Sunteți pe pagina 1din 136

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS DREPT VAMAL (Ciclul I)

AUTORI:

Inna Pascalu mg. în drept, lector. univ.; Veronica Bujor mg. în drept, lector. univ.

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013

1

Subiectul 1. Dreptul vamal ca ramură de drept

Conținuturi:

- noțiunea de drept vamal

- obiectul dreptului vamal

- raportul juridic de drept vamal

- raportul dintre dreptul vamal și alte ramuri de drept

- izvoarele dreptului vamal

Dreptul vamal, fiind o ramura a dreptului Republicii Moldova, este studiat in calitate de disciplina juridica in cadrul Facultatii de Drept. Aceasta disciplina juridica are ca sarcina familiarizarea studentilor Facultatii de Drept cu modul de organizare si functionare a sistemului vamal al Republicii Moldova si a realizarii activitatii vamale. Conceptia strategica a cursului de Drept Vamal presupune cunoasterea principiilor generale de organizare a sistemului vamal, a reglementarii tarifare a activitatii economice externe, taxa vamala, originea marfii, evaluarea vamala, masurile netarifare de reglementare a activitatii economice externe, procedura de vamuire si perfectarea actelor vamale, regimurile vamale si colaborarea internationala in domeniul vamal. Cunoasterea acestora va permite crearea unei conceptii transparente privind Dreptul Vamal si o aplicare practica a cunostintelor obtinute. Notiune de drept vamal. Deşi în problema definirii dreptului vamal nu se atestă mari divergenţe conceptuale, totuşi deocamdată în literatura de specialitate din diferite ţări, inclusiv din România şi Rusia, nu este este expusă o definiţie care ar avea un caracrer general şi ar fi acceptată de către toţi specialiştii, cel puţin la nivel de ţară. Cât priveşte Republica Moldova, constatăm, că nu este nici un manual care ar fi consacrat dreptului vamal şi în care ar fi abordată şi problema definirii. Aceste deficienţe însă nu sunt un temei pentru a considera că în domeniul dreptului vamal nu s-au făcut elaborări teoretico-ştiinţifice care ne-ar permite să facem anumite concluzii. Dimpotrivă, acestea sunt prezente şi la unele dintre ele ne vom opri mai jos. Recurgînd la o privire de ansamblu asupta definiţiilor date dreptului vamal, constatăm că problema expunerii unui concept sau noţiuni care ar include totalitatea de caractere specifice şi ar exprima cu exactitate trăsăturile esentiale prin care se delimitează concludent de altele, este soluţionată în mod diferit. Dar, din totalitatea formulăriloe existente pot fi evidenţiate 2 direcţii:

unii încearcă să dee o definiţie cât mai amplă, incluzînd în ea un spectru cât mai vast de aspecte, pe când alţii încearcă să formuleze o definiţie cît mai concisă, dar care ar avea o încărcătură semantică cât mai exactă.

2

Conchidem că Dreptul vamal poate fi definit ca o ramură complexă (înglobează aspecte ale altor ramuri) de drept formată din instituţii şi norme juridice care au drept scop reglementarea relaţiilor sociale ce se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a statului.

Obiectul dreptului vamal. Prin obiect de studiu înţelegem - realitatea obiectivă (istorică) asupra căreia este îndreptată activitatea de cercetare, adica ceea ce studiază disciplina dată, iar domeniul de studiu cuprinde - problematica (aria de răspîndire a intereselor gnoseologice) şi instrumentarul ştiinţific (metodele, procedeele şi principiile de cercetare) aplicate la studierea obiectului. Sigur că aceasta este o delimitare convenţională deoarece în practica investigaţiilor ştiinţifice obiectul şi domeniul de studiu formează un corp integru al procesului gnoseologic. Este cunoscut că fiecare ramură de drept are obiectul şi metodele sale de reglamentare juridica, iar fiecare disciplină ştiinţifică are obiectul şi domeniul său de studii. Deoarece dreptul vamal este o ramură relativ tînără, care nu se bucură de elaborări conceptuale ample şi profinde, determinarea particularităţilor obiectului şi metodelor sale de reglamentare reprezintă o problemă destul de importantă, dar şi complicată. Deocamdată, între jurişti nu există unanimitate în ideea de a considera dreptul vamal ca o pamură de drept independentă, ori afiliată sau parte componentă a altei ramuri. Unii susţin că putem vorbi doar de existenţa legislaţiei vamale în cadrul altei ramuri, sau cel puţin o ramură a dreptului administrativ (şt. rusă) sau a dreptului financiar (şt. română), pe cînd alţi specialişti sunt de părere că dreptul vamal reprezintă o ramură de sine stătătoare, În ştiinţa juridică, tradiţional, în calitate de criteriu definitoriu pentru delimitarea ramurilor de drept serveşte obiectul şi metoda specifica de reglementare juridica. Fiind o ştiinţă socioumană, preocupade studiul aspectelor normative ale activităţii umane, obiectul ei de cercetare este format de anumite relaţii sociale. Fiecare ramură este alcatuită dintr-un grup de norme juridice, organic legate, ce reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale pe baza aceleiaşi metode şi în temeiul unor principii comune. De aceea, fiecare ramură de drept are obiectul si metoda (său metodele) specifice. Obiectul de reglementare juridica al dreptului vamal il constituie relatiile sociale din domeniul activităţii vamale. Aceste relaţii poartă un caracter complex şi sunt condiţionate de însăşi structura şi conţinutul activităţii vamale. În literatura de specialitate sunt evidenţiate următoarele categorii de relatiile sociale vamale:

1. sfera politicii vamale;

3

2.

relaţii şi principii axate pe trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală;

3. ce vizează statutul regimuriljr vamale;

4. ce ţin de reglamentarea tarifară şi perceperea plăţilor vamale;

5. vămuirea şi întocmirea documentaţiei vamale;

6. organizarea şi efectuarea controlului vamal;

7. legate de infracţiuni şi încălcările legislaţiei vamale şi răspunderea pentru comiterea

lor; Trăsătura caracteristică a relatiilor sociale enumerate mai sus constă în faptul că ele se nasc,

se modifică şi se sting doar în legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a statului.

Principiile dreptului vamal. Principii ale dreptului sunt acele idei, concepte primordiale care intr-o formă concisă exprimă esenţa şi conţinutul lui şi servesc drept călăuză în procesul de elaborare şi aplicare a normelor de drept. Între principiile dreptului sunt: legalitatea, libertatea şi egalitatea, responsabilitatea, democratismul, umanismul, echitatea justiţiei, etc. Toate acestea au aplicaţie directă şi în dreptul vamal.

Metodele dreptului vamal. Metodă (din gr. methodos - cale de cercetare sau cunoaştere, teorie, învăţătură) – totalitatea de modalităţi şi procedee de cunoaştere a realităţii, care sunt subordonate soluţionării unei probleme concrete. Are deasemenea accepţiunea de:

1) mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii. 2) ansamblu de procedee folosite în vederea atingerii unui anumit scop. 3) procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodică. 4) mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu; mijloc. Cînd vorbim de metodele dreptului vamal, urmează să facem distincţia dintre cele de cercetare - specifice aspectului ştiinţific, şi cele de reglementare juridică. Din categoria metodelor de cercetare fac parte metodele cu aplicaţie ştiinţifică generală, cunoscute în mare parte din cadrul altor discipline: logică, istorică(evolutivă), comparativă, tipologică, sistemică, funcţională, etc. Dar ne interesează în primul rănd cele care sunt aplicate în reglementarea juridică a relatiilor sociale. Metodele administrative – permisivă, interdictivă şi obligatoare-

4

Raportul juridic de drept vamal. Subiecţi ai dreptului vamal sunt, pe de o parte, toate persoanele fizice sau juridice care în procesul activităţii sunt antrenate în trecerea proprie sau a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală a statului și pe de altă parte, organele vamale în persoana colaboratorilor vamali și brokerii vamali în persoana specialiștilor în domeniul vămuirii. Colaboratorii vamali (1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de 18 ani, apţi după calităţile profesionale şi morale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să exercite funcţiile organului vamal. (2) La angajarea iniţială în organul vamal, poate fi stabilit un termen de încercare de 6 luni. (5) Angajarea în serviciu în organele vamale se face în bază de contract individual de muncă. (6) Colaboratorilor vamali li se conferă grade speciale în conformitate cu Legea serviciului în organele vamale. (7) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. Modelul uniformei este aprobat de Guvern. Regulile de port-uniformă sînt aprobate de directorul general al Serviciului Vamal. Exercitarea atribuţiilor de serviciu ale colaboratorilor vamali (1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, colaboratorii vamali:

a) sînt reprezentanţi ai puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului;

b) se conduc de legislaţia Republicii Moldova, de acordurile internaţionale la care aceasta

este parte;

c) sînt subordonaţi numai colaboratorilor superiori, împuterniciţi direct.

(2) Este interzisă imixtiunea în activitatea organelor vamale şi a colaboratorilor vamali sau exercitarea de influenţă asupra lor în luarea de decizii sau efectuarea de operaţiuni vamale. Încălcarea acestor interdicţii atrage sancţiunile prevăzute de prezentul cod. (3) Nici o persoană nu este în drept să oblige colaboratorul vamal să efectueze acţiuni pe care legislaţia nu le-a dat în sarcina organelor vamale. (4) În activitatea sa, inclusiv în emiterea de ordine şi decizii, colaboratorul vamal trebuie să se conducă de legislaţie.

Caracterul executoriu al dispoziţiilor şi cerinţelor legale ale colaboratorului vamal (1) Dispoziţiile şi cerinţele legale ale colaboratorului vamal sînt executorii pentru toate persoanele fizice şi juridice. (2) Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale colaboratorului vamal, alte acţiuni care împiedică îndeplinirea atribuţiilor lui de serviciu sînt sancţionate în conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative.

5

(3) Colaboratorul vamal nu este răspunzător de prejudiciile morale, fizice şi patrimoniale cauzate contravenientului, prin aplicarea, în condiţiile prezentului cod, a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc, dacă prejudiciul este direct proporţional puterii de rezistenţă opusă de contravenient.

Răspunderea organului vamal şi a colaboratorilor vamali Răspunderea organului vamal (1) Organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi patrimoniului lor prin decizii şi acţiuni ilegale sau prin inacţiune, precum şi pentru prejudiciile cauzate de colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal în exerciţiul funcţiunii prin decizii şi acţiuni ilegale, prin inacţiune. (2) Prejudiciile sînt reparate în conformitate cu prevederile legislaţiei. (3) Prejudiciile cauzate prin acţiuni legale nu sînt reparabile. Răspunderea colaboratorilor vamali şi a altor angajaţi ai organului vamal Pentru decizii şi acţiuni ilegale sau pentru inacţiune, colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal sînt sancţionaţi disciplinar, administrativ, penal sau lor li se aplică alte sancţiuni în conformitate cu legislaţia.

Specialistul în domeniul vămuirii (1) De dreptul de a efectua vămuirea în numele brokerului vamal beneficiază specialistul în domeniul vămuirii (denumit în continuare specialist), care deţine atestat de calificare, eliberat de Serviciul Vamal. (2) În cazul în care specialistul efectuează operaţiuni de vămuire în numele brokerului vamal, se consideră că specialistul a fost împuternicit de brokerul vamal, dacă acesta din urmă nu demonstrează contrariul. (3) Brokerul vamal nu poate limita obligaţiile specialistului faţă de organul vamal. (4) Procedura de eliberare a atestatului de calificare, termenul lui de valabilitate, precum şi obligaţiile specialistului sînt stabilite de Serviciul Vamal. (5) Atestatul de calificare al specialistului eliberat cu încălcarea condiţiilor prevăzute sau eliberat pe bază de date false se anulează de către Serviciul Vamal.

Brokerul vamal (1) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care deţine autorizaţie pentru activitate de broker vamal, eliberată de Serviciul Vamal, şi care, în

6

numele şi pentru terţe persoane, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează şi alte operaţiuni vamale. (2) Brokerul vamal îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative. (3) Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana reprezentată se stabilesc în contract.

Raportul dintre dreptul vamal și alte ramuri de drept Luând în consideraţie dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ea

reprezintă un

sistem integru pentru reglementarea relaţiilor sociale din sfera activităţii vamale, conţinând

prevederi ale normelor diferitor ramuri de drept. De aceea, trebuie de evidenţiat corelaţia dreptului vamal cu următoarele ramuri de bază ale dreptului :

- drept constituţional;

- drept civil;

- drept penal;

- drept administrativ etc.

Normele dreptului constituţional reprezintă baza organizării economice şi politice a societăţii, considerându-se ca „baza bazelor” pentru toate celelalte ramuri de drept.

În Constituţia Republicii Moldova sunt prevederi directe, legate de activitatea vamală a statului, de favorizarea relaţiilor economice a statului, unde statul stabileşte strict taxele vamale de import şi de export, procedura reglementării politicii vamale – ca parte componentă a politicii comerciale.

Statul, prin intermediul Serviciului Vamal, fiind considerat ca autoritate centrală de specialitate care exercită conducere efectivă a activităţii vamale în Republica Moldova, poate asigura securitatea economică, apărând drepturile şi interesele legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale.

Paralel, normele dreptului constituţional evidenţiază reglementări privind unicitatea teritoriului vamal, asupra imposibilităţii stabilirii prohibiţiei asupra frontierelor vamale, taxelor vamale ale unor plăţi ce interzic libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi mijloacelor financiare .

În concluzie, putem menţiona că normele constituţionale prezintă ca bază juridică pentru principiile dreptului vamal, luând în consideraţie că dreptul constituţional are o înrâurire, o importanţă maximă pentru toate ramurile de drept, fiind considerată „puntea legală” în societate, deoarece principiile enunţate mai sus, ca legalitatea, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi alte principii sunt considerate ca bază constituţională .

7

În ceea ce priveşte legătura dreptului vamal cu dreptul civil, se poate menţiona că acţiunea normelor civile intră în contradicţie cu normele dreptului vamal. Drept exemplu: normele

dispoziţia bunurilor aflate pe teritoriul

juridice civile legate de dreptul de posesie,

Republicii Moldova sunt limitate, în unele cazuri, de normele juridice vamale: şi anume, în caz

folosinţă şi

de aflare a bunurilor sub supraveghere vamală.

Legătura directă dintre dreptul vamal şi civil se exprimă în aceea că unele compartimente

din

Contractul civil de expediţie conţine prevederi analogice cu „transportatorul vamal”, contractul

dreptul vamal. Exemplu:

partea specială a dreptului civil conţin prevederi analogice în

de depozit cu „Depozitarea provizorie” etc.

Legătura dreptului vamal cu dreptul penal se oglindeşte prin apariţia relaţiilor sociale, ce apar în legătură cu comiterea infracţiunii de contrabandă şi a altor încălcări în sfera activităţii vamale. În acest sens, în dependenţă de structura şi complexitatea sa, dreptul vamal absoarbe normele dreptului penal, ce ţin de deplasarea ilegală a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, în urma cărora survine răspunderea penală. Dar, dacă e să pornim de la aceea

dreptul penal e ramură de drept independentă, se poate de evidenţiat că dreptul vamal serveşte

ca

bază iniţială pentru unele prevederi ale dreptului vamal ce ţin de problema transportării ilegale

mărfurilor şi obiectelor peste frontiera vamală, observând interferenţa directă dintre aceste ramuri de drept.

a

Corelaţia cea mai apropiată şi directă a dreptului vamal o reprezintă ramura de drept administrativ. Specialiştii în domeniu consideră că dreptul vamal reprezintă o subramură a dreptului administrativ, motivând prin aceea că majoritatea relaţiilor din sfera activităţii vamale sînt reglementate de normele juridice administrative. Astfel rezultă că majoritatea relaţiilor sociale reglementate de normele legislaţiei vamale în sens îngust, şi anume „Codul vamal” - „Legea cu privire la tariful vamal” nemijlocit se referă la reglementarea relaţiilor administrative

şi procesual–administrative, deoarece:

1. Activitatea organelor vamale, care sînt considerate ca subiecte ale

raporturilor juridice vamale, reprezintă activitatea dispozitivă de dirijare a activităţii

autorităţilor publice centrale, competenţă de conducere statală fiind realizată strict în conformitate cu dispoziţia normei codificate.

2. Relaţiile reglementate de normele juridice vamale în unele cazuri apar

împotriva voinţei uneia din părţi .

3. Părţilor raporturilor juridice–vamale pentru încălcarea obligaţiilor proprii,

în majoritatea cazurilor, li se aplică răspundere administrativă sau disciplinară.

8

4.

Toate litigiile, apărute între părţi-participanţi ai raporturilor juridice vamal,

sînt rezolvate conform procedurii administrative. Însă aceasta nu înseamnă că ramura dreptului vamal este absorbită de dreptul administrativ, deoarece ea are propriul său obiect şi metoda de reglementare. Vis-a-vis de aceste idei, se poate de menţionat că dreptul vamal, dezvoltându-se independent, în multe cazuri este considerată ca „catalizator” al dezvoltării şi completării ramurii de drept administrativ. Istoriceşte, iniţial au apărut careva elemente din sfera activităţii vamale, apoi ulterior norme din domeniul administrativ, care au servit ca o continuare a relaţiilor vamale şi anume prin răspunderea administrativă pentru încălcarea regulilor din domeniul vamal .

Astfel, pe lângă corelaţia cu ramurile sus-enumerate, dreptul vamal mai are legătură cu dreptul financiar, dreptul fiscal, dreptul procesual-civil, dreptul muncii, dreptul financiar, cu dreptul internaţional etc.

Aşa

dar,

dreptul

vamal

are

legătură

cu

dreptul

financiar

prin

momentul

legat

de

supravegherea

executării

legislaţiei

valutare

(exemplu:

repatrierea

mijloacelor

valutare

provenite din exportul de mărfuri); cu dreptul fiscal – prin formarea bugetului local în baza perceperii impozitelor şi taxelor, încasate de organele vamale la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală; cu dreptul procesual-civil - cazurile procedurii de atacare a deciziei organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală; cu dreptul muncii prin reglementarea relaţiilor şi funcţiilor de serviciu în cadrul executării de către persoanele fizice ale Republicii Moldova a activităţii proprii în organele vamale etc.; cu dreptul funciar – în probleme legate de folosirea de către organele vamale ale loturilor de pământ, a unităţilor teritoriale, pentru realizarea politicii şi scopurilor vamale; cu dreptul internaţional - prin participarea Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale legate de activitatea vamală (exemplu: Aderarea Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului), precum şi folosirea principiilor internaţionale în legătură cu executarea obligaţiilor contractuale cu alte state etc.

În concluzie, putem menţiona că dreptul vamal după caracterul său complex, în dependenţă de circumstanţele concrete, deseori foloseşte prevederi ale diferitor ramuri de drept (drept civil, administrativ, internaţional), fiind socotite ca elemente ataşate pentru reglementarea detaliată a relaţiilor sociale apărute, ceea ce ne evidenţiază caracterul complex de structură a ramurii de drept vamal.

Izvoarele dreptului vamal. Codul Vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000;

9

-

Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997;

- Legea cu privire la tariful vamal, nr.1380-XIII din 20.11.1997;

- Legea cu privire la zonele economice libere. Nr.440-XV din 27.07.2001 // Monitorul

Oficial al R.Moldova nr.108-109/834 din 06.09.2001

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea regulamentelor cu privire la aplicarea regimurilor vamale, nr.207 din 26.02.2003;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Nomenclatorului

mărfurilor al Republicii Moldova, nr.54 din 26.01.2004;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reglementarea activităţii

serviciilor în punctele de trecere şi control la frontieră, nr. 1052 din 08.11.1999;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la interacţiunea serviciilor,

reglementarea perceperii plăţilor şi automatizarea sistemului de evidenţă la efectuarea controlului în punctele de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova, nr. 808 din

09.08.2000;

- Normele privind completarea, circulaţia şi folosirea formularelor declaraţiei vamale în

detaliu, aprobate prin Ordinul Directorului General al Departamentului Controlului Vamal nr.11 din 12.01.1999.

Subiectul 2. Privire istorică a dreptului vamal

Conținuturi:

- taxe vamale istorice

- regimul vamal în evul mediu

- activitatea vamală în perioada anului 1812-1918

- regimul vamal în perioada interbelică

- istoria sistemului vamal al Republicii Moldova

Documentele istorice atesta ca dezvoltarea impunerii vamale si aparitia unui regim vamal sunt legate de perioade incipiente ale dezvoltarii statelor. Dezvoltarea economica a statelor a fost determinata, printre alti factori,de desfiintarea barierelor vamale. In perioada sec. V-VI i.e.n. statele grecesti acordau o atentie deosebita reglementarii comertului, in sensul ca vamile si taxele comerciale constituiau un important capital in veniturile polisurilor.In Atena este atestat obtinerea unor venituri mari de pe urma comertului de tranzit. In conditiile economiei sclavagiste, in Imperiul Roman, sec. V i.e.n. a avut loc o crestere a cheltuielilor neproductive ale statului determinata de dezvoltarea orasului. Ca urmare are loc o

10

dezvoltare a sistemului de impunere intocmindu-se sistemul concesiunii impozite din care se imbogatesc cavalerii si domnii de afaceri din provincii. Astfel statul in perioada sclavagista franeaza dezvoltarea economica prin intermediul impozitelor si taxelor practicate. Dezvoltarea relatiilor comerciale determinata de procesul de adancire a diviziunii muncii, de cresterea productivitatii,aparitiei banilor si consolidarea centrelor comerciale determina o crestere a rolului fiscal a taxelor vamale, in acelasi timp taxele vamale devenind instrumente protectioniste ale economiei. In Europa incepand cu sec. XII are loc o largire a comertului si a relatiilor de piata, formarea unor piete interne determinate de dezvoltarea productiei de marfuri la orase si sate, specializarii si dezvoltarii mestesugurilor. Conditiile caracteristice epocii feudalismului au impiedicat intr-o anumita masura dezvoltarea relatiilor comerciale. Domeniile fiecarui senior erau inconjurate de diferite bariere unde negustorii plateau taxe vamale. In Moldova taxele vamale sunt cunoscute inca din oranduirea sclavagista. Alaturi de impozitele directe,venituri insemnate la visteria statului erau impozitele indirecte : impozitul pe eliberari de sclavi, monopolurile si taxele vamale, impozitele pe vanzari, impozitul pe mosteniri. Sitemul vamal asigura un venit important Imperiului Roman. Circulatia marfurilor in interiorul Imperiului nu era libera. In cadrul Imperiului Roman, teritoriul era divizat in circumscriptii vamale sau regiuni vamale, Dacia facand parte din circumscriptia vamala a Illyriei. Fiecare regiune vamala avea tariful ei special, taxele vamale fiind incasate pentru produse si calatori atat la trecerea frontierei circumscriptiei respective, cat si la intrarea in orase, la trecerea peste poduri, pentru folosirea principalelor cai de comunicatii. Le atesta existenta trei statiuni de vama Dierna(Orsova), Micia(Vesel), Pons Auguste(Morja). Din izvoare istorice se trage concluzia ca taxa vamala era de 2% si se percepea la punctele de vama fixate de catre autoritati. Din punct de vedere administrativ, vamile erau la inceput concesionate, ulterior au fost inlocuite cu regia. Taxele vamale s-au perceput intr-o perioada apropiata de intemeierea statului, fiind legate si de inceputurile vietii urbane. Aceste taxe se incasau la frontiere pentru orice fel de marfa, cu ocazia vanzarii lor si la iesirea din tara, la trecerea mijloacelor de transport prin centre urbane.

In aceasta perioada taxele vamale au constituit principala sursa de venituri in bani si marfuri a domnilor pentru ca se percepeau pentru toate marfurile importate, exportate sau in tranzit.

Pana la a doua jumatate a sec. XVI, politica vamala s-a concretizat prin existenta unor taxe uniforme.

