USAMV

Facultatea de Agronomie
Specializarea:T.P.P.A
Grupa:433

Proiect realizat de:

Timofte George
Anul al-II-lea
 Cuprins

1.Traductoare-(caracteristici generale)….3-6 pag

2.Clasificare………………………………..6-7 pag

3.Traductoare de nivel…………………….7-12 pag

-3.1 traductoarele de nivel cu imersol

-3.2 traductoarele de nivel cu plutitor
-3.3 traductoarele de nivel ultrasonice
-3.4 traductoarele de nivel de tip rezistiv
-3.5 traductoarele de nivel capacitive
1.Traductoare-Caracteristici generale
Traductoarele sunt dispozitive care au rolul de a stabili o corespondenţă
între o
mărime de măsurat şi o altă mărime (de obicei o mărime electrică), aptă
de a fi prelucrată de sistemele de prelucrare automată a datelor
(regulatoare sau sisteme de conducere).

Acest lucru se realizează prin transformarea/convertirea

mărimii fizice de măsurat, de obicei o mărime neelectrică,
într-o mărime electrică sau, în aceaşi mărime fizică, cu
schimbarea parametrilor acesteia (de exemplu o mărime
electrică în altă mărime electrică dar cu un alt domeniu de
variaţie). Această transformare nu se realizează întotdeauna
direct printr-un singur element fizic, ci se poate face indirect,
printr-o serie de transformări
succesive de mărimi fizice.

Un traductor este constituit, în general, din două blocuri

principale (Figura 2-1):
• elementul sensibil (detector, captor, senzor), specific
mărimii măsurate, care
transformă mărimea de măsurat, z, într-o mărime
intermediară, w;
• convertorul de ieşire (adaptorul), element ce prelucrează şi
converteşte semnalul dat
de elementul sensibil, w, într-o mărime direct utilizabilă în
sistemul automat, y;
• elementele de transmisie, sunt elemente auxiliare care
realizează conexiuni electrice,
mecanice, optice sau de altă natură în situaţiile în care
tehnologiile de realizare ale traductorului o impun;
• sursa de energie, necesară în cele mai frecvente cazuri
pentru a menaja energia
semnalului util.

Elementele pe baza cărora se pot caracteriza şi compara

diferitele traductoare sunt
următoarele :
a) natura fizică a mărimii de intrare şi de ieşire;
b) puterea consumată la intrare şi cea transmisă sarcinii;
c) caracteristica statică;
d) caracteristica dinamică;
e) nivelul de zgomot.

Caracteristica statică exprimă dependenţa, în regim

staţionar, între intrare şi ieşire:
y= f(z). Această caracteristică poate fi liniară (Figura 2-2 a)
sau neliniară, univocă (Figura
2-2 b) sau neunivocă (Figura 2-2 c).
În practică, caracteristicile statice pot prezenta un grad mai
mare sau mai mic de neliniaritate, impunându-se liniarizarea
acestora printr-o metodă adecvată, în gama de variaţie a
mărimii de intrare şi de ieşire (Figura 2.3.). Cu cât domeniul
de liniaritate este mai mare, cu atat traductorul este mai
bun.

Caracteristica dinamică exprimă comportarea în regim

dinamic a traductorului. Ea rezultă din ecuaţia diferenţială
care exprimă dependenţa dintre variaţiile temporale ale
mărimii de intrare şi ale mărimii de ieşire.
De cele mai multe ori interesează răspunsul sistemului
(traductorului) la o mărime
standard la intrare sau caracteristicile de frecvenţă pe baza
acestora determinându-se o serie de performanţe ale
acestuia. Principalele performante ataşate răspunsului
tranzitoriu al traductorului pentru un semnal treapta la intrare
sunt:
• viteza de răspuns a traductorului sau durata regimului
tranzitoriu tt,
• timpul de crestere tc,
• suprareglajul σ (abaterea dinamică maximă).
Nivelul de zgomot al traductorului, care este un element
primar de prelucrare a informaţiei, trebuie să fie cât mai
redus posibil pentru nu a altera deciziile care se iau prin
prelucrarea ulterioară a mărimii furnizate de traductor.

2.Clasificare

Traductoarele se pot clasifica:

