există unele
cazuri 絜 care s-ar putea recunoaste jurisprudenŃei caracterul de izvor de drept civil.
Conform art. 145(2) din ConstituŃie, deciziile CurŃii ConstituŃionale sunt obligatorii si au
putere de
lege pentru viitor, iar art.25 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcŃionarea
CurŃii
ConstituŃionale aplică aceeasi dispoziŃie pentru deciziile definitive prin care s-au
soluŃionat excepŃiile de
neconstituŃionalitate ale unor legi. Astfel, decizia prin care Curtea ConstituŃională admite o
excepŃie de
neconstituŃionalitate, va constitui un izvor de drept, deoarece 絜 soluŃionarea unor litigii
ulterioare,
judecătorii nu vor mai aplica textul declarat neconstituŃional.
ﾎn ceea ce priveste deciziile secŃiilor Unite ale ﾎnaltei CurŃi de JustiŃie si CasaŃie, desi nu
constituie
izvoare de drept, sunt obligatorii pentru instanŃele inferioare.
6. Reprezentare grafică. 6.1. Structura normei juridice.
dispozitia
articol
căr ti titlur i capi tol e sect iuni par agr af e
sanctiunea - stabileste consecintele
logico - juridică
tehnico - legislativă actul
normativ
nerespectăr i i di spozitiei
ipoteza - descrie conditiile în care se
aplică dispozit i a
impune săv 穩 si rea unei
actiuni
abtinerea de la anumite
actiuni
permite anumite actiuni
16
onerative
imperative
prohibitive
permisive
dispozitive
supletive
generale
speciale
6.2 Clasificarea
normelor
juridice
de exceptie
...
punitive
stimulatorii
complete
de trimitere
incomplete
絜 "alb"
elaborare
sfera de
aplicare
..
criteriul
caracterul
conduitei prescrise
sanctiunii
tehnica de
legi
decrete
apartin穗d dreptului
intern
hotăr 穩 i ,
ordonante ale
Guvernului
ordine ale ministrilor
actele autorităt il or l ocale
conventii
6.3 Izvoare
de drept civil
apartin穗d dreptului
international
pacte
tratate
acorduri
obiceiul
(cutuma)
jurisprudenta
doctrina
acte
normative
constituie izvor de drept 絜 măsur a 絜 care normele
juridice fac referire sau reprezintă uzuri por t uar e
nu constituie izvoare de drept, 絜să ar e r ol i mport ant ・n
interpretarea si aplicarea unitară a normel or de dr ept
17
7. Vocabular
actele normative emise de autorităŃile administraŃiei publice locale – cuprind
hotăr穩ile consiliilor locale si judeŃene, dispoziŃiile primarilor, ordine ale prefecŃilor.
decrete – acte normative emise de presedintele Rom穗iei; acestea constituie izvoare de
drept numai 絜 măsura 絜 care reglementează anumite relaŃii sociale, altfel ele sunt
decrete individuale (conferire de decoraŃii, grade militare).
decrete – legi – acte normative adoptate de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale 絜
perioada decembrie 1989-mai 1990, p穗ă la alegerea Parlamentului.
doctrina – lucrări scrise prin care se comentează ori interpretează normele juridice.
hotărârile Guvernului – acte care emană de la Guvern, subordonate legii si decretului.
legi constituŃionale – acte normative adoptate de Parlament cu o forŃă juridică
superioară celorlalte legi; intră 絜 această categorie ConstituŃia si legile de revizuire a
ConstituŃiei.
legi organice – legi adoptate pentru reglementarea diferitelor domenii de relaŃii,
prevăzute expres 絜 ConstituŃie.
lex non scripta – lege nescrisă.
ordonanŃele Guvernului – acte normative adoptate numai 絜 cazul 絜 care Guvernul
este abilitat printr-o lege specială.
ordinele si instrucŃiunile ministrilor – acte normative emise la nivelul organelor
centrale ale administraŃiei publice pentru executarea legilor.
precedentul judiciar (jurisprudenŃa) – ansamblul hotăr穩ilor instanŃelor judecătoresti.
1) DefiniŃi si caracterizaŃi norma juridică civilă.
2) ComparaŃi norma juridică imperativă cu norma juridică dispozitivă.
3) Care este elementul ce diferenŃiază norma juridică de norma morală?
4) StabiliŃi elementele structurii logico – juridice din următoarele norme juridice:
art. 490 C. civ. – „ proprietarul poate face asupra păm穗tului toate plantaŃiile si clădirile
ce
crede de cuviinŃă…”
art. 974 C. civ. – „Creditorii pot exercita toate drepturile si acŃiunile debitorului lor,
afară
de acelea care 靖 sunt exclusiv personale”.
art. 996 C. civ. – „C穗d cel ce a primit lucrul cu rea-credinŃă l-a 絜străinat, este dator a
絜toarce valoarea lucrului din ziua cererii de restituire”.
art.998 C. cuv – „Orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela
din a cărui greseală s-a ocazionat, a-l repara”.
art.949 C. civ. – „Poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”.
art.969 C. civ. – „ ConvenŃiile legal făcute au putere de lege 絜tre părŃile contractante”.
art. 982 C. civ. – „ Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele d穗du-
se
fiecărei 絜Ńelesul ce rezultă din actul 絜treg”.
5) ﾎn funcŃie de conduita prescrisă de dispoziŃie, stabiliŃi caracterul următoarelor norme
juridice:
- „proprietarul poate face asupra păm穗tului toate plantaŃiile si clădirile ce găseste de
cuviinŃă” (art. 490 C. civ.).
- „predarea trebuie să se facă la locul unde se află lucrul v穗dut dacă părŃile nu s-au 絜voit
altfel” (art.1319 C. civ).
- „cel care din eroare sau cu stiinŃă primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui
aceluia de la care l-a primit” (art.992 C.civ).
- „nu se poate deroga prin convenŃii sau dispoziŃii particulare (acte unilaterale) de la legile
care interesează ordinea publică si bunele moravuri”.
18
6) DefiniŃi si enumeraŃi izvoarele de drept civil.
7) ConsideraŃi că morala poate constitui izvor distinct al dreptului civil?
8) PrecizaŃi noŃiunile de „act normativ” si „act individual”. PrecizaŃi noŃiunile de
„decret”, decret al
Consiliului de Stat, decret – lege.
9) ComentaŃi relaŃia dintre: act normativ, lege, normă juridică, izvor de drept.
1. Normele juridice de la care părŃile pot deroga sunt:
a) derogatorii;
b) dispozitive;
c) de excepŃie.
2. Normele juridice ce impun părŃilor o acŃiune sunt:
a) obligatorii;
b) prohibitive;
c) onerative.
3. Normele juridice ce obligă părŃile la abstenŃiune sunt:
a) prohibitive;
b) permisive;
c) obligatorii.
4. Nu constituie o trăsătură a normei juridice:
a) este generală;
b) este obligatorie;
c) este personală.
5. Prin izvor de drept civil, 絜 sens formal, se 絜Ńelege:
a) totalitatea actelor juridice civile;
b) totalitatea condiŃiilor materiale de existenŃă a societăŃii;
c) totalitatea formelor de exprimare a normelor de drept civil.
6. Nu constituie 絜 sistemul nostru izvor de drept:
a) tratatele internaŃionale;
b) jurisprudenŃa;
c) obiceiul.
10. Bibliografie
I. R. Urs – op. cit., pag. 56 – 76;
I. R. Urs, S. Angheni – op. cit., pag. 38 – 47;
Gh. Beleiu – op. cit., pag. 50 - 57;
G. Boroi – op. cit., pag. 11 – 17;
V.D. Zlătescu – op. cit., pag. 28 – 51;
I. Dogaru – op. cit., pag. 45 – 52.
19
IV. Interpretarea legii civile
1. NoŃiunea interpretării legii civile
Interpretarea este o etapă premergătoare aplicării normei, al cărei conŃinut este dat de
activitatea
raŃională de cunoastere a voinŃei legiuitorului exprimată 絜 norme si care are ca scop, 絜
cadrarea corectă a
situaŃiilor de fapt si ca rezultat final justa aplicare a legii civile.
2. ImportanŃa practică a interpretării
– dată fiind varietatea si complexitatea faptelor, norma civilă, oric穰 de perfectă ar fi
formularea ei,
nu poate cuprinde toate cazurile la care urmează să se aplice;
– legiuitorul se exprimă, nu rareori, 絜 termeni generali;
– instanŃa de judecată nu poate refuza judecarea sub cuv穗t că legea nu prevede sau că este
絜tunecată ori ne絜destulătoare; un astfel de judecător este culpabil de denegare de dreptate;
– interpretarea este necesară pentru a lămuri eventualele contradicŃii aparente ce se pot ivi
絜tre
diferite acte normative sau chiar 絜tre dispoziŃiile aceluiasi act normativ;
– termenii, cuvintele folosite de legiuitor 絜 cuprinsul normei, au sensuri diferite, iar
formulările sunt
neclare, echivoce.
3. Clasificarea interpretării - criterii
a) 絜 raport de forŃa juridică:
– interpretarea oficială: este făcută de organul de stat legislativ, executiv, judecătoresc;
– interpretarea neoficială (doctrinară): este făcută de persoane care nu acŃionează 絜 calitate
de organ de stat (juristi, teoreticieni, avocaŃi).
b) 絜 raport de rezultatul interpretării:
– literală (în litera legii) – c穗d există identitate 絜tre formulare si conŃinutul real;
– extensivă (în spiritul legii) – prin conŃinutul ei norma civilă acoperă mai multe cazuri dec
穰
lasă să se 絜Ńeleagă textul ei;
– restrictivă (în sprijinul legii) – formularea textului este prea largă 絜 raport cu conŃinutul
său
real.
4. Metodele de interpretare
Interpretarea gramaticală: se face sub două aspecte:
– al 絜Ńelesului 絜 care este exprimată norma;
– alcătuirii si succesiunii propoziŃiilor si frazelor (legătura dintre cuvinte, cazul, numărul,
genul
substantivelor)
Interpretarea sistematică: prin comparaŃie cu alte norme din acelasi ori alt act normativ.
Interpretarea logică: prin aplicarea regulilor si argumentelor de logică formală
a) Reguli de interpretare:
- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguit, nec nos
distinguere debemus); prin interpretare nu se poate restr穗ge aplicaŃia unui text care a fost
formulat general; generalitatea formulării duce la generalitatea aplicării.
- norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei
(actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat); regulă consacrată expres pentru
interpretarea contractelor de către art. 978 din Codul civil care dispune: „C穗d o clauză este
primitoare de două 絜Ńelesuri, ea se interpretează 絜 sensul ce poate avea un efect, iar nu
acela ce
20
n-ar putea produce nici un efect“. Ea a devenit de aplicabilitate generală 絜 dreptul civil.
- excepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis); normele
de
excepŃie trebuie să-si găsească o aplicaŃie numai la ipotezele la care se referă neput穗d fi
extinse la
alte cazuri. Pe baza acestei reguli se rezolvă raportul dintre legea generală si legea specială
deoarece legea specială reprezintă excepŃia iar legea generală regula astfel 絜c穰 legea
specială
derogă de la legea generală (specialia generalibus derogant)
b) Argumente de interpretare
- Per a contrario: acesta se bazează pe legea terŃului exclus (A nu poate fi A si non A);
Tertium non
datur: principiul se exprimă prin adagiul qui dicit de uno, negat de altero, aut qui de uno
negat
de altero dicit. Argumentul 絜seamnă că ori de c穰e ori un text de lege prevede un anumit
lucru, se
poate prezuma că el neagă contrariul.
- A fortiori rationae: argumentul justifică extinderea aplicării unei norme la un caz
neprevăzut de ea,
deoarece motivele avute in vedere la stabilirea acelei norme se regăsesc cu si mai multă tărie
絜
cazul dat.
- A majori ad minus (o particularizare a argumentului A fortiori) este expresia concentrată a
raŃionamentului „Cine poate mai mult poate si mai puŃin“ (qui potest plus potest minus).
- Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum), se bazează pe ideea că dintre
絜Ńelesurile posibile ale normei se evidenŃiază soluŃia logică, corespunzătoare scopului
normei si se
絜lătură soluŃiile ilogice, absurde.
- Argumentul de analogie (a pari – de la egal) sintetizat 絜 adagiul ubi eadem est ratio, eadem
lex
esse debet (unde este aceeasi raŃiune a legii, acolo trebuie aplicată aceeasi dispoziŃie a
legii).Analogia operează 絜 cazul 絜 care nu există o normă juridică care să reglementeze
cazul
dat, se aplică o altă normă, care reglementează un caz asemănător.
Interpretarea istorică – stabilirea 絜Ńelesului normei prin analiza condiŃiilor concrete
care au
determinat emiterea ei.
Interpretarea teologică – urmăreste aflarea scopului urmărit de legiuitor la adoptarea
normei
respective, folosindu-se lucrările pregătitoare si mijloacele mass – media.
5.1. Reprezentare grafică
oficială
Interpretare neoficială
literală
extensivă
restrictivă
generală - făcută de or ganul de st at anume
investit
judiciară - făcută de organele judecătoresti
21
5.2. Prezentare comparativă
Reguli de interpretare Argumente de interpretare
ExcepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptio
est strictissimae interpretationis)
Unde legea nu distinge, nici interpretul nu
trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec
nos distinguere debemus)
Norma juridică trebuie interpretată 絜 sensul
aplicării ei (actus interpretandus est potius ut
valeat quam ut pereat)
Per a contrario
A fortiore rationae
A majori ad minus
Reductio ad absurdum
Argument de analogie (a pari)
6. Vocabular
actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat – norma juridică trebuie
interpretată 絜 sensul aplicării, iar nu 絜 sensul neaplicării ei.
a fortiori rationae – de la cel mai tare către cel mai slab.
a majori ad minus – expresia concentrată a raŃionamentului „cine poate mai mult poate si
mai
puŃin”.
a pari – de la egal.
exceptio est strictissimae interpretationis – excepŃiile sunt de strictă interpretare.
per a contrario – prin opoziŃie.
qui potest plus, potest minus – cine poate mai mult, poate si mai puŃin.
qui dicit de uno negat de altero – ori de c穰e ori un text de lege prevede un lucru, se
prezumă
că el neagă contrariul.
reductio ad absurdum – reducere la absurd.
ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet – unde este aceeasi raŃiune a legii acolo trebuie
aplicată aceeasi dispoziŃie a legii.
ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus – unde legea nu distinge, nici
interpretul nu trebuie să distingă.
1) ﾎnterpretaŃi următoarele norme juridice aplic穗d argumentul „per a contrario”:
art. 962(2): „ConvenŃiile se pot revoca prin consimŃăm穗tul mutual.”
art. 5: „Nu se poate deroga, prin convenŃie, de la legile care interesează ordinea publică.”
2) CompletaŃi următorul enunŃ: Dacă actul juridic bilateral nu poate fi revocat prin voinŃa
uneia dintre
părŃi, a pari actul juridic unilateral…
22
3) StabiliŃi adagiul corespunzător fiecărei reguli sau argument de interpretare:
ExcepŃiile sunt de strictă interpretare Qui potest plus, potest minus
Unde legea nu distinge nici interpretul nu
trebuie să distingă
Ubi eadem est ratio, eadem lex esse
debet.
Cine poate mai mult, poate si mai puŃin Exceptio est strictissimae
interpretationis
Unde este aceeasi raŃiune a legii, acolo
trebuie aplicată aceeasi dispoziŃie a legii Qui dicit de uno negat de altero
Dacă legea prevede un lucru, se poate
prezuma că ea neagă contrariul
Actus interpretandus est potius ut valeat,
quam ut pereat
Norma juridică trebuie interpretată 絜 sensul
aplicării si nu 絜 sensul neaplicării ei
Ubi lex non distinquit, nec nos
distinquere debemus
1. Expresia „excepŃiile sunt de strictă interpretare” reprezintă:
a) o excepŃie de la regulile de interpretare;
b) o regulă de interpretare logică;
c) un argument de interpretare logică.
2. “A majori ad minus” este expresia concentrată a raŃionamentului:
a) cine poate mai mult, poate si mai puŃin;
b) de la cel mai tare la cel mai slab;
c) pentru identitate de raŃiune.
3. Interpretarea extensivă a normei juridice presupune că:
a) există identitate 絜tre formulare si conŃinutul ei real;
b) formularea textului normei juridice este mai largă dec穰 conŃinutul real al
acesteia;
c) formularea textului normei juridice este mai restr穗să dec穰 conŃinutul real al
acesteia.
4. Argumentul de interpretare “a pari” 絜seamnă:
a) c穗d legea prevede un lucru, a pari se prezumă că ea neagă contrariul;
b) unde legea nu distinge, a pari nici noi nu distingem;
c) unde este aceeasi raŃiune a legii, a pari trebuie aplicată aceeasi dispoziŃie a legii
5. Interpretarea normei juridice făcută de organul de stat căruia i s-a conferit o asemenea
competenŃă este:
a) oficială;
b) literală;
c) doctrinară.
6. ﾎn raport de rezultat, interpretarea se clasifică 絜:
a) oficială si neoficială;
b) literală, extensivă, restrictivă;
c) specială si gramaticală.
23
9. Bibliografie
I. R. Urs – op cit., pag. 77 – 93;
I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 47 – 55;
Gh. Beleiu – op.cit., pag. 61 – 67;
G. Boroi – op.cit., pag. 24 – 36;
V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 52 – 70;
I. Dogaru – op.cit., pag. 64 – 79;
24
V. Realizarea si aplicarea normelor juridice civile
1. Conceptul de realizare si aplicare
Activitatea de 絜făptuire a dispoziŃiilor si oprelistilor cuprinse 絜 norma juridică apare
ca un proces
complex, desemnat prin noŃiunea de realizare a normelor de drept.
Aplicarea normelor de drept constă 絜 activitatea desfăsurată de organele de stat investite
prin lege
cu atribuŃii si competenŃe speciale pentru transpunerea 絜 practică a dispoziŃiilor si
sancŃiunilor
normelor juridice.
2. Formele juridice de realizare:
– respectarea si executarea prescripŃiei normei juridice de către destinatarii ei;
– aplicarea normei de către organele de stat competente.
3. Etapele de aplicare a normelor juridice:
 stabilirea situaŃiei de fapt – actul de aplicare bazat pe o corectă stabilire a situaŃiei de
fapt este un
act temeinic;
 stabilirea elementelor de drept (calificarea juridică) – actul de aplicaŃie bazat pe o
corectă calificare
juridică se numeste act legal.
 emiterea actului de aplicare cu respectarea condiŃiilor de fond si formă prevăzute de
lege.
Temeinicia si legalitatea sunt condiiŃiile actului de aplicare.Actul de aplicare a normei
juridice
nu trebuie confundat nici cu actele normative nici cu actele juridice civile.
4. Aplicarea (acŃiunea) legii în timp
ﾎn timp legile se succed, iar conflictul de legi 絜 timp se soluŃionează pe baza normelor
juridice ce
alcătuiesc dreptul intertemporal.
Aplicarea legii 絜 timp presupune:
– intrarea în vigoare a legii. Legea devine obligatorie din momentul intrării ei în vigoare:
legea
intră 絜 vigoare 絜 trei zile de la data publicării ei 絜 Monitorul Oficial.
– prezumŃia de cunoastere a legii: de la data intrării 絜 vigoare, nimeni nu poate invoca
necunoasterea legii “nemo censetur ignorare legem”
– iesirea din vigoare a legii: punctul final al acŃiunii unei legi este cel al abrogării; abrogarea
este:
expresă sau tacită (implicită);totală sau parŃială.
– un ultim aspect se referă la legile temporare si la desuetudine.
ﾎn primul caz nu este necesară abrogarea, fiind suficientă scurgerea perioadei de timp pentru
care
actele normative au fost adoptate.
Desuetitudinea intervine 絜 acele situaŃii 絜 care datorită dispariŃiei raŃiunilor pentru care
actul
normativ a fost adoptat; acesta nu mai este aplicat, fără a fi abrogat.
5. Principii si excepŃii cu privire la acŃiunea legii în timp (conflictul legilor în
timp).
Legea se aplică 絜tr-un anumit interval de timp cuprins 絜tre momentul intrării si
momentul iesirii din
vigoare a legii respective. ﾎn practică 絜să, raporturile juridice 罇i produc efectele, adică se
nasc, se
modifică sau se sting 絜 perioade 絜 care pot acŃiona legi diferite. Se pune problema de a sti
cum
25
determinăm legea aplicabilă. Această problemă se rezolvă după următoarele principii:
– principiul neretroactivităŃii legii cu excepŃia sa: retroactivitatea legii noi;
– principiul aplicării imediate a legii noi cu excepŃia sa: supravieŃuirea (ultraactivitatea)
legii
vechi.
Principiul neretroactivităŃii legii civile
Principiul, de mare valoare pentru ocrotirea drepturilor subiective, pentru 絜săsi autoritatea
legii, a
fost consacrat 絜 art.15 alin. 2 din ConstituŃie, care prevede că „Legea dispune numai pentru
viitor, cu
excepŃia legii penale si acelei contravenŃionale mai favorabile“.
– Legea nouă nu reglementează raporturile juridice născute, modificate sau stinse 絜ainte de
intrarea
ei 絜 vigoare.
– Legea nouă se aplică, fără a fi retroactivă, următoarelor situaŃii.
situaŃiilor juridice care se vor naste, modifica sau stinge, după intrarea 絜 vigoare a
legii;
situaŃiilor juridice 絜 curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în
vigoare a legii;
efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute;
– ﾎn ce priveste efectele desfăsurate 絜 timp ale unor situaŃii juridice, regula este că se
produc acele
efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare, în momentul în care se produce fiecare efect.
ExcepŃia de retroactivitate a legii
– Legea penală mai favorabilă retroactivează (art. 15 alin. 2 din ConstituŃie).
– Legile interpretative – trebuie să admitem că legea interpretativă produce efecte numai
pentru viitor,
desi p穗ă la intrarea 絜 vigoare a actualei ConstituŃii era acceptată teza conform căreia legea
interpretativă avea caracter retroactiv.
Principiul aplicării imediate a legii civil
– Legea se va aplica tuturor raporturilor juridice care se vor naste, modifica sau stinge, după
momentul intrării 絜 vigoare precum si efectelor produse de raporturile juridice constituite 絜
trecut.
ﾎntre neretroactivitatea legii si principiul aplicării imediate există deosebiri esenŃiale. Astfel,
neretroactivitaea se referă la fapte si raporturi juridice consumate 絜 trecut, iar aplicarea
imediată se referă
la fapte juridice si raporturi 絜 curs de producere. Neretroactivitatea se opune retroactivităŃii
legii, iar
aplicarea imediată a legii se opune supravieŃuirii legii vechi.
ExcepŃia supravieŃuirii legii vechi (ultraactivitatea).
Ca regulă, excepŃiile de ultraactivitate 絜 practică se referă la situaŃiile subiective
(individuale),
stabilite prin voinŃa părŃilor 絜tr-un contract. C穰 priveste aceste situaŃii subiective, se va
aplica legea sub
imperiul căreia a fost 絜cheiat actul juridic, deci supravieŃuieste legea veche.
– SituaŃiile subiective, stabilite prin voinŃa părŃilor, răm穗 guvernate de legea sub imperiul
căreia au
luat nastere (tempus regit actum).
– Legea nouă prevede expres printr-o dispoziŃie tranzitorie că anumite situaŃii juridice răm
穗絜
continuare guvernate de legea veche.
– Legea penală temporală.
6. Aplicarea legii civile în spaŃiu
Este guvernată de principiul teritorialităŃii legii, cu excepŃiile de restrângere sau
extindere pe plan
26
intern, si internaŃional.
Conflictul de legi 絜 spaŃiu se soluŃionează pe baza normelor conflictuale ce alcătuiesc
dreptul
internaŃional privat.
7. Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Destinatarii legii sunt persoanele fizice si juridice;
ﾎn faŃa legii, persoanele sunt egale- principiul egalitarismului.
ﾎn funcŃie de aplicabilitate, legi civile sunt:
– cu vocaŃie generală;
– cu vocaŃie specială;
– legi civile aplicabile persoanelor fizice;
– legi civile aplicabile persoanelor juridice.
8. Precizări
ﾎn literatura de specialitate, se admite aproape unanim că desuetitudinea (neaplicarea 絜
delungată a
unei legi) nu constituie o iesire din vigoare a legii. Un exemplu deja clasic este codul
comercial intrat 絜
vigoare pe 1 septembrie 1887 care după instaurarea puterii populare si p穗ă la 22 decembrie
1989 nu s-a
aplicat, fiind 絜 desuetitudine, revigor穗du-se 絜 1990.
Oric穰 de mult timp ar răm穗e legea neaplicată, ea nu este abrogată c穰 timp aceasta nu
rezultă
dintr-un alt text de lege posterior. Cu alte cuvinte nu există abrogare prin desuetitudine.
ﾎn practică, există excepŃii, foarte restr穗se, 絜 care nu se Ńine seama de desuetitudine.
Astfel, c穗d
o lege a fost adoptată pentru reglementarea unei situaŃii juridice sau a unei instituŃii, legea
se va considera
abrogată 絜 momentul 絜 care situaŃia sau instituŃia iau sf穩sit. Din acel moment, legea
devine fără obiect.
Regula “nemo censetur ignorare legem” nu este absolută, aceasta cunosc穗d c穰eva
excepŃii:
a) c穗d o parte din teritoriul unei Ńări se află izolat printr-un caz de forŃă majoră (se află 絜
carantină,
ocupat de inamic) fiind 絜 imposibilitate de a cunoaste publicarea unei legi, se poate invoca
necunoasterea ei c穰 timp nu se reiau legăturile cu restul Ńării. Necunoasterea, 絜 acest caz,
nu se
datorează ignoranŃei personale, ci unei imposibilităŃi materiale si absolute.
b) 絜 opinia unor autori, adepŃi ai teoriei erorii de drept – viciu de consimŃăm穗t, această
regulă este
絜lăturată 絜 materie de convenŃii. Astfel, c穗d o parte, la 絜cheierea unui act juridic,
ignoră
consecinŃele prevăzute de lege ca decurg穗d din contract, ea poate invoca necunoasterea
legii si poate
cere anularea contractului pentru eroare de drept.
data publicăr ii 絜
Monitorul Oficial
expresă (se
precizează i n
terminus că le gea se
abrogă)
intrarea 絜
vigoare a legii
iesi r ea din
vigoare a legii
(abrogare)
o dată ul terioară
precizată expr es 絜 l egea
respectivă
tacită (legea nouă
conŃ i ne di spozi Ń i i
incompatibile cu
legea veche)
Intervalul de timp
絜 care se aplică legea
27
10. Vocabular
abrogare expresă - intervine atunci c穗d se precizează explicit (in terminis) că legea se
abrogă.
abrogare tacită (implicită) - intervine atunci c穗d legea nouă conŃine dispoziŃii
incompatibile cu cele din vechea lege.
abrogare totală - atunci c穗d toate dispoziŃiile cuprinse 絜tr-un act normativ sunt
abrogate.
abrogare parŃială - c穗d numai o parte din dispoziŃiile unui act normativ sunt abrogate,
celălalte continu穗d a răm穗e 絜 vigoare.
in terminis - explicit, cu aceleasi cuvinte.
principiul aplicării imediate a legii civile noi - regula de drept conform căreia, de 絜dată
ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situaŃiilor ivite după intrarea ei 絜
vigoare, excluz穗d aplicarea legii vechi.
lege temporară - lege edictată cu termen, prevăz穗du-se chiar 絜 dispoziŃiile ei termenul
p穗ă la care va acŃiona.
nemo censetur ignorare legem - nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
principiul neretroactivităŃii legii civile - regula juridică potrivit căreia o lege civilă se
aplică numai situaŃiilor care se ivesc 絜 practică după intrarea ei 絜 vigoare, iar nu
situaŃiilor anterioare.
principul teritorialităŃii - regula juridică potrivit căreia actele normative civile care
emană de la organele centrale de stat se aplică pe 絜treg teritoriul Ńării, iar reglementările
civile care provin de la un organ de stat local se aplică doar pe teritoriul respectivei unităŃi
administrativ – teritoriale.
tempus regit actum - legea 絜 vigoare la un moment dat guvernează actul juridic.
ultraactivitatea legii civile vechi - aplicarea, la unele situaŃii determinate, a legii civile
vechi, desi a intrat 絜 vigoare o nouă lege civilă.
1) DeosebiŃi actul de aplicare a normei juridice de actul normativ si de actul juridic civil.
2) Care este diferenŃa 絜tre abrogarea legii si căderea ei 絜 desuetitudine?
3) CaracterizaŃi principiul neretroactivităŃii si arătaŃi excepŃiile de la aceasta.
4) ArgumentaŃi de ce este necesar ca legea penală mai favorabilă să retroactiveze.
5) Ce 絜ŃelegeŃi prin ultraactivitatea legii?
6) Ce este si ce importanŃă are legea interpretativă? Este ea retroactivă?
1. Temeinicia si legalitatea sunt caracteristici ale:
a) actelor normative;
b) actelor de aplicare a legii;
c) actelor juridice civile.
2. Legea intră 絜 vigoare:
a) la data adoptării;
b) la data promulgării de către Presedintele Rom穗iei;
c) 絜 trei zile de la data publicării 絜 Monitorul Oficial.
3. Aplicarea legii civile 絜 timp este guvernată de următoarele principii:
a) neretroactivitatea si aplicarea imediată a legii noi;
b) neretroactivitatea si ultraactivitatea legii vechi;
c) nerectroactivitatea si retroactivitatea legii vechi.
28
4. Ultraactivitatea legii civile vechi reprezintă o excepŃie de la:
a) principiul neretroactivităŃii legii noi;
b) principiul teritorialităŃii legii noi;
c) principiul aplicării imediate a legii noi.
5. Atunci c穗d legea nouă conŃine dispoziŃii incompatibile cu cele din legea veche,
abrogarea este:
a) expresă;
b) tacită;
c) indirectă.
13. Bibliografie
I. R. Urs – op.cit., pag. 56 – 109;
I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 55 – 64;
29
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
VI. NoŃiunea de raport juridic civil
1. NoŃiunea de raport juridic civil.
Raportul juridic civil este o relaŃie socială patrimonială sau nepatrimonială reglementată
de
normele de drept civil.
2. Premise.
Pentru nasterea, modificarea, transmiterea sau stingerea raporturilor juridice civile
concrete sunt
necesare următoarele premise:
- o relaŃie socială;
- o normă de drept care să reglementeze relaŃia socială (abstract iar apoi concret);
- un fapt sau un act juridic de care normele de drept condiŃionează nasterea, modificarea,
transmiterea sau stingerea de drepturi si obligaŃii concrete 絜tre subiectele determinate.
3. Caractere:
- are caracter social, ca toate raporturile juridice deoarece ele se stabilesc intre oameni, fie
priviŃi ca persoane fizice, fie ca persoane juridice (individual, respectiv 絜 colectiv).
- are caracter voliŃional, acest caracter se analizează sub două aspecte:
♦ primul aspect rezultă din faptul că raportul juridic estre reglementat de o normă
juridică care 絜 esenŃă exprimă voinŃa legiuitorului;
♦al doilea aspect, specific tuturor raporturilor juridice civile izvor穰e din acte
juridice pune in lumină caracterul dublu voliŃional, reglementat prin norma
juridică si exprimat prin voinŃa părŃilor; exprim穗du-si voinŃa, persoanele se
implică liber in viaŃa juridică civilă.
- egalitatea juridică a părŃilor; caracter specific numai raporturilor civile care exprimă ideea
că părŃile sunt egale 絜 drepturi si obligaŃii; condiŃia juridică a subiectelor este egalitatea
juridică; părŃile prin voinŃa lor stabilesc conŃinutul si obiectul raportului juridic.
4. Izvoarele raportului juridic concret.
Actele si faptele juridice sunt cunoscute 絜 doctrină sub denumirea sub denumirea de
„ izvoare ale
raportului juridic concret”.
Izvoarele raportului juridic se clasifică:
- 絜 raport de voinŃa oamenilor 絜 evenimente si acŃiuni omenesti;
- 絜 raport de sfera de cuprindere, 絜 fapte juridice 絜 sens larg si fapte juridice 絜 sens restr
穗s;
A. Evenimentele sunt 絈prejurări situaŃii care se produc independent de voinŃa oamenilor si
de care
norma juridică leagă producerea unor efecte juridice (nasterea, moartea, cutremurul,
inundaŃia).
AcŃiuni omenesti sunt fapte săv穩site cu sau fără intenŃia de a produce efecte juridice, care
se
produc totusi 絜 virtutea legii. AcŃiunile omenesti se clasifică 絜:
30
a) acŃiuni săv穩site cu intenŃia de a produce efecte juridice, care se numesc acte juridice
civile.
b) acŃiuni săv穩site fără intenŃia de a produce efecte, dar care se produce 絜 virtutea legii,
care
se numesc fapte juridice.
Faptele juridice sunt:
Licite (quasi contracte), săv穩site cu respectarea dispoziŃiilor legale (gestiunea de afaceri,
plata nedatorată, 絈bogăŃirea fără justă cauză).
Ilicite, săv穩site cu 絜călcarea dispoziŃiilor legale (delictul si quasidelictul).
B. Fapte juridice în sens larg (lato sensu) cuprind evenimentele si acŃiunile omenesti săv穩
site cu
intenŃia de a produce efecte juridice (acte juridice).
Faptele juridice în sens restrâns (stricto sensu) cuprind : evenimentele si acŃiunile omenesti
săv穩ste fără intenŃia de a produce efecte juridice.
5.1.
5.2.
inundatii
cutremure
catastrofe
actiuni omenesti
actiuni ilicite - delictul si
quasidelictul - răspunderea
civilă deli ct uală
fapte naturale
(evenimente)
conforme ori
neconforme cu legea
existenta ori
inexistenta intentiei
fapte naturale
fapte naturale
săv穩 si te făr ă int ent ia
producerii unor efecte
juridice
絈bogăt i r ea făr ă just ă
cauză ( pr incipi u)
faptele
juridice
actiuni voluntare - actele
actiuni involuntare - produc
efecte 絜 virtutea legii
actiuni
licite
actele juridice
Izvoarele
raportului
juridic civil
concret
Fapte juridice
plata nedatorată
(art. 992 C.civ.)
săv穩 si te cu int ent ia
producerii unor efecte
juridice
actiune a omului săv穩si t ă făr ă i ntent i a
producerii unor efecte juridice
gestiunea de afaceri
(art. 987 C. civ.)
絜 sens restr穗s
絜 sens larg
actiuni
omenesti
6. Vocabular
delict – faptă săv穩sită cu intenŃie prin care o persoană provoacă o pagubă altei
persoane,
pe care este obligat să o despăgubească.
quasidelict - faptă săv穩sită prin neglijenŃă prin care o persoană provoacă o pagubă altei
persoane.
faptă ilicită (delict civil) - faptă ilicită cauzatoare de prejudicii ce declansează o
răspundere civilă delictuală a cărei conŃinut 精 constituie obligaŃia civilă de reparare a
prejudiciului cauzat.
gestiunea intereselor altor persoane - operaŃie ce constă 絜 aceea că o persoană intervine,
prin fapta sa voluntară si unilaterală si săv穩seste acte materiale sau juridice 絜 interesul
altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.
îmbogăŃirea fără justă cauză- fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit
pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic; din
acest fapt se naste obligaŃia pentru cel care 罇i vede mărit patrimoniul său de a restitui, 絜
limita măririi, către cel care si-a diminuat patrimoniul.
plata nedatorată – executarea de către o persoană a unei obligaŃii la care nu era Ńinută si
pe care a făcut-o fără intenŃia de a plăti datoria altuia.
1) DefiniŃi raportul juridic civil.
2) Care sunt caracterele raportului juridic civil?
3) Care sunt premisele raportului juridic civil?
4) EnumeraŃi izvoarele raportului juridic civil concret.
5) StabiliŃi corelaŃia dintre relaŃia socială- norma juridică civilă-raportul juridic civil.
6) ComentaŃi distincŃia dintre „raportul juridic virtual” si „raportul juridic civil concret”.
1. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?
a) raportul juridic civil are un caracter social;
b) raportul juridic civil nu are un dublu careter voliŃional;
c) 絜 cadrul raportului juridic civil, părŃile se află 絜 raport de subordonare.
2. Raportul juridic civil este o relaŃie socială, patrimonială sau nepatrimonială reglementată
de:
a) lege;
b) norma juridică;
c) norma de drept civil.
3. AcŃiunile omenesti săv穩site cu intenŃia de a produce efecte juridice sunt:
a) fapte juridice;
b) delicte civile;
c) acte juridice civile.
4. Faptele juridice sunt:
a) 絈prejurări ce se produc indiferent de voinŃa oamenilor;
b) acŃiuni omenesti săv穩site fără intenŃia de a produce efecte juridice, dar care
se produc 絜 virtutea legii.
c) acŃiuni omenesti săv穩site cu intenŃia de a produce efecte juridice.
33
9. Bibliografie
I. R. Urs - op.cit., p. 113-119;
I. R.Urs - op.cit., p. 65-70;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op.cit., p. 71-73;
G. Boroi - op.cit., p. 37-39;
V.D. Zlătescu - op.cit., p. 193-199;
I. Dogaru - op.cit., p. 83-91;
34
VII. Structura raportului juridic civil.
1. Elementele constitutive:
- subiectele sau părŃile 絜tre care se leagă raportul juridic civil;
- conŃinutul raportului, alcătuit din drepturile si obligaŃiile subiectelor (părŃilor);
- obiectul raportului format din acŃiunile si inacŃiunile la care sunt 絜dreptăŃite părŃile ori
la care sunt
obligate; obiectul exprimă conduita pe care trebuie să o urmeze părŃile.
2. Subiectele raportului juridic civil.
NoŃiune, caracterizare generală.
- Subiectele raportului juridic sunt oamenii care participă la raportul juridic, fie in mod
individual ca
persoane fizice, fie 絜 cadrul unor organisme ca persoane juridice.
Subiectele raportului juridic civil ocupă două poziŃii distincte:
- subiectul activ, acela care dob穗deste drepturi (titular de drepturi);
- subiectul pasiv, acela care se obligă (titular de obligaŃii).
- ﾎn cadrul raporturilor obligaŃionale, subiectul activ este denumit creditor, iar subiectul
pasiv este
denumit debitor, denumiri ce se particularizează 絜 funcŃie de denumirile raportului juridic
la care
participă (絜tr-un contract de v穗zare-cumpărare, părŃile se numesc vânzător si cumpărător;
絜tr-un
contract de donaŃie se numesc donator si donatar; 絜tr-un contract de depozit se numesc
deponent si
depozitar; 絜tr-un contract de furnizare de produse, furnizor si beneficiar etc.)
- ﾎn cadrul raporturilor de obligaŃii, părŃile apar cu dublă calitate: de subiect activ si de
subiect pasiv.
Pluralitatea de subiecte.
- Raportul juridic civil se stabileste de regulă 絜tre două persoane (raport juridic simplu).
- Raportul juridic civil se poate lega 絜tre mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca
subiecte
pasive, fie sub ambele aspecte. Astfel, în raportul real (de proprietate) subiectul activ poate fi
o
singură persoană sau, 絜 cazul proprietăŃilor comune, pot fi mai multe persoane, fiind deci o
pluralitate
activă; la aceste raporturi, subiectul pasiv este 絜totdeauna plural – pluralitate pasivă. În
raportul
obligaŃional, ce conŃine drepturi de creanŃă, pot fi: mai mulŃi creditori,exist穗d o
pluralitate activă;
mai mulŃi debitori fiind o pluralitate pasivă; ori mai mulŃi creditori si debitori exist穗d o
pluralitate
mixtă.
Individualitatea subiectelor.
- ﾎn raporturile juridice de obligaŃii care conŃin drepturi relative, subiectele (activ si pasiv)
sunt
individualizate, determinate de la formarea raportului juridic.
- ﾎn raporturile civile reale ce conŃin drepturi absolute, (raportul juridic de proprietate)
numai subiectul
activ este determinat, individualizat, de la nasterea raportului juridic, subiectul pasiv fiind
nedeterminat, deoarece obligaŃia de a nu aduce atingerea dreptului subiectului activ, revine
tuturor ca
o obligaŃie generală.
Capacitatea civilă a subiectelor (părŃilor).
- Calitatea de subiect de drept civil presupune si capacitatea civilă, cu cele două elemente
fundamentale: capacitatea de folosinŃă, (aptitudinea de a avea drepturi si obligaŃii) si
capacitatea de
exerciŃiu, (aptitudinea de a-si exercita drepturile si a-si asuma obligaŃii, săv穩sind acte
juridice 絜
nume propriu).
35
3. ConŃinutul raportului juridic.
NoŃiunea de conŃinut
– ConŃinutul raportului juridic este alcătuit din:
- drepturile subiectului activ;
- obligaŃiile subiectului pasiv.
– Drepturile si obligaŃiile sunt interdependente, adică drepturilor subiectului activ le
corespund
obligaŃiile subiectului pasiv, iar obligaŃiilor subiectului pasiv le corespund drepturile
subiectului activ.
– InterdependenŃa drepturilor si obligaŃiilor, este diferită 絜 funcŃie de natura raportului
civil.
ﾎntr-un raport juridic real, corelaŃia este 絜totdeauna simplă: subiectul activ, determinat, are
numai drepturi, iar subiectul pasiv, nedeterminat, are obligaŃia negativă de a nu tulbura
exerciŃiul
acestor drepturi.
ﾎn raporturile obligaŃionale, obligaŃia poate fi simplă (contract de 絈prumut, unde 絈
prumutatul
are obligaŃia de restituire) sau complexă, deoarece subiectele au dubla calitate de subiecte
active si
subiecte pasive, adică au drepturi si obligaŃii interdependente (contractul de v穗zare-
cumpărare,
contractul de antrepriză etc.).
NoŃiunea de drept subiectiv civil.
Drept subiectiv este posibilitatea recunoscută subiectului activ de normele de drept civil de a
avea, în limitele stabilite de aceste norme o anumită conduită si de a pretinde subiectului
pasiv o
conduită corespunzătoare ce constă în a da, a face sau a nu face ceva, iar în caz de nevoie să
apeleze la forŃa de constrângere a statului;
- dreptul subiectiv este o posibilitate, o prerogativă de a desfăsura o anumită conduită
(dreptul
de proprietate conferă titularilor dreptul de a poseda, folosi si dispune de bunuri);
- posibilitatea, prerogativa, trebuie să fie recunoscută de normele de drept, care consacră nu
numai posibilitatea de a avea o conduită, dar prevăd si măsura conduitei;
- subiectul, titular de drepturi, poate pretinde celorlalte subiecte o anumită comportare, care
să
garanteze posibilitatea conferită de lege (a da, a face, a nu face ceva);
- posibilitatea titularului de a avea o anumită conduită si de a impune altora o anumită
comportare sunt asigurate, la nevoie, prin apelarea la forŃa de constr穗gere a statului.
NoŃiunea de obligaŃie civilă – triplă accepŃiune.
- prin “obligaŃie” sau obligaŃii civile se 絜Ńelege o categorie de raporturi juridice ce
conŃin
drepturi de creanŃă (lato sensu);
- prin “obligaŃie” se 絜Ńelege 絜datorirea ce revine subiectului pasiv 絜tr-un raport juridic
civil,
de a da, a face ceva, a nu face ceva (stricto sensu);
- prin ”obligaŃie” se 絜Ńelege 絜scrisul care 絜corporează si constată existenŃa unei
creanŃe (titlu
de credit, obligaŃii CEC).
Ca noŃiune corelativă a dreptului subiectiv, prin obligaŃie civilă înŃelegem îndatorirea
subiectului pasiv de a avea o anumită conduită, corespunzătoare cerinŃei subiectului activ,
constând în: a da, a face ceva sau a nu face ceva, conduită care poate fi impusă la nevoie prin
forŃa de constrângere a statului.
Clasificarea drepturilor subiective civile – criterii.
- 絜 funcŃie de sfera persoanelor obligate sau 絜 funcŃie de gradul de opozabilitate,
drepturile
subiective se clasifică 絜:
- drepturi absolute si
- drepturi relative;
- 絜 funcŃie de conŃinutul lor, drepturile subiective se divid 絜:
- drepturi patrimoniale si
- drepturi personale nepatrimoniale.
∗ Drepturile patrimoniale se divid 絜 drepturi reale si drepturi de creanŃă.
36
- 絜 funcŃie de siguranŃa oferită titularilor, drepturile se 絈part 絜
- drepturi pure si simple si
- drepturi afectate de modalităŃi (termen si condiŃie);
- 絜 funcŃie de corelaŃia dintre ele drepturile subiective civile se clasifică 絜
- drepturi principale si
- drepturi accesorii.
Clasificarea obligaŃiilor civile – criterii.
- 絜 raport de obiectul lor distingem:
- obligaŃii de a da, a face, a nu face;
- obligaŃii pozitive si negative;
- obligaŃii de rezultat si de diligenŃă.
- 絜 raport de gradul de opozabilitate, obligaŃiile civile se 絈part 絜:
- obligaŃii obisnuite, opozabile părŃilor;
- obligaŃiile opozabile si terŃilor;
- obligaŃii reale.
- 絜 raport de sancŃiune, obligaŃiile sunt:
- obligaŃii perfecte;
- obligaŃii imperfecte.
- 絜 raport de structura lor, obligaŃiile civile se subclasifică 絜:
- obligaŃii pure si simple, care au un creditor, un debitor, un singur obiect si nu sunt
afectate de modalităŃi;
- obligaŃiile complexe, adică cu pluralitate de subiecte (activă, pasivă, mixtă) ori cu
pluritate de obiecte;
- obligaŃii afectate de modalităŃi, adică de termen sau condiŃie.
4. Obiectul raportului juridic civil.
– Obiectul raportului juridic civil constă în: acŃiunea sau abstenŃiunea la care este
îndreptăŃit
subiectul activ si este obligat subiectul pasiv.
– Dacă conŃinutul raportului cuprinde posibilităŃi si 絜datoriri juridice, obiectul cuprinde
realizarea
acestora. PrestaŃia concretă poate să fie transmiterea unui drept real (a da), sau să fie un fapt
al
debitorului (pozitiv – a face, sau negativ – a nu face).
– Lucrurile la care se referă conduita părŃilor constituie obiect indirect, derivat al raportului
juridic
civil.
5. Precizări.
Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil
Din punct de vedere al numărului de persoane care au calitatea de subiecte ale raportului
juridic civil,
există:
a) raporturi juridice civile simple, stabilite 絜tre o persoană (fizică sau juridică) ca subiect
activ
si o persoană (fizică sau juridică) ca subiect pasiv. Acest tip de raporturi este regula.
b) raporturi juridice civile complexe, cu pluralitate de subiecte ce se stabilesc 絜tre mai multe
persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte.
ﾎn cazul raporturilor nepatrimoniale pluralitatea activă se 絜făŃisează ca drept de coautorat,
contribuŃia fiecărui coautor fiind determinată sau nedeterminată. Subiectele pasive sunt 絜
totdeauna o
pluralitate nedeterminată.
ﾎn cazul raporturilor reale, pluralitatea activă poate fi 絜t稷nită 絜 ipoteza proprietăŃii
comune.
Există două forme de proprietate comună: pe cote – părŃi si 絜 devălmăsie.
37
Proprietatea comună pe cote – părŃi care are ca obiect un bun sau mai multe bunuri
individual
determinate se numeste coproprietate iar cea care are ca obiect o masă de bunuri se numeste
indiviziune.
La proprietatea comună pe cote – părŃi, dreptul de proprietate se fracŃionează pe cote –
părŃi aritmetice,
ideale, legale sau inegale (1/2; 1/3); fiecare coproprietar 罇i cunoaste cota – parte ideală din
bun, dar nu
are o parte materială determinată din bun.
ﾎn cazul proprietăŃii comune în devălmăsie dreptul de proprietate comună aparŃine
nefracŃionat
tuturor titularilor codevălmasi care au ca obiect bunuri comune nefracŃionate 絜
materialitatea lor (situaŃia
soŃilor).
ﾎn cazul raporturilor obligaŃionale pluralitatea de subiecte se poate 絜făŃisa 絜 trei forme:
a) ObligaŃia conjunctă (divizibilă) – datoria este divizibilă 絜 sensul că fiecare dintre
creditori
poate pretinde de la debitor numai partea sa, sau fiecare debitor este Ńinut numai pentru
partea sa din datoria comună. Acest tip de obligaŃii constituie regula.
b) ObligaŃia solidară – fiecare creditor poate cere debitorului 絜treaga datorie sau fiecare
debitor este Ńinut si poate fi obligat la executarea 絜tregii datorii.
c) ObligaŃia indivizibilă – nu poate fi divizibilă 絜tre creditori sau 絜tre debitori fie datorită
naturii obiectului ei care nu poate fi divizat (predarea unui animal viu), fie datorită voinŃei
părŃilor. ﾎn consecinŃă, fiecare creditor poate cere 絜treaga prestaŃie, iar fiecare debitor
poate fi constr穗s să execute 絜treaga prestaŃie.
6.1.
drepturi privind existenŃa
si integritatea fizică si
morală a persoanei
drepturi
nepatrimoniale
drepturi privind atributele
de identificare a persoanei
drepturi privind latura
nepatrimonială a
drepturilor de creaŃie
intelectuală drept de uz
drept de proprietate drept de uzufruct
dezmembrăminte drept de abitaŃie
drept de administrare drept de superficie
drept de concesiune
drept de folosinŃă
drept de preempŃiune
drept de servitute
drepturi reale (jus in re) drept de gaj
drept de ipotecă
privilegiile
drept de retenŃie
drepturi de creanŃă (jus ad personam) drepturi relative
8.1. Clasificarea drepturilor
subiective civile
drepturi absolute
accesorii principale
drepturi
patrimoniale
38
Drept real
jus in re
Drept de creanŃă
jus ad personam
este drept absolut
subiect activ determinat
subiect pasiv nedeterminat
靖 corespunde obligaŃia generală si
negativă de a nu face nimic de
natură a aduce atingere acestui
drept
opozabil erga omnes
絜soŃit de prerogativa urmăririi si a
preferinŃei
limitat ca număr
izvorăste din lege
este drept relativ
subiect activ determinat
subiect pasiv determinat
靖 corespunde obligaŃia
- pozitivă (a da, a face)
- negativă a subiectului pasiv de a nu
face ceva din ceea ce ar fi putut face
dacă nu s-ar fi obligat la abstentiune.
opozabil subiectului pasiv
nelimitata ca număr
izvorăste din act si fapt
juridic
de obligatie de "a da"
1. obligatie de "a face"
obligatie de "a nu face"
după obiect obligatie pozitivă
obligatie negativă
obligatie de rezultat
obligatie de diligentă
obligatie obisnuită
obligatie reală (pr opter r em)
obligatie perfectă
obligatie imperfectă
obligatie pură si simplă
după st ructur ă obligatie afectată de modali tăt i
obligatie complexă
după sanct i une
8.3
Clasificarea
obligatilor
obligatie opozabilă si t ert il or
(scriptae in rem)
2.
3.
după gr adul de
opozabilitate
39
7. Vocabular
aut dare – a da.
aut facere – a face.
aut non facere – a nu face.
drept subiectiv absolut – acel drept 絜 temeiul căruia titularul său, determinat, are
posibilitatea
să-l exercite singur, fără concursul altuia, toate celelalte persoane, ca subiecte pasive
nedeterminate, av穗d obligaŃia generală si negativă de a nu aduce nici o atingere titularului
絜
exercitarea dreptului său.
drept subiectiv relativ – acel drept 絜 temeiul căruia subiectul activ determinat, numit
creditor,
are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă
ceva.
drept subiectiv patrimonial – acel drept care are un conŃinut economic si ca atare poate fi
evaluat 絜 bani.
drept subiectiv nepatrimonial – acel drept care nu poate fi evaluat 絜 bani si care, fiind str
穗s
legat de persoană, ajută la individualizarea acesteia.
drept subiectiv pur si simplu – dreptul care conferă titularului său deplină siguranŃă,
produc穗du-si efectele imediat ce s-a născut, deoarece nici existenŃa, nici exercitarea lui nu
depinde de vreo 絈prejurare viitoare.
drept subiectiv afectat de modalităŃi – dreptul a cărui existenŃă sau exercitare depinde
de un
eveniment viitor, astfel 絜c穰 el nu oferă deplină siguranŃă titularului său.
erga omnes – opozabil faŃă de toŃi.
jus ad personame – drept de creanŃă.
jus in re – drept real.
obligaŃia de a da – 絜datorirea de a constitui sau a transmite un drept real cu privire la un
lucru.
obligaŃia de a face – constă 絜tr-o prestaŃie pozitivă, alta dec穰 constituirea sau
strămutarea
drepturilor reale, av穗d ca obiect executarea de lucrări, prestarea de servicii sau predarea
unui
lucru.
obligaŃia de a nu face – 絜datorirea subiectului pasiv de a se abŃine de la săv穩sirea
unei acŃiuni.
obligaŃia pozitivă – o acŃiune ce constă 絜 obligaŃiile de a da si de a face.
obligaŃie negativă – o abstenŃiune ce constă 絜 obligaŃiile de a nu face.
obligaŃia de rezultat – 絜datorirea debitorului de a obŃine un rezultat anume,
determinat.
obligaŃia de diligenŃă – 絜datorirea debitorului de tinde către atingerea unui scop,
depun穗d 絜
acest sens toată stăruinŃa, toate diligenŃele impuse de obŃinerea rezultatului fără a pretinde
絜să să
obŃină rezultatul urmărit.
obligaŃia perfectă – obligaŃia care se bucură integral de sancŃiune juridică 絜 cazul ne
絜deplinirii
prestaŃiilor de bunăvoie de către debitor.
obligaŃia imperfectă – obligaŃia a cărei executare nu se poate obŃine pe cale silită, dar
絜 măsura
絜 care este executată de bunăvoie de către debitor, acesta nu are dreptul să pretindă
restituirea
prestaŃiei.
prerogativa (dreptul) de preferinŃă – posibilitatea titularului dreptului real de a-si
satisface
creanŃa cu prioritate faŃă de alŃi titulari de drepturi.
prerogativa (dreptul) de urmărire – posibilitatea titularului dreptului real de a pretinde
bunul de
la orice persoană la care s-ar găsi.
dreptul de preempŃiune – dreptul coproprietarilor, proprietarilor vecini si arendasilor de
a fi
preferaŃi la v穗zarea unui teren agricol situat 絜 extravilan.
dreptul de retenŃie – posibilitatea deŃinătorului unui bun de a refuza restituirea acelui
lucru către
proprietar, p穗ă c穗d nu i se plăteste creanŃa născută 絜 legătură cu lucrul respectiv.
40
1) ComparaŃi drepturile subiective absolute cu drepturile subiective relative.
2) ArătaŃi asemănările si deosebirile existente 絜tre drepturile reale si drepturile de creanŃă.
3) Ce semnificaŃie au din punct de vedere juridic, „a da”, „a face”, „a nu face”?
4) ﾎndatorirea medicului de a presta tratament unui pacient potrivit cerinŃelor si eticii
medicale este o
obligaŃie de rezultat sau de mijloace?
5) Ce natură juridică are obligaŃia cărăusului de a transporta 絜cărcătura 絜tr-un loc
determinat?
6) AnalizaŃi conŃinutul obligaŃiei de „a nu face” după cum este corelativă unui drept
absolut sau unui
drept relativ.
7) ObligaŃia avocatului de a c龝tiga procesul este o obligaŃie de rezultat sau de mijloace?
Dar a
judecătorului de a soluŃiona un litigiu?
9. SpeŃe:
1. Printr-un contract de v穗zare – cumpărare autentificat, X i-a v穗dut lui Y o garsonieră, cu
obligaŃia acestuia din urmă de a plăti un preŃ de 6.000$.
CerinŃe:
a) Ce fel de raport juridic civil există 絜tre X si Y?
b) IdentificaŃi elementele raportului juridic civil concret.
c) ClasificaŃi, 絜 funcŃie de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui Y dob穗dit prin
contractul
de v穗zare – cumpărare si obligaŃia lui X de a preda garsoniera.
2. A (societate comercială) a 絜cheiat cu B (companie de transport aerian) un contract de
prestări
servicii autentificat, prin care B se obliga să efectueze o serie de transporturi aeriene timp de
1 an,
urm穗d ca beneficiarul să achite lunar plata serviciilor prestate.
CerinŃe:
a) Care sunt elementele raportului juridic 絜 speŃă?
b) IdentificaŃi natura acestui raport juridic.
c) Care sunt caracteristicile dreptului companiei de transport aerian?
3. SoŃii X si Y au v穗dut lui Z autoturismul dob穗dit de acestia 絜 timpul căsătoriei, Z
plătind
suma de 3.000$.
CerinŃe:
a) C穰e părŃi identificaŃi 絜 cadrul raportului juridic născut 絜tre X, Y si Z?
b) Care este natura acestui raport juridic civil?
c) Care sunt caracteristicile dreptului lui Z, născut din convenŃia părŃilor?
d) IdentificaŃi tipul de pluralitate activă existent asupra automobilului.
1. Obiectul raportului juridic civil constă 絜:
a) totalitatea drepturilor subiectului activ;
b) totalitatea obligaŃiilor subiectului pasiv;
c) acŃiunile si inacŃiunile parŃilor.
2. Obiectul derivat al raportului juridic civil constă 絜:
a) totalitatea drepturilor si obligaŃiilor părŃilor;
b) conduita concretă a parŃilor;
c) totalitatea bunurilor la care se referă conduita părŃilor.
41
3. Dreptul subiectiv civil real este:
a) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
b) un drept patrimonial, absolut, opozabil erga omnes;
c) un drept nepatrimonial, absolut, opozabil erga omnes.
4. Dreptul subiectiv civil de creanŃă este:
a) un drept patrimonial, absolut, opozabil inter partes;
b) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
c) un drept patrimonial, relativ, opozabil erga omnes.
5. Pluralitatea pasivă, 絜 cazul raporturilor juridice reale, presupune:
a) mai multe subiecte pasive nedeterminate;
b) mai multe subiecte pasive determinate;
c) mai multe subiecte active determinate si mai multe subiecte pasive
nedeterminate.
6. ﾎn cadrul raportului juridic obligaŃional:
a) subiectul activ e determinat si subiectul pasiv e nedeterminat;
b) subiectul activ e nedeterminat si subiectul pasiv e determinat;
c) at穰 subiectul activ c穰 si subiectul pasiv sunt determinaŃi.
7. ObligaŃia de „a da” constă 絜:
a) 絜datorirea de a preda un lucru;
b) 絜datorirea de a plăti o sumă de bani;
c) 絜datorirea de a transmite un drept real.
8. ﾎndatorirea deŃinătorului unui teren agricol de a-l cultiva este o obligaŃie:
a) obisnuită (simplă);
b) propter rem (obligaŃie reală);
c) scriptae in rem (opozabilă si terŃilor).
11. Bibliografie:
I. R. Urs – op. cit. p. 117 – 158;
I. R. Urs – op. cit. p. 70 – 82;
S. Angheni
Gh. Beleiu – op. cit. p. 74 – 98;
G. Boroi – op. cit. p. 39 – 67;
V. D. Zlătescu – op. cit. p. 200 – 225;
I. Dogaru – op. cit. p. 92 – 133;
42
VIII. BUNURILE.
1. NoŃiunea de “bun” sau “lucru”.
ﾎn sensul restrâns (stricto sensu) bunurile sunt lucruri utile, cu valoare economică care
pot fi
apropriate sub forma drepturilor patrimoniale.
ﾎn sens larg (lato sensu) prin bunuri se 絜Ńeleg at穰 lucrurile, ca obiecte ale drepturilor
si obligaŃiilor
patrimoniale, c穰 si drepturile asupra bunurilor.
2. NoŃiunea de patrimoniu.
ﾎn sens economic, patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor unei persoane.
ﾎn sens juridic, patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligaŃiilor
patrimoniale
(cu valoare economică) si a bunurilor la care se referă, aparŃin穗d unei persoane. Totalitatea
dreăturilor alcătuiesc activul patrimonial, iar totalitatea obligaŃiilor, pasivul patrimonial.
3. CorelaŃia dintre bunuri si patrimoniu, importanŃa si funcŃiile patrimoniului.
ﾎntre “bun” si patrimoniu există o relaŃie de la parte la 絜treg. Bunul poate fi privit
individual – ut
singuli – sau ca parte din activul patrimonial.
Caractere:
- patrimoniul este o universalitate juridică fiindcă este format dintr-o masă de bunuri, de
drepturi si
obligaŃii cu un anumit regim juridic, distincte de universalitate; patrimoniul ca universalitate
nu se
confundă cu conŃinutul său, adică cu bunurile si drepturile ori obligaŃiile asupra lor.
- patrimoniul este legat de persoană (fizică sau juridică);
- orice persoană are un parimoniu;
- o persoană nu poate avea dec穰 un singur patrimoniu; unicitatea de subiect si unicitatea de
patrimoniu;
Patrimoniul 絜deplineste importante funcŃii practice:
- patrimoniul explică si asigură dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.
- patrimoniul explică principiile transmisiunii universale, cu titlu universal si cu titlu
particular.
4. Clasificarea bunurilor:
după regimul circulaŃiei juridice sunt:
- bunuri care se află în circuitul civil, care pot face obiectul oricărui act juridic.
- bunuri scoase din circuitul civil, care nu pot face obiectul unor acte juridice civile
(bunuri aparŃin穗d domeniului public).
după natura si calificarea făcută de Codul Civil, bunurile sunt mobile si imobile:
Codul civil 絜 art.461 prevede expres: “Toate bunurile sunt mobile sau imobile”.
a) Bunurile mobile (miscătoare) se clasifică astfel:
- mobile prin natura lor – se transportă de la un loc la altul, fie că se miscă de la sine, fie
cu ajutorul unei puteri străine;
- mobile prin determinarea legii – drepturi mobile si drepturi de creanŃă ce au ca obiect
un bun mobil, acŃiunile 絜 justiŃie privind un drept mobiliar);
43
- mobile prin anticipaŃie – bunuri mobile prin natura lor dar pe care părŃile unui act juridic
le consideră anticipat mobile, av穗d 絜 vedere că ele vor deveni 絜 viitor mobile.
b). Bunurile imobile (nemiscătoare) se clasifică 絜:
- imobile prin natura lor (art. 462 C. civ.);
- imobile prin obiectul la care se aplică – drepturi reale si drepturi de creanŃă care au ca
obiect un imobil, acŃiuni privind valorificarea drepturilor mobiliare;
- imobile prin destinaŃie – bunuri mobile prin natura lor, dar care sunt considerate imobile
fiind destinate ca accesorii pentru serviciul si exploatarea imobilului respectiv .
după modul de determinare sunt:
- bunuri individual determinate (res certa) sunt individualizate prin elemente specifice
- bunuri generic determinate (res genera) se individualizează prin 絜susiri specifice
speciei din care fac parte;
după cum pot fi înlocuite în executarea unei obligaŃii civile, deosebim:
- bunuri fungibile – acelea care se pot 絜locui unele cu altele 絜 executarea unor obligaŃii;
- bunuri nefungibile – acelea care nu se pot 絜locui unele cu altele, debitorul neput穗d fi
liberat prin predarea altui bun;
după cum sunt sau nu producătoare de fructe, bunurile se divid 絜:
- bunuri frugifere – bunuri care produc periodic, fără consumarea substanŃei lor, alte
bunuri, denumite fructe;
- bunuri nefrugifere – bunuri care nu produc fructe.
după cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea lor, deosebim:
- bunuri consumptibile – 罇i consumă substanŃa ori sunt 絜străinate la prima lor
絜trebuinŃare;
- bunuri neconsumabile – pot fi folosite repetat, fără a fi necesară consumarea substanŃei
ori 絜străinarea lor.
după cum sunt percepute, bunurile pot fi:
- bunuri corporale – au existenŃă materială;
- bunuri incororale – au existenŃă abstractă, ideală.
după corelaŃia existentă între bunuri, acestea sunt:
- bunuri principale – pot fi folosite independent, neservind la utilitatea altui bun;
- bunuri accesorii – servesc la 絜trebuinŃarea unor bunuri principale.
după cum pot fi sau nu urmărite si supuse executării silite bunurile sunt:
- bunuri sesizabile – sunt susceptibile de a forma obiect al executării silite;
- bunuri insesizabile – nu pot fi urmărite silit.
după cum pot fi, ori nu divizate, fără a-si schimba destinaŃia economică:
- bunuri divizibile – pot fi 絈părŃite fără să-si schimbe destinaŃia economică;
- bunuri indivizibile – nu pot fi 絈părŃite fără să nu-si schimbe destinaŃia economică.