11

Pe masura dezvoltarii comertului intern si extern veniturile aduse de catre vami au crescut, concomitent cu o amplificare a relatiilor interstatale. Dreptul de a fixa si de a incasa taxe vamale, era atribuit domnilor,putea fi insa concedat partial sau arendat oricarui mare proprietar financiar. Totusi perceperea taxelor vamale atat in interiorul tarii, in centre urbane si alte localitati, cat si la frontiera a constituit o piedica in dezvoltarea oraselor si a comertului. Existau vama principala,vami mari,vami mici pentru fiecare centru urban,vami de hotar, vami de straja, vami de uscat si vami de apa. Taxele vamale se plateau pe valoare si greutate daca marfurile nu se desfaceau pe loc, iar pentru vite pe cap. Vama mica privea in special comertul intern si se platea de negustori meseriasi si chiar tarani, la intrarea in orase. Vama mare cuprinde taxele platite pentru importul sau exportul de marfuri, in functie de valoarea pe care o au. Odata cu inceputurile organizarii statale, s-au instituit si impozitele pentru marfurilecare trec frontierele. Aceste impozite, percepute mai ales la import, raspundeau unei nevoifiscale, aceea de a umple vistieria statului (care se confunda de cele mai multe ori cu cea aconducatorului).S-a practicat de asemenea prohibitia la export pentru protejarea colectivitatii impotrivariscurilor unor penurii de alimente sau de alte produse indispensabile. Dar, ca o trasaturagenerala, aceste masuri vamale erau lipsite de orice rol economic, fapt relevat de absentaunor politici comerciale coerente. Notiunea de “vama” o intalnim deja in mitologia greaca,in care Hades, zeul taramului subpamantean, lua vama celor care intrau in imparatia sa. Deasemenea, in Biblie, se mentioneaza ca Matei, unul din apostolii lui Iisus Hristos si unul sincei patru evanghelisti, era “vames”, meserie care nu se bucura de o reputatie prea buna incolectivitate.Revenind la “vama” din antichitate, ea se numea “teloneion” in Atena si “portoria” inRoma antica. Aceste drepturi percepute la import erau moderate, in general a 40-a sau a 50-a parte a valorii marfurilor.Sistemul vamal roman a cuprins, evident, si teritoriul Daciei ocupate de Traian insecolul al II-lea e.n., asa cum se dovedeste si prin unica vama romana descoperita ,care se afla pe teritoriul de astazi: edificiul vamal de la Porolissum (actualmentedealul Pomet, satul Moigrad, judetul Salaj).Primele atestari documentare din evul mediu privind existenta vamilor pe teritoriulactualei Romanii sunt legate de Vlaicu-Voda (Alexandru Voda al Valahiei), care acorda privilegii vamale negutatorilor brasoveni (1358) si sibieni (1370). Organizarea vamilor inTarile Romane incepe din secolul XIV. Vama constituita in venit domnesc se putea arendasau putea fi o danie a domnului catre un slujbas credincios sau catre o manastire. Taxele de import sau export erau fixate prin conventii ale domnitorului cu vecinii. Sistemul de taxarece fiinta atunci consta in doua categorii:-dijma, adica taxele incasate

12

la intrarea si iesirea marfurilor in/dintr-un oras;-vama, adica taxele incasate la intrarea sau iesirea marfurilor sau produselor dintr-otara in alta. Acest sistem de taxare era comun intregii Europe de atunci. In Moldova, comertulexterior era dezvoltat inca inainte de 1300, dar primele atestari documentare dateaza de lainceputul secolului XV, din timpul lui Alexandru cel Bun, sistemul vamal fiind organizat invami mari si vami mici, in vami la oras si vami la hotar, vami la straja.In vremea lui Stefan cel Mare, la fiecare punct de trecere a frontierei erau asezati“oamenii de incredere ai domnitorului”, adica vamesii, sub directivele Marelui Vames, careera insarcinat cu conducerea acestei administratii, precum si cu incheierea intelegerilor comerciale. Acest “Mare Vames” avea drept de control si asupra vamilor arendate: “ca nucumva sa se ia prea mare vama ori sa se faca vreo hotie”.In secolul XVII, paza vamii si prinderea contrabandistilor erau incredintate corpuluimartalogilor, condusi de un capitan.In Transilvania, activitatea vamala era asemanatoare cu cea din Moldova si din TaraRomaneasca, suferind modificari mai ales dupa ce imparateasa Maria Tereza a reorganizatsistemul vamal al Imperiului Habsburgic, in secolul XVIII.O vizita la castelul Bran initial vama intre Muntenia si Transilvania este o bunaocazie de a face cunostinta si cu unicul muzeu al vamii din Romania, cu accent pe vamaBrasovului.Dupa ce principatele au intrat sub dominatia fanariota, comertul exterior si, implicit,activitatea vamala au decazut. Comertul exterior se desfasura in totalitate prin intermediariotomani, drepturile vamale fiind incasate doar de vamesii turci.In urma Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, care a urmat razboiului dintre turci si rusi din1774, se schimba si structura comertului exterior din ambele principate si, evident institutiavamala ia o alta dezvoltare. Dispar negustorii musulmani, locul lor fiind luat de crestini.Afacerile comerciale se incheie in porturi, apar companiile de navigatie, care determina oadevarata revolutie eonomica. Activitatea de comert exterior incepe sa fie controlata decatre domnitori, chiar daca “vamile” puteau fi marite sau micsorate doar cu aprobarea PortiiOtomane.Vama se lua ad-valorem, variind inter 3% si 5%, cu majorari pentru marfurile care nuerau produse in zona de unde proveneau negustorii respectivi. Sub Alexandru Mavrocordat,vama este de 3% “dupa adevarata factura ce vor arata catre vames”.Prin folosirea Dunarii, comertul cu Apusul se intensifica, incepand cu pacea de laAdrianopol din 1829, prin al carei tratat se prevedea liberul export al cerealelor. Apareacum dreptul puterilor straine de a impune domnitorului sa cedeze o parte din drepturilesale suverane privind vamile.In februarie 1847 vama dintre cele doua principate a fost suprimata, pentru ca apoi, intoamna anului 1848, sa se puna in aplicare tariful vamal comun , creandu-se un teritoriucomercial si vamal unic, baza viitorului stat unitar roman. Astfel, in 1848, ambele tari isi pot afirma independenta economica si pot publica noul tarif vamal. Turcii platesc vama lagranita: 3% pentru marfurile exportate peste Dunare. In anul 1848, anteprenor al vamilor inambele principate era un anume Ciocan.

13

In anul 1859, dupa proclamarea si infaptuirea Unirii, Comisiunea Centrala de la Focsania decis exploatarea vamilor in regie proprie de catre stat, ceea ce sa si facut prinregulame ntul decretat in acelasi an sub titlul de “Proiectul pentru administrarea vamilor Principatelor Unite ale Moldovei si Tara Romaneasca”, influentat mai ales de legislatiafranceza in domeniu. Acest proiect este promulgat de Alexandru Ioan Cuza pe data de 16 decembrie 1859. Proiectul se imparte in trei parti, avand in total 111 articole: Partea Itrateaza si reglementeaza organizarea serviciului vamal, in 45 de articole (art. 1-45). Parteaa II-a contine ispozitiile comune relative la importatia si exportatia marfurilor (art. 46-57). Partea a III-a cuprinde instructiuni de contabilitate si manipulare (art. 58-111). Principiile si normele acestui decret-lege sunt izvorul si fundamentul legislatiei vamale de mai tarziu si chiar a celei din zilele noastre. Este cea mai veche lege pentrusistematizarea vamilor din toate punctele de vedere: ca administratie, impunere, principii sinorme economice, financiare, juridice si sociale. Nici aceata lege nu este pusa in aplicare inamanuntul ei, din aceleasi motive ca si sistematizarea din timpul Regulamentelor Organice, precum si din lipsa de personal pregatit si constient de datoria sa.Sistemul de impunere defavorabil exportului a fost schimbat mai tarziu scazandu-setreptat cota de impunere de la 5% ad-valorem pana la 1% in 1868. Desi a anuntat o era“liber – schimbista”, Alexandru Ioan Cuza a renuntat la aceasta idee de teama sa nu ruinezecu totul finantele tarii. Noul tarif vamal a fost pregatit cu participarea firmelor comerciale straine. Dupa anul 1866, in Romania devenita stat constitutional, s-a desfasurat o munca minutioasa, care a durat aproape 8 ani, cu intreruperi, finalizata cu o lege generala a vamilor si un tarif vamal. Acestea sunt votate de Parlament sub denumirea de “ Legea generala avamilor din 4 aprilie 1874”. Legea a fost pusa in aplicare incepand cu data de 1 iulie 1875. Noul tarif vamal fusesedeja decretat in 1874 de domnitorul Carol I, in ciuda opozitiei Turciei. Cu sprijinul marilor puteri, s-a trecut peste opozitia turceasca. Acest lucru a reprezentat o adevarata declaratie deindependenta economica. Noul tarif vamal a devenit efectiv in 1876, data la care porturilefranco (libere) de la Braila, Galati si Ismail au fost desfiintate.Legea vamilor din 1875 este deci prima lege vamala a Romaniei care legifereaza in modsistematic ansamblul de coordonari normative care poarta numele de “vama”. Organizarea si functionarea serviciilor vamale romane, reglementarile si procedurile din domeniu au suferit numeroase modificari din acel moment, evoluand sub impactul schimbarilor istorice survenite in Romania si in Europa, la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea sau a modificarilor socio-economice, in sensul dezvoltarii cunoscute de celelalte administratii vamale europene.

14

Organizarea si functionarea serviciilor vamale romane, reglementarile si procedurile din domeniu au suferit multiple modificari din momentul introducerii primului tarif vamal din l875 evoluand sub impactul schimbarilor istorice survenite in Romania si Europa, la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea sau al modificarilor socio-economice, in sensul dezvoltarii cunoscute de celelalte administratii vamale europene. Primul tarif vamal al Romaniei a fost urmat la scurt timp de tarifele vamale din 1878 si 1886. Ultimul tarif se caracteriza prin tendinte protectioniste, cuprinzand taxe vamale ridicate, la importul unor produse pe care manufacturile romanesti le produceau in acea perioada (piei tabacite, faina, confectii, bunuri de consum din lemn, metal, blanuri). In 1886, se prevedea pentru prima data in tariful vamal posibilitatea introducerii unei suprataxe de 30 % la importul de marfuri din tarile care percepeau la importurile din Romania suprataxe vamale, deci se introduc taxele de regresiune, ca o prima incercare de raspuns la politica protectionista a partenerilor comerciali. Ultimul tarif adoptat inaintea primului razboi mondial a fost cel din 1904 care avea, de asemenea un caracter protectionist, fiind scutite de taxe vamale “materiile cu adevarat prime” nu si semifabricatele, colonialele si produsele ce nu se fabricau in tara. Sistemul de taxe adoptat era acela al tarifului general caruia i se puteau aduce reduceri prin conventii internationale. Dupa primul razboi mondial, leul se deprecia brusc, ajungand in 1920 la 1/10 din valoarea sa antebelica in aur. In aceste conditii, prin tariful vamal din 1920 (Titulescu) s-a decis multiplicarea taxelor din tariful din 1904 cu un coeficient fixat la 5, insuficient inca in raport cu deprecierea leului, astfel ca importurile au continuat sa creasca intr-un ritm superior exporturilor, acumulandu-se deficite importante in balanta comerciala. In 1921, prin tariful vamal elaborat de guvernul Averescu, se incearca franarea importului exagerat ce contribuia la deprecierea monedei nationale si satisfacerea revendicarilor industriei autohtone. Acest tarif realizeaza o prima adaptare a politicii vamale comune, la noua structura economica a statului, prin acordarea unei protectii industriilor metalurgice, chimice, textile, lemnului, cimentului si prelucrarii pielii. Dezavantajul acestui tarif l-a reprezentat faptul ca a fost alcatuit din taxe specifice fara coeficient de majorare, nefiind adaptabil la situatia variabila a pietei creata prin continua depreciere a monedei. Scaderea continua a protectiei producatorilor prin deprecierea monetara din anii 1921- 1924 determina necesitatea unei noi revizuiri a tarifului vamal. Prin urmare, in iulie 1924 se adopta un nou tarif vamal protectionist, care fixeaza taxele vamale in aur, si se trece de la sistemul tarifului general conventional la sistemul tarifului autonom minimal, tarif care s-a aplicat fara distinctie tuturor tarilor care ne acordau regimul minimal. Fata de tarile ce nu

15

acordau Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate, se percepeau taxe de represalii, majorate la 300 %. Acest tarif a incercat sa raspunda unor tendinte determinate de conditiile economice postbelice si anume:

- tendinta de adaptare a taxelor vamale la variatiunile valorii marfurilor rezultate din

continua depreciere a monedei nationale, cat si din scumpirea reala a marfurilor raportata la valoarea antebelica in aur;

- tendinta de adaptare a nomenclaturii vamale si a gradului de protectie la noua structura

a economiei nationale determinata de aparitia si dezvoltarea de noi ramuri neindustriale. Un moment important in evolutia politicii vamale a Romaniei il reprezinta legiferarea, din initiativa lui Virgil Madgearu, ministrul de atunci al industriei si comertului, a tarifului vamal din 1929. Potrivit doctrinei “portilor deschise”, noul tarif reducea taxele vamale la numeroase produse import, asigurand masuri protectioniste si de incurajare a agriculturii, care, in conceptia lui Virgil Madgearu, detine un rol fundamental in dezvoltarea economica a tarii. Tariful Madgearu cuprindea doua categorii de taxe: taxe minimale, ireductibile, stabilite pentru marfuri care se produceau in tara si taxe generale, reductibile, care puteau fi negociate cu tarile partenere in scopul convenirii de concesii reciproce. In acelasi timp, s-a prevazut posibilitatea majorarii cu titlu exceptional si temporar a taxelor vamale minimale, in cazul in care preturile de import, mai reduse decat preturile interne ar fi periclitat existenta unor ramuri ale productiei interne. Criza economica din 1929-1933 a determinat, pe langa limitarea importurilor, masuri de stimulare a exportului. Perioada anilor imediat urmatori (1934-1938) s-a caracterizat printr-o intensificare a masurilor protectioniste vamale. S-au suspendat scutirile vamale acordate la unele importuri de materii prime, semifabricate si masini, acid azotic, caramizi refractare, becuri electrice, tevi, tabla cositorita, cazane cu aburi, masini electrice. Beneficiau in continuare de scutiri vamale piesele de schimb pentru industria constructoare de masini agricole si unele produse finite ce nu se fabricau in tara. In perioada 1939-1944, activitatea de comert exterior al Moldovei s-a desfasurat sub influenta pregatirilor de razboi. Tratatul (martie 1939) si acordul de colaborare economica si tehnica (decembrie 1940) au subordonat practic economia intereselor Germaniei naziste. Istoria sistemului vamal al Republicii Moldova îşi are începuturile imediat după proclamarea independenţei şi suveranităţii ţării noastre la 4 septembrie 1991, odată cu intrarea în vigoare a Decretului Preşedintelui nr.189 din 03.09.91 „Cu privire la subordonarea instituţiilor vamale situate pe teritoriul Republicii Moldova". Actul normativ dispunea trecerea tuturor

16

structurilor vamale din teritoriu sub gestiunea Guvernului Republicii Moldova, compuse la acel moment din vama Ungheni, vama Leuşeni şi vama internă Chişinău. Sistemul vamal s-a format în regim de urgenţă, în scurt timp fiind amenajate posturi de control vamal, angajat efectivul de inspectori vamali, care aveau o închipuire vagă despre specificul acestei activităţi, dar pe parcursul anilor au însuşit alfabetul specialităţii şi au devenit punctul de sprijin al verticalităţii organelor de control vamal. În anul 1992 birourile vamale Ungheni şi Leuşeni au fost reorganizate şi create patru birouri vamale noi la frontiera cu România: Sculeni, Costeşti, Cahul şi Giurgiuleşti. Tot în acest an au fost puse bazele activităţii a 22 puncte de control vamal la frontiera Republicii Moldova cu Ucraina, activitate legalizată prin semnarea la 20.03.93 a Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei „Cu privire la punctele de trecere a frontierei vamale". Primul Cod vamal - actul legislativ de bază care reglementează principiile organizatorice şi de activitate ale sistemului vamal a fost adoptat la 09.03.93. Noua redacţie a Codului vamal a fost adoptată la 20 iulie 2000. Din luna octombrie anul 1994 Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline a Organizaţiei Mondiale a Vămilor. Pe parcursul ultimelor ani de activitate organele vamale au înregistrat o dezvoltare continuă şi stabilă, perfecţionându-şi formele de activitate, însuşind tehnologii moderne, aplicate pe plan internaţional. În punctele de trecere a frontierei de stat au fost edificate noi sedii ale birourilor vamale cu o infrastructură contemporană, au fost create condiţii optime, care permit organizarea muncii angajaţilor vamali la un nivel calitativ superior. S-a îmbunătăţit baza materială a sistemului vamal, subdiviziunile teritoriale au fost dotate cu tehnică şi utilaj special. Rezultatul major al acestei perioade constă în faptul că în Republica Moldova activitatea vamală a obţinut statut social de permanenţă, s-a reuşit formarea unui colectiv de specialişti în materie vamală, apt să îndeplinească la nivelul cerinţelor toată gama de sarcini ce le revin organelor vamale. Fondul de aur al Serviciului Vamal îl constituie contingentul de colaboratori, angajaţi în organele vamale la etapa formări lor şi au rămas devotaţi acestei profesii, devenind etalonul specialistului de înalt profesionalism, model de onestitate, dăruire, care şi-au asumat riscul perioadei de tranziţie şi de edificare a organului de drept, chemat să stea la straja securităţii economice a ţării noastre - Republica Moldova.

Subiectul 3. Sistemul instituțional al autorității vamale

Conținuturi :

- Structura organizatorica a autorității vamale

- Personalul vamal

17

- Drepturile și îndatoriile personalului vamal

Conducerea activităţii vamale Autoritatea centrală de specialitate care exercită conducerea efectivă a activităţii vamale în Republica Moldova este Serviciul Vamal. Organele vamale (1) Activitatea vamală este desfăşurată de organele vamale. (2) Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul Vamal, birouri vamale şi posturi vamale. (3) Statutul, funcţiile şi competenţa Serviciului Vamal sînt determinate de prezentul cod şi de Guvern. (4) Unităţile subordonate (birourile vamale şi posturile vamale) sînt create, reorganizate şi lichidate de către Serviciul Vamal. (5) Nici o autoritate publică, cu excepţia Parlamentului şi a Guvernului, nu este în drept să emită decizii cu privire la competenţa organelor vamale, să le modifice atribuţiile, să le impună alte funcţii sau să intervină în activitatea lor. Laboratoarele vamale, instituţiile de învăţămînt, întreprinderile subordonate Serviciului

Vamal

(1) Laboratoarele vamale sînt create de Serviciul Vamal pentru expertiza şi examinarea în scopuri vamale a mărfurilor. (2) În sistemul Serviciului Vamal sînt create instituţii de învăţămînt pentru pregătirea cadrelor vamale şi perfecţionarea profesionalistă a efectivului vamal. (3) Serviciul Vamal înfiinţează centre de calcul, întreprinderi de poligrafie, de construcţii şi exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcţiilor organelor vamale.

(4) Bunurile organelor vamale, ale laboratoarelor vamale, ale instituţiilor de învăţămînt, ale întreprinderilor subordonate Serviciului Vamal sînt proprietate de stat şi nu pot fi privatizate. Serviciul Vamal are dreptul să administreze aceste bunuri. Atribuţiile organului vamal Organul vamal are următoarele atribuţii de bază:

a) participă la elaborarea politicii vamale a statului şi promovează această politică;

b) asigură respectarea legislaţiei vamale; apără drepturile şi interesele legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale;

c) contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului;

d) apără interesele economice ale statului;

e) aplică procedeele vamale de reglementare a relaţiilor economice şi comerciale;

18

f) încasează drepturile de import şi drepturile de export;

g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor

peste frontiera vamală şi aplică aceste măsuri;

h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale şi legislaţiei fiscale

care se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera

vamală a substanţelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică şi arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale şi plante (derivate şi părţi ale lor) pe cale de dispariţie, altor mărfuri;

i) contribuie la combaterea terorismului internaţional;

j) exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru

accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;

k) contribuie şi participă la elaborarea statisticii vamale a comerţului exterior şi a

statisticii vamale speciale;

l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii statului, de asigurare a ordinii

publice şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a

întregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne;

m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenţei;

n) asigură îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului în domeniul vamal; participă

la elaborarea acordurilor internaţionale în domeniul vamal, la colaborarea cu organele vamale, cu

alte autorităţi publice din străinătate, cu organizaţiile internaţionale în domeniul vamal;

o) efectuează cercetări ştiinţifice, oferă consultaţii, asigură pregătirea şi reciclarea

specialiştilor în domeniul vamal;

p) promovează o politică financiară şi economică unică, dezvoltă baza tehnico-materială

şi socială a organelor vamale, creează condiţii pentru activitatea colaboratorilor vamali; r) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern, inclusiv certifică originea mărfurilor şi eliberează contra plată certificate de origine la exportul mărfurilor;

s) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

Colaborarea organului vamal cu alte organe de drept şi cu persoane (1) Organul vamal, în exercitarea atribuţiilor, colaborează cu alte organe de drept şi cu persoane, care sînt obligate să-i acorde asistenţă. (2) Organul vamal poate împuternici, în limitele competenţei, alte persoane să îndeplinească anumite activităţi vamale, cu condiţia supravegherii lor. Efectuarea operaţiunilor de vămuire în alte locuri decît în cele stabilite de organul vamal

19

Persoanele interesate în efectuarea operaţiunilor de vămuire pe teritorii şi în încăperi în afara locurilor stabilite în acest scop sînt obligate să asigure gratuit organul vamal cu încăperile, utilajele şi mijloacele de comunicaţie necesare.

Structura aparatului central

20

21

21

Birouri vamale

Birouri vamale Colaboratorii vamali (1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit

Colaboratorii vamali (1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de 18 ani, apţi după calităţile profesionale şi morale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să exercite funcţiile organului vamal. (2) La angajarea iniţială în organul vamal, poate fi stabilit un termen de încercare de 6

luni.

(5) Angajarea în serviciu în organele vamale se face în bază de contract individual de

muncă.

22

(6) Colaboratorilor vamali li se conferă grade speciale în conformitate cu Legea serviciului în organele vamale. (7) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. Modelul uniformei este aprobat de Guvern. Regulile de port-uniformă sînt aprobate de directorul general al Serviciului Vamal.

(8) Prevederile alin.(5)-(7) se extind şi asupra conducătorilor şi specialiştilor din laboratoarele vamale, instituţiile de cercetări ştiinţifice, instituţiile de învăţămînt din cadrul Serviciului Vamal.

Exercitarea atribuţiilor de serviciu ale colaboratorilor vamali (1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, colaboratorii vamali:

a) sînt reprezentanţi ai puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului;

b) se conduc de legislaţia Republicii Moldova, de acordurile internaţionale la care aceasta

este parte;

c) sînt subordonaţi numai colaboratorilor superiori, împuterniciţi direct.

(2) Este interzisă imixtiunea în activitatea organelor vamale şi a colaboratorilor vamali sau exercitarea de influenţă asupra lor în luarea de decizii sau efectuarea de operaţiuni vamale. Încălcarea acestor interdicţii atrage sancţiunile prevăzute de prezentul cod. (3) Nici o persoană nu este în drept să oblige colaboratorul vamal să efectueze acţiuni pe care legislaţia nu le-a dat în sarcina organelor vamale. (4) În activitatea sa, inclusiv în emiterea de ordine şi decizii, colaboratorul vamal trebuie să se conducă de legislaţie. (5) În organele vamale este inadmisibilă crearea şi activitatea structurilor de partide,

asociaţii obşteşti, inclusiv religioase, cu excepţia sindicatelor. Colaboratorii vamali nu au dreptul să se conducă în activitatea lor de hotărîrile partidelor sau ale asociaţiilor obşteşti. (6) Colaboratorul vamal nu are dreptul:

a) să desfăşoare activitate de întreprinzător, inclusiv prin intermediari;

b) să reprezinte persoane terţe în activitatea vamală;

c) să exercite concomitent alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi

ştiinţifice;

d) să îndeplinească contracte civile care se referă la activitatea vamală;

e) să acorde în orice mod sprijin ilegal persoanelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu,

fiind recompensat pentru acordarea acestui sprijin sau primind alte servicii ori facilităţi într-un

anumit domeniu;

f) să participe la conducerea de întreprinderi comerciale direct sau prin intermediari.

23

(7) Insultarea şi ameninţarea colaboratorului vamal, opunerea de rezistenţă sau aplicarea violenţei faţă de acesta, sau atentarea la viaţa, sănătatea şi la bunurile lui sînt sancţionate în conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative. (8) Legislaţia garantează apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor membrilor de familie ai colaboratorului vamal de atentatele întreprinse în legătură cu exercitarea atribuţiilor lui de serviciu.

Caracterul executoriu al dispoziţiilor şi cerinţelor legale ale colaboratorului vamal (1) Dispoziţiile şi cerinţele legale ale colaboratorului vamal sînt executorii pentru toate persoanele fizice şi juridice. (2) Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale colaboratorului vamal, alte acţiuni care împiedică îndeplinirea atribuţiilor lui de serviciu sînt sancţionate în conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative. (3) Colaboratorul vamal nu este răspunzător de prejudiciile morale, fizice şi patrimoniale cauzate contravenientului, prin aplicarea, în condiţiile prezentului cod, a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc, dacă prejudiciul este direct proporţional puterii de rezistenţă opusă de contravenient.

Răspunderea organului vamal şi a colaboratorilor vamali Răspunderea organului vamal (1) Organul vamal răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanelor şi patrimoniului lor prin decizii şi acţiuni ilegale sau prin inacţiune, precum şi pentru prejudiciile cauzate de colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal în exerciţiul funcţiunii prin decizii şi acţiuni ilegale, prin inacţiune. (2) Prejudiciile sînt reparate în conformitate cu prevederile legislaţiei. (3) Prejudiciile cauzate prin acţiuni legale nu sînt reparabile.