a) După principiul de funcţionare al elementului sensibil în:
traductoare generatoare şi traductoare parametrice.
Funcţionarea traductoarelor parametrice se bazează pe
modificarea unui anumit parametru caracteristic unui circuit
electric sub acţiunea mărimii de măsurat (exemplu:
traductoare rezistive, inductive, capacitive etc.). Pentru
punerea în evidenţă a variaţiei parametrului respectiv este
necesară introducerea unei energii exterioare.
Funcţionarea traductoarelor generatoare se bazează pe
transformarea directă a energiei mărimii de măsurat într-o
energie asociată mărimii de ieşire, de regulă o mărime
electrică (exemplu: temocupluri, traductoare piezoelectrice,
tahogeneratoare).
b) După natura mărimii măsurate traductoarele se clasifică
în: traductoare pentru mărimi electrice (tensiune, curent,
frecvenţă, putere, fază etc) şi traductoare pentru mărimi
neelectrice (traductoare de poziţie şi deplasare, traductoare
pentru măsurarea forţelor şi cuplurilor, a vitezelor şi
acceleraţiilor, traductoare pentru măsurarea temperaturii,
presiunii, nivelului etc.).
c) După forma mărimii de ieşire există: traductoare
analogice, cu impulsuri şi traductoare numerice.
Traductoarele analogice realizează dependenţa între
mărimea fizică măsurată z şi mărimea rezultată la iesire y,
astfel încât y este o funcţie continuă (liniară sau neliniară).
La traductoarele cu impulsuri mărimea de ieşire y este o succesiune de
impulsuri modulate în amplitudine, durată sau frecvenţă în funcţie de
mărimea de intrare.
Traductoarele numerice prezintă rezultatul măsurării sub forma numerică,
obţinut în general prin măsurarea unei succesiuni de impulsuri codificate.

3.Traductoare De Nivel

În tehnică, nivelul se defineşte ca fiind înălţimea h [m] la care se află suprafaţa de

separaţie a două medii fluide cu proprietăţi diferite, în raport cu un reper dat.
In automatizările industriale, traductoarele de nivel au o largă utilizare nu
numai prin faptul că nivelul reprezintă un parametru important pentru desfăşurarea
anumitor procese tehnologice, intervenind astfel în numeroase bucle de reglare, ci şi
pentru posibilităţile pe care le oferă de a obţine, relativ uşor, măsurarea indirectă a
cantităţilor de materiale exprimate sub formă de volum sau de masă.
Senzori de nivel.Nivelul unui lichid sau nivelul de interfata dintre doua lichide
nemiscibile poate fi determinat prin mai multe metode cum ar fi:
-urmarirea suprafetei libere sau a suprafetei de separatie;
-masurarea presiunii hidrostatice sau a coloanei de lichid;
-urmarirea modificarii unui parametru electric cu nivel;
-evaluarea debitului de gaz printr-un strat fluidizat care este functie de nivel;

Tipurile de traductoare de nivel utilizate în automatizările industriale

sunt:
- traductoare de nivel cu plutitor;
- traductoare de nivel cu imersor;
- traductoare de nivel bazate pe măsurarea presiunii hidrostatice;
 - traductoare de nivel ultrasonice;
- traductoare de nivel cu radiaţii nucleare;
- traductoare de nivel cu sonde rezistive, capacitive, inductive;
- traductoare de nivel cu elemente termosensibile.

3.1 Traductoarele de nivel cu imersor îşi bazează funcţionarea pe

proprietatea corpurilor scufundate într-un lichid de a fi impinse de jos în sus cu o forţă
egală cu greutatea de volum dislocuit (forţa ascensională sau forţa arhimedică). Imersorul
este un tub cilindric ce efectuează o deplasare odată cu modificarea nivelului, dar şi o
imersare în lichid, proporţională cu creşterea nivelului. Adâncimea de scufundare a
imersorului este variabilă, iar poziţia lui este determinată de echilibrul dintre greutatea
proprie, forţa arhimedică şi reacţiunea din elementul de suspensie.
În cele mai multe cazuri, ca element de suspensie se foloseşte un braţ solidar cu
un tub de torsiune, care serveşte şi ca element de transmitere în afara vasului a poziţiei
imersorului, deci a nivelului, fără a fi nevoie de elemente de etanşare (figura 1).
Unghiul de torsiune ∆ α al capătului interior al tubului constituie o măsură a
cuplului reactiv de torsiune şi, implicit, o măsură a nivelului din interior. Când nivelul se
află sub cota h0, toată greutatea imersorului este echilibrată de reacţiunea din tubul de
torsiune pe baza relaţiei:
Cα M
G= ,
r
unde α M este unghiul maxim de torsiune, C − o constantă de rigiditate a tubului de
torsiune, iar r − braţul cuplului.
Când nivelul depăşeste cota h0, imersorul se deplasează în sus pe înălţimea h1 şi,
în acelasi timp, se scufundă în lichid pe adâncimea h2, astfel încât greutatea lui să fie
echilibrată de reacţiunea din tubul de torsiune şi de forţa arhimedică. În condiţii de
echilibru static avem:
C C h
G − ρSh2 = (α M − ∆α ) = (α M − 1 ) ,
r r r
unde ρ este masa specifică a lichidului iar S − secţiunea transversală a imersorului.
 Fig.1. Schema de principiu a traductorului de nivel cu imersor.