44
5. Precizări
Bunurile imobile prin destinaŃie nu trebuie confundate cu bunurile imobile prin 絜
corporaŃie,
considerate imobile prin natura lor. Astfel, 絜 cazul unei clădiri (imobil prin natură) 絜t稷
nim bunuri
mobile prin 絜corporaŃie (usi, ferestre) care devin imobile prin natură, precum si imobile
prin destinaŃie
(oglinzi, tablouri, statui fixate perpetuu), destinate ca accesorii. De regulă, bunurile imobile
prin destinaŃie
au acelasi regim juridic ca si bunurile imobile prin 絜corporaŃie, astfel 絜c穰 o v穗zare a
imobilului
priveste ambele categorii de bunuri.
ﾎn anumite situaŃii se face diferenŃă 絜tre cele două feluri de lucruri imobile :
a) imobilul prin 絜corporaŃiune poate aparŃine altui proprietar dec穰 cel al bunului
principal (al
clădirii), imobilele prin destinaŃie aparŃin aceluiasi proprietar.
b) dacă un chirias introduce 絜 imobil (clădire) unele bunuri mobile, la sf穩situl contractului
de
絜chiriere, el nu le va putea ridica dacă acestea au devenit bunuri imobile prin 絜
corporaŃiune
deoarece si-au pierdut individualitatea, av穗d acelasi regim ca si imobilul de care au fost
atasate.
c) 絜 caz de expropriere a unui fond pentru cauză de utilitate publică, indemnizaŃia de
expropriere
va cuprinde valoarea bunurilor imobile prin incorporaŃie, 絜să nu va reprezenta si
contravaloarea bunurilor imobile prin destinaŃie, deoarece proprietarul lor are posibilitatea
de a
le separa de fond.
Clasificarea bunurilor 絜 individual determinate(res certa) si generic determinate (res
genera)
prezintă importanŃă 絜 ceea ce priveste :
a) momentul transmiterii dreptului real – 絜 cazul unui bun cert, dreptul real se transmite 絜
momentul realizării acordului de voinŃă, chiar dacă bunul nu s-a predat si preŃul nu s-a
plătit;
絜 cazul unui bun generic, dreptul real se transmite 絜 momentul individualizării prin
numărare, c穗tărire, măsurare.
b) suportarea riscului – dacă bunul cert piere fortuit 絜ainte de predare, debitorul este liberat
de
obligaŃia predării; dacă bunul generic piere fortuit, debitorul nu este liberat de obligaŃia de
predare, trebuind să predea alte bunuri de acelasi gen, deoarece genera non pereunt.
c) locul predării – bunurile certe trebuie predate 絜 locul unde se găseau la data contractării;
predarea unui bun generic are loc la domiciliul debitorului.
Conform art. 423 din Codul civil, fructele sunt de trei feluri :
a) fructe naturale - sunt fructele care se produc fără intervenŃia omului, adică cele pe care
păm穗tul le produce de la sine (fructe de pădure, păsune nelucrată), precum si sporul
animalelor.
b) fructe industriale – sunt fructe care implică intervenŃia omului (recolte, plantaŃii).
c) fructe civile – sunt venituri 絜 bani ca urmare a folosirii bunului (chirii, dob穗zi).
Fructele naturale si industriale se dob穗desc prin culegere, iar cele civile se dob穗desc ｫ zi
de zi ｻ,
prin simpla scurgere a timpului.
Fructele nu se confundă cu productele; primele se produc periodic si fără consumarea
substanŃei
lucrului, pe c穗d cele din urmă sunt foloase trase dintr-un lucru care 罇i consumă substanŃa
(marmura,
piatra dintr-o carieră). Productele se dob穗desc prin separare.
6. Vocabular
creditor chirografar – creditor a cărui creanŃă nu este garantată prin garanŃii reale, ci
numai
printr-un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
gaj general – expresie desemn穗d un drept special conferit prin lege creditorilor
chirografari, cu
rol de garanŃie, 絜 temeiul căruia 絜tregul patrimoniu al debitorului serveste la garantarea
comună
a tuturor acestori creditori.
genera non pereunt – bunurile generice nu pier.
45
res certa – bunuri individual determinate.
res genera – bunuri determinate generic.
transmisiune universală – transmisiune av穗d ca obiect un 絜treg patrimoniu.
transmisiune cu titlu universal – transmisiune av穗d ca obiect o fracŃiune, o parte dint-
un
patrimoniu.
transmisiune cu titlu particular – transmisiune av穗d ca obiect un bun sau un drept privit
individual.
universalitate juridică – masă juridică de bunuri 絜 care lucrurile sunt legate 絜tre ele
astfel 絜c穰
să constituie elemente ale unui ansamblu, fiind supuse acelorasi reguli juridice.
ut singuli – 絜 mod individual, de unul singur.
1) DefiniŃi si enumeraŃi caracterele specifice ale patrimoniului.
2) Ce funcŃii practice 絜deplineste patrimoniul?
3) Ce 絜ŃelegeŃi prin sintagma ｫ patrimoniul este o universalitate juridică ｻ?
4) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre bunurile mobile prin anticipaŃie si bunurile imobile prin
destinaŃie.
5) Fructele care fac obiectul unei expoziŃii sunt bunuri consumptibile sau neconsumptibile?
6) C穰e categorii de fructe cunoasteŃi si cum se dob穗desc acestea?
7) Cum deosebiŃi fructele de producte?
8) Recoltele si fructele neculese 絜că, ce formează obiectul unui contract de v穗zare
cumpărare, sunt faŃă
de părŃile acelui act juridic, bunuri mobile sau imobile? Dar faŃă de terŃi?
9) ArătaŃi importanŃa practică a clasificării bunurilor 絜 : certe si generice.
10) Care este momentul transmiterii dreptului de proprietate de la v穗zător la cumpărător 絜
cazul
bunurilor certe? Dar 絜 cazul bunurilor generice?
8. SpeŃă
1. X, proprietar al unui apartament, a 絜chiriat imobilul lui Y. C穰 timp a deŃinut
apartamentul,
chiriasul (Y) a adus 絜 clădire mai multe bunuri precum: o statuie pe care a plasat-o 絜tr-o
nisă anume
făcută pentru o asemenea utilizare, o oglindă pe care a 絜cadrat-o 絜tr-o ramă fixă din perete,
si a 絜locuit
pe cheltuiala sa un st稷p ce susŃinea tavanul unei camere.
ﾎn ultimul an al contractului de 絜chiriere, Y l-a anunŃat pe proprietar că doreste să-si reia
toate
bunurile pe care le adusese 絜 apartament. Proprietarul se opune la această cerere, susŃin穗d
că bunurile
respective deveniseră imobile. ﾎn această situaŃie chiriasul se adresează justiŃiei.
CerinŃe:
a) Care este deosebirea 絜tre bunuri imobile prin 絜corporaŃie si bunuri imobile prin
destinaŃie?
b) Ce fel de imobile sunt statuia, oglinda si st稷pul aduse de chirias 絜 apartament?
c) Ce va decide instanŃa?
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă :
1. Patrimoniul unei persoane este format din :
a) totalitatea drepturilor patrimoniale;
b) totalitatea drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale;
c) totalitatea drepturilor si obligaŃiilor patrimoniale si a bunurilor la care se
referă.
2. După cum pot fi sau nu 絜locuite 絜 executarea unei obligaŃii civile, bunurile se
clasifică 絜 :
46
a) divizibile si indivizibile;
b) fungibile si nefungibile;
c) sesizabile si insesizabile.
3. ﾎn funcŃie de natura lor, lucrurile se 絈part 絜 :
a) bunuri aflate 絜 circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil;
b) bunuri mobile si bunuri imobile;
c) bunuri principale si bunuri accesorii.
4. Potrivit Codului civil rom穗, bunurile pot fi imobile :
a) prin obiectul la care se aplică;
b) prin anticipaŃie;
c) prin determinarea legii.
5. Potrivit Codului civil rom穗, bunurile pot fi mobile :
b) prin destinaŃie;
c) prin anticipaŃie.
6. Fondurile de păm穗t si clădirile sunt bunuri imobile :
b) prin natura lor;
c) prin destinaŃia lor.
7. Fructele si recoltele neculese 絜că sunt :
a) bunuri imobile prin natura lor ;
b) bunuri mobile prin anticipaŃie;
c) bunuri imobile prin obiectul la care se aplică.
8. Statuile fixate 絜tr-un zid sunt bunuri:
a) imobile prin 絜corporaŃie;
b) imobile prin obiectul la care se aplică;
c) imobile prin destinaŃie.
9. Sunt fructe industriale 絜 sensul Codului civil:
a) piesele de schimb pentru autoturisme;
b) recolta de sfeclă obŃinută 絜 urma cultivării unui teren;
c) sporul animalelor.
10. Arborii dintr-o pădure sunt :
a) fructe naturale;
b) fructe industriale;
c) producte.
11. Se dob穗desc prin culegere:
a) producte;
b) fructe industriale;
c) fructe civile.
12. Autoturismele sunt bunuri :
a) consumptibile;
b) insesizabile;
d) indivizibile.
10. Bibliografie
I. R. Urs – op. cit., p. 159-178;
I. R.Urs - op. cit., p. 83-95;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op. cit., p. 98-106;
47
G. Boroi - op. cit., p. 67-81;
I. Dogaru - op. cit., p. 133-149;
48
ACTUL JURIDIC CIVIL
IX. NoŃiunea, definirea si clasificarea actelor juridice civile.
1. NoŃiune; înŃelesurile expresiei “act juridic civil”.
Sensuri. Actul juridic are două sensuri:
- acŃiune voliŃională (negotium juris – operaŃie juridică)
- 絜scrisul, suportul material ce fixează operaŃia juridică (instrumentum probationis).
NoŃiune. Poate fi definit ca fiind manifestarea de voinŃă, expresă sau tacită, făcută cu
intenŃia de
a produce efecte juridice, concretizată în crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui
raport civil concret.
2. Clasificare – criterii.
După numărul părŃilor (după cum voinŃa este unică sau comună) actele juridice civile
sunt:
unilaterale si bilaterale (multilaterale).
- actul unilateral este rezultatul unei singure voinŃe, al unei singure părŃi (testamentul,
renunŃarea
la un drept). Actul unilateral nu trebuie confundat cu contractul unilateral (絈prumutul,
depozitul, mandatul, donaŃia fără sarcină, fidejusiunea etc.)
- actul bilateral exprimă un acord de voinŃă 絜tre două părŃi; exemplul tipic de act bilateral
este
contractul (v穗zare-cumpărare; donaŃie, schimb, locaŃie etc.).
- actul multilateral exprimă voinŃa a trei sau a mai multor parŃi (contractul de societate –
art.
1491 C. civ.).
După scopul urmărit de părŃi la încheierea lor, actele juridice civile sunt: cu titlu oneros
si cu
titlu gratuit (art. 945 si urm. C. civ.).
- actele cu titlu oneros, se subclasifică 絜 acte comutative, la 絜cheierea cărora părŃile
cunosc
existenŃa si 絜tinderea obligaŃiilor lor, si acte aleatorii, la a căror 絜cheiere părŃile nu
cunosc
絜tinderea prestaŃiilor.
- actele cu titlu gratuit sunt: liberalităŃi, care micsorează patrimoniul dispunătorului
(donaŃie,
legat), si acte dezinteresate, prin care se procură un avantaj fără micsorarea patrimoniului
(mandat gratuit, depozit gratuit, 絈prumut (comodat) gratuit).
După modul de încheiere, actele civile sunt: consensuale, solemne (formale) si reale.
- actele consensuale se 絜cheie prin simpla manifestare de voinŃă.
- actele solemne se 絜cheie cu 絜deplinirea unor formalităŃi, solemnităŃi cerute de lege ad
validitatem;
- actele reale se 絜cheie valabil prin remiterea (predarea) bunului.
După efectul lor, actele civile sunt constitutive, translative si declarative.
- actele constitutive dau nastere la drepturi subiective noi care n-au existat anterior.
- actele translative au ca efect strămutarea unui drept subiectiv dintr-un patrimoniu 絜 alt
patrimoniu.
- actele declarative sunt acelea care constată, definitivează sau consolidează situaŃii juridice
preexistente.
După importanŃa lor asupra patrimoniului, actele civile sunt:
- acte de administrare - acte săv穩site asupra unui bun ori a patrimoniului pentru 絜
treŃinerea si
folosirea lui (絜casarea veniturilor, culegerea fructelor, 絜chirierea, etc.).
- acte de conservare - orice acŃiune av穗d ca scop ocrotirea si păstrarea unui drept, evit穗du-
se
astfel pierderea lui (絜scrierea unei ipoteci, 絜treruperea unei prescripŃii).
49
- acte de dispoziŃie - acte juridice prin care un bun este scos dintr-un patrimoniu, fie pentru a
fi
trecut 絜 alt patrimoniu, fie pentru a fi consumat ori distrus (contractul de v穗zare –
cumpărare, de
schimb, donaŃie, actele de constituire a unor drepturi reale, uzufruct, uz, abitaŃie, servitute,
etc.).
După conŃinutul lor, actele civile sunt: patrimoniale si nepatrimoniale.
După rolul voinŃei parŃilor la determinarea conŃinutului, distingem 絜tre acte
subiective si acte
condiŃie, la care părŃile aderă.
După legătura cu modalităŃile (termen, condiŃie) distingem: acte pure si simple si acte
afectate de
modalităŃi (termen si condiŃie).
După modalitatea încheierii lor, se disting: acte strict personale si acte ce se pot încheia
prin
reprezentare.
După momentul producerii efectelor, sunt: acte inter vivos (絜tre vii) si acte mortis
causa, pentru
cauză de moarte (testamentul).
După raportul dintre ele, sunt: acte principale si acte accesorii, cu aplicarea regulii “
accesorium
sequitur principalem”.
După modul de executare distingem: acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) si acte cu
executare succesivă (locaŃiunea, renta viageră).
După cum sunt ori nu sunt reglementate distingem 絜tre acte numite sau tipice si acte
nenumite.
- act juridic numit – act juridic al cărui conŃinut este reglementat expres prin norme de drept
fie 絜
codul civil, fie 絜 diferite alte acte normative.
- act juridic nenumit – act juridic al cărui conŃinut nu este reglementat expres prin norma de
drept
ci este stabilit de părŃi 絜 considerarea principiilor care guvernează obligaŃiile civile. El se
interpretează si se execută potrivit voinŃei comune a părŃilor si a reglementărilor cu caracter
general privitoare la contracte.
După raportul lor cu elementul cauză sunt: acte cauzale si acte abstracte; la primele
elementul
cauză este esenŃial, iar dacă lipseste ori este imoral sau ilicit actul este nul, la a doua
categorie nu se
analizează cauza (titlurile de valoare).
3. Precizări:
ﾎn determinarea caracterului bi sau unilateral al unui act juridic civil nu se ia 絜
considerare
numărul persoanelor care participă la 絜cheierea lui ci numărul părŃilor interesate. Astfel, 絜
tr-un contract
de v穗zare – cumpărare 絜cheiat 絜tre un v穗zător si 3 cumpărători, desi participă 4
persoane, 絜 realitate
există 2 (două) părŃi – o parte interesată să v穗dă si o parte interesată să cumpere, ceea ce
face ca actul
juridic să fie bilateral.
Nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile unilaterale si bilaterale cu
clasificarea
contractelor civile 絜 unilaterale si bilaterale. Din punct de vedere al formării lor, toate
contractele fac
parte din categoria actelor juridice de formaŃie bi sau multilaterală, fiind rezultatul unui
acord de voinŃă.
Contractele (acte juridice bi sau multilaterale), 絜 raport de criteriul conŃinutului, se clasifică
絜
contracte unilaterale si contracte bilaterale.
- contractul unilateral dă nastere la obligaŃii 絜 sarcina unei singure părŃi. ﾎn cazul acestui
contract, doar una dintre părŃi are calitatea de creditor (are drepturi) cealaltă parte av穗d
calitatea de debitor (are obligaŃii) (spre exemplu, contractul de donaŃie).
- contractul bilateral (sinalagmatic) dă nastere la obligaŃii pentru ambele părŃi; fiecare parte
av穗d at穰 calitatea de creditor c穰 si de debitor (contractul de v穗zare-cumpărare, de
schimb,
de locaŃiune).
50
ﾎn dreptul civil rom穗, convenŃia se confundă cu contractul. LegislaŃia franceză rezervă
numele de
contract numai acelor convenŃii care au drept scop crearea sau transmiterea unui drept,
convenŃiile care au
drept scop numai stingerea unui drept nefiind contracte. Cu toate acestea, 絜 limbajul curent,
se confundă
adesea convenŃiile cu contractele.
Legiuitorul rom穗 a adoptat limbajul uzual si, inspir穗du-se din Codul civil italian, defineste
contractul 絜 art. 942 C. civ. ca fiind „acordul 絜tre două sau mai multe persoane spre a
constitui sau
stinge 絜tre d穗sii un raport juridic.”
4.1. Act juridic civil
negotium iuris = operatiune juridică
instrumentum probationis = 絜scris constatator
5. Vocabular
act juridic unilateral - manifestarea de voinŃă a unei singure persoane (testament,
acceptarea ori
renunŃarea la succesiune, renunŃarea la un drept, confirmarea unui act lovit de nulitate
absolută,
etc.).
act abstract – 絜scris care constată existenŃa unei creanŃe, valabilă independent de
cauza
obligaŃiei corelative (titlurile de credit).
act juridic aleatoriu – act juridic cu titlu oneros, la 絜cheierea căruia părŃile nu cunosc
exact
existenŃa ori 絜tinderea obligaŃiilor, oblig穗du-se 絜 funcŃie de un eveniment viitor si
incert.
act juridic comutativ – act juridic cu titlu oneros, la 絜cheierea căruia fiecare parte
cunoaste
絜tinderea prestaŃiei la care se obligă.
liberalitate – act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul - debitor 罇i asumă
obligaŃia de a da
beneficiarului - creditor un bun, diminu穗du-si patrimoniul, fără a primi 絜 schimb un
echivalent
(donaŃie, legatul).
act dezinteresat – act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul – debitor 罇i asumă
obligaŃia de
a procura beneficiarului – creditor un avantaj patrimonial, fără să-si micsoreze patrimoniul
său
(contractul de mandat gratuit, contractul de depozit gratuit, prestarea unui serviciu gratuit,
etc.).
contract de vânzare – cumpărare – act juridic civil prin care una dintre părŃi, v穗zătorul,
strămută proprietatea sau un alt drept privitor la un bun asupra celeilalte părŃi, cumpărătorul,
care
se obligă a plăti v穗zătorului preŃul bunului v穗dut.
contractul de donaŃie – act juridic civil prin care o parte (donator) transmite celeilalte
părŃi
(donatar) un drept subiectiv civil fără a primi altceva 絜 schimb.
contract de depozit – act juridic civil prin care o parte (deponent) 絜credinŃează
celeilalte
(depozitar) un bun spre păstrare, urm穗d ca acesta din urmă să-l restituie la 絈plinirea
termenului
sau la cererea deponentului.
contractul de rentă viageră – act juridic prin care o persoană (credirentier) 絜străinează un
bun
sau plăteste o sumă de bani (capital) 絜 schimbul unei prestaŃii periodice 絜 bani plătită p穗
ă la
decesul său.
locator – persoana din contractul de locaŃiune care se obligă să asigure unei alte
persoane (locatar)
folosinŃa temporară a unui bun.
51
locatar – persoană care in schimbul folosinŃei temporare a bunului este obligată la plata
unei sume
de bani sau la altă prestaŃie cu titlu de chirie.
instrumentum probationis - 絜scris constatator, act juridic.
negotium iuris – operaŃiune juridică, act juridic.
testamentul – act juridic unilateral, gratuit, personal, solemn, revocabil, prin care o
persoană
(testator) dispune 絜 tot sau 絜 parte de patrimoniul său pentru timpul c穗d nu va mai fi 絜
viaŃă.
1) ClasificaŃi, 絜 funcŃie de criteriile cunoscute din literatura de specialitate, următoarele
acte juridice:
a) contractul de v穗zare – cumpărare;
b) contractul de donaŃie;
c) contractul de depozit;
d) testamentul.
2) Ce fel de act juridic este, din punct de vedere al importanŃei asupra patrimoniului, v穗
zarea c稱nelui
unui minor de către tutorele acestuia, 絜truc穰 mijloacele financiare pentru procurarea hranei
si
medicamentelor c稱nelui deveniseră prea oneroase pentru patrimoniul minorului?
3) Ce fel de act juridic este o v穗zare făcută 絜 schimbul unei rente viagere: comutativ sau
aleatoriu?
4) ﾎn ce constă evenimentul incert 絜 contractul de rentă viageră?
5) PropuneŃi 3 exemple de acte juridice aleatorii.
6) Cum calificaŃi actul juridic prin care o persoană transportă o altă persoană cu masina sa
proprie fără ai
cere nimic 絜 schimb: liberalitate, act dezinteresat sau aleatoriu?
7) Ce fel de act juridic este acela prin care o persoană 罇i grevează cu o ipotecă un imobil
aflat 絜
proprietatea sa: de conservare sau de dispoziŃie? Dar actul juridic prin care creditorul
constituie o
ipotecă asupra unui imobil al debitorului 絜 scopul garantării recuperării creanŃei?
8) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre actul unilateral si contractul unilateral precum si 絜tre actul
bilateral si
contractul bilateral.
9) ComentaŃi caracterul unilateral sau sinalagmatic al contractului de donaŃie cu sarcină.
10) Care este regimul juridic aplicabil actelor juridice nenumite?
11) PrecizaŃi sensurile noŃiunii de „act” 絜 dreptul civil.
1. De regulă, v穗zarea cumpărarea este un contract:
a) solemn;
b) real;
c) consensual.
2. Contractul de v穗zare cumpărare:
a) este un contract unilateral;
b) poate fi cu titlu gratuit;
c) este solemn c穗d are ca obiect un teren.
3. DonaŃia este:
a) un contract unilateral;
b) un contract bilateral;
c) un act juridic unilateral.
4. Sunt acte juridice civile cu titlu gratuit:
a) actele comutative;
b) actele dezinteresate;
c) actele aleatorii.
5. Actele juridice reale sunt:
a) acte juridice autentice;
52
b) acte juridice care se 絜cheie prin predarea bunului;
c) acte juridice care se execută prin predarea bunului.
6. Contractul de donaŃie este:
a) solemn;
b) consensual;
c) real.
7. Testamentul este:
a) un act juridic strict personal;
b) un act juridic inter vivos;
c) un act juridic afectat de modalităŃi.
8. După importanŃa asupra patrimoniului, actele juridice civile sunt:
a) acte de conservare, de administrare, declarative;
b) acte de conservare, de administrare, de dispoziŃie;
c) acte de conservare, de administrare reale.
9. După efectele pe care le produc, actele juridice civile sunt:
a) acte constitutive, de administrare, declarative;
b) acte consensuale, translative, de dispoziŃie;
c) acte constitutive, translative, declarative.
10. Contractul de rentă viageră este:
a) un act juridic comutativ;
b) un act juridic aleatoriu;
c) un act juridic dezinteresat.
8. Bibliografie:
I. R. Urs – op. cit., p. 181 – 204;
I. R. Urs – op. cit., p. 118 – 122;
S. Angheni
Gh. Beleiu – op. cit., p. 125 – 134;
G. Boroi – op. cit., p. 141 – 154;
V. D. Zlătescu – op. cit., p. 85 – 88;
I. Dogaru – op. cit., p. 181 – 200;
53
X. CondiŃiile actului juridic civil
1. NoŃiune, enumerare, terminologie, clasificare (art. 948 C. civ.)
CondiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii sunt:
– capacitatea de a contracta;
– consimŃăm穗tul valabil al părŃii ce se obligă;
– un obiect determinat;
– o cauză licită.
CondiŃiile enumerate sunt necesare si valabile pentru orice act juridic.
Desi art. 948 C. civ. nu prevede printre condiŃiile esenŃiale „forma exterioară“ a actelor,
totusi la
actele formale sau solemne (donaŃie, ipotecă, 絜străinare de imobile etc.) lipsa formei cerute
de lege
duce la nulitatea actului juridic.
Ca terminologie, noŃiunea „condiŃie“ mai este 絜t稷nită 絜 dreptul civil ca modalitate a
actului juridic
(„obligaŃia este condiŃională c穗d perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert“ –
art. 1004
C. civ.) sau cu 絜Ńelesul de clauză contractuală.
CondiŃiile actului juridic civil pot fi:
– de fond, care privesc conŃinutul actului (capacitatea, consimŃăm穗tul, cauza, obiectul);
– de formă, care privesc forma juridică 絜 care se exprimă voinŃa (forma solemnă cerută de
lege –
ad validitatem sau ad solemnitatem, forma ad probationem, forma pentru opozabilitate faŃă
de
terŃi );
– generale, care privesc toate actele juridice (condiŃiile de fond);
– speciale, care au 絜 vedere numai anumite categorii de acte (acte solemne, acte sub
condiŃie etc.);
– esenŃiale, a căror prezenŃă este obligatorie pentru validitatea actului;
– neesenŃiale, formulate si stabilite prin voinŃa părŃilor, a căror lipsă nu afectează
validitatea
actului juridic.
2. Capacitatea de a încheia actul juridic (art. 949 C. civ.)
Orice persoană deŃine capacitatea de a 絜cheia acte juridice civile, cu excepŃia acelora
declarate
incapabile de către lege.
Incapacitatea de a 絜cheia acte juridice trebuie să fie expres prevăzută de lege, textele
respective fiind
de strictă interpretare.
Capacitatea ca stare de drept nu trebuie confundată cu discernămăntul, ca stare de fapt.
3. ConsimŃământul valabil exprimat (art. 953 si 969 C. civ.)
a) Rolul voinŃei in formarea consimŃăm穗tului.
– VoinŃa, 絜 realitatea ei psihologică, reprezintă un fenomen complex cuprinz穗d: stări
intelective (senzaŃii, percepŃii, g穗dire, memorie); stări afective (emoŃii si sentimente) si
stări
volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri, deliberări, luare de decizie).
– Sub influenŃa trebuinŃelor materiale se formează motivele acŃiunii omului. Motivele 精
determină pe om să-si propună si să obŃină anumite scopuri dinainte prevăzute, ca rezultat al
acŃiunii sale.
– Sub aspect juridic interesează motivul determinat (scopul concret – cauza) si hotărârea de a
încheia actul juridic.
b) Principiile care guvernează voinŃa juridică.
– .principiul libertăŃii încheierii actului juridic, (principiul libertăŃii contractuale) - constă
絜
posibilitatea recunoscută prin lege oricărei persoane de a 絜cheia orice act numit sau nenumit
de
54
a modifica ori de a desface de comun acord actul 絜cheiat fără a 絜călca dispoziŃiile
imperative,
ordinea publică si bunele moravuri.
– principiul voinŃei interne (reale) - dacă voinŃa declarată nu corespunde cu voinŃa internă
va avea
prioritate voinŃa internă. Astfel, valabilitatea actului depinde de voinŃa reală a părŃilor.
c) NoŃiunea si condiŃiile consimŃăm穗tului.
ConsimŃăm穗tul 絜seamnă hotăr穩ea de a te obliga juridiceste si manifestarea 絜
exterior a acestei
hotăr穩i. VoinŃa internă, neexteriorizată, nu produce efecte juridice, nefiind cunoscută.
ConsimŃăm穗tul mai are si sensul de „acord al părŃilor“.
CondiŃii:
♦să emane de la o persoană av穗d discernăm穗t;
♦să fie făcut cu intenŃia de a produce efecte juridice, angajare juridică, adică să fie serios si
nu 絜
glumă (jocandi causa), sau cu rezervă mintală (reservatio mentalis) cunoscută de cealaltă
parte,
ori sub condiŃie potestativă pură;
♦să fie manifestat 絜 exterior prin 絜scris, prin gesturi, prin orice fapt concludent, prin
simbol.Tăcerea nu constituie consimŃăm穗t cu excepŃia următoarelor situaŃii:
- c穗d legea prevede expres (art. 1437 C. civ.);
- 絜 materie de succesiune (art. 700 C. civ.);
- c穗d părŃile stabilesc expres acest lucru
- c穗d potrivit obiceiului, tăcerea valorează consimŃăm穗tul.
♦să nu fie alterat de viciile de consimŃăm穗t. „ConsimŃăm穗tul nu este valabil c穗d este
dat prin
eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol“ (art. 953 C. civ.).
4. Viciile de consimŃământ
a) EROAREA (art. 954 C. civ.) NoŃiune; clasificare;stuctură;efecte
Eroarea în general este o falsă imagine, o falsă cunoastere si reprezentare a realităŃii
concrete pe care si-o face partea (părŃile) cu privire la încheierea unui act juridic.
ﾎn raport de consecinŃele pe care le produc, erorile sunt:
– eroare-obstacol, care 絈piedică formarea acordului de voinŃă, falsa reprezentare
căz穗d, fie asupra naturii juridice a actului (error in negotio), fie asupra identităŃii
obiectului (error in corpore);
– eroarea-viciu de consimŃământ, falsă reprezentare care alterează consimŃăm穗tul,
c穗d cade, fie asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului (error in substanŃiam), fie
asupra identităŃiii ori calităŃilor esenŃiale ale persoanei contractantului (error in
personam), eroare ce operează numai 絜 contractele „intuitu personae“.
– eroare indiferentă, se poară asupra unor elemente mai puŃin importante.
ﾎn funcŃie de natura realităŃilor falsificate, eroarea este:
– eroare de fapt (cele mai sus dezvoltate)
– eroare de drept, o reprezentare gresită despre existenŃa ori conŃinutul unui act normativ.
ﾎn dreptul nostru se admite că nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii (nemo
censetur ignorare legem), deci nimeni nu poate invoca eroarea asupra dispoziŃiilor legii.
Eroarea are 絜 stuctura sa un element psihologic, respectiv falsa reprezentare a realităŃii.
Se sancŃionează cu nulitatea absolută (eroare-obstacol), cu nulitatea relativă (eroarea-
viciu de
consimŃăm穗t), cu diminuarea contraprestaŃiei (eroare indiferentă).
55
b) DOLUL – VICLENIA NoŃiune; clasificare; structură; efecte.
Prin dol se înŃelege acel viciu de consimŃământ ce constă în inducerea în eroare a unei
persoane prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un act juridic. VoinŃa este
viciată printr-o eroare provocată.
Potrivit art.960 C. civ. „Dolul este cauză de nulitate a convenŃiei c穗d mijloacele
viclene,
絜trebuinŃate de una din părŃi, sunt astfel 絜c穰 este evident că, fără aceste masinaŃiuni,
cealaltă
parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune“.
ﾎn raport cu consecinŃele asupra actului juridic, dolul este:
- principal (dolul malus), c穗d cade asupra elementelor importante ale 絜cheierii actului
juridic si atrage anularea actului
- incident (dolus incidens) ori secundar c穗d 絜selăciunea cade asupra unor elemente
nedeterminante pentru 絜cheierea actului juridic si nu atrage nulitatea actului dar dă
dreptul la o acŃiune 絜 despăgubire.
Dolul este compus din două elemente: un element subiectiv, intenŃional, care constă 絜
inducerea 絜 eroare a unei persoane pentru a 絜cheia un act juridic, si un element obiectiv,
material, care constă 絜 folosirea de mijloace viclene, respectiv diferite masinaŃiuni,
siretenii ori
diverse manopere viclene făcute cu scopul inducerii 絜 eroare a persoanei.
Este sancŃionat cu anularea actului, 絜 cazul dolului principal si dă dreptul la o acŃiune
絜
despăgubire, 絜 cazul dolului incident.
c) VIOLENłA NoŃiune; clasificare; stuctură; efecte.
ViolenŃa este acel viciu de consimŃământ ce constă în ameninŃarea unei persoane cu
un rău
de asemenea gravitate, încât această ameninŃare să îi insufle o temere care să o determine
să încheie un act juridic pe care în lipsa acestei temeri nu l-ar fi încheiat.
Potrivit art. 956 C. civ. „Este violenŃă totdeauna c穗d, spre a face o persoană a contracta,
i s-a
insuflat temerea, raŃională după d穗sa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău
considerabil si prezent. Se Ńine cont 絜 această materie de etate, de sex si de condiŃia
persoanelor“. “ViolenŃa este cauză de nulitate a convenŃiei si c穗d s-a exercitat asupra
soŃului sau
soŃiei, asupra descendenŃilor si ascendenŃilor“ (art.957 C.civ.). “ViolenŃa 絜 contra celui
care s-a
obligat este cauză de nulitate, chiar c穗d este exercitată de altă persoană dec穰 aceea 絜
folosul
căreia s-a făcut convenŃia“ (art. 955 C.civ.)
ﾎn funcŃie de natura răului, violenŃa este:
- violenŃă fizică
- violenŃă morală
După caracterul ameninŃării,se distinge:
- ameninŃare legitimă
- ameninŃare nligitimă
ViolenŃa sa analizează sub două elemente:un element subiectiv (stare psihologică) const
穗d în
insuflarea temerii de natură a constrânge victima la 絜cheierea actului si un element
obiectiv, exterior, const穗d 絜 constrângerea persoanei care poate fi de natură fizică
(ameninŃare cu torturi, mutilare), de natură patrimonială (distrugerea bunurilor) sau de
natură
morală (onoare, cinste etc.).
Este sancŃionată cu anularea actului, si dă dreptul la o acŃiune 絜 despăgubire.
56
d) LEZIUNEA NoŃiune; condiŃii; efecte.
Prin leziune înŃelegem o pagubă ce rezultă din disproporŃia existentă între prestaŃiile
reciproce ale părŃilor.
Leziunea are o aplicaŃie restr穗să, at穰絜 privinŃa persoanelor, c穰 si a actelor juridice
(minorii
絜tre 14 si 18 ani si numai la actele de administrare 絜cheiate de acestia fără 絜cuviinŃarea
ocrotitorului legal). Majorul nu poate, pentru leziune, să exercite acŃiunea 絜 resciziune (絜
anulare). Prin excepŃie, 絜 cazul 絜 care după acceptarea expresă ori tacită a succesiunii,
succesiunea ar fi absorbită sau micsorată prin descoperirea unui testament, necunoscut 絜
momentul acceptării (art. 694, final C. civ.) sau 絜 cazul unei convenŃii de asistenŃă ori
salvare
maritimă, majorul poate invoca leziunea ori cere, 絜 ultima ipoteză majorarea
contraprestaŃiei
(Legea 42/1997)
Efectul leziunii este „o disproporŃie a echivalenŃei prestaŃiilor“ ca urmare a
intervenŃiei unui
viciu de consimŃăm穗t grefat pe capacitatea restr穗să a minorilor, care nu poate fi
sancŃionat
dec穰 cu nulitatea relativă. Cel ce invocă leziunea trebuie să facă dovada disproporŃiei de
valoare 絜tre cele două prestaŃii – contraprestaŃii.
5. Precizări
Capacitatea de a 絜cheia acte juridice civile este o stare de drept – de iure, reglementată ca
atare de
lege, iar discernăm穗tul este o stare de fapt – de facto, care se apreciază 絜 concret de la
persoană la
persoană. Cele două stări, desi distincte si autonome, se intercondiŃionează astfel 絜c穰
reglementarea
capacităŃii de a 絜cheia acte juridice civile are ca temei considerarea existenŃei ori
inexistenŃei
discernăm穗tului.
Minorul sub 14 ani si cel pus sub interdicŃie judecătorească sunt prezumaŃi a nu avea
discernăm絜t,
fie datorită v穩stei fragede, fie stării de sănătate mintală.
Minorul 絜tre 14 – 18 ani are discernăm穗tul 絜 curs de formare.
Persoana fizică cu deplină capacitate de exerciŃiu e prezumată că are discernăm穗tul necesar
pentru a 絜cheia acte juridice civile.
ﾎn afară de incapacităŃile legale (cazuri 絜 care legea prezumă persoana ca lipsită de
discernăm穗t)
există si cazuri de incapacităŃi naturale, situaŃii 絜 care o persoană desi capabilă, 絜 fapt
este lipsită
temporar de discernăm穗t (cazurile de beŃie, hipnoză, somnambulism).
ﾎn practică, dacă se dovedeste că 絜 momentul 絜cheierii contractului o parte, desi capabilă,
era
lipsită de discernăm穗t, instanŃa are 絜datorirea de a anula actul juridic.
Ce se 絜t穃plă cu actul juridic 絜cheiat de alineatul sau debilul mintal, care nefiind pus
sub
interdicŃie, are deplină capacitate de exerciŃiu, discernăm穗tul fiind prezumat?
Dacă actul a fost 絜cheiat 絜 momente de luciditate, el va fi valabil; 絜 caz contrar, va trebui
să se
facă dovada lipsei de discernăm穗t 絜 momentul perfectării actului. Dacă persoana pusă sub
interdicŃie
este prezumată absolut ca incapabilă, alineatul si debilul mintal neinterzis, este prezumat p穗
ă la proba
contrarie, pe deplin capabil.
Error in personam constituie viciu de consimŃăm穗t numai 絜 actele juridice intuitu-
personae,
acte 絜 care identitatea si calităŃile persoanei sunt cauza determinantă a actului.
Dimpotrivă, error in personam nu constituie viciu de consimŃăm穗t 絜 actele care n-au 絜
vedere
identitatea persoanei si 絜 care calităŃile acesteia sunt indiferente. Astfel un comerciant care
vinde produse
oricui se prezintă cu bani, persoana cumpărătorului 靖 este indiferentă. Faptul că vinde un
obiect lui X, pe
care-l confundă cu Y, nu constituie o eroare care să pericliteze validitatea v穗zării.
ViolenŃa nu alterează voinŃa de a contracta, pentru a putea atrage nulitatea actului, dec穰
dacă are o
anumită gravitate. Art. 955 C. civ. precizează că este un viciu c穗d insuflă o temere
raŃională după
57
persoana victimă. Prin temere raŃională 絜Ńelegem temerea pe care o are o persoană 絜
zestrată cu o raŃiune
normală (se Ńine seama de v穩sta, sexul, condiŃia socială a persoanei, gradul de cultură,
etc).
Art. 958 C. civ. precizează că simpla temere reverenŃioasă, fără violenŃă, nu poate anula
convenŃia.
Temerea reverenŃioasă este temerea inspirată de respectul si afecŃiunea pentru o persoană.
Prin urmare, simpla teamă de a nu jigni o persoană căruia autorul 靖 poartă respect si
afecŃiune, nu
constituie prin ea 絜săsi violenŃă morală.
C穗d falsa reprezentare a realităŃii cade asupra valorii economice a contraprestaŃiei este
vorba
despre o eroare lezionară, supusă regulilor de la leziune – viciu de consimŃăm穗t, si nu celor
de la error
in personam (Dec. nr. 1985 /1975 a SecŃiei civile a fostului Tribunal Suprem).
Simpla tăcere nu constituie, prin ea 絜săsi, un dol prin reticenŃă. Dolul există numai
atunci c穗d
reticenŃa priveste o serie de elemente asupra cărora partea, av穗d o anumită pregătire
tehnică si
profesională, trebuia să informeze pe cocontractant. Spre exemplu, antreprenorul care
determină o
persoană să achiziŃioneze un teren pentru a construi o locuinŃă, fără a-i comunica că acesta
este impropriu
utilizării 絜 acest scop, comite un dol prin inacŃiune.
Alteori, 絜săsi natura contractului obligă părŃile la anumite informări. Astfel, 絜 contractul
de
asigurare, reticenŃa constituie dol, dacă partea asigurată nu comunică societăŃii de asigurări
o 絈prejurare
pe care o cunoaste si care este susceptibilă să mărească riscul.
58
6.1.
de fond
de formă
6.2.
expres
tacit
eroare
dol
violentă
leziune
6.3. obstacol nulitate
absolută
error in substantiam nulitate
error in personam relativă
de fapt
de drept
Conditiile actului juridic
civil
capacitate
consimtăm穗t
obiect
cauză
ad validitatem
ad probationem
pentru opozabilitate fată de t er t i
Conditiile
consimtământu lui
să pr ovi nă de la o per soană cu di scer năm・nt
să fie ext er ior izat
să fie dat cu int ent ie de a pr oduce ef ect e jur idi ce
să nu fie al ter at de vi ci i de consi mt ăm・nt
Eroare
error in negotio
error in corpore
viciu de consimtăm穗t
indiferentă diminuarea contraprestatiei
59
EROAREA DOLUL VIOLENłA LEZIUNEA
NoŃiune falsa reprezentare a realităŃii cu
privire la 絜cheierea unui act
inducerea 絜 eroare a unei
persoane prin mijloace dolosive
(viclenie)
ameninŃarea unei persoane cu
un rău de natură a-i provoca o
temere
paguba ce rezultă din
disproporŃia dintre
contraprestaŃii
S.M. articol 954 C. civ. Articol 960 C. civ. Articol 955- 959 C. civ. C. civ./D. 31 /1954
Clasificare eroare obstacol
eroare viciu de consimŃăm穗t
eroare indiferentă
eroare de fapt
eroare de drept
Dolul principal
Dolul secundar
violenŃă fizică (vis)
violenŃă morală (metus)
ameninŃare legitimă
ameninŃare nelegitimă
Structură 1. element psihologic falsa
reprezentare a realităŃii
1. element obiectiv
- folosirea unor mijloace viclene
2. element subiectiv
- intenŃia de a induce 絜 eroare
1. element obiectiv
- ameninŃarea cu un rău
- temerea insuflată persoanei
ameninŃate
1. element obiectiv
- disproporŃia de valoare
- profitarea unei părŃi de
starea de nevoie a
celeilalte
CondiŃii 1. elementul asupra căruia cade
să fie determinant pentru
絜cheierea actului
2. cealaltă parte să fi stiut că
elementul asupra căruia cade
eroarea este determinant
1. dolul să fie
determinant pentru
絜cheierea actului
2. să provină de la cealaltă parte
sau de la un terŃ cu stiinŃa
cocontractantului (complicitate
la dol)
1. temerea să fie determinantă
2. ameninŃarea să fie
nelegitimă
1. minor 14-18 ani
2. actul juridic să fie
絜cheiat fără 絜cuvinŃare
3. act juridic de administrare
4. act cu titlu oneros,
comutativ
5. actul să fie lezionar
Efecte - nulitatea absolută
- nulitatea relativă
- diminuarea contraprestaŃiei
- acŃiunea 絜 despăgubire
- nulitatea relativă cerută
prin acŃiunea 絜 resciziune
Proba fiind alcătuită dintr-un element
psihologic este foarte greu de
probat
fiind un fapt juridic, poate fi
probat prin orice mijloc legal de
probă
fiind un fapt juridic, poate fi
probat prin orice mijloc legal
de probă
ceea ce se probează este vădita
disproporŃie dintre
contraprestaŃii
7. Vocabular
acord de voinŃă - exteriorizare a voinŃei juridice (a consimŃăm穗tului) a două ori mai
multe persoane
cu privire la 絜tocmirea unui act juridic.
acŃiune în resciziune -acŃiunea prin care minorul 絜tre 14-18 ani cere instanŃei
judecătoresti anularea
unui act juridic pentru leziune; se poate cere numai pentru actele 絜cheiate singur, fără 絜
cuviinŃarea
părŃilor sau tutorelui si pentru a căror validitate nu se cere 絜cuviinŃarea prealabilă a
autorităŃilor
tutelare.
discernământ - calitatea unei persoane de a fi constientă, adică de a avea reprezentarea
consecinŃelor
juridice ale actelor si faptelor sale.
dolus bonus - expresie latină 絜semn穗d 絜trebuinŃarea unor mijloace viclene admise,
de regulă, 絜
practica contractuală si lipsite de gravitatea care le-ar considera vicii de consimŃăm穗t
(reclamă
exagerată, ascunderea unor defecte ce pot fi sesizate foarte usor, etc.)
mijloace legale de probă (de dovadă) - denumire generală folosită pentru a desemna
ansamblul
probelor admise de legislaŃia 絜 vigoare (絜scrisuri, declaraŃii de martori, mărturisirea,
expertiza,
cercetarea la faŃa locului, probele materiale).
nemo censetur ignorare legem - expresie latină folosită pentru a exprima regula potrivit
căreia
oricine este prezumat a cunoaste legea si nimeni nu se poate apăra invoc穗d necunoasterea
ei.
principiul libertăŃii încheierii actului juridic, (principiul libertăŃii contractuale) -
element al
capacităŃii civile a persoanelor ce constă 絜 posibilitatea recunoscută prin lege oricărei
persoane de a
絜cheia orice act numit sau nenumit, de a modifica ori de a desface de comun acord actul 絜
cheiat fără
a 絜călca dispoziŃiile imperative, ordinea publică si bunele moravuri.
qui tacet consentire videtur - expresie latină 絜semn穗d “cine tace pare să consimtă”.
1) Care este diferenŃa 絜tre capacitate si discernăm穗t?
2) Ce 絜ŃelegeŃi prin sintagma „consimŃăm穗tul trebuie să provină de la o persoană cu
discernăm穗t”?
3) Care este valoarea juridică a „tăcerii” 絜 raporturile contractuale civile?
4) Simpla prezenŃă a unui taxi 絜 staŃia de taximetre reprezintă o manifestare exterioară a
consimŃăm穗tului? ArgumentaŃi.
5) Care sunt limitele libertăŃii contractuale?
6) Dacă o persoană intenŃionează să v穗dă un lucru dar se exprimă 絜 sensul perfectării
unui contract de
絜chiriere, ce act juridic se va considera că a 絜cheiat? Vezi raportul dintre voinŃă reală si
voinŃă
declarată.
7) Expunerea mărfii 絜 vitrina magazinului, fără indicarea preŃului, poate fi calificată drept
o
exteriorizare a consimŃăm穗tului de a vinde?
8) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre dol si eroare ca vicii de consimŃăm穗t.
9) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre dol si violenŃă ca vicii de consimŃăm穗t.
10) Cine trebuie să facă dovada vicleniei si prin ce mijloace de probă?
11) Ce este leziunea si cine o poate invoca? Majorul poate exercita acŃiunea 絜 resciziune?
12) EnumeraŃi efectele viciilor de consimŃăm穗t.
61
9. SpeŃe
1. ﾎntre X si Y s-a 絜cheiat un contract de v穗zare – cumpărare a unei construcŃii, v穗
zătorul
declar穗d că 絜tregul imobil este din beton, arăt穗du-i lui Y 絜 acest sens o porŃiune dintr-
un perete
construit din plăci de beton.
Ulterior, Y a constatat, 絜 mod accidental, că un perete ce făcea parte din structura de
rezistenŃă
a clădirii era din cărămidă, ceea ce l-a determinat să solicite opinia unui expert. ﾎn urma
expertizei s-a
constatat că 絜 proporŃie de 3/4 casa era din cărămidă si restul din plăci de beton, motiv
pentru care Y l-a
acŃionat 絜 justiŃie pe X, solicit穗d instanŃei desfiinŃarea contractului de v穗zare.
CerinŃe :
a) Ce condiŃie de valabilitate a consimŃăm穗tului lipseste 絜 speŃă?
b) Care este viciul de consimŃăm穗t invocat de reclamant?
c) IdentificaŃi sancŃiunea de drept civil aplicabilă la speŃă.
d) Ce hotărăste instanŃa?
2. Un proprietar al unei mori de făină dorind ca făina pe care o fabrică să pară a fi de calitate
superioară aceleia pe care o are 絜 realitate, i-a adăugat unele substanŃe chimice conŃin穗d
săruri care
măreau volumul p稱nii făc穗du-i un aspect mai frumos.
Morarul nu stia că legile 絜 vigoare nu permiteau acest procedeu, pe care 精 considerau
dăunător
sănătăŃii.
El a fost acŃionat 絜 judecată de către organele administrative pentru că a fabricat făină 絜
călc穗d
legile 絜 vigoare.
CerinŃe :
a) Ce viciu de consimŃăm穗t este aplicabil 絜 speŃă?
b) Ce va decide instanŃa?
3. X, societate comercială av穗d ca obiect de activitate operaŃiuni de import-export, a
cumpărat 絜
scop de v穗zare de la o societate de transport din Germania un autobuz fabricat 絜 anul 1976.
Ulterior, l-a
oferit spre v穗zare lui Y (persoană fizică) menŃion穗d 絜 factura pe care a 絜tocmit-o si 絜
avizul de
絜soŃire ca dată de fabricaŃie anul 1985.
Dat fiind faptul că după 1990 autovehiculele de import nu puteau fi 絜matriculate 絜 vederea
circulării pe drumurile publice dec穰 dacă aveau o anumită vechime a datei de fabricaŃie, X
a folosit
aceste mijloace 絜 scopul de a-l induce 絜 eroare pe Y, determin穗du-l să 絜cheie contractul
de v穗zare
cumpărare.
CerinŃe :
a) Ce viciu de consimŃăm穗t este incident 絜 speŃă?
b) Care este elementul esenŃial al convenŃiei 絜 lipsa căruia Y nu ar fi 絜cheiat
contractul de v穗zare cumpărare?
c) Care este sancŃiunea aplicabilă contractului?
d) Care ar fi fost sancŃiunea dacă inducerea 絜 eroare privea materialele din care erau
confecŃionate husele pentru scaune?
1. Reprezintă o condiŃie de fond pentru 絜cheierea valabilă a actului juridic :
a) forma ad validitatem;
b) capacitatea;
c) termenul.
2. ﾎn dreptul civil rom穗, tăcerea:
a) nu constituie consimŃăm穗t;
62
b) valorează consimŃăm穗t;
c) nu constituie consimŃăm穗t, 絜 afară de unele excepŃii.
3. Capacitatea de a 絜cheia acte juridice :
a) este o stare de fapt;
b) coincide cu discernăm穗tul;
c) este o stare de drept.
4. Constituie eroare obstacol :
a) eroarea asupra naturii juridice a actului;
b) eroarea asupra calităŃii esenŃiale ale persoanei;
c) eroare asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului.
5. Atunci c穗d falsa reprezentare priveste identitatea obiectului este vorba de :
a) error in negotio;
b) error in corpore;
c) error in personam.
6. Constituie o inducere 絜 eroare a unei persoane prin mijloace dolosive :
a) eroarea;
b) violenŃa;
c) dolul.
7. Constituie violenŃă – viciu de consimŃăm穗t :
a) ameninŃarea nelegitimă;
b) temerea reverenŃioasă;
c) ameninŃarea legitimă.
8. DisproporŃia vădită 絜tre contraprestaŃii constituie :
a) violenŃă;
b) leziune;
c) dol.
9. ViolenŃa, ca viciu de consimŃăm穗t, constituie:
a) o ameninŃare legitimă;
b) o inducere 絜 eroare prin mijloace dolosive;
c) o ameninŃare cu un rău de natură să provoace o temere.
11. Bibliografie
I. R. Urs – op. cit., p. 205-232;
I. R.Urs - op.cit., p. 122-133;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op. cit., p. 136-152;
G. Boroi - op. cit., p. 154-177;
I. Dogaru - op. cit., p. 201-227;
SpeŃa nr. 2 a fost preluată din Recueil Periodique Sirey, 絜 R.T. Popescu – op. cit.
p. 276
63
XI. Obiectul, cauza si forma actului juridic civil
1. Obiectul actului juridic
a) NoŃiune
Potrivit art. 962 C. civ. „Obiectul convenŃiilor este acela la care părŃile sau numai una
din părŃi se
obligă“.
Obiectul si conŃinutul actului juridic civil se află 絜 aceeasi corelaŃie ca si obiectul si
conŃinutul
raportului juridic civil adică, 絜 timp ce obiectul actului juridic civil (si al raportului juridic)
indică
acŃiunile sau inacŃiunile la care sunt 絜dreptăŃite sau obligate părŃile, conŃinutul actului
juridic civil (si
al raportului juridic) se referă la drepturile civile subiective si la obligaŃiile cărora le dau
nastere actul
juridic si raportul juridic.
Conduita părŃilor poate să se refere la un lucru (un bun) si atunci acesta este privit ca
fiind obiectul
derivat (exterior) al actului juridic civil.
b) CondiŃiile obiectului
– Obiectul trebuie să existe la 絜cheierea actului juridic.(art. 1311 C. civ).
– Obiectul trebuie să fie in circuitul civil. Art.963 C. civ. prevede „Numai lucrurile care sunt
絜
comerŃ pot fi obiectul unui contract“.
– Obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil. Obiectul este determinat c穗d se
precizează 絜 actul juridic elementele care 精 individualizează si este determinabil c穗d 絜
actul
juridic se 絜scriu elementele necesare pentru individualizarea sa in viitor.
– Obiectul trebuie să fie posibil (ad impossibilium nulla este obligatio).
– Obiectul trebuie să fie licit si moral; este lovit de nulitate orice act juridic care afectează
normele juridice care interesează ordinea publică sau bunele moravuri.
– Obiectul trebuie să fie un fapt personal al celui ce se obligă.
– ﾎn actele constitutive sau translative de drepturi reale, cel care se obligă trebuie să fie
titularul
dreptului, sub sancŃiunea nulităŃii actului.
2. Cauza actului juridic
a) NoŃiune
Motivul este chiar cauza ce răspunde la 絜trebările „pentru ce?“, „de ce?“ s-a 絜cheiat
actul juridic.
Exprimarea consimŃăm穗tului este precedată de existenŃa clară a cauzei, adică de scopul
concret al
actului juridic.
b) Elementele cauzei
Scopul imediat (causa proxima) numit si scopul obligaŃiei este invariabil de la un act la
altul:
- în contractele sinalagmatice – prefigurarea contraprestaŃiei celeilalte părŃi;
- în actele cu titlu gratuit – intenŃia liberală;
- în actele juridice reale – prefigurarea predării bunului;
- în contractele aleatorii – sansa de a c龝tiga si riscul unei pierderi.
Scopul mediat (causa remota) numit si scopul actului juridic, motivul principal ce a
determinat
絜cheierea actului juridic are 絜 vedere 絜susirile, calităŃile prestaŃiei sau persoane si este
variabil de
la un act la altul .
c) CondiŃiile cauzei (raportate la scopul mediat)
– Potrivit art. 966 C. civ.: „ObligaŃia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu
poate
avea nici un efect“.
64
– Ca urmare, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie: să existe; să fie reală si să fie
licită
sau morală.
d) Proba cauzei
Art. 967 C. civ. prevede: „ConvenŃia este valabilă cu toate că, cauza nu este expresă.
Cauza este
prezumată p穗ă la dovada contrarie“. Prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei
trebuie
să dovedească acest lucru prin mijloacele de probă admise de lege.
3. Forma actului juridic. Principiul consensualismului
a) NoŃiune
Orice act juridic are o formă. Forma actului juridic este modalitatea de exteriorizare a
voinŃei, făcută
cu intenŃia de a produce efecte juridice. Uneori forma este cerută de lege pentru validitatea
actului
juridic, alteori este cerută pentru probaŃiunea actului juridic.
b)Principiul consensualismului
Principiul care guvernează forma este cel al libertăŃii formei sau al consensualismului
(solus
consensus obligat). VoinŃa juridică, independent de forma 絜 care se manifestă 絜 exterior,
produce
efecte juridice.
ﾎn consecinŃă, actele juridice sunt consensuale 絜 sensul că ele nu reclamă necesitatea
observării unor
forme pentru validitatea lor, produc穗d efecte prin simpla manifestare de voinŃă a celor de
la care
emană.
c)ExcepŃii de la principiul consensualismului
Forma cerută pentru validitatea actului juridic
– Actele juridice pentru validitatea cărora trebuie respectate, sub sancŃiunea nulităŃii
absolute,
anumite condiŃii de formă se numesc acte solemne sau formale, cum sunt: testamentul (art.
858 C. civ.);
donaŃia (art. 813 C. civ.); ipoteca convenŃională, (art. 1772 C. civ.); subrogarea in
drepturile
creditorului, consimŃită de debitor (art.1107 alin. 1 pct.2 C. civ.); actele juridice între vii,
având ca
obiect terenuri; contractul de societate comercială; căsătoria (art. 3 si 16 din Codul familiei);
recunoasterea unui copil (art.48 alin. 2 si art. 57 alin. 2 din Codul familiei).
– Actele solemne nu trebuie confundate cu actele autentificate de notar, relaŃia fiind de la 絜
treg la
parte, actele solemne cuprinz穗d printre altele si actele notariale.
Forma cerută pentru probaŃiunea actului juridic.
– Pentru unele acte juridice legea cere forma scrisă, ca excepŃie de la principiul
consensualismului,
cu scopul de a putea fi dovedită operaŃia juridică (negotium). Ne絜deplinirea formei nu
afectează existenŃa
actului (negotium), dar face imposibilă dovedirea lui. Asadar, condiŃia formei este cerută 絜
acest caz ad
probationem.
– Codul civil cuprinde o serie de reglementări referitoare la anumite categorii de acte
juridice,
precum: (contractul de locaŃiune, art. 1416 alin. 1); (contractul de depozit, art.1597);
(tranzacŃiile, art. 1705) etc..
Forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic
– Pentru a putea opune terŃilor anumite acte juridice, legea a instituit unele formalităŃi de
publicitate, ca măsură de protejare a intereselor terŃilor, 絜 lipsa cărora actul nu le este
opozabil.
– FormalităŃile se referă 絜 principal la sistemul de publicitate al actelor juridice imobiliare.
Publicitatea imobiliară face actul juridic opozabil erga omnes.
– ﾎn afară de publicitatea imobiliară, reglementată prin cărŃile funciare 絜 art. 21 din Legea
nr.7/1996 a cadastrului si publicităŃii imobiliare, mai amintim publicitatea constituirii
gajului
(art. 1686 C. civ. si Legea nr. 99/1999), notificarea cesiunii de creanŃă (art. 1393 C.civ.),
darea
65
de dată certă (art. 1182 C.civ.), 絜registrarea 絜 materia invenŃiilor, desenelor si modelelor
industriale (Legea nr. 64/1991 si Legea nr. 129/1992), 絜registrarea contractelor de arendare
la
Consiliul local (Legea nr.16/1994), 絜registrarea contractelor de societate comercială (Legea
nr.31/1990), 絜registrarea 絜 materia dreptului de autor si a drepturilor conexe (Legea
nr.8/1996).
4. Precizări
Prin excepŃie de la regula conform căreia un act juridic civil e valabil dacă are ca obiect
un bun
viitor, există o categorie de acte juridice 絜 cazul cărora obiectul nu poate fi viitor:
succesiunile
nedeschise nu pot forma obiectul unui contract civil. Motivul pentru care un asemenea act
juridic este nul,
nu 精 constituie faptul că obiectul este viitor, ci caracterul imoral al cauzei. Se consideră că
este imorală
絜cheierea unui astfel de act juridic prin dorinŃa pe care o creează cu privire la moartea
persoanei despre a
cărei mostenire este vorba (votum mortis captandae).
Av穗d 絜 vedere că o condiŃie a obiectului actului juridic civil este ca cel care se obligă
să fie
titularul dreptului, se pune 絜trebarea ce se 絜t穃plă dacă v穗zătorul 絜străinează un bun
individual
determinat care aparŃine altuia?
Dacă cumpărătorul a fost 絜 eroare socotind cu bună credinŃă că lucrul v穗dut aparŃine
v穗zătorului, se admite că v穗zarea e anulabilă pentru eroare asupra calităŃilor esenŃiale ale
v穗zătorului.
ﾎn situaŃia 絜 care părŃile au 絜cheiat contractul 絜 cunostinŃă de cauză stiind că lucrul v
穗dut este
proprietatea unei alte persoane, soluŃia este controversată.
ﾎntr-o opinie se consideră că v穗zarea este valabilă deoarece părŃile nu au urmărit imediat
strămutarea proprietăŃii, ci v穗zătorul s-a obligat să-l procure mai t穩ziu cumpărătorului, 絜
caz de
neexecutare fiind pasibil de plata daunelor interese.
ﾎntr-o altă opinie, căreia ne raliem, contractul de v穗zare-cumpărare a lucrului altuia, 絜
cunostinŃă
de cauză, are un scop ilicit si deci este nul absolut. Iar dacă contractul s-a 絜cheiat de către v
穗zător cu
intenŃia de a frauda dreptul proprietarului si cu complicitatea cumpărătorului, actul este nul
absolut 絜
virtutea adagiului fraus omnia corrumpit.
De regulă, forma ad validitatem este forma autentică ce se realizează de un notar public,
dar
noŃiunea de formă solemnă este mai largă dec穰 noŃiunea de formă autentică. Astfel,
testamentul, act
solemn, poate 絈brăca nu numai forma autentică, ci poate fi olograf (scris, datat, semnat de
către testator)
sau mistic (semnat de testator, 絜chis, sigilat si prezentat unei judecătorii)
Cu alte cuvinte orice act autentic este un act solemn, 絜să nu orice act solemn este un act
autentic.
Actele autentice nu sunt dec穰 o specie (cea mai importantă) a actelor solemne, exist穗d si
acte solemne
pentru care forma autentică nu e necesară.
Actul solemn este genul proxim, iar actul autentic este diferenŃa specifică.
66
6.1.
6.2.
element: abstract
obiectiv
invariabil
actele cu titlu gratuit - intentia liberală a dispunătorului fată de grati ficat
actele reale - prefigurarea predări i lucrul ui
絜 contractele aleatorii - prefigurarea riscului de care depinde sansa de a c龝tiga
contractele sinalagmatice - considerarea contraprestatiei celeilalte părti
la aceeasi categorie de acte
juridice
Cauza actului
juridic
scopul imediat
element: concret
subiectiv
variabil
scopul mediat motivul principal al actului juridic determinat de 絜susirile persoanei si/sau calitătil e
prestatiei
diferă de l a un act jur idic la
altul
Forma actului
juridic civil
principiul consensualismului - simpla manifestare a consimtăm穗t ul ui val or ează act j ur idic ci vil
forma ad validitatem * contractele de donatie - art. 813 C. civ.
* testamentul - art.858 C. civ.