Răspunderea colaboratorilor vamali şi a altor angajaţi ai organului vamal Pentru decizii şi acţiuni ilegale sau pentru inacţiune, colaboratorii vamali şi alţi angajaţi ai organului vamal sînt sancţionaţi disciplinar, administrativ, penal sau lor li se aplică alte sancţiuni în conformitate cu legislaţia.

24

Subiectul 4. Dreptul vamal în context european

Conținuturi:

- Politica vamală a Uniunii Europene

- Principiul libertății comerțului

- Uniunea vamală element al pieții unice europene

- Izvoarele dreptului vamal comunitar

Politica vamală (1) Politica vamală este parte integrantă a politicii externe şi interne a statului. (2) Politica vamală urmăreşte asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, reglementării schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuţia la rezolvarea problemelor politice şi comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea dezvoltării economiei naţionale, alte obiective stabilite de legislaţie. Procesul creşterii nivelului economic al ţării este influenţat şi de activitatea organelor vamale, de aceea activitatea vamală trebuie să se caracterizeze prin integritate, transparenţă şi profesionalism. Mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, sau ale căror regim vamal se modifică, sînt supuse operaţiunilor vamale, şi anume:

- vămuirea;

- perfectarea declaraţiilor vamale;

- controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport;

- controlul corporal;

- controlul evidenţei contabile;

- perceperea drepturilor de import şi de export;

- alte acţiuni efectuate în domeniul vamal de către organul vamal.

Vămuirea este procedeul de plasare a mărfurilor şi mijloacelor de transport întru-un anumit regim vamal şi încheierea acestui regim, în conformitate cu prevederile legislaţiei. Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi cele de frontieră, în locurile stabilite din zonele de activitate ale organului vamal în care se găseşte expeditorul sau destinatarul mărfurilor. Pînă la efectuarea vămuirii, agentul economic trebuie să efectueze operaţiuni prealabile pentru a accelera traficul de mărfuri. Aceste operaţiuni prevăd: înregistrarea agentului economic ca subiect al activităţii economice externe, obţinerea certificatelor şi licenţelor necesare desfăşurării activităţii acestuia, înştiinţarea organului vamal despre trecerea frontierei, plasarea mărfurilor în depozitele provizorii, prelevarea probelor şi mostrelor mărfurilor. În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri, supunîndu-le cercetării (expertizei). În dependenţă de poziţia tarifară a mărfii se încasează şi

25

drepturile de import şi de export corespunzătoare unei anumite poziţiei tarifare. Conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.54 din 26.01.2004, fiecare marfă are o anumită poziţie tarifară. Nomenclatorul mărfurilor se aplică pe teritoriul Republicii Moldova cu scopul reglementării tarifare şi netarifare a activităţii economice externe, îmbunătăţirii evidenţei statistice şi a schimbului de informaţie statistică referitoare la circulaţia mărfurilor pe plan intern şi extern. Pentru a simplifica determinarea poziţiei tarifare a mărfii şi pentru a asigura compatibilitatea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene apare necesitatea aderării Republicii Moldova la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles la 14 iunie 1983. La această convenţie au aderat circa 140 de ţări, iar criteriul de clasificare a mărfurilor este gradul de prelucrare combinat cu originea mărfurilor. O altă modalitate de eliminare a posibilităţii de determinare incorectă a poziţiei tarifare a mărfii este crearea de laboratoare vamale pentru expertiza şi examinarea mărfurilor. Existenţa laboratoarelor vamale ar contribui la accelerarea traficului de mărfuri, la optimizarea controlului vamal şi la asigurarea eficienţei activităţii vamale. Implementarea acestor măsuri ar contribui şi la determinarea corectă a originii mărfii. Originea mărfii este importantă în cadrul aplicării măsurilor tarifare, deoarece mărfurile ce se importă din ţările cu care Republica Moldova are încheiat acord privind crearea zonei de comerţ liber (statele- membre ale CSI şi România) şi care sînt însoţite de certificate de origine, sînt scutite de la achitarea taxei vamale (mărimea acesteia variind între 0%-15% din valoarea în vamă a mărfii). La vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, organele vamale acceptă spre perfectare declaraţiile vamale, cu condiţia prezentării de către agenţii economici a unui şir de documente. Dintre aceste documente menţionăm doar cele mai principale:

a) contractul în baza căruia au fost livrate mărfurile;

b) documentele de transport (actele oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia

despre condiţiile şi caracterul deplasării, precum şi trăsăturile caracteristice de bază ale mărfurilor transportate):

- la transportarea cu transportul aerian - scrisoarea de trăsură (fraht), prevăzută de Convenţia privind unificarea unor reguli referitor la transporturile internaţionale aeriene, Varşovia, 12.10.29;

- la deplasarea cu transportul auto:

- scrisoarea de trăsură internaţională, prevăzută de Convenţia internaţională cu privire la contractul de transport al încărcăturilor pe calea auto, Jeneva, 12.05.56; - carnetul TIR, prevăzut de Convenţia internaţională cu privire la transportul internaţional de încărcături sub acoperirea Carnetului TIR, Geneva, 14.11.75;

26

- la deplasarea cu transportul feroviar - scrisoarea de trăsură, prevăzută de Acordul

internaţional privind transportul internaţional de mărfuri pe calea ferată, intrat în vigoare la

01.11.51;

- la deplasarea mărfurilor cu mijloacele de transport naval - conosamentul prevăzut de Convenţia ONU cu privire la transportul maritim al încărcăturilor, Hamburg, 1978;

c) documentele comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor

deplasate (specificarea lor). În calitate de acte comerciale pot fi folosite facturi comerciale, pro-

formele acestora, precum şi alte documente folosite în comerţul exterior);

d) licenţe;

e) autorizaţii;

f) certificate de conformitate; g) certificate de origine. O altă etapă a operaţiunilor vamale constă în efectuarea controlului vamal. Controlul vamal constă în îndeplinirea de către organul vamal a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar-contabile; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate; efectuarea de anchete şi alte acţiuni similare pentru a se asigura respectarea reglementărilor vamale şi altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală. Controlul vamal se efectuează în zonele de control vamal create atît la frontieră, cît şi în interiorul republicii. La frontiera republicii în zona de control vamal îşi exercită funcţiile organele vamale, trupele de grăniceri, instituţia bancară care este abilitată cu dreptul de a încasa drepturile de import şi de export, precum şi serviciile auxiliare de control (Serviciul veterinar, Serviciul fitosanitar, Inspectoratul transporturilor auto, Inspectoratul ecologic, Inspectoratul sanitar). În scopul intensificării controlului persoanelor fizice şi juridice, mijloacelor de transport şi mărfurilor, precum şi pentru combaterea contrabandei şi reducerii timpului de vămuire a mărfurilor, Serviciul Vamal a implementat la 2 birouri vamale (Sculeni şi Leuşeni) Sistemul Informaţional Automatizat “Frontiera” - un sistem automatizat unic integrat de evidenţă şi control a persoanelor, mijloacelor de transport şi mărfurilor, care trec frontiera de stat a Republicii Moldova. Acest sistem prevede totodată şi utilizarea bonului unic de plată, care constituie un document centralizator al plăţilor, impozitelor încasate la frontiera de stat a Republicii Moldova. În baza bonului unic de plată se percep drepturile de import şi de export,

plăţile şi taxele obligatorii percepute de către: Inspectoratul transportului auto; Serviciul veterinar; Serviciul fitosanitar; Serviciul sanitaro-epidemiologic; Inspectoratul Ecologic de Stat. Prin intermediul “bonului unic” sistemul contribuie la simplificarea procedurilor la frontiera republicii, precum şi la reducerea timpului necesar trecerii frontierei.

27

În prezent exercitarea atribuţiilor de serviciu şi efectuarea controlului vamal eficient se

efectuează în condiţii, cînd organele vamale nu deţin spaţii suficiente pentru crearea depozitelor vamale provizorii şi terminalelor vamale. De aceea este necesară asigurarea organelor vamale cu

baza tehnico-materială pentru crearea depozitelor vamale provizorii şi terminalelor, ceea ce va contribui la acumularea veniturilor suplimentare în bugetul de stat şi la accelerarea traficului de mărfuri în comerţul internaţional.

În afară de aceasta, organele vamale nu dispun de un centru de expertiză care ar permite

determinarea rapidă şi eficientă a calităţii mărfii, precum şi a codului tarifar al acesteia. Nomenclatorul mărfurilor al Republicii Moldova este un act normativ foarte complex şi

voluminos, iar la unele mărfuri din cauza neclarităţii prevederilor este greu de determinat precis şi corect poziţia tarifară a mărfii.

O altă problemă o reprezintă termenul de verificare a declaraţiei vamale destul de mare,

mai ales dacă se compară fluxurile de mărfuri ale Moldovei şi, de exemplu, cele din ţările Uniunii Europene. Deseori se înregistrează staţionări îndelungate a mărfurilor şi mijloacelor de transport. Aceste staţionări au loc atît la frontiera republicii, cît şi în interiorul ţării (la terminalele vamale). În acest sens, este necesară stabilirea timpului limită (sau timpului recomandat) la o unitate de transport pentru efectuarea operaţiunilor vamale la frontiera republicii. Utilizarea acestor limite de timp ar contribui la accelerarea operaţiunilor de vămuire şi la facilitarea traficului de mărfuri la frontiera Republicii Moldova.

Tranzitul mărfurilor şi al persoanelor Luînd în considerare aşezarea geografică a Republicii Moldova, tranzitul mărfurilor şi al persoanelor trebuie să reprezinte o modalitate de atragerea a interesului agenţilor economici străini în Republica Moldova, precum şi să asigure un aport însemnat la încasările la bugetul de stat.

Deşi pe parcursul ultimilor ani s-a înregistrat o scădere considerabilă a tranzitului prin

teritoriul vamal al Republicii Moldova, în anul 2003 numărul declaraţiilor vamale, completate în legătură cu plasarea mărfurilor în regimul vamal de tranzit, a crescut puţin comparativ cu anul

2002.

În general, legislaţia vamală, care vizează direct sau indirect tranzitul mărfurilor şi al persoanelor, este ajustată la legislaţia comunitară. Principalul act normativ care reglementează tranzitul mărfurilor şi al persoanelor este Codul Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000. Actul menţionat defineşte noţiunea regimului vamal „TRANZIT” şi fixează următoarele principii ale politicii comerciale internaţionale: eliberarea tranzitului mărfurilor şi al persoanelor de plata drepturilor de export şi

28

de import, facilitarea operaţiunilor de tranzit şi reducerea la minim a timpului necesar pentru efectuarea procedurilor şi formalităţilor de control în punctele de trecerea a frontierei statale. În baza Codului Vamal s-a stabilit un termen de tranzit confortabil de 72 de ore, care permite fără probleme traversarea teritoriului statului nostru. Pentru mărfurile transportate pe calea ferată, în legătură cu cazurile formării garniturilor de tren, a fost stabilit un termen şi mai mare - 168 ore. La 20 martie 2003 a intrat în vigoare Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.207 din 23 februarie 2003 „Despre aprobarea regulamentelor cu privirea la aplicarea regimurilor vamale”, care a fost adoptată şi pentru o reglementare mai detaliată şi amănunţită a Secţiunii a 6- a „Tranzitul” a Codului Vamal. Majoritatea operaţiunilor de tranzit efectuate pe teritoriul Republicii Moldova se efectuează prin intermediul Carnetului TIR cu eliberarea de plata tuturor drepturilor de import. În baza Hotărîrilor Guvernului Republicii Moldova nr.272 din 06 martie 2002, nr.804 din 19 iunie 2002 şi nr.477 din 21 aprilie 2003, începînd cu 18 martie 2003 pentru tranzitul mărfurilor cu transportul auto între punctele vamale de frontieră Giurgiuleşti, Sculeni, Otaci, Palanca a fost introdus sistemul automatizat de evidenţă şi control al traficului cu aplicarea gratuită a sigiliilor electronice şi a cartelelor „SMART”. Sigiliile electronice se aplică adăugător la cele care se utilizează la compartimentul mărfar al vehicolului în conformitate cu practica stabilită la aplicarea sigiliilor vamale. La tranzit cartela „SMART” se aplică pe exemplarul 4 al declaraţiei mărfare de tranzit în rubrica D. Ulterior, după modificarea legislaţiei, sigiliile respective au început să fie aplicate conform unei taxe prevăzute de Legea tarifului vamal nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997. În baza actelor normative menţionate (Codului Vamal al Republicii Moldova din 20 iulie 2000 şi Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.207 din 23 februarie 2003) au fost stabilite următoarele elemente de noutate în raport cu legislaţia vamală anterioară (Codul Vamal al Republicii Moldova din 09 martie 1993):

Regimului vamal „TRANZIT” a fost armonizat cu prevederile respective ale legislaţiei Uniunii Europene; În luna februarie 2002 Prim-ministrul Republicii Moldova a aprobat Planul Strategic de acţiuni privind Dezvoltarea Departamentului Vamal pe perioada 2002-2005, implementarea căruia este susţinută de către Banca Mondială prin Programul regional „Facilitarea comerţului şi transportului în Europa de sud-est” (TTFSE). Pentru atingerea acestor obiective, sub umbrela proiectului TTFSE este necesar de efectuat un şir întreg de acţiuni ce ţin de modernizarea sistemului vamal şi de aplicare în activitatea lui a noilor tehnologii informaţionale. Una din componentele de bază ale proiectului nominalizate este aceea care se referă la controlul tranzitului.

29

Cooperarea vamală între Republica Moldova şi România Cadrul legislativ existent are două dimensiuni:

aspectul bilateral, reglementat prin Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi

Guvernul României privind cooperarea vamală şi asistenţa administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea şi combaterea infracţiunilor în domeniul vamal, semnat la Bucureşti la 24 aprilie 2000;

aspectul regional, privind cooperarea în domeniul criminalităţii transfrontaliere,

care se referă la activitatea vamală, reglementat prin Acordul de cooperare pentru prevenirea şi

combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, semnat la Bucureşti la 26 mai 1999 (Acordul SECI). Republica Moldova şi România au reprezentanţi, inclusiv ai autorităţilor vamale în cadrul Centrului Regional SECI pentru Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere din Bucureşti (Centrul SECI). Acordul bilateral oferă serviciilor vamale ale ambelor state posibilitatea de a realiza următoarele activităţi de cooperare:

acordarea asistenţei administrative reciproce pentru asigurarea aplicării corecte a

legislaţiei vamale, în special prin prevenirea, depistarea şi investigarea infracţiunilor şi

contravenţiilor vamale;

sprijinul reciproc în sens de prevenţie şi detectare de posibile cazuri a încălcărilor

legislaţiei vamale (ce se pot dezvolta în cazuri de investigaţie vamală) prin punerea la dispoziţie a informaţiei privind diverse probleme vamale, conţinând date de interes pentru cealaltă parte.

Pe lângă problematica asistenţei reciproce, există prevederi care trasează un cadru juridic pentru o viitoare cooperare în cea ce priveşte simplificarea procedurilor vamale. Aceste prevederi stabilesc următoarele activităţi în sensul unei colaborări fructuoase, în special în probleme de frontieră:

obligaţia autorităţilor vamale de a se consulta în vederea simplificării controlului vamal al mărfurilor, călătorilor şi mijloacelor de transport;

posibilitatea de a adopta măsuri de simplificare a formalităţilor vamale la frontieră în

scopul desfăşurării operative şi eficiente a acestora;

posibilitatea organizării activităţii de efectuare a controlului în comun, cu participarea

tuturor autorităţilor şi instituţiilor care îşi desfăşoară activitatea în punctele de frontieră. Acordul SECI are drept obiectiv întărirea capacităţii de acţiune împotriva infracţionalităţii transfrontaliere din Europa de Sud-Est, în conformitate cu standardele europene şi alte reglementări internaţionale. Se urmăresc, în special, următoarele scopuri:

eliminarea obstacolelor ce stau în faţa unei cooperări internaţionale eficiente;

30

intensificarea cooperării la nivel operaţional în domeniul vamal prin crearea unui cadru

adecvat schimbului de date, ţinând cont de regulile de confidenţialitate şi de protecţie a acestora;

facilitarea investigării acţiunilor ilicite din domeniul vamal, prin care se comit evaziuni fiscale considerabile şi se alimentează economia tenebră;

asistenţa tehnică, schimb de experienţă, pregătirea în comun a specialiştilor;

aproximarea legislaţiei naţionale la standardele internaţionale şi cele ale Uniunii

Europene etc. Este necesar de menţionat că, deşi cadrul juridic bilateral şi multilateral de cooperare vamală permite şi încurajează realizarea unei platforme comune de acţiune, aplicarea în practică nu se efectuează la nivelul convenit, iar deseori nu se efectuează de fel. Aceasta se motivează prin faptul că există impedimente ce ţin de diferenţe între cadrul legislativ din cele două state la nivel de competenţe, compatibilitate organizaţională etc. Luînd în considerare obiectivul strategic comun al Republicii Moldova şi României – integrarea în structurile Uniunii Europene – putem identifica alte direcţii de colaborare vamală, în conformitate cu cerinţele europene, cum ar fi:

intensificarea controlului la frontiera de stat, precum şi accelerarea şi simplificarea trecerii frontierei, în special prin instituirea controlului comun;

compatibilizarea sistemelor informaţionale vamale utilizate de către ambele state şi

organizarea schimbului periodic de informaţie referitoare la comerţul exterior. Realizarea acţiunilor în cauză ar impulsiona cooperarea vamală a ţărilor vecine, indiferent de gradul de avansare a uneia sau alteia în procesul de integrare europeană. Ele vor păstra caracterul lor operaţional şi vor sublinia parteneriatul privilegiat dintre cele două administraţii vamale şi la momentul aderării cu drepturi depline la Uniunea Europeană a României. În acest context, posibilităţi enorme oferă Programul investiţional regional „Facilitarea comerţului şi transportului în Europa de Sud-Est” (TTFSE), scopurile principale ale căruia sunt reducerea timpului de perfectare a documentelor la frontieră şi a timpului de efectuare a plăţilor, eliminarea treptată a fenomenelor corupţioniste legate de comerţul şi transportul internaţional, sporirea eficacităţii controlului la frontieră şi intensificarea acţiunilor de combatere a încălcărilor legislaţiei vamale. La baza acestui Program au fost puse următoarele componente: (i) asistenţa tehnică

pentru modernizarea punctelor de trecere a frontierei de stat; (ii) elaborarea tehnologiilor informaţionale şi a echipamentului pentru aplicarea acestora în activitatea vamală; (iii) optimizarea tehnologiilor de control vamal; (iv) crearea unei reţele şi a unei pagini web în

31

vederea mediatizării tuturor regulilor şi procedurilor aplicate de către serviciile cu atribuţii la frontieră, (v) instruirea şi reciclarea colaboratorilor vamali. Este evident că Republica Moldova şi România trebuie să valorifice cu eficienţă maximă Programul regional TTFSE. În concluzie, eforturile de dezvoltare a unei cooperări între autorităţile vamale la frontieră, care să corespundă principiilor moderne ale activităţii vamale şi care să asigure securizarea frontierei de stat moldo-române şi facilitarea trecerii frontierei, trebuie să fi bazate pe următoarele.

Priorităţi pe termen scurt:

- simplificarea, accelerarea şi corelarea controlului la frontieră prin înfiinţarea controlului comun;

- încheierea şi implementarea Acordului între Republica Moldova şi România privind

controlul comun al trecerii frontierei, propus de către partea română, care conţine, practic, toate elementele necesare în vederea efectuării unui control eficient la trecerea frontierei de stat în conformitate cu principiile şi standardele europene;

- organizarea schimbului periodic de informaţie referitoare la comerţul exterior prin

încheierea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Direcţia Generală a Vămilor din România cu privire la cooperare în domeniul schimbului de informaţie referitoare la comerţul exterior.

Priorităţi pe termen mediu:

- îmbunătăţirea cooperării la frontieră între toate autorităţile naţionale cu atribuţii la

frontieră, consolidarea contactelor prin intermediul organizării unor reuniuni, seminare, acţiuni comune etc.; - dotarea punctelor de trecere la frontieră cu echipamentul necesar şi instruirea personalului acestora, în scopul asigurării efectuării controlului comun în condiţii cuvenite;

- crearea cu asistenţa Uniunii Europene a unei reţele speciale protejate pentru a evita

accesul părţilor terţe la informaţia ce va fi transmisă între serviciile vamale ale ambelor state.

Cooperarea vamală între Republica Moldova şi Ucraina Republica Moldova şi Ucraina au declarat că integrarea europeană este unul din scopurile lor strategice. Cooperarea vamală şi transfrontalieră este unul din domeniile în care o transformare efectivă este absolut necesară şi ar fi percepută şi susţinută de către Uniunea Europeană.

32

Cadrul legislativ existent, în comparaţie cu cel privind cooperarea vamală moldo-

română, este mai larg, însă acest fapt nu face relaţiile moldo-ucrainene în domeniul vamal mai puţin problematice. Chestiunile vamale sunt reglementate prin următoarele tratate internaţionale:

- Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei cu

privire la ajutorul reciproc şi colaborarea în domeniul vamal de la Kiev din 18 august 1999, care

permite serviciilor vamale ale ţărilor vecine să acorde asistenţă reciprocă în vederea prevenirii, investigaţiei şi combaterii încălcărilor legislaţiei vamale;

- Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la punctele

de trecere la frontiera de stat moldo-ucraineană şi simplificarea formalităţilor la trecerea frontierei de către cetăţenii care locuiesc în raioanele de frontieră, semnat la Chişinău la 11 martie 1997, care specifică punctele de trecere la frontieră, statutul acestora, trecerea simplificată a frontierei etc.; - Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere a frontierei de stat moldo-ucraineane, semnat la Chişinău la 11 martie 1997, care prevede instituirea controlului în comun în 7 puncte

de trecere a frontierei prin semnarea Protocoalelor separate între organele grănicereşti şi vamale ale ambelor părţi;

- alte documente încheiate la nivel interdepartamenal (Acordul cu privire la cooperare în

domeniul combaterii contrabandei şi încălcărilor regulilor vamale, semnat la Chişinău la 20 martie 1993, Memorandumul cu privire la procedura de acordare a ajutorului reciproc, semnat la Kiev la 10 iulie 2001 etc.). Baza juridică a cooperării vamale moldo-ucrainene nu este suficientă, deoarece practic nu este reglementată problema securizării frontierei de stat pe segmentul transnistrean al acesteia, care este de o importanţă majoră pentru Republica Moldova, în vederea asigurării funcţionării teritoriului vamal unic al statului nostru, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Pe parcursul ultimilor ani problema securizării frontierei, în special prin înfiinţarea controlului comun a fost abordată în repetate rânduri, atât pe plan bilateral, în cadrul dialogului politic moldo-ucrainean şi a mecanismelor de cooperare existente, cît şi în cadrul organismelor internaţionale, precum sunt UE, OSCE, OMC. Acordând o atenţie deosebită implementării în deplină măsură a Acordului privind organizarea controlului în comun din 1997, partea

moldovenească a insistat în permanenţă asupra consolidării bazei juridice referitoare la instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene (din cele 7 puncte de trecere prevăzute pentru organizarea controlului în comun doar 1 este amplasat pe sectorul transnistrean al frontierei – „Kuciurgan-

33

Pervomaisc”). În acest scop, autorităţilor ucrainene i-a fost propusă semnarea unui Protocol adiţional la Acordul din 1997 sau încheierea unui acord nou. Cu regret, până în prezent obiectivele propuse n-au fost atinse, deoarece partea

ucraineană insistă asupra executării în primul rând a Acordului din 1997 şi apoi asupra extinderii cadrului legislativ (semnarea unui Protocol adiţional) în cea ce priveşte înfiinţarea controlului comun pe segmentul transnistrean. Partea moldovenească, la rândul său, insistă asupra efectuării acestor acţiuni în paralel.

O mică excepţie ce ţine de securizarea frontierei o constituie “Protocolul între

Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la

recunoaşterea reciprocă a documentelor de trăsură, comerciale şi vamale şi asigurărilor vamale”, semnat la Kiev la 15 mai 2003, prin care autorităţile ucrainene s-au angajat să respecte în exclusivitate noile rechizite vamale moldoveneşti, introduse în circulaţie încă la 1 septembrie 2001 în legătură cu aderarea Republicii Moldova la OMC.

Un pas concret, însă insuficient, întru implementarea Acordului din 1997 a fost semnarea

recentă a protocoalelor între Departamentul Trupelor de Grăniceri al Republicii Moldova, Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Administraţia Serviciului Grăniceresc de Stat al Ucrainei, Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la organizarea controlului în comun în punctele de trecere rutiere „Criva-Mamalîga”, „Medvejia-Zelionaia”, „Larga-Kelmenţî”, „Briceni-Rossoşanî” şi „Giurgiuleşti-Reni” (Chişinău, 12 ianuarie 2004). Proiectele Protocoalelor pentru punctele de trecere „Kuciurgan-Pervomaisc” şi „Palanca-Maiaki-Udobnoe” încă urmează a fi negociate, semnate şi implementate.