Din cele două relaţii obţinem dependenţa dintre deplasarea h2 a imersorului şi

adâncimea de scufundare a acestuia:
C
h2 = h1 = kh1 .
ρSr 2

Nivelul din vas se determină cu relaţia:

h = h0 + h1 + h2 = h0 + h1(1+k) = h0 + r (1+k) ∆ α .
Adaptorul deplasare-curent AD preia deplasarea unghiulară α a axului A şi o
amplifică de circa 2 ori cu ajutorul unui sistem de pârghii cu lungimi reglabile, astfel
încât să se obţină o deplasare unghiulară standard 0…16o. Această deplasare este
transmisă rotorului unui circuit (modulator) magnetic, care generează un semnal
alternativ (1000 Hz) proporţional. Prin amplificare şi convertire (demodulare), la ieşirea
adaptorului este obţinut un semnal continuu unificat 2…10 mA sau 4…20 mA.
Pentru măsurarea nivelului lichidelor aflate sub presiune (până la 20 bar),
traductorul cu imersor este prevăzut cu carcasa de protecţie, montată pe pereţii
rezervorului prin două prize de legătura (deasupra şi dedesubtul liniei de nivel). La acest
traductor, tubul elastic de torsiune îndeplineşte şi funcţia de etanşare, împiedicând
pătrunderea gazului sub presiune în interiorul adaptorului.
Traductoarele de nivel cu imersor au domeniul de măsurare de la 0…250 mm
până la 0…1000 mm, asigurând o precizie de 0,5%. Pe lângă fiabilitatea ridicată, această
categorie de traductoare este avantajoasă de aplicat la medii cu variaţii mari de
temperatură (între −155oC şi +450oC), la recipiente aflate sub presiune.
Traductoarele cu imersor mai pot fi utilizate la măsurarea nivelului de interfaţă a
două lichide cu densităţi diferite şi la măsurarea densităţii (caz în care imersorul
funcţionează cufundat complet în lichid).

3.2 Traductoare de nivel cu plutitor

Principiul de functionare- se bazeaza pe masurarea pozitiei in raport cu un reper fixat a

unui plutitor de forma cilindrica aflat l asuprafata de reparatie fie a lichide, fie intre
lichid si vaporii acestuia. Cond ce trebuie indeplinite de un astfel de td:
FG=forta gravitationala
FA= f ascensionala
FT= f de tractiune
ρ 1=densitatea
lichidului
ρ 2=a mediului
ρ 3=dens plutitorului
La echilibru :FA+FT=FG
FA=V1*ρ 1g+V2ρ 2g
FG=Vρ 3g V1=Ah1
Cd A=aria cilindrului => V2=V-V1=FG/ρ 3g-Ah1
Ah1ρ 1g+(FG/ρ 3g-Ah1) ρ 2g ++FT=FG
Ah1g(ρ 1-ρ 2) + FT=FG(1-ρ 2/ρ 3)=> h1=(FG*ρ 3-ρ 2/ρ 3-FT)/Ag(ρ 1-ρ 2)

Eventualele variatii de FT pot fi compensate luand un plutitor cu FG mare ( dar creste

h1 deranjant)
Transmisia pozitiei plutitorului se poate face prin modalit pur mecanice cu fi, banda, lant
sau electromecanice cu motor electric.
Pt a obtine performante f bune se utilizeaza electromecanice bazate pe principiul balantei
de forte.

tambur:
poziţia sa relativă dă indicaţii
despre nivelul lichidului

contragreutate:
echilibrează mişcarea plutitorului

G
x
plutitor:
se află permanent pe suprafaţa
lichidului
3.3 Traductoare de nivel ultrasonice

Traductoarele de nivel ultrasonice functioneaza pe principiul emiterii unui impuls

ultrasonic care se reflecta de suprafata lichidului. Se masoara timpul in care unda
reflectata ajunge inapoi la traductor. Deoarece viteza undelor ultrasonice este dependenta
de temperatura, de regula se masoara si temperatura pentru a compensa variatiile de
viteza.

3.4 Traductoare de nivel de tip rezistiv:

Presupune o conductibilitate minima a lichidului de cel putin 2*10-3 g/m si care se
comporta ca un scurt circ. Facut fie intre rezerv metalic si sonda electrod fie intre 2 sonde
electrod atunci cand rezervorul este nemetalic.

3.5 Traductoare de nivel capacitive

Functionarea se bazeaza pe modif capacit electrice formata intre o sonda electrod si
rezervor sub actiunea lichidului de lucru sau cel mai frecv pe modificarea capacit
unei sonde cilindrice alcat din 2 electrozi coaxiali. Cand rezervorul este gol:
2π ε0 H
C0 =
D
ln
d
Dc lichidul e la inaltimea h:
2π ε rεH 2π ε0 ( H − h)
C0 = + =
D D
ln ln
d d
2π ε0 H  hε r Hh 
= + =
D  H H 
ln
d
= C 0 [λ (ε r − 1) + 1]
C+ capacitatea contine termeni rezultati din sonda cilindrica si pereti rezerv
respectiv izolatia folosita in cadrul sondei cilindrice. Plus cablul ecranat prin care
asig legat cu adaptorul.
Se obtine o variatie liniara a capacit echivalente functie de gradul de umplere(h).
Aplicatiile sunt deasemenea multiple in lichide sub presiune, lichide corozive sau
necorozive.
 Bibliografie

1. http://www.shiva.pub.ro/PDF/curs11_TRA_2006.pdf
2. http://facultate.regielive.ro/laboratoare/automatica/masurarea_nivelulu
i-14524.html
3. Studiu senzorilor si a traductoarelor de nivel de prof.Nicoli Tűnde