* revocarea expresă a unui l egat - ar t. 920 C.ci v.
* contractul de ipotecă - art. 1722 C.ci v
* 絜străinar ea unui t er en ( Legea 54/ 1998 )
* acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar - art. 704 C. civ.
opozabilitate fată de t erti
* publicitatea constituirii gajului - art. 1686 C. civ.si legea 99/ 1999
* consimtăm穗t ul la adoptie - O. G. nr. 2 5 / 1997, etc.
forma ad probationem * contractul de locatiune - art. 1416 C. civ.
* depozitul voluntar - art. 1597 C. civ.
* tranzactia - art. 1705 C.civ.
* modificarea cesiunii de creantă - art. 1393 C.civ.
* 絜registrările societăt i l or comerci al e - Legea 31 / 1990
* 絜scrierile asociatiilor si fundatiilor la instantele judecătoresti -O.G. nr .26 / 2000
* 絜chiriere a locuintelor - Legea 114/ 1996
* contractul de asigurare - Legea 135/ 1995, etc.
* publicitatea imobiliară prin cărt i l e funciare - L egea 7 / 1996
6. Vocabular
ad impossibilum nulla est obligatio – expresie latină 絜semn穗d “ nu există nici o
obligaŃie cu privire la lucruri imposibile”.
cauza – condiŃie esenŃială, de fond a oricărui act juridic civil; ca element al voinŃei
juridice, cauza constituie motivul determinant al consimŃăm穗tului si constă 絜
reprezentarea scopului concret 絜 vederea realizării căruia s-a exteriorizat consimŃăm穗tul,
s-a asumat obligaŃia. Cauza cuprinde scopul imediat al consimŃăm穗tul care 絜 contractele
bilaterale este considerarea contraprestaŃiei celeilalte părŃi, 絜 contractele gratuite sau
unilaterale este intenŃia de liberalitate iar 絜 contractele reale, remiterea lucrului, precum si
scopul imediat al consimŃăm穗tul care este motivul subiectiv, concret, variabil al asumării
obligaŃiei.
forma actului juridic civil – modalitatea 絜 care se exprimă consimŃăm穗tul pentru a da
nastere unui act juridic valabil si care să producă efecte juridice. De regulă actele juridice
sunt consensuale, 絜 sensul că nu reclamă necesitatea observării unor forme pentru
validitatea lor. Prin excepŃie, anumite acte juridice se pot 絜cheia valabil numai cu
respectarea formelor cerute de lege, ad validitatem. Nerespectarea formei, ad validitatem,
se sancŃionează cu nulitatea absolută. Uneori legea cere ori părŃile convin să 絜tocmească
un act juridic cu respectarea unor forme 絜 scopul probării actului respectiv, ad
probationem. Lipsa formei nu atrage valabilitatea actului ci numai imposibilitatea
dovedirii lui cu un alt mijloc de probă.
nemo dat quod non habet – expresie latină 絜semn穗d 2 nimeni nu dă ceea ce nu are”.
nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet – expresie latină
絜semn穗d “ nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi dec穰 are el 絜susi”.
opozabilitatea actului juridic - calitatea actului juridic civil de a produce efecte faŃă de
părŃile acestuia si de a fi impus respectului si altor persoane care nu au calitatea de părŃi,
respectiv terŃilor. Opozabilitatea faŃă de terŃi 絜seamnă dreptul părŃilor de a se prevala de
existenŃa actului si de efectele sale faŃă de terŃii care ar invoca pretenŃii 絜 privinŃa
drepturilor dob穗dite de părŃi, dar si dreptul terŃilor de a se prevala de existenŃa actului
juridic si de a-l invoca 絜 favoarea lor si 絈potriva părŃilor. Pentru a fi opozabil actul
juridic trebuie să 絜deplinească cerinŃele de formalitate prevăzute de lege (publicitatea
imobiliară – art. 21 din Legea nr.7/1996; publicitatea cesiunii de creanŃă- art. 1393 C. civ.;
data certă a 絜scrisului sub semnătură privată – art. 1182 C. civ., etc)
1) Ce 絜seamnă: obiect al unui act juridic, obiect al unei obligaŃii, obiect al unei prestaŃii?
2) Care este corelaŃia dintre obiectul si conŃinutul actului juridic civil pe de o parte si
obiectul si
conŃinutul raportului juridic civil pe de altă parte?
3) Bunurile din domeniul public se află 絜 circuitul civil? Dar cele din domeniul privat al
statului si al
unităŃilor administrativ teritoriale?
4) Este valabil un contract de v穗zare cumpărare prin care un coproprietar 絜străinează bunul
絜
materialitatea sa?
5) Care este momentul 絜 care v穗zarea este perfectă 絜tre părŃi si proprietatea este de drept
strămutată la
cumpărător?
6) Care este modalitatea de probaŃiune a cauzei unui act juridic? Cine are sarcina probei?
7) Ce formă trebuie să respecte părŃile pentru 絜cheierea valabilă a unui contract de v穗
zare-cumpărare
av穗d ca obiect o construcŃie? Dar pentru 絜cheierea unui contract de v穗zare –cumpărare
av穗d ca
obiect un teren?
8) Care sunt consecinŃele nerespectării condiŃiilor de formă ale actelor juridice?
68
9) Ce formă trebuie respectată pentru ca un contract de donaŃie să fie valabil 絜cheiat?
10) Plec穗d de la afirmaŃia că un contract se consideră 絜cheiat 絜 momentul 絜 care oferta
se 絜t稷neste cu
acceptarea, consideraŃi că :
a) at穰 oferta c穰 si acceptarea trebuie făcute 絜 formă autentică;
b) numai oferta;
c) numai acceptarea;
d) oricare dintre ele, deoarece forma autentică a uneia se va aplica de drept si asupra
celeilalte;
11) A, unicul fiu al lui B, 靖 vinde lui C un teren aflat 絜 proprietatea exclusivă a tatălui său,
cu menŃiunea
că dreptul de proprietate urmează să i se transmită lui C la data morŃii lui B.
Contractul este:
a) valabil;
b) nul absolut pentru obiect inexistent;
c) nul absolut pentru că obiectul nu este prezent ci viitor;
d) nul absolut pentru cauză imorală.
12) ﾎntre X si Y se 絜cheie un contract de v穗zare-cumpărare a unei recolte neculese 絜că.
PrecizaŃi care e
soarta contractului dacă:
a) recolta pierise la data 絜cheierii contractului, dar nici una dintre părŃi nu avea
cunostinŃă despre aceasta;
b) recolta pierise la data 絜cheierii contractului iar v穗zătorul cunostea această
絈prejurare;
c) recolta piere după 絜cheierea contractului, dar p穗ă 絜 momentul achitării de către
Y a preŃului;
d) recolta pierise parŃial la data 絜cheierii contractului.
13) Cunosc穗d condiŃiile obiectului actului juridic civil, explicaŃi dacă este valabil un
contract de v穗zarecumpărare
a unei suprafeŃe de teren situate pe Lună.
8. SpeŃe
1. Cumpărătorul l-a chemat 絜 judecată pe v穗zător, solicit穗d instanŃei să se pronunŃe 絜
litigiul
existent fie prin restituirea către reclamant (cumpărător) a sumei de 100.000.000 lei,
reprezent穗d preŃul
plătit pentru un teren 絜 suprafaŃă de 500 mp care a făcut obiectul unui contract 絜cheiat 絜
două
exemplare, semnat de părŃi, fie prin pronunŃarea unei hotăr穩i care să constate că 絜tre
părŃi a intervenit un
contract de v穗zare cumpărare.
După 絜cheierea actului juridic 絜 forma mai sus amintită, părŃile s-au 絜Ńeles să se
prezinte la
notar 絜 vederea autentificării contractului. Ulterior, v穗zătorul a refuzat, motiv穗d că, din
punctul lui de
vedere, dreptul de proprietate al terenului s-a transmis, v穗zarea fiind valabilă si că nu are
nici o pretenŃie
asupra terenului.
CerinŃe:
a) Ce formă trebuie să 絈brace actul de v穗zare – cumpărare pentru a fi valabil?
b) Care este sancŃiunea aplicabilă acestui contract pentru nerespectarea formei prevăzute de
lege?
c) Ce soluŃie vi se pare mai potrivită: admiterea acŃiunii si desfiinŃarea actului sau
pronunŃarea unei hotăr穩i judecătoresti care să 絜locuiască convenŃia părŃilor 絜 formă
autentică?
2. Domnul A a dat doamnei B mai multe bijuterii. ﾎn anul următor el cere restituirea lor
pretinz穗d
că el le-a dat doamnei B pentru a-i răsplăti amabilitatea acesteia faŃă de el prin acceptarea si
apoi
continuarea unor relaŃii de concubinaj. ﾎn urma refuzului doamnei B de a-i restitui
bijuteriile, A o
acŃionează 絜 judecată.
CerinŃe:
a) Care condiŃie de valabilitate a actului juridic a fost nesocotită 絜 speŃă?
69
b) AdmiŃ穗d că afirmaŃiile făcute de domnul A sunt exacte, stabiliŃi care sunt argumentele
pentru care cererea sa a fost admisă sau a fost respinsă de către instanŃa de judecată?
1. Obiectul actului juridic civil constă 絜:
a) acŃiunile sau inacŃiunile părŃilor;
b) drepturile si obligaŃiile părŃilor;
c) clauzele stipulate de părŃi 絜 actul juridic.
2. Nu constituie o condiŃie a cauzei actului juridic:
a) să fie reală;
b) să fie posibilă;
c) să existe.
3. Motivul principal ce a determina 絜cheierea actului juridic constituie:
a) scopul imediat;
b) scopul mediat;
c) consimŃăm穗tul.
4. Forma actului juridic civil este guvernată de principiul:
a) pacta sunt servanda;
b) consensualismului;
c) voinŃei interne.
5. Actul juridic civil nu este valabil c穗d nu s-a respectat forma cerută:
a) ad solemnitatem;
b) ad probationem;
c) pentru opozabilitate faŃă de terŃi.
6. Nerespectarea, la 絜cheierea actului juridic civil, a formei ad probationem atrage:
a) nulitatea actului juridic;
b) imposibilitatea de probare a actului juridic;
c) inopozabilitatea faŃă de terŃi a actului juridic.
10. Bibliografie
I.R. Urs - op.cit., p. 232-255;
I.R.Urs - op.cit., p. 133-142;
S. Angheni
G. Boroi - op.cit., p. 178-193;
I. Dogaru - op.cit., p. 232-254;
SpeŃa nr. 2 a fost preluată din Recuiel Periodique Dalloz 絜 R.T.Popescu – op. cit.
p. 280
70
XII. ModalităŃile actului juridic
1. Termenul – art. 1002 – 1025 C. civ.
NoŃiune. Eveniment viitor si sigur ca producere care 絜t穩zie 絜ceperea sau după caz
stingerea
exercitării drepturilor subiective si a executării obligaŃiilor corelative.
Clasificarea termenelor
Termenele pot fi clasificate astfel:
În raport cu efectele pe care le produce: suspensiv si extinctiv
– termenul suspensiv- am穗ă 絜ceperea exercitării drepturilor si executării obligaŃiilor
p穗ă la 絈plinirea lui.
– termenul extinctiv - am穗ă stingerea exercitării drepturilor ori 絜cetarea executării
obligaŃiilor p穗ă la 絈plinirea lui.
În funcŃie de beneficiarul termenului:
– termen în favoarea debitorului (care constituie regula)- art. 1024 C. civ.;
– termen în favoarea creditorului (絜 contractul de depozit)- art. 1615 C. civ.;
– termen în favoarea ambelor părŃi (絜 contractul de asigurare).
În funcŃie de izvorul său:
– convenŃional (voluntar);
– legal;
– judiciar.
În raport de cunoasterea momentului împlinirii sale la data încheierii actului juridic:
– termen cert (precis), c穗d momentul 絈plinirii sale este cunoscut la data 絜cheierii actului
(o data calendaristică);
– termen incert (neprecis), c穗d nu se stie exact c穗d se va 絈plini, desi realizarea este
sigură (la seceris).
Efectele termenului
– Ceea ce trebuie reŃinut 絜 mod deosebit este faptul că termenul afectează numai
executarea
actului juridic, nu si existenŃa lui. ﾎn acest sens, art.1022 C. civ. prevede: „Termenul se
deosebeste de condiŃie, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai am穗ă executarea“.
– P穗ă la 絈plinirea termenului suspensiv, at穰 exerciŃiul dreptului subiectiv, c穰 si
executarea
obligaŃiei corelative sunt suspendate, deci numai de la acest termen drepturile pot fi
exercitate si
obligaŃiile executate.
– Termenul extinctiv are ca efect stingerea dreptului subiectiv si obligaŃiei corelative.
2. CondiŃia – art. 1004-1021 C. civ.
NoŃiune. Eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde existenŃa (nasterea
sau stingerea)
dreptului subiectiv si a obligaŃiei corelative, deci a actului juridic.
De 絜deplinirea sau ne絜deplinirea condiŃiei depinde 絜săsi existenŃa sau inexistenŃa
actului
juridic respectiv.
71
Clasificarea condiŃiei
CondiŃia poate fi clasificată astfel:
Din punct de vedere al posibilităŃii de realizare si al legăturii cu voinŃa părŃilor,
condiŃiile
sunt cazuale, mixte si protestative.
– condiŃia este cazuală c穗d realizarea ei depinde de hazard fiind independentă de voinŃa
părŃilor (dacă voi supravieŃui fratelui meu) – art. 1005 C. civ.;
– condiŃia este mixtă c穗d realizarea ei depinde de voinŃa uneia dintre părŃi si de voinŃa
unei
terŃe persoane (dacă voi vinde imobilul meu)- art. 1007 C. civ.;
– condiŃia este potestativă c穗d realizarea ei depinde de voinŃa părŃilor – art. 1006 C. civ.;
∗ CondiŃia potestativă este de două feluri: potestativă pură si potestativă simplă.
a. CondiŃia potestativă pură, c穗d realizarea ei depinde exclusiv de voinŃa unei părŃi
(dacă voi dori);
b. CondiŃia potestativă simplă, c穗d realizarea ei depinde de voinŃa uneia din părŃi si
de un fapt exterior ori de voinŃa unei persoane nedeterminate (dacă mă voi căsători).
∗ „ObligaŃia este nulă c穗d s-a contractat sub o condiŃie potestativă din partea celui ce se
obligă“
(art.1010 C. civ.)
În raport de efectul ce-l produce, condiŃia este suspensivă si rezolutorie.
– condiŃia suspensivă este aceea de a cărei 絜deplinire depinde nasterea drepturilor
subiective civile si obligaŃiilor corelative; p穗ă la 絜deplinirea ei actul juridic nu există,
(de pildă, Ń靖 v穗d imobilul din Brasov, dacă voi fi transferat la Bucuresti).
– condiŃia rezolutorie, este aceea de a cărei 絜deplinire depinde desfiinŃarea drepturilor
subiective civile; p穗ă la realizarea ei drepturile si obligaŃiile părŃilor sunt considerate că
există si se execută (de pildă, Ń靖 v穗d imobilul meu, cu condiŃia rezolutorie că v穗zarea
se va desfiinŃa dacă voi avea copii).
Efectele condiŃiei
Analiza efectelor condiŃiei face distincŃie 絜tre condiŃia suspensivă si condiŃia rezolutorie
si 絜tre
perioada anterioară 絜deplinirii condiŃiei (pendente conditione) si perioada ulterioară 絜
deplinirii
condiŃiei (eveniente conditione).
Efectele condiŃiei suspensive – Pendente conditione
ﾎnainte de 絜deplinirea condiŃiei suspensive, drepturile si obligaŃiile părŃilor se află
suspendate 絜
existenŃa lor.
- creditorul nu poate cere executarea obligaŃiei;
- debitorul care a plătit poate cere restituirea, deoarece a făcut o plată nedatorată;
- prescripŃia extinctivă nu 絜cepe să curgă;
- la contractele translative, nu se produce efectul translativ de drepturi reale – riscul răm穗e
la 絜străinător, conform regulii res perit domino;
- creditorul poate face acte de conservare a dreptului său; poate cere si obŃine garanŃii
pentru
creanŃa sa; poate ceda dreptul său condiŃional prin acte inter- vivos sau mortis causa.
Efectele condiŃiei suspensive – Eveniente conditione
După 絜deplinirea condiŃiei se consideră, retroactiv, că actul juridic a fost „pur si simplu“.
Prin
urmare, efectul principal al 絜deplinirii condiŃiei suspensive este retroactivitatea.
- plata făcută de debitor pendente conditione, devine valabilă si nu mai poate fi cerută
restituirea;
- transmisiunile făcute de creditor pendente conditione se consolidează;
- 絜 ipoteza 絜 care convenŃia suspensivă nu s-a 絈plinit, se consideră că actul nu a fost
72
絜cheiat, adică prestaŃiile efectuate vor fi restituite.
Efectele condiŃiei rezolutorii – Pendente conditione
ﾎnainte de 絜deplinirea condiŃiei rezolutorii, actul juridic se comportă ca un act pur si
simplu,
neafectat de modalităŃi.
Efectele condiŃiei rezolutorii – Eveniente conditione
Dacă s-a 絜deplinit condiŃia rezolutorie, efectul principal produs este desfiinŃarea
retroactivă a
actului juridic (ex tunc), părŃile fiind datoare să-si restituie prestaŃiile conform regulii
„resoluto iure
dantis, resolvitur jus accipientis“.
3. Sarcina
NoŃiune. Constă 絜 obligaŃia de a da, a face sau a nu face impusă gratificatului de către
dispunător, 絜
actele cu titlu gratuit.
Clasificare
- 絜 raport de persoana beneficiarului, sarcina poate fi:
- 絜 favoarea dispunătorului (sarcină impusă donatarului de a plăti o datorie faŃă de un
terŃ);
- 絜 favoarea gratificatului (dispunătorul obligă pe legatar să folosească suma de bani
絜 scopul realizării unei lucrări stiinŃifice);
- 絜 favoarea unui terŃ (X lasă casa mostenire lui Y, oblig穗du-l pe acesta să plătească
o rentă viageră lui Z).
4. Precizări
Art. 1008 C. civ. dispune „ condiŃia imposibilă sau contrarie bunurilor moravuri sau
prohibită de
lege este nulă si desfiinŃează convenŃia ce depinde de d穗sa.” ﾎn acest caz, legiuitorul a
stabilit ca fiind
nulă nu numai condiŃia imposibilă, imorală sau ilicită, ci 絜treaga convenŃie ce depinde de
ea.
73
9.1.
9.2.
9.3.
simplă din partea debitorului
din partea creditorului
valabile
Potestativă
pură din partea debitorului - nulă
din partea creditorului
REZOLUTORIE afectează
stingerea drepturiloir si
obligatiilor
Valabilitatea
conditiei
potestative
Conditie
Conditia potestativă pură sau si mpl ă 絜 actele cu ti t lu gr at ui t est e nulă
Conditia suspensivă pur potest at i vă din par t ea debitorului este nul ă
Conditia rezolutorie pur potestativă di n partea debi tor ul ui este valabi lă
Conditia suspensivă sau r ezol ut or ie pur potest at ivă din par t ea cr edi t or ul ui est e val abi l ă
Conditia potestativă si mplă depi nz穗d de vo i nt a debi t or ului sau de voi nta credit or ul ui est e valabilă
Cazuală
Mixtă
PUR POTESTATIVĂ
depinde exclusiv de vointa
unei părti
SIMPLĂ POTESTATI VĂ
depinde de vointa unei păr t i
si de un fapt exterior ori de
vointă unei per soane
nedeterminate
din punct de vedere al
efectului pe care 精 produce
SUSPENSIVĂ
afectează nast er ea
drepturilor si obligatiilor
Conditia actului
juridic civil
clasificare
din punct de vedere al
legăt ur ii cu voint a părt i lor
CAZUALĂ
depinde de hazard
MIXTĂ
depinde de vointa unei păr t i si a
unei terte persoane determinate
POTESTATIVĂ
6. Vocabular
eveniente conditione – locuŃiune latină folosită pentru a desemna situaŃia 絜 care
condiŃia care
afecta un act juridic s-a 絜deplinit.
pendente conditione – locuŃiune latină folosită pentru a desemna intervalul de timp
cuprins
絜tre momentul 絜cheierii unui act juridic si momentul 絜 care se 絜deplineste ori 絜 care
devine
cert că nu se mai 絜deplineste condiŃia de care este afectat acel act.
termen judiciar de graŃie – termen, de regulă scurt, acordat de instanŃa judecătorească
debitorului pentru executarea prestaŃiei, evit穗d astfel rezoluŃiunea ori rezilierea
contractului
ori pentru restituirea 絈prumutului de folosinŃă fără termen de restituire.
termen legal – termen prevăzut expres 絜tr-un act normativ ce se stabileste pe ani, luni,
zile
sau ore din momentul 絜ceperii curgerii lui. Termenul legal poate fi de prescripŃie si de
decădere.
1) Ce este termenul? ClasificaŃi termenele 絜 funcŃie de criteriile cunoscute.
2) Ce este condiŃia? ClasificaŃi condiŃia 絜 funcŃie de criteriile cunoscute.
3) ComparaŃi condiŃia si termenul incert.
4) Care este deosebirea dintre condiŃia pur potestativă si condiŃia simplă potestativă?
5) ﾎn ce situaŃie condiŃia pur potestativă duce la anularea contractului?
6) Care este deosebirea dintre condiŃia suspensivă si termenul suspensiv?
7) Clauza expresă că bunurile transmise vor reveni donatoarei 絜 cazul 絜 care căsătoria 絜
cheiată cu
donatorul se va desface din vina acestuia are caracterul unei condiŃii:
a) cazuale;
b) mixte;
c) pur potestativă;
d) simplă potestativă.
8. SpeŃe
1. La data de 1 februarie 2000, X a 絜cheiat un contract autentificat prin care 靖 vinde lui Y
un
apartament. Y a cumpărat apartamentul sub condiŃia că dacă se va muta 絜 provincie, actul
se va
desfiinŃa.
Ulterior, Y a v穗dut apartamentul unui terŃ si la interval de cinci săptăm穗i după 絜
străinarea
imobilului, s-a mutat 絜 provincie 絜truc穰 a semnat un contract de muncă mult mai
avantajos. ﾎn această
situaŃie X a solicitat instanŃei să constate că, 絜truc穰 clauza contractuală s-a 絜deplinit,
contractul de
v穗zare cumpărare a fost desfiinŃat iar părŃile trebuie repuse 絜 situaŃia anterioară.
CerinŃe:
a) Ce modalitate a actului juridic identificaŃi 絜 speŃă?
b) Care sunt efectele acestei modalităŃi pendente conditione? Dar eveniente conditione?
c) Ce fel de proprietar este terŃul care a dob穗dit apartamentul de la Y?
d) Ce va hotăr・instanŃa? ArgumentaŃi.
75
2. La data de 1 februarie 2000, 絜tre A si B s-a 絜cheiat un contract prin care A 靖 vinde lui
B un
apartament dacă p穗ă la data de 1 mai 2002 va pleca 絜 străinătate.
Cumpărătorul a fost de acord cu această 絈prejurare reŃinută 絜 contractul de v穗zare -
cumpărare.
Ulterior, A a v穗dut imobilul unui terŃ si la data de 1 mai 2002, semn穗d un contract de
muncă
deosebit de avantajos, a plecat 絜 străinătate.
B a cerut instanŃei să constate că el este adevăratul proprietar al apartamentului 絜truc穰
clauza din
contract s-a 絜deplinit, si astfel actul de v穗zare cumpărare s-a perfectat.
CerinŃe:
a) Ce modalitate a actului juridic este incidentă 絜 speŃă?;
b) A poate să v穗dă imobilul, pendente conditione, unei alte persoane?
c) Ce soluŃie adoptaŃi? ArgumentaŃi.
d) De la ce dată actul juridic 絜cheiat cu B va produce efectele juridice (de la data
絜cheierii lui – 1 februarie sau de la data realizării condiŃiei- 1 mai)?
3. La data de 1 februarie 2001, X 靖 donează apartamentul lui Y cu menŃiunea că donaŃia
se va
desfiinŃa dacă Y nu se va căsători 絜 termen de sase luni de la data 絜cheierii contractului
de donaŃie.
CerinŃe:
a) Suntem 絜 prezenŃa unui act juridic pur si simplu sau afectat de modalităŃi?
b) Cine este proprietar al apartamentului la data de 2 aprilie 2001?
c) Care sunt consecinŃele produse asupra actului juridic dacă Y nu se căsătoreste 絜
intervalul de sase luni?
d) Dacă 絜 perioadă 10 februarie - 10 aprilie, Y 絜chiriază apartamentul unui terŃ, este
valabil un astfel de contract?
e) Poate fi obligat Y să-i restituie lui X chiria percepută 絜 acest interval?
1. Termenul suspensiv am穗ă:
a) 絜ceperea exercitării drepturilor si executării obligaŃiilor;
b) stingerea exercitării drepturilor si executării obligaŃiilor;
c) nasterea drepturilor subiective si a obligaŃiilor corelative.
2. CondiŃia, ca modalitate a actului juridic civil:
a) afectează executarea actului juridic;
b) afectează existenŃa actului juridic;
c) afectează at穰 existenŃa c穰 si executarea actului juridic.
3. Nu este valabilă condiŃia:
a) pur potestativă din partea creditorului;
b) pur potestativă din partea debitorului;
c) simplă potestativă din partea debitorului.
4. CondiŃia a cărei realizare depinde exclusiv de voinŃa uneia dintre părŃi este:
a) pur potestativă;
b) simplă potestativă;
c) personală.
5. Constituie condiŃie mixtă, condiŃia a cărei realizare depinde:
a) de voinŃa uneia dintre părŃi si de hazard;
b) de voinŃa uneia dintre părŃi si de voinŃa unei persoane nedeterminate;
c) de voinŃa uneia dintre părŃi si de voinŃa unei persoane determinate.
6. ﾎn cazul 絜 care s-a 絜deplinit condiŃia rezolutorie:
a) actul juridic se consolidează retroactiv;
b) actul juridic se desfiinŃează retroactiv;
c) actul juridic 絜cepe să fie executat.
76
10. Bibliografie
I.R. Urs - op.cit., p. 255-270;
I.R.Urs - op.cit., p. 142-148;
S. Angheni
G. Boroi - op.cit., p. 193-205;
I. Dogaru - op.cit., p. 255-267.
77
XIII. Efectele actului juridic
1. NoŃiune
Prin efectele actului juridic înŃelegem drepturile subiective si obligaŃiile civile născute,
modificate sau stinse prin actul respectiv.
ﾎntre conŃinutul raportului juridic civil si efectele actului juridic civil există identitate,
絜 sensul că
efectele actului juridic se suprapun conŃinutului raportului juridic civil.
- drepturile si obligaŃiile civile 絜 scopul realizării cărora s-a 絜cheiat actul juridic
reprezintă
conŃinutul conceptului de ｫ efecte ｫ ale actului juridic.
- actul juridic are drept scop să creeze, să modifice, să stingă raporturi juridice, adică 絜 final
de a creea, a modifica, a stinge drepturi subiective si obligaŃii corelative concrete.
Pentru a cunoaste efectele actului juridic, trebuie să examinăm conŃinutul raportului
juridic, respectiv
drepturile si obligaŃiile părŃilor din acel raport, create, modificate, sau stinse prin
manifestarea de
voinŃă a acestora.
2. Reglementare
Codul civil reglementează 絜 art. 969-985 efectele convenŃiilor sau contractelor 絜
general din care se
desprind regulile si principiile care guvernează actul juridic.
Codul civil cuprinde reglementările cu privire la efectele diferitelor contracte (ex.- art.
800 - 855 -
contractul de donaŃie, art. 1294-1404- contractul de v穗zare cumpărare, art. 1405- 1409 –
contractul de
schimb, art. 1410- 1490 – contractul de locaŃiune, art. 1491-1531- contractul de societate,
art. 1532-
1559 – contractul de mandat, etc.)
3. Stabilirea, determinarea efectelor si interpretarea actului juridic civil
OperaŃia de stabilire a efectelor actului juridic civil, adică a cunoasterii drepturilor si
obligaŃiilor de el
generate, modificate ori stinse se realizează astfel:
– determinarea existenŃei si dovedirea actului juridic (negotium iuris) cu ajutorul mijloacelor
de
probă; cu acest prilej se pot stabili drepturile si obligaŃiile si dacă sunt clar exprimate.
– determinarea efectelor prin interpretarea clauzelor actului juridic. Această etapă presupune:
– calificarea actului juridic, ca act numit sau nenumit;
– aflarea conŃinutului clauzelor cu ajutorul regulilor de interpretare.
Reguli de interpretare:
– Actul juridic se interpretează Ńinând cont de voinŃa reală a părŃilor, si nu de sensul literal
al
termenilor (art. 977 C. civ.)
– ConvenŃiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce
echitatea, obiceiul sau legea dau obligaŃiei, după natura sa“ (art. 970. Alin. 2 C. civ.);
– „Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia
înŃelesul ce
rezultă din actul întreg“ (art. 982 C. civ.);
– „Termenii susceptibili de două înŃelesuri se interpretează în înŃelesul ce se potriveste mai
mult
cu natura contractului“ (art.979 C. civ.);
– „Când o clauză este primitoare de două înŃelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate
avea
un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul“ (art.978 C. civ.);
– „Când este îndoială, convenŃia se interpretează în favoarea celui ce se obligă“, in dubio
pro
debitore/reo (art. 983 C. civ.);
78
– „ConvenŃia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părŃile si-au propus a
contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat“ (art. 984 C. civ.);
– „Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligaŃia, nu se poate
susŃine
că prin aceasta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în cazurile neexprese“
(art.985 C.civ.).
4. Precizări
Calificarea actului juridic este o operaŃiune importantă si necesară stiut fiind, că fiecare
specie de
contract este supusă unor reguli speciale, 絜 sensul că unui act juridic numit 靖 vor fi
aplicabile regulile
special instituite de Codul civil sau alt act normativ pentru acel tip de contract, 絜 timp ce
unui act juridic
nenumit i se vor aplica regulile generale privind obligaŃiile civile si nu regulile care
reglementează actul
juridic cel mai apropiat (genul proxim), făc穗du-se aplicarea principiului specialia
generalibus derogant,
generalia specialibus non derogant. De ex. Codul civil 絜 art. 1639-1651 reglementează
contractul de
rentă viageră, dar legislaŃia noastră nu reglementează nicăieri contractul de 絜treŃinere,
destul de des
絜t稷nit 絜 practică si adeseori confundat cu cel de rentă viageră datorită apropierii dintre
efectele acestor
contracte. Cu toate acestea contractului de rentă viageră i se vor aplica regulile special
instituite de Codul
Civil, 絜 timp ce contractului de 絜treŃinere i se vor aplica regulile generale privind
obligaŃiile civile.
5. Vocabular
actus interpretadus est potius ut valeat quam ut pereat - expresie latină ce semnifică
regula că actul trebuie interpretat 絜 sensul 絜 care se poate produce un efect, iar nu 絜
sensul 絜
care nu ar produce nici unul (regula cuprinsă 絜 art.978 c. civ.).
actus non debet operari ultra intentionem agetium – expresie latină 絜semn穗d că - actele
nu trebuie să fie operate dincolo de intenŃia celor care acŃionează (regulă cuprinsă 絜 art.
984
c. civ.).
in dubio pro debitore sau in dubio pro reo - expresie latină 絜semn穗d că 絜 situaŃia
絜doielnică deciziile se iau 絜 favoarea debitorului, respectiv a p穩穰ului.
1) Ce 絜ŃelegeŃi prin noŃiunea: „ efectele actului juridic”?
2) Ce 絜ŃelegeŃi prin „ determinarea efectelor actului juridic civil”? Care sunt efectele
determinării
efectelor actului juridic civil?
3) EnumeraŃi cinci reguli de interpretare a actului juridic civil.
4) Din punct de vedere logic, ce operaŃiune juridică o consideraŃi anterioară celeilalte:
interpretarea
actului juridic sau proba lui?
5) ﾎn ipoteza 絜 care s-a folosit un exemplu pentru explicarea 絜Ńelesului unor clauze, 絜
tinderea efectelor
actului juridic trebuie redusă la efectele din exemplul dat?
6) StudiaŃi si comparaŃi regimul juridic al contractului de rentă viageră si al contractului de
絜treŃinere.
79
7. SpeŃă
1. X a fost obligat printr-o hotăr穩e judecătorească să-i dea lui Y fie un cal, o căruŃă si un
ham, fie
cinci milioane lei. Y a v穗dut creanŃa sa lui Z. Acesta din urmă 靖 cere lui X să-i dea un cal,
o căruŃă si un
ham, X se opune la această cerere, oferindu-se să-i plătească suma de cinci milioane lei, sub
pretext că
altfel obligaŃia (de a preda un cal, o căruŃă si un ham) ar fi, valoric, mult mai mare.
CerinŃe:
a) Atunci c穗d există 絜doială 絜 favoarea cărei părŃi se va interpreta convenŃia?
b) Cum vor fi argumentate cererile lui X si Z 絜 faŃa judecătorului?
c) Aplic穗d regulile de interpretare ale contractului, căreia dintre părŃi 靖 veŃi da c龝tig de
cauză?
1. ﾎntr-un contract, clauzele 絜doielnice se interpretează:
a) 絜 favoarea creditorului;
b) 絜 favoarea debitorului;
c) 絜 favoarea părŃilor acelui contract.
2. Un act juridic se interpretează Ńin穗d cont de:
a) voinŃa reală a părŃilor;
b) sensul literar al termenilor;
c) 絜Ńelesul ce rezultă din fiecare clauză.
3. ﾎntr-un contract, clauzele primitoare de două 絜Ńelesuri se interpretează:
a) 絜 sensul de a nu produce efecte juridice;
b) 絜 sensul care reiese din natura contractului;
c) 絜 sensul de a produce efecte juridice.
4. DispoziŃiile 絜doielnice cuprinse 絜tr-un act juridic se interpretează:
a) după obiceiul locului 絜 care s-a perfectat actul juridic;
b) 絜 sensul care reiese din natura contractului;
c) 絜 favoarea debitorului.
9. Bibliografie
I.R. Urs - op. cit., p. 271-275;
I.R.Urs - op.cit., p. 148-150;
S. Angheni
G. Boroi - op.cit., p. 206-209;
I. Dogaru - op.cit., p. 268-273;
SpeŃa a fost preluată din Buletinul CurŃii de CasaŃii nr. 883 /1892 絜 T.R. Popescu op.
cit., p. 277.
80
XIV. Principiile efectelor actului juridic
1. Principiul forŃei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda)
Principiul este consacrat 絜 art. 969 C. civ., care prevede: „ConvenŃiile legal făcute au
putere de
lege între părŃile contractante“.
Principiul consacrat 絜 art. 969 alin. 1 C. civ. Este cunoscut prin expresia ｫ contractul
este legea
părŃilor ｻ. EsenŃa acestui principiu constă 絜 faptul că actul juridic este obligatoriu pentru
părŃi si nu
facultativ.
Totusi trebuie reŃinut că nu se confundă legea cu contractul. Legea este un act normativ,
impersonal
cu aplicaŃie generală, contractul este si răm穗e opera părŃilor 絜 considerarea si respectarea
legii. De
asemenea numai contractele legale, făcute cu respectarea regulilor de drept, au putere de lege
dar nu si
cele care conŃin clauze contrare prevederilor legale.
ExcepŃii de la principiul forŃei obligatorii a actului juridic
De la principiul forŃei obligatorii există două categorii de excepŃii :
- de restrângere- ipoteze 絜 care actul juridic 絜cetează să-si producă efectele 絜ainte de
termenul prevăzut de părŃi, vezi de ex. : la mandat art. 1552 pct.3 C.civ.; la locaŃiune
art. 1439 alin. 1C.civ.; la 絈prumutul de folosinŃă art. 1563 alin. 2 C. civ.; etc.
- de extindere- ipoteza 絜 care actul civil este prorogat prin lege (prorogarea contractelor
de 絜chiriere- art.1din L. 17/1994 si art. 7din L.112/1995, O. G. nr.41/1999) ori efectele sunt
am穗ate de o cauză de suspendare, inclusiv de forŃa majoră.
2. Principiul irevocabilităŃii actului juridic civil
Irevocabilitatea este consecinŃa forŃei obligatorii si constă 絜 imposibilitatea revocării
unilaterale,
adică una dintre părŃile actului juridic nu poate, prin singura sa voinŃă, să desfiinŃeze, să
desfacă acest
act juridic.
Potrivit art.969 alin.2 C. civ. convenŃiile – si, în general, actele juridice – pot fi revocate
prin
consimŃământul mutual al părŃilor sau datorită unor „cauze autorizate de lege“.
ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii convenŃiilor – exemple:
– contractul de donaŃie intre soŃi este revocabil (art. 937 C. civ);
– contractul de locaŃie fără termen (art. 1436 alin. 2 C. civ);
– contractul de societate civilă (art. 1523 C. civ);
– contractul de depozit (art. 1616 C. civ);
– contractul de mandat (art. 1552 C. civ);
– contractul de închiriere a unei suprafeŃe locative (Legea 114/1996);
– contractul de asigurare (Legea 136/1995);
– contractul de editare a unei opere viitoare (Legea 8/1996);
− contractul de concesiune (Legea 219/1998);
ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii actelor juridice unilaterale – exemple:
– testamentul este revocabil (art. 922C. civ);
– retractarea renunŃării la mostenire (art. 701 C. civ);
– oferta de a contracta poate fi revocată p穗ă 絜 momentul ajungerii ei la destinatar, deoarece
p穗ă la acest moment nu poate fi cunoscută, etc.
81
3. Principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil
Actul juridic produce efecte juridice numai 絜tre părŃile de la care emană, el nu produce
efecte faŃă de
terŃi (persoane străine de actul juridic). Prin urmare, efectele actului juridic sunt relative
„ConvenŃiile
n-au efecte decât între părŃile contractante” dispune art. 973 C. civ.
ﾎn afară de părŃi (persoanele care 絜cheie actul juridic) si 絜 afară de terŃi (persoanele
străine de actul
juridic – penitus-extranei), 絜 viaŃa juridică apar persoane care, desi nu participă la 絜
cheierea actului
juridic, totusi prin relaŃiile pe care le au cu părŃile, sunt asimilate cu acestea c穰 priveste
efectele
actului juridic. Aceste persoane se numesc avânzi – cauză.
ﾎn dreptul civil există trei categorii de av穗zi – cauză:
a) succesorii universali si cu titlu universal;
b) succesorii particulari;
c) creditorii chirografari.
ExcepŃii de la principiul relativităŃii actelor juridice.
∗ Sunt două categorii de excepŃii: excepŃii reale si excepŃii aparente.
ExcepŃia reală – stipulaŃia pentru altul
- StipulaŃia pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe persoane este un contract prin
care o
parte (stipulantul) convine cu cealaltă parte (promitentul) ca acesta din urmă să execute o
prestaŃie 絜 favoarea unui terŃ (beneficiar) care este străin de 絜cheierea actului juridic
(vezi art.
1642 C. civ.- renta viageră, donaŃia cu sarcini – 828 C. civ; contractul de asigurare – Legea
47/1991; etc.)
ExcepŃii aparente
– Promisiunea faptei altuia (convenŃia de porte-fort).
– Reprezentarea care este de trei feluri:
o reprezentarea convenŃională, izvor穰ă din convenŃia părŃilor;
o reprezentarea legală, care 罇i are izvorul 絜 lege;
o reprezentarea judiciară, care 罇i are izvorul 絜絈puternicirea dată de instanŃa
judecătorească (sechestrul judiciar).
Reprezentarea constituie o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului
juridic, deoarece, 絜 cazul reprezentării convenŃionale, reprezentantul este parte 絜

contractul
絜cheiat, 絜 cazul reprezentării legale, puterile lui derivă din lege, iar in cazul reprezentării
judiciare, 絈puternicirea este dată de instanŃa de judecată.
– SimulaŃia este operaŃia juridică prin care, printr-un act aparent public, ostensibil, dar
neadevărat,
se creează o situaŃie juridică diferită de cea adevărată, care este cuprinsă 絜 actul secret
(ascuns).
Actul public este nereal, iar actul secret este cel adevărat, real. SimulaŃia poate avea trei
forme:
o actul juridic poate fi fictiv;
o actul juridic poate fi deghizat
o interpunerea de persoane (prete-nom).
SimulaŃia produce efecte diferite:
– 絜tre părŃi, actul secret (contra絜scrisul) produce efecte juridice;
– faŃă de terŃi sunt opozabile efectele ce rezultă din actul public (aparent), desi acesta
nu corespunde realităŃii.
Art. 1175 C. civ. prevede: „Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere
dec穰
絜tre părŃile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un
efect
絜 contra altor persoane“.
 SimulaŃia este o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic,
deoarece dreptul terŃilor de a se prevala de actul public (aparent), ori de a opta între
actul public si cel secret derivă de la lege, nu din convenŃia părŃilor actului simulat.
82
− Av穗zi – cauză.
Producerea efectelor faŃă de av穗zi-cauză este tot o excepŃie aparentă de la principiul
relativităŃii,
deoarece succesorii universali ori cu titlu universal sunt continuatori firesti ai părŃilor;
succesorii cu titlu particular devin părŃi cu acordul lor, iar creditorii chirografari au dreptul
de a deschide acŃiuni contra debitorului de la lege, iar nu din voinŃa unor părŃi.
− AcŃiunile directe in justiŃie date de lege terŃilor.
4.1. Categorii de subiecte de drept în raport cu actul juridic civil.
PărŃi
Avânzii - causa
TerŃi Nu participă nici direct, nici prin reprezentare la 絜cheierea actului
juridic
Succesori universali
Succesori cu titlu universal
Succesori cu titlu particular
Creditori chirografari
persoane care, personal sau prin reprezentant, 絜cheie actul
juridic
Persoane care nu participă la 絜cheierea actului juridic, dar
efectele acestuia se produc si faŃă de ele
83
4.2. Principiile efectelor actului juridic civil. Prezentare comparativă
Principiul forŃei obligatorii
(pacta sunt servanda)
Principiul irevocabilităŃii Principiul relativităŃii
S. M Art. 969 alin 1 C. civ. Art. 969 alin 2 C. civ. Art. 973 C. civ.
NoŃiune ConvenŃiile legal făcute au
putere de lege 絜tre părŃile
contractante
- Actului bilateral nu i se poate pune
capăt numai prin voinŃa uneia dintre
părŃi.
- Actului unilateral nu i se poate
pune capăt prin manifestarea de
voinŃa 絜 sens contrar din partea
autorului său.
Actul juridic produce
efecte numai 絜tre părŃile de
la care emană, el nu produce
efecte faŃă de terŃi.
Res inter alios acta, aliis
neque nocere, neque prodesse
potest
ExcepŃii . cazuri de restr穗gere
. cazuri de extindere
- atunci c穗d efectele
actului nu se produc asa
cum au prevăzut părŃile
contractante
. de la categoria actelor bilaterale
- cazuri 絜 care o singură parte prin
voinŃa ei, poate pune capăt actului
bilateral
. de la categoria actelor unilaterale
- atunci c穗d acestea sunt revocate
prin voinŃa autorilor lor
. reale :
- stipulaŃia pentru altul
. aparente
- reprezentarea
- simulaŃia
- av穗zi-cauza
- acŃiunile directe 絜 justiŃie
date de lege terŃilor
5. Precizări
SimulaŃia – 絜 special simulaŃia preŃului, este folosită pentru evitarea aplicării integrale
a taxelor
fiscale. Astfel, desi 絜 contra絜scris este indicat preŃul real, 絜 actul public este indicat un
preŃ mai mic
pentru ca taxarea să se facă la acesta din urmă. ConsecinŃele sunt at穰 de ordin fiscal c穰 si
de ordin penal.
Din punct de vedere fiscal, p穗ă 絜 anul 1998, părŃile erau obligate nu numai la plata taxelor
calculate la preŃul real dar, ca sancŃiune, si la plata unor majorări. Odată cu apariŃia O.G.
12/1998 privind
taxele de timbru pentru activitatea notarială, 絜 cazul contractelor autentice de v穗zare
cumpărare si de
絜chiriere de imobile (nu si alte contracte), simularea preŃului respectiv a chitanŃei pentru
fraudarea
fiscului se sancŃionează cu nulitatea absolută a contractului- at穰 a actului secret c穰 si a
actului public
autentic.
Din punct de vedere penal, o astfel de faptă intră sub incidenŃa dispoziŃiilor art. 292 C.
penal,
constituind infracŃiunea de fals 絜 declaraŃii.
O problemă analogă relativităŃii efectelor actelor juridice o constituie relativitatea hotăr穩
ilor
judecătoresti.
Hotăr穩ile instanŃelor de judecată nesusceptibile de a fi atacate cu apel si recurs, sunt
definitive si
irevocabile, 絜 sensul că un litigiu soluŃionat nu mai poate fi readus 絜 dezbatere 絜 faŃa
justiŃiei - hotăr穩ea
devine astfel conformă cu adevărul. Acest efect 絜 temeiul căruia hotăr穩ea este prezumată a
exprima
adevărul se numeste autoritate de lucru judecat.
Această autoritate este relativă, produc穗d efecte numai faŃă de părŃile din litigiu si de
succesorii
lor. Lucrul judecat nu are autoritate faŃă de terŃii care nu au participat la proces. Această
regulă constituie
principiul relativităŃii judecăŃilor, astfel o hotăr穩e, 絜tocmai ca si un act juridic, nu poate
avea efect nici
絈potriva, nici 絜 favoarea terŃilor : res judicato inter alios aliis neque nocere neque
prodesse potest.
6. Vocabular
acŃiuni directe în justiŃie – acŃiuni conferite de lege unui terŃ, prin care acesta cheamă
絜
judecată pe una din părŃile unui contract, pe care 精 invocă 絜 favoarea sa, desi nu a
participat la
84
絜cheierea lui;
avânzii causă – categorie intermediară 絜tre părŃi si terŃi, care nu participă la 絜
cheierea actului,
dar 絜 patrimoniul căreia actul 罇i produce efectele;
legatar – persoană care dob穗deste prin mostenire un legat.
legat – dispoziŃii din cuprinsul unui testament prin care testatorul desemnează una sau
mai
multe persoane, care la decesul său, urmează să dob穗dească cu titlu gratuit 絜tregul său
patrimoniu, o fracŃiune sau bunuri determinate.
mostenitor legal – persoană chemată prin lege la succesiunea defunctului. Există două
categorii:a) rudele apropiate ale defunctului 絈părŃite 絜 clase de mostenitori; b) soŃul
supravieŃuitor al defunctului.
mutuus consensus – expresie latină folosită pentru a desemna acordul de voinŃă al
părŃilor
(consimŃăm穗tul) la 絜cheierea unui act juridic.
mutuus disensus – expresie latină folosită pentru a desemna acordul de voinŃă al
părŃilor
contractante la desfiinŃarea actului juridic.
pacta sunt servanda – locuŃiune latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia
acordul
de voinŃă al părŃilor produce efecte juridice prin el 絜susi, fiind suficient pentru 絜cheierea
valabilă a unui act juridic, indiferent de forma 絜 care ar fi exprimat.
părŃi – persoane care direct sau prin reprezentant 絜cheie un act juridic, si 絜
patrimoniul cărora
actul 罇i produce efectele.
penitus extranei – expresie latină folosită pentru a desemna persoanele care nu au
participat la
絜cheierea unui act juridic
res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest – expresie latină care
exprimă
principiul relativităŃii efectelor contractului – lucrul convenit 絜tre unii nu poate fi nici
vătămător nici de folos altora.
succesor – persoană care 絜 temeiul legii ori a unui act juridic dob穗deste de la altă
persoană
(autor, predecesor) un bun sau o masă de bunuri, implicit drepturi si obligaŃii. Succesorii
universali dob穗desc totalitatea drepturilor si obligaŃiilor considerate ca o universalitate
juridică.
Succesorii cu titlu universal dob穗desc o fracŃiune din totalitatea drepturilor si obligaŃiilor.
Succesorii cu titlu particular dob穗desc unul sau mai multe bunuri determinate.
terŃi – persoane care nu participă nici direct, nici prin reprezentant la 絜cheierea actului
juridic, si
絜 patrimoniul cărora actul nu 罇i produce efectele.
universalitate de bunuri (universitatis bonorum) – masă juridică de bunuri 絜 care
lucrurile
sunt legate 絜tre ele astfel 絜c穰 să constituie elemente ale unui ansamblu.
1) Ce principiu reiese din interpretarea art. 969 C. civ. alin. 1 C. civ.? ComentaŃi acest
principiu.
2) Care este conŃinutul principiului irevocabilităŃii actului juridic civil? Se aplică acest
principiu si
actelor juridice unilaterale?
3) EnumeraŃi trei excepŃii de la principiul irevocabilităŃii actelor juridice unilaterale.
4) Ce principiu de drept civil este reglementat de art. 973 C.civ.? Care este justificarea
acestui principiu?
5) Ce consideraŃi că este mai favorabil pentru terŃi, principiul relativităŃii efectelor actului
juridic sau
inopozabilitatea actului?
6) Care sunt excepŃiile apărute de la principiul reglementat de art. 973 c.civ.?
7) ComparaŃi stipulaŃia pentru altul si promisiunea faptei altuia.
8) Ce este simulaŃia faŃă de art. 973 C.civ? C穰e forme poate 絈brăca?
9) ExplicaŃi deosebirea dintre succesorii universali si succesorii cu titlu universal.
10) Ce sunt creditorii chirografari? ConsideraŃi că 絜 raport cu creditorii cu garanŃii reale
(ipotecari si
gajisti) acestia au o poziŃie mai avantajoasă?
11) ﾎn ce situaŃie creditorii chirografari devin terŃi? Cum se pot apăra acestia faŃă de
actele frauduloase sau
secrete ale debitorului lor?
85
12) X si Y, mostenitorii legali ai defunctului Z, sunt 絜 raport cu actele juridice 絜cheiate de
Z:
a) părŃi, pentru că preiau drepturile si obligaŃiile asumate de Z;
b) terŃi, pentru că nu au participat la 絜cheierea actelor juridice 絜 discuŃie;
c) av穗zi-causa, deoarece sunt continuatori ai personalităŃii lui Z 絜 raporturile cu
terŃii.
8. SpeŃe
1. A si B au 絜cheiat 絜 1990 un contract de donaŃie prin care A 靖 donează lui B o casă de
vacanŃă,
răm穗穗d 絜 continuare proprietar pe terenul aferent acesteia.
ﾎn anul 1995, B 靖 vinde construcŃia lui C, oblig穗du-se faŃă de acesta că 精 va determina
pe A să-i
v穗dă si porŃiunea de teren aferent. ﾎntruc穰 B nu si-a respectat promisiunea de a-l
determina pe A să
絜cheie un astfel de contract, C 精 cheamă 絜 judecată solicit穗du-i despăgubiri.
ﾎntr-o acŃiune separată intentată 絈potriva lui B, A cere instanŃei să anuleze contractul de
donaŃie
絜cheiat cu cinci ani 絜 urmă. B s-a apărat, susŃin穗d că art. 969 alin 2 C. civ. nu-i permite
să revoce un
act bilateral numai prin voinŃa sa.
CerinŃe:
a) EnumeraŃi principiile efectelor actului juridic civil.
b) Care dintre ele sunt incidente 絜 speŃă?
c) Ce acte s-au 絜cheiat 絜tre B si C? Este acest act o excepŃie de la dispoziŃiile art.
973 C. civ.?
d) SoluŃionaŃi ambele acŃiuni 絜 speŃă.
2. X a intentat o acŃiune 絜 justiŃie 絈potriva surorii sale Y, cer穗d desfiinŃarea
contractului prin
care el 靖 v穗duse un teren, dar pentru care cumpărătoarea nu-i plătise preŃul.
ﾎn timpul procesului, X a v穗dut imobilul lui Z. ﾎn acelasi timp Y, vinde si ea, acelasi
imobil, lui V.
InstanŃa, 絜temeindu-se pe faptul că actul dintre frate si soră a fost simulat, după cum 絜săsi
cumpărătoarea Y recunoaste printr-un contra絜scris dat fratelui ei, a hotăr穰 că actul
respectiv este
inexistent si 絜 consecinŃă atrage desfiinŃarea contractului prin care Y v穗duse terenul lui
V, menŃion穗d
că Y nu putea transmite un drept pe care nu-l avea.
CerinŃe:
a) Ce presupune simulaŃia? Care dintre acte va produce efecte 絜tre părŃi- actul
aparent sau contra絜scrisul?
b) Care este sancŃiunea specifică simulaŃiei?
c) ConsideraŃi soluŃia instanŃei corectă? MotivaŃi răspunsul.
3. X 絜cheie un contract de 絈prumut cu Y, garant穗d restituirea sumei de bani prin
constituirea
unei ipoteci asupra apartamentului 絜 care locuia. Ulterior, X 絜cheie un al doilea contract de
絈prumut cu
Z, de data aceasta fără a mai constitui o garanŃie reală.
CerinŃe:
a) Ce fel de creditor este Y?
b) Ce fel de creditor este Z?
c) Dacă la scadenŃă, X nu restituie sumele de bani 絈prumutate, cine 罇i va
recupera creanŃa cu prioritate Y sau Z?
1. Constituie un principiu al efectelor actului juridic civil:
86
b) restitutio in integrum;
c) nemo auditur propriam turpitudinem.
2. Conform principiului res inter alios acta……., un act juridic produce efecte:
a) numai faŃă de terŃi nu si faŃă de părŃi;
b) numai 絜tre părŃi nu si faŃă de terŃi;
c) at穰 faŃă de părŃi c穰 si faŃă de terŃi.
3. Desi nu au participat la 絜cheierea actului juridic, efectele acestuia se produc si
faŃă de:
a) terŃi;
b) reprezentanŃii părŃilor;
c) av穗zii- cauza.
4. Constituie o excepŃie reală de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic:
a) simulaŃia;
b) promisiunea faptei altuia;
c) stipulaŃia pentru altul.
5. StipulaŃia pentru altul constituie:
a) o excepŃie de la principiul irevocabilităŃii efectelor actului juridic;
b) o excepŃie reală de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic;
c) o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic.
6. Presupune 絜cheierea a două acte juridice unul public, dar mincinos si un act secret,
dar adevărat:
a) stipulaŃia;
b) simulaŃia;
c) promisiunea faptei altuia.
7. Persoanele care dob穗desc o fracŃiune dintr-un patrimoniu sunt:
a) succesorii universali;
b) succesorii cu titlu universal;
c) succesorii cu titlu particular.
10. Bibliografie
I.R. Urs - op. cit., p. 275-302;
I.R.Urs - op. cit., p. 150-158;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op. cit., p. 181-189;
G. Boroi - op. cit., p. 209-226;
I. Dogaru - op. cit., p. 273-292;
87
XV. Nulitatea actului juridic civil.
1. NoŃiune
Nulitatea este sancŃiunea care intervine ca urmare a nerespectării dispoziŃiilor legale cu
privire
la condiŃiile de validitate, lipsind actul juridic de efectele în vederea cărora a fost încheiat.
Cauzele nulităŃii sunt anterioare sau concomitente 絜cheierii actului juridic.
Finalitatea nulităŃii este ca, 絜lătur穗du-se nesocotirea legii, actul juridic să nu fie
desfiinŃat, ci salvat.
Prin nulitate se suprimă efectele care ar contrazice dispoziŃia legală încălcată, lăsând
neatinse
celelalte efecte în concordanŃă cu legea. FuncŃia nulităŃii este de a se opune unor efecte in
contradicŃie cu scopul dispoziŃiilor legale.
Consider穗d nulitatea o stare organică sau o calitate a actului juridic in concepŃia
clasică, de influenŃă
romană, nulitatea era 絜 principiu totală si iremediabilă după regula “quod nullum est ab
initio
nullum producit effectum”. ﾎn concepŃia dreptului nostru, nulităŃii totale i se substituie
nulitatea
parŃială, iar celei iremediabile, nulitatea remediabilă.
2. FuncŃiile, clasificarea si cauzele nulităŃii.
Ca instituŃie de drept civil nulitatea 絜deplineste at穰 o funcŃie preventivă, c穰 si una
sancŃionatorie.
Clasificarea nulităŃii – criterii.
- 絜 raport de natura interesului ocrotit de lege si de regimul juridic, nulitatea este de două
feluri: nulitate absolută (絜 caz de nerespectare a unei norme juridice ce ocroteste un
interes general) si nulitate relativă (絜 caz de nerespectare a unei norme juridice ce
ocroteste un interes particular).
- 絜 raport de întinderea efectelor, nulitatea poate fi totală (desfiinŃează actul 絜絜tregime)
sau parŃială (desfiinŃează efectele actului ce nesocotesc legea).
- 絜 raport de modul de reglementare, nulitatea este expresă (este prevăzută anume 絜
dispoziŃia legii) sau virtuală (rezultă din felul de exprimare a normei).
- 絜 raport de condiŃia de validitate nerespectată, nulitatea este de fond (絜 caz de
nerespectare a unei condiŃii de fond), si de formă (絜 cazul nerespectării formei
advaliditatem).
- 絜 raport de modul de valorificare, nulitatea poate fi amiabilă (c穗d părŃile se 絜Ńeleg cu
privire la considerarea actului ca fiind nul), juridică ( c穗d instanŃa este chemată să
pronunŃe nulitatea) si nulitate de drept (intervine prin efectul legii):
Cauze de nulitate absolută.
- când se încalcă dispoziŃiile legale referitoare la capacitatea de folosinŃă a părŃilor prin
nerespectarea unor interdicŃii ce ocrotesc interese generale;
- când actul juridic este lipsit de o condiŃie esenŃială pentru validitatea lui (consimŃăm穗t,
obiect, cauză);
- lipsa totală a consimŃământului (în cazul erorii obstacol)
- când obiectul actului juridic este ilicit sau imoral;
- când cauza actului juridic este ilicită sau imorală;
- când forma cerută de lege în mod obligatoriu, ad validitatem, nu a fost respectată de
părŃi;
- când au fost nesocotite dispoziŃiile imperative ale legii, ordinea publică si bunele
moravuri;
- când prin actul juridic încheiat s-a fraudat legea (frauda la lege) etc.
- nerespectarea dreptului de prempŃiune al statului la înstrăinarea unei suprafeŃe de
pădure proprietate privată.
88
Cauze de nulitate relativă
- când consimŃământul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare, dol, violenŃă
sau leziune;
- când a lipsit discernământul uneia din părŃi în momentul încheierii actului juridic;
- c穗d actul juridic a fost 絜cheiat de persoane lipsite de capacitatea de exerciŃiu sau de
persoane cu capacitatea de exerciŃiu restrânsă, fără încuviinŃările legale.
- când actul juridic a fost încheiat cu nesocotirea unor incapacităŃi de folosinŃă
prevăzute în scopul ocrotirii unor interese particulare.
- nerespectarea dreptului de prempŃiune la înstrăinarea unui tren agricol situat în
extravilan.
3. Regimul juridic aplicabil nulităŃilor.
Regimul juridic al nulităŃilor se referă la regulile care guvernează nulitatea absolută si
nulitatea
relativă
Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulităŃii absolute sunt:
- nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată (părŃi, av穗zii causă,
procuror, instanŃă din oficiu);
- acŃiunea 絜 nulitate absolută este imprescriptibilă;
- nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmarea actului.
Confirmarea este un act juridic unilateral prin care partea 絜dreptăŃită renunŃă la a invoca
nulitatea actului juridic.
Prin excepŃie, nulitatea absolută poate fi acoperită prin confirmare:
– potrivit art.1167 alin.3, după moarte donatorului, nulitatea unei donaŃii pentru
vicii de formă, poate fi acoperită prin confirmare, ratificare, executare voluntară
a donaŃiei de către mostenitorii donatorului.
– conform art. 20 C. fam., “căsătoria 絜cheiată 絈potriva dispoziŃiilor privitoare
la v穩sta legală nu va fi declarată nulă dacă 絜tre timpacela dintre soŃi care nu
avea v穩sta cerută pentru căsătorie a 絈plinit-o, ori dacă soŃia a dat nastere la un
copil sau a rămas 絜sărcinată.”
- acŃiunea in nulitate absolută este o acŃiune 絜 constatarea nulităŃii, care operează 絜
puterea legii chiar din momentul 絜cheierii actului.
Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulităŃii relative sunt:
- nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana ocrotită de dispoziŃia legală ce
prevede nulitatea (părŃi, succesorii părŃilor, creditorii chirografari, procuror, autoritate
tutelară).
- acŃiunea 絜 nulitate relativă (絜 anulabilitate) este supusă prescripŃiei extinctive.
- nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare (executarea voluntară a unui act nul
relativ, neinvocarea nulităŃii 絜 termenul de prescripŃie).
- acŃiunea în nulitate relativă este o acŃiune 絜 pronunŃare, deci pe care instanŃa o
apreciază si o pronunŃă.
89
4. Prezentare comparativă
Nulitatea absolută Nulitatea relativă
NoŃiune
- intervine 絜 cazul nerespectării unei norme juridice ce ocroteste un
interes general
- intervine 絜 cazul nerespectării unei norme juridice ce
ocroteste un interes particular
Cauze
nerespectarea unor incapacităŃi de folosinŃă prevăzute 絜
scopul ocrotirii unor interese generale
lipsa totală a consimŃăm穗tului
obiectul actului este ilicit si imoral
cauza actului este ilicită si imorală
絜călcarea dispoziŃiilor imperative, ordinii publice
frauda la lege
nerespectarea unor incapacităŃi speciale de
folosinŃă prevăzute 絜 scopul ocrotirii unor
interese particulare
consimŃăm穗tul a fost viciat prin eroare, dol,
violenŃă, leziune
lipsa discernăm穗tului uneia dintre părŃi 絜
momentul 絜cheierii actului juridic
actul juridic a fost 絜cheiat de persoane lipsite de
capacitate de exerciŃiu sau de persoane cu
capacitate de exerciŃiu restr穗să, fără
絜cuviinŃările legale
Regim juridic
poate fi invocată de orice persoană care are interes
acŃiunea 絜 nulitate absolută este imprescriptibilă
poate fi acoperită prin confirmare
acŃiunea 絜 nulitate absolută este o acŃiune 絜 constatarea
nulităŃii
poate fi invocată numai de persoana ocrotită de
dispoziŃia legală ce prevede nulitatea
acŃiunea 絜 nulitate relativă este supusă
prescripŃiei extinctive
nu poate fi acoperită prin confirmare
acŃiunea 絜 nulitate relativă este o acŃiune 絜
pronunŃare
Terminologie
„actul este nul”
„actul este nul de drept”
„actul va fi declarat nul”
„actul este anulabil”
„actul poate fi anulat”
„anulabilitate”
5. Precizări
Teoria nulităŃii actului juridic este, actualmente, una dintre cele mai controversate teorii
deoarece
at穰 doctrina c穰 si jurisprudenŃa recunosc mai multe tipuri de nulitate.
ﾎn Dreptul roman, fizionomia nulităŃii era simplă, un act nul se socotea ca fiind inexistent –
nullum
est negotium nihil actum est. Această nulitate, numită civilă, provenea din 絜călcarea legii
sau din lipsa
unei condiŃii necesare pentru formarea actului si 罇i producea efectele 絜 mod automat, fără
să fie
pronunŃată de către justiŃie.