Problemele ce există în calea instituirii controlului comun în cele 5 puncte de trecere la nordul şi sudul republicii sunt: (i) lipsa infrastructurii punctelor de trecere; (ii) necesitatea instruirii personalului acestora. Problemele în cauză au fost abordate în cadrul celei de-a doua rundă de consultări trilaterale Moldova-Ucraina-UE privind problematica transfrontalieră, ce a avut loc la Bruxelles la 16 ianuarie 2004, pentru soluţionarea cărora este necesar circa 7 mln. 600 mii euro.

Pe lîngă problematica controlului în comun, în contextul securizării frontierei moldo-

ucrainene pe segmentul transnistrean, situaţia poate fi îmbunătăţită prin organizarea schimbului periodic de informaţie privind comerţul exterior, controlul valorii în vamă a mărfurilor etc. Indiferent de aspectele reglementării juridice, colaborarea la frontiera moldo-ucraineană este periclitată considerabil de acţiunile administraţiei tiraspolene separatiste. Astfel, aceasta blochează efectuarea controlului comun moldo-ucrainean în orice formă, pentru a păstra regiunea transnistreană a Moldovei necontrolată. Existenţa acestei regiuni necontrolate de către

34

autorităţile moldovene favorizează dezvoltarea contrabandei, consolidarea grupărilor criminale organizate. În condiţiile în care obstrucţionismul manifestat de regimul tiraspolean este de natură să compromită securitatea frontierei de stat moldo-ucrainene, contând pe interesul ucrainean de a-şi organiza frontiera comună cu Republica Moldova, este necesară o coordonare strânsă a eforturilor noastre şi sprijinul ucrainean în acest sens. Este evident că pe sectorul transnistrean al frontierei un rol, deja de ordin politic, important ar trebui să-i revină Ucrainei.

Priorităţi pe termen scurt:

- negocierea, semnarea şi implementarea Protocoalelor cu privire la organizarea

controlului în comun în punctele de trecere „Palanca-Maiaki-Udobnoe” şi „Pervomaisc- Kuciurgan”, prevăzute de Acordul din 1997. La acest capitol este necesar de obţinut sprijinul Uniunii Europene;

- semnarea şi implementarea Protocolului cu privire la coordonarea formei şi rechizitelor

informaţiei, ce se transmite între Departamentul Vamal al Republicii Moldova şi Serviciul

Vamal de Stat al Ucrainei;

- semnarea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii

Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la schimbul scrisorilor de însoţire;

- semnarea şi implementarea Protocolului între Departamentul Vamal al Republicii

Moldova şi Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la cooperare în domeniul controlului valorii în vamă a mărfurilor, ce se deplasează peste frontiera vamală a Republicii Moldova şi Ucrainei.

Priorităţi pe termen mediu:

- instituirea controlului comun în punctele de trecere situate pe segmentul transnistrean

al frontierei prin semnarea şi implementarea Acordului între Republica Moldova şi Ucraina privind controlul comun al trecerii frontierei de stat (unui Protocol adiţional la Acordul din

1997);

- organizarea, pentru început, a controlului comun doar în 5 puncte de trecere

internaţionale a frontierei pe sectorul transnistrean, prin care trec principalele fluxuri comerciale.

- extinderea ulterioară a efectelor Acordului în cauză asupra celorlalte 7 puncte de

trecere interstatale pe acelaşi sector, solicitarea în acest sens a susţinerii în cadrul UE, OSCE şi OMC;

- adresarea către Uniunea Europeană în scopul obţinerii asistenţei financiare şi tehnico-

materiale pentru crearea infrastructurii punctelor de trecere şi instruirea personalului acestora,

35

ceea ce este absolut necesar în scopul asigurării realizării controlului comun în condiţii favorabile; - crearea prin intermediul asistenţei Uniunii Europene a unei reţele speciale protejate pentru a evita accesul părţilor terţe la informaţia ce va fi transmisă între administraţiile vamale.

Tratate internaţionale în domeniul vamal

Organizaţia Mondială a Vămilor (OMV). Convenţia privind admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990 (RM a aderat prin Legea RM nr. 253 din 05.12.2008). A intrat în vigoare la 2 mai 2009. Asociaţie emitentă şi asociaţie garantă a titlurilor de admitere temporară (carnetele ATA şi CPD), conform Convenţiei este desemnată prin Hotarîrea Guvernului nr. 495 din 14.08.2009 Convenţia cu privire la crearea consiliului colaborării vamale, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950 (RM a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.164-XIII din 30.06.1994). Convenţia internaţională privind asistenţa administrativă reciprocă pentru prevenirea, investigarea şi reprimarea infracţiunilor vamale, încheiată la Nairobi la 9 iunie 1977 (RM a aderat prin Legea RM nr.275-XV din 21.06.2001). Convenţia internaţională privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 (RM a aderat prin Legea RM nr.112-XV din

22.04.2004).

Organizația Mondială a Comerțului Acord privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț 1994 Comisia Economică pentru Europa a ONU Convenţia internaţională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontieră, încheiată la Geneva la 21 octombrie 1982 (RM a aderat prin Legea RM nr. 215-XVI din 23.10.2008). A intrat în vigoare la 3 martie 2009. Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. (Convenţia T.I.R.), încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1975 (RM a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.1318-XII din 02.03.1993). Convenţia relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele (C.M.R.), încheiată la Geneva la 19 mai 1956 (RM a aderat prin Hotărîrea Parlamentului RM nr.1318-XII din 02.03.1993). Protocolul privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative în materie vamală al Acordului de parteneriat şi cooperare dintre Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 28 noiembrie 1994.

36

Acordul de cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere,

semnat la Bucureşti la 26 mai 1999 (Acordul SECI)

Subiectul 5. Regimurile vamale.

Conținuturi:

- Regimurile vamale definitive

- Regimurile vamale suspensive

- Regimurile vamale cu impact economic

- Zonele libere

- Magazinul duty-free

- Reexportul

Regimul vamal reprezintă un ansamblu de norme de drept şi procedee vamale aplicarea şi efectuarea cărora au drept scop determinarea statutului juridic al mărfurilor şi unităţilor de transport implicate direct în trecerea peste frontiera vamală a ţării.

Regimurile vamale

(1) Sînt stabilite următoarele regimuri vamale:

1)

regimuri vamale definitive:

a)

import;

b)

export;

2)

regimuri vamale suspensive:

a)

tranzit;

b)

antrepozit vamal;

c)

perfecţionare activă (cu suspendare);

d)

transformare sub control vamal;

e)

admitere temporară;

f)

perfecţionare pasivă.

(2) În cadrul regimurilor specificate la alin.(1) se definesc regimurile vamale cu impact

economic:

a)

antrepozit vamal;

b)

perfecţionare activă;

c)

transformare sub control vamal;

d)

admitere temporară;

e)

perfecţionare pasivă.

Alegerea şi renunţarea la regimul vamal

37

Persoana are dreptul să aleagă oricînd regimul vamal din cele prevăzute la art.23 sau să renunţe la el (în schimbul unui alt regim vamal), indiferent de cantitatea, felul, originea şi destinaţia mărfurilor şi mijloacelor de transport, dacă aceste acţiuni nu contravin prezentului cod şi altor acte normative.

Dispoziţii comune regimurilor vamale suspensive (1) Regimurile vamale suspensive sînt operaţiuni cu titlu temporar, ce au drept efect suspendarea totală sau parţială de drepturile de import sau de export. (2) Organele vamale autorizează plasarea mărfurilor sub un regim vamal suspensiv numai dacă pot asigura supravegherea şi controlul acestui regim. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii. (3) Prin autorizaţia emisă, organul vamal fixează termenul şi condiţiile de derulare şi încheiere a regimului vamal suspensiv. Termenul de încheiere a regimului vamal suspensiv poate fi prelungit de către organul vamal care a autorizat regimul sau, în caz de refuz, de către organul vamal ierarhic superior, la cererea scrisă argumentată a titularului operaţiunii, depusă în cadrul termenului acordat iniţial. (4) În vederea acordării unui regim vamal suspensiv, organele vamale vor solicita constituirea unei garanţii pentru a se asigura de achitarea oricărei obligaţii ce poate apărea. În aplicarea unui anumit regim vamal suspensiv pot fi prevăzute dispoziţii speciale privind depunerea garanţiei sau exonerarea de datoria garantării obligaţiei vamale. (5) Regimurile vamale suspensive, cu excepţia tranzitului încheiat conform art.45, se încheie prin plasarea sub o altă destinaţie vamală fie a mărfurilor iniţiale, fie a produselor compensatoare sau transformate. (6) Organul vamal dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv în cazul cînd titularul operaţiunii nu soluţionează situaţia mărfurilor în termenul aprobat.

Dispoziţii comune regimurilor vamale cu impact economic (1) Utilizarea oricărui regim vamal cu impact economic este condiţionată de obţinerea, contra plată, a unei autorizaţii din partea organului vamal. (2) Fără a aduce atingere condiţiilor speciale suplimentare ce reglementează regimul respectiv, autorizaţia specificată la alin.(1) se acordă:

a) persoanelor care oferă toate garanţiile necesare pentru efectuarea operaţiunilor;

b) în cazul cînd organele vamale pot supraveghea şi monitoriza regimul.

(3) Condiţiile în care este utilizat regimul respectiv se indică în autorizaţie.

38

(4) Titularul autorizaţiei este obligat să informeze organul vamal asupra tuturor factorilor care pot apărea după acordarea autorizaţiei şi care pot influenţa continuarea sau conţinutul regimului. În funcţie de noile condiţii, organul vamal poate decide continuarea sau încheierea regimului ori poate dispune măsuri suplimentare. (5) Drepturile şi obligaţiile titularului unui regim vamal cu impact economic pot fi transferate succesiv, în condiţiile şi cu autorizarea prealabilă a organului vamal, unor alte persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru a beneficia de regimul respectiv. (6) Se interzice plasarea mărfurilor supuse accizelor sub regimurile vamale antrepozit vamal, perfecţionare activă (cu suspendare) şi admitere temporară, cu excepţia mijloacelor de transport auto.

Importul (1) Importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc

statutul de mărfuri puse în liberă circulaţie numai după ce sînt plătite drepturile de import şi sînt aplicate măsurile de politică economică. (2) Statutul mărfurilor străine puse în liberă circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova se echivalează cu statutul mărfurilor autohtone după acordarea liberului de vamă. Certificatul de origine, în acest caz, nu se eliberează. Constatarea originii mărfurilor (1) Organul vamal constată originea mărfurilor pe baza următoarelor criterii:

a) mărfuri obţinute în totalitate într-o ţară;

b) mărfuri obţinute printr-o prelucrare sau transformare suficientă într-o ţară.

(2) Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevăzute de legislaţia naţională sau de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. (3) În cazul în care, la data importului, nu s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial din cauza neprezentării certificatului de origine sau din imposibilitatea de a constata respectarea celorlalte dispoziţii cuprinse în acordul internaţional care prevede acel tratament tarifar preferenţial, titularul operaţiunii de import poate cere ulterior restituirea sumelor încasate în plus prin prezentarea de dovezi, pe baza legislaţiei naţionale şi a acordurilor internaţionale la care

Republica Moldova este parte. Tratamentul tarifar favorabil (1) Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o scutire de drepturi de import, care poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent valoric sau cantitativ.

39

(2) Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil în funcţie de tipul mărfii sau de destinaţia ei finală, în conformitate cu legislaţia naţională sau cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Punerea în circulaţie a mărfurilor la drepturi de import reduse sau zero În cazul cînd mărfurile sînt puse în liberă circulaţie la drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală se încheie cînd condiţiile prevăzute pentru acordarea unor drepturi de import reduse sau zero încetează a mai fi aplicate sau în cazul cînd mărfurile sînt exportate sau distruse. Utilizarea mărfurilor în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero este permisă cu condiţia achitării drepturilor de import. Importul mărfurilor la cea mai mare taxă vamală În cazul cînd lotul de mărfuri este compus din mărfuri cu încadrări tarifare diferite şi operaţiunile cu fiecare dintre acele mărfuri, în conformitate cu clasificarea lor tarifară, în scopul completării declaraţiei, ar presupune un surplus de muncă şi cheltuieli disproporţionate faţă de drepturile de import ce se percep, organele vamale pot consimţi, la cererea declarantului, ca drepturile de import să fie achitate pentru întregul lot, pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care se percepe cea mai înaltă taxă vamală.

Exportul (1) Exportul este un regim vamal în care mărfurile sînt scoase de pe teritoriul vamal fără obligaţia reintroducerii lor pe acest teritoriu. (2) Sînt admise la export mărfurile produse în ţară, precum şi cele importate şi puse în liberă circulaţie anterior, cu excepţia mărfurilor care sînt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie în cadrul politicii economice. Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul vamal de export Exportul se efectuează cu condiţia onorării drepturilor de export, respectării măsurilor de politică economică şi îndeplinirii altor condiţii prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative. Punerea în circulaţie a mărfurilor plasate sub regimul vamal de export Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să fie scoase de pe teritoriul vamal în aceeaşi stare în care acestea se aflau la data înregistrării declaraţiei vamale de export, cu excepţia pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune. Exportul temporar de mărfuri (1) Mărfurile autohtone pot fi exportate temporar în cazul în care urmează a fi reintroduse în ţară fără a suferi vreo modificare, cu excepţia uzurii lor normale sau a pierderilor naturale.

40

(2) Organul vamal fixează termenul în care mărfurile trebuie să fie reintroduse sau să fie plasate sub o altă destinaţie vamală. Termenul aprobat trebuie să permită realizarea scopului utilizării, dar să nu depăşească 3 ani. (3) Guvernul, la solicitarea titularului operaţiunii, în cazuri excepţionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial de reintroducere a mărfurilor.

Tranzitul (1) Tranzitul este regimul vamal în care mărfurile sînt transportate pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală de la un organ vamal la altul, fără perceperea drepturilor de import şi de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel. (2) Timpul tranzitului se stabileşte de organul vamal, dar nu poate depăşi 8 zile de la data trecerii frontierei vamale. (3) Titularul regimului vamal de tranzit este persoana sub responsabilitatea căreia are loc

operaţiunea de tranzit. El este obligat să depună la organul vamal de plecare o declaraţie vamală de tranzit. (4) Nu pot fi plasate sub regimul vamal de tranzit mărfurile prohibite de a fi introduse în Republica Moldova sau mărfurile restricţionate dacă nu a fost respectată legislaţia naţională ce reglementează tranzitul acestor tipuri de mărfuri. (5) Mărfurile vămuite pentru export la un organ vamal intern se plasează sub regimul vamal de tranzit pînă la organul vamal de frontieră. Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul vamal de tranzit (1) La plasarea sub regimul vamal de tranzit, mărfurile trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să nu fie folosite în alte scopuri decît cel de tranzit;

b) să fie transportate la organul vamal de destinaţie în termenul stabilit de organul vamal

de plecare, în funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţă, de condiţiile atmosferice etc. (2) În cazul în care titularul operaţiunii de tranzit efectuate cu mijlocul său de transport

nu poate garanta respectarea legislaţiei vamale, organul vamal este în drept să-i acorde regimul vamal de tranzit cu condiţia respectării unor anumite cerinţe: înzestrarea corespunzătoare a mijlocului de transport, efectuarea transportului de mărfuri de către alt transportator sau cu însoţire vamală. Cheltuielile aferente acestor acţiuni sînt suportate de transportator. Autorizaţia de plasare a mărfurilor sub regimul vamal de tranzit Mărfurile pot fi plasate sub regimul vamal de tranzit numai cu autorizaţia organului vamal şi cu respectarea prevederilor art.43, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Încheierea regimului vamal de tranzit

41

Regimul vamal de tranzit se încheie atunci cînd mărfurile sînt prezentate, împreună cu documentele însoţitoare, la organul vamal de destinaţie în stare intactă, cu excepţia pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune.

Documentele însoţitoare (1) Documentele însoţitoare se prezintă organului vamal de destinaţie în ordinea prezentării mărfurilor. (2) În cazul cînd biroul vamal de destinaţie este un organ intern, la cererea declarantului, mărfurile sînt plasate sub o altă destinaţie vamală. Avarierea mărfurilor sau forţa majoră (1) În caz de avariere a mărfurilor sau de intervenţie a unei forţe majore, ele pot fi descărcate, posesorul (transportatorul) fiind obligat:

a) să asigure integritatea mărfurilor, neutilizarea lor;

b) să informeze imediat organul vamal proxim despre avarierea mărfurilor sau despre intervenţia unei forţe majore, despre locul aflării lor şi a mijloacelor de transport;

c) să asigure transportarea mărfurilor şi deplasarea mijloacelor de transport la organul

vamal proxim ori deplasarea colaboratorului vamal la locul aflării mărfurilor şi a mijloacelor de

transport. (2) Cheltuielile aferente acţiunilor specificate la alin.(1) sînt suportate de transportator.

Responsabilitatea titularului operaţiunii de tranzit (1) Titularul operaţiunii de tranzit este responsabil de tranzitul mărfurilor. El este obligat să prezinte, în termenul stabilit, organului vamal de destinaţie mărfurile cu mijloacele de identificare intacte, aplicate de organul vamal de plecare. (2) Dacă mărfurile sînt puse în liberă circulaţie fără permisiunea organului vamal, dacă sînt pierdute sau nu sînt prezentate organului vamal de destinaţie ori dacă sînt prezentate cu lipsuri sau substituiri, titularul operaţiunii de tranzit este obligat să plătească drepturile de import, cu excepţia cazului distrugerii sau pierderii mărfurilor din cauză de forţă majoră.

Respectarea legislaţiei internaţionale În cazul utilizării procedurilor de tranzit în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, organul vamal le acceptă fără a emite documente interne.

Antrepozitul vamal

42

(1) Antrepozit vamal este locul aprobat de organul vamal şi aflat sub supravegherea acestuia, unde pot fi depozitate mărfurile specificate la alin.(2). (2) Regimul de antrepozit vamal permite depozitarea într-un antrepozit:

a) a mărfurilor străine, fără aplicarea drepturilor de import şi măsurilor de politică

economică;

b) a mărfurilor autohtone destinate exportului.

(3) Deţinătorul de antrepozit vamal, denumit în continuare antrepozitar, este persoana juridică care administrează şi gestionează antrepozitul vamal. (4) Depozitar este titularul declaraţiei vamale de antrepozitare, în temeiul căreia mărfurile

sînt plasate sub regimul de antrepozit vamal.

Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal (1) Sub regimul de antrepozit vamal pot fi plasate orice mărfuri, cu excepţia celor

prohibite de a fi introduse sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi a altor mărfuri prevăzute de legislaţie. (2) Mărfurile susceptibile de a altera alte mărfuri sau cele care necesită condiţii speciale de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale. Tipurile de antrepozite vamale (1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat. (2) Antrepozitul vamal public este disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor. (3) Antrepozitul vamal privat este destinat exclusiv depozitării mărfurilor de către antrepozitar. Antrepozitarul (1) Antrepozitarul are următoarele obligaţii faţă de organul vamal:

a) să îndeplinească condiţiile de organizare şi funcţionare a antrepozitului vamal stabilite

în autorizaţie;

b) să asigure supravegherea mărfurilor astfel încît sa nu fie posibilă sustragerea acestora

de sub controlul vamal;

c) să asigure integritatea mărfurilor depozitate.

(2) Administrarea şi gestionarea unui antrepozit sînt condiţionate de emiterea unei autorizaţii de către Serviciul Vamal, cu excepţia cazului în care organul vamal administrează şi gestionează el însuşi antrepozitul vamal. Autorizaţia de antrepozitare

43

(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de antrepozitare, solicitantul trebuie să depună, în scris, o cerere, care să conţină informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei, în special să demonstreze că există o raţiune economică pentru antrepozitare. (2) Autorizaţia de antrepozitare se eliberează numai persoanelor juridice din Republica Moldova. Condiţii de garantare (1) Organul vamal solicită depozitarului constituirea unei garanţii care să asigure plata obligaţiei vamale ce ar putea apărea pe timpul derulării regimului corespunzător mărfurilor aflate în antrepozit.

(2) Organul vamal solicită, pentru mărfurile aflate în antrepozitele administrate şi gestionate de acesta, ca garanţia să fie constituită de titularul regimului de antrepozitare în scopul asigurării încheierii operaţiunii în termenul stabilit. În cazul cînd operaţiunea de antrepozitare nu se încheie în termenul stabilit, organul vamal procedează, din oficiu, la încheierea operaţiunii şi încasează drepturile de import aferente, după care operaţiunea este scoasă din evidenţă. Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal (1) Mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal pot fi supuse următoarelor operaţiuni:

a) de asigurare a integrităţii lor;

b) de pregătire, cu acordul organului vamal, spre vînzare şi transportare (ambalare, marcare, încărcare, descărcare etc.). (2) Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal nu pot modifica parametrii lor tehnici, de calitate şi de cantitate.

Perfecţionarea activă Regimul vamal de perfecţionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în una sau mai multe operaţiuni de prelucrare:

a) mărfurile străine destinate scoaterii de pe teritoriul vamal sub formă de produse compensatoare - fără încasarea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel;

b) mărfurile importate şi puse în liberă circulaţie - dacă sînt scoase de pe teritoriul vamal

sub formă de produse compensatoare. În acest caz, regimul vamal de perfecţionare activă se efectuează cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la realizarea exportului. Autorizaţia de perfecţionare activă (1) Autorizaţia de perfecţionare activă se eliberează la solicitarea persoanei care efectuează perfecţionarea activă sau care este responsabilă de efectuarea acesteia.

44

(2) Autorizaţia de perfecţionare activă se eliberează numai persoanelor juridice din Republica Moldova, conform legislaţiei. (3) Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea acestui termen se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de perfecţionare şi de export al produselor compensatoare. (4) Termenul menţionat la alin.(3) începe să curgă la data cînd mărfurile sînt plasate sub regimul vamal de perfecţionare activă. Organele vamale pot prelungi acest termen în baza unei cereri argumentate a titularului autorizaţiei. Importul de mărfuri în cazul sistemului compensării prin echivalenţă În cazul cînd se aplică sistemul compensării prin echivalenţă şi export anticipat, organele vamale specifică termenul în care mărfurile străine trebuie importate. Acest termen începe să curgă la data acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare obţinute din mărfurile echivalente corespunzătoare.

Transformarea sub controlul vamal (1) Regimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile străine să fie utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în operaţiuni ce le modifică natura sau starea, fără încasarea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, şi ca produsele

rezultate din astfel de operaţiuni să fie puse în liberă circulaţie cu plata drepturilor de import aferente acestor mărfuri. (2) Lista cazurilor în care poate fi utilizat regimul de transformare sub control vamal se stabileşte în conformitate cu legislaţia. Autorizaţia de transformare sub control vamal (1) Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează la solicitarea persoanei care efectuează transformarea sau care este responsabilă de efectuarea acesteia. (2) Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează numai persoanelor juridice din Republica Moldova în cazul cînd:

a) mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

b) mărfurile, după transformare, nu pot fi readuse la forma sau la starea în care s-au aflat

pînă la plasarea lor sub regim vamal;

c) utilizarea regimului vamal nu poate duce la evitarea efectului reglementărilor privind

originea şi restricţiile cantitative aplicabile mărfurilor importate;

45

d) sînt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul vamal să contribuie la crearea şi menţinerea activităţii de transformare a mărfurilor în Republica Moldova fără a aduce atingere în mod nedorit intereselor producătorilor autohtoni de mărfuri similare (condiţii economice). (3) Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele transformate trebuie să fie exportate sau să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea acestui termen se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de transformare şi de plasare sub altă destinaţie vamală a produselor transformate. (4) Termenul specificat la alin.(3) începe să curgă la data cînd mărfurile sînt plasate sub regimul vamal de transformare sub control vamal. Organele vamale pot prelungi acest termen în baza unei cereri argumentate a titularului autorizaţiei.

Obligaţia vamală În cazul cînd apare o obligaţie vamală pentru mărfurile aflate în aceeaşi stare sau pentru produsele aflate în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevăzut în autorizaţie, valoarea acestei obligaţii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import la data acceptării declaraţiei vamale privind plasarea mărfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.

Tratamentul tarifar preferenţial (1) În cazul cînd, la data plasării sub regimul vamal de transformare sub control vamal, mărfurile de import îndeplineau condiţiile unui tratament tarifar preferenţial şi cînd acest tratament este aplicabil şi produselor identice cu produsele transformate la momentul punerii în liberă circulaţie, drepturile de import aferente produselor transformate se calculează pe baza taxei aplicabile tratamentului respectiv. (2) Dacă, la data plasării sub regimul vamal de transformare sub control vamal, mărfurile de import îndeplineau condiţiile unui tratament tarifar preferenţial, dar în limita unor contingente tarifare sau plafoane tarifare, aplicarea taxei specificate la alin.(1) cu privire la produsele transformate este, în plus, supusă condiţiei ca respectivul tratament tarifar preferenţial să fie aplicabil mărfurilor de import şi la data acceptării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie a produselor transformate. În acest caz, compararea se va face cu contingentele prevăzute pentru mărfurile de import, existente la data acceptării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie a produselor transformate, şi nu cu contingentele stabilite pentru mărfuri identice cu cele transformate.

Admiterea temporară

46

(1) Regimul vamal de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova, cu suspendare parţială sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, a mărfurilor străine destinate reexportului în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor normale. (2) Pe toată durata regimului vamal de admitere temporară, mărfurile trebuie să rămînă în proprietatea persoanei străine. Ele nu pot fi vîndute, închiriate, subînchiriate, date în comodat, gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul Republicii Moldova decît cu acordul organului vamal, după plata drepturilor de import şi efectuarea procedurilor vamale de punere în liberă circulaţie, cu excepţia derogărilor prevăzute de prezenta secţiune. (3) Mărfurile introduse în baza unui contract de leasing internaţional se plasează sub regimul vamal de admitere temporară, cu suspendarea totală de plata dreptului de import şi cu exonerarea de datoria garantării obligaţiei vamale.

Autorizarea admiterii temporare a mărfurilor Organul vamal autorizează admiterea temporară numai a mărfurilor care pot fi identificate şi nu sînt prohibite de a fi introduse în Republica Moldova.

Termenul de aflare a mărfurilor sub regimul vamal de admitere temporară (1) Organele vamale stabilesc termenul în care mărfurile de import trebuie să fie reexportate sau să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. Acest termen nu poate depăşi 3 ani de la data plasării mărfurilor sub regimul de admitere temporară. (2) În împrejurări excepţionale, Serviciul Vamal, la cererea argumentată a solicitantului, poate să prelungească termenul specificat la alin.(1) pentru a permite utilizarea autorizată a mărfurilor. (3) Termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară a mărfurilor plasate în baza unui contract de leasing financiar sau operaţional se va stabili în funcţie de durata contractului de leasing, dar nu va depăşi 7 ani. Utilizarea sistemului de suspendare totală Cazurile şi condiţiile în care regimul vamal de admitere temporară poate fi utilizat cu suspendare totală de drepturile de import se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Utilizarea sistemului de suspendare parţială (1) Mărfurile aflate în proprietatea unei persoane străine ce nu corespund prevederilor art.70 pot fi plasate, în vederea admiterii temporare, numai sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială de drepturile de import.

47

(2) Cuantumul taxei vamale aferente mărfurilor plasate sub regimul vamal de admitere temporară cu suspendare parţială de drepturile de import se stabileşte la 5%, pentru fiecare lună calendaristică sau fracţie de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal de admitere temporară cu suspendare parţială de drepturile de import, din valoarea taxei vamale care ar fi trebuit să fie plătită pentru mărfurile menţionate dacă ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară. Încasarea taxei vamale stabilite se va face la încheierea regimului, ţinîndu-se seama de cursul de schimb al monedei naţionale la această dată, pentru toată perioada de admitere temporară cu suspendare parţială de drepturile de import, fără a putea depăşi cuantumul datorat în cazul în care ar fi importate aceleaşi mărfuri.

Cesionarea regimului vamal de admitere temporară În cazul în care titularul regimului vamal de admitere temporară cesionează regimul vamal, fiecare titular achită drepturile de import aferente perioadei de utilizare a mărfii. Cînd, în cadrul aceleiaşi luni, utilizarea s-a făcut de către ambii titulari, drepturile de import se achită de către cedent. Punerea în liberă circulaţie a mărfurilor (1) Mărfurile aflate în regim vamal de admitere temporară pot fi puse în liberă circulaţie numai după achitarea drepturilor de import. În acest caz, cuantumul drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare şi a altor plăţi în vigoare la data plasării bunurilor sub regimul vamal de admitere temporară. Cursul de schimb utilizat pentru moneda naţională va fi cel de la data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie. (2) În cazul punerii în liberă circulaţie a unui obiect al leasingului, ca urmare a realizării de către locator a opţiunii de procurare a acestui bun la expirarea contractului de leasing şi achitării integrale a plăţilor de leasing, baza de calcul al drepturilor de import o va constitui valoarea lui reziduală, în cazul leasingului financiar, şi, respectiv, valoarea de transfer a proprietăţii, în cazul leasingului operaţional, convenite de părţi.

Perfecţionarea pasivă (1) Perfecţionarea pasivă este un regim vamal în care mărfurile aflate în liberă circulaţie sînt scoase pentru prelucrare sau transformare în afara teritoriului Republicii Moldova, iar produsele compensatoare sînt introduse cu exonerarea, totală sau parţială, de drepturile de import.

(2) Exportul temporar de mărfuri în vederea perfecţionării pasive atrage aplicarea măsurilor de politică economică prevăzute pentru exportul definitiv de mărfuri.

48

Operaţiunile de perfecţionare pasivă (1) Cu mărfurile plasate sub regimul vamal de perfecţionare pasivă se pot efectua operaţiunile prevăzute pentru regimul vamal de perfecţionare activă. (2) La unele operaţiuni de perfecţionare pasivă a mărfurilor pot fi stabilite restricţii de către Guvern.

Condiţiile ce exclud plasarea mărfurilor sub regimul vamal de perfecţionare pasivă Nu pot fi plasate sub regimul vamal de perfecţionare pasivă:

a) mărfurile care, prin scoaterea lor de pe teritoriul vamal, creează temei pentru

exonerarea de drepturile de import sau pentru restituirea drepturilor de import încasate;

b) mărfurile care, înainte de a fi scoase de pe teritoriul vamal, au fost importate cu

exonerarea totală de drepturile de import - pînă la expirarea termenelor de exonerare;

c) alte mărfuri, în unele cazuri prevăzute de legislaţie.

Autorizaţia de perfecţionare pasivă (1) Perfecţionarea pasivă a mărfurilor se efectuează în baza autorizaţiei eliberate de organul vamal, conform legislaţiei.

(2) Autorizaţia de perfecţionare pasivă se eliberează persoanelor juridice din Republica Moldova sub următoarele condiţii:

a) organul vamal poate determina că produsele compensatoare au fost obţinute din

mărfurile exportate pentru a fi prelucrate;

b) perfecţionarea pasivă a mărfurilor nu aduce prejudicii economiei naţionale.

Termenul de perfecţionare pasivă Organul vamal fixează termenul în care produsele compensatoare vor fi reintroduse pe teritoriul vamal. La stabilirea lui se ţine cont de durata procesului de perfecţionare pasivă justificată din punct de vedere economic. La cererea titularului regimului vamal, organul vamal, în cazuri temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial.

Drepturile de export Mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare pasivă sînt supuse drepturilor de export cu restituirea ulterioară a acestor drepturi, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale, dacă produsele compensatoare sînt introduse pe teritoriul vamal şi dacă se respectă prevederile prezentului cod şi ale altor acte normative.

49

Exonerarea produselor compensatoare de drepturile de import (1) Produsele compensatoare pot fi exonerate, total sau parţial, de drepturile de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale, dacă sînt importate de titularul autorizaţiei de perfecţionare pasivă. (2) În cazul în care scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor importate anterior, acestea, la încheierea operaţiunii, sînt puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de drepturile de import dacă organele vamale stabilesc că mărfurile au fost reparate gratis, în baza unei obligaţii contractuale sau legale ce decurge dintr-o garanţie sau din cauza existenţei unui defect de fabricaţie. (3) Prevederile alin.(2) nu se aplică în cazul în care s-a ştiut de existenţa defectului la data cînd mărfurile în cauză au fost puse în liberă circulaţie pentru prima oară. (4) În cazul în care scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor de export temporar şi o asemenea reparare se efectuează cu titlu oneros, reintroducerea mărfurilor se face cu exonerare parţială de drepturile de import. Exonerarea se acordă prin determinarea valorii drepturilor aplicabile pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a produselor respective, valoarea în vamă considerîndu-se egală cu costurile de reparare.

Produse de înlocuire de acelaşi standard (1) Regimul de perfecţionare pasivă se poate realiza şi prin înlocuirea unei mărfi importate şi aflate în liberă circulaţie, în cazul cînd în locul produsului compensator se importă un produs de înlocuire de acelaşi standard. (2) Prin produs de înlocuire de acelaşi standard se înţelege că produsele de înlocuire trebuie să se încadreze la acelaşi cod tarifar şi să posede aceleaşi caracteristici comerciale şi tehnice ca şi produsul compensator.

Importul anticipat (1) Organul vamal poate permite ca produsele de înlocuire, specificate la art.82, să fie, în condiţiile fixate în autorizaţie, importate înainte de exportul temporar al mărfurilor. Importul anticipat se realizează numai cu constituirea unei garanţii care să acopere integral cuantumul drepturilor de import. (2) Dacă mărfurile de export temporar au fost folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie să nu fie produse noi. Organul vamal poate acorda derogări de la această normă dacă se dovedeşte că produsele de înlocuire, deşi noi, au fost livrate gratuit.

50

(3) În cazul în care operaţiunea de perfecţionare pasivă cu import anticipat implică exonerarea parţială de drepturile de import, elementele de taxare folosite pentru determinarea acestora sînt cele în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale de export temporar. (4) În cazul importului anticipat al produselor de înlocuire, exportul temporar al mărfurilor trebuie efectuat în termen de cel mult 2 luni de la data înregistrării declaraţiei vamale de import al acestor produse. (5) În cazuri temeinic justificate, la cererea titularului autorizaţiei, organul vamal poate aproba prelungirea termenului specificat la alin.(4).

Nereturnarea mărfurilor exportate pentru prelucrare sau a produselor compensatoare din cauza distrugerii sau pierderii lor Titularul autorizaţiei de perfecţionare pasivă a mărfurilor care nu a returnat mărfurile sau nu a importat, în termenul stabilit, produsele rezultate din perfecţionare pasivă nu poartă răspundere în faţa organului vamal dacă distrugerea sau pierderea mărfurilor sau a produselor compensatoare a fost cauzată de avarierea lor sau de o forţă majoră, fapt confirmat de organul de resort al ţării respective.

Zona liberă Zona liberă este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile străine sînt introduse şi utilizate fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, potrivit procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative, în cazul cînd legislaţia nu prevede altfel, iar mărfurile autohtone sînt introduse şi utilizate cu respectarea condiţiilor stabilite pentru regimul vamal de export.

Înfiinţarea zonei libere Zona liberă se înfiinţează în conformitate cu L E G EA cu privire la zonele economice libere Nr.440-XV din 27.07.2001 //Monitorul Oficial al R.Moldova nr.108-109/834 din

06.09.2001.

Zona liberă este creată, la propunerea Guvernului, printr-o lege, adoptată de Parlament în corespundere cu prezenta lege, care va delimita în acest scop o parte sau cîteva părţi ale teritoriului Republicii Moldova. În lege vor fi strict determinate hotarele şi configuraţia zonei

respective. (2) Guvernul va elabora concepţia generală de creare şi dezvoltare a zonei libere. (3) Iniţiatori ai creării zonelor libere pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii economici şi diverse organizaţii care vor prezenta propunerile corespunzătoare.

51

(4) Propunerile privind crearea zonelor libere vor cuprinde:

a) scopurile creării, genurile activităţii de întreprinzător şi orientarea funcţională a zonei

libere;

b) studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere;

c) proiectul planului de amplasare a zonei libere, coordonat cu autorităţile corespunzătoare ale administraţiei publice centrale şi locale. (5) Studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere va conţine:

a) delimitarea hotarelor zonei; b) caracteristica complexă a potenţialului social-economic al teritoriului, inclusiv al

infrastructurilor de producţie, comercială şi socială, precum şi a relaţiilor economice cu pieţele internaţionale;

c) argumentarea posibilităţii de realizare a genurilor de activitate permise;

d) indicarea gradului de asigurare cu specialişti;

e) proiectul mecanismului economic de funcţionare;

f) fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei libere;

g) volumul investiţiilor necesare, evaluarea surselor şi a eficienţei acestora;

h) calculul fluxului preconizat de încasări valutare în zona liberă.

(6) Zonele libere pot fi create pe teritoriile neocupate de imobile, precum şi pe baza unor întreprinderi, instituţii, organizaţii. (7) Zonele libere nu pot fi create pe baza întreprinderilor de importanţă strategică sau care desfăşoară sau pot desfăşura o activitate economică eficientă şi fără crearea de asemenea zone.

(8) Pînă la adoptarea deciziei asupra propunerii de creare a zonei libere se efectuează

expertiza oportunităţii creării unei asemenea zone care este asigurată de Ministerul Economiei în comun cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei. (9) La efectuarea expertizei se iau în considerare următorii factori:

a) costul aproximativ al creării şi întreţinerii zonei libere;

b) avantajul pentru economia naţională de pe urma funcţionării unei asemenea zone;

c) situaţia social-economică şi gradul de utilizare a forţei de muncă în regiunea unde se

preconizează crearea zonei libere;

d) apropierea zonei în cauză de alte zone libere;

e) numărul zonelor libere deja existente în ţară.

(10) Propunerea privind crearea zonei libere poate fi aprobată numai în cazul în care expertiza va stabili că crearea acesteia va îmbunătăţi substanţial situaţia în economia naţională şi că ameliorarea respectivă poate fi obţinută numai pe această cale.

52

(11) În cazul în care propunerea privind crearea zonei libere va fi acceptată, Ministerul Economiei va prezenta spre aprobare Guvernului proiectul legii corespunzătoare. (12) Zona liberă se consideră creată după intrarea în vigoare a legii corespunzătoare.

Regimul vamal al zonei libere (1) Pe teritoriul zonelor libere regimul vamal este asigurat de către serviciul vamal al Departamentului Vamal a cărui activitate este coordonată sub aspect organizatoric cu Administraţia. (2) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a legii cu privire la crearea unei zone libere Departamentul Vamal va elabora regulamentul serviciului vamal din zona respectivă, mecanismul şi modul de asigurare tehnică a funcţionării acestuia, va înainta propuneri Guvernului privind numărul de personal şi finanţarea activităţii serviciului în cauză. (3) Pe teritoriul zonelor libere se stabileşte regimul de declarare obligatorie în vamă a mărfurilor (serviciilor) introduse pe şi scoase de pe acest teritoriu. (4) Pe teritoriul zonelor libere nu se aplică regimul de contingentare şi licenţiere la importul şi exportul mărfurilor (serviciilor). (5) Se consideră originare din zona liberă mărfurile, produse integral sau prelucrate integral în această zonă, dacă:

a) intervine schimbarea poziţiei mărfii (a codului de clasificare a mărfii) în nomenclatorul

mărfurilor la nivelul unuia din primele patru semne; sau b) costul mărfurilor declarate ce se exportă depăşeşte costul mărfurilor introduse în zona liberă din cauza creşterii cu peste 35 la sută a ponderii cheltuielilor proprii. (6) Asupra mărfurilor (serviciilor) care n-au fost prelucrate suficient în zona liberă, la scoaterea lor din zonă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se extind prevederile legislaţiei vamale, în partea ce se referă la conţinutul componenţei importului. (7) Autoturismele importate pe teritoriul zonei libere pentru necesităţile Administraţiei şi rezidenţilor se impun conform legislaţiei. (8) Se interzice introducerea pe teritoriul zonelor libere a mărfurilor şi altor obiecte în cazul în care comercializarea lor este interzisă de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi în cazul în care acestea:

a) prezintă pericol pentru alte mărfuri şi obiecte din zona liberă;

b) pun în pericol morala şi securitatea publică;

c) nu corespund normelor şi regulilor ecologice şi sanitaro-igienice prevăzute de

legislaţie;

d)

nu corespund cerinţelor de calitate stabilite de legislaţie.

53

(9) Livrările de mărfuri (servicii) în zonele libere de pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova sînt asimilate exportului, iar livrarea mărfurilor (serviciilor) din zona liberă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova sînt asimilate importului şi se reglementează în conformitate cu legislaţia. (10) Mărfurile (serviciile) aflate în zona liberă pînă la momentul traversării frontierelor ei au regim de circulaţie liberă şi se transmit de la un rezident la altul fără perfectarea declaraţiei vamale.

Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate în zona liberă (1) Mărfurile plasate în zona liberă pot fi supuse operaţiunilor de producţie, de comerţ şi altor operaţiuni, cu excepţia vînzării cu amănuntul, cu respectarea prevederilor prezentului cod şi ale altor acte normative. (2) Restricţiile şi prohibiţiile la efectuarea operaţiunilor cu mărfurile introduse în zona liberă sînt stabilite de legislaţie.

Termenul de aflare a mărfurilor în zona liberă Aflarea mărfurilor în zona liberă nu este limitată în timp.

Evidenţa mărfurilor plasate în zona liberă Persoana care efectuează operaţiuni cu mărfurile plasate în zona liberă este obligată să ţină evidenţa mărfurilor care se introduc, se află sau se scot din zona liberă, precum şi a mărfurilor confecţionate, prelucrate, transformate, cumpărate sau vîndute, şi să prezinte organului vamal o dare de seamă referitoare la ele în conformitate cu procedura stabilită de Serviciul Vamal. Toate modificările suportate de aceste mărfuri trebuie să fie reflectate în evidenţă.

Perceperea drepturilor de import sau de export, aplicarea măsurilor de politică economică (1) În cazul plasării de mărfuri străine şi autohtone în zona liberă, nu se percep drepturi de import şi nu se aplică măsuri de politică economică dacă legislaţia nu prevede altfel. (2) În cazul în care mărfurile sînt scoase din zona liberă şi sînt introduse pe cealaltă parte a teritoriului vamal, se percep drepturi de import şi se aplică măsuri de politică economică. Dacă mărfurile sînt scoase din zona liberă în afara Republicii Moldova, precum şi pe teritoriul altor zone libere, nu se percep drepturi de export şi nu se aplică măsuri de politică economică.

54

Magazinul duty-free (1) Magazinul duty-free constă în comercializarea mărfurilor sub supraveghere vamală, fără aplicarea măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel, în locuri special amenajate, amplasate în aeroporturile internaţionale sau la bordul aeronavelor, precum şi în locurile specificate la art.97 alin.(1). (2) Plasarea mărfurilor în magazinul duty-free se efectuează fără perceperea drepturilor de import, dacă legislaţia nu prevede altfel. (3) În magazinele duty-free, mărfurile se comercializează contra lei moldoveneşti şi contra valută străină (în numerar şi în cecuri de călătorie), precum şi cu utilizarea cardurilor bancare, exclusiv persoanelor care pleacă în străinătate şi au trecut controlul vamal, controlul actelor de identitate şi al biletelor de călătorie.

Condiţiile plasării mărfurilor în magazinul duty-free (1) În magazinul duty-free pot fi plasate orice mărfuri, cu excepţia celor prohibite de a fi introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, de a fi comercializate în Republica Moldova, precum şi a altor mărfuri stabilite de legislaţie. Mărfurile a căror comercializare în Republica Moldova este limitată pot fi vîndute în magazinul duty-free, cu respectarea legislaţiei. (2) Mărfurile se comercializează în magazinele duty-free amplasate în aeroporturile internaţionale, precum şi la bordul navelor aeriene antrenate în curse internaţionale, exclusiv pasagerilor care au fost supuşi controlului vamal în conformitate cu art.93. (3) Mărfurile autohtone livrate la magazinele duty-free pentru comercializare sînt plasate sub regimul vamal de export.

Autorizaţia de activitate a magazinului duty-free (1) Magazinul duty-free poate fi înfiinţat de persoana juridică care deţine autorizaţia eliberată de Ministerul Economiei şi Comerţului cu acordul Serviciului Vamal, precum şi autorizaţia Băncii Naţionale a Moldovei pentru comercializarea mărfurilor contra valută străină. (2) Termenul de valabilitate al autorizaţiei de activitate a magazinului duty-free amplasat în aeroportul internaţional sau la bordul navei aeriene este de 5 ani. (3) Autorizaţia de activitate poate fi anulată, retrasă sau suspendată de Ministerul Economiei şi Comerţului în baza materialelor referitoare la încălcarea prevederilor prezentului cod, prezentate de către organul vamal, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie. (4) Costul autorizaţiei de activitate se stabileşte în conformitate cu legislaţia.

55

Responsabilitatea pentru plata drepturilor de import şi de export Responsabilitatea pentru plata drepturilor de import şi de export o poartă titularul autorizaţiei de activitate a magazinului duty-free.

Magazinul duty-free pentru deservirea corpului diplomatic (1) În scopul deservirii unor categorii de persoane străine, specificate la cap.VI din prezentul cod, poate fi înfiinţat, în municipiul Chişinău, un magazin duty-free pentru deservirea corpului diplomatic. Comercializarea mărfurilor în acest magazin se va face pe baza carnetelor de identitate CD (corp diplomatic) eliberate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, în cantităţi obişnuite pentru comerţul cu amănuntul, destinate uzului personal şi familial, fără a fi utilizate în scopul vînzării. Reprezentanţele străine pot cumpăra mărfuri şi în cantităţi solicitate, pe bază de comenzi întocmite prealabil, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Modul de înfiinţare şi funcţionare a magazinului duty-free şi modul de comercializare în el a mărfurilor sînt stabilite de Guvern. (2) Autorizaţia de înfiinţare a magazinului duty-free pentru deservirea corpului diplomatic este eliberată de Ministerul Economiei şi Comerţului cu acordul Serviciului Vamal şi cu avizul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene privind necesitatea şi locul de amplasare a magazinului.

Reexportul (1) Reexportul este destinaţia vamală care constă în scoaterea mărfurilor străine de pe teritoriul vamal fără perceperea drepturilor de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative. (2) Pot fi reexportate şi mărfurile nevămuite, introduse pe teritoriul vamal.

Particularităţile reexportului Legislaţia naţională, precum şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte pot introduce condiţii suplimentare privind reexportul mărfurilor.

Distrugerea (1) Distrugerea este destinaţia vamală care constă în distrugerea mărfurilor străine sub supraveghere vamală, fără perceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.

56

(2) Distrugerea mărfurilor se face cu autorizaţia organului vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal. Nu se acordă autorizaţie în cazul în care distrugerea mărfurilor ar putea aduce daune mediului, precum şi în alte cazuri stabilite de legislaţie.

Abandon în favoarea statului (1) Abandonul în favoarea statului este destinaţia vamală care constă în renunţarea la mărfuri în folosul statului fără onorarea drepturilor de import sau de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică. (2) Abandonul în favoarea statului se efectuează cu acordul organului vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

Suportarea cheltuielilor Abandonul în favoarea statului nu presupune suportarea de cheltuieli de către persoana care abandonează mărfurile în favoarea statului.

Subiectul 6 Obligațiile și plățile vamale

Conținuturi :

- Drepturile de import

- Drepturile de export

- Calcularea drepturilor de import și de export

- Taxele vamale

- Accizele vamale

- Alte sume destinate incasării

Noţiuni de bază Tarif vamal - catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri; Nomenclator de mărfuri - listă care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională; Valoarea în vamă a mărfii - valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite; Taxă vamală - plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal; Declarant - persoană fizică sau juridică care îşi declară mărfurile autorităţii vamale;

57

Mărfuri identice - mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de evaluat, inclusiv sub aspectul caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe piaţă. Deosebirile neesenţiale de aspect exterior nu pot constitui o piedică pentru a considera identice mărfurile care corespund celorlalte caracteristici ale definiţiei; Mărfuri similare - mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici asemănătoare şi sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci de producţie sau de comerţ sînt factori care urmează a fi luaţi în considerare la determinarea similitudinii mărfii; Mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip - mărfuri încadrate, conform Nomenclatorului de mărfuri al Republicii Moldova, aprobat de către Guvern, într-o grupă sau într-o categorie de mărfuri produse de o anumită ramură de producţie sau de un anumit sector de producţie, cuprinzînd mărfuri identice sau similare; Redevenţe - plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi drepturi de

autor.

În cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, se percep, ca drepturi de import şi, respectiv, drepturi de export, următoarele:

a) taxa vamală;

Mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxei vamale conform Legii cu privire la

tariful vamal.

b) taxa pe valoarea adăugată;

Aplicarea taxei pe valoarea adăugată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal se efectuează în conformitate cu legislaţia.

c) accizele;

Aplicarea accizelor la mărfurile supuse accizelor se efectuează în conformitate cu

legislaţia.

d)

taxa pentru proceduri vamale;

(1) Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera activităţii vamale. Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru ele sînt aprobate în conformitate cu legislaţia. (2) Taxa pentru proceduri vamale se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale, cu excepţia abandonului în favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel. (3) Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se varsă la bugetul de stat şi se utilizează în volum deplin la finanţarea activităţii vamale. e) taxa pentru eliberarea autorizaţiei şi taxa pentru actualizarea valabilităţii autorizaţiei;

58

f) taxa pentru participare la licitaţie vamală; g) alte sume prevăzute de legislaţie. (1) Baza de calcul a taxei vamale o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor, determinată în conformitate cu legislaţia. (2) Baza de calcul al accizului o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la data importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A. (3) Valoarea impozabilă cu T.V.A. a mărfurilor importate o constituie valoarea lor în vamă, determinată în conformitate cu legislaţia, şi drepturile de import (cu excepţia T.V.A). (4) Baza de calcul a taxei pentru proceduri vamale o constituie valoarea în vamă a mărfurilor sau taxele fixe, stabilite de legislaţie.