ﾎn timpul Imperiului, problema nulităŃii se complică la iniŃiativa Pretorului care, pentru a
lipsi de
efecte un act juridic valabil, a creat asa numita „restitutio in integrum”. ﾎn virtutea acestei
instituŃii, actele
prejudiciabile pentru autorul lor, cele făcute sub imperiul violenŃei, sau de un minor de 25
ani, nu-si mai
produceau efectele, părŃile fiind readuse la starea de dinainte de 絜cheierea actului. Astfel,
restitutio in
integrum echivala cu anularea actului. ﾎn acest context, apare alături de nulitatea civilă si o
nulitate
pretoriană, diferită prin faptul că putea fi pronunŃată de magistrat 絜 urma unei acŃiuni 絜
justiŃie.
ﾎn prezent, teoria nulităŃii s-a complicat mai mult deoarece la cele două grade de nulitate
existente
絜 dreptul roman, autorii moderni au adăugat un al 3-lea si anume inexistenŃa. O mare parte
din doctrina
modernă critică clasificarea la bipartită a nulităŃilor, propun穗d o 絈părŃire tripartită care
cuprinde pe
l穗gă actele afectate de nulitate absolută si nulitate relativă, o a treia categorie – aceea a
actelor
inexistente. ﾎn viziunea acestei teorii, spre deosebire de actul nul care are o existenŃă propriu
- zisă,
絜trunind elementele necesare constituirii sale, actul inexistent este lipsit de unul sau mai
multe elemente
indispensabile formării lui (consimŃăm穗t, obiect, cauză, forma ad solemnitatem). Mai mult,
actul
inexistent nu ar putea fi anulat, deoarece nu se poate anula ceea ce nu există, judecătorul
trebuind să
pronunŃe inexistenŃa lui.
Teoria a fost clădită la 絜ceput 絜 materia căsătoriei, fiind extinsă ulterior la toate actele
juridice
civile. S-a pornit de la ideea inexistenŃei căsătoriei 絜 3 cazuri: c穗d lipseste consimŃăm穗
tul, c穗d există
identitate de sex 絜tre soŃi si c穗d căsătoria nu a fost instrumentată de ofiŃerul de stare
civilă competent.
Din punct de vedere practic, teoria este inutilă deoarece funcŃia inexistenŃei actului este
perfect
絜deplinită de nulitatea absolută. Astfel, 絜 cazul actelor juridice cărora le lipseste o
condiŃie esenŃială de
valabilitate se aplică, nulitatea absolută; la fel ca nulitatea absolută, inexistenŃa actului
juridic trebuie
constatată prin hotăr穩e judecătorească; regimul juridic al inexistenŃei actului juridic este
identic cu cel al
nulităŃii absolute.
Nulitatea absolută operează de drept si este constatată de instanŃă printr–o acŃiune 絜
constatare,
iar nulitatea relativă este supusă aprecierii instanŃei, care o pronunŃă. Nulitatea relativă
poate fi cerută
printr–o acŃiune 絜realizare. Chiar dacă admitem că nulitatea absolută operează de drept, 絜
final, orice
nulitate, absolută sau relativă, are la bază o hotăr穩e a instanŃei judecătoresti, astfel 絜c穰
絜 toate cazurile
nulitatea este judiciară.
6. Vocabular
ab initio – de la 絜ceput.
frauda la lege – 絜călcarea intenŃionată prin utilizarea unor mijloace viclene, a
dispoziŃiilor
imperative 絜 vigoare, cu ocazia 絜cheierii sau executării unui act juridic.
fraus omnia corrumpit – locuŃiune latină ce semnifică faptul că o fraudă corupe totul.
quod nullum est nullum producit effectum – ceea ce este nul nu produce nici un efect.
1) Ce este nulitatea unui act juridic civil? ClasificaŃi nulitatea 絜 funcŃie de criteriile
cunoscute.
2) ArătaŃi care sunt asemănările si deosebirile 絜tre nulitatea absolută si nulitatea relativă.
91
3) ComparaŃi, din punct de vedere al sancŃiunii ce poate interveni, frauda si dolul 絜
contracte.
4) Cunosc穗d faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are un
interes,
explicaŃi sintagma „persoană interesată”.
5) Ce 絜ŃelegeŃi prin „act de confirmare a nulităŃii”?
6) Av穗d 絜 vedere posibilitatea instanŃei de a invoca „din oficiu” nulitatea absolută,
consideraŃi că 絜
lipsa unei cereri expres formulate 絜tr-un litigiu, judecătorul s-ar putea pronunŃa asupra
nulităŃii unui
act juridic?
7) Din punct de vedere al naturii juridice, cum calificaŃi acŃiunea 絜 nulitate absolută
comparativ cu
acŃiunea 絜 nulitate relativă? Care este rolul judecătorului 絜 soluŃionarea celor două
acŃiuni?
8) X 絜cheie cu Y un contract de donaŃie, av穗d ca obiect un teren, sub forma 絜scrisului
sub semnătură
privată. Este valabil contractul de donaŃie 絜cheiat 絜 această modalitate? ArgumentaŃi.
9) ConsideraŃi valabilă convenŃia prin care un bărbat căsătorit se obligă a despăgubi pe
concubina sa 絜
cazul in care nu divorŃează de soŃia sa?
10) Care este diferenŃa 絜tre nulitatea si inopozabilitatea unui act juridic?
8. SpeŃe:
1. X a 絜cheiat cu Y un contract de v穗zare prin care primul i-a v穗dut lui Y (cetăŃean
străin)
printr-un act sub semnătură privată un teren 絜 extravilan situat de o parte a unui drum
judeŃean.
ﾎn momentul contractării, cetăŃeanul străin i-a dezvăluit v穗zătorului că motivul cumpărării
terenului este posibilitatea de a percepe taxe de la automobilisti 絜 urma dob穗dirii dreptului
de folosinŃă
asupra drumului judeŃean.
ﾎn această situaŃie, odată cu v穗zarea terenului iniŃial, X i-a 絜străinat lui Y o porŃiune
din drumul
judeŃean asigur穗du-l că după obŃinerea aprobărilor va putea solicita taxa dorită. Mai mult,
i-a 絜tărit
convingerea afirm穗d că fratele său este primarul acelei localităŃi.
Ulterior, Y constat穗d că a fost victima unei 絜selăciuni l-a chemat 絜 judecată pe X cer穗d
desfiinŃarea contractului de v穗zare – cumpărare.
CerinŃe:
a) Ce viciu de consimŃăm穗t identificaŃi 絜 speŃă?
b) Ce dispoziŃii legale nu au fost respectate de X la 絜cheierea contractului?
c) Care este sancŃiunea aplicabilă contractului de v穗zare-cumpărare astfel 絜cheiat?
d) Care va fi soluŃia instanŃei? ArgumentaŃi.
2. Un abate, dorind să construiască o scoală 絜 comuna C, se adresează unui arhitect, consult
穗du-l
絜 alegerea unui teren. Arhitectul 精 determină să cumpere un teren al său, 絜 suprafaŃă de
208 m2,
susŃin穗d că acest loc 絜truneste toate condiŃiile o pentru o scoală.
Abatele cumpără acest loc, dar află ulterior că terenul era impropriu pentru a clădi o scoală at
穰
din cauza terenului defavorabil, c穰 si din cauza dispoziŃiilor administrative care impuneau
pentru
construirea unei scoli o suprafaŃă minimă de 500 m2.
ﾎn această situaŃie, abatele vrea să se adreseze justiŃiei spre a renunŃa la terenul cumpărat
si a i se
restitui preŃul plătit.
CerinŃe:
a) Ce mijloc juridic are la dispoziŃie abatele pentru a renunŃa la teren si a primi 絜 schimb
preŃul plătit?
b) Ce viciu de consimŃăm穗t este incident 絜 speŃă?
3. Conform Legii 54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor, proprietatea funciară a
dob穗ditorului si a familiei sale nu poate depăsi 200 ha teren agricol.
ﾎn cazul 絜 care o familie acea 絜 proprietate 150 ha teren arabil si 絜cheie un contract de v
穗zare –
cumpărare prin care achiziŃionează 絜că 100 ha, consideraŃi contractul ca fiind valabil?
92
CerinŃe:
a) Care este sancŃiunea aplicabilă 絜 speŃă si care sunt efectele ei?
b) Care va fi soluŃia 絜 situaŃia 絜 care o familie deŃin穗d 絜 proprietate 200 ha teren
arabil
achiziŃionează 絜că 50 ha?
1. ﾎn funcŃie de 絜tinderea efectelor, nulitatea se clasifică:
a) nulitate absolută si relativă;
b) nulitate de fond si de formă;
c) nulitate parŃială si totală.
2. SancŃiunea nulităŃii absolute intervine 絜 cazul:
a) erorii obstacol;
b) erorii viciu de consimŃăm穗t;
c) dolului incident.
3. Nulitatea relativă a unui act juridic:
a) nu poate fi acoperită prin confirmare;
b) poate fi invocată de orice persoană interesată;
c) este prescriptibilă.
4. Nulitatea absolută a unui act juridic:
a) poate fi acoperită prin confirmare;
b) este imprescriptibilă;
c) intervine 絜 cazul nerespectării unei dispoziŃii ce ocroteste un interes particular.
5. SancŃiunea nulităŃii relative intervine 絜 cazul:
a) nerespectării formei ad validitatem;
b) lipsei discernăm穗tului;
c) nerespectării formei ad probationem.
6. După modul de consacrare legislativă, nulitatea se clasifică 絜:
a) nulitate absolută si nulitate relativă;
b) nulitate de formă si nulitate de fond;
c) nulitate expresă si nulitate virtuală.
7. Este absolută acea nulitate care sancŃionează nerespectarea, la 絜cheierea actului juridic
civil:
a) a unei condiŃii de fond;
b) a unei condiŃii de formă;
c) a unei norme ce ocroteste un interes general.
10. Bibliografie:
I. R. Urs - op. cit., p. 303 – 319;
I. R. Urs - op. cit., p. 158 – 164;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op. cit., p. 192 – 202;
G. Boroi - op. cit., p. 227 – 246;
V. D. Zlătescu - op. cit., p. 175 – 183;
I. Dogaru - op. cit., p. 292 – 307;
SpeŃa nr. 1 a fost prelucrată din G. Răducan si G.T. Maravela – op. cit., p. 70
SpeŃa nr. 2 a fost reprodusă din Recu駟l Periodique Dalloz 2.417/1985 絜 T. R.
Popescu – op. cit., p. 276
93
XVI. Efectele nulităŃii actului juridic civil
1. NoŃiune
Efectul nulităŃii constă 絜 desfiinŃarea actului juridic din momentul 絜cheierii sale,
ceea ce conduce la
restabilirea ordinii de drept 絜călcate. Actul juridic nul nu poate produce efecte 絜 viitor, iar
efectele
produse 絜 trecut se desfiinŃează retroactiv. Deci, nulitatea operează nu numai pentru viitor
(ex nunc),
ci si pentru trecut (ex tunc).
2. Principii si excepŃii ce guvernează efectele nulităŃii
A. Principiul retroactivităŃii efectelor nulităŃii actului juridic
Aplicarea sancŃiunii nulităŃii actului juridic atrage după sine desfiinŃarea retroactivă a
efectelor actului
respectiv, iar pentru viitor actul juridic nu va mai produce efecte.
De la principiul retroactivităŃii efectelor nulităŃii există unele excepŃii ce vizează cazuri
in care
efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt menŃinute pentru trecut (ex tunc),
nulitatea oper穗d
numai pentru viitor (ex nunc). Acestea sunt:
- menŃinerea efectelor produse 絜 trecut de contractele cu executare succesivă;
- menŃinerea efectelor căsătoriei, chiar dacă a fost declarată nulă, 絜 privinŃa
copiilor rezultaŃi din acea căsătorie.
- dob穗ditorul de bună credinŃă al unui bun frugifer nu restituie fructele culese.
B. Principiul restabilirii situaŃiei anterioare nulităŃii actului juridic (restitutio in
integrum)
DesfiinŃarea retroactivă a efectelor actului trebuie să ducă la restituirea reciprocă si
integrală a
prestaŃiilor executate de părŃi de la 絜cheierea actului si p穗ă la declararea nulităŃii sau
anularea lui.
ExcepŃii de la principiul restitutio in integrum:
- incapabilul (minorul si interzisul) nu este Ńinut să restituie, prestaŃiile primite
potrivit art.1164 C.civ, dec穰絜 măsura 絈bogăŃirii sale.
- una din părŃile actului juridic lovit de nulitate nu va putea cere restituirea
prestaŃiei efectuate dacă invocă propria sa turpitudine (imoralitate) “nemo
auditur propriam turpitudinem alegans” (nimănui nu-i este 絜găduit să se
prevaleze de propria sa imoralitate pentru a obŃine 絜 justiŃie ocrotirea unui
drept).
- mostenitorul care, voluntar a executat un legat sau o donaŃie nulă pentru vici de
formă,nu mai poate pretinde restituirea prestaŃiei.
C. Principiul anulării actelor juridice subsecvente, ca o consecinŃă a nulităŃii actului
iniŃial (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis)
Efectele nulităŃii se pot răsfr穗ge si asupra terŃilor, 絜 măsura 絜 care acestia au dob穗
dit drepturi de la
partea vinovată de pronunŃarea nulităŃii.
Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi dec穰 are el 絜susi, este firesc ca,
odată cu
suprimarea dreptului dob穗dit prin actul juridic de către una din părŃi, să fie suprimat si
dreptul
subdob穗ditorului. In acest caz 絜să nulitatea operează ca o rezoluŃiune, 絜 baza adagiului
“resoluto
jure dantis resolvitur jus accipientis”.
ExcepŃii de la principiul anulării actelor juridice subsecvente:
- subdob穗ditorul de bună-credinŃă păstrează bunul mobil sau imobil dob穗dit cu
titlu oneros de la transmiŃătorul al cărui titlu de proprietate a fost declarat nul
sau anulat;
94
- terŃul dob穗ditor de bună credinŃă , care a dob穗dit bunul de la mostenitorii
celui declarat mort, 絜 cazul anulării hotăr穩ii delarative de moarte.
3. MenŃinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept
care anihilează regula (quod nullum est nullum producit effectum).
Anumite principii de drept justifică menŃinerea situaŃiilor create de actul juridic nul ori
menŃinerea 絜
parte sau 絜 totalitate a efectelor sale.
- Principiul ocrotirii bunei-credinŃe
- Principiul validităŃii aparenŃei în drept (error communis facit ius). Principiul justifică
menŃinerea validităŃii actelor cu titlu oneros 絜cheiate de terŃii de bună-credinŃă cu
titularul aparent al unui drept, cu toate că aceste acte ar trebui declarate nule, cu condiŃia ca
aparenŃa să fie cunoscută public.
- Principiul conversiunii actului juridic.Conversiunea 絜seamnă 絜 esenŃă 絜locuirea
actului nul cu un act juridic valid. Prin conversiune actul juridic nul poate produce efectele
unui alt act juridic ale cărui condiŃii de validitate le 絜deplineste.
- Principiul răspunderii civile delictuale. ﾎn cazul 絜 care minorul vinovat de cauza de
nulitate (se declară major) ar solicita anularea actului civil, desi ca urmare a anulării,
cealaltă parte ar suferi un prejudiciu pentru care minorul ar trebui să plătească despăgubiri,
se consideră că cea mai bună reparare a prejudiciului este menŃinerea actului juridic ca
fiind valabil.
4. Definirea si caracterizarea unor sancŃiuni si a unor cauze de ineficienŃă a
actelor juridice civile comparativ cu nulitatea
Nulitatea, asa cum am văzut, este o sancŃiune civilă care constă 絜 lipsirea actului juridic
絜cheiat cu
絜călcarea normelor referitoare la condiŃiile sale de validitate, de efectele pentru care a fost
絜cheiat;
cauzele nulităŃii sunt anterioare sau concomitente 絜cheierii actului.
RezoluŃiunea este o sancŃiune care constă 絜 desfiinŃarea retroactivă a unui contract
sinalagmatic cu
executarea dintr-o dată, instantanee, pentru neexecutarea din culpă a obligaŃiilor de către una
din părŃi.
Rezilierea este o sancŃiune care constă 絜 desfacerea unui contract sinalgamatic cu
executare
succesivă pentru neexecutarea din culpă a obligaŃiilor de către una din părŃi.
Revocarea este o sancŃiune care constă 絜絜lăturarea efectelor actului juridic, fie datorită
ingratitudinii gratificatului, fie neexecutării din culpă a sarcinii donaŃiei sau legatului, fie
pentru
nasterea de copii 絜 urma donaŃiunii (art.829 C.civ.).
Caducitatea este o cauză de ineficacitate a actului juridic determinată de un eveniment ce
intervine
independent de voinŃa părŃilor si după 絜cheierea actului.
Inopozabilitatea este o cauză de ineficienŃă a actului juridic fată de terŃi care intervine
datorită
nerealizării formalităŃilor de publicitate
95
5.1.
exceptii: exceptii: exceptii:
5.2.
4
Principiile efectelor nulitătii
principiul retroactivitătii
efectelor nulităti i act ului jur idic
principiul repunerii în
situatia anterioară (r esti tut io
in integrum)
principiul anulării actului
subsecvent (resoluto iure dantis
resolvitur jus accipietis)
mentinerea efectelor produse de
un contract cu executare
succesivă
păst rar ea fruct el or cul ese ant er ior
anulăr i i
incapabilul nu este tinut să
restituie prestatiile primite dec穰
絜 măsur a ・mbogă t i r i i sale
nemo auditur propriam
surpitudinem allegons
ipoteza subdob穗ditorului de bună
credintă si cu ti tlu oneros al unui
mobil
ipoteza subdob穗ditorului de bună
credintă si cu ti tlu oneros al unui
imobil
Principiul răspunderi i ci vi l e
delictuale
Cele 4 principii care anihilează principiul quod nullum est nullum producit effectum
2
Principiul validitătii apar ent ei î n
drept
1 Principiul
conversiunii
actului juridic
Principiul ocrotirii
bunei credinte
Principiul Quod nullum est …
3
96
6. Precizări
ﾎn practică, aplicarea principiului anulării actului subsecvent se concretizează 絜 două
situaŃii
specifice:
1) 絜 cazul actelor autorizate, anularea autorizaŃiei administrative conduce la anularea
actului juridic
care se 絜temeia pe acea autorizaŃie. Spre exemplu, anularea autorizaŃiei de construcŃie va
determina si anularea contractului de antrepriză 絜cheiat 絜 vederea edificării unei clădiri.
2) 絜 cazul a două acte din care unul este principal iar celălalt accesoriu, anularea actului
principal
atrage desfiinŃarea actului accesoriu prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale.
Astfel,
anularea contractului de 絈prumut va determina si desfiinŃarea contractului de gaj ce asigură
creditorului recuperarea creanŃei.
Principiul ocrotirii bunei credinŃe 罇i găseste o aplicaŃie deosebit de importantă 絜
materia relaŃiilor
de familie. Art. 23, alin. 1 C. fam. dispune: „SoŃul care a fost de bună credinŃă la 絜
cheierea căsătoriei
declarată nulă sau anulată păstrează, p穗ă la data c穗d hotăr穩ea instanŃei judecătoresti răm
穗e definitivă
situaŃia unui soŃ dintr-o căsătorie valabilă”. Astfel, desi căsătoria a fost declarată nulă,
totusi faŃă de soŃul
de bună-credinŃă, ea se consideră că a existat (căsătorie putativă) p穗ă la data răm穗erii
definitive a
hotăr穩ii de declarare a nulităŃii ori anulării; 絜 schimb, faŃă de soŃul de rea credinŃă
căsătoria se
desfiinŃează cu efect retroactiv.
O altă aplicaŃie a principiului este 絜t稷nită 絜 materia actelor de stare civilă. „Actele de
stare civilă
絜tocmite de o persoană care a exercitat 絜 mod public atribuŃiile de ofiŃer de stare civilă,
sunt valabile,
chiar dacă acea persoană nu avea această calitate” (art 7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la
actele de
stare civilă).
7. Vocabular
bună credinŃă - obligaŃie generată de conduită care revine părŃilor la 絜cheierea si
executarea
unei convenŃii, const穗d 絜絜datorirea lor de a se comporta astfel 絜c穰 ceea ce s-a
convenit să
se execute 絜tocmai potrivit intenŃiei comune.
error communis facit jus – expresie latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia
acela care a acŃionat, 絜temeindu-se cu bună credinŃă pe o eroare 絜deobste admisă ca
adevăr,
trebuie ocrotit juridic („greseala comună statorniceste dreptul”).
ex nunc – locuŃiune latină folosită pentru a exprima ideea că efectele unui act juridic se
produc numai pentru viitor, din momentul 絜cheierii sale.
ex tunc – locuŃiune latină folosită pentru a 絜vedera că efectele unui act juridic se
produc nu
numai pentru viitor, ci retroactiv, 絜cep穗d de la un moment determinat din trecut.
răspundere civilă delictuală – formă a răspunderii civile care intervine atunci c穗d prin
fapta
păgubitoare se 絜calcă o obligaŃie instituită prin lege.
resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis – expresie latină folosită pentru a exprima
regula potrivit căreia, desfiinŃarea retroactivă a drepturilor transmiŃătorului asupra lucrului
transmis, atrage desfiinŃarea drepturilor consimŃite de acesta, asupra bunului respectiv, 絜
folosul unui terŃ. („絜 măsura 絜 care s-a anulat dreptul celui ce dă, se anulează si dreptul
celui
ce dob穗deste”).
restitutio in integrum – locuŃiune latină folosită pentru a exprima repunerea 絜 situaŃia
anterioară a persoanei sau persoanelor ale căror drepturi au fost lezate prin 絜cheierea unui
act
juridic sau prin săv穩sirea unui fapt juridic.
97
8. Întrebari, exerciŃii, aplicaŃii
1) Ce 絜ŃelegeŃi prin regula de drept civil: „quod nullum est nullum producit effectum?”
2) EnumeraŃi principiile efectelor nulităŃii si stabiliŃi conŃinutul lor..
3) ﾎn ce situaŃie, desi actul este nul, nu se procedează la restituirea prestaŃiilor făcute 絜
temeiul acelui
act?
4) EnumeraŃi principiile de drept care 絜lătură aplicabilitatea regulii „quod nullum est……?
5) Ce este conversiunea actului juridic? DaŃi 3 exemple de aplicare a principiului
conversiunii actelor
juridice.
6) ArătaŃi care este raportul dintre nulitate si rezoluŃiune.
7) ArătaŃi care este raportul dintre nulitate si reziliere.
8) X 絈prumută de la Y suma de 100 milioane lei. Pentru garantarea 絈prumutului, Y
constituie un drept
de ipotecă asupra unui imobil aflat 絜 proprietatea lui X.
ArătaŃi:
a) nulitatea contractului de 絈prumut are vreun efect asupra valabilităŃii contractului de
ipotecă?
b) nulitatea contractului de ipotecă are vreun efect asupra valabilităŃii contractului de
絈prumut?
9) X si Y 絜cheie 絜 formă autentică un contract de v穗zare – cumpărare a unui teren. ﾎn
cazul 絜 care Y
plăteste preŃul, 絜să X refuză să-i predea terenul, contractul de v穗zare-cumpărare:
a) se anulează?
b) este supus rezoluŃiunii?
c) este supus rezilierii?
10) Ce sancŃiune intervine 絜 cazul in care un minor se prezintă drept major pentru a 絜
cheia un contract,
si cum se justifică această sancŃiune?
9. SpeŃe
1. X a v穗dut lui Y printr-un 絜scris sub semnătură privată un televizor marca L.G.. Ulterior,
X l-a
chemat 絜 judecată pentru desfiinŃarea actului de v穗zare – cumpărare.
Din probele administrate, instanŃa a constatat că v穗zarea 絜tre X si Y nu este valabilă,
reŃin穗d
din susŃinerile lui X si ale martorilor săi că i-a fost viciat consimŃăm穗tul.
ﾎn cursul procesului, Y a 絜străinat bunul unui terŃ Z, care nu cunostea lipsa calităŃii de
proprietar a
v穗zătorului.
CerinŃe:
a) Plec穗d de la premisa că actul 絜cheiat 絜tre X si Y a fost declarat nul de către instanŃă,
care este principiul efectelor nulităŃii incident 絜 cauză pentru a desfiinŃa actul ulterior
dintre Y si Z?.
b) IdentificaŃi excepŃiile de la acest principiu.
c) Ipoteza din speŃă se 絜cadrează printre excepŃii?
d) Ce va decide instanŃa?
2. Un anticar de profesie a v穗dut unei persoane trei gravuri pentru preŃul de 500$.
Gravurile erau
datate ca fiind foarte vechi si purtau numele pictorilor respectivi. Cu toate acestea s-a dovedit
că nu erau
lucrări vechi, ci erau rezultatul unui trucaj grosier.
ﾎn această situaŃie, cumpărătorul cere nulitatea absolută a actului de cumpărare.
CerinŃe:
a) Cererea lui e admisibilă?
b) ConsideraŃi că 絜 speŃă este incidentă eroarea ca viciu de consimŃăm穗t?
98
c) Dacă instanŃa va hotăr・desfiinŃarea contractului de v穗zare – cumpărare, care este
principiul efectelor nulităŃii incident 絜 speŃă pentru ca preŃul de 500$ să fie restituit
cumpărătorului?
3. ﾎn 1990, X a dob穗dit o suprafaŃă de teren arabil ca mostenitor al lui Y, fiind desemnat
prin
testamentul lăsat de acesta din urmă. Ca proprietar, X a cultivat terenul si a cules recolta.
ﾎn 1992 se descoperă un nou testament, datat ulterior primului, prin care Y 精 desemna ca
mostenitor pe Z.
CerinŃe:
a) Care testament va produce efecte juridice: cel descoperit 絜 1990 sau cel din 1992?
b) X poate fi obligat la restituirea recoltei culese p穗ă 絜 1992? Care va fi soluŃia pentru
recolta culeasă după 1992 (după descoperirea noului testament)?
c) DefiniŃi principiul retroactivităŃii si identificaŃi excepŃiile de la acesta.
d) Ipoteza din speŃă se 絜cadrează printre excepŃii?
1. Este un principiu al efectelor nulităŃii:
b) restitutio in integrum;
c) error communis facit jus.
2. Principiul anularii actului juridic subsecvent ca urmare a anulării actului juridic iniŃial:
a) este un principiu general al actelor juridice civile;
b) este un principiu ce guvernează efectele actului juridic;
c) este un principiu ce guvernează efectele nulităŃii.
3. Desfacerea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă pentru neexecutarea
culpabilă a obligaŃiilor de către una din parŃi are loc prin:
a) rezolutiune;
b) reziliere;
c) nulitate.
4. SancŃiunea rezoluŃiunii actelor juridice intervine 絜 cazul:
a) contractelor unilaterale cu executare uno ictu
b) contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu
c) contractelor sinalagmatice cu executare succesivă
5. Produce efecte numai pentru viitor:
a) nulitatea relativă;
b) rezoluŃiunea;
c) reziliere.
6. Dacă locatarul refuză să-si execute obligaŃia de plată a chiriei, contractul de locaŃiune:
a) se anulează;
b) este supus rezoluŃiunii;
c) este supus rezilierii.
7. ﾎnlătură principiul „quod nullum est nullum producit effectum”:
a) principiul ocrotirii relei credinŃe;
b) principiul validităŃii aparenŃei 絜 drept;
c) principiul răspunderii civile contractuale.
99
11. Bibliografie:
I. R. Urs op. cit., p. 319 – 333;
I. R. Urs op. cit., p. 165 – 172;
S. Angheni
Gh. Beleiu op. cit., p. 202 – 208;
G. Boroi op. cit., p. 247 – 260;
V. D. Zlătescu op. cit., p. 183 – 189;
I. Dogaru op. cit., p. 306 – 318;
SpeŃa nr. 2 a fost reprodusă din Recueil Periodique Dalloz 2.287/1908 絜 T. R.
Popescu – op. cit., p. 294
100
PROBA DREPTURILOR SUBIECTIVE
XVII. Teoria generală a probelor
1. NoŃiunea de probaŃiune judiciară
ProbaŃiunea reprezintă activitatea de stabilire a actelor si faptelor juridice din care au
izvorât
drepturile si obligaŃiile părŃilor.
2. NoŃiunea de probă – sensuri:
acŃiunea de prezentare a mijloacelor de convingere de către cel care are „sarcina probei“.
mijloacele legale de convingere sau mijloacele legale de probă pentru stabilirea faptului
pretins.
Faptul dedus judecăŃii (faptul pretins) este un fapt principal (facta probanda) care trebuie
dovedit, iar
faptul probator (facta probantia) este faptul care contribuie la dovedirea faptului principal.
rezultatul acŃiunii de prezentare a mijloacelor de probă (proba este completă“; „proba
este făcută“).
3. ImportanŃa practică
 probele sunt mijloace prin care se asigură constatarea si realizarea drepturilor 絈potriva
celor care
le nesocotesc;
 probele constituie mijlocul de stabilire a adevărului obiectiv de către organele de justiŃie;
 probele au rol 絜 prevenirea litigiilor.
4. Obiectul probei
Obiectul probei 精 constituie faptele si actele juridice din care rezultă drepturile si
obligaŃiile, adică
„faptele generatoare de drepturi si obligaŃii“;
- proba faptelor negative se face prin proba faptelor pozitive contrare;
- proba faptelor legalmente constatate nu trebuie făcută;
- proba faptelor notorii nu trebuie făcută;
- proba faptelor necontestate de nici una din părŃi este lăsată la aprecierea instanŃei de
judecată.
5. Sarcina probei:
„Cel ce face o propunere 絜aintea judecăŃii trebuie să o dovedească“ (art. 1169 C. civ.),
adică sarcina
probei revine – 絜 primul r穗d – reclamantului; această regulă este sintetizată 絜 adagiul
formulat
絜că de romani (onus probandi incumbit actori).
P穩穰ul ridică pretenŃii asupra reclamantului pe calea acŃiunii reconvenŃionale, invocă
si dovedeste
fapte de natură să paralizeze acŃiunea reclamantului, invocă excepŃii (絈plinirea
prescripŃiei, stingerea
datoriei, nulitatea actului, lipsa calităŃii procesuale etc), astfel 絜c穰 sarcina probei incumbă
si
pârâtului (in excipiendo reus fit actor).
InstanŃa judecătorească are un rol activ 絜 tot procesul, inclusiv 絜 privinŃa
probaŃiunii.
101
6. CondiŃiile de admisibilitate a probelor
Pentru a fi admisibilă, orice probă trebuie să 絜deplinească următoarele condiŃii:
- să nu fie oprită de lege;
- să fie verosimilă: este neverosimilă atunci c穗d proba tinde la dovedirea unor fapte
imposibile;
- să fie utilă: este inutilă proba care tinde la dovedirea unor fapte incontestabile, pe care
絜săsi legea le socoteste stabilite;
- să fie pertinentă: este pertinentă proba care are legătură cu obiectul procesului;
- să fie concludentă: proba trebuie să fie aptă să contribuie la rezolvarea pricinii de către
organul de jurisdicŃie. O probă concludentă este 絜totdeauna si pertinentă, dar nu orice
probă pertinentă este si concludentă.
7. ConvenŃiile părŃilor asupra probelor
PărŃile, prin acordul lor de voinŃă, se pot abate de la normele privind probaŃiunea 絜tr-
un proces 絜
curs sau a unui proces viitor. Asemenea convenŃii, dacă 絜deplinesc condiŃiile legale ale
oricăror
convenŃii (consimŃăm穗t, capacitate, obiect, cauză), nu sunt oprite de lege, cu următoarele
precizări:
să nu ducă la îngreunarea probei;să nu îngrădească rolul activ al instanŃei; să nu încalce
dispoziŃiile
imperative ale legii.
8. Precizări
Norma juridică, legea 絜 general nu poate forma obiectul probaŃiunii judiciare. Astfel,
instanŃele
aplică legea fără ca părŃile să fie obligate să dovedească existenŃa sau cuprinsul actelor
normative
deoarece, pe de o parte, „ jura novit curia” (judecătorul trebuie să cunoască legea) iar pe de
altă parte,
„nemo censetur ignorare legem”.
Cu toate acestea, dacă 絜tr-un proces una din părŃi invocă aplicarea unei legi străine, partea
are
obligaŃia de a dovedi existenŃa si conŃinutul normei, deoarece legea străină este 絜 proces
un element de
fapt ce trebuie dovedit si nu un element de drept.
9. Întrebări
1) ﾎn ce constă obiectul probei?
2) Cui 靖 revine sarcina probei?
3) Care sunt condiŃiile de admisibilitate a probelor?
4) StabiliŃi corelaŃia existenŃă 絜tre proba pertinentă si proba concludentă.
5) PărŃile pot face convenŃii cu privire la probe? ﾎn caz de răspuns afirmativ, enumeraŃi
condiŃiile pe
care acestea trebuie să le 絜deplinească.
6) ConsideraŃi că faptele notorii trebuie dovedite? Dar notorietatea acestor fapte (絈
prejurarea că faptele
sunt cunoscute de toată lumea)?
7) ConsideraŃi necesar ca faptele cunoscute personal de judecător, din alte 絈prejurări dec穰
probele
dosarului, să fie dovedite?
10. Vocabular
cerere (acŃiune) reconvenŃională – mijloc procedural prin care p穩穰ul formulează
pretenŃii proprii faŃă de reclamant
facta probanda – fapt principal care trebuie dovedit
102
facta probantia – fapt care contribuie la dovedirea existenŃei sau inexistenŃei faptului
principal
fapte generatoare de drepturi si obligaŃii – 絈prejurări (evenimente si acŃiuni) care dau
nastere, modifică sau sting raporturi juridice concrete
fapte notorii – fapte cunoscute de 絜treaga colectivitate dintr-o regiune, dintr-o Ńară,
dintrun
conŃinut, de pretutindeni
in excipiendo reus fit actor – 絜 excepŃie, p穩穰ul este reclamant
onus probandi incumbit actori – sarcina de a face dovada 靖 revine reclamantului
1. ﾎn cursul procesului, sarcina probei 靖 revine:
a) numai reclamantului;
b) numai p穩穰ului;
c) alternativ si reclamantului si p穩穰ului.
2. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată:
a) orice probă concludentă este si pertinentă;
b) orice probă pertinentă este si concludentă;
c) nu orice probă concludentă este si pertinentă.
3. Este concludentă:
a) proba care tinde la dovedirea unor fapte incontestabile;
b) proba care are legătură cu obiectul procesului;
c) proba care contribuie la rezolvarea pricinii.
4. Proba este neverosimilă:
a) c穗d tinde la dovedirea unor fapte incontestabile;
b) c穗d tinde la dovedirea unor fapte imposibile;
c) c穗d tinde la dovedirea unor fapte notorii.
5. Subiect al probei este:
a) partea adversă;
b) judecătorul;
c) partea care a propus proba.
12. Bibliografie
I. R. Urs – op.cit, pag. 337 – 349;
I. R. Urs, – op.cit., pag. 96 – 100;
S. Angheni;
I. Dogaru – op.cit., pag. 156 – 162.
103
XVIII. Mijloacele de probă
Mijloacele de probă sunt enumerate în art. 1170 C. civ. si art.201-217 Cod de procedură
civilă
1. Înscrisurile. NoŃiune si clasificare
Prin înscris se înŃelege orice declaraŃie despre un act sau fapt juridic, făcută prin scriere
cu
mâna, prin dactilografiere ori imprimare, cu orice litere sau sistem de scriere, pe hârtie sau pe
orice alt material: sticlă, lemn, metal, pânză, telex, telefax etc. Cu 絜scrisurile sunt asimilate
declaraŃiile
verbale, 絜registrate pe bandă electromagnetică, peliculă, disc etc.
ﾎn funcŃie de existenŃa sau inexistenŃa intenŃiei ca acestea să folosească ca mijloc de
dovadă,
絜scrisurile sunt preconstituite (絜scrisul autentic, 絜scrisul sub semnătură privată,
răbojurile, diferite
chitanŃe, note, facturi etc., emise pentru a servi ca mijloc de probă) si nepreconstituite
(registrele
comerciale, registrele si h穩tiile casnice, menŃiunile scrise de creditor pe titlul constatator al
creanŃei
sau pe chitanŃă si scrisorile obisnuite).
ﾎn funcŃie de criteriul semnăturii, 絜scrisurile sunt semnate (絜scrisul autentic, 絜scrisul
sub semnătură
privată) si nesemnate, 絜 care intră toate celelalte 絜scrisuri;
ﾎnscrisurile se mai 絈part si 絜 : originale si copii după 絜scrisurile originale.
A. Înscrisul autentic
Noiune. Potrivit art. 1171 C. civ.: “Actul autentic este acela care s-a făcut cu
solemnităŃile cerute de
lege, de un funcŃionare public, care are dreptul de a funcŃiona în locul unde actul s-a făcut“;
Categorii de acte autentice:
– 絜scrisuri autentice notariale (Legea nr.36/1995);
– hotăr穩ile organelor jurisdicŃionale;
– constituie, de asemenea, 絜scrisuri autentice, potrivit art. 1171 C. civ., actele de stare civilă,
deciziile si 絜cuviinŃările autorităŃilor tutelare, procesele verbale de 絜deplinire a actelor de
procedură etc.
OperaŃiunea tehnico-juridică de autentificare de către notarul public.
– notarul are 絜datorirea de a deslusi adevăratele raporturi dintre părŃi, de a le lamuri cu
privire la
consecinŃele ce decurg din 絜scrisul pe care vor să-l 絜tocmească si de a le da 絜drumările
necesare pentru ca 絜scrisul lor să corespundă scopului urmărit de ele;
– notarul trebuie să verifice 絜deplinirea condiŃiilor cerute de lege pentru validitatea 絜
scrisului
realiz穗d astfel controlul preventiv al legalităŃii actelor ce urmează a se 絜tocmi;
– la cererea părŃilor, notarul trebuie să redacteze 絜scrisul pe care acestea vor să-l
autentifice;
– autentificarea 罇i produce efectele din momentul 絜 care notarul a luat consimŃăm穗tul
părŃilor si
acestea au semnat 絜scrisul.
Puterea doveditoare.
– puterea doveditoare a 絜scrisului autentic rezidă din faptul că a fost autentificat, sau chiar
絜tocmit si autentificat de notarul public.
– menŃiunile referitoare la constatările personale ale notarului se bucură de cea mai deplină
putere
doveditoare, ele neput穗d fi combătute dec穰 prin procedura (specială si complicată) a
înscrierii
în fals.
– menŃiunile ce cuprind declaraŃiile făcute de părŃi fac dovada numai p穗ă la proba
contrarie.
Pentru a cunoaste puterea doveditoare a 絜scrisului nul ca 絜scris autentic, trebuie făcută
următoarea distincŃie:
– 絜 cazurile 絜 care 絜scrisul autentic este cerut de lege ca o condiŃie de formă – ad
validitatem –, nulitatea 絜scrisului autentic atrage, 絜 mod necesar, nulitatea actului
juridic (negotium);
– 絜 cazurile 絜 care 絜scrisul autentic a fost 絜tocmit numai pentru că părŃile au dorit
să-si asigure o dovadă, – ad probationem –, nulitatea 絜scrisului autentic nu atrage
104
nulitatea actului juridic (negotium) constatat prin acel 絜scris si nu atrage
nevalabilitatea 絜scrisului respectiv, ca 絜scris sub semnătură privată, dacă a fost
semnat de părŃi (art. 1172 C. civ.).
B. Înscrisul sub semnătură privată
NoŃiune. Prin înscris sub semnătură privată se înŃelege orice înscris semnat de partea
sau părŃile de
la care emană;
CondiŃiile de validitate:
– condiŃia generală a semnăturii, cerută pentru orice astfel de 絜scris: semnătura este
condiŃia
necesară si suficientă cerută pentru validitatea 絜scrisului sub semnătură privată; din ea
rezultă
絜săsi denumirea 絜scrisului.
– condiŃii speciale, cerute numai pentru anumite 絜scrisuri sub semnătură privată:
condiŃia pluralităŃii de exemplare pentru 絜scrisurile care constată convenŃii
sinalagmatice (contracte bilaterale).
condiŃia scrierii în întregime sau a menŃiunii „bun si aprobat“ făcută de m穗a
debitorului, 絜 cazul 絜scrisurilor ce constată obligaŃii unilaterale av穗d ca obiect o
sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile.
condiŃia scrierii, semnării si datării de m穗a testatorului a testamentului olograf.
Puterea doveditoare a 絜scrisului sub semnătură privată (art. 1182 C.civ)
− art. 1176 prevede că: “actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia se opune
sau
privit, după lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, 絜tre acei care l-au 絜scris
si
絜tre cei care reprezintă drepturile lor“.
− 絜 cazul 絜 care partea, căreia i se opune un 絜scris sub semnătură privată, neagă
semnătura sau
絜scrisul, precum si 絜 cazul 絜 care mostenitorii sau urmasii celui de la care se pretinde că
emană 絜scrisul, declară că nu cunosc semnătura sau 絜scrisul autorului 絜scrisului, înscrisul
sub semnătură privată nu are nici o putere doveditoare.
− dacă 絜scrisul sub semnătură privată este recunoscut de partea căreia i se opune sau dacă
instanŃa
a stabilit că provine de la partea căreia i-a fost opus 絜scrisul, înscrisul sub semnătură privată
face dovada până la proba contrarie, at穰絜tre părŃi c穰 si 絜tre cei care reprezintă
drepturile
lor, precum si faŃă de terŃi.
C. Alte înscrisuri:
− scrisorile, menŃiunile făcute de creditor pe titlul de creanŃă, registrele si h穩tiile casnice,
registrele comerciale, răbojurile.
2. Mărturia sau proba testimonială
Mărturia este o relatare făcută de o persoană, oral, în faŃa instanŃei de judecată cu
privire la
acte sau fapte litigioase săvârsite în trecut, despre care are cunostinŃă personală.
− mărturia presupune cunoasterea personală, de către martor, a faptelor pe care le relatează
si nu
„din auzite“ sau după „ceea ce spune lumea“; este mărturie asa-numita „mărturie indirectă“;
− mărturia presupune relatarea orală 絜 faŃa instanŃei de judecată.
Administrarea probei testimoniale.
− regula generală este că faptele juridice stricto-sensu pot fi dovedite 絜 mod nelimitat, prin
proba testimonială.
− regulile restrictive privind administrarea probei testimoniale se referă la actele juridice.
 Art. 1191 C.civ. stabileste următoarele reguli restrictive:
„Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăseste suma de 250 lei […] nu se
poate face dec穰 prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.”
„Nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, 絜 contra sau peste ceea ce cuprinde actul
[…]
105
chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depăseste 250 lei”.
 Aceste reguli restrictive cunosc două excepŃii, c穗d proba cu martori poate fi admisă cu
privire la un act de o valoare mai mare de 250 lei sau 絈potriva sau peste conŃinutul unui
絜scris:
- c穗d există un 絜ceput de dovadă scrisă (art. 1197 C.civ.)
- c穗d partea s-a aflat 絜 imposibilitate de a-si preconstrui sau păstra un 絜scris (art. 1198
C.civ.)
Puterea doveditoare a probei cu martori este lăsată la aprecierea instanŃei de judecată.
Judecătorul
are libertatea de a aprecia valoarea depoziŃiei de martor.
3. Mărturisirea (recunoasterea)
NoŃiune. Mărturisirea este recunoasterea de către o persoană a unui fapt pe care o altă
persoană îsi
întemeiază o pretenŃie sau o apărare si care este de natură să producă efecte juridice
împotriva
autorului ei.
Caractere
– mărturisirea este o recunoastere, iar nu o simplă explicaŃie dată 絜 legătură cu un act sau
fapt
juridic;
– mărturisirea priveste un fapt pe care o altă persoană 罇i 絜temeiază, fie o pretenŃie, fie o
apărare;
– mărturisirea este de natură să producă efecte 絈potriva autorului ei;
– mărturisirea este o manifestare de voinŃă, adică un act juridic civil, de unde cerinŃa ca
autorul
mărturisirii să aibă o voinŃă constientă si liberă;
– mărturisirea este o manifestare de voinŃă unilaterală;
– mărturisirea este irevocabilă;
– mărturisirea constituie un mijloc de probă 絈potriva autorului ei si 絜 favoarea celui care
罇i
絜temeiază pretenŃiile pe faptul recunoscut;
– mărturisirea are caracter personal; nu poate fi făcută dec穰 de către titularul dreptului
litigios 絜
persoană sau de un mandatar cu procură specială (art. 1206 C. civ.).
Clasificare
a) mărturisirea este judiciară atunci c穗d 絜deplineste, cumulativ, următoarele condiŃii:
– este făcută 絜 cadrul unui proces 絜aintea sau 絜 cursul judecăŃii;
– este făcută 絜絜susi procesul 絜 care este folosită ca mijloc de probă;
– este făcută 絜aintea judecătorului, personal sau prin procură specială;
b) mărturisirea este extrajudiciară atunci c穗d cele trei condiŃii de mai sus nu sunt 絜trunite
絜 mod
cumulativ.
Formele mărturisirii sunt tot 絜 număr de două: mărturisire expresă si mărturisire tacită
(prezumată).
a) este expresă c穗d constă 絜tr-o declaraŃie orală sau scrisă 絜 sensul recunoasterii unui
fapt pe care
cealaltă parte 罇i 絜temeiază pretenŃiile.
b) este tacită 絜 cazurile 絜 care legea prevede că judecătorul (instanŃa) poate să o deducă
dintr-o
anumită conduită negativă (abŃinere) a părŃii.
Puterea doveditoare a mărturisirii este lăsată la libera apreciere a instanŃei de judecată.
Interogatoriul este mijlocul procedural – reglementat de art. 218-225 Cod de procedură
civilă – de
administrare a probei mărturisirii. ﾎn afara de mărturisirea spontană, mărturisirea este, de cele
mai
multe ori, provocată, ceea ce se realizează prin intermediul interogatoriului.
Interogatoriul este o problemă ce Ńine de procedura civilă.
4. PrezumŃiile
NoŃiune. Potrivit art. 1199 C. civ. „PrezumŃiile sunt consecinŃele ce legea sau
magistratul le trage
dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut“.
106
Clasificare
Din art 1199 C. civ. reiese că prezumŃiile sunt de două feluri: simple (opera judecătorului) si
legale.
– PrezumŃiile simple sunt prevăzute de art. 1203 C. civ. astfel: „PrezumŃiile care nu sunt
stabilite
de lege sunt lăsate la luminile si 絜Ńelepciunea magistratului; magistratul nu trebuie să se
pronunŃe dec穰絜temeindu-se pe prezumŃii care să aibă greutate si putere de a naste
probabilitatea; prezumŃiile nu sunt permise magistratului, dec穰 numai 絜 cazurile c穗d este
permisă si dovada prin martori, afară numai dacă un act nu este atacat că s-a făcut prin
fraudă,
dol sau violenŃă.
– PrezumŃiile legale sunt definite de art. 1200 C. civ., astfel: „sunt prezumŃii legale acelea
care
sunt determinate special prin lege precum:
– actele ce legea le declară nule pentru că le priveste făcute 絜 frauda dispoziŃiilor sale;
– 絜 cazurile 絜 care legea declară că dob穗direa dreptului de proprietate sau liberaŃiunea
unui debitor rezultă din oarecare 絈prejurări determinate;
– puterea ce legea acordă autorităŃii lucrului judecat.
PrezumŃiile legale sunt limitative ca număr: nu există prezumŃie legală fără un text care să
o
prevadă expres: nulla presumtio sine lege; textele legale care stabilesc prezumŃii sunt de
strictă
interpretare.
Puterea doveditoare a prezumŃiilor
– prezumŃii legale relative – juris tantum – sunt acelea care pot fi combătute prin proba
contrarie;
aceste prezumŃii formează marea majoritate a prezumŃiilor legale;
– prezumŃii legale absolute (irefragabile, irefutabile) – juris et de jure – sunt acelea care nu
pot fi
combătute prin proba contrarie;
– prezumŃiile legale intermediare (mixte) sunt acelea care pot fi combătute, fie prin anumite
mijloace de probă, fie 絜 anumite condiŃii, fie de anumite persoane.
5. Expertizele judiciare
Sunt mijloace de probă, constând într-un raport de expertiză ce cuprinde constatările unor
specialisti privind anumite fapte sau acte juridice. Expertizele judiciare pot fi: contabile,
medicale,
tehnice (絜 toate domeniile de activitate).
6. Precizări
Data 絜scrisului sub semnătură privată are, 絜tre părŃi, aceeasi forŃă probantă ca 絜susi
conŃinutul
絜scrisului, adică p穗ă la proba contrară.
FaŃă de terŃi, data 絜scrisului sub semnătură privată nu are nici o putere doveditoare at穰a
timp c穰
nu a devenit dată certă.
Data certă se dob穗deste prin prezentarea 絜scrisului la un organ de stat, prin 絜registrarea
lui 絜trun
registru public, prin moartea uneia dintre persoanele care au semnat 絜scrisul, sau prin
trecerea
conŃinutului 絜scrisului, chiar prescurtat, 絜 acte 絜tocmite de funcŃionari publici (art.
1182 C. civ.)
Desi art. 1198 C. civ. prevede admisibilitatea probei cu martori, numai 絜 caz de
imposibilitate
materială de a preconstitui un 絜scris, practica judiciară a extins aplicarea acestui articol si la
cazurile de
imposibilitate morală.
Imposibilitatea morală de a preconstitui 絜scrisuri apare fie datorită raporturilor de 絜credere
dintre
părŃi (cum sunt cele dintre soŃi, rude, prieteni intimi), fie din cauza raporturilor de
subordonare sau de
diferenŃă dintre părŃi (raporturile dintre medic si client sau dintre profesor si elev).
Imposibilitatea materială de a preconstitui 絜scrisuri rezultă din 絈prejurări 絜 care, potrivit
unor
uzuri 絜rădăcinate, nu se 絜tocmesc 絜scrisuri doveditoare, cum sunt v穗zările făcute 絜 b稷
ciuri, pieŃe
organizate.
107
絜scris autentic
chitante
facturi
registre
scrisori
mă r tur ia judiciară
Mijloace de
probă mă r tur isi rea
extrajudiciară
simple
prezumtii relative (juris tantum)
legale absolute (juris et de jure)
intermediare
contabile
expertize judiciare tehnice
medicale
nepreconstituite
preconstituite
絜scrisuri
絜scris sub
semnăt u r ă pri vată
8. Vocabular
forma ad validatem – condiŃie de validitate, esenŃială si specială, care constă 絜
necesitatea
絜deplinirii formalităŃilor prestabilite de lege sub sancŃiunea nulităŃii absolute a operaŃiei
juridice
(negotium)
formă ad probationem – cerinŃă impusă de lege sau de părŃi, care constă 絜絜tocmirea
unui
絜scris cu scopul de a proba actul juridic civil
înscriere în fals – mijloc procedural de constatare a exactităŃii menŃiunilor unui 絜scris
autentic ce
redau constatările personale făcute de agentul instrumentator, precum si a valabilităŃii unui
絜scris
sub semnătură privată, declarat fals de partea căruia i se opune
mărturie indirectă – mărturie referitoare la acte, fapte, 絈prejurări, despre care martorul
nu a luat
cunostinŃă 絜 mod direct, prin propriile simŃuri ci i-au fost relatate de către o persoană
determinată.
negotium – act juridic
nulla presumtio sine lege – nu există prezumŃie legală fără un text care să o prevadă
expres
juris et de jure – locuŃiune latină exprim穗d ideea că o prezumŃie are caracter absolut,
neput穗d fi
combătută prin alt mijloc de probă
juris tantum – locuŃiune latină exprim穗d ideea că o prezumŃie are caracter relativ, put
穗d fi
combătută prin proba contrară
108
testament olograf – testament scris 絜絜tregime, datat si semnat de m穗a testatorului.
1) Ce 絜ŃelegeŃi prin noŃiunea de 絜scrisuri si cum se clasifică acestea?
2) ExplicaŃi operaŃiunea tehnico – juridică de autentificare a 絜scrisurilor de către notarul
public.
3) Care este puterea doveditoare a unui 絜scris autentic? Dar a unui 絜scris nul ca 絜scris
autentic?
4) EnumeraŃi condiŃiile de validitate a 絜scrisului sub semnătură privată.
5) Care sunt regulile restrictive privind admisibilitatea probei cu martori si excepŃiile de la
aceasta?
6) ConsideraŃi că, 絜 caz de imposibilitate morală de a preconstitui un 絜scris, este
admisibilă proba
testimonială?
7) Ce 絜ŃelegeŃi prin probă testimonială si care este puterea doveditoare a acesteia?
8) Ce valoare juridică au mărturia „din auzite” si mărturia indirectă?
9) Ce 絜ŃelegeŃi prin prezumŃii si care este puterea doveditoare a acestora?
10) StabiliŃi caracterul (relativ, absolut, mixt) al următoarelor prezumŃii legale:
- prezumŃia de bună-credinŃă (art. 1899 C.civ)
- prezumŃia autorităŃii lucrului judecat (art. 1201 C.civ.)
- prezumŃia că termenul este 絜 favoarea debitorului (art. 1024 C.civ.)
- prezumŃia de paternitate a copilului din căsătorie (art. 53 C.fam.)
- prezumŃia că o construcŃie, aflată pe un teren, a fost făcută de proprietarul terenului (art.
492
C.civ)
11) CompletaŃi spaŃiile libere din următoarele enunŃuri:
- Actul autentic este acela care s-a făcut cu …………………………cerute de lege, de un
……………………, care are dreptul de a funcŃiona 絜 locul unde……………………..
- MenŃiunile referitoare la constatările personale ale notarului pot fi combătute prin
procedura
…………………
- MenŃiunile dintr-un 絜scris autentic ce cuprind declaraŃii făcute de părŃi, fac dovada p穗
ă la
……………………………
- CondiŃia multiplului exemplar este cerută pentru 絜scrisurile ………….. ce
constată……………………
- CondiŃia scrierii 絜絜tregime sau a menŃiunii „bun si aprobat” – făcută de m穗a
………………..,
este cerută 絜 cazul 絜scrisurilor………………….., ce constată …………………., av穗d ca
obiect…………………………….
- Conform art. 1191 C.civ., proba cu martori nu e admisibilă 絜 cazul actelor juridice al căror
obiect
are o valoare…………………si nici………………………….ceea ce cuprinde un act juridic.
Prin
excepŃie, proba cu martori este admisibilă c穗d există………………….sau c穗d partea s-a
aflat 絜
imposibilitate de a …………………..un 絜scris
- PrezumŃiile sunt consecinŃe pe care …………………….sau …………..le trage dintr-un
fapt
……………………..la un fapt………..
10. SpeŃe
1. X a v穗dut printr-un act juridic autentic un frigider si o masină de spălat marca L.G. lui Y.
Ulterior, X 精 acŃionează 絜 justiŃie pe Y cer穗d desfiinŃarea contractului de v穗zare –
cumpărare,
motiv穗d că nu au fost respectate dispoziŃiile art. 1180 C.civ., deoarece v穗zarea av穗d ca
obiect o
„c穰ime de lucruri” 絜 actul juridic nu a fost precizată formula „bun si aprobat”.
CerinŃe:
a) Este necesară 絜 speŃă formula „bun si aprobat”?
b) Bunurile din speŃă se 絜cadrează 絜 sintagma „c穰ime de lucruri”?
c) PronunŃaŃi o soluŃie corectă.
109
2. A l-a chemat 絜 judecată pe B, solicit穗d instanŃei obligarea p穩穰ului la restituirea
sumei de 15
milioane lei.
ﾎn motivarea cererii, A a susŃinut că părŃile au semnat, 絜 prezenŃa a doi martori, o
chitanŃă din
care reiese că i-a 絈prumutat lui B 15 milioane lei.
B a negat că ar fi primit 絈prumutul, fapt susŃinut si de cei doi martori. DepoziŃiile
martorilor au
fost relevante 絜 cauză, astfel 絜c穰 instanŃa a respins acŃiunea lui A.
CerinŃe:
a) Care este regula generală privind administrarea probei cu martori?
b) Care sunt regulile restrictive privind administrarea acestei probe?
c) SoluŃia instanŃei a fost corectă?
3. X l-a chemat 絜 judecată pe Y, solicit穗du-i restituirea sumei de 3000 $ acordată cu titlu
de
絈prumut cu un an 絜 urmă.
ﾎn faŃa instanŃei, X a arătat că i-a 絈prumutat suma de bani lui Y, fratele ei aflat 絜 nevoie
financiară, fără să 絜cheie un act care să ateste acest lucru chiar la insistenŃele mamei, care a
considerat că
nu este necesar ca un frate să nu aibă 絜credere 絜 celălalt. De asemenea, X a specificat că,
絜 momentul
predării banilor, au fost prezenŃi o serie de martori: părinŃii si prietenii de familie ce vor
depune mărturie.
Y se apără invoc穗d că art. 1191 C.civ. nu-i permite acest lucru, deoarece suma pe care o
pretinde
e mai mare de 250 lei.
CerinŃe:
a) Care sunt regulile instituite de art. 1191 C.civ.?
b) Ce reprezintă cazurile instituite de art. 1198 C.civ.?
c) Se 絜cadrează X 絜 enumerarea din art. 1198 C.civ.?
d) Ce va hotăr・instanŃa?
1. ﾎnscrisul sub semnătură privată:
a) trebuie obligatoriu scris si semnat de una din părŃi;
b) trebuie obligatoriu scris de o parte si semnat de toate părŃile;
c) trebuie obligatoriu semnat de toate părŃile de la care emană.
2. Formalitatea multiplului exemplar este cerută:
a) 絜 cazul 絜scrisurilor autentice;
b) 絜 cazul 絜scrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii
sinalagmatice;
c) 絜 cazul 絜scrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii unilaterale.
3. MenŃiunea „bun si aprobat” este cerută:
a) c穗d debitorul a scris singur si a semnat convenŃia;
b) 絜 cazul 絜scrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii sinalagmatice;
c) 絜 cazul 絜scrisurilor sub semnătură privată ce constată o obligaŃie unilaterală ce
are ca obiect o sumă de bani sau o c穰ime de lucruri fungibile.
4. Proba cu martori este admisibilă:
a) c穗d există un 絜ceput de dovadă scrisă;
b) c穗d obiectul actului juridic are o valoare mai mare de 250 lei;
c) 絜 contra sau peste ceea ce cuprinde actul juridic.
5. Proba cu martori este inadmisibilă :
a) 絜 caz de imposibilitate de a preconstitui un 絜scris;
b) 絜 caz de imposibilitate de a conserva un 絜scris;
c) c穗d obiectul actului juridic are o valoare mai mare de 250 lei.
110
6. PrezumŃiile care pot fi combătute fie prin anumite mijloace de probă, fie de anumite
persoane sunt:
a) prezumŃii legale relative;
b) prezumŃii legale intermediare;
c) prezumŃii simple.
12. Bibliografie
I. R. Urs – op.cit, pag. 350 – 383
I. R. Urs, – op.cit., pag. 101 – 116
S. Angheni
Gh. Beleiu – op.cit., pag. 114 – 121
G. Boroi – op.cit., pag. 95 – 139
V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 258 – 286
I. Dogaru – op.cit., pag. 162 – 178
SpeŃa nr. 3 a fost prelucrata din G. Răducan, G.T. Maravela – op. cit., p. 59.
111
PRESCRIPTIA EXTINCTIVĂ
XIX. NoŃiunea, efectele si domeniul de aplicare al prescripŃiei
extinctive
1. NoŃiune
PrescripŃia extinctiva este pierderea dreptului de a obŃine o hotăr穩e judecătorească 絜
temeiul căreia
să se poată proceda la executarea silită a obligaŃiilor, 絜 urma neexercitării acŃiunii 絜
justiŃie 絜
intervalul prevăzut de lege.
Art.1 din Decretul nr.16/1958 precizează: “Dreptul la acŃiune, av穗d un obiect
patrimonial, se stinge
prin prescripŃie, dacă nu a fost exercitat 絜 termenul stabilit de lege. O dată cu stingerea
dreptului la
acŃiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la acŃiune privind drepturile
accesorii. Orice
clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripŃiilor este nulă”. Cu alte cuvinte si
絜
concluzie, prescripŃia extinctivă este modul de stingere a dreptului material la acŃiune prin
neexercitarea acestuia în termenul prevăzut de lege.
La nivelul ramurii dreptului civil, instituŃia prescripŃiei îsi are sediul juridic în Decretul
nr.167/1958, în titlul XX din cartea a III-a din Codul civil si în alte acte normative cu
aplicaŃie
în raporturile de drept civil ori interdisciplinare (Codul familiei art.21,52,55,60; Codul com. –
art.145 si următoarele etc.)
2. Sensurile noŃiunii de prescripŃie extinctivă
 instituŃie de drept civil, care cuprinde ansamblul normelor juridice civile care
reglementează
stingerea dreptului la acŃiune neexercitat 絜 termenul de prescripŃie.
 un mod de stingerea dreptului la acŃiune av穗d un obiect patrimonial
3. Delimitări de alte instituŃii
PrescripŃia extinctivă se delimitează de prescripŃia achizitivă, termenul extinctiv si
termenul de
decădere.
- prescripŃia achizitivă (uzucapiunea) este un mod de dob穗dire a unui drept real
principal asupra unui bun imobil prin posesie continuă, netulburată si publică, timp de
30 ani ori 10-20 ani.
- termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic civil.
- termenul de decădere (decăderea) presupune stingerea dreptului subiectiv civil.
4. FuncŃiile si importanŃa practică
ﾎn esenŃă, prescripŃia extinctivă 絜deplineste o funcŃie de consolidare a raporturilor
juridice si de
înlăturare a dificultăŃilor în administrarea probelor, o funcŃie sancŃionatorie si o funcŃie
preventivă si mobilizatoare.
ImportanŃa prescripŃiei :
- 絜lătură posibilitatea de a se aduce 絜 faŃa instanŃelor judecătoresti litigii de la nasterea
cărora a trecut timp 絜delungat, asigur穗d astfel stabilitate, certitudine si securitate
rapoturilor juridice;
- evită dificultăŃile ce se pot ivi 絜 legătură cu mijloacele de probă care, prin trecerea
unui timp prea 絜delungat, nu mai pot fi folosite cu succes;
112
- contribuie la mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor;
- 絜lătură posibilitatea declansării unor litigii cu mari 絜t穩ziere.
5. Efectele prescripŃiei extinctive
 prin prescripŃie se stinge dreptul la acŃiune în sens material; art.1 din Decretul
nr.167/1958
dispune că “dreptul la acŃiune, av穗d un obiect patrimonial, se stinge prin prescripŃie”;
 stingerea dreptului la acŃiune privind drepturile accesorii (spre ex. dobânzi);
 stingerea succesivă a dreptului la acŃiune: “In cazul c穗d un debitor este obligat la
prestaŃiuni
succesive, dreptul la acŃiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaŃiuni se stinge printr-o
prescripŃie
deosebită” (art.12 din Decretul nr.167/1958);
 imprescriptibilitatea dreptului la acŃiune în sens procesual.Cel ce se stinge este dreptul la
acŃiune
絜 sens material si nu procesual deoarece, tocmai prin sesizare, se poate examina si controla
dacă este
sau nu 絈plinită prescripŃia;
 supravieŃuirea dreptului subiectiv civil si a obligaŃiei civile corelative, care devin
imperfecte,
fiind ocrotite pe calea defensivă a excepŃiei.
6. Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive
a) Criterii
Pentru a determina domeniul de aplicare al prescripŃiei extinctive ne raportăm la două
criterii:
- natura drepturilor subiective;
- actul normativ care reglementează prescripŃia.
ﾎn raport de natura drepturilor subiective, pe care 精 reŃinem ca fiind principal,
distingem 絜tre:
- domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale;
- domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor personale nepatrimoniale
b) Drepturile subiective si acŃiunile care le ocrotesc
Drepturile subiective sunt ocrotite prin acŃiuni 絜 justiŃie care au diferite denumiri
consacrate legislativ
sau de practica judiciară:
- drepturile reale principale sunt ocrotite prin: acŃiunea în revendicare, c穗d reclamant este
proprietarul; acŃiunea negatorie, c穗d reclamantul proprietar se 絜dreaptă 絈potriva p穩穰
ului
ce pretinde că este titularul unui alt drept real principal; acŃiunea confesorie, c穗d
reclamantul
este titularul unui drept real principal, altul dec穰 dreptul de proprietate (uzuarul,
uzufructuarul, superficiarul etc.);
- posesia este ocrotită prin acŃiune posesorie care tinde la restabilirea dreptului real 絜călcat;
- drepturile de creanŃă sunt ocrotite prin acŃiuni personale sau “acŃiuni 絜 pretenŃii”, fie
că au la
bază un act juridic (un contract), fie un fapt juridic (ilicit sau licit);
- nulitatea actului poate fi cerută prin acŃiunea în constatarea nulităŃii (nulitatea absolută)
sau
acŃiunea în anulabilitate (nulitatea relativă);
- drepturile personale nepatrimoniale sunt protejate de acŃiunile care 絜soŃesc aceste
drepturi
(acŃiuni 絜 restabilirea drepturilor).
7. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale:
Drepturile de creanŃă
De regulă, drepturile de creanŃă sunt supuse prescripŃiei extinctive.
 Prin excepŃie, există drepturi de creanŃă imprescriptibile extinctiv :
- acŃiunea 絜 restituirea depunerilor la CEC.
113
- acŃiunea av穗d ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime 絜 asigurările facultative de
persoane.
Drepturile reale
De regulă drepturile reale sunt imprescriptibile extinctiv :
- acŃiunea 絜 revendicare imobiliară;
- acŃiunea 絜 revendicare mobiliară bazată pe dreptul de proprietate publică;
- acŃiunea 絜 partaj, prin care se cere 絈părŃirea bunurilor aflate 絜 proprietate comună;
- acŃiunea negatorie, cu excepŃia cazului 絜 care prin aceasta se contestă existenŃa unui
drept de uzufruct sau de uz av穗d ca obiect un bun mobil.
- acŃiunea confesorie prin care se apără dreptul de superficie.
- acŃiunea 絜 grăniŃuire.
 Prin excepŃie, există si drepturi reale prescriptibile extinctiv :
- acŃiunea 絜 revendicare mobiliară 絜temeiată pe dreptul de proprietate privată;
- acŃiunea 絜 revendicare imobiliară 絜 caz de avulsiune (art. 498 C.civ);
- acŃiunea negatorie prin care se contestă existenŃa unui drept de uzufruct sau a unui
drept de uz av穗d ca obiect un bun mobil;
- acŃiunea confesorie prin care se apără dreptul de uzufruct, dreptul de uz sau de abitaŃie,
si dreptul de servitute;
- acŃiunea posesorie.
8. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor nepatrimoniale:
De principiu, drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile;
 Sunt prescriptibile, printre altele, următoarele acŃiuni av穗d un obiect nepatrimonial:
- acŃiunea 絜 nulitate relativă a căsătoriei (art.21 C.fam.);
- acŃiunea 絜 stabilirea paternităŃii si tăgada paternităŃii (art.55 si 60 C.fam.);
- acŃiunea 絜 anulabilitate (D. 167/958, art 9).
9. Precizări
Desi dreptul subiectiv (al creditorului) si implicit obligaŃia corelativă (a debitorului)
subzistă după
絈plinirea termenului de prescripŃie extinctivă, totusi at穰 dreptul subiectiv c穰 si obligaŃia
suferă o
transformare juridică, devenind imperfecte.
Dreptul subiectiv devine imperfect 絜 sensul că nu mai e ocrotit pe calea ofensivă a acŃiunii
絜
justiŃie, ci pe calea defensivă a excepŃiei. Astfel, dacă un creditor introduce acŃiunea după
expirarea
termenului, debitorul 靖 va opune excepŃia de prescripŃie si acŃiunea creditorului va fi
respinsă. Dacă după
expirarea termenului de prescripŃie extinctivă debitorul 罇i execută de bună voie obligaŃia,
el nu mai are
posibilitatea de a cere restituirea prestaŃiei efectuate.ﾎn caz contrar, acŃiunea lui ar fi
respinsă deoarece
creditorul va invoca dreptul său subiectiv ce subzistă.
ObligaŃia corelativă devine imperfectă, transform穗du-se 絜tr-o obligaŃie morală
(naturală). Ea nu
mai poate fi executată silit la cererea creditorului, dar dacă debitorul (titularul obligaŃiei)
plăteste de
bunăvoie nu mai poate cere restituirea prestaŃie (art. 20 alin.1 din Decretul nr. 167/1958).
ﾎn ceea ce priveste efectele prescripŃiei extinctive, problema a cunoscut o evoluŃie
controversată 絜
funcŃie, pe de o parte, de reglementările juridice 絜 materie, si pe de altă parte de
reglementările de drept
comun 絜 vigoare.
ﾎnainte de apariŃia Decretului nr. 167/1958, 絜 materia prescripŃiei extinctive erau
aplicabile
dispoziŃiile Codului civil 絜 conformitate cu care ｫ obligaŃiile se sting [….] si prin
prescripŃie ｻ. Astfel,
opinia dominantă era 絜 sensul că prescripŃia extinctivă stinge obligaŃia civilă si pe cale de
consecinŃă si
dreptul subiectiv corelativ.
114
După intrarea 絜 vigoare a Decretului nr. 167/1958, optica s-a deplasat asupra dispoziŃiilor
art.1
alin.1:“ dreptul la acŃiune av穗d un obiect patrimonial se stinge prin prescripŃie”, admiŃ穗
du-se că
prescripŃia extinctivă nu stinge dreptul subiectiv civil si nici obligaŃia civilă corelativă, ci
numai dreptul
de acŃiune.
Termenul de ｫ drept la acŃiune ｻ are un dublu 絜Ńeles:
- 絜 sens material, reprezintă posibilitatea titularului de a obŃine realizarea dreptului 絜
călcat
cu ajutorul forŃei coercitive a statului.
- 絜 sens procesual, dreptul la acŃiune desemnează posibilitatea unei persoane de a sesiza
organul de jurisdicŃie 絜 vederea realizării unui drept subiectiv.
Ceea ce se stinge prin prescripŃia extinctivă este numai dreptul la acŃiune 絜 sens material,
astfel
絜c穰 după 絈plinirea prescripŃiei, titularul dreptului subiectiv nu mai poate obŃine
concursul organelor de
stat pentru executarea obligaŃiei corelative. Dacă 絈plinirea termenului de prescripŃie ar
stinge si dreptul
la acŃiune 絜 sens procesual, aceasta ar 絜semna că titularul dreptului subiectiv nu ar avea
posibilitatea
legală de a solicita organului de jurisdicŃie o cerere.
ﾎntr-o opinie relativ recentă, dreptul de acŃiune este privit ca un ansamblu de componente :
posibilitatea de a sesiza organele de jurisdicŃie, posibilitatea de a formula cereri,
posibilitatea de a
propune probe, posibilitatea de a obŃine condamnarea p穩穰ului, posibilitatea de a exercita
căi de atac,
posibilitatea de a cere executarea silită. Dintre acestea numai posibilitatea de a obŃine
condamnarea si
posibilitatea de a obŃine executarea silită sunt supuse prescripŃiei extinctive.
ﾎn conformitate cu art. 18 din Decretul nr. 167/1958, invocarea prescripŃiei nu este lăsată
numai la
latitudinea părŃilor 絜 folosul cărora operează, ci constituie totodată o obligaŃie a instanŃei
de judecată care
o va aplica din oficiu.Altfel spus, dacă invocarea prescripŃiei nu este făcută de către partea
絜 interesul
căruia curge, instanŃa va pune chestiunea prescripŃiei 絜 discuŃia părŃilor si, ulterior, va
aplica din oficiu
consecinŃele constatării 絈plinirii termenului de prescripŃie.
ﾎn literatura juridică recentă se face propunerea ca, de lege ferenda, să se revină la sistemul
Codului Civil, 絜 sensul că prescripŃia va trebui aplicată doar dacă cel interesat o invocă, cu
motivarea că,
絜 acest mod, ne-am alinia sistemelor de drept al Ńărilor democrate din Europa. ﾎn plus, din
moment ce
partea interesată poate renunŃa la beneficiului prescripŃiei execut穗d obligaŃia după 絈
plinirea termenului,
de ce aceeasi parte n-ar putea renunŃa la beneficiul prescripŃiei chiar 絜 cursul procesului?
Pornind de la dispoziŃiile art. 1890 C. civ. ce prevăd că termenul de prescripŃie pentru
acŃiunile
reale este de 30 de ani, acŃiunea 絜 revendicare imobiliară, ca acŃiune reală, ar fi trebuit să
fie
prescriptibilă 絜 acest termen.
Cu toate acestea, Ńin穗d cont de caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, se admite că
acŃiunea 絜 revendicare a bunurilor imobile este imprescriptibilă extinctiv, deoarece dreptul
de proprietate
nu se pierde prin neuz oric穰 de mult timp ar fi trecut de la neexercitarea lui. Desi
imprescriptibilă
extinctiv, acŃiunea 絜 revendicare imobiliară va putea fi paralizată dacă posesorul bunului
va invoca 絜
favoarea sa dob穗direa proprietăŃii prin uzucapiune.
Modalitatea de dob穗dire a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile (simpla
posesiune de
bună credinŃă a unui mobil valorează titlul de proprietate) face ca revendicarea acestor
bunuri de către cel
care se pretinde proprietar să fie aproape imposibilă. Această regulă se aplică numai terŃului
de bună
credinŃă care a dob穗dit bunul de la persoana (detentor precar) căruia adevăratul proprietar i
l-a
絜credinŃat de bunăvoie, printr-un contract de depozit sau de 絈prumut (terŃul de bună
credinŃă nu va
restitui bunul mobil).
AcŃiunea 絜 revendicare poate fi intentată de adevăratul proprietar 絜 cazul bunurilor furate
sau
pierdute. Astfel, dacă bunul mobil se află la un terŃ dob穗ditor de bună credinŃă de la hoŃ
sau găsitor,
proprietarul 精 poate revendica 絜 trei ani din ziua c穗d a fost pierdut sau furat (termen de
decădere). Dacă
bunul se află chiar la hoŃ sau găsitor sau la un terŃ de rea credinŃă, termenul este de 30 de
ani (termen de
prescripŃie).
115
11.1
PrescripŃia extinctivă PrescripŃia achizitivă (uzucapiunea)
- sunt sancŃiuni de drept civil
- operează 絜 funcŃie de termenele prevăzute de lege
- pot fi suspendate si 絜trerupte
reglementată de Decretul nr. 167/1958
termene mai multe si mai scurte
stinge dreptul la acŃiune 絜 sens material
reguli proprii privind suspendarea si 絜treruperea
repunerea 絜 termen e specifică prescripŃiei
extinctive
reglementată de Codul civil
termene puŃine si lungi (30 ani/10-20 ani)
mod de dob穗dire a unui drept real principal
reguli proprii privind suspendarea si
絜treruperea
-------------------------
Reguli privind
efectele
prescriptiei
enxtinctive
prin prescriptia extinctivă se sti nge dreptul la act i une ・n sens mat er ial
dreptul subiectiv si obligatia corelativă supr avi t uiesc dar suf eră o
teransformare devenind imperfecte, fiind ocrotite pe calea defensivă
imprescriptibilitate a dreptului la actiune 絜 sens procesual
o dată cu sti ngerea dreptului l a acti une pr i vind un drept pr i nci pal se
stinge si dreptul la actiune privind drepturi accesorii
絜 cazul obligatiilor cu executare succesivă, dr eptul la actiune cu
privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie
separată
116
11.2
PrescripŃia extinctivă Decăderea
- sunt sancŃiuni de drept civil
- operează 絜 raport de termenele prevăzute de lege
- au efect extinctiv
stinge dreptul la acŃiune 絜 sens material
termene mai multe si mai lungi
reguli proprii privind :
- suspendarea
- 絜treruperea
- repunerea 絜 termen
stinge dreptul subiectiv civil
termene puŃine si mai scurte (1 an, 3 luni, 45
de zile)
nu este susceptibil de:
- suspendare
- 絜trerupere
- repunere 絜 termen
11.3
PrescripŃia extinctivă Termen extinctiv
- sunt instituŃii de drept civil
- au efect extinctiv
termenele sunt legale
stinge dreptul de acŃiune 絜 sens material
termenele de prescripŃie nu pot fi modificate
este susceptibilă de suspendare, 絜trerupere,
repunere 絜 termen
termenul extinctiv poate fi legal, convenŃional,
judecătoresc.
stinge dreptul subiectiv si obligaŃia corelativă
poate fi modificat prin acordul părŃilor
nu e susceptibil de suspendare 絜trerupe,
repunere 絜 termen
117
11.4
Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale
Domeniul prescripŃiei extinctive asupra
drepturilor personal patrimoniale
Drepturi reale (acŃiuni reale) Drepturi de creanŃă (acŃiuni personale)
Imprescriptibile
- acŃiunea 絜 revendicare imobiliară bazată pe dreptul
de proprietate privată
- acŃiunea 絜 revendicare mobiliară sau imobiliară,
bazată pe dreptul de proprietate publică
- acŃiunea de partaj
- acŃiunea negatorie
- acŃiunea confesorie privind dreptul de superficie
- acŃiunea 絜 grăniŃuire
Prescriptibile
- acŃiunea 絜 revendicare mobiliară 絜temeiată pe
dreptul de proprietate privată
– 絜 termen de 30 de ani
- acŃiunea 絜 revendicare imobiliară 絜 caz de
avulsiune − 絜 termen de 1 an
- acŃiunea negatorie prin care se contestă un drept de
uzufruct sau de uz av穗d ca obiect un mobil
– 絜 termen de 30 de ani
- acŃiunea confesorie prin care se apără un drept de
uzufruct, de uz sau de abitaŃie si a dreptului de
servitute − 絜 termen de 30 de ani
- acŃiunea posesorie – 絜 termen de 1 an
Regula:prescriptibile
絜 termen de 3 ani:
- acŃiunea 絜 rezoluŃiune
- acŃiunea 絜 reziliere
- acŃiunea pentru plata preŃului
絜 termen de 6 luni
- acŃiunea 絜 răspundere a v穗zătorului
pentru viciile ascunse fără viclenie
- exercitarea dreptului de opŃiune succesorală
絜 termen de 1 an
- acŃiunea v穗zătorului pentru complinirea
preŃului si a cumpărătorului pentru scăderea
lui.
ExcepŃie:imprescriptibile
- acŃiunea 絜 restituirea depunerilor la CEC
- acŃiunea av穗d ca obiect partea cuvenită din
rezerva de prime 絜 asigurările facultativede
persoane
Regula: imprescriptibile
- acŃiunea 絜 anularea, modificarea,
rectificarea, completarea actelor de
stare civilă
- acŃiunea pentru 絜cetarea săv穩sirii unei
fapte ce aduce atingere unui drept
nepa-trimonial
ExcepŃia:prescriptibile
- acŃiunea 絜 anulabilitate
- 絜 termen de 3 ani
- acŃiunea 絜 nulitate relativă a căsătoriei
- 絜 termen de 6 luni
- acŃiunea 絜 tăgada paternităŃii
- 絜 termen de 6 luni
- acŃiunea 絜 stabilirea paternităŃii
– 絜 termen de1 an
12. Vocabular
acŃiunea confesorie – acŃiune prin care o persoană solicită să i se recunoască un
dezmembrăm穗t
al dreptului de proprietate asupra unui bun aparŃin穗d altei persoane.
acŃiune negatorie – acŃiune prin care proprietarul unui bun contestă un dezmembrăm穗t
al
dreptului de proprietate pe care o altă persoană pretinde că 精 are asupra bunului.
acŃiunea de partaj – acŃiunea prin care se cere 絈părŃirea bunurilor aflate 絜 proprietate
comună.
acŃiunea posesorie – acŃiunea prin care se urmăreste apărarea posesiei ca stare de fapt.
acŃiunea în revendicare – acŃiunea prin care proprietarul neposesor cere posesorului
neproprietar
recunoasterea dreptului său de proprietate si restituirea lucrului.
acŃiunea în tăgada paternităŃii – acŃiunea prin care un bărbat infirmă paternitatea
copilului ce i
se atribuie, pe motiv că este cu neputinŃă ca el să fie tatăl acestuia.
acŃiunea în stabilirea paternităŃii – acŃiunea prin care se stabileste filiaŃia unui copil din
afara
căsătoriei faŃă de tatăl său (această acŃiune aparŃine copilului si se porneste 絜 numele său
de către
mamă)
avulsiune – ruperea unei bucăŃi de teren prin efectul apelor si alipirea ei la terenul altui
proprietar.
decădere – sancŃiune de drept civil care are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil
neexercitat
絜 termenul prevăzut de lege.
drept de abitaŃie – dreptul de uz av穗d ca obiect o casă de locuit.
drept de uz – drept real 絜 virtutea căruia titularul său se poate folosi de un lucru si 靖
poate culege
fructele numai pentru nevoile lui si ale familiei sale.
dreptul de uzufruct – drept real care conferă titularului său posesia si folosinŃa asupra
lucrurilor
ce aparŃin altuia cu obligaŃia de a le conserva substanŃa si de a le restitui proprietarului la
絜cetarea
uzufructului.
drept de servitute – sarcină impusă unui fond pentru uzul si utilitatea unui imobil av穗d alt
stăp穗 (art. 576 C.civ.)
dreptul de superficie – drept real care constă 絜 dreptul de proprietate pe care 精 are o
persoană
(superficiar) asupra construcŃiilor, plantaŃiilor sau a altor lucrări aflate pe terenul aparŃin穗
d altei
persoane.
dreptul la acŃiune în sens material – posibilitatea titularului de a obŃine realizarea
dreptului
絜călcat cu ajutorul forŃei coercitive a statului.
dreptul la acŃiune în sens procesual – posibilitatea unei persoane de a se adresa cu o cerere
organului de jurisdicŃie 絜 vederea realizării unui drept subiectiv.
uzucapiune (prescripŃie achizitivă) – mod de dob穗dire a proprietăŃii sau a altor drepturi
reale
prin posedarea ne絜treruptă a unui imobil 絜 timpul si condiŃiile prevăzute de lege.
13. Întrebări, aplicaŃii, răspunsuri
1) Ce 絜ŃelegeŃi prin noŃiunea de „prescripŃie extinctivă”? Care sunt funcŃiile si
importanŃa practică a
acestei instituŃii?
2) DiferenŃiaŃi dreptul la acŃiune 絜 sens material de dreptul la acŃiune 絜 sens
procedural.
3) Ce 絜ŃelegeŃi prin sintagma: prescripŃia transformă dreptul subiectiv si obligaŃia
corelativă din perfecte
絜 imperfecte?
4) IdentificaŃi asemănările si deosebirile dintre termenul extinctiv si prescripŃia extinctivă.
5) ConsideraŃi că drepturile de creanŃă sunt prescriptibile? Dar drepturile reale?
6) Pentru a produce efecte juridice, este necesar ca prescripŃia să fie invocată de partea
interesată sau
instanŃa se va pronunŃa din oficiu?
7) EnumeraŃi si definiŃi acŃiunile 絜 justiŃie ce ocrotesc drepturi reale?
8) Care sunt efectele prescripŃiei extinctive?
9) AnalizaŃi caracterul imprescriptibil sau/si prescriptibil al acŃiunii 絜 revendicare.
119
14. SpeŃe
1. X plăteste de bunăvoie datoria de 1000 $ pe care o avea faŃă de Y, desi era 絈plinit
termenul de
prescripŃie extinctivă. Ulterior, X 精 cheamă 絜 judecată pe Y, solicit穗d instanŃei
obligarea acestuia la
restituirea sumei respective, motiv穗d că la data la care si-a executat obligaŃia, nu stia că
dreptul
creditorului său de a obŃine realizarea silită a creanŃei respective era prescris:
CerinŃe:
a) Ce dispoziŃie legală va invoca 絜 apărare Y?
b) PrescripŃia extinctivă stinge dreptul de creanŃă a lui Y faŃă de X?
c) Care va fi soluŃia instanŃei?
2. La 1 ianuarie 1990, X 靖絈prumută lui Y 100 $, cu obligaŃia acestuia din urmă de a-i
restitui 絜
termen de 3 ani si de a plăti si o dob穗dă corespunzătoare de 6% pe an.
Faptul că Y nu a achitat dob穗da conform contractului 絜cheiat l-a determinat pe X să
promoveze
o acŃiune 絜 justiŃie, solicit穗d instanŃei să-l oblige pe Y să plătească dob穗da restantă.
Deoarece de la data 絜cheierii contractului au trecut mai mult de 3 ani, Y a cerut instanŃei
respingerea cererii ca prescrisă.
CerinŃe:
a) Este prescris dreptul lui A de a cere restituirea dob穗zii?
b) Ce va hotăr・instanŃa?
1. PrescripŃia extinctivă stinge:
a) dreptul subiectiv si obligaŃia corelativă;
b) dreptul material la acŃiune;
c) dreptul la acŃiune 絜 sens procedural.
2. AcŃiunile reale sunt:
a) 絜 toate cazurile prescriptibile;
b) 絜 toate cazurile imprescriptibile;
c) at穰 prescriptibile c穰 si imprescriptibile.
3. Reprezintă o acŃiune reală imprescriptibilă extinctiv:
a) acŃiunea 絜 revendicare imobiliară;
b) acŃiunea 絜 revendicare mobiliară.
c) acŃiunea posesorie.
4. Sunt acŃiuni reale prescriptibile 絜 termen de 30 de ani:
a) acŃiunea 絜 revendicare mobiliară bazată pe proprietatea publică;
b) acŃiunea 絜 revendicare mobiliară bazată pe proprietatea privată;
c) acŃiunea 絜 revendicare imobiliară 絜 caz de avulsiune.
5. Nu este susceptibil de suspendare si 絜trerupere:
a) termenul de prescripŃie extinctivă;
b) termenul extinctiv;
c) termenul de prescripŃie achizitivă.
6. AcŃiunile personale:
a) de regulă sunt prescriptibile si prin excepŃie imprescriptibile;
b) de regulă sunt imprescriptibile si prin excepŃie prescriptibile;
c) sunt 絜 toate cazurile prescriptibile.
7. Drepturile personale nepatrimoniale:
a) de regulă sunt imprescriptibile si prin excepŃie prescriptibile;
b) de regulă sunt prescriptibile si prin excepŃie imprescriptibile;
c) sunt 絜 toate cazurile imprescriptibile.
120
8. Constituie o acŃiune reală prescriptibilă extinctiv:
a) acŃiunea confesorie 絜temeiată pe dreptul de uzufruct, uz, abitaŃie,
servitute;
b) acŃiunea confesorie 絜temeiată pe dreptul de superficie;
c) acŃiunea 絜 revendicare imobiliară.
9. Debitorul care a executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune al creditorului
s-a prescris:
a) are dreptul să ceară 絜apoierea prestaŃiei dacă nu a stiut că dreptul
său era prescris;
b) are dreptul să ceară 絜apoierea prestaŃiei chiar dacă a stiut că dreptul
era prescris;
c) nu are dreptul să ceară restituirea prestaŃiei.
10. ﾎn cazul 絜 care un debitor este obligat la prestaŃii succesive:
a) dreptul cu privire la fiecare dintre prestaŃii se stinge la momentul 絜
care se stinge dreptul la acŃiune cu privire la ultima prestaŃie;
b) stingerea dreptului la acŃiune cu privire la prima prestaŃie are ca
efect si stingerea dreptului la acŃiune cu privire la prestaŃiile
ulterioare;
c) dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestaŃii se stinge printr-o
prestaŃie deosebită.
11. Normele care reglementează prescripŃia extinctivă:
a) au un caracter imperativ;
b) pot fi 絜lăturate prin voinŃa contrară a părŃilor actului juridic civil;
c) nu pot fi aplicate din oficiu de către instanŃă.
16. Bibliografie
I. R. Urs – op.cit, pag. 387 – 415
I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 173 – 181
G. Boroi – op.cit., pag. 261 – 281
V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 289 – 299
121
XX : Termenele de prescripŃie; curgerea prescripŃiei
1. NoŃiune si clasificare
Termenele de prescripŃie reprezintă intervalul de timp stabilit de lege 絜 care poate fi
exercitat dreptul
la acŃiune 絜 sens material. Pierderea termenului 絜seamnă pierderea dreptului la acŃiune.
Termenele de prescripŃie sunt clasificate 絜 termene generale si termene speciale.
2. Termene generale de prescripŃie
Termenul general de 3 ani, aplicabil acŃiunilor personale care 絜soŃesc drepturile de
creanŃă,
prevăzut 絜 art.3 al Decretului nr.167/1958. Acest termen este aplicabil tuturor acŃiunilor 絜
temeiate
pe drepturi de creanŃă, cu excepŃia cazurilor pentru care există termene speciale de
prescripŃie, chiar
dacă acest termen special este de 3 ani (art.37 din Legea 31/1990).
Termenul general de 30 ani, aplicabil acŃiunilor reale care 絜soŃesc drepturile reale,
prevăzut de
art.1890 C. civ.
3. Termene speciale de prescripŃie
Termene speciale aplicabile acŃiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanŃă
(prevăzute 絜
Decretul nr.167/1958 si Codul civil);
- termenul de 6 luni, aplicabil acŃiunii 絜 răspundere a v穗zătorului pentru viciile ascunse
fără
viclenie. Pentru viciile ascunse cu viclenie se aplică termenul general de 3 ani (art. 5 Decretul
167/58);
- termenul de 6 luni, aplicabil exercitării dreptului de opŃiune succesorală (art.700 C.civ);
- termenul de 1 an, aplicabil acŃiunii v穗zătorului pentru complinirea preŃului si acŃiunii
cumpărătorului pentru scăderea preŃului (art.1334 C.civ).
Termene speciale cuprinse în alte acte normative:
- termenul de 30 de zile pentru sesizarea instanŃei 絜 vederea anulării actului administrativ
sau a
obligării la eliberarea lui (art.5 alin 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul
administrativ);
- termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acŃiune pentru repararea daunelor patrimoniale sau
morale cauzate prin fapta de concurenŃă neloială (art.12 din Legea nr. 11/1991 pentru
combaterea concurenŃei neloiale).
Termenele speciale aplicabile în cazul drepturilor reale:
- termenul de 1 an, pentru acŃiunea 絜 revendicare imobiliară, prevăzut de art.498 C. civ (絜
cazul avulsiunii);
- termenul de 1 an, pentru cererile privitoare la posesiune (art.675 C. proc. civil);
Termenele speciale aplicabile în cazul drepturilor personale nepatrimoniale:
- termenul de 1 an, aplicabil 絜 acŃiunea de stabilire a paternităŃii copilului din afara
căsătoriei
(art.60 C. fam.);
- termenul de 6 luni, pentru acŃiunea 絜 anulare a căsătoriei 絜cheiate cu vicierea
consimŃăm穗tului (art.21 alin.2 C. fam.);
- termenul de 6 luni, aplicabil acŃiunii 絜 tăgada paternităŃii copilului din căsătorie (art.55
alin.1
C. fam.).
122
4. Începutul termenului de prescripŃie
PrescripŃia 絜cepe să curgă la data când se naste dreptul la acŃiune (actione non nata,
non currit
prescriptio). Dreptul la acŃiune se naste 絜 mod diferit 絜 raport cu natura drepturilor sau a
actelor ori a
faptelor care le generează.
 Reguli speciale:
- 絜 cazul drepturilor pure si simple, prescripŃia dreptului la acŃiune 絜cepe să curgă de la
data
nasterii raportului juridic (art.7 din Decretul nr.167/1958), adică de la data 絜cheierii actului
juridic civil;
- 絜 cazul drepturilor afectate de termen suspensiv ori condiŃie suspensivă, prescripŃia
dreptului la
acŃiune 絜cepe să curgă la data 絈plinirii termenului ori realizării condiŃiei (art.7 din
Decretul nr.
167/1958);
- 絜 cazul acŃiunii în răspundere civilă, prescripŃia 絜cepe să curgă de la data c穗d
păgubitul a
cunoscut sau trebuia să cunoască paguba si pe autorul ei (art.8 din Decretul 167/1958);
- 絜 cazul acŃiunii în anulabilitate, prescripŃia 絜cepe să curgă astfel (art.9 din Decretul
nr.167/1958):
- la anularea pentru violenŃă a actului juridic, la data c穗d violenŃa a 絜cetat;
- la anularea pentru eroare ori viclenie si pentru alte cazuri, la data c穗d cel 絜dreptăŃit,
reprezentantul său legal, sau persoana chemată de lege să-i 絜cuviinŃeze actele, a cunoscut
cauza anulării, dar cel mai t穩ziu la 絈plinirea a 18 luni de la 絜cheierea actului;
- prescripŃia dreptului la acŃiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei
lucrări executate 絜cepe să curgă de la data descoperirii viciilor, 絜să cel mai t穩ziu la 絈
plinirea
unui an de la predarea lucrului sau lucrării etc (art.11 din Decretul nr.67/58);
- prescripŃia acŃiunii privind viciile ascunse ale construcŃiei 絜cepe să curgă de la data
descoperii
viciilor 絜să cel mai t穩ziu la 絈plinirea a 3 ani de la recepŃie (art.11 alin 2 din Decretul nr.
167/58)
- prescripŃia dreptului de opŃiune succesorală 絜cepe să curgă de la data deschiderii
succesiunii
(data decesului) (art.700 alin 1 C. civ.).
5. Suspendarea prescripŃiei extinctive
NoŃiune
Suspendarea înseamnă oprirea cursului prescripŃiei pe timpul cât durează cauzele limitative
prevăzute de lege, care îl pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acŃiona.
Cauzele de suspendare (art.13 si art.14 din Decretul nr.167/1958)
1) c穰 timp cel 絈potriva căruia curge prescripŃia (creditorul) este 絈piedicat de un caz de
forŃă
majoră să facă 絜trerupere;
2) pe timpul c穰 creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate ale Rom穗iei, aflate
„pe picior
de război”;
3) p穗ă la rezolvarea reclamaŃiei administrative făcute de cel 絜dreptăŃit cu privire la
despăgubiri ori
restituiri 絜 temeiul unui contract de transport sau de prestări servicii de postă si
telecomunicaŃii,
絜să cel mai t穩ziu p穗ă la expirarea unui termen de trei luni socotit de la 絜registrarea
reclamaŃiei;
4) c穰 timp socotelile nu au fost date si aprobate prescripŃia nu curge:
- 絜tre părinŃi sau tutori si cei care sunt sub ocrotirea lor;
- 絜tre curatori si cei pe care 靖 reprezintă;
- 絜tre cei ce administrează bunuri 絜 temeiul legii ori a unei hotăr穩i judecătoresti si cei ale
căror bunuri sunt administrate;
5) 絈potriva celor lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu p穗ă nu au reprezentant legal;
6) 絈potriva celui cu capacitate de exerciŃiu restr穗să, c穰 timp nu are cine să-i 絜
cuviinŃeze actele;
123
7) 絜tre soŃi 絜 timpul căsătoriei.
Efectele suspendării (art.15 din Decretul nr.167/1958)
Efecte generale:
După 絜cetarea suspendării, prescripŃia 罇i reia cursul, socotindu-se si timpul scurs 絜ainte.
Deci, pe
timpul c穰 durează cauzele de suspendare, curgerea prescripŃiei este oprită; la 絜cetarea
cauzelor de
suspendare prescripŃia 罇i reia cursul, adică continuă să curgă, socotindu-se si timpul scurs
anterior
cauzelor de suspendare.
Efecte speciale:
ﾎn cazul prescripŃiilor mai mari de 6 luni, termenul de prescripŃie nu se va 絈plini 絜ainte
de expirarea
unui termen de 6 luni socotit de la 絜cetarea cauzei de suspendare, dacă de la această dată a
rămas un
termen mai scurt de 6 luni;
ﾎn cazul prescripŃiilor mai scurte de 6 luni, termenul de prescripŃie nu se 絈plineste 絜ainte
de o lună,
dacă de la 絜cetarea cauzei de suspendare a rămas un termen mai scurt de o lună.
6. Întreruperea prescripŃiei extinctive
NoŃiune
Întreruperea constă în stergerea prescripŃiei începute înainte de ivirea unei cauze prevăzute
de lege că întrerupe prescripŃia si începerea unei noi prescripŃii la încetarea acestor cauze
întreruptive.
Cauze de 絜trerupere (art.16 din Decretul nr.167/1958)
1) recunoasterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie, făcută de cel 絜 folosul căruia curge
prescripŃia.
2) introducerea unei cereri de chemare 絜 judecată ori de arbitrare chiar dacă aceasta a fost
introdusă la o
instanŃă judecătorească necompetentă. ﾎn cazul 絜 care cererea de chemare 絜 judecată este
respinsă,
anulată, perimată, sau reclamantul renunŃă la ea, nu se produce efectul 絜treruptiv de
prescripŃie.
Efectele 絜treruperii (art.17 din Decretul nr. 167/1958)
– stergerea prescripŃiei anterioare apariŃiei cauzei de 絜trerupere;
– 絜ceperea unei noi prescripŃii după 絜cetarea cauzei de 絜trerupere.
7. Repunerea în termenul de prescripŃie (art. 19 din Decretul nr.167/1958)
Repunerea 絜 termen apare ca un beneficiu acordat de lege titularului de drept care, din
motive
temeinice, nu a putut introduce acŃiunea 絜 justiŃie 絜 termenul de prescripŃie.
Cererea de repunere 絜 termen va putea fi făcută numai 絜 termen de o lună de la 絜
cetarea cauzelor
care justifică depăsirea termenului de prescripŃie. Termenul de o lună priveste at穰 cererea
de repunere
絜 termen c穰 si cererea de chemare 絜 judecată privind fondul cauzei.
Efectul repunerii 絜 termenul de prescripŃie constă 絜 socotirea prescripŃiei ca fiind ne
絈plinită desi
termenul a expirat, permiŃ穗d instanŃei să treacă la judecata de fond a cauzei.
8. Împlinirea prescripŃiei (calculul termenelor)
Trebuie cunoscute următoarele elemente:
- termenul aplicabil
- 絜ceputul termenului
- eventualele suspendări ori 絜treruperi
Reguli de calcul
- termene stabilite pe ani si luni (art.100 alin. 3 si 4 din C.proc.civ.)
- termene stabilite pe zile (art.1887-1889 C.civ.)
- termene stabilite pe ore (art. 1888 C.civ)
124
 Împlinirea termenului de prescripŃie stabilit pe ani si luni are loc 絜 ziua
corespunzătoare din
ultimul an ori lună; dacă ultima nu are o zi corespunzătoare, termenul se socoteste 絈plinit 絜
ultima
zi a acestei luni (art.100 alin.4C.proc.civ.).
 În cazul termenului stabilit pe zile, calculul se face astfel: ziua 絜 care 絜cepe
prescripŃia nu intră 絜
calcul (dies a quo non computatur in termino); ziua 絜 care se 絈plineste prescripŃia intră 絜
calcul.
“PrescripŃia nu se socoteste c龝tigată dec穰 după 絈plinirea celei după urmă zile a
termenului definit
prin lege” (art. 1889 C.civ) (dies ad quam computatur in termino).
Acest sistem se numeste “intermediar,” asezat 絜tre sistemul “exclusiv” (pe zile libere) si
sistemul
“inclusiv” (pe zile pline) la care se calculează at穰 prima, c穰 si ultima zi.
 Termenul stabilit pe ore 絜cepe să curgă de la miezul nopŃii zilei următoare. Ziua se 絈
parte 絜 24 de
ore. Ea 絜cepe la miezul nopŃii si se sf穩seste la miezul nopŃii următoare (art.1888 C.civ).
9. Precizări
Art. 11 din Decretul nr. 167/1958 cuprinde dispoziŃii referitoare la 絜ceputul prescripŃiei
extinctive
絜 cazul acŃiunii privind viciile ascunse ale unui lucru, lucrări, construcŃii. Regula specială
are 絜 vedere
acele defecte de calitate care fac lucrul, lucrarea, construcŃia improprii 絜trebuinŃării
conform destinaŃiei
lor sau care micsorează folosinŃa acestora 絜tr-o manieră apreciabilă.
Această regulă nu se aplică viciilor de consimŃăm穗t. Cu toate acestea, c穗d lucrul transmis
(v穗dut) este afectat de un viciu ascuns, situaŃia este asemănătoare cu viciul de consimŃăm
穗t al erorii
asupra substanŃei obiectului (error in substantiam).
DistincŃia 絜tre aceste două situaŃii este necesară deoarece:
- 絜 cazul erorii asupra substanŃei obiectului, partea interesată (spre exemplu cumpărătorul)
nu a
primit lucrul voit (cumpără o casă crez穗d că e din beton, 絜să 絜 realitate e din cărămidă) si
se
poate cere anularea contractului.
- 絜 cazul viciilor ascunse, partea a primit lucrul dorit 絜să acesta este impropriu 絜
trebuinŃării
(casa este din beton dar are afectată structura de rezistenŃă). ﾎn acest caz nu se poate cere
anularea contractului, dob穗ditorul bunului mulŃumindu-se cu o reducere a preŃului (dacă
bunului i s-a micsorat valoarea de 絜trebuinŃare) sau poate cere rezoluŃiunea contractului
(dacă
bunul este impropriu utilizării).
Termenele de 1 an si respectiv 3 ani stabilite de art. 11 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt
termene
de prescripŃie ci de garanŃie legală (絜 cadrul cărora lucrul, lucrarea, construcŃia trebuie
să-si păstreze
indicii calitativi) cu caracter general si subsidiar, 絜 sensul că expirarea lor marchează
momentul
絜ceputului prescripŃiei numai atunci c穗d nu-si găseste aplicare alt termen special de
garanŃie. De
exemplu, art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea 絜 construcŃii prevede două termene
speciale de
garanŃie: unul determinat (10 ani de la recepŃia lucrărilor pentru viciile ascunse), iar celălalt
nedeterminat
(durata de existenŃă a construcŃiei – ceea ce 絜seamnă c穰eva secole – pentru viciile
structurii de
rezistenŃă).
Codul civil 絜 art. 1483 prevede un termen de garanŃie de 10 ani din ziua terminării
(recepŃiei)
lucrării pentru cazul 絜 care clădirea ameninŃă cu dăr穃area.
După cum rezultă din art.29 din Legea nr. 10/1995, termenul de 3 ani prevăzut de Codul civil
pentru viciile ascunse si termenul de 10 ani prevăzut de Codul civil pentru ipoteza dăr穃ării a
fost
絜locuit cu termenul de 10 ani pentru viciile ascunse, respectiv durata de existenŃă pentru
viciile structurii
de rezistenŃă.
Cu toate acestea, termenul de 3 ani si cel de 10 ani se aplică 絜 continuare clădirilor cu parter
si
parter plus un etaj situate 絜 mediul rural, precum si pentru construcŃiile provizorii.
ﾎn ceea ce priveste forŃa majoră – caz de suspendare a prescripŃiei – legea nu o defineste,
explicarea acestei noŃiuni fiind meritul doctrinei si jurisprudenŃei. ForŃa majoră este un
eveniment absolut
imprevizibil si absolut insurmontabil (de ne絜lăturat, invincibil), spre exemplu un cutremur,
o inundaŃie.
125
Pentru a suspenda prescripŃia, forŃa majoră trebuie să-l privească pe titularul dreptului la
acŃiune,
絈piedic穗du-l să formuleze cererea de chemare 絜 judecată si nu pe cel 絜 favoarea căruia
curge
prescripŃia.
ﾎntreruperea prescripŃiei prin recunoastere produce efecte instantanee, spre deosebire de
絜treruperea prin cererea de chemare 絜 judecată c穗d efectele se produc definitiv pe data
răm穗erii
definitive sau după caz irevocabile a hotăr穩ii de admitere a cererii. Astfel, 絜tre data
sesizării instanŃei si
data răm穗erii definitive (irevocabile) a hotăr穩ii, prescripŃia se 絜trerupe provizoriu sub
condiŃia
admiterii cererii de chemare 絜 judecată. Acest „virtual” efect 絜treruptiv de prescripŃie va
dispărea
retroactiv 絜 cazul 絜 care nu se va ajunge la pronunŃarea unei hotăr穩i de admitere a
cererii.
Efectul 絜treruptiv de prescripŃie extinctivă provizoriu are rolul de a 絈piedica 絈plinirea
termenului de prescripŃie 絜 timpul procesului. ﾎn caz contrar s-ar ajunge la situaŃia
paradoxală 絜 care
desi titularul dreptului subiectiv a iesit din pasivitate, instanŃa să nu poată pronunŃa hotăr穩
ea prin care săi
dea c龝tig de cauză.
Spre deosebire de cauzele de suspendare si 絜trerupere ale prescripŃiei indicate expres, 絜
domeniul
repunerii 絜 termen, Decretul nr. 167/1958 se mulŃumeste să precizeze că se au 絜 vedere
motive temeinic
justificate, fără a le enumera.
NoŃiunea „motive temeinice” este lăsată la aprecierea instanŃei. Doctrina a 絜cercat să o
definească raport穗d-o la 絈prejurări care, fără a avea caracterul forŃei majore, sunt
exclusive de culpă.
Se observă că motivele temeinice sunt nu numai exclusive de culpă, dar nu trebuie
confundate nici cu
forŃa majoră (絜 caz de forŃă majoră operează suspendarea prescripŃiei), astfel 絜c穰
domeniul repunerii 絜
termen 絜cepe unde 絜cetează culpa si 絜cetează unde 絜cepe forŃa majoră.
ﾎn practică au fost apreciate drept cauze de repunere 絜 termenul de prescripŃie extinctivă:
絈prejurări ce l-au 絈piedicat pe mostenitor să afle despre deschiderea unei succesiuni,
spitalizarea
絜delungată, boala creditorului c穗d nu a fost provocată de accident, imposibilitatea acestuia
de deplasare,
lipsa justificată din localitate, satisfacerea stagiului militar pe timp de pace, starea de arest a
creditorului.
Au fost apreciate drept cauze care nu justifică repunerea 絜 termen: eroarea de drept,
aglomerarea
cu probleme a juristului sau conducătorului persoanei juridice, nesocotirea unei cerinŃe
legale.
126
Suspendarea prescripŃiei extinctive Întreruperea prescripŃiei extinctive
NoŃiune - oprirea cursului prescripŃiei pe timpul c穰
durează cauzele limitativ prevăzute de
lege, care 精 pun pe titularul dreptului 絜
imposibilitatea de a acŃiona
stergerea prescripŃiei 絜cepute 絜ainte de
ivirea unei cauze prevăzute de lege, care
絜trerupe prescripŃia si 絜ceperea unei noi
prescripŃii la 絜cetarea acestor cauze
絜treruptive
Cauze Art.13
- forŃa majoră
- participarea la forŃele armate ale
Rom穗iei care sunt pe picior de război
- reclamaŃia administrativă
Art.14
- c穰 timp socotelile nu au fost date 絜tre
ocrotitor si ocrotit
- c穰 timp cel lipsit de capacitate de
exerciŃiu nu are reprezentant legal
- c穰 timp cel cu capacitate de exerciŃiu
restr穗să nu are ocrotitor legal
- 絜 raporturile dintre soŃi
Art. 16
- recunoasterea dreptului a cărui acŃiune
se prescrie, făcută de cel 絜 folosul
căruia curge prescripŃia
- introducerea unei cereri de chemare 絜
judecată chiar la o instanŃă
judecătorească necompetentă
Efecte Art. 15
- perioada anterioară: timpul scurs se ia
絜 calculul prescripŃiei
- pe durata cauzei de suspendare: se
produce oprirea cursului prescripŃiei,
durată ce nu intră 絜 calculul termenului
de prescripŃie
- perioada ulterioară: se ia 絜 calculul
termenului de prescripŃie, p穗ă la
絈plinirea acestuia
Art. 17
- perioada anterioară: 絜lăturarea
prescripŃiei anterioare cauzei de
絜trerupere
- perioada ulterioară: 絜ceperea unei
noi prescripŃii după 絜cetarea cauzei de
絜trerupere
Articolele citate sunt din Decretul nr. 167/1958
11. Vocabular
actione non nata non currit prescriptio – expresie latină ce semnifică regula că at穰 timp c
穰o
acŃiune nu s-a născut, prescripŃia nu-si are locul;
curator – persoană care a primit 絜sărcinarea de a 絜deplini obligaŃiile pe care le implică
curatela;
daună morală – prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare bănească;
daună patrimonială – prejudiciu care poate fi apreciat 絜 bani;
dies a quo non computatur in termino – locuŃiune latină care exprimă regula că ultima zi
este
inclusă 絜 durată;
forŃă majoră – 絈prejurare absolut imprevizibilă si absolut insurmontabilă;
opŃiune sucesorală – dreptul unei persoane de a accepta, 絜 termenul stabilit de lege,
mostenirea deschisă 絜 favoarea ei sau de a renunŃa la aceasta;
perimare – sancŃiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de
stăruinŃă a
părŃilor 絜 judecată;
127
tutore – persoană fizică numită prin decizia autorităŃii tutelare pentru a 絜deplini sarcina
tutelei
cu privire la o persoană pusă sub interdicŃie;
viciu ascuns – acele vicii care nu pot fi descoperite printr-o verificare normală si atentă.
1) Care este caracterul normelor juridice care reglementează termenele de prescripŃie?
ConsideraŃi că
părŃile pot prelungi sau micsora aceste termene?
2) CompletaŃi spaŃiile libere din enunŃurile următoare:
- AcŃiunea 絜 revendicare imobiliară 絜temeiată pe dreptul de proprietate privată se prescrie
絜
termen de…………………………..
- AcŃiunea 絜 nulitate relativă a unui act juridic se prescrie 絜 termen de ………….ﾎn caz
de
violenŃă, termenul 絜cepe să curgă de la data…………………ﾎn caz de eroare sau viclenie,
prescripŃia curge de la data c穗d cel 絜dreptăŃit ………………………, cauza anulării, dar
cel
mai t穩ziu la 絈plinirea a…………de la…………
- AcŃiunea 絜 răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie se prescrie 絜 termen
de…………Pentru viciile ascunse cu viclenie se aplică termenul de…………….Termenul de
prescripŃie 絜cepe să curgă de la data ……………..viciilor, 絜să cel mai t穩ziu de la
絈plinirea………………de la predarea lucrului sau lucrării. ﾎn cazul viciilor ascunse ale unei
construcŃii, termenul de prescripŃie 絜cepe să curgă de la data…………..viciilor, dar cel
mai
t穩ziu la 絈plinirea a ………………de la recepŃie
- AcŃiunea 絜 răspundere civilă pentru pagubele pricinuite prin fapte ilicite se prescrie 絜
termen
de……………….PrescripŃia 絜cepe să curgă de la data c穗d păgubitul a cunoscut
sau…………………….ori…………………să cunoască at穰 ……………………c穰 si
pe………………..
- AcŃiunea 絜 anularea căsătoriei 絜cheiate cu vicierea consimŃăm穗tului se prescrie 絜
termen
de………………
3) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre efectele suspendării si efectele 絜treruperii prescripŃiei
extinctive.
4) O cerere de chemare 絜 judecată introdusă la o instanŃă necompetentă 絜trerupe
prescripŃia? Dar
cererea de chemare 絜 judecată introdusă la instanŃa competentă, dar respinsă printr-o hotăr
穩e
irevocabilă?
5) Cazul de forŃă majoră care l-a 絈piedicat pe cel 絈potriva căruia curge prescripŃia să
introducă o
cerere de chemare 絜 judecată, constituie un motiv temeinic justificat pentru ca instanŃa să
dispună
repunerea 絜 termen?
6) Dacă la 1 aprilie 2000 s-a 絜cheiat un contract de v穗zare – cumpărare anulabil pentru
incapacitate,
prescripŃia extinctivă a dreptului de a cere anularea actului juridic se va 絈plini pe data de:
a) 1 martie 2003;
b) 2 martie 2003;
c) 30 aprilie 2003.
7) Cunosc穗d că acŃiunea pentru restituirea sumelor de bani 絜casate din v穗zarea biletelor
pentru
spectacolele care nu au mai avut loc se prescrie 絜 60 de zile, calculaŃi data la care
prescripŃia
extinctivă se consideră 絈plinită, dacă spectacolul trebuia să aibă loc pe 1 februarie 2002.
8) La 1 martie 2000, X află că este tatăl unui copil din afara căsătoriei, născut cu 3 ani 絜
urmă (pe 3
ianuarie 1997). X doreste să introducă acŃiune 絜 tăgada paternităŃii.
- Care este termenul de prescripŃie a acestei acŃiuni?
- De c穗d 絜cepe să curgă prescripŃia: de la data nasterii copilului sau de la data la care X a
cunoscut faptul nasterii?
- Care este ultima zi a termenului 絜 care X poate introduce acŃiunea 絜 tăgada paternităŃii?
128
13. SpeŃe
1. La 16 aprilie 2000, 絜tre X si Y se 絜cheie un contract de 絜chiriere 絜 care se stipulează
că X 靖
絜chiriază lui Y apartamentul său p穗ă la 31 decembrie 2000.
ﾎn cazul 絜 care X nu-si execută obligaŃia de a pune la dispoziŃia lui Y apartamentul,
stabiliŃi:
CerinŃe:
a) Care este termenul de prescripŃie a dreptului chiriasului (Y) de a cere predarea
imobilului?
b) Care este 絜ceputul curgerii acestui termen de prescripŃie?
2. La data de 16 aprilie 1995, X 靖 vinde lui Y un autoturism, cu obligaŃia acestuia din urmă
de a
plăti preŃul la 1 iunie 1995.
Av穗d 絜 vedere că Y nu si-a executat obligaŃia, la data de 1 mai 1998, X l-a chemat 絜
judecată
solicit穗d instanŃei restituirea preŃului.
InstanŃa a respins acŃiunea lui X ca fiind prescrisă.
CerinŃe:
a) Ce modalitate a actului juridic este incidentă 絜 speŃă?
b) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei?
3. Pe 16 martie 2001, X cobor穗d din bloc si constat穗d că autoturismul său a fost avariat
peste
noapte, sesizează organele de poliŃie. ﾎn urma cercetărilor efectuate, organele de specialitate
靖 aduc la
cunostinŃă lui Y pe autorul faptei la data de 1 mai 2001.
CerinŃe:
a) Care este ultimul termen de prescripŃie extinctivă a dreptului lui X de a cere despăgubiri
pentru prejudiciul suferit?
b) Care este 絜ceputul curgerii acestui termen?
4. La data de 23 august 2001, X l-a sechestrat pe Y 絜tr-un apartament si timp de o săptăm穗
ă,
prin acte de violenŃă, a 絜cercat să-l determine să semneze un act juridic prin care acesta 靖
vinde imobilul
絜 care locuia.
La data de 20 august 2001, Y semn穗d contractul de v穗zare – cumpărare, este pus 絜
libertate.
CerinŃe:
a) Ce mijloc juridic are la dispoziŃie Y pentru a-si recupera locuinŃa?Care este termenul de
prescripŃie?
b) De c穗d 絜cepe să curgă acest termen?
5. A 絜cheie un contract de donaŃie la data de 1 februarie 2002 cu B, crez穗d că acesta este
nepotul
său. Ulterior, B descoperă greseala făcută si cere anularea contractului.
CerinŃe:
a) Dacă A descoperă greseala la data de 10 decembrie 2002, stabiliŃi de c穗d 絜cepe să
curgă
prescripŃia dreptului de a cere anularea actului juridic?
b) Dar dacă A descoperă greseala la 1 septembrie 2003?
6. A si B au 絜cheiat cu C la data de 5 mai 1990 un contract de transport prin care C se
obligă să
efectueze un transport de marfă pe socoteala sa, dar 絜 beneficiul celor doi. C trebuia să-si 絜
deplinească
obligaŃia pe data de 10 iunie 1990, ceea ce nu a făcut, astfel 絜c穰 A si B au suferit un
prejudiciu de 100
milioane.
La data de 10 august 1993, A si B au promovat o acŃiune 絜 justiŃie prin care au solicitat
instanŃei
obligarea lui C la plata sumei de 100 milioane.
C se apără arăt穗d că au trecut mai mult de 3 ani (termenul de prescripŃie al dreptului de
creanŃă)
si pe cale de consecinŃă acŃiunea ar trebui respinsă ca prescrisă.
129
A si B, 絜 apărare, susŃin că au stat 絜 pasivitate deoarece au satisfăcut stagiul militar, si at
穰 timp
c穰 s-au aflat 絜 serviciul forŃelor armate ale Rom穗iei, curgerea termenului de prescripŃie
este suspendată.
CerinŃe:
a) ConsideraŃi că drepturile de creanŃă sunt prescriptibile? Care ar fi termenul de
prescripŃie
extinctivă?
b) ConsideraŃi ca prescris dreptul de creanŃă al reclamantului?
c) Care este 絜ceputul curgerii termenului de prescripŃie 絜 speŃă?
d) Ce instituŃie de drept civil au invocat 絜 apărare reclamanŃii?
e) Ce va hotăr・instanŃa?
7. ﾎntre X si Y s- a 絜cheiat un contract de 絈prumut la data de 1 ianuarie 1999, cu scadenŃa
la 1
ianuarie 2000.
La 31 aprilie 2000, debitorul Y 靖 trimite o scrisoare lui X, 絜 care 靖 cere să-l mai păsuiască
c穰eva zile.
CerinŃe:
a) Care este termenul de prescripŃie a dreptului lui X de a cere restituirea sumei?
b) De la ce dată 絜cepe să curgă?
c) Ce valoare juridică are scrisoarea lui Y? Care este efectul acesteia?
1. Cursul prescripŃiei extinctive se suspendă:
a) c穰 timp cel 絜 favoarea căruia curge prescripŃia se află 絜tr-un caz de forŃă majoră;
b) c穰 timp cel 絜 favoarea căruia curge prescripŃia este 絈piedicat de un caz fortuit să facă
un
act de 絜trerupere;
c) c穰 timp cel 絈potriva căruia curge prescripŃia se află 絜tr-un caz de forŃă majoră.
2. Cursul prescripŃiei extinctive se suspendă:
a) c穰 timp creditorul face parte din forŃele armate ale Rom穗iei;
b) c穰 timp debitorul face parte din forŃele armate ale Rom穗iei;
c) c穰 timp creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate ale Rom穗iei aflate pe
picior
de război.
3. Cursul prescripŃiei extinctive se 絜trerupe:
a) prin recunoasterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie făcută de cel 絈potriva căruia
curge
prescripŃia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare 絜 judecată;
c) prin introducerea unei cereri de chemare 絜 judecată, cu condiŃia să fie admisă prin
hotăr穩e definitivă.
4. PrescripŃia dreptului material la acŃiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis 絜
cepe să
curgă:
a) de la data 絜cheierii contractului 絜 temeiul căruia lucrul s-a transmis beneficiarului;
b) de la data descoperirii viciilor, 絜să cel mai t穩ziu la 絈plinirea unui an de la predare;
c) de la data la care cumpărătorul a cunoscut eroarea asupra calităŃilor substanŃiale ale
lucrului, 絜să cel mai t穩ziu la 絈plinirea a 18 luni de la 絜cheierea contractului,
5. PrescripŃia extinctivă a acŃiunii 絜 nulitate relativă pentru eroare asupra calităŃilor
substanŃiale ale
unui lucru v穗dut 絜cepe să curgă:
a) de la data 絜cheierii contractului de v穗zare – cumpărare;
b) de la data la care cumpărătorul a cunoscut viciul de consimŃăm穗t, 絜să cel mai t穩ziu la
絈plinirea a 18 luni de la data 絜cheierii contractului de v穗zare – cumpărare;
c) de la data la care cumpărătorul a descoperit viciul de consimŃăm穗t, 絜să cel mai t穩ziu
la
絈plinirea unui an de la predare.
130
6. Are ca efect considerarea prescripŃiei ca fiind ne絈plinită, desi termenul a expirat:
a) repunerea 絜 termen;
b) suspendarea prescripŃiei extinctive;
c) 絜treruperea prescripŃiei extinctive.
7. ﾎntreruperea prescripŃiei extinctive are ca efect:
a) stergerea prescripŃiei curse 絜ainte de apariŃia cauzelor prevăzute de lege si 絜ceperea
unei
noi prescripŃii;
b) reluarea cursului prescripŃiei socotindu-se si timpul curs anterior;
c) 絈plinirea, expirarea termenului de prescripŃie.
8. Cazul de forŃă majoră este:
a) cauză de 絜trerupere a termenului de prescripŃie;
b) cauză de suspendare a termenului de prescripŃie;
c) si cauză de 絜trerupere si cauză de suspendare a prescripŃiei.
9. Termenul de prescripŃie extinctivă:
a) este de 3 ani 絜 cazul acŃiunii 絜 răspundere pentru viciile lucrului indiferent dacă au fost,
ascunse cu sau fără viclenie;
b) este de 6 luni 絜 cazul acŃiunii 絜 răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie;
c) este de 1 an 絜 materia rezoluŃiunii contractului.
10. Cererea de repunere 絜 termen poate fi făcută 絜 termen de:
a) o lună de la 絜cetarea cauzelor care justifică depăsirea termenului de prescripŃie;
b) 3 luni de la 絜cetarea cauzelor care justifică depăsirea termenului de prescripŃie;
c) 6 luni de la 絜cetarea cauzelor care justifică depăsirea termenului de prescripŃie.
11. Izvorul termenului de prescripŃie extinctivă poate fi:
a) convenŃia părŃilor;
b) hotăr穩ea judecătorească;
c) legea.
15. Bibliografie
I. R. Urs – op.cit, pag. 416 – 434
I. R. Urs, – op.cit., pag. 181 – 188
S. Angheni
G. Boroi – op.cit., pag. 281 – 303
V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 300– 344
SpeŃa nr. 6 a fost prelucrată din G. Răducan, G.T. Maravela – op.cit. pag. 58
131
PERSOANA FIZICA
XXI. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice (Decretul
nr.31/1954)
1. NoŃiunea de capacitate civilă – capacitate juridică
Omul privit ca persoană fizică, dob穗deste calitatea de subiect al raportului juridic civil,
de titular de
drepturi si obligaŃii, pe baza capacităŃii civile.
Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de folosinŃă si capacitatea de
exerciŃiu.
Capacitatea civilă este o capacitate specifică ramurii de drept civil, aplicabilă drepturilor
subiective
civile, 絜 alte ramuri de drept oper穗d capacitatea specifică ramurii respective. Capacitatea
civilă este
deci parte a capacităŃii juridice.
2. NoŃiunea de capacitate de folosinŃă
„Capacitatea de folosinŃă este capacitatea de a avea drepturi si obligaŃii“ (art. 5 alin. 2
din
Decret), adică aptitudinea generală a persoanei fizice de a fi titulară de drepturi si obligaŃii
civile, de fi subiect de drept civil.
3. Caractere juridice
Din reglementarea capacităŃii de folosinŃă desprindem următoarele caractere juridice:
legalitatea,
generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea si universalitatea.
4. Începutul capacităŃii de folosinŃă
Art.7 alin.2 din Decret 絜scrie principiul potrivit căruia capacitatea de folosinŃă 絜cepe
de la nasterea
persoanei. Asadar, de la data nasterii, persoana fizică dob穗deste capacitatea de folosinŃă,
adică are
aptitudinea generală si abstractă de a dob穗di drepturi si obligaŃii.
Art.7 alin.2 prevede si o excepŃie, statornicind că „Drepturile copilului sunt recunoscute
de la
concepŃiune, 絜să numai dacă el se naste viu“. ExcepŃia este cea potrivit căreia infans
conceptus pro
nato habetur, quoties de eius commodis agitur (copilul conceput se socoteste născut ori de c
穰e ori
aceasta este 絜 interesul său). ExcepŃia se aplică dacă copilul se naste viu, nefiind necesar ca
acesta să
fie viabil, si doar dacă dob穗deste numai drepturi.
5. Timpul legal al concepŃiunii
Potrivit art.61 C. fam.”timpul cuprins 絜tre a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii
copilului” se
consideră a fi timpul legal de concepŃiune.
Textul stabileste o prezumŃie legală relativă a perioadei de concepŃie, 絜 sensul că
respectivul copil
putea fi conceput 絜 oricare zi din intervalul de 121 de zile.
6. ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă
ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă se exprimă prin aptitudinea persoanei de a avea
toate drepturile si
obligaŃiile civile. ExcepŃie face capacitatea de folosinŃă anticipată, care are 絜 conŃinut
numai drepturi.
132
Capacitatea de folosinŃă este inalienabilă, astfel 絜c穰 nu poate fi 絜străinată, nu se
poate renunŃa la ea,
絜 schimb, capacitatea poate fi 絜grădită 絜 condiŃiile legii.
7. Îngrădirile capacităŃii de folosinŃă
Potrivit art.6 din Decretul nr.31/1954, nici o persoană nu poate fi 絜grădită 絜 capacitatea
de folosinŃă,
dec穰絜 cazurile si condiŃiile expres stabilite de lege.
ﾎngrădirile capacităŃii de folosinŃa pot fi grupate 絜 două categorii: 絜grădiri
(incapacităŃi) cu caracter
de sancŃiune penală (interzicerea drepturilor părintesti, interzicerea dreptului de a fi curator,
tutore) sau
de sancŃiune civilă (decăderea din drepturile părintesti).
8. Încetarea capacităŃii de folosinŃă
Durata capacităŃii de folosinŃă este reglementată de art.7 alin.1 din Decret care
stabileste: „Capacitatea
de folosinŃă 絜cepe de la nasterea persoanei si încetează o dată cu moartea acesteia“.
Constatarea morŃii unei persoane fizice se realizează prin două moduri:
– moartea constatată fizic, direct, prin examinarea cadavrului. In această ipoteză se eliberează
un
certificat medical constatator al decesului.
– declararea judecătorească a morŃii. In cazurile 絜 care nu este posibilă constatarea morŃii
fizic
direct, si deci nu se poate 絜tocmi certificatul de deces, se recurge la declararea
judecătorească a
morŃii, ipoteză 絜 care data morŃii, care se 絜scrie 絜 actul de deces, este data stabilită prin
hotăr穩ea
judecătorească declarativă de moarte definitivă si irevocabilă.
Reglementarea instituŃiei declarării judecătoresti a morŃii cunoaste două modalităŃi
juridice:
– declararea judecătorească a morŃii, precedată de declararea judecătorească a dispariŃiei;
– declararea judecătorească a morŃii, fără declararea judecătorească prealabilă a dispariŃiei.