Plătitorii drepturilor de import şi drepturilor de export Drepturile de import şi drepturile de export sînt plătite nemijlocit de către declarant sau de o altă persoană prevăzută de legislaţie.

Termenele de plată a drepturilor de import şi drepturilor de export (1) Drepturile de import şi drepturile de export se plătesc în prealabil, pînă la depunerea declaraţiei vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenţei dintre suma calculată şi suma plătită în prealabil. (2) Organul vamal este abilitat să interzică importul de mărfuri pentru care nu au fost plătite drepturile de import, în modul stabilit de prezentul cod. (3) Persoanele fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător plătesc drepturile de import sau de export în momentul trecerii frontierei vamale. (4) De la persoanele fizice care sînt în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova avînd un volum de mărfuri ce depăşeşte norma stabilită se încasează o sumă de garanţie echivalentă drepturilor de import pentru mărfurile în plus. Modul de percepere şi de restituire a sumei de garanţie se stabileşte de către Serviciul Vamal.

Modul de plată a drepturilor de import şi de export (1) Persoanele juridice şi persoanele fizice plătesc drepturile de import şi de export în numerar sau prin virament (inclusiv prin carduri) la conturile respective ale Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor.

59

(2) Calcularea drepturilor de import şi de export se efectuează în funcţie de tarifele şi cotele, stabilite de legislaţie, existente la momentul depunerii declaraţiei. Acest mod de calculare nu se aplică în cazurile specificate la art.65 şi 73. (3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), drepturile de import, în cazul punerii în liberă circulaţie a unui obiect al leasingului, se calculează în funcţie de tarifele şi cotele existente la data expirării contractului de leasing şi achitării integrale a plăţilor de leasing. (4) Dată a achitării drepturilor de import şi de export, cu excepţia achitării acestora prin intermediul cardurilor bancare, se consideră data depunerii de către importator (declarant), exportator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la conturile respective ale Trezoreriei centrale a Ministerului Finanţelor, fapt confirmat printr-un extras trezorerial. (5) Plata drepturilor de import şi de export prin intermediul cardurilor bancare se consideră efectuată la momentul debitării cu suma plăţii respective a contului de card din care a fost emis cardul utilizat la plată. Debitarea contului de card respectiv se confirmă prin bonul (chitanţa) de plată cu card bancar perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a cardurilor bancare, bon (chitanţă) ce se eliberează deţinătorului de card. Plata drepturilor de import sau de export efectuată prin intermediul cardurilor bancare nu poate fi anulată decît cu acceptul serviciului respectiv al Serviciului Vamal.

Prelungirea şi eşalonarea termenului de plată a drepturilor de import şi de export (1) Cazurile de prelungire sau de eşalonare a termenului de plată a drepturilor de import şi de export sînt stabilite de legislaţie. (2) Nu poate fi prelungit sau eşalonat termenul de plată a taxelor pentru proceduri vamale. (3) În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de export, se calculează o dobîndă, echivalentă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe termen scurt, care este în vigoare la data acordării prelungirii sau eşalonării pentru fiecare zi de prelungire sau eşalonare a termenului de plată, dacă legislaţia nu prevede altfel. În cazul încălcării termenului prelungit sau eşalonat, se percep penalităţi în conformitate cu legislaţia. (4) În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de export, plata acestor drepturi se garantează în modul stabilit de prezentul cod.

Dispoziţii generale aplicabile obligaţiei vamale

60

(1) Cuantumul drepturilor de import sau de export se stabileşte pe baza elementelor de taxare stabilite la data apariţiei obligaţiei vamale. Amenzile şi penalităţile sînt aferente drepturilor de import sau de export şi pot apărea ulterior procedurii de vămuire. (2) În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a datei apariţiei obligaţiei vamale, data luată în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mărfurilor în cauză este acea în care organul vamal constată că mărfurile se află într-o situaţie care face să apară o obligaţie vamală. Dacă, la data constatării, organele vamale dispun de informaţii din care rezultă că obligaţia vamală a apărut anterior, cuantumul drepturilor de import sau de export se determină pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită pe baza acelor informaţii. (3) Determinarea unei obligaţii vamale se face în monedă naţională. În cazul în care pentru stabilirea acesteia este necesară conversia dintr-o valută străină, cursul de schimb pentru moneda naţională este cel stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în vigoare la data apariţiei obligaţiei vamale. (4) Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, obligaţia vamală devine exigibilă şi se stinge prin executarea de către organul vamal a garanţiei constituite. (5) Plătitorul vamal ia cunoştinţă de cuantumul obligaţiei vamale prin declaraţia vamală acceptată şi înregistrată de organul vamal. (6) În cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală, a unui regim vamal suspensiv, plătitorul vamal ia cunoştinţă de noua obligaţie vamală pe baza actului constatator întocmit de organul vamal. (7) Declaraţia vamală şi actul constatator sînt titluri executorii ce se onorează de către bancă fără accept, poprire şi validare la simpla solicitare a organului vamal. În cazul în care banca nu dă curs solicitării organului vamal în cel mai scurt termen posibil, acesta este în drept să nu accepte pe viitor instrumentele de plată sau de garantare emise de această bancă. (8) În cazul mărfurilor reţinute de organul vamal, achitarea obligaţiei vamale se suspendă pînă la stabilirea definitivă a regimului juridic al acestor mărfuri. (9) Prin reprezentare indirectă, în sensul prezentei secţiuni, se înţelege situaţia în care importatorul sau exportatorul acţionează în numele, din însărcinarea şi pe contul altei persoane, dar operaţiunea comercială se realizează ca şi cum ar fi fost efectuată în nume propriu."

Măsuri de garantare a obligaţiei vamale (1) Plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin garanţie emisă de banca agreată de organul vamal.

61

(2) Pentru asigurarea plăţii obligaţiei vamale, în cazul în care, în conformitate cu reglementările vamale, se solicită constituirea unei garanţii, organul vamal are dreptul de a solicita prezentarea acesteia de către plătitorul vamal sau de către potenţialul plătitor vamal. Organele vamale sînt în drept să autorizeze constituirea garanţiei de către o terţă persoană. (3) În cazuri justificate, pentru anumite destinaţii vamale, pot fi acordate scutiri de la garantarea obligaţiei vamale, în baza unei metodologii elaborate de Serviciul Vamal şi în conformitate cu legislaţia. (4) În cazul în care legislaţia vamală prevede constituirea unei garanţii facultative, o astfel de solicitare a garanţiei este lăsată la latitudinea organelor vamale atîta timp cît acestea nu au siguranţa că obligaţia vamală care există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut. Valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a obligaţiei vamale respective. (5) Garanţia specificată la alin.(2) este solicitată:

a) la data aplicării reglementărilor vamale care cer constituirea unei asemenea garanţii;

sau

b) la orice dată ulterioară cînd organele vamale nu au siguranţa că obligaţia vamală care

există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut.

(6) Organele vamale stabilesc valoarea unei asemenea garanţii la un nivel egal cu:

a) valoarea exactă a obligaţiei vamale sau a datoriilor respective cînd valoarea poate fi

stabilită cu precizie la data solicitării garanţiei;

b) valoarea maximă, aşa cum a fost estimată în alte cazuri.

(7) La cererea plătitorului sau a persoanei terţe, organele vamale permit constituirea unei garanţii globale, care să acopere două sau mai multe operaţiuni pentru care a apărut sau poate să apară o obligaţie vamală. (8) La constituirea unei garanţii globale pentru obligaţii vamale a căror valoare poate fi modificată în timp, valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a obligaţiei vamale respective. (9) Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de garanţie, emisă de o bancă agreată de organul vamal. (10) Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare şi titluri de valoare, acceptate de organul vamal. (11) Persoana solicitată să constituie garanţia are libertatea de a alege între tipurile de garanţie prevăzute de prezentul articol. Totodată, organele vamale pot refuza să accepte tipul de garanţie propus în cazul cînd acesta este incompatibil cu buna funcţionare a regimului vamal

62

respectiv. Acelaşi lucru este valabil în privinţa garanţiei deja constituite. Organele vamale pot cere ca tipul de garanţie ales să fie menţinut pentru o anumită perioadă de timp. (12) Dacă, în cursul derulării regimului vamal, organele vamale stabilesc că garanţia constituită nu asigură plata obligaţiei vamale în termenul prevăzut ori că această garanţie nu mai este sigură sau suficientă pentru asigurarea plăţii, ele solicită plătitorului vamal sau persoanei terţe să constituie o garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia originală cu una nouă. În caz de refuz, organul vamal are dreptul să interzică efectuarea altor operaţiuni vamale pînă la clarificarea situaţiei. (13) Plătitorul vamal sau persoana terţă poate solicita restituirea garanţiei disponibile numai la data la care obligaţia vamală se stinge sau nu poate să mai apară. Solicitarea de restituire poate fi şi parţială.

Apariţia obligaţiei vamale la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal

(1) La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, obligaţia vamală apare în cazurile cînd:

a) mărfurile pasibile de drepturi de import sînt puse în liberă circulaţie;

b) mărfurile sînt plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială de

drepturile de import. (2) În cazul specificat la alin.(1) lit.a), obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de import, iar în cazul specificat la alin.(1) lit.b), obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de reexport. (3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal. Totodată, devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei vamale sau care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.

Apariţia obligaţiei vamale la introducerea ilegală de mărfuri (1) La introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt introduse. (2) Plătitor vamal este persoana care introduce mărfuri ilegal. Răspund solidar cu plătitorul:

a) persoanele care au participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştiau sau ar fi

trebuit să ştie că introducerea acestora este ilegală;

b) persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar fi

trebuit să ştie, la data achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.

63

(3) Prin introducere ilegală de mărfuri, în sensul prezentului articol, se înţelege situaţia cînd mărfurile pasibile de drepturi de import nu au fost supuse total sau parţial procedurilor de vămuire.

Apariţia obligaţiei vamale la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supravegherea vamală (1) La scoaterea ilegală a mărfurilor supuse drepturilor de import de sub supraveghere vamală, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase de sub supravegherea vamală. (2) Plătitor vamal este persoana care scoate ilegal mărfurile de sub supravegherea vamală. Răspund solidar cu plătitorul:

a) persoanele care au participat la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supravegherea

vamală şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie că scoaterea acestora este ilegală;

b) persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar fi

trebuit să ştie, la data achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost scoase ilegal de sub

supravegherea vamală. (3) Dacă obligaţia vamală a apărut pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut beneficia de un tratament tarifar preferenţial, cuantumul obligaţiei vamale se determină prin aplicarea acestui tratament preferenţial.

Apariţia obligaţiei vamale în cazul neexecutării unor obligaţii

(1) Obligaţia vamală apare:

a) în cazul neexecutării obligaţiilor ce rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit provizoriu;

b) în cazul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile stabilite prin destinaţia vamală sub care

au fost plasate mărfurile;

c) în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decît cele stabilite prin destinaţia finală a

acestora, dacă în această bază au beneficiat de un tratament tarifar favorabil. (2) În cazurile specificate la alin.(1), obligaţia vamală apare la data producerii situaţiilor

respective. (3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei sumare de plasare a mărfurilor în depozit provizoriu sau titularul destinaţiei vamale sub care a fost plasată marfa. (4) Dacă obligaţia vamală a apărut pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut beneficia de un tratament tarifar preferenţial, cuantumul obligaţiei vamale se determină prin aplicarea acestui tratament preferenţial.

Apariţia obligaţiei vamale la mărfurile aflate în zona liberă

64

(1) Pentru mărfurile aflate într-o zonă liberă care dispar, se consumă ori sînt utilizate în alte condiţii decît cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în această zonă, obligaţia vamala apare la data cînd ele dispar, se consumă ori sînt utilizate. (2) Persoana care a săvîrşit una din faptele specificate la alin.(1) devine plătitor vamal. Răspunde solidar şi persoana care a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că nu s-au respectat reglementările vamale aplicabile. (3) În cazul cînd persoanele specificate la alin.(2) nu pot fi identificate, se consideră plătitor vamal ultima persoană în a cărei posesie a fost marfa.

Apariţia obligaţiei vamale la introducerea mărfurilor prohibite sau restricţionate (1) Obligaţia vamală apare şi în cazul introducerii pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor prohibite sau restricţionate. (2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul introducerii de bancnote sau monede false ori de substanţe stupefiante sau psihotrope ce urmează a fi distruse, cu excepţia celor introduse conform dispoziţiilor legale referitoare la circulaţia acestora în scopuri medicale, ştiinţifice sau în alte scopuri prevăzute de legislaţie.

Apariţia obligaţiei vamale la exportul mărfurilor incluse în declaraţia vamală (1) Obligaţia vamală apare la exportul mărfurilor dacă acestea sînt pasibile de drepturi de export şi sînt incluse în declaraţia vamală. (2) În acest caz, obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale. (3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal. Totodată, devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei vamale sau care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.

Apariţia obligaţiei vamale la exportul mărfurilor fără declaraţie vamală (1) Obligaţia vamală apare la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova fără declaraţie vamală dacă acestea sînt pasibile de drepturi de export. (2) În acest caz, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase efectiv de pe teritoriul ţării. (3) Plătitor vamal este persoana care a scos mărfurile sau orice persoană care a participat la o asemenea acţiune şi care a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că nu s-a depus declaraţia vamală care ar fi trebuit să fie depusă.

65

Apariţia obligaţiei vamale la neîndeplinirea condiţiilor de export (1) Obligaţia vamală apare în cazul neîndeplinirii condiţiilor în care a fost permisă scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova cu exonerare totală sau parţială de drepturile de export. (2) Obligaţia vamală apare la data la care mărfurile ajung la o destinaţie diferită de cea pentru care s-a permis scoaterea lor de pe teritoriul Republicii Moldova cu exonerare totală sau parţială de drepturile de export sau, dacă organul vamal nu poate determina această dată, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii condiţiilor ce au îndreptăţit o astfel de exonerare. (3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal.

Apariţia obligaţiei vamale în alte cazuri (1) Obligaţia vamală apare, atît la import cît şi la export, şi în următoarele cazuri:

a) cînd, ulterior efectuării operaţiunilor de vămuire şi acordării liberului de vamă, se constată că informaţiile cuprinse în declaraţia vamală au condus la stabilirea unei obligaţii vamale diminuate; b) cînd una ori mai multe condiţii ce reglementau plasarea mărfurilor sub o destinaţie vamală nu au fost respectate; c) cînd stabilirea unui tratament tarifar favorabil, în funcţie de destinaţia sau utilizarea finală a mărfurilor, nu era justificată la data acordării liberului de vamă. (2) Obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de plasare a mărfurilor sub o destinaţie vamală. (3) În cazurile specificate la alin.(1), plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. Totodată, devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei vamale ori care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.

Locul apariţiei obligaţiei vamale (1) Obligaţia vamală apare la locul unde s-au produs faptele care au generat-o. (2) În cazul în care nu se poate determina acest loc, se consideră că obligaţia vamală a apărut acolo unde organul vamal constată că mărfurile sînt în situaţia de a o genera.

66

Stingerea obligaţiei vamale

(1) Obligaţia vamală se stinge prin:

a)

plata acesteia;

b)

renunţarea la încasare, în cazul cînd se constată că este nedatorată;

c)

anulare, ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale;

d)

expirarea termenului de prescripţie extinctivă;

e)

insolvabilitatea plătitorului vamal, constatată pe cale judecătorească;

f)

confiscarea definitivă a mărfurilor;

g) distrugerea mărfurilor din dispoziţia organului vamal sau abandonarea acestora în

favoarea statului;

h) distrugerea sau pierderea mărfurilor cauzată de o forţă majoră;

i) scăderea cantitativă a mărfurilor, ca urmare a unor factori naturali, pentru partea

corespunzătoare procentului de scădere. (2) Stingerea obligaţiei vamale în cazurile specificate la alin.(1) lit.g)-i) se operează numai atunci cînd situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă. (3) Stingerea obligaţiei vamale prin compensare se efectuează din iniţiativa organului vamal (fără acordul plătitorului vamal), prin trecerea în contul obligaţiei a sumelor plătite în plus, înregistrate la dreptul de import respectiv sau la alte plăţi.

Perceperea drepturilor de import şi de export (1) Drepturile de import şi de export neplătite în modul stabilit la art. 124 se percep în mod incontestabil de către organul vamal din contul plătitorului în baza documentelor executorii sau a documentelor echivalente acestora, în conformitate cu legislaţia. (2) Pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii drepturilor de import şi de export se încasează o penalitate în mărimea stabilită de legea bugetului pentru anul curent. (3) Penalităţile se calculează din prima zi după expirarea termenului prelungit sau eşalonat. (4) Dacă plătitorul nu are la cont mijloace băneşti, organul vamal este în drept să sechestreze averea acestuia, în conformitate cu legislaţia. (5) În cazul în care persoana se eschivează de la onorarea drepturilor de import şi de export, organul vamal este în drept să emită şi să înainteze băncii respective dispoziţia de suspendare a operaţiunilor bancare în partea de cheltuieli din contul plătitorului restanţier pînă la achitarea deplină. Banca, la data apariţiei mijloacelor băneşti pe cont, este obligată să informeze imediat organul vamal emitent al dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului vamal.

67

(6) Neplata în termen legal a obligaţiei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea dreptului de efectuare a altor operaţiuni vamale de către plătitorul vamal respectiv pînă la stingerea obligaţiei vamale, în condiţiile stabilite prin reglementările vamale. În caz de litigiu, contestarea obligaţiei vamale suplimentare ori atacarea în instanţa judecătorească a deciziei organului vamal nu suspendă încasarea obligaţiei vamale şi aplicarea de măsuri suplimentare potrivit prevederilor prezentului cod, cu excepţia cazului în care reglementările unor legi speciale prevăd în mod expres acest lucru. (7) Organul vamal este obligat să ia toate măsurile pentru încasarea obligaţiei vamale de la plătitorul vamal şi numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, obligaţia vamală se încasează de la persoanele care răspund solidar cu acesta pentru onorarea obligaţiei vamale.

Restituirea excedentului din drepturile de import sau de export plătite sau percepute (1) Restituirea excedentului din drepturile de import sau de export plătite sau percepute se efectuează la cererea scrisă a plătitorului în termenul stabilit de legislaţie. (2) Taxa încasată pentru efectuarea de proceduri vamale nu se restituie.

Subiectul 7 Procedura vămuirii

Conținuturi :

- operațiunile de vămuire

- clasificarea mărfurilor, nomenclatorul mărfurilor

- operațiunile prealabile

- depozitul provizoriu

- brocherul vamal

- declararea mărfurilor

Vămuirea se efectuează în conformitate cu actele normative, inclusiv cu cele emise de Serviciul Vamal.

Locul şi timpul efectuării operaţiunilor de vămuire (1) Operaţiunile de vămuire a mărfurilor se efectuează în locurile stabilite din zonele de activitate ale organului vamal în care se găseşte expeditorul sau destinatarul mărfurilor sau subdiviziunile lor şi în orele de program ale organului vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

68

(2) La solicitarea persoanei, vămuirea poate fi efectuată, cu acordul organului vamal, în alte locuri şi în ore extraprogram, din contul persoanei. Asistarea titularilor de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport şi a reprezentanţilor lor la operaţiunile de vămuire (1) Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport şi reprezentanţii lor sînt în drept să asiste la operaţiunile de vămuire. (2) La cererea organului vamal, persoanele indicate la alin.(1) sînt obligate să asiste la vămuire şi să acorde asistenţă colaboratorului vamal.

Limba în care sînt perfectate actele vamale Actele vamale se perfectează în limba de stat, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

Organele care efectuează vămuirea Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi de cele de frontieră şi nu poate fi efectuată de alte organe. Serviciul Vamal are dreptul să stabilească organele vamale la care să aibă loc vămuirea unor categorii de mărfuri şi mijloace de transport. Utilizarea şi dispunerea de mărfurile şi mijloacelor de transport care nu au fost vămuite pe deplin (1) Nimeni nu este în drept să utilizeze sau să dispună de mărfurile şi mijloacele de transport care nu au fost vămuite pe deplin, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod şi de actele normative ale Serviciului Vamal. (2) Serviciul Vamal este în drept să stabilească condiţii şi restricţii cu privire la utilizarea şi dispunerea de mărfurile şi mijloacele de transport care nu au fost vămuite pe deplin.

Începutul vămuirii Vămuirea începe în momentul în care colaboratorul vamal se declară disponibil să perfecteze actele vamale asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, respectînd procedura efectuării operaţiunilor prealabile, prevăzute de prezentul cod.

Vămuirea simplificată (1) La introducerea sau scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor necesare în caz de calamitate naturală, catastrofă şi accident, precum şi a animalelor vii, mărfurilor uşor alterabile, substanţelor radioactive, materialelor de informare în masă, se efectuează vămuirea simplificată.

69

(2) Cazurile şi condiţiile în care se efectuează vămuirea simplificată sînt stabilite de Serviciul Vamal.

Efectuarea operaţiunilor cu mărfurile şi mijloacele de transport supuse vămuirii (1) La cererea organului vamal, persoana care trece mărfuri peste frontiera vamală, transportatorul, deţinătorul depozitului, alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport sînt obligate să efectueze transportul, cîntărirea, alte operaţiuni de determinare a cantităţii mărfurilor, încărcarea, descărcarea, transbordarea, reparaţia ambalajului deteriorat, ambalarea, reambalarea, deschiderea ambalajului sau altor spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse vămuirii. (2) În alte cazuri, dacă vămuirea mărfurilor şi mijloacelor de transport nu a fost încheiată, operaţiunile indicate la alin.(1) pot fi efectuate numai cu autorizaţia organului vamal. (3) Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfuri şi mijloace de transport nu trebuie să implice cheltuieli suplimentare pentru organul vamal.

Probele şi mostrele de mărfuri necesare vămuirii (1) În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri, supunîndu-le cercetării (expertizei). (2) Pot fi prelevate, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre de mărfuri aflate sub supraveghere vamală şi de către titularii de drepturi asupra mărfurilor şi de reprezentanţii lor, precum şi de organele de control de stat. (3) Probele şi mostrele vor fi prelevate în cantităţi minime, suficiente cercetării. (4) La prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri aflate sub supraveghere vamală se întocmeşte un act, de o formă stabilită de Serviciul Vamal. (5) Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi reprezentanţii lor sînt în drept să asiste la prelevarea de probe şi mostre de către colaboratorii vamali şi de alte organe de control de stat. Colaboratorii vamali asistă la prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri de către alte organe de control de stat, precum şi de către titularii de drepturi asupra mărfurilor şi de reprezentanţii lor. Aceste persoane sînt obligate să acorde asistenţă colaboratorilor vamali la prelevarea de probe şi mostre şi să efectueze din contul lor operaţiuni de încărcare-descărcare, alte operaţiuni necesare luării de probe şi mostre. (6) În lipsa titularului de drepturi asupra mărfurilor şi a reprezentantului lui, probele şi mostrele de mărfuri pot fi prelevate de organele vamale în cazul în care aceste persoane nu vin timp de 10 zile după prezentarea mărfurilor, precum şi în împrejurări care nu suferă amînare. În

70

astfel de cazuri, la prelevarea de probe şi mostre asistă persoane fizice care nu sînt interesate în rezultatul cercetării (expertizei). (7) Titularul de drepturi asupra mărfurilor şi reprezentantul lui sînt în drept să ia cunoştinţă de rezultatele expertizei. Organul vamal trebuie să fie informat despre rezultatele expertizei probelor şi mostrelor de mărfuri prelevate de un alt organ de control de stat. (8) Organul vamal nu restituie cheltuielile aferente prelevării de probe şi mostre de mărfuri. Cheltuielile aferente cercetării (expertizei) probelor şi mostrelor de mărfuri, suportate de organul vamal şi de laboratorul lui, nu se restituie de către titularul de drepturi asupra mărfurilor, cu excepţia cazurilor cînd cercetările sînt efectuate la rugămintea acestuia. (9) Procedura şi termenul de prelevare a probelor şi mostrelor, de cercetare a lor, precum şi condiţiile de dispunere de ele se stabilesc de către Serviciul Vamal.

Asigurarea respectării legislaţiei vamale la transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare (1) În cazul în care există temeiuri de a se presupune că transportatorul cu mijlocul său de transport nu poate garanta respectarea prevederilor din prezentul cod, organul vamal este în drept să permită transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare cu condiţia înzestrării necesare a mijlocului de transport sau transportul acestora de către transportatorul vamal, conform prevederilor prezentului cod şi actelor normative ale Serviciului Vamal. (2) Cheltuielile suportate de transportator în legătură cu înzestrarea mijlocului de transport sau cu transportarea mărfurilor cu documentele însoţitoare de către transportatorul vamal nu se restituie de către organele de stat. (3) În cazurile neprevăzute la alin.(1), transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare se efectuează după ce sînt plătite drepturile de import sau de export.