 Regula o constituie declararea judecătorească a morŃii precedată de declararea
dispariŃiei,fiind necesare 絜deplinirea următoarelor condiŃii:
- să existe o hotărâre declarativă a dispariŃiei irevocabilă, care să fi fost afisată 30 de
zile la usa instanŃei si a primăriei ultimului domiciliu al celui dispărut (cel care lipseste
de la domiciliu său poate fi declarat dispărut prin hotăr穩e judecătorească, put穗du-se
institui curatela, dacă a trecut un an de la data ultimelor stiri din care rezultă că era 絜
viaŃă).
- de la data ultimelor stiri din care rezultă că persoana dispărută era în viaŃă să fi
trecut cel puŃin 4 ani;
- să fi trecut cel puŃin 6 luni de la data afisării extrasului de pe hotărârea prin care s-a
declarat dispariŃia.
 SituaŃia de excepŃie o constituie declararea judecătorească a morŃii fără declararea
judecătorească prealabilă a dispariŃiei. Cel dispărut 絜 cursul unor fapte de război, in
accident
de cale ferată, 絜 naufragiu sau 絜 altă imprejurare care 絜dreptăŃeste a se presupune
decesul,
poate fi declarat mort fără a se mai declara 絜 prealabil dispariŃia sa, dacă a trecut cel puŃin
un an
de la data 絈prejurării 絜care a avut loc dispariŃia.
Stabilirea datei morŃii 絜 hotăr穩ea declarativă de moarte
Data morŃii dispărutului se stabileste potrivit cu imprejurările, iar 絜 lipsă de indici 絜
destulătoare, se
va stabili ca dată a morŃii ultima zi a termenului după care se poate cere declararea
judecătoraescă a
morŃii (art.18 alin. 2 si 3 din Decret).
Anularea hotărârii judecătoresti de declarare a morŃii.
Conform art.20 alin.1 din Decret: „Dacă cel declarat mort este 絜 viaŃă, se poate cere, oric穗
d, anularea
hotăr穩ii prin care s-a declarat moartea“. Efectul principal al anulării hotăr穩ii declarative de
moarte
constă 絜 faptul că încetarea capacităŃii de folosinŃă este înlăturată.
133
9. ComorienŃii
Conform art.21 din Decret: „In cazul 絜 care mai multe persoane au murit 絜 aceeasi 絈
prejurare, fără
să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată“
(aceste persoane
sunt denumite comorienŃi).
Problema comorienŃilor se 絜t稷neste 絜 practica judecătorească 絜 materie succesorală,
絜 cazul
persoanelor 絜tre care există vocaŃie succesorală reciprocă si ele decedează 絜 aceeasi 絈
prejurare
(accident aviatic, feroviar, rutier, naufragiu, cutremur, inundaŃii, incendiu etc.)
Legea nu acoperă si situaŃia codecedaŃilor, adică a persoanelor care au murit 絜絈
prejurări diferite,
dar produse 絜 acelasi timp, fără a se putea stabili care dintre ele a murit mai 絜ainte. Pentru
identitate
de raŃiune, art.21 urmează să se aplice si 絜 acest caz, cosider穗du-se că persoanele 絜
cauză au murit
deodată.
10. Precizări
O problemă controversată 絜 doctrină a privit soarta hotăr穩ii judecătoresti de declarare a
dispariŃiei unei persoane 絜 cazul 絜 care aceasta reapare.
ﾎntr-o opinie se susŃine că oricine are interes, 絜 primul r穗d dispărutul, poate cere
instanŃei să
anuleze hotăr穩ea prin care a declarat dispariŃia.
ﾎntr-o altă opinie, pe care o 絈părtăsim, se precizează că anularea hotăr穩ii de declarare a
dispariŃiei nu prezintă nici un interes, deoarece aceasta nu are nici un efect asupra
existenŃei si 絜tinderii
capacităŃii de folosinŃă a persoanei fizice sau asupra calităŃii de subiect de drept a
dispărutului.
Conform art.20 alin.2 din Decret, “cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea
hotăr穩ii
declarative de moarte, 絜apoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dob穗ditorul cu titlu
oneros nu este
obligat să le 絜apoize dec穰 dacă se va face dovada că la data dob穗dirii stia că persoana
declarată moartă
este 絜 viaŃă”.Astfel, dacă 絜 intervalul de timp cuprins 絜tre momentul răm穗erii definitive
si irevocabile
a hotăr穩ii declarative de moarte si momentul răm穗erii definitive si irevocabile a hotăr穩ii
prin care s-a
anulat hotăr穩ea declarativă de moarte, mostenitorul aparent a 絜străinat cu titlu oneros un
imobil din
succesiune unui terŃ de bună credinŃă, nu se va putea cere obligarea terŃului la restituirea
imobilului. Cel
reapărut are deschisă calea unei acŃiuni 絜 despăgubiri 絈potriva mostenitorului care a
contractat cu terŃul.
134
Capacitatea de folosinŃă Capacitatea de exerciŃiu
NoŃiune
- aptitudinea generală a
persoanei fizice de a fi
titulară de drepturi si
obligaŃii
- aptitudinea persoanei fizice de a exercita drepturile civile
si a-si asuma obligaŃiile civile prin 絜cheierea de acte
juridice civile
Început
Regula : de la data nasterii
ExcepŃia : de la concepŃiune
dacă copilul se naste viu, nu
neapărat viabil
Lipsa capacităŃii
de exerciŃiu
Capacitate de
exerciŃiu restrânsă
Capacitate de
exerciŃiu deplină
- minorii sub 14
ani
- persoana pusă
sub interdicŃie
- minorul 絜tre 14-
18 ani
- de la 絈plinirea
v穩stei de 18 ani
- minorul care se
căsătoreste
ConŃinut
- aptitudinea persoanei de
a avea toate drepturile si
obligaŃiile civile
- excepŃia :capacitatea de
folosinŃă anticipată are 絜
conŃinut numai drepturi
- cei lipsiŃi de
capacitatea de
exerciŃiu nu
pot 絜cheia
acte juridice
- actele juridice
se fac de
reprezentanŃii
lor legali
- 絜cheie personal
si singur acte
juridice civile
- 絜cheie personal,
dar cu
絜cuviinŃarea
prealabilă a
ocrotitorului legal
- 絜cheie personal
dar cu dublă
絜cuviinŃare
- 絜cheie orice
fel de acte
juridice cu
excepŃia celor
interzise de
lege
Încetare
- prin moartea persoanei
constatată fizic sau
declarată judecătoreste
- prin deces
- 絜 cazul
minorului, prin
絈plinirea
v穩stei de 14 ani
- 絜 cazul
persoanei puse
sub interdicŃie,
prin ridicarea
interdicŃiei
- prin deces
- prin 絈plinirea
v穩stei de 18 ani
- prin punere sub
interdicŃie
judecătorească
- prin deces
- prin punere sub
interdicŃie
- prin anularea
căsătoriei
絜ainte ca
femeia să fi
絈plinit 18 ani,
dacă a fost de
rea credinŃă
12. Vocabular
infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur – expresie latină ce
exprimă principiul potrivit căruia copilul conceput se consideră născut ori de c穰e ori aceasta
este 絜 interesul său.
1) Ce 絜ŃelegeŃi prin capacitate de folosinŃă a persoanei fizice?
2) EnumeraŃi caractere juridice ale capacităŃii de folosinŃă?
3) Ce condiŃii trebuie să 絜deplinească copilul conceput pentru a dob穗di capacitatea de
folosinŃă
anticipată?
4) Declararea judecătorească a morŃii este 絜totdeauna precedată de declararea
judecătorească a
dispariŃiei?
5) Care este diferenŃa sub aspectul condiŃiilor cerute dintre declararea morŃii precedată de
declararea
135
dispariŃiei si declararea morŃii neprecedată de declararea dispariŃiei?
6) PrecizaŃi modul de stabilire a datei decesului 絜 cazul declarării judecătoresti a morŃii.
7) Care sunt efectele hotăr穩ii declarative de moarte?
8) CaracterizaŃi regimul juridic aplicabil comorienŃilor.
9) EnumeraŃi c穰eva efecte importante pentru Dreptul civil legate de data morŃii.
10) Ce sunt comorienŃii, respectiv codecedaŃii?
14. SpeŃe
1. InstanŃa a fost sesizată 絜 decembrie 1999 de numita A cu o cerere de chemare 絜
judecată
絈potriva p穩穰ei B.
ﾎn cerere se solicită instanŃei să se constate că minorul C (絜 prezent decedat) a fost titularul
unui
testament deschis la moartea lui D (絜 august 1998).
Reclamanta susŃine că :
1) minorul este rodul concubinajului cu fratele p穩穰ei-D, care a lăsat copilului, prin
testament, garsoniera pe care a stăp穗it-o 絜 timpul vieŃii.
2) la momentul decesului lui D, ea era 絜sărcinată, copilul născ穗du-se 絜 martie 1999,
depun穗d la dosar un certificat medical care atestă prezenŃa sarcinii.
ﾎn apărare p穩穰a declară că minorul a murit la patru ore de la nastere deoarece s-a născut cu
o
malformaŃie, astfel 絜c穰 acesta nu a fost viabil. De asemenea, a solicitat respingerea
acŃiunii intentate de
A pe motiv că la momentul decesului lui D, minorul nu era născut si deci nu avea capacitate
de folosinŃă
pentru a accepta testamentul.
CerinŃe :
a) Ce acte de stare civilă i s-au 絜tocmit copilului?
b) AnalizaŃi argumentele p穩穰ei. ConsideraŃi 絜temeiată cererea acesteia?
c) DeterminaŃi 絜ceputul capacităŃii de folosinŃă a lui C. ConsideraŃi că minorul avea
capacitate de folosinŃă?
d) Ce va hotăr・instanŃa?
2. Reclamanta a chemat 絜 judecată pe p穩穰, solicit穗d instanŃei să se constate că p穩穰ul
este tatăl
minorei X. născută de reclamantă la 7. 02.1991.
Din datele dosarului rezultă că părŃile s-au cunoscut 絜 iunie 1990, si că perioada de
concepŃie a
copilului se situează 絜tre 29.04.- 23.05.1990.
CerinŃe:
a)Care este timpul legal de concepŃiune?
b)Ce va decide instanŃa?
1. O persoană fizică :
a) poate fi lipsită de capacitatea civilă de folosinŃă;
b) poate renunŃa 絜 tot sau 絜 parte la capacitatea de folosinŃă;
c) poate avea o capacitate de folosinŃă 絜grădită.
2. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice ia sf穩sit:
a) la data morŃii persoanei;
b) la data la care persoana 絈plineste 18 ani;
c) la data răm穗erii definitive a hotăr穩ii judecătoresti declarative de moarte.
3. Nu constituie o condiŃie a capacităŃii de folosinŃă anticipate a copilului conceput:
a) copilul să dob穗dească doar drepturi;
b) copilul să se nască viu;
c) copilul să fie viabil.
4. ﾎn cazul declarării judecătoresti a morŃii, data decesului este:
136
a) data la care persoana a dispărut;
b) data la care hotăr穩ea declarativă de moarte a rămas definitivă si
irevocabilă;
c) ultima zi a termenului după care se poate cere declararea judecătorească a
morŃii.
5. Persoanele care au decedat 絜 aceiasi 絈prejurare, fără să se poată stabili dacă una a
supravieŃuit
celeilalte sunt:
a) comorienŃi;
b) codecedaŃi;
c) codevălmasi.
16. Bibliografie
I.R.Urs, - op.cit., p. 191-205;
S. Angheni
I.R.Urs, C.I.Todică - Teoria persoanelor. Subiecte de drept civil. Ed. Oscar Print,
Bucuresti, 2003, p.20-54;
G. Boroi - Drept civil. Persoanele, Ed. All Beck, 2001, p. 71- 87;
I. Dogaru - op.cit., p. 377-392;
137
XXII. Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor fizice
1. NoŃiune
Pentru a 絜cheia acte juridice, este necesar ca o persoană fizică să aibă, pe l穗gă
capacitatea de
folosinŃă, o anumită maturitate psihică, să-si poată da seama de consecinŃele acŃiunilor
sale.
Această maturitate psihică se dob穗deste numai după ce minorul a ajuns la o anumită v穩
stă. Art. 8
din Decret prevede că persoana fizică dob穗deste capacitatea deplină de exerciŃiu la v穩sta
majoratului.
„Capacitatea de exerciŃiu este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si
asuma
obligaŃii, săvârsind acte juridice.“ (art.5 alin.3)
2. Caractere juridice
Caracterele juridice ale capacităŃii de exerciŃiu a persoanelor fizice sunt: legalitatea,
generalitatea,
inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea.
3. Capacitatea de exerciŃiu deplină
a) Regula si excepŃii.
ﾎn dreptul civil rom穗, capacitatea de exerciŃiu deplină constituie regula, iar lipsa
capacităŃii de exerciŃiu si capacitatea de exerciŃiu restr穗să constituie excepŃii de la
regulă.
Capacitatea deplină de exerciŃiu constă în aptitudinea persoanei fizice de a-si exercita
drepturile subiective civile si de a-si asuma obligaŃii prin încheierea personal si singură a
tuturor actelor juridice îngăduite de lege.
b) ﾎnceputul capacităŃii de exerciŃiu deplină
Art.8 din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Capacitatea deplină de exerciŃiu 絜cepe de la
data
c穗d persoana devine majoră.“
Persoana devine majoră la 絈plinirea v穩stei de optsprezece ani. Minora care se
căsătoreste
la 16, respectiv 15 ani cu dispensă, dob穗deste, prin aceasta, capacitatea deplină de
exerciŃiu.
c) ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu deplină
Persoanele fizice pot 絜cheia orice fel de acte juridice civile cu excepŃia celor interzise de
lege, care au drept efect 絜grădirea capacităŃii de folosinŃă si implicit a celei de exerciŃiu.
d) ﾎncetarea capacităŃii de exerciŃiu deplină
Capacitatea de exerciŃiu deplină 絜cetează 絜 următoarele cazuri:
– prin moartea sau declararea judecătorească a morŃii persoanei fizice;
– prin punerea sub interdicŃie judecătorească (reversibilă);
– prin declararea nulităŃii sau anularea căsătoriei, 絜ainte ca femeia să fi 絈plinit 18 ani,
dacă aceasta a fost de rea credinŃă la 絜cheierea căsătoriei (cunosc穗d cauza nulităŃii sau
anualabilităŃii căsătoriei).
4. Lipsa capacităŃii de exerciŃiu
a) Categorii de persoane
Nu au capacitate de exerciŃiu:
– minorul care nu a 絈plinit v穩sta de 14 ani;
– persoana pusă sub interdicŃie
Lipsirea minorului, care nu a 絈plinit 14 ani, de capacitate de exerciŃiu constituie o
măsură de
protecŃie, instituită de lege cu scopul de a-l ocroti pe acesta de propria sa nedibăcie, datorită
frăgezimii v穩stei.
138
Lipsirea persoanei puse sub interdicŃie de capacitate de exerciŃiu constituie tot o măsură
de
protecŃie, a persoanei care nu are discernăm穗t datorită alienaŃiei sau debilităŃii mintale.
b) Reprezentarea legală
Art.11 alin.2 din Decretul nr.31/1954 dispune: „Pentru cei ce nu au capacitate de
exerciŃiu,
actele juridice se fac de reprezentanŃii lor legali.“
Reprezentarea, 絜 raport de sursa ei, este de trei feluri: convenŃională (care 罇i are izvorul
絜
convenŃia părŃilor, 絜 contractul de mandat), legală (care 罇i are izvorul 絜 lege) si
judiciară
(care 罇i are izvorul 絜絈puternicirea dată de instanŃa judecătorească); 絜 materia de faŃă,
reprezentarea este legală.
Cei lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu pot 絜cheia 絜 mod valabil acte de conservare a
patrimoniului
si acte juridice mărunte (cumpărarea de rechizite scolare, de bilete pentru transportul 絜
comun).
c) ﾎncetarea lipsei capacităŃii de exerciŃiu
SituaŃia juridică a lipsei capacităŃii de exerciŃiu ia sf穩sit astfel:
– 絜 cazul minorului, prin 絈plinirea v穩stei de 14 ani, c穗d dob穗deste capacitate de
exerciŃiu
restr穗să sau prin decesul minorului;
– 絜 cazul persoanei pusă sub interdicŃie judecătorească, prin ridicarea interdicŃiei (tot prin
hotăr穩e judecătorească, irevocabilă) sau prin decesul acesteia.
5. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă
a) Regula
„Actele juridice ale minorului cu capacitate restr穗să se 絜cheie de către acesta, cu 絜
cuviinŃarea
prealabilă a părinŃilor sau a tutorelui“ (art.9 alin.2; art.105 alin.2 C. fam.)
b) ConŃinut
Capacitatea de exerciŃiu restr穗să conferă minorului 絜tre 14 si 18 ani posibilitatea de a
participa la viaŃa juridică 絜 mod diferit, astfel:
– el 絜cheie personal si singur acte juridice civile (art. 10 din Decret): acte de conservare,
acte
mărunte, contractul de depozit la C.E.C., acte de administrare a patrimoniului;
– el 絜cheie personal, dar cu încuviinŃarea prealabilă a reprezentanŃilor legali (părinŃi,
tutore)
acte juridice civile (art.133 alin.2 C. fam.): acte de administare a unui bun individual
determinat, acte de administrare aunui patrimoniu);
– el 絜cheie personal dar cu dublă încuviinŃare prealabilă (a reprezentanŃilor legali si a
autorităŃii tutelare) acte juridice civile (art.133, alin.3 C.fam.): acte de dispoziŃie, precum
絜străinarea bunurilor, renunŃarea la un drept, etc.
c) ﾎncetare
minorul dob穗deste deplina capacitate de exerciŃiu;
minorul este pus sub interdicŃie judecătorească;
c穗d minorul de 14-18 ani decedează.
6. SancŃionarea nerespectării regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu
ﾎncheierea unor acte juridice, cu nesocotirea regulilor prevăzute pentru persoanele lipsite
de capacitate
de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restr穗să, are drept efect aplicarea nulităŃii
relative, cu alte
cuvinte, anularea acestor acte.
Actul juridic anulat nu produce efecte 絜 viitor, iar efectele produse 絜 trecut se
desfiinŃează retroactiv.
Prin urmare, nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc), ci si pentru trecut (ex tunc),
retroactivitatea fiind consecinŃa firească a desfiinŃării actului juridic.
ﾎn ipoteza anulării actului neregulat 絜cheiat, incapabilul va fi obligat să restituie
prestaŃiile primite
numai 絜 măsura 絜 care a profitat de ele.
139
7. Precizări
ﾎn cazul căsătoriei putative, c穗d femeia a fost de bună credinŃă la 絜cheierea acelei
căsătorii, iar
hotăr穩ea de anulare a căsătoriei răm穗e definitivă si irevocabilă 絜ainte ca femeia să fi 絈
plinit 18 ani, sa
pus problema de a sti dacă 絜cetează sau nu capacitatea de exerciŃiu deplină a femeii
respective.
ﾎntr-o primă opinie, anularea căsătoriei nu face ca soŃul minor, devenit major prin căsătorie,
să
piardă capacitatea deplină astfel dob穗dită, 絜să numai cu condiŃia ca el să fi fost de bună
credinŃă (să nu
fi cunoscut cauza de nulitate a căsătoriei 絜 momentul 絜cheierii acesteia).
Opinia contrară are ca punct de plecare interpretarea per a contrario a art. 23 C.fam.: “soŃul
care a
fost de bună credinŃă la 絜cheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată , păstrează p穗ă la
data c穗d
hotăr穩ea instanŃei judecătoresti ramăne definitivă, situaŃia unui soŃ dintr-o căsătorie
valabilă”. Per a
contario, capacitatea deplină de exerciŃiu dob穗dită de femeia care s-a căsătorit 絜ainte de
18 ani nu se
păstreză după răm穗erea definitivă si irevocabilă a hotăr穩ii judecătoresti prin care s-a anulat
căsătoria.
8. Vocabular
autoritate tutelară - organ de stat căruia 靖 revin, conform legii, atribuŃii privitoare la
organizarea tutelei, la supravegherea, controlul si 絜drumarea felului 絜 care se desfăsoară
activitatea de ocrotire a minorului si a altor incapabili.
interdicŃie judecătorească - instituŃie juridică av穗d drept scop ocrotirea persoanei
fizice care
din cauza alienaŃiei mintale ori a debilităŃii mintale nu are discernăm穗t pentru a se 絜griji
de
interesele sale.
ocrotitor legal -persoană care exercită, potrivit legii, ocrotirea părintească a unui copil
minor
sau ocrotirea de care are nevoie o persoană pusă sub interdicŃie.
tutore - persoană fizică numită prin decizia autorităŃii tutelare pentru a 絜deplini, sub
supravegherea, controlul si 絜drumarea acesteia, sarcina tutelei cu privire la un minor sau cu
privire la o persoană pusă sub interdicŃie.
1) DefiniŃi capacitatea de exerciŃiu a persoanei fizice.
2) Ce caractere juridice diferenŃiază capacitatea de folosinŃă de capacitatea de exerciŃiu?
ArgumentaŃi.
3) Ce acte juridice pot fi 絜cheiate 絜 mod valabil de către persoana fizică lipsită de
capacitate de
exerciŃiu?
4) Ce acte poate să 絜cheie minorul cu capacitate de exerciŃiu restr穗să?
5) ArătaŃi dacă minorul 絜 v穩stă de 16 ani poate 絜cheia valabil un contract de v穗zare-
cumpărare. ﾎn
caz de răspuns afirmativ, precizaŃi 絜 ce condiŃii. Care va fi soluŃia 絜 ceea ce priveste
actele de
絜străinare 絜cheiate cu un minor 絜 v穩stă de 16 ani.
6) Care sunt modalităŃile de 絜cetare a capacităŃii de exerciŃiu depline?
7) Ce este reprezentarea si de c穰e feluri este?
8) C穗d suntem 絜 prezenŃa reprezentării si c穗d 絜 cea a 絜cuviinŃării actelor juridice
civile ale
minorului?
10. SpeŃe
1. A si B au 絜cheiat la 1 martie 1994 un contract de v穗zare - cumpărare prin care A i-a v穗
dut
lui B o motocicletă marca Suzuky la preŃul de sase milioane lei, sumă reprezentativă pe
piaŃa de
motociclete. Contractul s-a 絜cheiat sub forma 絜scrisului sub semnătură privată, urm穗d ca
zece zile mai
t穩ziu, c穗d B 絈plinea v穩sta de 18 ani, să se perfecteze actul 絜 formă autentică.
140
La c穰eva zile de la 絜cheierea actului autentic, deoarece moneda naŃională s-a depreciat, A
i-a cerut
lui B o diferenŃă de patru milioane. B refuz穗d, A 精 acŃionează 絜 judecată solicit穗d
instanŃei anularea
at穰 a contractului de v穗zare cumpărare sub semnătură privată c穰 si a contractului autentic
deoarece la
絜cheierea actului juridic B era minor, 絜 plus fiind incidentă si leziunea.
CerinŃe:
a) Leziunea ca viciu de consimŃăm穗t 絜truneste toate condiŃiile pentru a fi reŃinută 絜
speŃă?
b) ConsideraŃi că la 絜cheierea primului act, cel sub semnătură privată, B avea capacitatea
de a face acte de dispoziŃie? Dar 絜 momentul 絜cheierii actului 絜 formă autentică?
c) Ce va hotăr・instanŃa?
2. X a v穗dut 10 ha de păm穗t lui Y, care la acea dată era minor. Ulterior X intentează o
acŃiune
絜 justiŃie contra lui Z tutore al minorului, cer穗d restituirea celor 10 ha de păm穗t motiv穗
d că cel care le
cumpărase era minor la data 絜cheierii contractului.
CerinŃe:
a) Care este sancŃiunea incapacităŃii de exerciŃiu a cumpărătorului la 絜cheierea actului
juridic? Care parte a actului juridic poate invoca această sancŃiune?
b) Cum se va apăra p穩穰ul? Ce soluŃie va pronunŃa instanŃa?
1. Au capacitate de exerciŃiu restr穗să:
a) persoanele lipsite de capacitate de folosinŃă;
b) persoanele lipsite de discernăm穗t;
c) minorii 絜tre 14 si 18 ani.
2. Au deplină capacitate de exerciŃiu:
a) o femeie de 16 ani căsătorită;
b) un minor de 14 ani 絈pliniŃi;
c) persoană de 19 ani pusă sub interdicŃie.
3. Capacitatea de exerciŃiu restr穗să se dob穗deste;
a) la 絈plinirea v穩stei de 16 ani;
b) la 絈plinirea v穩stei de 14 ani;
c) la 絈plinirea v穩stei de 18 ani;
4. Minorul cu capacitate de exerciŃiu restr穗să poate 絜cheia acte juridice de dispoziŃie:
a) personal cu 絜cuviinŃarea ocrotitorului legal;
b) numai prin reprezentant;
c) personal cu 絜cuviinŃarea ocrotitorului legal si a autorităŃii tutelare.
5. Femeia care a dob穗dit capacitate de exerciŃiu deplină prin 絜cheierea căsătoriei 絜ainte
de
a fi 絈plinit 18 ani, pierde această capacitate:
a) 絜 cazul desfacerii căsătoriei prin divorŃ, 絜ainte ca femeia respectivă să fi 絈plinit
18 ani, dacă femeia a fost de rea credinŃă;
b) 絜 cazul 絜cetării căsătoriei prin decesul soŃului, 絜ainte ca femeia respectivă să fi
絈plinit 18 ani;
c) prin punere sub interdicŃie;
141
12. Bibliografie
I.R.Urs, S. Angheni - op.cit., p. 206-216;
I.R.Urs, C.I.Todică - op.cit., p.56-83;
G. Boroi - op.cit., p. 87- 99;
I. Dogaru - op.cit., p. 400-409;
142
XXIII. Identificarea persoanei fizice
1. Atributele de identificare – caracterizare
Identificarea persoanei fizice se realizează cu ajutorul atributelor acesteia: numele,
domiciliul, starea
civilă si codul numeric. Domiciliul cuprinde: domiciliul de drept comun, domiciliul legal si
domiciliul ales sau convenŃional, iar 絜 legătură str穗să cu domiciliul se află resedinŃa.
Starea civilă se 絜făŃisează ca un complex de raporturi juridice, cu caracter personal
nepatrimonial, prin care se individualizează persoana fizică 絜 societate si 絜 familie.
Atributele de identificare au următoarele caractere juridice:
– sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes, cărora le corespunde obligaŃia generală
negativă a
tuturor persoanelor de a se abŃine să le aducă vreo atingere;
– sunt drepturi inalienabile, neput穗d fi 絜străinate prin acte juridice si nici transmise prin
mostenire;
– sunt drepturi imprescriptibile, at穰 extinctiv, c穰 si achizitiv;
– sunt drepturi neevaluabile în bani si deci nu fac parte din patrimoniul persoanei fizice.
2. Numele persoanei fizice
Art.121 alin.2 din Decretul nr. 31/1954 prevede: „Numele cuprinde numele de familie si
prenumele“.
Art. 1 din O. G. nr. 41/2003 privind dob穗direa si schimbarea pe cale administrativă a
numelor
persoanelor fizice dispune:”numele cuprinde numele de familie si prenumele”.
Numele este un atribut de identificare apersoanei fizice ce constă în dreptul omului de a fi
individualizat în familie si în societate prin cuvinte stabilite, în condiŃiile legii, cu aceată
semnificaŃie.
Dreptul subiectiv la nume are, 絜 conŃinutul său, următoarele prerogative:
– dreptul de a folosi numele, adică de a-l purta;
– dreptul de a cere organelor competente 絜dreptarea greselilor de scriere a numelui;
– dreptul de a se opune la folosirea numelui propriu de către alte persoane ne絜dreptăŃite.
3. Numele de familie
Numele de familie este o componentă a numelui în sens larg, format din unul s-au mai
multe
cuvinte , care individualizează persoana fizică în societate.
a) Dob穗direa numelui de familie
Art.2 alin.1 din O.G. nr. 41/2003 cu privire la nume, cuprinde regula potrivit căreia:
„Numele de
familie se dob穗deste prin efectul filiaŃiei….“
Prin urmare, modul de dob穗dire a numelui de familie este filiaŃia, ceea ce 絜seamnă că
numele de
familie al părinŃilor va fi dob穗dit si de copil.
Pentru situaŃia 絜 care filiaŃia unei persoane nu poate fi determinată (絜 cazul copiilor
găsiŃi, născuŃi
din părinŃi necunoscuŃi), numele de familie va fi stabilit pe cale administrativă.
Există trei situaŃii, si anume: copilul din căsătorie, copilul din afara căsătoriei si copilul
găsit,
născut din părinŃi necunoscuŃi.
– stabilirea numelui de familie al copilului din căsătorie se face după regulile cuprinse 絜
art.62
C.fam. si anume: „Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinŃilor. Dacă
părinŃii
nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei sau
numele
lor reunite”. Dacă păriinŃii nu se 絜voiesc asupra numelui, autoritatea tutelară de la
domiciliul
copilului va hotăr・ asult穗d pe părinŃi, dacă copilul va lua numele de familie al unuia
dintre ei
sau numele lor reunite.
143
– stabilirea numelui de familie al copilului din afara căsătoriei. Acesta ia numele de familie al
părintelui faŃă de care filiaŃia a fost mai 絜t稱 stabilită. Dacă filiaŃia se stabileste ulterior
si faŃă de
celălalt părinte, instanŃa poate 絜cuviinŃa ca acel copil să poarte numele de familie al
acestuia din
urmă. ﾎn situaŃia 絜 care copilul a fost recunoscut de ambii părinŃi, numele de familie se va
stabili
prin 絜voiala acestora, iar dacă nu se 絜Ńeleg, va hotăr・autoritatea tutelară (art.64 din C.
fam.).
– stabilirea numelui de familie al copilului găsit, născut din părinŃi necunoscuŃi sau a
copilului abandonat 絜 spital, a cărui identitate nu a fost stabilită 絜 30 de zile de la
constatarea
abandonului, se face prin dispoziŃia primarului locului 絜 care copilul a fost găsit sau s-a
constatat abandonul(art.2 alin. 3 din O.G. nr. 41/2003).
b) Modificarea numelui de familie
Numele de familie al persoanei fizice poate suferi unele modificări determinate de
schimbările
survenite 絜 starea civilă a acesteia.
– modificarea numelui de familie determinată de schimbări ale filiaŃiei. Astfel, dacă
copilului
găsit sau născut din părinŃi necunoscuŃi, i se stabileste filiaŃia faŃă de unul dintre părinŃi,
el va
lua numele de familie al părintelui respectiv, iar dacă filiaŃia se stabileste faŃă de ambii
părinŃi,
va lua numele de familie comun al acestora, numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
– modificarea numelui de familie determinată de adopŃie. La adopŃie copilul dob穗deste
numele
adoptatorului, iar la desfacerea adopŃiei, el redob穗deste numele de familie purtatat anterior.
ﾎn
cazul nulităŃii adopŃiei, adoptatul redob穗deste numele de familie avut anterior 絜
cuviinŃării
adopŃiei.
– modificarea numelui de familie determinată de căsătorie.La 絜cheierea căsătoriei, soŃii pot
săsi
păstreze numelelor dinaintea căsătoriei, să ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
După divorŃ sau 絜 caz de nulitate a căsătoriei, fiecare dintre fostii soŃi va purta numele pe
care 精
avea 絜ainte de căsătorie. La 絜cetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soŃi, soŃul
supravieŃuitor are dreptul să poarte 絜continuare numele de familie comun.
c) Schimbarea numelui de familie pe cale administrativă
LegislaŃia rom穗ă permite schimbarea numelui de familie pe cale administrativă, pentru
motive
temeinice, 絜 care scop a reglementat condiŃiile si procedura de urmat prin dispoziŃiile
O.G. nr.
41/2003 pivind dob穗direa si schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.
Pot cere schimbarea pe cale administrativă a numelui, cetăŃenii rom穗i si apatrizii cu
domiciliul 絜
Rom穗ia pentu motive justificate: numele este format din expresii indecente, persoana a
folosit
permanent 絜 exercitarea profesiei numele pe care doreste să-l obŃină, c穗d au fost efectuate
menŃiuni
gresite 絜 registrle de stare civilă, etc. Cererea se depune la serviciul public comunitar de
evidenŃă a
persoanei din subordinea consiliului local si se publică 絜 Monitorul Oficial.
Cererea se trimite spre soluŃionare serviciului public judeŃean, care după analizarea
temeiniciei
cererii, propune motivat presedintelui consiliului, respectiv primarului general al Capitalei,
emiterea
dispoziŃiei de admitere sau respingere acererii de schimbare a numelui. DispoziŃia de
admitere se
comunică serviciului public comunitar, care 精 va 絜stiinŃa pe solicitant, iar decizia de
respingere se
comunică direct solicitantului de către serviciul public judeŃean.
d) Retranscrierea numelui de familie
ﾎn conformitate cu dispoziŃiile art. 20 alin.1 din O.G. nr.41/2003 „Persoana al cărei
nume de familie a
fost 絜registrat 絜 actele de stare civilă, tradus 絜 altă limbă dec穰 cea maternă ori cu
ortografia altei
limbi, poate cere 絜scrierea prin menŃiune pe aceste acte, a numelui de familie, retradus sau
cu
ortografia limbii materne, at穰 la rubricile privind pe titular, c穰 si la cele privind pe părinŃii
săi“.
Cererea se depune la serviciul public care are 絜 păstrare registrul de stare civilă si se
aprobă de
primar.
144
4. Prenumele persoanei fizice
Prenumele este acea componentă a numelui care individualizează persoana în familie.
Potrivit
dispoziŃiilor art.2 din O.G. nr. 41/2003: „Prenumele se stabileste la data 絜registrării nasterii
pe baza
declaraŃiei de nastere făcută de cel care declară nasterea“. Deci, stabilirea prenumelui este
lăsată la
libera alegere a părinŃilor copilului, iar 絜 caz de ne絜Ńelegere va decide autoritatea
tutelară.
DispoziŃiile privind schimbarea si retranscrierea numelui se aplică prin analogie si
prenumelui.
5. Pseudonimul
Pseudonimul individualizează persoana fizică într-un anumit domeniu de activitate, de
regulă,
printr-un cuvânt sau un grup de cuvinte. El este lăsat la libera alegere a persoanei si nu este
supus
vreunei reguli de 絜regisrare.
6. Domiciliul persoanei fizice
Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea 罇i are locuinŃa statornică sau
principală“ (art.13
din Decretul nr.31/1954). ﾎn completare, Legea nr.105/1996 privind evidenŃa populaŃiei si
cartea de
identitate prevede 絜 art. 25 că domiciliul persoanelor fizice este la adresa din localitatea
unde acestea
罇i au locuinŃa statornică.
Domiciliul este atributul de identificare a persoanei fizice, care o individualizează în
spaŃiu, prin
indicarea locului unde aceasta îsi are locuinŃa statornică sau principală.
ﾎn raport de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri:
– domiciliul de drept comun;
– domiciliul legal;
– domiciliul ales (convenŃional).
ﾎn raport de teritoriul statului pe care se află:
- domiciliu 絜 Ńară ;
- domiciliu 絜 străinătate.
Domiciliul de drept comun este domiciliul 綠e care orice persoană fizică si-l alege liber,
prin
propria voinŃă, 絜orice localitate din Ńară si stăinătate. Practic, domiciliul legal pe care l-a
avut
prsoana fizică p穗ă la majorat se converteste 絜 domiciliu de drept comun. Persoana care 罇i
schimbă
domiciliul este obligată ca 絜 15 zile de la mutarea la noua adresă, să se prezinte la
formaŃiunea de
evidenŃă a populaŃiei pentru eliberarea unei noi cărŃi de identitate. Dovada domiciliului de
drept
comun se face cu cartea de identitate iar pentru minor, cu certificatul de nastere al acestuia si
cu cartea
de identitate a părinŃilor.
Domiciliul legal este domiciliul stabilit de lege, 絜 mod obligatoriu, pentru anumite
categorii de
persoane. Aceste persoane sunt: minorii (au domiciliul la părinŃi), interzisii judecătoresti (la
tutorele),
dispăruŃii (la curator) si mostenitorii (la custode). Dovada se face prin probarea domiciliului
de drept
comun al persoanei ce realizează ocrotirea.
Domiciliul ales este locuinŃa pe care părŃile o aleg 絜 vederea executării actului 絜 acel
loc sau
pentru soluŃionarea litigiului si comunicarea actelor de procedură.
7. ResedinŃa persoanei fizice
Ca si domiciliul, resedinŃa este un atribut de identificare în spaŃiu a persoanei fizice
prin
indicarea locuinŃei temporare.. ResedinŃa reprezintă si ea o locuinŃă a persoanei fizice,
care nu
絜truneste caracterul de locuinŃă statornică sau principală. Per a contrario, ea este o
locuinŃă
145
temporară ori secundară.
Persoana care locuieste mai mult de 45 de zile la altă adresă dec穰 cea de domiciliu,este
obligată să se
prezinte la formaŃiunea de evidenŃă a populaŃiei pentru 絜scrierea 絜 cartea de identitate a
menŃiunii de
stabilire a resedinŃei.
Persoana fizică nu poate avea 絜 acelasi timp dec穰 o singură resedinŃă. Dovada se face
cu menŃiunea
絜scrisă 絜 cartea de identitate.
8. Precizări
ﾎn Rom穗ia, primul act normativ care cuprindea dispoziŃii unitare privind numele
peroanei fizice a
fost Legea din 18 martie 1895. Potrivit acesteia, orice persoană trebuia să aibă un nume de
familie. ﾎn caz
contrar, era obligată să facă o declaraŃie la primărie prin care 絜Ńelegea să poarte numele de
botez al tatălui
la care adăuga terminaŃia –escu sau –eanu. Spre exemplu, dacă tatăl avea prenumele Ion,
fiul va declara
numele de Ionescu.
In doctrină si jurisprudenŃă s-a pus problema dacă prin recăsătorire, se menŃine
posibilitatea
soŃului supravieŃuitor de a purta 絜 continuare numele pe care 精 avea 絜 căsătoria
anterioară, 絜cetată prin
deces. ﾎntr-o opinie răspunsul afost negativ, deoarece, conform Legii din 18 martie 1895,
văduva păstra
numele de familie al soŃului, dar dacă se recăsătorea 精 pierdea. ﾎn altă soluŃie contrară,
soŃul
supravieŃuitor va purta 絜 continuare numele de familie deoarece nu există un text legal care
să 靖 limiteze
acest drept.
numele de familie
numele prenumele
pseudonimul
Atributele de de drept comun
identificare domiciliul legal
ales (convenŃ ional )
starea civilă
codul numeric
1) DelimitaŃi modificarea numelui de familie de schimbarea pe cale administrativă a
acestuia.
2) Ce sunt domiciliul si resedinŃa ca noŃiuni de drept civil?
3) Care sunt caracterele juridice care deosebesc domiciliul de resedinŃă?
4) ﾎn ce constă corelaŃia dintre domiciliu si starea civilă?
5) ArătaŃi care este diferenŃa dintre pseudonim si poreclă? ﾎn legislaŃia actuală, porecla se
bucură de
protecŃia legală?
6) DelimitaŃi structura numelui de conŃinutul dreptului la nume.
7) IdentificaŃi si analizaŃi modurile de dob穗dire a numelui de familie.
8) łin穗d cont de dispoziŃiile art.64 C.fam., completaŃi următoarele enunŃuri:
- Numele de familie al copilului găsit, născut din părinŃi necunoscuŃi se stabileste
de…………………….. prin ………………….
- Dacă ulterior acesta 罇i stabileste filiaŃia faŃă de unul dintre părinŃi, copilul va lua
numele de familie
al……………………
- ﾎn cazul 絜 care filiaŃia a fost stabilită si faŃă de celălalt părinte,
…………………………………va
絜cuviinŃa ca acel copil să poarte numele de familie al………………………………….
11. SpeŃe
1. Reclamanta achemat 絜 judecată primăria solicit穗d instanŃei să dispună schimbarea
numelui
fiului său minor. ﾎn motivarea acŃiunii, reclamanta a arătat că doreste ca minorul să poarte
numele ei
actual si nu pe cel al fostului soŃ (nume comun), deoarece acŃiunea acestuia 絜 tăgada
paternităŃii a fost
admisă prin hotărt穩ea instanŃei.
InstanŃa a admis acŃiunea reclamantei.
CeriŃe:
a) Ce efecte produce admiterea acŃiunii 絜 tăgada paternităŃii asupra numelui copilului?
b) Este corectă soluŃia instanŃei?
2. La nastere X 罇i are stabilită filiaŃia numai faŃă demamă si, 絜 consecinŃă, a luat
numele de
familie al acesteia. Ulterior, X 罇i stabileste filiaŃia faŃă de tată, iar instanŃa conform art.
64 alin.2 C. fam.
靖絜cuviinŃează să ia numele de familie al tatălui. Dacă părinŃii se căsătoresc si iau ca
nume comun
numele soŃiei, stabiliŃi:
147
a) Care va fi numele de familie al copilului X?
b) ﾎn speŃă este vorba de omodificare sau de o schimbare anumelui de familie al lui X?
c) Care va fi soluŃia dacă părinŃii ar lua la 絜cheierea căsătoriei numele lor reunite ca
nume comun?
3. Prin acŃiunea formulată, mama unei minore a solicitat instanŃei să se stabilească la ea
domiciliul
copilului.Tatăl, 絜 calitate de p穩穰, a formulat o acŃiune cu acelasi obiect, susŃin穗d că
este 絜 interesul
minorei să răm穗ă la bunicii paterni, 絜 a căror grijă se află.
CerinŃe:
a) Care este domiciliul copilului minor? Ce este domiciliul legal?
b) Dacă reclamanta prezintă garanŃii matereale pentru cresterea minorei, cum aŃi soluŃiona
cererea?
1. Constituie atribute de identificare a persoanei fizice:
a) numele;
b) sediul;
c) porecla.
2. O persoană fizică poate avea 絜 Rom穗ia 絜 acelasi timp:
a) un domiciliu si două ori mai multe resedinŃe;
b) două domicilii si o resedinŃă;
c) un domiciliu si o resedinŃă.
3. ResedinŃa unei persoane fizice se caracterizează prin:
a) obligativitate;
b) unicitate;
c) stabilitate.
4. Numele de familie al copilului găsit se stabileste:
a) de către cel care l-a găsit;
b) de primar;
c) de primărie.
5. Atribuitele de identificare ale persoanei fizice:
a) sunt drepturi personale nepatrimoniale;
b) sunt drepturi relative;
c) sunt drepturi de creanŃă.
6. Nu beneficiază de protecŃie legală:
a) resedinŃa;
b) pseudonimul;
c) porecla.
7. La 絜cheierea căsătoriei, soŃii:
a) pot alege un al treilea nume;
b) pot să-si păstreze numele dinaintea căsătoriei;
c) sunt obligaŃi să aleagă un nume comun.
148
13. Bibliografie
R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 216 – 227
I. R. Urs, C.I.Todică – op.cit., pag.84-120
Gh. Beleiu - op.cit. pag. 340 – 360
G. Boroi – op.cit. pag. 7 – 54
I. Dogaru – op. cit. pag. 429 – 448
149
XXIV. Starea civilă a persoanei fizice
1. NoŃiune si caractere juridice
Prin stare civilă sau statut civil se înŃeleg toate elementele strict personale care
contribuie la
individualizarea persoanei fizice in societate si familie.
Ca drept subiectiv starea civilă cuprinde posibilitatea omului de a se individualiza si de a
pretinde
tuturor să fie individualizat prin starea civilă, precum si posibilitatea de a apela, la nevoie, la
constr穗gerea statală.
CalităŃile strict personale, care configurează starea civilă a persoanei fizice, sunt
următoarele
elemente: născută din căsătorie, din afara căsătoriei, din părinŃi necunoscuŃi, adoptată,
căsătorită, divorŃată, văduvă, recăsătorită, rudă sau afin cu altă persoană etc.
Starea civilă, ca ansamblu de calităŃi strict personale ale persoanei fizice, are
următoarele caractere
juridice: indivizibilitatea, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si
universalitatea.
2. Folosirea stării civile (posesia de stat)
Folosirea stării civile, numită si posesia de stat, se defineste prin întrunirea de fapte din
care
rezultă raportul de filiaŃie si de rudenie între o persoană si familia din care pretinde că face
parte. Posesia de stat constă 絜 recunoasterea publică a filiaŃiei.
Posesia de stat produce două efecte:
– prezumŃia că ea corespunde realităŃii. Aceasta este o prezumŃie relativă (juris tantum),
put穗d
fi combătută sau completată prin alte probe.
– al doilea efect al posesiei de stat (folosirea stării civile) constă în existenŃa legală a stării
civile folosite, dacă este 絜tărită prin actul de stare civilă concordant. De data aceasta,
suntem 絜
prezenŃa unei prezumŃii absolute (juris et de jure), care nu permite dovada contrară.
3. AcŃiunile de stare civilă (acŃiunile de stat)
AcŃiunile de stare civilă sau acŃiunile de stat sunt acele acŃiuni în justiŃie care au ca
obiect
elemente privind starea civilă a persoanei fizice.
a) În raport cu obiectul lor, acŃiunile de stare civilă se divid 絜 trei categorii: acŃiuni 絜
reclamaŃie de
stat, acŃiuni 絜 contestaŃie de stat si acŃiuni 絜 modificare de stat.
– acŃiunea în reclamaŃie de stat este acea acŃiune prin care persoana fizică urmăreste să
obŃină
recunoasterea unei stări civile, alta dec穰 cea aparentă (acŃiunea 絜 stabilirea maternităŃii, a
paternităŃii);
– acŃiunea în contestaŃie de stat este acea acŃiune prin care se urmăreste 絜lăturarea stării
civile
aparente pe motiv că nu corespunde realităŃii (acŃiunea 絜 anularea căsătoriei, acŃiunea 絜
tăgada
paternităŃii);
– acŃiunea în modificare de stat este acea acŃiune prin care se urmăreste modificarea pentru
viitor
a stării civile (acŃiunea de divorŃ, acŃiunea de desfacere a adopŃiei).
b) În raport de persoanele care pot să le exercite, acŃiunile de stare civilă se 絈part 絜:
− acŃiuni care pot fi intentate de orice persoană interesată;
− acŃiuni care pot fi pornite numai de persoane expres determinate de lege;
− acŃiuni care pot fi introduse numai de titularul stării civile.
c) În raport de aplicabilitatea regulilor prescripŃiei extinctive, acŃiunile de stare civilă se 絈
part 絜:
– acŃiuni imprescriptibile;
– acŃiuni prescriptibile (acŃiunea 絜 anularea căsătoriei, acŃiunea 絜 tăgada paternităŃii,
acŃiunea 絜
stabilirea paternităŃii).
150
4. Actele de stare civilă
Sunt acte de stare civilă: actul de nastere, actul de căsătorie si actul de deces.Titularilor de
acte de
stare civilă li se eliberează extracte de pe aceste acte: certificat de nastere, certificat de
căsătorie,
certificat de deces.
Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice, întocmite potrivit legii, în registrele de
stare
civilă, de către delegatul de stare civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei
fizice.
Reconstituirea actului de stare civilă presupune un act cu existenŃă anterioară, 絜să
datorită unor
絈prejurări prevăzute de lege, este cu neputinŃă să se facă dovada acestuia 絜 prezent.
Înocmirea ulterioară priveste situaŃiile 絜 care actul de stare civilă nu afost niciodată 絜
tocmit.
Anularea actelor de stare civilă este sancŃiunea nerespectării dispoziŃiilor legale referitoare
la
condiŃiile de valabilitate a acestora.
Completarea presupune trecerea unor menŃiuni care nu existau 絜 act.
Rectificarea reprezintă 絜dreptarea ori 絜lăturarea unor erori strecurate cu ocazia 絜
regisrării.
Modificarea este operaŃiunea de 絜scriere a unor menŃiuni privitoare la statutul civil al
titularului.
5. Inregistrările de stare civilă
ﾎnregistrările de stare civilă sunt operaŃiuni de consemnare 絜 registrele de stare civilă a
actelor si
faptelor de stare civilă, precum si a altor elemente prevăzute de lege, operaŃii efectuate de
către
organele cu atribuŃii de stare civilă.
Există două categorii de 絜registrări: 絜registrări sub forma 絜tocmirii actelor de stare
civilă (絜 caz
de nastere, căsătorie, deces) si 絜registrări sub forma 絜scrierii de menŃiuni marginale pe
registrele
de stare civilă (adopŃie, divorŃ, schimbarea sexului).
6. Proba stării civile
Regula o găsim 絜 art.22 din Decretul nr.31/1954 si art. 13 din Legea nr.119/1996 care
dispun similar
că starea civilă se dovedeste cu actele 絜tocmite 絜 registrele de stare civilă (numai pentru
locul unde
se găsesc aceste registre), precum si cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora (
pentru
locul unde se află persoana).
7. Codul numeric al persoanei fizice
Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.105/1996 privind evidenŃa populaŃiei codul numeric
personal
constituie un mijloc de individualizare a persoanei fizice alături de nume, domiciliu si stare
civilă ce
se 絜scriu in cartea de identitate.
Codul numeric este singurul identificator pentru toate sistemele informatice, care
prelucrează
date nominale privind persoana fizică.
Fiecărei persoane fizice, cetăŃean rom穗, i se atribuie la nastere un CNP care se 絜scrie
絜 certificatul
de nastere si 絜 toate actele cu caracter oficial, precum si 絜 Registrul permanent de
evidenŃă a
populaŃiei. El nu mai poate fi schimbat dec穰絜 cazul 絜 care se modifică data nasterii sau
sexul
persoanei fizice.
8. Precizări
ﾎn dreptul roman, statutul persoanei fizice era dat de reunirea a trei elemente: status
libertatis
(stare de om liber, eliberat, sclav), status civitatis (stare de cetăŃean roman, de latin sau
peregrin), si status
familiae (situaŃia 絜 familie de pater familias sui iuris ori alieni iuris)
151
Legea nr. 119/1996 cuprinde o serie de reguli speciale cu privire la 絜registrarea nasterii, c
絜d
declararea ei a fost făcută după trecerea unui an, 絜tocmirea actului de nastere se face numai
絜 baza unei
hotăr穩i judecătoresti irevocabile. CompetenŃa aparŃine judecătoriei 絜 raza căreia
domiciliază copilul sau
este situat sediul instituŃiei de ocrotire a copilului. InstanŃa va solicita poliŃiei să facă
verificări pentru
stabilirea identităŃii, precum si avizul medicului legist cu privire la v穩sta si sexul persoanei
a cărei
nastere a fost omisă de la 絜registrare. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului
(Dec.nr.
2270/1956 a colegiului civil a fostului T.S. si Dec.nr. 392/1990 a S. a III a civ.a T.M.B.)
Unul din efectele posesiei de stat este faptul că, unită cu actul de nastere concordant
folosirea
stării civile creează prezumŃia irefragabilă de existenŃă a acelei stări civile. Astfel, nimeni
nu poate
contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul
său de nastere
(art. 51 C. fam.)
Prin excepŃie, este admisibilă o acŃiune prin care se contestă identitatea unei persoane,
susŃin穗d
că s-a săv穩sit o fraudă prin substituirea copiilor, după ce actul de nastere a fost 絜tocmit.
SoluŃia este
firească deoarece posesia de stat a copilului nu este conformă certificatului său de nastere ci
corespunzătoare certificatului de nastere al copilului cu care a fost substituit (Dec.
nr.809/1979 a S.civ. a
T.S)
Fără a fi un act de stare civilă, livretul de familie este documentul care cuprinde
principalele date
cu privire la componenŃa familiei, filiaŃia copiilor (art.1 din H.G. nr.495/1997). Livretul de
familie se
eliberează gratuit cu ocazia oficierii căsătoriei si se semnează de primar sau de delegatul
acestuia. ﾎn caz
de desfacere acăsătoriei prin divorŃ sau a anulării ei, livretul se retrage si se anuleză, eliber
穗du-se un nou
livret părintelui căruia i s-au 絜credinŃat copii.
9. Vocabular
nomen – nume;
tractatus – tratament;
fama – reputaŃie;
tăgăduirea paternităŃii – infirmarea de către un bărbat a paternităŃii copilului pe motiv
că, desi
copilul fie născut, fie conceput 絜 timpul căsătoriei mamei cu acel bărbat, este cu neputinŃă
ca el să
fie tatăl acestuia.
1) DefiniŃi starea civilă a persoanei fizice si enumeraŃi caracterele acesteia.
2) Ce se 絜Ńelege prin “posesie de stat”?
3) Ce 絜ŃelegeŃi prin acŃiuni de stare civilă?
4) ClasificaŃi acŃiunile de stare civilă 絜 funcŃie de criteriile cunoscute.
5) Hotăr穩ea judecătorească, pronunŃată 絜tr-o acŃiune de stare civilă, este sau nu este un
act de stare
civilă?
6) ExplicaŃi sintagma: “絜registrare de stare civilă”.
7) Ce mijloace de probă sunt necesare pentru dovada stării civile?
8) PrecizaŃi care este corelaŃia dintre starea civilă si capacitatea civilă.
152
11. SpeŃe
1. La data de 1 iunie 1997, X a solicitat 絜scrierea tardivă a nasterii fiului său Y, născut la 1
iunie
1991. Judecătoria a respins cererea, menŃion穗d că minorul a cărui nastere se solicită a fi 絜
registrată a
decedat 絜tre timp.
CerinŃe:
a) Ce tip de acŃiune de stare civilă este cea din speŃă?
b) Ce fel de 絜registrare de stare civilă solicită X?
c) ConsideraŃi soluŃia instanŃei corectă?
d) ﾎnregistrarea nasterii este condiŃionată de durata vieŃii copilului?
2. X a solicitat instanŃei corectarea unei greseli materiale cu privire la numele de familie
trecut 絜
certificatul de nastere. InstanŃa, admiŃ穗d cererea lui X, a dispus corectarea menŃiunii
gresite, at穰 din
certificatul de nastere c穰 si din buletinul de identitate.
CerinŃe:
a) Din punct de vedere al naturii juridice cum calificaŃi cererea lui X?
b) Ce organ este abilitat de lege să corecteze menŃiunile gresite din actul de identitate?
Buletinul de identitate este un act de stare civilă?
c) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei?
1. AcŃiunea prin care se urmăreste 絜lăturarea unei stări civile, pretins nereale si
絜locuirea ei cu alta, pretins reale, constituie:
a) acŃiune 絜 reclamaŃie de stat;
b) acŃiune 絜 modificare de stat;
c) acŃiune 絜 contestaŃie de stat.
2. Starea civilă a unei persoane fizice poate fi probată:
a) cu prezumŃie;
b) cu orice mijloc de probă;
c) cu actele 絜tocmite 絜 registrele de stare civilă.
3. Reprezintă un act de stare civilă:
a) legitimaŃia de student;
b) buletinul de identitate;
c) certificatul de căsătorie.
4. Constituie un fapt de stare civilă:
a) nasterea;
b) adopŃia;
c) căsătoria.
13. Bibliografie
I. R. Urs, S. Angheni- op.cit., pag. 228 – 232;
I. R. Urs, C. I. Todică – op.cit., pag. 120-161;
153
XXV. Ocrotirea unor categorii de persoane fizice
1. Preliminarii
Dreptul civil, ca si alte ramuri de drept, cuprinde numeroase instituŃii si norme prin care
se asigură
apărarea si ocrotirea drepturilor subiective, a intereselor tuturor persoanelor fizice.
De principiu, dreptul civil este un „drept de protecŃie“ a drepturilor omului si 絜 special
a unor
categorii de persoane.
Prin ocrotirea persoanei fizice se înŃelege ansamblul mijloacelor de drept civil prin
intermediul
cărora se asigură recunoasterea si protecŃia drepturilor subiective si a intereselor, precum si
mijloacele de protecŃie ale persoanei fizice ca participantă la circuitul civil.
Normele dreptului civil asigură ocrotire prin mijloace speciale următoarelor categorii de
persoane:
a) minorilor, prin ocrotire părintească, tutelă si curatelă;
b) alienaŃilor si debililor mintali, prin punerea sub interdicŃie si instituirea tutelei si
curatelei;
c) persoanelor aflate 絜 situaŃii deosebite (bătr穗eŃe, boală, infirmitate fizică, dispariŃie)
prin
instituirea curatelei.
2. Ocrotirea minorului
A. Ocrotirea părintească
NoŃiune. Prin ocrotirea părintească se înŃelege mijlocul juridic de ocrotire a minorului
prin
exercitarea si îndeplinirea îndatoririlor cu privire la persoana si bunurile acesteia, de către
părinŃi
(atât părinŃii firesti, cât si părinŃii adoptatori).
Ocrotirea părintească este guvernată de următoarele reguli:
– exercitarea drepturilor părintesti exclusiv în interesul minorului. „Drepturile părintesti se
exercită numai 絜 interesul copiilor“ (art.1 alin.5 C. fam).
– egalitatea ambilor părinŃi în exercitarea drepturilor si îndeplinirea îndatoririlor părintesti
(art. 1 C. fam.). De la această regulă există excepŃia c穗d ocrotirea părintească se exercită de
către un singur părinte, 絜 situaŃiile 絜 care celălalt părinte este 絜 imposibilitate de a-si
絜deplini drepturile si 絜datoririle părintesti.
– independenŃa de patrimonii între părinŃi si copii (art. 106 C. fam.).
– ocrotirea părintească nu trece asupra ascendenŃilor, fiind un drept si o 絜datorire rezervată
părinŃilor.
– exercitarea ocrotirii părintesti se realizează sub supravegherea si controlul statului,
reprezentat prin autoritatea tutelară (art.108 C. fam.).
– ocrotirea părintească încetează la majoratul copiilor.
ConŃinutul exercitarii ocrotirii părintesti.
∗ Drepturile si obligaŃiile părintesti care intră 絜 conŃinutul ocrotirii părintesti se 絈part 絜
două
mari categorii:
a) drepturile si 絜datoririle părintesti cu privire la persoana copilului minor - părinŃii sunt
obligaŃi să crească copilul 絜grijind de dezvoltarea lui fizică, de educarea, 絜văŃătura si
pregătirea
profesională
b) drepturile si 絜datoririle părintesti cu privire la bunurile copilului minor (patrimoniul
minorului)
– 絜 cazul copilului sub 14 ani, rolul părinŃilor este dublu: de a reprezenta pe minor 絜
actele
juridice civile si de a administra bunurile minorului.
– 絜 cazul minorului de peste 14 ani, rolul părinŃilor constă 絜絜cuviinŃarea prealabilă a
actelor
juridice civile pe care le 絜cheie copilul personal.
154
Răspunderea părinŃilor
Neexercitarea ori exercitarea necorespunzătoare a drepturilor părintesti, precum si ne絜
deplinirea sau
絜deplinirea necorespunzătoare a 絜datoririlor părintesti atrage după sine răspunderea
părinŃilor, astfel:
– răspunderea de dreptul familiei este concretizată 絜 măsura decăderii din drepturile
părintesti 絜 baza art.109 C. fam.
– răspunderea de drept civil este angajată pentru fapta ilicită a minorului (art. 1000 alin. 2 C.
civ.), precum si pentru fapta proprie a părinŃilor, 絜 condiŃiile art. 998-999 C. civ., c穗d
părinŃii nu si-au 絜deplinit corespunzător 絜datoririle cu privire la administrarea bunurilor
minorului, reprezentarea acestuia 絜 v穩stă de p穗ă la 14 ani si 絜cuviinŃarea actelor
minorului de peste 14 ani.
– răspunderea penală concretizată 絜 interzicerea drepturilor părintesti.
B. Tutela minorului – ocrotirea prin tutelă
NoŃiune. Tutela este o sarcină gratuită si obligatorie, în virtutea căreia o anumită
persoană,
denumită tutore, este chemată a exercita drepturile si îndatoririle părintesti faŃă de un copil
minor, ai
cărui părinŃi sunt decedaŃi ori în imposibilitatea permanentă de a-si exercita atribuŃiile.
Tutela este guvernată de următoarele reguli si principii:
– legalitatea tutelei, instituirea tutelei, cazurile 絜 care se deschide tutela, procedura de
numire a
tutorelui, obligaŃia pentru anumite persoane de a 絜deplini sarcina de tutore, precum si 絜
cetarea
tutelei sunt prevăzute de lege prin norme imperative;
– obligativitatea tutelei (art.118 C. fam.).
– gratuitatea tutelei (art.121 alin.1 C. fam.).
– generalitatea tutelei (art. 115 C. fam.).
– exercitarea tutelei exclusiv în interesul copilului minor (art. 114 C. fam.).
– independenŃa patrimonială dintre copilul minor si tutore (art. 125 dispune că art. 106 C.
fam.
se aplică 絜 mod corespunzător si 絜 cazul tutelei).
– controlul permanent exercitat de către stat asupra tutelei (art. 136 C. fam.).
Cazuri de deschidere a tutelei (art.113 C.fam.)
c穗d ambii părinŃi sunt morŃi ori declaraŃi judecătoreste morŃi;
c穗d ambii părinŃi sunt decăzuŃi din drepturile părintesti;
c穗d ambii părinŃi sunt necunoscuŃi;
c穗d ambii părinŃi sunt pusi sub interdicŃie judecătorească;
c穗d ambii părinŃi sunt dispăruŃi;
c穗d după desfacerea adopŃiei minorului, instanŃa judecătorească hotărăste instituirea
tutelei.
ConŃinutul ocrotirii prin tutelă (art.123-139 C. fam.)
- latura personală (părinŃii sunt obligaŃi să crească copilul 絜grijind de dezvoltarea lui
fizică, de
educarea, 絜văŃătura si pregătirea profesională);
- latura patrimonială:
- administrarea bunurilor, 絜 cazul minorului sub 14 ani;
- reprezentarea si 絜cuviinŃarea actelor juridice pentru minorul peste 14 ani.
Răspunderea tutorelui pentru ne絜deplinirea sarcinii de ocrotire a minorului poate fi
civilă
(絜depărtarea de la tutelă si răspunderea delictuală), administrativă sau penală, după caz.
Încetarea tutelei are loc la majoratul minorului, decesul acestuia sau c穗d dispar cauzele
care au
determinat instituirea ei.
C. Curatela minorului – ocrotirea prin curatelă.
NoŃiune. Prin curatelă se înŃelege mijlocul juridic, temporar si subsidiar, instituit de
lege, prin care
se asigură ocrotirea minorului.
155
Instituirea curatelei poate fi dispusă pentru următoarele cazuri:
c穗d apar contradicŃii de interese 絜tre minor si ocrotitorul său;
c穗d 絜locuirea tutorelui cu altul nu se face concomitent;
c穗d există un proces cu privire la punerea sub interdicŃie a minorului;
c穗d ocrotitorul legal al minorului este 絈piedicat temporar să-si exercite 絜datoririle faŃă
de
persoana si bunurile acestuia.
ConŃinut. Curatela vizează două categorii de atribuŃii ale curatorului:
a) ocrotirea persoanei minorului;
b) gestiunea patrimoniului minorului.
Încetarea curatelei. Curatela 絜cetează dacă au dispărut cauzele care au condus la
instituirea ei, pe
baza hotăr穩ii autorităŃii tutelare.
3. Ocrotirea bolnavului psihic prin interdicŃie judecătorească
NoŃiune. InterdicŃia judecătorească este o măsură de ocrotire, ce se dispune în
condiŃiile expres
prevăzute de lege faŃă de persoana lipsită de discernământ din cauza alienaŃiei sau
debilităŃii mintale
si constă în lipsirea ei de capacitate de exerciŃiu si instituirea tutelei.
CondiŃii. InterdicŃia judecătorească se pronunŃă numai de către instanŃa
judecătorească si numai dacă:
- persona este lipsită de discernăm穗t;
- lipsa discernăm穗tului se datorează alienaŃiei sau debilităŃii mentale;
- lipsa discernăm穗tului să pună persoana 絜 imposibilitate de a se 絜griji singură de
propriile 絜terese.
Efecte. Punerea sub interdicŃie judecătorească produce două efecte principale:
– lipsirea interzisului de capacitatea de exerciŃiu;
– instituirea tutelei interzisului.
Încetare. ﾎnterdicŃia judecătorească 絜cetează prin moartea interzisului si prin ridicarea
interdicŃiei de
instanŃa judecătorească.
4. Ocrotirea persoanei fizice prin curatelă
NoŃiune. Curatela este mijlocul juridic, permanent sau temporar subsidiar, de ocrotire a
persoanei
fizice. Există două feluri de curatelă:
− curatela propriu-zisă, pentru ocrotirea unei persoane capabile, aflată 絜 imposibilitatea de
a-si
administra singură patrimoniul, datorită unor situaŃii speciale (boală, bătr穗eŃe, infirmitate
fizică
etc.);
− curatela incapabilului, pentru ocrotirea vremelnică a unei persoane lipsite de capacitate de
exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restr穗să (curatela minorului).
Cazuri de instituire a curatelei:
dacă din cauza bolii, a băt穗eŃii, a unei infirmităŃi fizice, o persoană, desi capabilă, nu
poate
să-si administreze bunurile sau să-si apere interesele;
dacă din cauza bolii, a băt穗eŃii, a unei infirmităŃi fizice, o persoană, desi capabilă, nu
poate
să ia măsurile necesare 絜 cazuri a căror rezolvare nu suferă am穗are;
dacă din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este 絈piedicat să
絜deplinească un act 絜 numele persoanei ce o reprezintă;
dacă o persoană lipsind vreme 絜delungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general;
dacă o persoană a dispărut fără a se avea stiri despre ea si nu a lăsat un mandatar general.
Încetarea curatelei are 絜 vedere at穰絜cetarea funcŃiei curatorului (revocare, 絜
locuire), c穰 si
絜cetarea măsurii curatelei(la dispariŃia cauzelor ce au determinat-o).
156
5. Vocabular
decăderea din drepturile părintesti – sancŃiune juridică specifică familiei, aplicabilă
părinŃilor, dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de
exercitare a drepturilor părintesti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenŃă gravă 絜絈
plinirea
絜datoririlor de părinte.
1) Ce drepturi au părinŃii asupra bunurilor copiilor minori?
2) Ce fel de răspundere au părinŃii pentru ne絜deplinirea sau 絜deplinirea
necorespunzătoare a
絜datoririlor părintesti?
3) DefiniŃi tutela minorului si enumeraŃi caracterele juridice ale tutelei.
4) Care sunt laturile conŃinutului ocrotirii minorului prin tutelă?
5) Ce este curatela minorului?
6) DelimitaŃi instituŃia tutelei de instituŃia curatelei.
7) DefiniŃi interdicŃia judecătorească ca instituŃie de drept civil. Care sunt efectele punerii
sub
interdicŃie?
8) Care sunt condiŃiile de fond pentru punerea sub interdicŃie? Poate fi pus sub interdicŃie
acela care, din
cauza bătr穗eŃii, bolii, desi capabil, deci cu discernăm穗t, nu poate să-si apere personal
interesele 絜
condiŃii mulŃumitoare?
9) Care este măsura de ocrotire a copilului minor 絜 cazul 絜 care: unul dintre părinŃi este
decăzut din
drepturile părintesti / ambii părinŃi sunt decăzuŃi din drepturile părintesti?
10) Ce măsură de ocrotire se instituie pentru: persoana care din cauza bătr穗eŃii, bolii nu
poate să se
絜grijească de propriile interese / persoana lipsită de discernăm穗t care nu poate să se 絜
grijească de
propriile interese?
7. SpeŃe
1. X a solicitat instanŃei punerea sub interdicŃie a lui Y si numirea sa 絜 funcŃia de curator.
X si-a
motivat cererea invoc穗d handicapul fizic si mental al lui Y, care nu mai este capabilă să-si
realizeze
interesele proprii.
InstanŃa a admis cererea lui X, dispun穗d punerea sub interdicŃie a lui Y, 絜 hotăr穩e
reŃin穗du-se
că din punct de vedere mental Y este sănătoasă, dar handicapul fizic este determinant 絜 ceea
ce priveste
punerea sub interdicŃie.
CerinŃe:
a) Sunt 絜trunite condiŃiile legale pentru ca Y să fie ocrotită prin instituŃia interdicŃiei
judecătoresti?
b) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei? ﾎn caz de răspuns negativ, ce trebuia numit 絜
speŃă, un
curator sau un tutore?
2. X a solicitat instanŃei angajarea răspunderii lui Y, fost tutore al minorului Z, arăt穗d că
acesta,
administr穗d defectuos patrimoniul, a adus casa părintească 絜tr-o stare de degradare
substanŃială si a
golit-o de bunurile mobile de valoare. X a susŃinut că această stare se datorează
convenŃiilor pe care
157
minorul, pentru a-si satisface capriciile (dulciuri, jucării) le-a 絜cheiat cu tutorele, d穗du-i 絜
schimb
bunuri mobile din casă, de o valoare mult mai mare.
CerinŃe:
a) Cui 靖 aparŃine competenŃa de a numi tutore?
b) Sunt valabile actele 絜cheiate 絜tre tutore de o parte si minor de alta?
1. Au valoare de adevăr următoarele afirmaŃii:
a) exercitarea drepturilor părintesti se face exclusiv 絜 interesul minorului;
b) ocrotirea părintească trece asupra ascendenŃilor;
c) ocrotirea părintească nu 絜cetează la majoratul copiilor.
2. Tutela minorului se deschide 絜 cazul 絜 care:
a) unul dintre părinŃi se află 絜 imposibilitate permanentă de a exercita ocrotirea
părintească;
b) c穗d ambii părinŃi sunt 絜 imposibilitate permanentă de a exercita ocrotirea
părintească;
c) c穗d ambii părinŃi sunt 絜 imposibilitate temporară de a exercita ocrotirea
părintească.
3. Constituie un mijloc temporar si subsidiar prin care se asigură ocrotirea minorului:
a) tutela;
b) curatela;
c) ocrotirea părintească.
4. Persoanele aflate 絜 situaŃie de bătr穗eŃe, boală, infirmitate sunt ocrotite prin:
a) punerea sub interdicŃie;
b) instituirea tutelei;
c) instituirea curatelei.
5. Punerea sub interdicŃie judecătorească are ca efect:
a) lipsirea persoanei de capacitate de folosinŃă;
b) lipsirea persoanei de capacitate de exerciŃiu;
c) numirea unui curator.
9. Bibliografie
I. R. Urs, S Angheni – op.cit, pag.233-245;
I. R. Urs, C. I. Todică – op.cit, pag.162-194;
Gh. Beleiu – op.cit., pag. 320-337;
G. Boroi – op.cit., pag. 99-103;
I. Dogaru – op.cit., pag. 410-427.
158
PERSOANA JURIDICĂ
XXVI: NoŃiune, elemente constitutive si clasificarea persoanelor
juridice
1. NoŃiune
După cum am arătat, calitatea de a fi titular de drepturi si obligaŃii civile o are persoana
fizică si
persoana juridică.ﾎn doctrina juridică persoana juridică a fost definită 絜 mod diferit.ﾎn ce ne
priveste,
considerăm că persoana juridică este un subiect de drept care se 絜fiinŃează, se organizează
si
participă la raporturile juridice cu respectarea cerinŃelor legale de fond si de formă.
Recunoasterea
calităŃii de persoană juridică (subiect de drept distinct) si conferirea „personalităŃii juridice“
unor
entităŃi sociale este exclusiv opera legii. RaŃiunea existenŃei acestei instituŃii juridice,
precum si
criteriile de formare si elementele de conŃinut care 精 călăuzesc pe legiuitor sunt
fundamentate pe
interese social-economice generale.
Enumerarea persoanelor juridice:
- Statul. Potrivit art. 25 alin. 1 din Decretul nr.31/1954, statul este “persoana juridică 絜
raporturile 絜 care participă nemijlocit, 絜 nume propriu, ca subiect de drepturi si obligaŃii”.
- Organele puterii legislative. Camera Deputatilor si Senatul, care 絈preună formează
Parlamentul Romaniei, sunt persoane juridice, deoarece 絜trunesc elementele constitutive
cerute de lege 絜 acest scop.
- Organele puterii executive. Din aceasta categorie fac parte: AdministraŃia prezidenŃială,
Guvernul Romaniei, ministerele si alte instituŃii de specialitate ale administraŃiei publice
centrale, prefecturile si organele administraŃiei de stat, misiunile diplomatice si oficiile
consulare.
- Organele puterii judecatoresti. Acestea cuprind instanŃele judecătoresti si Ministerul
Public.
InstanŃele de judecată sunt: judecătoriile, tribunalele, Curtea de Apel, ﾎnalta Curte de
JustiŃie
si CasaŃie. Dintre acestea, judecătoriile nu au personalitate juridică, fiind privite ca
subunităŃi
ale tribunalelor.
- AutoritaŃile administrative autonome nesubordonate Guvernului. De exemplu: Banca
NaŃionala a Rom穗iei, Curtea de Conturi, Serviciul Rom穗 de InformaŃii.
- Curtea ConstituŃională
- UnităŃile administrativ-teritoriale. Potrivit art.19 din Legea administraŃiei publice locale
nr.
215/2001, “comunele, orasele si judeŃele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au
patrimoniu si capacitate juridică deplină”.
- Persoane juridice de stat. Acestea cuprind instituŃii de stat (絜fiinŃate in domeniile:
sanatate,
invatamant, stiinta si cultură ) si agenŃi economici de stat (regii autonome si societăŃi
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat ).
- Partide politice. Potrivit art. 1 teza a II a din Legea partidelor politice nr. 14/2003 partidele
sunt “persoane juridice de drept public”.
- SocietăŃile comerciale cu capital privat. Sunt reglementate de Legea societăŃilor
comerciale
nr. 31/1990 si se constituie 絜 una din formele: societate cu răspundere limitată, societate pe
acŃiuni, societate 絜 nume colectiv, societate 絜 comandită pe acŃiuni, societate 絜
comandită
simplă.
- SocietăŃile agricole. Acestea s-au 絜fiinŃat 絜 temeiul Legii nr. 36/1991 ca persoane
juridice de
drept privat, dar fără caracter comercial.
159
- OrganizaŃii cooperatiste. Sunt persoane juridice de drept privat, ce se organizează si
funcŃionează din iniŃiativa membrilor lor, pentru realizarea unor scopuri economice sau 絜
scopul 絜trajutorării membrilor. ﾎn prezent funŃionează două categorii de organizaŃii
cooperatiste: organizaŃiile cooperaŃiei mestesugăresti, reglementate prin Decretul-Lege
nr.66/1990 privind organizarea si funcŃionarea cooperaŃiei mestesugăresti si organizaŃiile
cooperaŃiei de consum si de credit, reglementate de Legea nr. 109/1996 privind organizarea
si
funcŃionarea cooperaŃiei de consum si de credit
- AsociaŃiile si fundaŃiile. Conform art. 1 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii si
fundaŃii
modificată prin O.G. nr. 37/2003, persoanele fizice si juridice ce urmăresc realizarea unor
activităŃi 絜 interes general sau 絜 interes personal nepatrimonial, pot constitui asociaŃii
sau
fundaŃii fără scop patrimonial.
- Grupurile de interes economic. Potrivi Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenŃei 絜 exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice si 絜
mediul de
afaceri, prevenirea si sancŃionarea corupŃiei, grupul de interes economic – G.I.E.,
reprezintă o
asociere 絜tre două sau mai multe persoane juridice, 絜 scopul 絜lesnirii sau dezvoltării
activităŃii economice a membrilor săi si a 絈bunătăŃirii rezultatelor activităŃii respective.
- Sindicatele. Se constituie 絜 baza Legii nr. 54/2003 cu privire la sindicate, contribuind la
apărarea drepturilor si promovarea intereselor profesionale si economice ale salariaŃilor.
- Cultele religioase. Decretul nr. 117/1948 privind regimul general al cultelor religioase
recunoaste 絜 art. 28 calitatea de persoană juridică at穰 a cultelor religioase c穰 si a părŃilor
componente, asezămintelor, congregaŃiilor, etc.
- Casele de Ajutor Reciproc.
2. Elementele constitutive ale persoanei juridice
Av穗d ca punct de plecare dispoziŃiile legale cuprinse 絜 art.26 lit. e din Decretul
nr.31/1954,
literatura de specialitate este unanimă 絜 a considera că elementele constitutive general
valabile pentru
existenŃa unei persoane juridice sunt:
- organizarea de sine stătătoare;
- un patrimoniu propriu;
- un scop propriu 絜 acord cu interesul public (general).
Organizarea de sine stătătoare a persoanei juridice desemnează acel element constitutiv ce
constă 絜
alcătuirea ca un tot unitar sau structurarea pe activităŃi, precum si precizarea persoanelor
care vor
reprezenta persoana juridică 絜 raport cu terŃii. Cu alte cuvinte, organizarea proprie priveste
două
aspecte: organizarea internă, structurarea pe compartimente (cercetare, producŃie, comerŃ)
si
desemnarea organelor de conducere si a persoanelor care reprezintă persoana juridică.
ImportanŃa acestui element constitutiv este dedusă din faptul că persoana juridică participă
la
raporturile juridice civile ca un ansamblu unitar.
Patrimoniul propriu este acel element constitutiv al persoanei juridice care constă 絜
totalitatea
drepturilor si obligaŃiilor cu conŃinut economic, av穗d ca titular persoana juridică. Similar
persoanei
fizice, patrimoniul persoanei juridice cuprinde o latură activă, formată din drepturi
patrimoniale
(reale si de creanŃă) si o latură pasivă alcătuită din obligaŃii patrimoniale (contractuale si
extracontractuale). Patrimoniul trebuie să fie distinct de patrimoniul persoanelor fizice ce
alcătuiesc
persoana juridică, precum si faŃă de patrimoniul altor persoane fizice sau juridice, ceea ce 靖
permite
să-si asume o răspundere proprie, autonomă.
160
ImportanŃa juridică a patrimoniului priveste următoarele aspecte:
a) există entităŃi care au organizare proprie si scop propriu, dar nu au calitatea de persoană
juridică
lipsindu-le patrimoniul propriu (spre exemplu sucursalele, nu 絜să si filialele care 絜trunesc
cele
trei elemente constitutive);
b) patrimoniul propriu stă la baza răspunderii;
c) patrimoniul permite persoanei juridice să participe la viaŃa publică 絜 nume propriu
(proprio
nomine)
d) patrimoniul propriu explică dispoziŃia art. 37 din Decretul nr. 31/1954 conform căreia
persoana
juridică supraordonată nu răspunde pentru obligaŃiile persoanei juridice subordonate si nici
invers.
Scopul persoanei juridice are două sensuri:
- 絜 sens larg, se 絜Ńelege scopul formulat 絜 acte normative care se exprimă generic, arăt穗
du-se
domeniul si obiectul de activitate (spre exemplu, fundaŃia este destinată realizării unui scop
ideal);
- 絜 sens restr穗s, se 絜Ńelege scopul concret urmărit de fiecare persoană juridică, scop 絜
scris 絜
actul de 絜fiinŃare.
Scopul trebuie să 絜deplinească următoarele condiŃii: să fie în acord cu interesul public, să
fie
determinat, să fie legal (în acord cu legea).
Scopul stabileste limitele capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice, capacitate ce e
guvernată de
principiul specialităŃii.
3. Clasificarea persoanelor juridice
Se face după anumite criterii aplicabile fie tuturor categoriilor de persoane juridice, fie
numai unora
dintre ele, slujind la stabilirea unor trăsături caracteristice unor grupe ori subgrupe de
persoane
juridice.
Criteriile de clasificare care pot fi reŃinute sunt următoarele:
– domeniul dreptului de care aparŃin;
– forma dreptului de proprietate;
– naŃionalitatea;
– natura scopului.
După domeniul dreptului de care aparŃin se disting
A. Persoane juridice de drept public
− Statul;
− UnităŃile administrativ teritoriale;
− Organele puterii legislative;
− Organele puterii executive;
− Organele puterii judecătoresti;
− Ministerul public;
− Curtea de conturi;
− InstituŃiile de stat;
− Partidele politice
B. Persoane juridice de drept privat
− AgenŃii economici de stat;
− SocietăŃile comerciale;
− Sindicatele;
161
− Cultele religioase;
− OrganizaŃiile cooperatiste;
− Casele de Ajutor Reciproc;
− AsociaŃiile si fundaŃiile.
După forma dreptului de proprietate pe care se întemeiază:
– persoane juridice fundamentate pe proprietatea publică;
– persoane juridice care au la bază, at穰 proprietatea publică, c穰 si proprietatea
privată;
– persoane juridice care au la bază exclusiv proprietatea privată;
– persoane juridice 絜temeiate pe proprietatea privată internă si proprietatea străină.
După naŃionalitate, persoanele juridice sunt:
− persoane juridice române – au sediul principal in Rom穗ia, fiind constituite 絜
condiŃiile legii rom穗e
− persoane juridice străine – au sediul principal 絜 străinătate si 罇i desfăsoară activitatea
絜 Rom穗ia, potrivi cerinŃelor legii rom穗esti.
După natura scopului urmărit:
− persoane juridice cu scop patrimonial (economic, lucrativ);
− persoane juridice fără scop patrimonial.
4. Precizări
ApariŃia persoanei juridice 絜 circuitul civil a constituit premisa unor controverse
doctrinare 絜
legătură cu natura juridică a acestei instituŃii. De-a lungul timpului, s-au formulat mai multe
teorii care au
絜cercat să explice fundamentul persoanei juridice.
După un prim sistem, persoana juridică era considerată o ficŃiune, omul fiind singura
persoană
reală, fizică. Deoarece nici o ficŃiune nu putea exista fără lege, persoana juridică era
considerată creaŃia
legiuitorului.
Teoria proprietăŃii colective identifica persoana juridică cu un ansamblu de bunuri colective
aflat 絜 posesia unui grup de oameni. Calitatea de subiect de drept o avea nu colectivitatea, ci
patrimoniul
colectivităŃii.
Teoria realităŃii susŃinea că persoana juridică avea o existenŃă reală reală si o voinŃă
proprie,
distinctă de a componenŃilor săi.
ﾎn majoritatea definiŃiilor formulate 絜 doctrină fundamentul persoanei juridice 精
constituie
colectivul de oameni, pe care aceasta 罇i bazează si justifică existenŃa.ﾎn ceea ce ne
priveste, considerăm
că persoana juridică este exclusiv opera legii, raŃiunea existenŃei acestei instituŃii fiind
fundamentată pe
interese social – economice generale.
Statul apare ca subiect de drept civil 絜 urmatoarele raporturi juridice:
- în raporturile de proprietate, statul este titular al dreptului de proprietate asupra unori bunuri
ce
apartin domeniului public sau privat.
- în raporturile obligaŃionale, statul apare ca debitor si răspunde patimonial pentu erorile
judiciare
const穗d 絜 condamnarea si luarea unei măsuri preventive pe nedrept (art.504 si următoarele
din
C. proc. pen.).
162
- în domeniul succesoral, statul apare ca o persoană juridică civilă, dob穗dind mostenirile
vacante
conform art. 680 C.civ. “ﾎn lipsă de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de
defunct
trec in proprietatea statului”.
- în raporturile de comerŃ internaŃional.
Fără a fi considerate elemente constitutive ale persoanei juridice, conditiile speciale
particularizează conŃinutul acestora.Cu titlu exemplificativ, enumerăm c穰eva condiŃii
speciale, ce
particularizează unele persoane juridice:
▪ 絜 cazul societatilor comerciale, potrivit Legii nr.31/1990, numarul acŃionarilor 絜
societatea pe acŃiuni nu poate fi mai mic de 5, iar capitalul social mai mic de 25.000.000 de
lei. Tot
astfel, numărul asociaŃiilor din societăŃile cu răspundere limitată nu poate fi mai mare de
50, iar
capitalul social nu poate fi mai mic de 2.000.000 de lei. Guvernul va putea modifica anual,
prin
hotăr穩e, valoarea minimă a capitalului social al societăŃii pe acŃiuni si 絜 comandită pe
acŃiuni, astfel
絜c穰 p穗ă la data de 31 decembrie 2005, capitalul social pentu aceste societăŃi să nu fie
mai mic dec穰
echivalentul 絜 lei a sumei de 25.000 de euro. Hotăr穩ea Guvernului va cuprinde si termenul
pentru
completarea capitalului social ( art.286, introdus prin Legea nr.161/2003).
▪ 絜 societatea agricolă, numărul minim de asociaŃi pentru 絜fiinŃarea si
funcŃionarea acesteia, este de10 asociaŃi (art.8 din Legea nr.36/1991).
▪ 絜 cazul asociaŃiilor si fundaŃiilor, numărul minim al membriilor unei asociaŃii
este de 3 persoane (art.4 din O.U.G. nr. 26/2000 ). ﾎn schimb, fundaŃia poate fi 絜fiinŃată
de una sau
mai multe persoane ( art. 15 ).
▪ cererea de 絜registrare a unui partid politic trebuie 絜soŃită si de lista semnăturilor
de susŃinere a cel puŃin 25.000 de membrii fondatori, domiciliaŃi 絜 cel puŃin 18 dintre
judeŃele Ńării si
municipiul Bucuresti, dar nu mai puŃin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste
judeŃe si
municipiul Bucuresti (art.19 alin.3 din Legea nr.14/2003 ).
▪ numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20
(art. 118 alin.3 din Legea nr.161/2003).
▪ pentru constituirea unei organizaŃii sindicale este necesar un număr de cel puŃin
15 persoane din aceeasi ramură sau profesiune, chiar dacă 罇i desfăsoară activitatea la
angajatori
diferiŃi (art.2 alin.2 din Legea nr. 54/2003).
163
- Statul
- UnităŃil e admini st r a ti v - t eri toriale
- Organele de stat
- Ministerul Public
- Curtea de Conturi
- InstituŃii le de stat
- Partide politice
- AgenŃi i economici de st at
- SocietăŃi comerciale
- Sindicate
- Culte religioase
- OrganizaŃii cooper atiste
- AsociaŃi i si fundaŃi i
- Statul
- InstituŃii bugetare
- Organele de stat
- Regii autonome
- SocietăŃi comerciale c u capit al mi xt
după f orma d r .
de proprietate
- FundaŃii si asociaŃii
- Culte religioase
persoane juridice rom穗e
după
naŃ i onal i tate
persoane juridice străi ne
după natur a
scopului
pers. juridice fundam.
pe proprietatea publ.
si priv.
persoane juridice care
au la bază exclusi v
proprietatea privată
Clasificarea
persoanelor
juridice
persoane juridice
de drept public
persoane juridice de
drept privat
persoane juridice
fundamentate pe
proprietatea publică
după domeni ul
dreptului de
care aparŃ i n
persoane juridice 絜temeiate pe
proprietate internă si pr opr. st răină
persoane juridice cu scop patrimonial (regii autonome,
societăŃ i comerci al e)
persoane juridice făr ă scop patri monial ( par t i de poli t i ce,
fundaŃi i )
- SocietăŃil e comerciale o r gani zate
絜 condiŃi i l e l egii 31/1990
societăŃ i l e comercial e
mixte
164
6. Vocabular
Case de Ajutor Reciproc – organizaŃii de tip asociativ ce au ca obiect exclusiv de
activitate
ajutorarea salariaŃilor prin acordarea de 絈prumuturi cu dob穗dă rezonabilă
persoană juridică română – persoana juridică cu sediul 絜 Rom穗ia, constituită după
cerinŃele legii
rom穗e si av穗d capacitatea juridică stabilită de aceste legi
persoana juridică străină – persoană juridică cu sediul 絜 străinătate, constituită 絜
condiŃiile legii
locului respectiv, care 絜 condiŃiile legii rom穗e poate desfăsura activitate si pe teritoriul
Rom穗iei
asociŃie − subiect de drept constituit din trei sau mai multe persoane care, pe baza unei
絜Ńelegeri, pun
絜 comun si fără drept de restituire contribuŃia materială, cunostinŃele sau aportul lor 絜
muncă, pentru
realizarea unor activităŃi 絜 interes general sau personal nepatrimonial
fundaŃia – subiect de drept 絜fiiŃat de unul sau mai multe persoane care, pe baza unui
act juridic 絜tre
vii sau pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat permanent si irevocabil
realizării unui
scop de intres general
1) DefiniŃi persoana juridică.
2) ClasificaŃi persoana juridică 絜 funcŃie de criteriile cunoscute.
3) Care sunt elementele constitutive ale persoanei juridice ?
4) Care este importanŃa obiectului propriu de activitate al unei persoane juridice ?
5) Ce 絜ŃelegeŃi prin „organizare de sine stătătoare” ?
6) Care este elementul definitoriu al patrimoniului unei persoane juridice ?
7) Ce 絜ŃelegeŃi prin „act de dispoziŃie” ?
8) Ce presupune 絜fiinŃarea unei persoane juridice prin act recunoscut ?
9) Ce reprezintă autorizarea prealabilă ? EnumeraŃi categoriile de persoane juridice ce se 絜
fiinŃează
prin act autorizat.
10) ComparaŃi actul de recunoastere cu actul de autorizaŃie.
11) Ce 絜ŃelegeŃi prin persoană juridică rom穗ă ?
8. SpeŃă
1. La 1 decembrie 1994, X, companie de transport aerian, l-a chemat 絜 judecată pe Y, solicit
穗d
instanŃei obligarea acestuia din urmă la plata a 3000 $ reprezent穗d chiria neplătită.
ﾎn motivarea acŃiunii, X arată că este o companie care are ca obiect de activitate exploaterea
comercială a aeronavelor iar avionul, aflat 絜 administrare tehnică, a fost 絜chiriat lui Y la
data de 11
septembrie 1990 pentru un transport de mărfuri.
Y, 絜 apărare, a 絜vederat că societatea de transport are capital integral străin si, desi are
sediul 絜
Rom穗ia, nu poate să se prevaleze de legislaŃia rom穗ă, chem穗du-l 絜 judecată 絜 faŃa
instanŃelor
rom穗e.
CerinŃe:
a) Ce reprezintă X ca noŃiune de drept civil?
b) ClasificaŃi pe X 絜 funcŃie de criteriile cunoscute.
c) Care sunt elementele constitutive ale lui X ca societate comercială?
165
d) Este 絜temeiată susŃinerea lui Y privind incapacitatea lui X de a o acŃiona 絜 faŃa
instanŃelor
rom穗e?
e) Ce ar fi putut invoca 絜 apărarea sa Y?
1. Nu constituie un element constitutiv al persoanei juridice:
a) organizarea de sine stătătoare;
b) actul de 絜fiinŃare;
c) scopul propriu.
2. Reprezintă un element constitutiv al persoanei juridice:;
a) obiectul de activitate;
b) actul de 絜fiinŃare;
c) capitalul social.
3. Sunt persoane juridice fundamentate at穰 pe proprietate publică c穰 si privată:
a) instituŃiile de stat;
b) organele de stat;
c) statul si unităŃile administrativ-teritoriale.
4. Sunt persoane juridice de drept public:
a) agenŃii economici de stat;
b) unităŃile administrativ – teritoriale;
c) organizaŃiile cooperatiste.
5. Sunt persoane juridice de drept privat:
a) partidele politice;
b) CurŃile de Apel;
c) sindicatele.
6. Partidele politice sunt persoane juridice:
a) de drept public, fundamentate pe proprietate publică si privată, fără scop
patrimonial;
b) de drept public, fundamentate pe proprietate privată, fără scop patrimonial;
c) de drept public, fundamentate pe proprietate publică, cu scop patrimonial.
7. Cultele religioase sunt persoane juridice:
a) de drept privat, fundamentate pe proprietate publică si privată, fără scop
patrimonial;
b) de drept privat, fundamentate exclusiv pe proprietate privată, cu scop
patrimonial;
c) de drept privat, fundamentate pe proprietate privată, fără scop patrimonial.
10. Bibliografie
I.R.Urs, Carmen Ilie Todica – Teoria persoanelor. Subiecte de drept civil., Ed. Oscar
Print,
Bucuresti,2003
G. Boroi – op.cit., pag. 107 - 118
166
XXVII: ÎnfiinŃarea persoanelor juridice
1. NoŃiune
ﾎnfiinŃarea persoanei juridice reprezintă operaŃiunea de creare, 絜 condiŃiile legii, a
unui subiect de
drept.
ﾎn unele cazuri 絜fiinŃarea presupune un singur act juridic, 絜să, de cele mai multe ori,
ea necesită o
succesiune de acte juridice, ceea ce reprezintă un adevărat proces de constituire asubiectului
de drept
deoarece, numai luate 絈preună, actele respective conduc la efectul creator de persoană
juridică.
2. Modurile de înfiinŃare a persoanelor juridice.
Modurile de 絜fiinŃare a persoanelor juridice sunt prevăzute 絜 art. 28 din Decretul
nr.31/1954. Potrivit
acestei norme, cu caracter de normă generală 絜 materie, „persoana juridică se 絜fiinŃează:
− prin actul de dispoziŃie al organului competent al puterii sau administraŃiei de stat;
− prin actul de 絜fiinŃare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau
administraŃiei de stat competent a verifica dacă sunt 絜trunite cerinŃele legii pentru ca acea
persoană juridică să poată lua fiinŃă;
− prin actul de 絜fiinŃare al celor care o constituie, cu prealabilă autorizare a organului
puterii
sau administraŃiei de stat, competent a aprecia oportunitatea 絜fiinŃarea ei:
− printr-un alt mod reglementat de lege.
Sigur că textul, prezentat „ad litteram“, este parŃial depăsit de noile realităŃi din Ńara
noastră si se
絜făŃisează drept confuz. Dar textul este 絜 vigoare si cuprinde 絜 esenŃă modurile de 絜
fiinŃare care pot
fi adaptate la schimbările din Ńara noastră:
− prin actul de dispoziŃie al organului de stat competent;
− prin actul de 絜fiinŃare al celor care o constituie, recunoscut de organul competent;
− prin actul de 絜fiinŃare al celor care o constituie, autorizatde organul competent;
− printr-un alt mod reglementat de lege.
3. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de dispoziŃie.
Prin „actul de dispoziŃie al organului competent“ 絜Ńelegem, după caz: legea, hotăr穩ea
sau
ordonanŃa Guvernului, hotăr穩ea consiliilor judeŃene sau locale.
Domeniul de aplicare al modului de 絜fiinŃare prin „act de dispoziŃie al organului
competent“:
− Organele puterii legislative- prin Decretul-lege nr.68/1990;
− Organele puterii executive:
- PresedinŃia Rom穗iei- prin Legea nr.92/1990
- Serviciile publice din subordinea presedinŃiei –Legea nr.47/1994
- Ministerele- Legea nr.90/2001
− Organele puterii judecătoresti – Legea nr.92/1992;
167
− UnităŃile administrativ teritoriale – sunt 絜fiinŃate prin Legea nr.2/1968, iar autorităŃile
administraŃiei publice locale prin Legea nr.215/2001;
− Regiile autonome si societăŃile comerciale cu capital de stat, rezultate din reorganizarea
fostelor 絜treprinderi de stat, prin Legea nr.15/1990.
4. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare recunoscut.
Astfel cum reiese din chiar formularea textului legal, acest mod de 絜fiinŃare presupune
existenŃa a
două acte juridice:
− actul de 絜fiinŃare a persoanei juridice, adoptat de Adunarea generală, Congres (contract,
statut);
− actul de recunoastere a 絜fiinŃării, emis de organul competent prin care se constată
legalitatea
actului de 絜fiinŃare.
ﾎnfiinŃarea nu este completă si nu produce efecte juridice dec穰 după ce se 絜deplinesc
si alte două
formalităŃi:
- 絜matricularea 絜 Registrul ComerŃului;
- 絜registrarea la organul de stat prevăzut de lege, de regulă organul fiscal.
Domeniul de aplicare a modului de 絜fiinŃare prin act recunoscut
– Potrivit art.28 lit. b. din Decret, acest mod de înfiinŃare se referă la organizaŃiile
cooperatiste si la instituŃiile si întreprinderile anexe, create de acestea. P穗ă 絜 1989, acest
mod se aplica tuturor organizaŃiilor cooperatiste, 絜 prezent vizează dar organizaŃiile
cooperaŃiei mestesugăresti, nu si organizaŃiile de consum, de credit si agricole.
– Modul de 絜fiinŃare este complex, presupun穗d mai multe etape:
– actul de 絜fiinŃare:contract si statut;
– recunoasterea actului de 絜fiinŃare de organul cooperatist ierarhic superior;
– 絜registrarea la organul de stat competent(organul fiscal teritorial) .
– OrganizaŃiile cooperaŃiei mestesugăresti dob穗desc personalitate juridică prin 絜
registrarea la
organul de stat competent.
5. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare autorizat.
Acest mod de 絜fiinŃare presupune două faze:
− adoptarea actului de 絜fiinŃare a persoanei juridice (contract, statut);
− autorizarea organului competent (organ adminisrativ sau instanŃa de judecată).
Penru 絜fiinŃarea completă, legea cere expres 絜registrarea, respectiv 絜scrierea
persoanei juridice,
formalităŃi ce condiŃionează dob穗direa personaliităŃii juridice.
Modul de 絜fiinŃare este complex, presupun穗d cumulativ mai multe etape:
- actul de înfiinŃare
- autorizarea organului competent
- inregistrarea si înscrierea.
a)NoŃiunea de autorizare
– Legea distinge 絜tre autorizarea prealabilă a organului adminstraŃiei din domeniul de
activitate al
persoanei juridice supuse 絜fiinŃării si autorizarea organului puterii judecătoresti.
168
– Actul administrativ de autorizare nu trebuie confundat cu autorizarea judecătorească. Cele
două acte de autorizare nu sunt nici alternative, nici nu se exclud, ci ele se completează atunci
c穗d
legea le cere (絜 cazul asociaŃiilor si fundaŃiilor), fiecare av穗d altă finalitate.
Autorizarea prealabilă este un act administrativ, prin care un organ de specialitate
apreciază
oportunitatea 絜fiinŃării persoanei juridice, utilitatea acesteia 絜 raport cu scopul, mărimea
capitalului social 絜 raport cu obiectul de activitate etc.
Autorizarea prealabilă îmbracă forma unui aviz, care fără a avea efect constitutiv, reprezintă
o
condiŃie prealabilă, necesară înfiinŃării unor categorii de persoane juridice:
- pentru constituirea unei asociaŃii sau fundaŃii este necesară obŃinerea 絜 prealabil a
avizului ministerului sau organului de specialitate al administraŃiei publice centrale 絜 a
cărui sferă de competenŃă 罇i desfăsoară activitatea;
- pentru 絜fiinŃarea unei societăŃi de asigurări este necesară autorizaŃia prealabilă emisă
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
- pentru 絜fiinŃarea coooperativei de credit este necesară aprobarea de constiutire emisă
de Casa Centrală la care cooperativa urmează să se afilieze.
Autorizarea organului puterii judecătoresti constă 絜 hotăr穩ea sau 絜絜cheierea
definitivă si
irevocabilă a instanŃei judecătoresti. Prin autorizarea judecătorească se dispune după caz fie
înmatricularea în registrul comerŃului (pentru societăŃi comerciale, cooperative de consum
si de
credit), fie înscrierea în registrul special al unor persoane juridice (sindicate, asociaŃii si
fundaŃii,
societăŃi agricole).
b) NoŃiunea de 絜registrare
ﾎn raport de registrele 絜 care sunt consemnate, 絜registrarea persoanelor juridice are trei
sensuri:
絜scriere 絜 registrele special Ńinute 絜 acest scop de instanŃa de judecată. OperaŃiunea
are loc
după 絜deplinirea cerinŃelor legale: acte de 絜fiinŃare, actul de autorizare judecătorească
(hotăr穩e sau 絜cheiere), av穗d de regulă efectul dob穗dirii personalităŃii juridice. ﾎn
registre
speciale se 絜scriu asociaŃiile si fundaŃiile, societaăŃile agricole, partidele politice,
sindicatele.
絜registrare 絜 registrul comerŃului. Aceasta are 絜 vedere trei categorii de operaŃiuni:
- 絜matriculări (pentru societăŃi comerciale, regii autonome, cooperative de consum si de
credit, grupuri de interes economic). ﾎnmatriculările se efectuează 絜ainte de 絜ceperea
activităŃii persoanei juridice si au drept scop luarea 絜 evidenŃă si acordarea unui număr
de 絜registrare.
- 絜scrierile de menŃiuni constau 絜絜scrierea oricăror modificări ce se aduc
絜registrărilor sau menŃiunilor anterioare, av穗d efect de opozabilitate faŃă de terŃi.
- alte operaŃiuni (radieri de 絜matriculări).
絜registrarea la organul fiscal pentru luarea 絜 evidenŃă a persoanei juridice, ca subiect de
drept fiscal. Ea reprezintă o condiŃie specială pentru ca persoana juridică să funcŃioneze 絜
mod legal si nu Ńine de procesul de 絜fiinŃare a acesteia. Au obligaŃia să completeze si să
depună decalraŃia de 絜registrare fiscală, 絜 vederea atribuirii codului fiscal, toŃi plătitorii
de
impozite si taxe. Pentru comercianŃii societăŃi comerciale, companii naŃionale, regii
autonome
si organizaŃii cooperatiste codul fiscal a fost 絜locuit cu codul unic de 絜registrare – CUI.
Domeniul de aplicare:
− AsociaŃiile si fundaŃiile sunt supuse unei duble autorizări: autorizarea prealabilă a
ministerului
sau a organului de specialitate si autorizarea judecătoriei 絜 vederea 絜scrierii 絜 registrul
special. Ele dob穗desc personalitate juridică prin 絜scrierea 絜 registrul asociaŃiilor si
fundaŃiilor de la grefa judecătoriei unde 罇i va avea sediul.
− Partidele politice sunt autorizate de Tribunalul Municipiului Bucuresti si dob穗desc
personalitate juridică de la data răm穗erii definitive si irevocabile a hotăr穩ii instanŃei
privind
169
admiterea cererii de 絜registrare. Ele se 絜scriu 絜 registrul partidelor politice pentru
opozabilitate.
− Sindicatele sunt supuse autorizării judecătoriei din locul unde 罇i au sediul si dob穗desc
personalitate juridică de la data 絜scrierii 絜 registrul special Ńinut de instanŃă
− AsociaŃiile de proprietari sunt autorizate de judecătorul delegat la organul financiar local
din
raza teritorială a imobilului. Ele dob穗desc personalitate juridică 穗 baza 絜cheierii
judecătorului delegat
− .SocietăŃile comerciale se 絜fiinŃează 絜 mai multe etape presupun穗d: actul de 絜
fiinŃare,
autorizarea judecătorului delegat de la oficiul registrului comerŃului si 絜matricularea 絜
registrul comerŃului. Ele dob穗desc personalitate de la data 絜matriculării.
− Camerele de comerŃ si industrie din Rom穗ia se 絜fiinŃează 絜 temeiul autorizării
Guvernului.
6. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege.
Decretul nr.31/1954 cuprinde la art. 28 lit. d o formulare generală care include toate
cazurile atipice de
絜fiinŃare a diferitelor categorii de persoane juridice. Se includ 絜 acest „alt mod“
reglementat de lege,
toate acele cazuri care nu se 絜cadrează 絜 cele reglementate mai sus:
- statul rom穗 este declarat prin lege persoană juridică;
- asociaŃiile de locatari s-au 絜fiinŃat de drept prin Legea nr. 5/1973 si prin statutul lor;
- misiunile diplomatice si consulare se 絜fiinŃează prin decret al Presedintelui Rom穗iei la
propunerea Guvernului.
7. Momentul dobândirii personalităŃii juridice
ﾎnfiinŃarea persoanelor juridice presupune 絜tocmirea si adoptarea mai multor
documente cu diferite
finalităŃi, alcătuind procedura de constituire a persoanei juridice.
Momentul în care se naste un nou subiect de drept este momentul în care acesta
dobândeste
personalitate juridică. Acest moment este stabilit de lege 絜 mod diferit, 絜 funcŃie de modul
de
絜fiinŃare a persoanei juridice. Se disting astfel următoarele momente ale dob穗dirii
personalităŃii
juridice, adică a capacităŃii de a avea drepturi si obligaŃii:
− data actului de dispoziŃie sau data stabilită 絜 actul de dispoziŃie privind 絜fiinŃarea;
− data 絜registrării (絜matriculării) sau 絜scrierii 絜 registrul prevăzut de lege;
− data recunoasterii ori autorizării 絜fiinŃării sau data 絜deplinirii oricărei alte cerinŃe,
pentru persoanele juridice care nu sunt supuse 絜registrării.
170
Senatul s i Camera Dep ut aŃi lor - Legea nr. 68/ 1992
Pres edi nŃ ia - Legea nr . 1/1990
Guvernul - Legea nr. 37/1990
Ministerele - Legea nr. 6/1990
Organele puterii judecă tor esti - Legea nr . 92/1992
organizaŃ i i l e cooperati st e mestesugă r est i
organizaŃ i i l e cooperaŃi ei de consum si cr ed it
Partidele politice - de TMB
asociaŃ i i l e si fundaŃii l e
organizaŃ i i l e de scri it ori , arti sti si comp.
asociaŃ i i l e de pr opr ietar i - organul f i nanciar
Camerele de comerŃ s i i nust r ie - Guvern si industri e
statul rom穗 - este declarat direct ca fiind persoană j ur idică
misiunile diplomatice
oficiile consulare
asociaŃ i a de locat ari
ÎnfiinŃarea
persoanelor
juridice
prin act de
dispoziŃ ie al
organului
prin act de
înfiinŃare
recunoscut
de judecăt ori a unde
au sediul
prin act de
înfiinŃare
autorizat
prin alt mod
reglementat de
lege
prin decret
prezidenŃ ial
9. Vocabular
act de înfiinŃare – act de constituire adoptat de Adunarea Generală, conferinŃă sau
congres, c穰 si
statutul organizatoric.
înmatriculare – formalitate const穗d 絜絜scrierea unei societăŃi comerciale 絜 registrul
comerŃului 絜
a cărui rază teritorială 罇i are sediul.
înscriere – formalitate const穗d 絜絜scrierea unei persoane juridice la organul fiscal
teritorial.
reorganizare – operaŃiune juridică ce implică două persoane juridice, produc穗d efecte
creatoare,
modificatoare sau de 絜cetare a lor.
statut – acordul tuturor asociaŃilor unei persoane juridice cu privire la stabilirea regulilor
de
organizare, conducere si funcŃionare a societăŃii.
1) Ce 絜ŃelegeŃi prin „act de dispoziŃie”?
2) Ce presupune 絜fiinŃarea unei persoane juridice prin act recunoscut?
3) Ce reprezintă autorizarea prealabilă? EnumeraŃi categoriile de persoane juridice ce se
絜fiinŃează prin act autorizat.
4) ComparaŃi actul de recunoastere cu actul de autorizaŃie.
171
5) Ce 絜ŃelegeŃi prin sintagma “絜fiinŃarea persoanei juridice“?
6) Care dintre organizaŃiiole cooperatiste sunt supuse 絜fiinŃării prin act recunoscut,
respectiv
prin act autorizat?
7) Ce 絜ŃelegeŃi prin 絜matriculare, 絜registrare, 絜scriere?
11. SpeŃă
Potrivit art. 15 din Legea nr. 36/1991, cererea de 絜scriere a societăŃilor agricole, 絜soŃită
de actul
de constituire si statut, se depune la judecătoria 絜 circumscripŃia căreia 罇i va avea sediul
societatea. ﾎn
speŃă s-a cerut autorizarea si 絜scrierea unei societăŃi agricole cu sediul 絜 Bucuresti,
sector 3, judecătoriei
Sectorului Agricol Ilfov. Judecatoria Ilfov a admis cererea si a dispus 絜scrierea societăŃii
solicitante 絜
registrul societăŃilor agricole.
CerinŃe:
a) Care este procedura de 絜fiinŃare a unei societăŃi agricole?
b) Autorizarea si 絜scrierea societăŃii 絜 speŃă s-au făcut cu respectarea legii?
1. Constituie o persoană juridică 絜fiinŃată prin actul de dispoziŃie al organului
competent:
a) Guvernul;
b) Statul rom穗;
c) Camera de comerŃ si industrie .
2. Constituie persoane juridice 絜fiinŃate prin act autorizat:
a) organele puterii judecătoresti;
b) organizaŃiile cooperatiste;
c) partidele politice.
3. PresedinŃia Rom穗iei s-a 絜fiinŃat prin:
a) actul de dispoziŃie al organului competent;
b) act de 絜fiinŃare recunoscut;
c) act de 絜fiinŃare autorizat.
4. SocietăŃile comerciale dob穗desc personalitate juridică:
a) de la data actului constitutiv;
b) de la data autorizării lor de judecătorul delegat;
c) de la data 絜matriculării 絜 registrul comerŃului.
5. Camerele de comerŃ si industrie se 絜fiinŃează prin act autorizat de către:
a) Guvern;
b) Ministerul ComerŃului si Industriilor;
c) Judecătorul de legat de la registrul comerŃului.
172
6. Statul rom穗:
a) s-a 絜fiinŃat prin act de dispoziŃie al organului competent;
b) a fost declarat direct de lege persoană juridică;
c) s-a 絜fiinŃat prin act recunoscut de Parlament.
7. S-au 絜fiinŃat prin alt mod reglementat de lege:
a) asociaŃiile si fundaŃiile;
b) asociaŃiile de proprietari;
c) asociaŃiile de locatari.
13. Bibliografie
I. R. Urs, C. Ilie Todică – op. cit., pag. 262 - 288
G. Boroi – op.cit., pag. 115 - 119
173
XXVIII. Capacitatea civilă a persoanelor juridice
1. Capacitatea juridică si capacitatea civilă.
ExistenŃa persoanelor juridice se justifică prin scopul lor, iar scopul se realizează prin
personalitatea
juridică, adică prin aptitudinea de a avea drepturi si obligaŃii, de a participa la viaŃa juridică
絜 nume
propriu. Persoanele juridice dispun 絜 temeiul legii de “capacitatea de a avea drepturi si
obligaŃii”,
adică de capacitatea juridică. Sintagma “capacitate juridică” exprimă aptitudinea persoanei
juridice de a participa la orice raporturi juridice, reglementate de normele oricărei ramuri de
drept. ﾎn conŃinutul capacităŃii juridice se include capacitatea juridică de ramură, care
coexistă si
se exprimă 絜 funcŃie de obiectul de activitate pentru care fiinŃează persoana respectivă.
Capacitatea juridică include capacităŃile de ramură, 絜tre care capacitatea civilă este
componenta cea
mai importantă.
Capacitatea civilă a persoanei juridice este aptitudinea de a avea drepturi si obligaŃii
civile, de a
dobândi si exercita drepturi subiective civile si de a-si asuma si îndeplini obligaŃii civile.
2. Structura capacităŃii civile
Capacitatea civilă cuprinde două elemente de structură
- capacitatea de folosinŃă
- capacitatea exerciŃiu
3. Capacitatea de folosinŃă a persoanelor juridice
NoŃiune. Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice este acea parte a capacităŃii
civile care constă
în aptitudinea generală si abstractă a acestora de a avea drepturi si obligaŃii.
Caractere juridice
- egalitatea
- generalitatea
- inalienabilitatea
- intangibilitatea (nu poate fi limitată sau 絜grădită dec穰絜 cazurile stabilite de lege)
- specialitatea (nu poate avea dec穰 drepturi ce corespund scopului)
Începutul capacităŃii
ﾎnceputul capacităŃii de folosinŃă diferă după cum persoanele juridice sunt ori nu supuse 絜
registrării.
a) persoanele juridice supuse înregistrării (înmatriculării) dob穗desc capacitatea de folosinŃă
la data
înregistrării (înmatriculării) indiferent de modul lor de 絜fiinŃare.
b) persoanele juridice nesupuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinŃă, 絜 funcŃie
de
specificul modului de 絜fiinŃare, care este, după caz:
- data actului de dispoziŃie care le înfiinŃează;
- data recunoasterii actului de înfiinŃare;
- data autorizării înfiinŃării si data îndeplinirii vreunei alte cerinŃe a legii.
∗ Momentul începerii capacităŃii de folosinŃă pentru diferite categorii depersoane juridice
este:
de la data înregistrării la organul competet: asociaŃiile de proprietari, organizaŃiile
cooperaŃiei mestesugăresti.
de la data înscrierii în registrele speciale Ńinute de instanŃele judecătoresti:
societăŃile agricole, asociaŃiile si fundaŃile, sindicatele.
174
de la data înregistrării în Registrul ComerŃului: regiile autonome, societăŃile
comerciale, cooperativa de consum, organizaŃiile cooperatiste de credit, grupurile de
interes economic.
de la data actului de dspoziŃie care le înfiinŃează: organele de stat, instituŃiile de
stat, unităŃile administrativ teritoriale.
de la data autorizării înfiinŃării: partide politice.
de la data recunoasterii înfiinŃării de către Guvern: Camerele de ComerŃ si
Industrie.
Capacitatea de folosinŃă anticipată (restrânsă) – Art 33 din Decretul nr 31/1954 絜 alin.
final
prevede o excepŃie de la regulile de mai sus, preciz穗d: „Cu toate acestea, chiar 絜ainte de
data
絜registrării sau de data actului de recunoastere, ori de data 絜deplinirii celorlalte cerinŃe ce
ar fi
prevăzute, persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de 絜fiinŃare c穰 priveste
drepturile
constituite în favoarea ei, 絜deplinirea obligaŃiilor si a oricăror măsuri preliminare ce ar fi
necesare,
dar numai 絜truc穰 acestea sunt cerute ca persoana juridică să ia fiinŃă în mod valabil”
ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă
− Capacitatea de folosinŃă cuprinde toate drepturile si obligaŃiile civile care corespund
scopului
stabilit de lege, act de 絜fiinŃare sau statut.
− ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă poate fi disociat 絜 două laturi:
- latura activă, cuprinz穗d aptitudinea de a avea drepturi subiective, adică drepturi
civile patrimoniale si personal nepatrimoniale, izvor穰e din contracte sau din fapte
juridice extracontractuale;
- latura pasivă, cuprinz穗d aptitudinea de a avea obligaŃii civile patrimoniale si
nepatrimoniale.
Principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă
− ConŃinutul “capacităŃii de folosinŃă se reduce la acele drepturi si obligaŃii care sunt
necesare
realizării scopului acestor subiecte de drept”. Această regulă se exprimă în principiul
specialităŃii capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice si este formulată în art.34 din
Decretul nr.31/1954 astfel: “Persoana juridică nu poate avea dec穰 acele drepturi care
corespund
scopului ei stabilit prin lege, act de 絜fiinŃare sau statut”. Desi art. 34 se referă numai la
drepturi,
se admite că textul are 絜 vedere si obligaŃiile din conŃinutul capacităŃii de folosinŃă.
− Principiul este limitat numai la drepturile si obligaŃiile civile născute din acte juridice.
Sfârsitul capacităŃii de folosinŃă
− Sf穩situl capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice trebuie privit sub două aspecte:
- 絜cetarea capacităŃii de folosinŃă anticipată sau restr穗să;
- 絜cetarea capacităŃii de folosinŃă deplină.
- Capacitatea restr穗să 絜cetează odată cu dob穗direa capacităŃii de folosinŃă (deplină) de
către
subiectul de drept respectiv, moment care coincide cu dob穗direa personalităŃii juridice.
- Capacitatea de folosinŃă deplină a persoanei juridice ia sf穩sit odată cu 絜cetarea acestui
subiect de
drept.
SancŃiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de folosinŃă
– ﾎncheierea actelor juridice 絜 lipsa capacităŃii de folosinŃă ori cu 絜călcarea principiului
specialităŃii,
atrage nulitatea absolută a actului.
175
4. Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor juridice
NoŃiune. Capacitatea de exerciŃiu constă 絜 aptitudinea persoanei juridice de a dobândi
si exercita
drepturi subiective civile si de a-si asuma si îndeplini obligaŃii civile, prin încheierea de acte
juridice civile de către organele sale de conducere.
Reglementări legale privind capacitate de exerciŃiu.
a) Reglementarea generală – de drept comun – este cuprinsă 絜 art. 35-36 din Decretul
nr.31/1954,
care dispun:
- persoana juridică 罇i exercită drepturile si 罇i 絜deplineste obligaŃiile prin organele sale;
- actele juridice 絜cheiate de organele persoanei juridice, 絜 limitele puterilor ce le-au
fost conferite, sunt actele persoanei juridice 絜săsi;
- faptele licite sau ilicite săv穩site de organele sale, obligă 絜săsi persoana juridică, dacă
au fost 絜deplinite cu prilejul exercitării funcŃiei lor;
- faptele ilicite atrag si răspunderea personală a celui ce le-a săv穩sit, at穰 faŃă de
persoana juridică c穰 si faŃă de cel de-al treilea;
- raporturile dintre persoana juridică si cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin
asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, act de 絜fiinŃare
ori statut.
b) Reglementări speciale privind organele persoanelor juridice
- Ca regulă generală, organele de conducere prin care persoana juridica 罇i exercită
drepturile si 罇i asumă obligaŃiile sunt fie unipersonale, cu diferite denumiri –
ministru, presedinte, director, rector, manager etc. – fie colective, de asemenea cu
diferite denumiri – consilii, comitete, colegii, senat etc.
Începutul capacităŃii de exerciŃiu
- Pe temeiul dispoziŃiilor cuprinse 絜 art.33 si art.35 din Decret putem susŃine că momentul
dobândirii capacităŃii de exerciŃiu este acelasi cu momentul dobândirii capacităŃii de
folosinŃă si se evidenŃiază, practic, prin desemnarea organelor de conducere.
ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu
- ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice se exprimă prin aptitudinea de a
dob穗di si
exercita drepturile si de a-si asuma si 絜deplini obligaŃiile civile prin 絜cheierea de acte
juridice de
către organele de conducere.
- Cele două laturi, activă si pasivă, se 絜t稷nesc si la capacitatea de exerciŃiu ca si la cea de
folosinŃă.
Sfârsitul capacităŃii de exerciŃiu
- Sf穩situl capacităŃii de exerciŃiu are loc la data încetării existenŃei persoanei juridice.
SancŃiunea nerespectării normelor privind capacitatea de exerciŃiu
- Cazurile de nesocotire a regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu sunt:
絜cheierea actului juridic de un organ al persoanei juridice care nu avea competenŃă;
絜cheierea actului juridic de către o persoană din cadrul persoanei juridice care nu face
parte dintr-un organ de conducere si nici nu are 絈puternicire;
絜cheierea actului juridic de către o persoană 絈puternicită, dar cu depăsirea
mandatului 絜credinŃat.
– Potrivit principiilor aplicabile 絜 materie, asemenea acte juridice sunt lovite de nulitate
relativă.
176
5. Precizări
Capacitatea de folosinŃă restr穗să se dob穗deste de la data actului de dispoziŃie al
organului de stat
competent (絜 cazul unei regii autonome) a actului de 絜fiinŃare ce urmează a fi recunoscut
(絜 cazul
organizaŃiilor cooperatiste mestesugăresti) sau a actului de 絜fiinŃare ce urmează a fi
autorizat (絜 cazul
unei fundaŃii)
Nu toate persoanele juridice dob穗desc de la 絜ceput (ab initio )o capacitate de folosinŃă
anticipată
si apoi o capacitate de folosinŃă deplină.
Există unele persoane juridice care dob穗desc de la 絜ceput capacitate de folosinŃă deplină;
netranzit穗d-o si pe cea restr穗să; este cazul persoanelor juridice de stat (organele de stat,
instituŃiile de
stat si unităŃile administrativ – teritoriale) care dob穗desc ab initio o capacitate deplină de
folosinŃă.
ﾎntre conŃinutul capacităŃii de folosinŃă si conŃinutul capacităŃii de exerciŃiu a
persoanei juridice,
există o str穗să legătură, ceea ce determină ca limitele capacităŃii de exerciŃiu să se
identifice cu limitele
capacităŃii de folosinŃă.
1) cea mai importantă limită a capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice decurge din
principiul
specialităŃii capacităŃii de folosinŃă. Această limită se concretizează 絜 două postulate:
- capacitatea de folosinŃă restr穗să determină o capacitate de exerciŃiu restr穗să
- conŃinutul capacităŃii de exerciŃiu nu poate fi mai larg dec穰 al capacităŃii de folosinŃă
deoarece aptitudinea de a avea drepturi si obligaŃii priveste at穰 actele c穰 si faptele
juridice, pe c穗d aptitudinea de a exercita drepturi si de a-si asuma obligaŃiile civile
are 絜 vedere numai 絜cheierea de acte juridice.
2) o altă limită a capacităŃii de exerciŃiu – care nu se regăseste la capacitatea de folosinŃă –
este
determinată de pluralitatea organelor de conducere ale persoanelor juridice. Deoarece
majoritatea persoanelor juridice au mai multe organe de conducere, pentru ca actul juridic să
fie actul persoanei juridice 絜săsi, el trebuie să fie 絜cheiat de organul de conducere stabilit
prin lege, act de 絜fiinŃare sau statut.
3) a treia limită a capacităŃii de exerciŃiu priveste faptul că persoana juridică nu poate avea
si
exercita acele drepturi care prin natura lor sunt susceptibile să aparŃină numai persoanelor
fizice.
La adoptarea Decretului nr. 31/1954, cerinŃa 絜registrării persoanelor juridice a fost
impusă din
raŃiuni fiscale. După decembrie 1989, domeniul de aplicare a 絜registrării s-a diminuat 絜
favoarea unei
alte formalităŃi – 絜matricularea 絜 Registrul comerŃului.
ﾎn practică, a apărut o situaŃie specială privind 絜ceputul capacităŃii de folosinŃă a
persoanei
juridice 絜 cazul 絜 care aceeasi persoană juridică este supusă unor dispoziŃii cuprinse 絜
legi diferite.
ﾎn cazul 絜 care pentru aceeasi persoană juridică se prevede at穰 cerinŃa 絜registrării c穰 si
formalitatea 絜matriculării, capacitatea de folosinŃă 絜cepe la data 絜registrării la organul
fiscal, deoarece
絜registrarea interesează dreptul civil si fiscal, iar 絜matricularea dreptul comercial.
177
Capacitatea de folosinŃă a persoanei
juridice
Capacitatea de exerciŃiu a persoanei
juridice
Început 1. pentru persoanele juridice supuse 絜registrării (絜matriculării)
- de la data 絜registrării (絜matriculării)
2. pentru persoanele juridice supuse 絜registrării
- de la data actului de dispoziŃie care le 絜fiinŃează
- de la data recunoasterii actului de 絜fiinŃare
- de la data autorizării 絜fiinŃării
excepŃie:
capacitatea de folosinŃă anticipată
- de la data actului de 絜fiinŃare
ConŃinut - cuprinde toate drepturile si obligaŃiile
civile care corespund scopului stabilit
de lege, act de 絜fiinŃare sau statut
excepŃie:
capacitatea de folosinŃă anticipată
cuprinde doar drepturi
- aptitudinea de a dob穗di si exercita
drepturi si de a-si asuma si 絜deplini
obligaŃiile civile prin 絜cheierea de acte
juridice de către organele de conducere
Sfârsit - odată cu 絜cetarea persoanei juridice ca subiect de drept prin:
|
fuziune
comasare
a) reorganizare absorbŃ i e
divizare totală
b) dizolvare
c) transformare
}
7. Vocabular
act de înfiinŃare – act de constituire adoptat de adunarea generală sau după caz, de
conferinŃă
sau congres,c穰 si statutul organizatoric
înmatriculare – formalitate const穗d 絜絜scrierea unei societăŃi comerciale la oficiul
registrului comerŃului 絜 a cărui rază teritorială 罇i are sediul
înregistrare – formalitate const穗d 絜絜scrierea unei persoane juridice la organul fiscal
teritorial
mandat (contract de mandat) – contract prin care o persoană (mandant) 絈puterniceste o
altă
persoană (mandatar) să 絜cheie acte juridice 絜 numele si pe seama sa.
178
statut – acordul tuturor asociaŃilor unei persoane juridice cu privire la stabilirea regulilor
de
organizare, conducere si funcŃionare a societăŃii.
1) DefiniŃi capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice. EnumeraŃi caracterele juridice ale
acesteia.
2) Care este 絜ceputul capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice?
3) Ce 絜ŃelegeŃi prin capacitate de folosinŃă anticipată (restr穗să)?
4) AnalizaŃi principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă.
5) DefiniŃi capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice.
6) Care este momentul dob穗dirii capacităŃii de exerciŃiu?
7) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre conŃinutul capacităŃii de folosinŃă si conŃinutul
capacităŃii de exerciŃiu a
persoanei juridice.
8) EnumeraŃi cazurile de nesocotire a regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu si
stabiliŃi care este
sancŃiunea aplicabilă.
9) Actele persoanei juridice sunt 絜cheiate numai direct, personal de către organele de
conducere sau pot
fi 絜cheiate si prin mandatar?
9. SpeŃă
1. La data de 24 noiembrie 1992, reclamanta S. C. DOLBIER S. A., si p穩穰a S.C.
RANDEZVOUS
CAFﾉ S.R.L., au perfectat contractul de 絜chiriere pentru un spaŃiul comercial. Ulterior
reclamanta a solicitat constatarea nulităŃii contractului, deoarece p穩穰a nu avea la data
perfectării lui
autorizarea funcŃionării ca societate comercială, iar potrivit art. 26 din Legea nr.31/1990,
societatea nu se
consideră constituită legal mai 絜ainte de 絜deplinirea formalităŃilor de autorizare si
publicitate.
Din certificatul de 絜matriculare al p穩穰ei rezultă că aceasta adob穗dit personalitate
juridică la
data de19 februarie 1993, cu sediul in spaŃiul la care se referă contractul de 絜chiriere.
CerinŃe:
a) Care sunt formalităŃile cerute de lege pentu constituirea unei societăŃi comerciale?
b) Ce este capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice si care este momentul la care se
dob穗deste? ﾎn speŃă, 絜 perioada de la 絜tocmirea actelor si p穗ă la 絜matriculare, p穩穰a
va avea
capacitate de a 絜cheia acte juridice?
1. SocietăŃile comerciale dob穗desc capacitate de folosinŃă:
a) de la data 絜matriculării;
b) de la data autorizării actului de 絜fiinŃare;
c) de la data recunoasterii actului de 絜fiinŃare.