Operaţiunile prealabile Prin operaţiuni prealabile se înţeleg acţiunile vamale precedente vămuirii şi plasării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub o anumită destinaţie vamală. (1) Operaţiunile prealabile sînt menite să faciliteze şi să urgenteze vămuirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, plasarea lor sub o anumită destinaţie vamală. (2) Prin operaţiunile prealabile nu este admisă introducerea sau scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport prohibite.

Informarea organului vamal despre trecerea de mărfuri peste frontiera vamală

71

(1) La introducerea de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal, inclusiv din zonele libere, transportatorul înştiinţează organul vamal despre trecerea frontierei vamale. Organul vamal înregistrează această înştiinţare şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite. (2) Despre scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport din Republica Moldova, persoana care le trece informează în prealabil organul vamal. Acesta înregistrează înştiinţarea şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite. Dacă persoana care trece mărfurile şi mijloacele de transport peste frontiera vamală nu înştiinţează organul vamal, această obligaţie îi revine transportatorului. (3) Prevederile prezentului articol nu se aplică transporturilor maritime, fluviale şi aeriene care traversează teritoriul vamal fără escală în porturile sau aeroporturile de pe teritoriul Republicii Moldova.

Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare la locul stabilit de organul vamal (1) După înştiinţarea consemnată la art.144, transportatorul este obligat să prezinte mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare la locul stabilit de organul vamal fără schimbări, cu excepţia uzurii lor normale şi a pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune, fără a le utiliza în alte scopuri. (2) Mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare se prezintă în timpul stabilit de organul vamal, în funcţie de posibilităţile mijloacelor de transport, de rută şi de alte condiţii.

Măsurile care trebuie luate în caz de avarie sau de forţă majoră (1) Dacă, în caz de avarie sau de forţă majoră, transportatorul nu poate prezenta mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare în condiţiile art.145, el este obligat să întreprindă măsuri pentru a asigura păstrarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a documentelor însoţitoare şi să informeze imediat organul vamal proxim despre condiţiile care au survenit şi despre locul aflării mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare. Organul vamal stabileşte măsurile care trebuie să fie întreprinse pentru asigurarea controlului vamal.

(2) Organul vamal nu restituie transportatorului cheltuielile aferente acţiunilor prevăzute la alin.(1). (3) Prevederile prezentului articol se aplică şi transporturilor maritime, fluviale şi aeriene prevăzute la art.144 alin.(3) dacă ele sînt nevoite să facă escală pe teritoriul Republicii Moldova.

72

Prezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport la destinaţie (1) Mărfurile şi mijloacele de transport sînt aduse la destinaţie, iar documentele însoţitoare sînt prezentate organului vamal. Despre sosirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, organul vamal este înştiinţat în cel mult 30 de minute după sosire, iar în cazul aducerii mărfurilor şi mijloacelor de transport în orele extraprogram - în cel mult 30 de minute după începerea programului organului vamal. (2) La cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport sînt prezentate organului vamal de facto. (3) După prezentarea mărfurilor, titularul de drepturi asupra mărfurilor sau reprezentantul lui poate preleva, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre pentru a plasa mărfurile în regimul vamal respectiv. (4) Mărfurile şi mijloacele de transport sosite la destinaţie în orele extraprogram ale organului vamal trebuie să fie plasate în zona de control vamal. (5) Lăsarea mărfurilor şi mijloacelor de transport fără supraveghere, schimbarea locului de staţionare, descărcarea şi transbordarea mărfurilor, schimbarea locului iniţial de plasare a mărfurilor, debarcarea pasagerilor, deschiderea ambalajului şi alte operaţiuni pot fi efectuate numai cu permisiunea organului vamal. (6) Încălcarea prevederilor alin.(5) nu atrage răspundere dacă transportatorul demonstrează că a existat un pericol real pentru viaţa şi sănătatea pasagerilor şi a echipajului, pericolul distrugerii, pierderii sau deteriorării mărfurilor şi mijlocului de transport, condiţii pe care acesta trebuie să le aducă imediat la cunoştinţa organului vamal. (7) Organul vamal este în drept să ceară efectuarea imediată sau în anumite termene, stabilite de el, a operaţiunilor prevăzute la alin.(5). (8) Organul vamal nu restituie cheltuielile suplimentare suportate de transportator din cauza operaţiunilor şi condiţiilor consemnate în prezentul articol.

Răspunderea în timpul operaţiunilor prealabile Pînă la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală, persoana responsabilă de ele, precum şi de plata drepturilor de import sau de export, este titularul regimului vamal de tranzit sau titularul declaraţiei sumare, după caz.

Depozitul provizoriu

73

Mărfurile, din momentul prezentării lor la organul vamal şi pînă la punerea în liberă circulaţie sau la plasarea sub o anumită destinaţie vamală, se află în depozitare provizorie sub supraveghere vamală. Depozitarea provizorie se efectuează în spaţii amenajate conform cerinţelor stabilite de către Serviciul Vamal (depozite provizorii).

Deţinătorul depozitului provizoriu (1) Depozitul provizoriu este înfiinţat de organul vamal, de alte structuri subordonate Serviciului Vamal sau de brokerul vamal. (2) În cazul în care mărfurile necesită condiţii speciale de depozitare ce nu pot fi asigurate de persoanele specificate la alin.(1), depozitarea provizorie poate fi efectuată şi la locul de destinaţie a bunurilor sub supraveghere vamală sau în alte locuri autorizate de organul vamal în modul stabilit de legislaţie.

Mărfurile care pot fi plasate în depozitul provizoriu În depozitul provizoriu pot fi plasate orice mărfuri. Mărfurile susceptibile de a altera alte mărfuri sau cele ce necesită condiţii speciale de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale. Documentele necesare plasării mărfurilor în depozitul provizoriu (1) Plasarea mărfurilor în depozitul provizoriu se efectuează în baza declaraţiei sumare. (2) Organul vamal este în drept să ceară orice documente de identificare a mărfurilor plasate în depozitul provizoriu.

Declaraţia sumară (1) Pînă la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală, pot fi folosite declaraţii sumare. (2) Forma declaraţiei sumare şi informaţia care trebuie indicată în ea sînt stabilite de Serviciul Vamal. (3) Declarantul sau brokerul vamal care activează în numele acestuia depune declaraţia sumară la prezentarea mărfurilor. (4) La depunerea declaraţiei sumare se va institui o garanţie pentru mărfurile depozitate provizoriu. (5) Dacă mărfurile sînt plasate sub o destinaţie vamală în termenul stabilit, declaraţia sumară nu se perfectează, iar mărfurile nu sînt introduse în depozitul provizoriu.

Brokerul vamal

74

(1) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care deţine autorizaţie pentru activitate de broker vamal, eliberată de Serviciul Vamal, şi care, în numele şi pentru terţe persoane, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează şi alte operaţiuni vamale. (2) Brokerul vamal îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative. (3) Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana reprezentată se stabilesc în contract.

Autorizaţie pentru activitatea de broker vamal (1) Pentru a primi autorizaţie pentru activitatea de broker vamal, persoana juridică

trebuie:

a) să deţină în statele de funcţii cel puţin un specialist cu atestat de calificare în domeniul vămuirii; b) să dispună de o bază tehnico-materială care să permită desfăşurarea activităţii de broker vamal; c) să corespundă altor cerinţe prevăzute de legislaţie. (2) Procedura eliberării autorizaţiei şi termenul ei de valabilitate sînt stabilite de Serviciul Vamal, în conformitate cu legislaţia.

Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal (1) Brokerul vamal este în drept să efectueze, în numele şi pentru terţe persoane, orice operaţiuni de mediere în domeniul vamal. (2) În cazul efectuării vămuirii, brokerul vamal îndeplineşte toate cerinţele şi condiţiile legale impuse de organele vamale. (3) Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal faţă de organul vamal nu pot fi limitate de contractul încheiat între broker şi persoana pe care o reprezintă. Registrul de stat al brokerilor vamali Serviciul Vamal ţine Registrul de stat al brokerilor vamali şi asigură publicarea lui periodică.

NORME de utilizare a declaraţiei sumare

I. DISPOZIŢII GENERALE

75

1.

Declaraţia sumară este o declaraţie vamală care se completează şi se depune organului

vamal la plasarea mărfurilor în depozit provizoriu şi prin care se garantează plata drepturilor de import sau altor plăţi legale de către declarant (sau brokerul vamal care depune declaraţia în numele acestuia). 2. Declaraţia sumară trebuie să fie întocmită în scris în limba de stat cu respectarea formei stabilite de anexa nr.1 la prezentele Norme.

3. La momentul depunerii, declaraţia sumară nu trebuie sa comporte nici o adăugire sau

ştersătură. Existenţa acestora conduce la respingerea documentului şi la necesitatea depunerii unei noi declaraţii sumare.

4. Autenticitatea declaraţiei este conferită de semnătura şi ştampila declarantului sau a

brokerului vamal.

II. DEPUNEREA DECLARAŢIEI SUMARE

5. Declaraţia sumară se întocmeşte într-un singur exemplar şi se depune numai la organul

vamal unde, conform reglementărilor vamale, va avea loc operaţiunea de vămuire a mărfurilor.

6. Declaraţia sumară trebuie să conţină următoarele date:

- data depunerii declaraţiei sumare

- organul vamal la care va avea loc operaţiunea de vămuire a mărfurilor. Este necesar

de indicat biroul vamal respectiv, iar în caz de plasare a mărfurilor în depozit provizoriu pe lîngă

un post vamal, se indică şi postul vamal respectiv.

- denumirea destinatarului. În caz dacă destinatarul este un agent economic înregistrat în

conformitate cu legislaţia Republicii Moldova în vigoare, se va indica: denumirea completă a persoanei respective; codul de înregistrare al întreprinderii la organele statistice, codul fiscal sau IDNO. În caz dacă destinatarul este o persoană fizică se indică numele, prenumele, patronimicul, precum şi codul fiscal al acesteia.

- denumirea expeditorului. În caz dacă expeditorul este un agent economic înregistrat în

conformitate cu legislaţia Republicii Moldova în vigoare, se va indica: denumirea completă a persoanei respective; codul de înregistrare al întreprinderii la organele statistice, codul fiscal sau IDNO. În caz dacă expeditorul este o persoană fizică se indică numele, prenumele, patronimicul

precum şi codul fiscal al acesteia. În rubrica “Expeditor” este necesar de indicat ţara de expediere a mărfurilor. - descrierea mărfurilor. Se indică clasificarea mărfurilor conform Nomenclatorului Mărfurilor (la nivelul cel puţin a primelor patru cifre); cantitatea şi unitatea de măsură descrisă în documentele comerciale; valoarea facturată indicată în documentele comerciale ce însoţesc

76

mărfurile respective (invoice, proforma etc.); cuantumul drepturilor de import estimate care se apreciază:

a) pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care sînt stabilite cele mai înalte tarife

de import pentru grupul respectiv de mărfuri (la nivelul primelor patru cifre, conform Nomenclatorului de Mărfuri); sau

b) la iniţiativa agentului economic, conform poziţiilor tarifare stabilite nemijlocit pentru

fiecare categorie de marfă indicată în declaraţia sumară.

- adresa depozitului provizoriu. Se indică locul aflării mărfurilor plasate în depozit

provizoriu.

- garanţia utilizată pentru plasarea mărfurilor în depozitul provizoriu. Pot fi utilizate

următoarele garanţii: garanţia bancară, garanţia financiară a brokerului vamal, garanţia declarantului. În cazul utilizării garanţiei bancare, în rubrica “Garanţie financiară” se indică numărul, data şi instituţia care a eliberat actul de garanţie cu anexarea copiei actului respectiv. În

cazul utilizării garanţiei financiare a brokerului vamal, în rubrica “Garanţie financiară” se aplică semnătura persoanei cu funcţii de răspundere a brokerului vamal şi ştampila acestuia. În cazul achitării efective a drepturilor de import, în rubrica “Garanţie financiară” se indică numărul dispoziţiei de plată cu anexarea dispoziţiei de plată respective, precum şi rechizitele confirmării trezoreriale.

- valabilitatea declaraţiei sumare. Se indică termenul în care mărfurile plasate în depozit

provizoriu vor fi plasate într-o destinaţie. 7. Brokerul vamal sau declarantul este obligat să depună declaraţia sumară în modul şi condiţiile stabilite, pentru a asigura acceptarea acesteia în aceeaşi zi de către organele vamale.

III. ACCEPTAREA DECLARAŢIEI SUMARE

8. Declaraţia sumară este acceptată de organul vamal dacă sînt respectate condiţiile de

completare şi de depunere a declaraţiei sumare, descrise la capitolul 2 al Normelor, precum şi cu anexarea copiilor documentelor de identificare a mărfurilor şi actelor de garanţie, în conformitate

cu legislaţia în vigoare.

9. Declaraţia sumară acceptată se înregistrează în “Registrul de evidenţă a declaraţiilor

sumare” stabilit de anexa nr.2 la prezentele Norme. Registrul de evidenţă a declaraţiilor sumare se numerotează, se coase şi se sigilează în modul stabilit. 10. În cazul acceptării declaraţiei sumare, organul vamal completează rubrica “Menţiunile organului vamal”, indicînd numărul de înregistrare şi data acceptării, precum şi aplicînd ştampila individuală.

77

11. Declaraţia sumară acceptată se păstrează de către organul vamal timp de 1 an de la

data validării ei.

Data

Destinatar

Expeditor

cod fiscal / IDNO

ţara

Descrierea mărfurilor:

Anexa nr.1

la Normele de completare

a declaraţiei sumare

DECLARAŢIA VAMALĂ SUMARĂ

Biroul (postul) vamal

Clasificarea

tarifară a

mărfurilor

Denumirea

mărfurilor

Cantitate

Unit. de

măsură

Valoarea

mărfurilor

Descrierea

valutei

Cuantumul drepturilor de import estimate

Total

Mărfurile indicate se află la depozitul provizoriu pe adresa

,

care aparţine

se indică adresa depozitului

se indică deţinătorul şi codul depozitului

Garanţia financiară

Mărfurile indicate vor fi plasate într-o destinaţie aprobată de vamă pînă la data de ”

Declaraţia este depusă de către

Menţiunile organului vamal

Nr. de referinţă

denumirea şi codul de identificate a persoanei care a întocmit declaraţia

din

20

SEMNĂTURA

Anexa nr.2 la Normele de completare

a declaraţiei sumare

Registrul de evidenţă a declaraţiei sumare

78

Nr. Nr. de Data Valabil Destinatarul Declarantul Denumirea Suma Încetarea d/o referinţă a acceptării
Nr.
Nr. de
Data
Valabil
Destinatarul
Declarantul
Denumirea
Suma
Încetarea
d/o
referinţă a
acceptării
pînă la
sau brokerul
mărfurilor
garanţiei
garanţiei
declaraţiei
vamal
sumare
1
2
3
4
5
6
7
8
9

Declararea mărfurilor şi mijloacelor de transport Mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport al căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite de legislaţie sînt declarate organului vamal.

Formele declarării (1) Declararea se face în scris, verbal sau prin acţiune, prin mijloace electronice sau prin alte modalităţi prevăzute de legislaţie. (2) Forma şi procedura de declarare, precum şi informaţiile necesare vămuirii sînt stabilite de Serviciul Vamal.

Locul declarării (1) Mărfurile, cu excepţia celor supuse accizelor, sînt declarate la organul vamal determinat de Serviciul Vamal. Mijloacele de transport care transportă mărfurile sînt declarate o dată cu acestea, excepţie făcînd cazurile prevăzute la alin.(3). (2) Navele maritime, fluviale şi aeriene sînt declarate în portul sau aeroportul de plecare sau de sosire, situate pe teritoriul vamal. (3) Mijloacele de transport de mărfuri fără încărcătură şi cele de transport de pasageri sînt declarate la momentul trecerii frontierei vamale. (4) Mărfurile (producţia) importate supuse accizelor sînt declarate la momentul trecerii frontierei vamale. Excepţie constituie bunurile introduse în legătură cu schimbarea locului permanent de trai sau bunurile primite cu titlu de moştenire, fapt confirmat în modul stabilit.

Termenul de depunere a declaraţiei vamale (1) Declaraţia vamală este depusă nu mai tîrziu de 72 de ore din momentul trecerii frontierei vamale, iar în cazul formării garniturii de tren în unele staţii ale Căii Ferate din

79

Moldova, termenul de depunere a acesteia nu poate depăşi 168 de ore din momentul trecerii frontierei vamale. (2) Persoanele fizice care au bunuri nedestinate comercializării în bagajul de mînă şi în bagajul de însoţire depun, la trecerea frontierei vamale, declaraţie vamală o dată cu prezentarea bunurilor. (3) Termenul de declarare a gazului natural şi a energiei electrice importate este din momentul trecerii frontierei vamale pînă la data de 20 a lunii imediat următoare celei de gestiune.

Primirea declaraţiei vamale (1) Organul vamal primeşte declaraţia vamală conform procedurii stabilite de Serviciul

Vamal.

(2) Din momentul primirii, declaraţia vamală devine act juridic. (3) Organul vamal nu are dreptul să respingă declaraţia vamală.

Modificarea, completarea şi retragerea declaraţiei vamale (1) Cu permisiunea organului vamal, datele din declaraţia vamală depusă pot fi modificate sau completate, iar declaraţia vamală poate fi retrasă. (2) Declaraţia vamală poate fi modificată, completată sau retrasă înainte de:

a) verificarea ei; b) controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport. (3) Modificarea şi completarea declaraţiei vamale nu pot lărgi sau reduce sfera ei de aplicare.

Declaraţia temporară sau incompletă Dacă declarantul nu poate, din motive obiective, să depună o declaraţie completă, organul vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal, este în drept să-i primească o declaraţie temporară sau incompletă dacă ea conţine datele principale necesare vămuirii şi dacă datele lipsă vor fi prezentate în termenul stabilit.

Declaraţia vamală periodică (1) Dacă una şi aceeaşi persoană trece periodic acelaşi tip de mărfuri şi de mijloace de transport, organul vamal poate să-i permită depunerea unei singure declaraţii vamale pentru toate partidele de mărfuri şi toate mijloacele de transport care trec frontiera vamală într-o anumită perioadă (declaraţie vamală periodică).

80

(2) Cazurile şi procedura de depunere a declaraţiei vamale periodice sînt stabilite de Serviciul Vamal. Pentru a eficientiza procedura vămuirii, Serviciul Vamal este în drept să stabilească o procedură simplificată de declarare a mărfurilor şi mijloacelor de transport.

RECOMANDĂRI PRIVIND UTILIZAREA DECLARAŢIEI VAMALE ÎN DETALIU În aplicarea Normelor privind utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu se înţelege prin:

a) declaraţie vamală în detaliu - act unilateral cu caracter public, prin care o persoană

manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute în reglementările vamale, voinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal. Declaraţia vamală în detaliu este alcătuită dintr-un set ce cuprinde numărul de exemplare corespunzător fiecărui regim vamal şi este format din declaraţia

vamală primară şi, după caz, declaraţia(iile) vamală(e) complementară(e);

b) declaraţia vamală primară - exemplarele declaraţiei vamale în detaliu utilizate pentru

declararea în detaliu a bunurilor clasificate la un singur cod tarifar;

c) declaraţia vamală complementară - exemplarele declaraţiei vamale în detaliu utilizate

împreună cu exemplarele declaraţiei vamale primare, pentru declararea bunurilor care se clasifică la coduri tarifare diferite sau care, deşi se clasifică la acelaşi cod tarifar, prezintă caracteristici diferite, în special în ceea ce priveşte originea şi care determină regimuri tarifare preferenţiale diferite. în cazul bunurilor introduse sau scoase din ţară de către persoanele fizice, Departamentul Vamal poate dispune, în cazuri justificate, ca acestea fac obiectul declaraţiei vamale în detaliu. 9. Declaraţia vamală în detaliu nu se depune pentru:

a) bunurile a căror valoare totală nu depăşeşte o sumă echivalentă cu 50 EURO, cu

excepţia bunurilor care se declară pentru un regim vamal suspensiv;

b) bunurile introduse sau scoase din ţară de persoanele fizice, cu excepţia subiecţilor

antreprenoriatului, atunci cînd la vămuirea acestora se utilizează alt formular;

c) mijloace de plată legale, titluri şi acţiuni;

d) ajutoare de urgenţă în caz de dezastre şi calamităţi naturale;

e) bunuri avînd statut diplomatic sau de rang similar care:

- beneficiază de imunitate diplomatică sau consulară ori de rang similar (valiza

diplomatică şi valiza consulară);

- constituie cadouri către conducătorul statului sau către membrii Guvernului sau Parlamentului;

81

- circulă conform prevederilor unui acord-cadru de asistenţă administrativă mutuală;

f) următoarele bunuri pentru care se face dovadă că nu fac obiectul unor tranzacţii comerciale:

- decoraţii, distincţii şi premii onorifice, insigne şi medalii comemorative;

- echipament de călătorie, provizii şi alte articole, inclusiv echipament sportiv, pentru uz sau consum personal, care însoţesc, preced sau urmează călătorul;

- trusouri şi articole de nuntă, articole legate de schimbarea locuinţei, amintiri de familie;

- coşciuge, urne funerare, ornamente funerare şi articole pentru întreţinerea

mormintelor şi monumentelor funerare;

- material publicitar tipărit, instrucţiuni de folosire, liste de preţuri şi alte articole publicitare;

- produse farmaceutice folosite la evenimente sportive internaţionale, cu excepţia

substanţelor care sînt considerate dopante, steroizilor, combinaţiilor de substanţe ce dau efect stupefiant sau halucinogen;

- produse folosite în cadrul măsurilor excepţionale luate pentru protecţia mediului sau a

persoanelor; g) bunurile folosite ca mediu de transport al informaţiilor (suport informatic) cum ar fi dischete, benzi pentru calculatoare, filme, planuri, casete audio şi video, CD-ROM-uri, care sînt

schimbate în scopul furnizării de informaţii, precum şi bunurile care sînt complementare la o livrare anterioară, cum ar fi actualizările bazelor de date sau programelor informatice pentru care nu este necesară facturarea;

i)

sateliţii destinaţi lansării:

-

la exportul sau importul către locul de lansare în spaţiu;

-

în momentul lansării în spaţiu;

j)

mărfuri care fac obiectul traficului necomercial între persoane rezidente în zonele de

frontieră (traficul de frontieră); produse obţinute de producătorii agricoli pe proprietăţi aflate în afara, dar adiacente teritoriului naţional în care îşi desfăşoară activitatea principală, potrivit reglementărilor în vigoare. 10. Declaraţia vamală în detaliu se compune, de regulă, dintr-un set de 8 exemplare consecutive, de la 1 la 8. în cazul folosirii procedeelor informatice se utilizează formularele alcătuite din seturi a cîte patru exemplare avînd fiecare dublă utilizare, respectiv exemplarele 1/6, 2/7, 3/8 şi 4/5. 11. Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu pot fi utilizate:

a) în set complet;

82

b) în set fracţionat.

Setul complet se utilizează numai în situaţia în care legislaţia permite ca pentru toate etapele unei operaţiuni complete (expediere de mărfuri din ţara de plecare, tranzit, introducere de mărfuri în ţara de destinaţie), să fie completate de la expediere toate exemplarele declaraţiei vamale în detaliu necesare acestor operaţiuni. Setul fracţionat se utilizează atunci cînd pentru fiecare din etapele unei operaţiuni complete (expediere de mărfuri, tranzit, introducere de mărfuri) se depun separat seturile de exemplare ale declaraţiilor vamale aferente fiecărei etape.

12. Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu au următoarea destinaţie:

a) exemplarul 1 se păstrează de biroul vamal de expediţie sau export;

b) exemplarul 2 serveşte la colectarea informaţiilor statistice privind exportul;

c) exemplarul 3 revine expeditorului sau exportatorului, după acordarea liberului de

vamă;

d) exemplarul 4 însoţeşte mărfurile expediate sub regimul de tranzit şi este reţinut de biroul vamal de destinaţie;

e) exemplarul 5 însoţeşte mărfurile aflate în tranzit pînă la biroul vamal de destinaţie şi

este retrimis biroului vamal de plecare pentru confirmarea încheierii regimului de tranzit;

f)

exemplarul 6 este păstrat de biroul vamal de import;

g)

exemplarul 7 este destinat pentru colectarea informaţiilor statistice privind importul şi

tranzitul;

h)

exemplarul 8 revine titularului, după acordarea liberului de vamă.

în cazul dispoziţiilor legale potrivit cărora sînt necesare copii ale declaraţiilor vamale, se pot utiliza fie exemplare suplimentare, fie fotocopii ale exemplarului destinat declarantului. Exemplarele 2 şi 7 ale declaraţiei vamale în detaliu pot fi folosite şi în alte scopuri administrative, precum organizarea evidenţei operaţiunilor suspensive, controlul ulterior, controlul fizic în alte amplasamente decît cele ale biroului vamal etc.