2. Partidele politice dob穗desc capacitate de folosinŃă:
a) de la data 絜registrării;
b) de la data autorizării actului de 絜fiinŃare;
c) de la data recunoasterii actului de 絜fiinŃare.
3. “Persoana juridică nu poate avea dec穰 acele drepturi care corespund scopului ei de
activitate”, formează conŃinutul:
a) capacităŃii de folosinŃă;
b) capacităŃii de folosinŃă anticipată;
c) principiului specialităŃii capacităŃii de folosinŃă.
179
4. Persoana juridică dob穗deste capacitate de folosinŃă anticipată:
a) de la data actului de 絜fiinŃare;
b) de la data 絜registrării;
c) de la data actului de autorizare.
5. Nu au capacitate de folosinŃă anticipată:
a) societăŃile comerciale;
b) sindicatele;
c) persoanele juridice de stat.
6. Capacitatea de folosinŃă anticipată a persoanei juridice 絜cetează odată cu:
a) 絜cetarea persoanei juridice;
b) dob穗direa capacităŃii de folosinŃă (deplină);
c) dob穗direa capacităŃii de exerciŃiu.
7. Intervine sancŃiunea nulităŃii absolute a actului civil 絜cheiat:
a) de o persoană juridică fără capacitate de exerciŃiu de a 絜cheia acel act;
b) de o persoană juridică, cu 絜călcarea principiului specialităŃii capacităŃii de
folosinŃă;
c) de o persoană din cadrul persoanei juridice si care nu face parte dintr-un organ
de conducere.
8. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?
a) actele juridice 絜cheiate de organele de conducere sunt actele persoanei
juridice 絜săsi;
b) faptele organelor persoanei juridice nu o obligă pe aceasta chiar dacă s-au
săv穩sit cu prilejul exercitării funcŃiei;
c) faptele ilicite ale organelor persoanei juridice nu atrag răspunderea personală a
celui care le-a săv穩sit.
11. Bibliografie
I. R. Urs, S. Angheni,– op.cit., pag. 272 – 290;
I.R. Urs, C. Ilie Todica ─ op. cit, p. 289 − 319;
G. Boroi – op.cit., pag. 120 – 128;
180
XXIX. Identificarea, reorganizarea si încetarea persoanelor juridice
1. Identificarea persoanelor juridice
● NoŃiune. Identificarea are două 絜Ńelesuri: prin identificarea persoanelor juridice 絜
Ńelegem instituŃia
juridică care cuprinde totalitatea normelor ce reglementează mijloacele si atributele de
individualizare a
persoanelor juridice, iar 絜 al doilea sens, prin identificare se 絜Ńeleg atribute de
identificare: denumirea,
sediul, naŃionalitatea, contul bancar, marca, emblema, codul fiscal, telefonul, telexul, faxul
etc.
Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanentă, din momentul 絜fiinŃării si
p穗ă la
絜cetarea ei. ImportanŃa identificării 罇i evidenŃiază valenŃele 絜 privinŃa capacităŃii
juridice a persoanei
(naŃionalitate, sediu), 絜 privinŃa competenŃei jurisdicŃionale (sediu), a soluŃionării
operative a tuturor
aspectelor legate de 絜cheiere si executare a actelor juridice.
2. Natura juridică si caracterele atributelor de identificare
Ca natură juridică, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din categoria
drepturilor
personale nepatrimoniale.
Atributele de identificare au următoarele caractere juridice, specifice categoriei de
drepturi de care
aparŃin:
- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor;
- inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu poate
renunŃa la ele;
- imprescriptibilitatea, sunt imprescriptibile, at穰 sub aspect extinctiv, c穰 si sub aspect
achizitiv;
- personalitatea, sunt intim legate de persoana titularului lor;
- universalitatea. Toate persoanele juridice au dreptul la atributele de identificare, cum sunt:
denumirea, sediul, firma, contul bancar, codul fiscal etc.
Reglementarea legală
- Reglementarea generală de drept comun se găseste 絜 art. 38, 39, 54 si 55 din Decretul
nr.31/1954.
- Reglementarea specială se află 絜 diferite acte normative.
ProtecŃia juridică a atributelor de identificare.
- Atributele de identificare fiind drepturi personale nepatrimoniale sunt protejate (apărate)
prin
mijloacele dreptului civil si prin mijloacele altor ramuri de drept (drept administrativ, drept
comercial, drept penal etc.).
- Mijloacele specific dreptului civil de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale, ce
constituie
atribute de identificare, este acŃiunea civilă. Astfel, “persoana care a suferit o atingere 絜
dreptul
său … la denumire … sau 絜 orice drept personal nepatrimonial va putea cere instanŃei
judecătoresti 絜cetarea săv穩sirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate”
(art.54 din
Decret)
3. Mijloace de identificare
Denumirea persoanei juridice
- Prin “denumire” ca atribut de identificare, înŃelegem cuvântul sau cuvintele care au primit,
în condiŃiile prevăzute de lege, semnificaŃia de a individualiza persoana juridică.
- Regula generală privind stabilirea denumirii se găseste 絜 art.38 din Decretul nr.31/1954
care
prevede: “Persoana juridică va purta denumirea stabilită prin actul care a 絜fiinŃat-o sau prin
statut.
Odată cu 絜registrarea sau 絜scrierea persoanei juridice se va trece 絜 registru si denumirea
ei”.
181
- Dreptul la denumire are 絜 conŃinutul său următoarele prerogative:
- dreptul de a folosi denumirea;
- dreptul de a cere tuturor persoanelor fiice sau juridice să o indivdualizeze prin
denumirea sa;
- dreptul de a cere 絜 justiŃie respectarea dreptului la denumire 絜călcat.
- Firma este denumirea unui comerciant individual – persoană fizică sau persoană juridică.
Sediul persoanei juridice
- Sediul este atributul de identificare prin arătarea unui loc stabil care individualizează
persoana juridică în spaŃiu.Conform art.39 din Decretul nr.31/1954, “Sediul persoanei
juridice
se stabileste potrivit actului care a 絜fiinŃat-o sau statutului”.
- Sediul persoanei juridice poate fi clasificat după cum urmează:
 絜 raport cu importanŃa locului unde 罇i desfăsoară activitatea organele de conducere
ale
persoanei juridice, se disting:
a) sediul principal – locul unde funcŃionează organele de conducere ale persoanei
juridice
b) sediul secundar – locul unde funcŃionează organul de conducere al subunităŃilor
persoanei juridice (uzină, fabrică, sucursală etc)
 絜 raport cu teritoriul Ńării unde se află, sediul poate fi:
a) sediu în Ńară
b) sediu în străinătate. Această 絈prejurare prezintă importanŃă, mai ales 絜 materia
raporturilor juridice de drept comercial internaŃional si de drept internaŃional privat.
 絜 funcŃie de caracterul său, sediul se clasifică 絜:
a) sediu de drept comun (legal)
b) sediu convenŃional (ales). Primul este obligatoriu si se stabileste conform art. 39 din
Decretul nr. 31/1954, sediul convenŃional este facultativ si se stabileste cu acordul
părŃilor.
Codul unic de înregistrare
– O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităŃi administrative pentru 絜
registrarea si
autorizarea comercianŃilor a introdus codul unic de 絜registrare (C.U.I.), ca atribut de
identificare.
– Acesta se atribuie de către Ministerul FinanŃelor Publice 絜 termen de 24 de ore de la
depunerea
cererii tip de 絜registrare de către comerciant. C.U.I. se utilizează de toate sistemele
informatice
care prelucrează date privind comercianŃii, precum si de comercianŃi 絜 relaŃiile cu terŃii.
– Acesta a 絜locuit codul fiscal 絜 cazul regiilor autonome, companiilor naŃionale,
societăŃilor
comercile.
Alte atribute de identificare: naŃionalitatea; contul bancar al persoanei juridice; codul
fiscal al
persoanei juridice; marca; emblema; telefonul, telexul si faxul persoanei juridice.
4. Reorganizarea persoanei juridice
NoŃiunea si efectele reorganizării
- Decretul nr.31/1954 絜 art.40-44 si 46-50 reglementează cu titlu general formele,
condiŃiile si
efectele reorganizării.
- Reorganizarea este un proces complex de unire sau divizare, la care participă cel puŃin
două
persoane juridie existente ori care iau astfel fiinŃă.
- Prin reorganizare se produc, după caz, următoarele efecte:
- 絜fiinŃarea de noi persoane juridice;
- modificarea organizării unor persoane juridice (a celor implicate);
- 絜cetarea unor persoane juridice.
182
Formele (modurile) reorganizării si competenŃa de a decide reorganizarea.
– Conform art.40 din Decretul nr.31/1954, formele juridice ale reorganizări sunt: comasarea
si
divizarea.
– Conform art.41 din acelasi Decret comasarea se realizează prin: absorbŃie si fuziune, iar
divizarea
prin: divizare totală sau parŃială.
a) Comasarea
 Fuziunea constă 絜 unirea (contopirea) a două sau mai multe persoane juridice, care 絜
cetează
să mai existe si 絜 alcătuirea, pe această bază, a unei noi persoane juridice.
Fuziunea produce următoarele efecte:
- efectul creator, 絜semn穗d 絜fiinŃarea unei persoane juridice;
- efectul extinctiv, 絜semn稘絜cetarea persoanelor juridice fuzionate;
- efectul transmisiunii universale, 絜semn穗d că drepturile si obligaŃiile persoanelor
juridice fuzionate trec asupra nii persoane astfel 絜fiinŃate.
 AbsorbŃia constă 絜絜corporarea, 絜globarea unei persoane juridice ce 絜cetează să
mai existe,
絜tr-o altă persoană juridică, care 罇i păstrează fiinŃa. “Comasarea se face prin absorbŃia
unei
persoane juridice de către o altă persoană juridică…” (art.41 din Decret.).
AbsorbŃia produce următoarele efecte:
- efectul extinctiv, 絜cetarea persoanei juridice absorbite;
- efectul transmisiunii universale, patrimoniul persoanei juridice absoarbite este
preluat de persoana juridică ce continuă să existe.
b) Divizarea
 Divizarea totală constă în împărŃirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice care
絜cetează si transmiterea fracŃiunilor patrimoniale astfel rezultate, către două sau mai multe
persoane juridice existente sau care iau fiinŃă 絜 acest fel.
 Divizarea parŃială constă în desprinderea unei părŃi din patrimoniul unei persoane
juridice, care-si menŃine existenŃa si transmiterea acestei părŃi către una sau mai multe
persoane juridice existente ori care iau fiinŃă 絜 acest mod.
Divizarea produce următoarele efecte juridice:
- efectul creator, care priveste numai cazurile c穗d fracŃiunea de patrimoniu se
transmite persoanelor juridice care iau fiinŃă ca urmare a operaŃiunii juridice a
divizării;
- efectul extinctiv, ce priveste numai divizarea totală, deoarece, 絜totdeauna,
絜cetează persoana juridică divizată;
- efectul transmisiunii cu titlu universal, adică aunor fracŃiuni de patrimoniu de la
persoana juridică divizată la mai multe persoane juridice.
Momentul producerii efectelor reorganizării
– Potrivit art.49 din decretul nr.31/1954 “transmisiunea drepturilor si obligaŃiilor 絜 caz de
fuziune,
absorbŃie, divizare, precum si de desprindere si transmitere, privind persoanele juridice
supuse
絜registrării, se 絜deplineste 絜tre părŃi c穰 si faŃă de al treilea, numai prin 絜registrarea
operaŃiei, si
de la data acesteia.
– Se face distincŃie 絜tre: persoanele juridice supuse 絜registrării si persoane juridice
nesupuse
絜registrării:
- pentru persoanele juridice supuse înregistrării, efectele reorganizării se produc at穰
絜tre părŃi c穰 si faŃă de terŃi, de la data efectuării 絜registrării;
- pentru persoanele nesupuse înregistrării,efectele reorganizării se produc at穰絜tre părŃi
c穰 si faŃă de terŃi, de la data aprobării de către organele competente adocumentelor
絜tocmite 絜 acest scop (inventar, bilanŃ contabil de predare –primire).
183
5. Încetarea persoanei juridice
Ca noŃiune generală, încetarea persoanei juridice înseamnă dispariŃia subiectului de
drept,
sfârsitul capacităŃii juridice a acestuia în cazurile si condiŃiile prevăzute de lege.
Dreptul obiectiv stabileste at穰 reguli generale, c穰 si regulile speciale privind 絜cetarea
persoanei
juridice. După cum rezultă din art.40 din Decret, persoana juridică 絜cetează 絜 următoarele
moduri:
- prin comasare – 絜 ce priveste unităŃile care au fuzionat si cele absorbite;
- prin divizare – 絜 ce priveste unităŃile divizate total;
- prin dizolvare.
Dizolvarea este o operaŃiune juridică ce are ca efect, 絜 cazurile si 絜 condiŃiile
prevăzute de lege,
絜cetarea unei persoane juridice asociative sau aceleia asimilate cu aceasta.
- Cazurile 絜 care intervine dizolvarea sunt prevăzute expres de lege. După cum rezultă din
definiŃie, domeniul de aplicare a dizolvării cuprinde persoanele juridice asociative, ceea ce
nu
se poate spune si 絜 privinŃa reorganizării.
- Ceea ce este specific dizolvării constă in acea că, după hotăr穩ea dizolvării, se trece, 絜
mod
obligatoriu, la lichidarea persoanei juridice.
Cauzele dizolvării persoanelor juridice.
 Cazuri reglementate de Decretul nr.31/1954
„OrganizaŃiile cooperatiste si obstesti se dizolvă dacă:
a) termenul pentru care au fost construite s-a 絈plinit;
b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi 絜deplinit
c) scopul pe care 精 urmăresc sau mijloacele 絜trebuinŃate pentru realizarea acestuia au
devenit contrare legii ori regulilor de convieŃuire socială sau urmăresc un alt scop dec穰 cel
declarat;
d) numărul membrilor a scăzut sub limita stabilită de lege, actul de 絜fiinŃare sau statut „
ﾎn cazurile prevăzute la lit. a, b si d, dizolvarea se produce de drept (絜 puterea legii); 絜
cazurile
prevăzute la lit. c, ea se face prin actul organului competent.
 Cazuri reglementate de diferite legi speciale pentru anumite categorii de persoane juridice
(Legea nr. 31/1990 si O. G. nr. 26/2000)
− Cazuri reglementate de Legea nr. 31/1991:
- trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;
- imposibilitatea realizării obiectului societăŃii sau realizarea acestuia;
- declararea nulităŃii societăŃii;
- hotăr穩ea adunării generale;
- falimentul societăŃii, etc.
– Cazuri reglementate de O.G. nr.26/2000:
- 絈plinirea duratei pentru care a fost constituită;
- realizarea sau imposibilitatea relizării scopului pentru care a fost constituită,
- realizarea sau imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită;
- imposibilitatea constituirii adunării generale sau aconsiliului director, dacă această
situaŃie durează mai multde un an de la data la care adunarea sau consiliul trebuia
constituit;
- reducerea numărului de asociaŃi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu afost
complinit timp de 3 luni.
Clasificarea cauzelor de dizolvare.
– Cauzele de dizolvare a persoanelor juridice se clasifică după următoarele criterii:
După modul în care operează cauzele de dizolvare a persoanelor juridice, se divid 絜 două
categorii:
- cauze 絜 care dizolvarea operează de drept;
184
- cauze 絜 care dizolvarea se produce prin actul organului competent, care poate fi:
hotăr穩ea adunării generale a persoanei juridice sau, după caz, hotăr穩ea instanŃei
judecătoresti ori a puterii executive.
După natura lor, distingem două categorii de cauze de dizolvare:
- cauze de dizolvare voluntară:împlinirea termenului, realizarea scopului, hotărârea
de dizolvare;
- cauze de dizolvare silită (forŃată):scopul a devenit ilicit sau este fictiv, falimentul.
După caracterul lor, cauzele de dizolvare se 絈part 絜:
- cauze cu caracter general, care se aplică tuturor persoanelor juridice care pot 絜ceta prin
dizolvare;
- cauze cu caracter special, care se aplică numai anumitor persoane juridice.
Lichidarea persoanei juridice.
– ﾎn principiu, efectul esenŃial al dizolvării este trecerea in lichidare a persoanei juridice.
ﾎntradevăr,
art. 51 din Decretul nr. 31/1954, dispune: “Prin efectul dizolvării, persoana juridică intră
絜 lichidare, 絜 vederea realizării activului si plăŃii pasivului”.
– Prin lichidarea persoanei juridice se înŃelege efectuarea tuturor operaŃiunilor juridice de
realizare a activului si de plată a pasivului subiectului de drept civil si care au ca efect
încetarea definitivă a persoanei juridice intrată înlichidare. Astfel, persoana juridică nu
絜cetază 絜 momentul dizolvării, ci numai după ce a fost realizat activul si plătit pasivul.
6. Precizări
ﾎn practică, s-a pus problema dacă există deosebiri 絜tre noŃiunea de „denumire” si
„firmă”.
„Denumirea” este un atribut general de identificare a oricăror persoane juridice fie ele de
drept
public, fie de drept privat, 絜 timp ce „firma” este o denumire specifică numai pentru
comercianŃi. IniŃial,
firma apărea ca o inscripŃie pe un suport material prin care un magazin, o 絜treprindere
aducea la
cunostinŃa publicului denumirea si obiectul de activitate.
ﾎn literatura juridică s-a spus că „ceea ce este numele pentru persoana fizică, este denumirea
pentru persoana juridică”. Putem spune că termenul de „denumire” are un conŃinut general
care acoperă
atributul de identificare al oricăror persoane juridice, 絜 timp ce noŃiunea de „firmă” poate fi
utilizată cu
acelasi 絜Ńeles pentru comercianŃi – persoană fizică sau juridică.
ﾎn literatura de specialitate s-a susŃinut at穰 ipoteza că transformarea persoanei juridice
poate fi
privită ca o „modalitate” a reorganizării persoanei juridice, c穰 si opinia că este vorba de o
noŃiune
juridică distinctă de cea a reorganizării persoanelor juridice. ﾎn ceea ce ne priveste,
considerăm că
transformarea este o noŃiune distinctă, autonomă care nu se confundă cu reorganizarea.
Transformarea este operaŃiunea juridică prin care o persoană juridică îsi încetează
existenŃa, concomitent cu înfiinŃarea, în locul ei a altei persoane juridice. Astfel, 絜 temeiul
Legii
nr.15/1990 toate unităŃile de stat s-au reorganizat fie 絜 societăŃi comerciale av穗d ca unic
acŃionar statul,
fie 絜 regii autonome. Desi legea utilizează termenul de reorganizare, 絜 relitate este vorba
de o
transformare a acestor subiecte de drept. Ulterior, O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea
regiilor
autonome a consacrat expres termenul de transformare dispun穗d: “SocietăŃile comercile
rezultate 絜
urma reorganizării regiilor autonome preiau drepturile si obligaŃiile regiilor autonome din
transformarea
sau divizarea cărora au rezultat.”
Transformarea persoanei juridice are un domeniu de aplicare restr穗s la cazurile speciale
prevăzute de lege; reorganizarea este de aplicaŃie generală. ﾎn timp ce transformarea
persoanei juridice
produce 絜totdeauna aceleasi efecte juridice (絜cetarea unei persoane juridice si crearea
uneia noi),
reorganizarea produce fie efecte de 絜cetare, fie de 絜fiinŃare. Transmisiunea 絜 cazul
transformării
persoanei juridice este universală, 絜 timp ce, 絜 cazul reorganizării, transmisiunea poate fi
universală sau
cu titlu universal.
185
7.1.
denumirea
sediul
naŃ i onal i tatea
contul bancar
codul fiscal
număr u l de ・nmat r i cular e 絜 regist rul comer Ń ului
capitalul social
firma
emblema
marca
telefon,fax,telex
Atributele de
identificare ale
persoanei
juridice
7.2.
fuziune
comasare
reorganizare absorbŃ i e
totală
divizare
parŃ i ală
dizolvare
transformare
Încetarea
persoanei
juridice
scopul a devenit contrar legii s i r egul il or de convieŃ uire soci ală
număr u l memb r i l or a scăzut sub l i mita st abil i tă de l ege
transmisiune
universală
transmisiune
cu titlu
universal
termenul s-a 絈plinit
scopul s-a realizat
Comasarea Divizarea
Efecte AbsorbŃia Fuziunea Divizarea totală Divizarea parŃială
ﾎnfiinŃarea unei noi
persoane juridice
_ efect creator efect creator* efect creator*
ﾎncetarea unei
persoane juridice
efect extinctiv efect extinctiv efect extinctiv _
Transmisiunea
patrimoniului
transmisiune
universală
transmisiune
universală
transmisiune cu
titlu universal
transmisiune cu titlu
universal
*- efectul creator priveste numai cazurile c穗d fracŃiunea de patrimoniu se
transmite persoanelor juridice care iau fiinŃă ca urmare a operaŃiunii juridice a
divizării
186
8. Vocabular
cont bancar – mijloc de identificare a persoanei juridice, desemnat printr-un simbol cifric,
reprezent穗d contul 絜 care aceasta 罇i păstrează disponibilităŃile
codul fiscal – simbol cifric care serveste la identificarea persoanei juridice 絜 raporturile
financiare ale acesteia si 絜 raporturile privitoare la evidenŃa statistică
emblema – mijloc facultativ de identificare const穗d 絜tr-un semn sau denumire care
deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen.
marca – semn distinctiv privat folosit de o persoană juridică pentru a deosebi produsele,
lucrările si serviciile sale de cele identice ori similare ale altor persoane juridice.
procedura falimentului – ansamblul de reguli reglementate de lege care urmăresc plata
datoriilor debitorului, aflat 絜絜cetare de plăŃi, prin executarea silită a bunurilor din
patrimoniul acestuia.
9. Întrebări, exerciŃii, probleme
1) Ce reprezintă sediul social? ClasificaŃi-l 絜 funcŃie de criteriile cunoscute.
2) Este interzisă de lege schimbarea sediului social al unei persoane juridice?
3) DefiniŃi reorganizarea persoanei juridice.
4) IdentificaŃi formele reorganizării persoanei juridice.
5) Care sunt efectele de drept civil ale reorganizării persoanei juridice?
6) DefiniŃi comasarea persoanei juridice. Care sunt formele comasării?
7) Care sunt elementele ce diferenŃiază fuziunea de absorbŃie?
8) DefiniŃi dizolvarea persoanei juridice.
9) Care sunt deosebirile dintre dizolvarea si reorganizarea persoanei juridice?
10) EnumeraŃi cauzele de dizolvare.
11) ClasificaŃi cauzele de dizolvare.
12) Ce 絜ŃelegeŃi prin lichidarea persoanei juridice?
13) Potrivit art.13 alin.1 din O.U.G. nr.2/2001:”Se 絜fiinŃează Ministerul SănătăŃii si
Familiei ca organ de
specialitate al administraŃiei publice centrale, cu personalitate juridică, prin reorganizarea
Ministerului SănătăŃii2”. StabiliŃi dacă textul de lege reglementează: un mod de infiinŃare
a
Ministerului/un mod reorganizare/o modalitate de transformare.
14) Dacă activul persoanei juridice divizate a fost de900.000 lei, iar pasivul de 1.200.000 lei,
stabiliŃi c穰
va prelua din activ si din pasiv o persoană juridică dob穗ditoare a 1/3 din patrimoniu ca
urmare a
divizării?
10. SpeŃe
1. Doi dintre asociaŃii unei societăŃi comerciale au sesizat instanŃa, la data c穗d societatea
nu era
絜fiinŃată 絜că, si solicit穗d ca aceasta să se pronunŃe asupra dizolvării pentru
imposibilitatea realizării
obiectului de activitate al societăŃii
CerinŃe:
a) Care este formalitatea necesară pentru ca societatea comercială să ia fiinŃă 絜 mod
valabil?
P穗ă la 絜deplinirea acestei formalităŃi, societatea are personalitate juridică?
b) Ce reprezintă dizolvarea pentru o persoană juridică?
c) Ce hotărăste instanŃa?
187
2. Societatea comercială „ BELLA” SRL, s-a divizat total, d穗d nastere la două societăŃi:
„ELLA”
S.R.L si „BELL” SRL, drepturile si obligaŃiile persoanei juridice divizate trec穗d asupra
noilor persoane
juridice.
X, creditor al fostei societăŃi „BELLA” SRL, dorind să-si recupereze creanŃa, o acŃionează
絜
justiŃie pe SC „ELLA” SRL, solicit穗d instanŃei obligarea acesteia la restituirea sumei de
10.000 $, oferiŃi
anterior cu titlu de 絈prumut persoanei juridice divizate.
InstanŃa a admis cererea, oblig穗d societatea comercială, „ELLA” SRL la plata sumei cerute
de
reclamant.
CerinŃe:
a) Ce 絜ŃelegeŃi prin divizare totală?
b) Ce fel de transmisiune a patrimoniului are loc 絜 cazul divizării totale?
c) SoluŃia instanŃei este corectă?
3. ﾎntr-un proces de evacuare, p穩穰a SC „DANCO” SRL se apără, susŃin穗d că are titlu de
proprietate, deoarece a dob穗dit 絜 patrimoniul ei imobilul 絜 litigiu prin reorganizarea
fostei societăŃi
„Progresul”. Ca urmare a aplicării dispoziŃiilor Legii nr. 15/1990, societatea amintită si-a 絜
cetat
existenŃa, 絜 locul ei lu穗d nastere S.C. „Danco” SRL si prin această reorganizare „dreptul
de
administrare a bunurilor s-a transformat 絜 drept de proprietate.
CerinŃe:
a) DefiniŃi noŃiunea de „transformare a persoanei juridice”
b) Ce formă a reorganizării 絜t稷niŃi 絜 speŃă?
4. Potrivit art.32 coroborat cu art.3 din Legea nr.31/1990, societatea cu răspundere limitată se
va
constitui prin contract de societate si statut care se 絜cheie 絜 formă autentică si, printe
altele, trebuie să
aibă un sediu.
Sediul societăŃii comerciale trebuie să fie dovedit cu 絜scrisuri care să ateste existenŃa unei
suprafeŃe locative destinate pentru a funcŃiona societatea comercială.
ﾎn speŃă, instanŃa de fond a pronunŃat o hotăr穩e de autorizare a funcŃionării societăŃii
cu
răspundere limitată care nu 絜deplinea condiŃia sus menŃionată, nedovedindu-se deŃinerea
legală a unei
suprafeŃe locative care să fie folosită ca sediu al societăŃii.
CerinŃe:
a) Ce inŃelegeŃi prin sediul unei persoane juridice?
b) Este corectă soluŃia instanŃei? ArgumentaŃi.
1. Persoana juridică poate fi reorganizată prin:
a) divizare;
b) dizolvare;
c) lichidare.
2. ﾎncetarea persoanei juridice poate avea loc prin :
a) divizare parŃială;
b) lichidare;
c) comasare.
3. Nu are efect creator, de 絜fiinŃare a unei noi persoane juridice:
a) fuziunea;
b) absorbŃia;
c) transformarea.
4. Transformarea patrimoniului este 絜totdeauna cu titlu universal 絜 cazul:
a) fuziunii persoanelor juridice;
b) absorbŃiei persoanelor juridice;
c) divizării persoanelor juridice.
188
5. Formele reorganizării persoanei juridice sunt:
a) comasarea si divizarea;
b) fuziunea si absorbŃia;
c) comasarea si divizarea totală.
6. Lichidarea persoanei juridice constituie efectul esenŃial al:
a) reorganizării;
b) dizolvării;
c) transformării.
7. Efectul creator:
a) nu se produce 絜 cazul fuziunii;
b) se produce 絜totdeauna 絜 cazul absobŃiei;
c) este facultativ 絜 cazul divizări, indiferent de natura ei, totală sau parŃială.
8. Transmisiunea cu titlu universal are loc:
a) numai 絜 cazul divizări, indiferent dacă este totală sau parŃială;
b) numai 絜 cazul divizări parŃiale a persoanei juridice;
c) si 絜 cazul divizării totale, dacă această divizare are efect creator.
9. Constituie atribut de identificare a persoanei juridice:
a) obiectul de activitate;
b) sigla;
c) emblema.
10. Atributele de indentificare fac parte din categoria:
a) drepturilor reale;
b) drepturilor nepatrimoniale;
c) drepturilor decreanŃă.
11. ﾎn funcŃie de caracterul său, sediul se clasifică 絜:
a) sediu principal si sediu secundar;
b) sediu 絜 Ńară si sediu 絜 străinătate;
c) sediu legal si sediu convenŃional.
12. Bibliografie
I. R. Urs,S. Angheni – op.cit., pag. 290 – 317
I.R. Urs, C.I.Todică – op.cit., pag.320-371
G. Boroi – op.cit., pag. 129 - 135
189
XXX. RĂSPUNSURI LA SPEłE SI TESTE GRILĂ
I.
Grila nr: Varianta corectă
1=b
2=c
3=b
4=a
5=b
6=c
II.
1=a
2=b
3=c
4=a
III.
1=b
2=c
3=a
4=c
5=c
6=b
IV.
1=b
2=a
3=c
4=c
5=a
6=b
V.
1=b
190
2=c
3=a
4=c
5=b
VI.
1=a
2=c
3=c
4=b
VII.
SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) un raport juridic real;
b) părŃile: X (v穗zător) si Y (cumpărător) ;
conŃinut: dreptul lui X de a primi preŃul pentru garsoniera v穗dută si obligaŃia corelativă a
lui Y de
a plăti preŃul /respectiv dreptul lui Y de a pretinde predarea bunului si obligaŃia lui X de a
preda
imobilul;
obiectul: acŃiunea de predare a bunului de către X/respectiv de primire de către Y
c) - dreptul de proprietate dob穗dit de Y este: absolut, patrimonial, real, principal, pur si
simplu;
- obligaŃia lui X de a preda bunul este o obligaŃie de a face, pozitivă, de rezultat, obisnuită,
perfectă, pură si simplă.
SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) subiecte: A (societate comercială)
B (companie de transport aerian)
conŃinut: - dreptul lui A de a pretinde efectuarea transporturilor aeriene si obligaŃia lui B de
a
efectua aceste transporturi;
- dreptul lui B de a pretinde plata serviciilor efectuate si obligaŃia corelativă a lui A de a
plăti;
obiectul: acŃiunea de efectuare a transporturilor si cea de remitere a plăŃii;
b) raport juridic obligaŃional;
c) dreptul lui B este un drept de creanŃă:
- subiectul activ (B) si subiectul pasiv (A) sunt determinaŃi;
- 靖 corespunde obligaŃia lui A de a face (de a plăti);
- este opozabil numai subiectului pasiv (A);
- este prescriptibil.
SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) două părŃi: - X si Y 絜 calitate de v穗zători
191
- Z 絜 calitate de cumpărător;
b) raport juridic real;
c) dreptul de proprietate al lui Z este un drept real (absolut):
- subiect activ (Z) determinat;
- subiect pasiv nedeterminat, alcătuit din toate celelalte subiecte de drept civil;
- 靖 corespunde obligaŃia generală si negativă de a nu i se aduce atingere;
- opozabil erga omnes;
d) devălmăsia, soŃii au stăp穗it bunul 絜 comun, fiind dob穗dit 絜 timpul căsătoriei.
1=c
2=c
3=b
4=b
5=a
6=c
7=c
8=b
VIII.
SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) dacă un chirias aduce 絜 imobil bunuri mobile care devin unele imobile prin destinaŃie si
altele imobile prin incorporaŃie, la sf穩situl contractului de 絜chiriere, el nu va putea ridica
bunurile imobile prin incorporaŃie deoarece si-au pierdut individualitatea av穗d acelasi
regim juridic ca imobilul de care au fost atasate;
b) statuia si oglinda sunt bunuri imobile prin destinaŃie, iar st稷pul 絜locuit este imobil prin
絜corporaŃie;
c) instanŃa va dispune restituirea bunurilor pe care chiriasul le adusese 絜 apartament cu
excepŃia st稷pului care a devenit imobil prin incorporaŃie deoarece nu mai poate fi desprins
de imobil fără a produce deteriorări.
1=a
2=b
3=b
4=a
5=c
6=b
7=a
8=c
9=b
10 = a
11 = b
12 = c
192
IX.
1=c
2=c
3=a
4=b
5=b
6=a
7=a
8=b
9=c
10 = b
X.
SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) lipseste condiŃia conform căreia consimŃăm穗tul să nu fie alterat de vicii de consimŃăm
穗t;
b) eroarea asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului (error in substantiam);
c) nulitate relativă;
d) instanŃa va admite cererea lui Y pronunŃ穗d nulitatea relativă a contractului de v穗zare –
cumpărare si repunerea părŃilor 絜 situaŃia anterioară.
SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) eroarea de drept;
b) instanŃa urmează să-i aplice morarului sancŃiunea prevăzută de legile respective
deoarece nimeni
nu se poate prevala de necunoasterea legii.
SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) dolul;
b) elementul esenŃial al contractului de v穗zare – cumpărare este data fabricaŃiei
autobuzului. Dacă
Y ar fi cunoscut adevărata dată de fabricaŃie (care nu-I permitea 絜matricularea
autovehiculului de
import) el nu ar fi 絜cheiat actul juridic;
c) nulitatea relativă;
d) fiind vorba de spre un dol incident, Y ar fi putut cere o eventuală reducere a preŃului de
achiziŃie a
autovehiculului.
1=b
2=c
3=c
4=a
5=b
6=c
7=a
193
8=b
9=c
XI.
SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) forma ad solemnitatem (ad validitatem);
b) nulitatea absolută;
c) Ńin穗d cont de voinŃa internă a părŃilor, instanŃa urmează să pronunŃe o hotăr穩e care
să 絜locuiască
contractul autentic de v穗zare – cumpărare, 絜 temeiul considerentelor:
intenŃia părŃilor este de a vinde, respectiv de a cumpăra;
neprezentarea v穗zătorului la notariat nu afectează voinŃa reală a părŃilor ci validitatea
actului juridic;
nulitatea absolută a contractului si instituirea prestaŃiilor efectuate nu se 絜cadrează 絜
voinŃa reală a părŃilor.
SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) cauza (scopul) actului juridic civil;
b) instanŃa urmează să respingă cererea lui A, cu motivarea că acesta a urmărit un scop
imoral la
絜cheierea actului juridic. Contractul fiind nul pentru cauză imorală, A nu mai poate cere
restituirea prestaŃiei pe care a efectuat-o deoarece altfel ar 絜semna să i se permită să se
prevaleze
de caracterul imoral al propriei sale fapte.
1=a
2=b
3=b
4=b
5=a
6=b
XII.
SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) condiŃie rezolutorie;
b) - pendente conditione, condiŃia rezolutorie nu produce nici un efect, actul juridic 絜cheiat
絜tre X
si Y fiind un act pur si simplu.
Y poate cere lui X să-I predea apartamentul, X fiind obligat la aceasta;
riscul pieirii bunului este suportat de proprietarul sub condiŃie rezolutorie (Y);
Y poate 絜străina apartamentul, dar si această v穗zare va fi afectată de condiŃia
rezolutorie;
194
- eveniente conditione, dacă condiŃia rezolutorie s-a realizat, contractul de v穗zare -
cumpărare
se consideră desfiinŃat cu efect retroactiv:
X va restitui preŃul primit si Y va restitui bunul, dacă mai este 絜 proprietatea sa (ceea ce
nu este cazul);
drepturile constituite de Y 絜 favoarea terŃului se vor desfiinŃa;
actele de administrare se păstrează;
fructele (civile) răm穗 lui Y sau după caz, terŃului;
c) proprietar sub condiŃie rezolutories
d) instanŃa de judecată, constat穗d condiŃia rezolutorie ca fiind 絈plinită, va admite cererea
lui X, va
declara contractul de v穗zare – cumpărare dintre X si Y ca fiind desfiinŃat si va dispune
restituirea
prestaŃiilor. Pe terŃul cumpărător, fiind proprietar sub condiŃie rezolutorie, 絈plinirea
acesteia 精
afectează direct, astfel 絜c穰 va restitui apartamentul, reprimind preŃul plătit.
SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) condiŃia suspensivă;
b) A poate să v穗dă imobilul pendente conditione, 絜să această 絜străinare este afectată de
condiŃia
rezolutorie a mutării lui A 絜 străinătate. Odată cu 絜deplinirea condiŃiei, dreptul terŃului
dob穗ditor se desfiinŃează;
c) instanŃa va admite cererea lui B;
d) actul juridic se consideră 絜cheiat retroactiv, produc穗du-si efecte de la data de 1
februarie 2002.
SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) actul juridic este afectat de o condiŃie rezolutorie negativă;
b) Y este proprietar sub condiŃie rezolutorie, dreptul său se va desfiinŃa retroactiv dacă nu
se căsătoreste
絜 termen de 6 luni;
c) actul juridic se desfiinŃează cu efect retroactiv, părŃile urm穗d a fi repuse 絜 situaŃia
anterioară;
d) pendente conditione, Y poate 絜chiria apartamentul unui terŃ, chiria obŃinută nefiind
restituită 絜
momentul 絜deplinirii condiŃiei rezolutorii.
1=a
2=b
3=b
4=a
5=c
6=b
195
XIII.
SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) 絜 caz de 絜doială actul juridic se interpretează 絜 favoarea debitorului (in dubio pro
debitore)
b) - Z fiind un succesor cu titlu particular al lui Y va putea folosi 絜 favoarea sa hotăr穩ea.
Din
moment ce aceasta prevede o obligaŃie alternativă, fără să precizeze 絜 favoarea cui este
stipulat
dreptul de opŃiune, Z va alege obligaŃia mai oneroasă, respectiv să i se predea un cal, o
căruŃă, si
un ham;
- X 罇i va motiva refuzul de a executa obligaŃia cea mai oneroasă prin aceea că, o clauză
prin care
se instituie o obligaŃie alternativă, fără nici o altă precizare, se interpretează, 絜 caz de 絜
doială, 絜
favoarea debitorului;
d) 絜 baza motivelor mai sus menŃionate, X va fi obligat să execute obligaŃia mai puŃin
oneroasă
pentru el, respectiv să-i plătească lui Z 5 milioane de lei.
1=b
2=a
3=c
4=c
XIV.
SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) - principiul forŃei obligatorii a actului juridic(pacta sunt servanda);
-principiul irevocabilităŃii actului juridic civil;
- principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil;
b) – principiul forŃei obligatorii a actului juridic civil;
- principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil;
c) 絜tre B si C s-a 絜cheiat o promisiune a faptei altuia (convenŃie de porte – fort) ce
constituie o
excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic;
d) - acŃiunea lui C urmează a fi admisă de instanŃă pentru următoarele motive:
B s-a obligat contractual faŃă de C să-l determine pe A să-i v穗dă o suprafaŃă de
teren, iar 絜 cazul 絜 care nu-si execută obligaŃia, el este pasibil de plata unor
despăgubiri;
acŃiunea lui C 罇i are temeiul juridic 絜 art. 1073 C.civ.: „creditorul are dreptul de
a dob穗di 絜deplinirea exactă a obligaŃiei si 絜 caz contrar are dreptul la
dezdăunări”;
acŃiunea lui A, privind desfiinŃarea contractului de donaŃie, urmează a fi respinsă
絜 temeiul art. 969 alin 2, C.civ.
SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) - simulaŃia presupune existenŃa concomitentă a două acte juridice: un act public, dar
mincinos si
un altul secret, care corespunde voinŃei reale a părŃilor.
196
- conform art.1175 C.civ., 絜tre părŃi produce efecte juridice actul secret (contra絜scrisul)
iar faŃă
de terŃii de bună-credinŃă sunt opozabile efectele actului public
b) inopozabilitatea faŃă de terŃi a situaŃiei juridice reale consacrată 絜 contra絜scris;
c) instanŃa trebuia să declare valabil contractul dintre Y si V, acesta fiind terŃ de bună
credinŃă
(dreptul lui V asupra imobilului se 絜temeiază pe contractul de v穗zare – cumpărare 絜cheiat
cu Y
si nu pe contra絜scrisul dintre frate si soră care nu-i este opozabil), si să desfiinŃeze actul
juridic
dintre X si Z, care fiind terŃ de rea – credinŃă a cunoscut faptul că a cumpărat de la un
neproprietar.
SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) Y este creditor ipotecar;
b) Z este creditor chirografar;
c) Y, creditor ipotecar 罇i va satisface cu prioritate creanŃa intr穗d 絜 posesia imobilului, iar
Z,
creditor chirografar va urmări doar bunurile rămase 絜 patrimoniul debitorului după 絜
destularea
creditorului cu garanŃie reală.
1=a
2=b
3=c
4=c
5=b
6=b
7=b
XV.
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) dolul (viclenia)
b) X nu a respectat la 絜cheierea contractului dispoziŃiile legale referitoare la:
- terenurile se transmit prin acte 絜tre vii numai prin act autentic;
- cetăŃenii străini nu pot dob穗di terenuri 絜 Rom穗ia;
- drumul judeŃean este scos din circuitul civil, aparŃin穗d domeniului public si prin urmare
nu poate face obiectul unui contract de v穗zare – cumpărare;
c) contractul de v穗zare – cumpărare este nul absolut;
d) instanŃa va admite acŃiunea intentată de Y cetăŃeanului străin si va declara contractul de
v穗zare –
cumpărare nul absolut, pentru următoarele motive: nevalabilitatea obiectului actului juridic,
nerespectarea formei ad validatem, frauda la lege.
SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) acŃiunea 絜 anulabilitate a contractului de v穗zare – cumpărare ce are ca efecte restituirea
prestaŃiilor executate si repunerea părŃilor 絜 situaŃia anterioară;
197
b) dolul – v穗zătorul necomunic穗du-i cumpărătorului viciile ce afectau terenul (faptul că
era
impropriu pentru construcŃie, si nu 絜deplinea nici cerinŃa suprafeŃei minime prevăzute de
lege),
comite un dol prin reticenŃă;
c) instanŃa va declara contractul de v穗zare – cumpărare ca fiind nul relativ pentru motivele
mai sus
arătate si va dispune repunerea părŃilor 絜 situaŃia anterioară.
SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) din moment ce terenul dob穗dit se 絜cadrează 絜 parte 絜 limita de 200 ha prevăzute de
lege si 絜
parte o excede, urmează ca, 絜 conformitate cu regula nulităŃii parŃiale, actul să fie
considerat valabil
絜 partea 絜 care achiziŃionarea se situează 絜 limita a 200 ha si nul absolut 絜 partea care
depăseste
această suprafaŃă;
b) av穗d 絜 vedere că dob穗ditorul deŃine 絜 proprietate 200 ha teren arabil, situ穗du-se 絜
limita legală,
contractul prin care achiziŃionează 絜că 50 ha este nul absolut cu consecinŃa desfiinŃării
sale totale.
1=c
2=a
3=c
4=b
5=b
6=c
7=c
XVI.
SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniŃial, resoluto jure
dantis,
resolvitur jus accipientis;
b) excepŃiile de la principiul menŃionat sunt:
- subdob穗ditorul de bună – credinŃă păstrează bunul mobil sau imobil dob穗dit cu titlu
oneros de la
transmiŃătorul al cărui titlu de proprietate a fost declarat nul sau anulat.
- cel declarat judecătoreste mort, afl穗du-se 絜 viaŃă va putea obŃine anularea acestei hotăr
穩i si
絜apoierea bunurilor sale cu excepŃia celor aflate la un dob穗ditor cu titlu oneros si de bună
– credinŃă;
c) da, 絜 prima excepŃie, Z fiind un dob穗ditor de bună – credinŃă si cu titlu oneros, nu va
restitui
televizorul;
d) instanŃa va anula contractul de v穗zare – cumpărare intervenit 絜tre X si Y si va dispune
repunerea
părŃilor 絜 situaŃia anterioară. Dar, deoarece televizorul se află 絜 proprietatea lui Z (terŃ
de bună –
credinŃă), acesta nu va putea fi retrocedat v穗zătorului iniŃial; 絜 această situaŃie, Y va fi
obligat să
restituie lui X valoarea bunului pe care l-a 絜străinat.
SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) nu, cumpărătorul trebuia să ceară anularea contractului de v穗zare – cumpărare, nulitatea
relativă
fiind sancŃiunea specifică pentru error in substantiam;
b) cumpărătorul s-a aflat 絜 eroare asupra vechimii si autenticităŃii gravurilor, elemente
determinante
pentru 絜cheierea actului juridic de v穗zare – cumpărare;
198
c) principiul restitutio in integrum.
SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) av穗d 絜 vedere că testamentul din 1992 corespunde ultimei voinŃe a autorului său,
acesta 罇i va
produce efectele juridice;
b) p穗ă 絜 1992, X crez穗du-se proprietar 絜 baza primului testament, deci fiind dob穗ditor
de bună
credinŃă a unui bun frugifer nu va restitui recolta. După 1992, X cunosc穗d faptul că 絜
temeiul
noului testament, mostenitor al defunctului este Z, devine dob穗ditor de rea – credinŃă fiind
obligat să restituie recolta culeasă ulterior acestei date;
c) ipoteza se 絜cadrează 絜 excepŃia de la principiul retroactivităŃii conform căruia dob穗
ditorul de
bună – credinŃă al unui bun frugifer este exonerat de obligaŃia de a restitui odată cu bunul si
fructele percepute.
1=b
2=c
3=b
4=b
5=a
6=c
7=b
XVII.
1=c
2=a
3=c
4=b
5=b
XVIII.
SpeŃa nr. 1:
SoluŃii:
a) nu, formula „bun si aprobat” este cerută numai 絜 cazul 絜scrisurilor sub semnătură
privată care
constată obligaŃii unilaterale;
b) nu, bunurile din speŃă sunt individuale – determinate, iar sintagma „c穰ime de lucruri”
priveste
bunuri de gen, fungibile;
c) instanŃa respinge acŃiunea lui X, actul de v穗zare – cumpărare fiind valabil 絜cheiat iar
proprietatea bunurilor a trecut 絜 patrimoniul cumpărătorului Y.
SpeŃa nr. 2:
SoluŃii:
a) faptele juridice stricto – sensu pot fi dovedite cu martori;
199
b) proba cu martori nu este admisibilă 絜 cazul actelor juridice al căror obiect are o valoare
mai mare
de 250 lei si nici 絈potriva sau peste ceea ce cuprinde actul;
c) nu, deoarece admiŃ穗d proba testimonială, instanŃa a 絜călcat dispoziŃiile art.1191
alin.2 C. civ.
SpeŃa nr. 3:
SoluŃii:
a) X se află 絜tr-o situaŃie de imposibilitate morală de preconstituire a probei scrise
deoarece
debitorul este fratele ei, iar mama a intervenit 絜 sensul de a nu se 絜tocmi un astfel de act,
pentru
că fraŃii trebuie să aibă 絜credere 絜 ei;
b) instanŃa va admite cererea lui X cu motivarea că – dat fiind relaŃiile de rudenie dintre
părŃi nu este
necesară 絜cheierea unui 絜scris.
1=c
2=b
3=c
4=a
5=c
6=b
XIX.
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 絜 conformitate cu care dacă, după expirarea
termenului de prescripŃie extinctivă debitorul 罇i execută de bunăvoie obligaŃia, el nu mai
are
posibilitatea de a cere restituirea prestaŃiei efectuate;
b) dreptul de creanŃă nu se stinge ci se transformă, devenind imperfect 絜 sensul că este
ocrotit
numai pe calea defensivă a excepŃiei;
c) instanŃa respinge acŃiunea lui X.
SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958, „ 絜 cazul 絜 care un debitor este obligat la
prestaŃiuni succesive, dreptul la acŃiune cu privire la aceste prestaŃiuni se stinge printr-o
prescripŃie deosebită”;
contractul 絜cheiat 絜tre părŃi este un contract cu executare succesivă, iar dreptul lui
X la dob穗zi fiind un drept de creanŃă este prescriptibil 絜 trei ani.
Prin urmare:
- dreptul la acŃiune a lui X pentru a recupera dob穗da restantă pe anul 1990 se
consideră prescris la 1 ianuarie 1993.
- dob穗da restantă pe anul 1991 se prescrie la 1 ianuarie 1994.
- dob穗da restantă pe anul 1992 se prescrie la 1 ianuarie 1995.
b) instanŃa va admite cererea lui X, 絜 parte, oblig穗du-l pe Y la plata dob穗zii restante
pe anul 1992, dreptul la acŃiune al reclamantului cu privire la dob穗zile pe anii 1990
si 1991 fiind prescris.
1=b
2=c
200
3=a
4=b
5=b
6=a
7=a
8=a
9=c
10 = c
11 = a
XX.
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) fiind un drept de creanŃă, termenul de prescripŃie extinctivă este de 3 ani;
a) conform art.7 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripŃie extinctivă 絜cepe să
curgă
de la data nasterii raportului juridic (16 aprilie 2000)
SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) termenul suspensiv;
b) instanŃa trebuia să admită acŃiunea lui X privind restituirea preŃului, deoarece termenul
de
prescripŃie extinctivă (3 ani) 絜cepe să curgă de la data 絈plinirii termenului suspensiv (1
iunie 1995) si nu la data 絜cheierii actului juridic – art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
SpeŃa nr. 3
SoluŃii:
a) 3 ani;
b) conform art.8 din Decretul nr 167/1958 prescripŃia acŃiunii 絜 răspundere civilă pentru
pagube pricinuite prin fapte ilicite 絜cepe să curgă de la data c穗d păgubitul a cunoscut at穰
paguba c穰 si pe autorul ei (la 1 mai 2001).
SpeŃa nr. 4
SoluŃii:
a) acŃiunea 絜 nulitate relativă pentru viciul de consimŃăm穗t al vicleniei, prescriptibilă 絜
3
ani;
b) conform art.9 din Decretul nr. 167/1958 prescripŃia acŃiunii 絜 anulare pentru violenŃă
絜cepe să curgă de la data 絜 care violenŃa a 絜cetat (20 august 2001)
SpeŃa nr. 5
SoluŃii:
a) error in personam;
b) conform art.9 din Decretul nr. 167/1958 prescripŃia acŃiunii 絜 nulitate relativă 絜cepe
să
curgă de la data c穗d cel 絜dreptăŃit a cunoscut cauza anulării (10 decembrie 2002);
c) dacă A descoperă eroarea după 18 luni de la 絜cheierea actului juridic (la 1 septembrie
2003) prescripŃia 絜cepe să curgă de la data c穗d s-au 絈plinit 18 luni de la 絜cheierea
contractului (1 august 2003).
201
SpeŃa nr. 6
SoluŃii:
a) drepturile de creanŃă sunt prescriptibile 絜 3 ani;
b) da, din data de 10 iunie 1990 (de la care 絜cepe să curgă prescripŃia extinctivă conform
art.
7 alin. 2 din Decretul nr 167/1958) p穗ă la data introducerii acŃiunii 絜 justiŃie, 10 august
1993, au trecut mai mult de 3 ani;
c) prescripŃia 絜cepe să curgă de la data 絈plinirii termenului suspensiv, conform art.7 alin.
2
din Decretul nr. 167/1958, iar acesta este 10 iunie 1990, dată la care C trebuia să efectueze
transportul de marfă;
d) instituŃia suspendării prescripŃiei;
e) instanŃa urmează să respingă acŃiunea reclamanŃilor cu motivaŃia că:
dreptul reclamanŃilor, fiind prescris, nu mai poate beneficia de concursul forŃei
coercitive a statului;
apărarea reclamanŃilor nu este 絜temeiată deoarece 靖 lipseste aspectul referitor la
faptul că forŃele armate ale Rom穗iei să se afle pe picior de război; simpla participare
a reclamanŃilor la serviciul militar pe timp de pace le poate da posibilitate de a face
acte 絜trerupătoare de prescripŃie.
SpeŃa nr. 7
SoluŃii:
a) 3 ani;
b) de la 1 ianuarie 2000, dată la care debitorul trebuia să-si execute obligaŃia contractuală;
c) scrisoarea lui Y are natura juridică a unei recunoasteri a dreptului lui X (a datoriei), av穗d
ca efect 絜treruperea prescripŃiei extinctive si 絜ceperea curgerii unui nou termen de
prescripŃie de la data recunoasterii.
1=c
2=c
3=c
4=c
5=b
6=a
7=a
8=b
9=b
10 = a
11 = c
XXI.
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) certificatul de nastere si certificatul de deces;
b) - pentru a avea capacitate de folosinŃă anticipată, este necesar ca un copil conceput să se
nască viu, nu neapărat viabil, deci condiŃia viabilităŃii neav穗d relevanŃă 絜 speŃă:
202
- pentru a putea succede, minorul C trebuie să existe la data morŃii lui D ; din moment ce la
această dată copilul era conceput,el se va considera născut fiind vorba de dreptul său de a
mosteni conform adagiului „ infans conceptus pro nato-habetur”
c) minorul are capacitate de folosinŃă anticipată de la data concepŃiei astfel 絜c穰 poate
veni la
mostenirea lui D;
d) instanŃa urmează să admită acŃiunea lui A.
SpeŃa nr.2
SoluŃii :
b) acŃiunea se respinge deoarece perioada de concepŃie a copilului(11.05.1990) este
anterioară
datei arătate de reclamantă 絜 acŃiune ca fiind data c穗d l-a cunoscut pe p穩穰 si prin
urmare acesta
nu poate fi tatăl copilului.
1=c
2=a
3=c
4=c
5=a
XXII
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) condiŃiile leziunii nu sunt 絜deplinite:
contractul 絜cheiat este un act de dispoziŃie si nu de administrare;
actul nu este lezionar pentru minor;
b) – la momentul 絜cheierii actului sub semnătură privată B nu avea capacitatea deplină de
exerciŃiu, deci nu avea capacitatea de a 絜cheia un act de dispoziŃie;
- la momentul 絜cheierii actului autentic, B avea capacitatea deplină de exerciŃiu;
c) instanŃa urmează să respingă acŃiunea lui A pentru următoarele motive:
conform principiului conversiunii actelor juridice, contractul de v穗zare-cumpărare
considerat nul pentru că minorul nu avea capacitatea de a contracta, poate fi considerat
ca un antecontract, materializat ulterior 絜tr-un contract de v穗zare cumpărare autentic;
chiar dacă nu am lua 絜 considerare actul sub semnătură privată, 絜tre părŃi a intervenit
un contract autentic ce respectă condiŃiile de fond si de formă.
SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) nulitatea relativă a actului juridic, sancŃiune ce poate fi invocată doar de partea
ocrotită prin dispoziŃia legală;
b) p穩穰a, acŃion穗d 絜 numele minorului va susŃine că nulitatea, fiind si o măsură de
ocrotire a intereselor celui incapabil de a contracta, nu poate fi cerută dec穰 de cel
ocrotit prin dispoziŃie legală privitoare la nulitatea relativă ( de minor ) si nu de cealaltă
parte, care era o persoană majoră. Pentru aceste motive invocate de p穩穰ă, instanŃa va
respinge cererea.
203
1=c
2=a
3=b
4=c
5=a
XXIII.
1=a
2=c
3=b
4=c
5=a
6=c
7=b
SpeŃa nr.1
SoluŃii:
c) 絜 speŃă, reclamanta trebuia să formuleze o acŃiune 絜 modificare numelui, deoarece
schimbarea lui presupune o procedură administrativă, iar tăgada paternităŃii determină
o schimbare 絜 starea civilă a minorului ce presupune o modificare anumelui.
SpeŃa nr. 2
SoluŃii
d) X va redob穗di numele mamei pe care l - a dob穗dit la nastere.
e) revenirea copilului la numele avut la nastere nu constituie o modificare a numelui (nu
are drept cauză o schimbare 絜 starea civilă a persoanei), ci constituie o schimbare si prin
urmare trebuia declansată procedura administrativă.
f) operaŃiunea constituie oschimbare si nu o modificare a numelui de familie.
SpeŃa nr. 3
SoluŃii:
c) Ńin穗d cont că minora a locuit nu la tatăl ei ci la bunici, si că 絜 lipsa consimŃăm穗tului
soŃilor, stabilirea domiciliului la bunici ar contraveni art.100 C. fam., domiciliul acesteia se
va stabili la mamă.
XXIV.
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) acŃiunea 絜 reclamaŃie de stat;
204
b) 絜registrare sub forma 絜tocmirii actelor de stare civilă;
c) soluŃia instanŃei nu este cerută pentru următoarele considerente:
chiar dacă a murit imediat după nastere, copilului i se 絜tocmesc două acte de stare
civilă: actul de nastere si actul de deces;
faptul că un copil a decedat 絜ainte de a i se 絜registra nasterea nu 絜lătură obligaŃia de
絜registrare a nasterii sale.
d) 絜registrarea nasterii nu este condiŃionată de durata vieŃii copilului.
SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) acŃiunea 絜 rectificarea unei 絜registrări de stare civilă;
b) - consiliile judeŃene si autorităŃile administraŃiei publice locale prin ofiŃerii de stare
civilă,
絜 temeiul unei hotăr穩i judecătoresti definitive si irevocabile;
- buletinul de identitate nu este un act de stare civilă;
c) nu, instanŃa trebuie să dispună corectarea menŃiunii gresite numai 絜 certificatul de
nastere nu si 絜 buletinul de identitate.
1=c
2=c
3=c
4=a
XXV.
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) nu 絜deplineste condiŃiile punerii sub interdicŃie judecătorească:
Y nu este lipsită de discernăm穗t, chiar 絜 hotăr穩ea instanŃei reŃin穗du-se că din
punct
de vedere mintal este sănătoasă;
nu lipsa discernăm穗tului nu-i permite lui Y să se 絜grijească de interesele sale, ci
boala de care suferă si bătr穗eŃea;
b) nu, instanŃa trebuie să numească un curator si nu un tutore ( art. 152 C. fam.).
SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) aparŃine autorităŃii tutelare de la domiciliul minorului;
b) este interzis să se 絜cheie acte juridice 絜tre tutore pe de o parte si 絜tre minor pe de altă
parte, sancŃiunea care intervine fiind nulitatea absolută.
1=a
2=b
3=b
4=c
5=b
205
XXVI
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) persoana juridică;
b) persoana juridică de drept privat, fundamentată pe proprietate privată, rom穗ă, cu scop
patrimonial;
c) organizare de sine stătătoare; patrimoniu distinct, scop determinat ( exploatarea comercială
a aeronavelor);
d) nu, deoarece X fiind o persoană juridică rom穗ă poate beneficia de legislaŃia rom穗ească;
e) prescripŃia extinctivă.
1=b
2=a
3=c
4=b
5=c
6=b
7=c
XXVII.
Speta nr. 1
SoluŃii:
b) autorizarea s-a făcut de către o instanŃă necompetentă din punct de vedere teritorial,
competenŃa revenind Judecătoriei sectorului 3 Bucuresti.
Grila nr.: varianta corectă
1=a
2=c
3=a
4=c
5=a
6=b
7=c
XXVIII.
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
c) acŃiunea reclamantei urmează a fi respinsă, contractul de 絜chiriere fiind valabil 絜cheiat
cu
p穩穰a, cu motivaŃia că:
206
– prin perfectarea contractului de 絜chiriere s-a urmărit regularizarea societăŃii, aceasta
av穗d de la data 絜tocmirii actelor de constituire si p穗ă la 絜matriculare, o capacitate
limitată la
drepturile constituite 絜 favoarea ei,la 絜depinirea obligaŃiilor si aricăror măsuri preliminarii
cerute
pentru ca persoana să ia fiinŃă 絜 mod valabil.
– obŃinerea sediului este omăsură preliminară absolut necesară unei societăŃi.
– p穩穰a a continuat 絜deplinirea celorlalte formalităŃi care au condus la obŃinerea
personalităŃii juridice depline, prin 絜reghistrarea la registrul comerŃului la data de 19
februarie1994.
1=a
2=b
3=c
4=a
5=c
6=b
7=b
8=a
XXIX.
SpeŃa nr. 1
SoluŃii:
a) 絜matricularea 絜 Registrul comerŃului; p穗ă la 絜deplinirea acestei formalităŃi,
societatea
nu are personalitate juridică;
b) un mod de 絜cetare a persoanei juridice;
c) instanŃa va respinge cererea asociaŃilor deoarece nu se poate pronunŃa asupra 絜cetării
(dizolvării) at穰 timp c穰 societatea comercială nu a luat fiinŃă 絜 mod valabil.
SpeŃa nr. 2
SoluŃii:
a) transmisiune cu titlu universal;
b) nu, deoarece cele două societăŃi 絜fiinŃate: „ ELLA” SRL si „ BELL” SRL au dob穗dit
at穰
drepturi c穰 si obligaŃii astfel 絜c穰 instanŃa trebuia să le oblige 絜 solidar la plata datoriei
de
10.000 $.
SpeŃa nr. 3
SoluŃii:
a) prin transformarea persoanei juridice 絜Ńelegem operaŃiunea juridică prin care o
persoană
juridică 罇i 絜cetează fiinŃa juridică concomitent cu 絜fiinŃarea, 絜 locul ei, a altei
persoane
juridice;
b) 絜 speŃă, nu este vorba despre o reorganizare a persoanei juridice, ci de o transformare a
acesteia ( această instituŃie este reglementată de Legea nr. 15 / 1990, unde desi se utilizează
termenul reorganizare, acesta nu este folosit 絜 sensul Decretului nr. 31/ 1954).
207
SpeŃa nr.4
SoluŃii:
b) deoarece societatea nu 絜deplinea condiŃia obŃinerii unei suprafeŃe locative, hotăr穩ea
instanŃei de autorizare a SRL-ului este nelegală.
208
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE ............................................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT
DEFINED.
BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ ............................................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT
DEFINED.
CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL
ROMﾂN .......................................................................................... 2
I : NOłIUNEA SI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL
.............................................................................................................................. 2
1. Dreptul civil ca stiinŃă
juridică .................................................................................................................................. 2
2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de
drept ............................................................................................................. 2
3. Obiectul de
reglementare ........................................................................................................................................... 3
4. Sensurile noŃiunii „Drept
civil“ ................................................................................................................................. 3
5. Dreptul civil ca disciplină de studiu în facultăŃile de
drept ........................................................................................ 3
6.
Precizări .....................................................................................................................................................................
3
7. Reprezentare
grafică .................................................................................................................................................. 5
8.
Vocabular ...................................................................................................................................................................
6
9. Întrebări, exerciŃii,
aplicaŃii ....................................................................................................................................... 6
10. RezolvaŃi următoarele teste
grilă ............................................................................................................................... 7
11.
Bibliografie ................................................................................................................................................................
7
II. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE RAMURI DE
DREPT. ............................................... 8
1. NoŃiunea de principiu; importanŃa teoretică si
practică. ............................................................................................ 8
2. Delimitarea de alte ramuri de
drept. ........................................................................................................................... 9
3.
Precizări ...................................................................................................................................................................
11
4.
Vocabular .................................................................................................................................................................
11
5. Întrebări, exerciŃii,
aplicaŃii. .................................................................................................................................... 11
6. RezolvaŃi următoarele teste
grilă: ............................................................................................................................. 12
7.
Bibliografie: .............................................................................................................................................................
12
..................................................................................................................................... 21

Drept Civil

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Civil

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DREPT CIVIL

TEORIA GENERALA. PERSOANELE

juridic, deoarece, 絜 cazul reprezentării convenŃionale, reprezentantul este parte 絜

S-ar putea să vă placă și