13. în set fracţionat, în funcţie de procedura de prelucrare a datelor din declaraţia vamală

în detaliu, se utilizează următoarele seturi de exemplare:

i) dacă declararea bunurilor se efectuează prin procedura manuală:

a) pentru regimul vamal de export, export temporar, perfecţionare pasivă sau reexport -

exemplarele 1,2 şi 3;

b) pentru regimul vamal de tranzit concomitent cu regimurile de la lit. a- exemplarele

1,2,3,4,5 şi 7;

c) pentru regimul vamal de tranzit - exemplarele 1,4,5 şi 7;

83

d) pentru

regimurile

vamale

de

import,

admitere

temporară,

reimport,

antrepozit,

perfecţionare activă şi transformare sub control vamal - exemplarele 6,7 şi 8.

Declarantul (1) Se numeşte declarant persoana care declară şi prezintă mărfurile şi mijloacele de transport, care întocmeşte şi depune declaraţie vamală în nume propriu sau persoana în al cărei nume este întocmită declaraţia vamală de către brokerul vamal sau intermediar. (2) Declarantul, indiferent de faptul dacă este persoana care trece mărfurile peste frontiera vamală sau este brokerul vamal, execută toate obligaţiile şi este răspunzător de faptele sale, conform legislaţiei.

Obligaţiile şi drepturile declarantului (1) Declarantul este obligat:

a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul

cod şi de alte acte normative;

b)

să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le

declară;

c)

să prezinte organului

vamal

documentele

şi

informaţiile suplimentare necesare

vămuirii;

d)

să plătească drepturile de import sau de export;

 

e)

să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv

prin efectuarea operaţiunilor de încărcare- descărcare şi a altor operaţiuni. (2) În afară de alte drepturi prevăzute de prezentul cod, declarantul poate, pînă la prezentarea declaraţiei vamale, să efectueze, sub supraveghere vamală, examinarea, măsurarea, cîntărirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi să preleve, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre. Pentru acestea din urmă nu se întocmeşte declaraţie vamală aparte, cu condiţia consemnării lor în declaraţia vamală a mărfurilor.

Documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii (1) Declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii. (2) Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate. (3) Lista de documente şi informaţii suplimentare care trebuie prezentate o stabileşte Serviciul Vamal.

84

(4) Organul vamal este în drept să stabilească termenele de prezentare a documentelor lipsă şi a informaţiilor suplimentare. (5) Cu permisiunea organului vamal, documentele pot fi prezentate în limbile străine vorbite de colaboratorii vamali.

Subiectul 8 Controlul vamal

Conținuturi:

- Noțiunea și formele controlului vamal

- Controlul mărfurilor și mijloacelor de transoprt

- Controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere și magazinelor duty-free

- Verificarea documentelor, sistemul de evidență și a darelor de samă

- Echipele mobile, sarcinele și obligațiunile

Principii generale

Controlul vamal şi formele lui

(1) Controlul vamal este efectuat de colaboratorul vamal şi constă în:

a) verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale;

b) controlul vamal (controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, controlul corporal ca

o formă excepţională de control vamal);

c) evidenţa mărfurilor şi mijloacelor de transport;

d) interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere;

e) verificarea sistemului de evidenţă şi a dărilor de seamă; f) controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere, magazinelor

duty free, altor teritorii şi spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal sau unde se pot desfăşura activităţi supuse supravegherii vamale;

g) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.

(2) La efectuarea controlului vamal, pot fi aplicate mijloace tehnice de control care nu prezintă nici un pericol pentru sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor şi care nu cauzează prejudicii mărfurilor şi mijloacelor de transport. (3) Regulile de efectuare a controlului vamal sînt stabilite de Serviciul Vamal.

Zonele de control vamal (1) La frontiera vamală, în locul unde se efectuează operaţiunile de vămuire, în locul amplasării organului vamal, precum şi în alte locuri stabilite de Serviciul Vamal, sînt create zone de control vamal.

85

(2) Procedura creării şi delimitării zonelor de control vamal este stabilită de Serviciul Vamal, în conformitate cu legislaţia. (3) Desfăşurarea activităţii de producţie, activităţii comerciale şi de altă natură, trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport, persoanelor, inclusiv a factorilor de decizie din autorităţile publice, peste frontiera acestor zone şi în perimetrul lor sînt posibile numai cu autorizaţia organului vamal şi se vor efectua sub supraveghere vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Accesul în zona de control vamal este permis numai cu înştiinţarea prealabilă a organului vamal.

Documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal (1) Persoanele care trec mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală sau care desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală sînt obligate să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal. (2) Lista documentelor şi informaţiilor, procedura lor de prezentare sînt stabilite de Serviciul Vamal în conformitate cu legislaţia. (3) Pentru efectuarea controlului vamal, organul vamal este în drept, în conformitate cu legislaţia, să primească de la bănci şi de la alte instituţii financiare informaţii şi certificate referitor la operaţiunile şi conturile persoanelor care trec mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală, ale brokerilor vamali şi ale altor persoane care desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală. (4) Organele de drept şi de control, inspectoratele fiscale furnizează organelor vamale, din oficiu sau la solicitarea acestora, datele necesare efectuării controlului vamal. (5) Documentele necesare efectuării controlului vamal trebuie să fie păstrate de către persoane nu mai puţin de 3 ani.

Antrenarea specialiştilor şi experţilor la efectuarea controlului vamal (1) Organul vamal este în drept să antreneze specialişti din organele de drept şi de control, din diferite unităţi economice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, precum şi experţi, la efectuarea controlului vamal. (2) Cererea organului vamal de a antrena specialişti şi experţi la efectuarea controlului vamal este executorie pentru conducătorii de autorităţi publice, de unităţi economice în care activează specialistul sau expertul solicitat. Accesul colaboratorului vamal pe teritorii sau în încăperi pentru efectuarea controlului

vamal

86

Pentru a efectua controlul vamal, colaboratorul vamal este în drept să intre, cu legitimaţie de serviciu şi cu autorizaţia şefului de vamă sau a conducerii Serviciului Vamal, pe teritorii sau în încăperi unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal, documentele necesare efectuării controlului vamal sau unde se desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile internaţionale la care aceasta este parte.

Echipele mobile (1) Echipele mobile sînt subdiviziuni speciale operative ale Serviciului Vamal, create pentru a asigura respectarea legislaţiei vamale. (2) Echipele mobile activează în baza regulamentului aprobat de Guvern. (3) Echipele mobile sînt subordonate Serviciului Vamal. Ele sînt dotate cu arme de foc, mijloace speciale, unităţi de transport, cu alte mijloace necesare pentru realizarea sarcinilor lor. (4) Nici o autoritate publică nu este în drept să oprească şi să controleze echipele mobile, precum şi mijloacele de transport însoţite de ele, în timpul exercitării funcţiilor de serviciu.

Sarcinile de bază ale echipelor mobile

Sarcinile de bază ale echipelor mobile sînt:

a) depistarea, prevenirea, contracararea contrabandei, a altor infracţiuni ce ţin de

competenţa organelor vamale, a contravenţiilor vamale, comise de către persoane în afara zonelor de control vamal;

b) asigurarea respectării legislaţiei vamale la tranzitarea mărfurilor;

c) controlul şi supravegherea deplasării mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul

vamal;

d) acordarea suportului necesar subdiviziunilor vamale la depistarea şi documentarea

cazurilor de contrabandă, a altor infracţiuni, a contravenţiilor vamale în afara zonelor de control vamal şi a zonelor libere;

e) localizarea, de comun acord cu alte organe de drept, a situaţiilor de conflict apărute în

legătură cu exercitarea de către colaboratorii vamali a funcţiilor de serviciu.

Atribuţiile şi drepturile echipelor mobile

Pentru îndeplinirea sarcinilor specificate la art.189/2, echipele mobile sînt în drept:

a) să se deplaseze pe teritoriul vamal;

b) să verifice documentele mijloacelor de transport, precum şi cele ce indică originea şi

destinaţia vamală ale mărfurilor, inclusiv documentele de transport internaţional;

87

c)

să reţină şi să efectueze controlul mijloacelor de transport suspectate de încălcarea

reglementărilor vamale şi al mărfurilor transportate de acestea, să însoţească mărfurile, inclusiv cele aflate în tranzit pe teritoriul vamal. În cazul în care mijloacele de transport şi mărfurile

transportate de ele nu pot fi controlate în locul unde au fost oprite, se procedează la însoţirea lor pînă la cel mai apropiat birou vamal în vederea realizării controlului;

d) să efectueze, cu acordul Serviciului Vamal, controlul vamal repetat al mijloacelor de

transport şi al loturilor de marfă vămuite anterior de către alte organe vamale;

e) să oprească mijloacele de transport, utilizînd semnale formale speciale, în cazurile

legate de încălcarea legislaţiei vamale; f) să aducă la organul vamal persoanele în legătură cu efectuarea procedurii pe cauzele cu privire la contravenţiile vamale.

Dislocarea echipelor mobile Echipele mobile sînt dislocate la Serviciul Vamal sau în alte locuri stabilite de Serviciul

Vamal.

Statutul juridic al echipelor mobile

I. În activitatea lor echipele mobile se călăuzesc de prevederile Constituţiei şi legilor

Republicii Moldova, hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului şi ale prezentului Regulament, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Echipele mobile au ca sarcină de bază prevenirea, depistarea, contracararea contrabandei, altor infracţiuni şi contravenţii ce ţin de competenţa organelor vamale, comise de către persoane în afara zonelor de control vamal, asigurarea respectării legislaţiei vamale la tranzitarea mărfurilor prin teritoriul vamal, acordarea suportului necesar subdiviziunilor vamale la depistarea şi documentarea cazurilor de contrabandă, a altor infracţiuni, a contravenţiilor vamale în afara zonelor de control vamal şi a zonelor libere. Echipele mobile îndeplinesc sarcinile lor de sine stătător sau în comun cu alte subdiviziuni ale organelor vamale sau de drept. Echipele mobile sînt subdiviziuni speciale operative, subordonate secţiei echipe mobile a Direcţiei analiza riscurilor şi audit postvămuire a Serviciului Vamal.

Crearea şi restructurarea echipelor mobile se efectuează de către Serviciul Vamal în limita personalului scriptic, stabilit de Guvern. Se interzice a pune în sarcina echipelor mobile activităţi în afara celor prevăzute de Codul vamal şi de prezentul Regulament.

88

II. Sarcinile de bază ale echipelor mobile Echipele mobile au următoarele sarcini de bază:

participă la contracararea traficului ilicit de mărfuri peste frontiera vamală a Republicii Moldova, la depistarea, documentarea încălcărilor reglementărilor vamale, în limitele competenţei lor, asigură respectarea legislaţiei vamale de către persoanele fizice şi juridice la trecerea mărfurilor şi obiectelor peste frontiera vamală, la transportarea şi la tranzitarea lor pe teritoriul republicii; efectuează controlul situaţiei operative privind importul, exportul, tranzitul mărfurilor prin teritoriul vamal al republicii, analizează starea de lucruri privind traficul ilicit de mărfuri, precum şi de obiecte limitate în circuitul civil; Depistează căile, mijloacele şi mecanismele de introducere/scoatere ilegală de pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor şi a unităţilor de transport, stabileşte cauzele care contribuie la aceasta, elaborează şi implementează metode eficiente de contracarare a fraudelor menţionate; Llocalizează, în comun cu alte organe de drept, situaţiile de conflict, apărute în legătură cu exercitarea funcţiilor de serviciu de către colaboratorii vamali pe teritoriul vamal al republicii; participă la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale apărute în raza de activitate a birourilor vamale, în care sînt detaşate echipele mobile; efectuează, în cazurile prevăzute de legislaţie, reţineri administrative ale persoanelor care au încălcat regulile vamale sau sînt suspectate de aceasta, pentru documentarea faptelor de contravenţie vamală; informează subdiviziunile organelor vamale asupra tentativelor de trecere ilegală a mărfurilor şi a unităţilor de transport peste frontiera vamală; colectează şi generalizează informaţiile despre traficul ilicit de mărfuri pentru eficientizarea lucrului respectiv de către subdiviziunile vamale; însoţesc, în cazul în care există temeiuri de a considera că au fost încălcate prevederile legislaţiei Republicii Moldova sau ale acordurilor internaţionale la care aceasta este parte, mărfurile şi unităţile de transport pînă la organul vamal proxim sau locurile situate în raza lui de activitate, unde este posibilă examinarea mărfii şi unităţilor de transport; efectuează, după caz, controlul vamal repetat al mijloacelor de transport şi al loturilor de marfă vămuite de către organele vamale.

III. Atribuţiile şi drepturile echipelor mobile

89

Echipele mobile controlează respectarea legislaţiei vamale de către persoanele fizice şi juridice la trecerea oricăror bunuri peste frontiera vamală, precum şi la transportarea şi la tranzitarea lor prin teritoriul vamal al Republicii Moldova. Echipele mobile îşi îndeplinesc obligaţiile de serviciu pe tot teritoriul vamal al republicii în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Echipele mobile sînt în drept să oprească unităţile de transport, suspectate de încălcarea reglementărilor vamale, în perimetrul teritoriului vamal şi să efectueze controlul mărfurilor şi unităţilor de transport aflate în tranzit, care transportă aceste mărfuri, în scopul prevenirii, combaterii şi constatării fraudelor vamale. Aceste acţiuni se realizează cu aplicarea criteriilor de selectivitate, stabilite în baza procesului de analiză a riscurilor. După oprirea unităţilor de transport membrii echipelor mobile prezintă legitimaţiile, explică cauza opririi şi apoi încep controlul, care constă în:

identificarea şoferului şi persoanelor care îl însoţesc în cazul în care aceştia au atribuţie la mărfurile şi obiectele transportate; constatarea datelor despre unitatea de transport şi ruta sa; examinarea informaţiei privind mărfurile transportate; examinarea sigiliilor şi mijloacelor de identificare vamală; examinarea mărfii şi unităţii de transport; prelevarea mărfurilor pentru constatare şi testare la faţa locului. În cazul în care pentru atingerea scopului controlului se impune descărcarea mărfii la faţa locului, aceasta se efectuează sub supravegherea şefului echipei mobile. În cazul în care tipul, cantitatea şi alte particularităţi ale mărfii nu permit descărcarea sau examinarea ei la faţa locului, precum şi în cazul în care datele despre şofer sau unitatea de transport nu pot fi identificate, şoferul şi persoanele care îl însoţesc se deplasează cu unitatea de transport, urmînd echipa mobilă la organul vamal proxim sau la un alt loc optimal pentru realizarea controlului. În cazul în care, drept rezultat al controlului, s-a constatat o contravenţie vamală sau o infracţiune, ofiţerii echipei mobile informează ofiţerii de legătură despre aceasta şi efectuează acţiunile de procedură, cu transmiterea ulterioară a materialelor organelor respective, conform competenţelor. În cazul în care, drept rezultat al controlului la faţa locului, au fost constatate contravenţii/infracţiuni ce ţin de competenţa altor organe, ofiţerii echipelor mobile informează imediat ofiţerii de legătură, care implică organele respective, conform competenţelor.

90

În cazuri în care, drept rezultat al controlului, nu au fost constatate unele contravenţii sau infracţiuni, persoanele şi unităţile de transport sînt eliberate, iar mijloacele de identificare vamală se restabilesc, se aplică sigilii noi din contul Serviciului Vamal şi se efectuează notele respective în documentele de însoţire pentru deplasarea unităţii de transport conform destinaţiei, cu respectarea reglementărilor vamale. Loturile de marfă supuse de către echipele mobile controlului fizic total se scutesc ulterior de controlul fizic repetat la birourile vamale de destinaţie. La efectuarea controlului unităţilor de transport şi a mărfurilor, ofiţerilor echipelor mobile li se interzice cauzarea prejudiciilor nefundamentate agenţilor economici şi persoanelor fizice şi tergiversarea neîntemeiată a controlului, care vor atrage răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare. După efectuarea controlului se întocmeşte, în mod obligatoriu, un proces-verbal, de modelul specificat în anexă. Procesul verbal se înregistrează într-un registru special, aprobat de directorul general. Identificarea mărfurilor, mijloacelor de transport, încăperilor şi altor spaţii (1) Mijloacele de transport, încăperile şi alte spaţii în care se află sau se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal, spaţiile unde se desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală, precum şi mărfurile şi mijloacele de transport care se află sub supraveghere vamală pot fi identificate de organul vamal. (2) Identificarea se efectuează prin aplicarea de plombe, sigilii (contra plată), ştampile, marcaje, semne de identificare, prin prelevarea de probe şi mostre, prin descrierea mărfurilor şi mijloacelor de transport, prin desenarea planului, fotografiere, utilizarea documentelor de însoţire a mărfurilor şi altor acte, prin alte mijloace de identificare. 3) Mijloacele de identificare pot fi schimbate sau nimicite numai de organul vamal sau cu autorizarea lui.

Controlul activităţii economico-financiare (1) În cazul în care există temeiuri de a se considera că legislaţia Republicii Moldova sau acordurile internaţionale la care aceasta este parte nu sînt respectate sau sînt respectate numai parţial, organul vamal este în drept să stabilească controlul sau să controleze, în limitele competenţei sale, activitatea economico-financiară a persoanelor care trec mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală, a brokerilor vamali şi a persoanelor care desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală. (2) La efectuarea controlului activităţii economico-financiare, colaboratorul vamal este în

drept:

91

a) să ceară prezentarea gratuită a documentelor (inclusiv a celor bancare) şi a

informaţiilor referitoare la activitatea economică externă sau la alte activităţi care au tangenţe cu activitatea vamală şi cu atribuţiile organelor vamale;

b) să primească de la persoanele cu funcţii de răspundere şi de la alţi colaboratori

certificate, lămuriri orale şi scrise;

c) să sigileze încăperile;

d) să ridice, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal, actele dacă acestea urmează

a fi verificate în alte locuri. Actele ridicate trebuie să fie returnate în termene cît mai restrînse. (3) Acţiunile colaboratorului vamal în timpul efectuării controlului asupra activităţii

economico-financiare a persoanelor nu trebuie să le aducă prejudicii. Rezultatele controlului se comunică neîntîrziat persoanei controlate. (4) Toate informaţiile obţinute în procesul controlului sînt confidenţiale.

Controlul vamal selectiv (1) În timpul efectuării controlului vamal, organul vamal foloseşte, de regulă, forme de control suficiente pentru asigurarea respectării legislaţiei Republicii Moldova şi a acordurilor internaţionale la care aceasta este parte. (2) Organul vamal este în drept, după caz, să utilizeze toate formele de control vamal prevăzute de prezentul cod, ţinînd cont de prevederile art.193.

Exonerarea de unele forme de control vamal (1) Cazurile de exonerare de unele forme de control vamal sînt stabilite în exclusivitate de prezentul cod. (2) Nu se supune controlului vamal bagajul personal al Preşedintelui Republicii Moldova şi al membrilor lui de familie care îl însoţesc. (3) Sînt exonerate de control vamal navele maritime şi aeriene, inclusiv militare, alte mijloace de transport, tehnica militară şi armamentul forţei militare străine, precum şi ale formaţiunilor speciale antitero străine, ce desfăşoară activităţi comune în baza acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte. De asemenea, sînt exonerate de control vamal şi documentele oficiale ale forţei militare şi ale formaţiunilor speciale antitero străine conţinute în plicuri sigilate, dacă persoanele care le transportă deţin un ordin individual de deplasare în care se precizează numărul plicurilor şi faptul că acestea conţin numai documente oficiale. (4) Exonerarea de unele forme de control vamal prevăzută de acordurile internaţionale se efectuează după ratificarea acestora de către Parlamentul Republicii Moldova.

92

Controlul corporal (1) Controlul corporal, ca formă excepţională de control vamal, poate fi efectuat cu permisiunea şefului organului vamal sau a adjunctului acestuia dacă există destule temeiuri pentru a presupune că persoana care trece frontiera vamală sau care se află în zona de control vamal ori în zona de tranzit din aeroportul internaţional are asupra sa şi nu le prezintă mărfuri ce constituie obiectul contravenţiilor sau infracţiunilor prevăzute de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile internaţionale la care aceasta este parte. (2) Pînă la efectuarea controlului corporal, colaboratorul vamal înştiinţează persoana fizică despre decizia şefului organului vamal sau a adjunctului acestuia privind efectuarea controlului corporal, îi lămureşte drepturile şi obligaţiile pe care le are şi îi propune să prezinte singură obiectele tăinuite. (3) Controlul corporal este efectuat de un colaborator vamal de sexul persoanei supuse controlului corporal, în prezenţa a doi martori asistenţi de acelaşi sex cu primii. Controlul corporal se efectuează într-o încăpere izolată, în condiţii sanitare. Accesul în aceste încăperi al persoanelor care nu participă la efectuarea controlului corporal şi urmărirea controlului sînt interzise. (4) Referitor la efectuarea controlului corporal se întocmeşte proces-verbal de o formă stabilită de Serviciul Vamal. (5) Procesul-verbal referitor la controlul corporal este semnat de colaboratorul vamal care a efectuat controlul corporal, de persoana supusă acestui control, de martorii asistenţi, precum şi de lucrătorul medical care a participat la control. Persoana supusă controlului corporal este în drept să facă menţiuni în procesul-verbal.

Neadmiterea pricinuirii de daune nejustificate la efectuarea controlului vamal (1) În timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate persoanei, precum şi mărfurilor şi mijloacelor ei de transport. (2) Organul vamal şi colaboratorii vamali care pricinuiesc daune nejustificate la efectuarea controlului vamal poartă răspundere conform legislaţiei. (3) Daunele pricinuite legitim de colaboratorii vamali la efectuarea controlului vamal nu sînt reparabile.

Dispoziţii suplimentare privind controlul vamal Mărfurile şi mijloacele de transport supuse controlului vamal

93

(1) Controlului vamal sînt supuse toate mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. (2) Organul vamal este în drept să oprească forţat mijloacele de transport în cazurile prevăzute de legislaţie.

Timpul aflării sub supraveghere vamală (1) Mărfurile şi mijloacele de transport se află sub supraveghere vamală de la începutul şi pînă la sfîrşitul controlului vamal, în conformitate cu prevederile regimului vamal. (2) La introducerea mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul vamal, controlul vamal începe în momentul trecerii frontierei vamale. (3) La scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal, controlul vamal începe în momentul primirii declaraţiei vamale. (4) Controlul vamal se încheie în momentul punerii în circulaţie a mărfurilor şi mijloacelor de transport, dacă prezentul cod şi alte acte normative nu prevăd altfel. (5) La scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal, controlul vamal se încheie în momentul trecerii frontierei vamale. (6) Persoanele sînt obligate să respecte cerinţele stabilite de Serviciul Vamal referitor la perioada minimă de efectuare a controlului vamal. Controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de transport după punerea lor în circulaţie Controlul vamal poate fi efectuat în orice moment, indiferent de faptul dacă mărfurile şi mijloacele de transport controlate au fost puse în circulaţie, în cazul în care există temeiuri de a se considera că au fost încălcate prevederile legislaţiei Republicii Moldova sau ale acordurilor internaţionale la care aceasta este parte.

Termenul de verificare a declaraţiei vamale, a documentelor, de control al mărfurilor şi mijloacelor de transport (1) Verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport le efectuează organul vamal în cel mult 10 zile din momentul primirii declaraţiei a documentelor şi informaţiilor necesare controlului vamal, iar verificările privind mărfurile indicate la art.138 - în cel mult 3 zile. (2) În cazul în care se cere prezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport, termenul de verificare curge din momentul prezentării. (3) Termenul de verificare nu include timpul necesar efectuării controlului de către alte autorităţi publice.

94

Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfurile şi mijloacele de transport, prelevarea de probe şi mostre necesare controlului vamal Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfuri şi mijloace de transport, prelevarea de probe şi mostre necesare controlului vamal se efectuează conform art.139 şi 140.

Asistarea declarantului şi altor persoane la efectuarea controlului vamal (1) Declarantul şi alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi reprezentanţii acestora sînt obligaţi să asiste la controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport. (2) Persoanele indicate la alin.(1), iar în lipsa lor persoana care conduce mijlocul de transport sînt obligate să acorde asistenţă organului vamal la efectuarea controlului mărfurilor şi mijloacelor de transport. (3) Organul vamal este în drept să efectueze controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport în lipsa declarantului, altor titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi a reprezentanţilor acestora, dacă:

a) persoanele indicate nu se prezintă în decursul a 10 zile de la prezentarea mărfurilor şi

mijloacelor de transport;

b) sînt puse în pericol securitatea statului, ordinea publică, viaţa şi sănătatea oamenilor,

animalelor, plantelor, întregul mediu, precum şi în alte împrejurări care nu suferă amînare;

c) mărfurile sînt expediate prin poşta internaţională;

d) mărfurile şi mijloacele de transport sînt lăsate pe teritoriul vamal cu încălcarea regimului vamal. (4) Controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport în cazurile menţionate la alin.(3) se efectuează în prezenţa unor persoane neinteresate în rezultatul controlului.

Inventarierea mărfurilor şi mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală Organul vamal este în drept să efectueze în orice moment inventarierea mărfurilor şi mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală, precum şi a mărfurilor pentru care nu au fost încasate drepturi de import sau de export sau au fost acordate facilităţi la plata acestor drepturi.

Subiectul 9 Valoarea în vamă a mărfurilor

Conținuturi