Principiile fundamentale ale dreptului international in evolufia sa istoric&, in dreptul international s-a ajuns la impunerea unor principii ca reguli de conduité in sarcina statelor (si altor subiecfi) ca indespensabile pentru dezvoltarea relatiilor intemationale multlaterale, pentru menfinerea pAcii si securitatii mondiale, influenténd continutul celorlalte principii, institutii si norme, orientind raporturilor intemafionale, in general, Acestea sunt principiile fundamentale ale Dreptului intemafional public. Principiile fundamentale sunt consacrate, in principal, in Carta ONU (art.2), Declaratia Adundrii Generale a ONU din 1970 referitoare la Principiile dreptului internaional privind relatitle prietenesti si cooperarea dintre state, in conformitate cu Carta ONU (Rezolutia 2625 din 14 octombrie 1970), Actul Final al CSCE de la Helsinki (1975), Declaragia Mileniului (Reculutia ‘Adunirii Gerale ONU nr-55/2 din 2 sept. 2000) ete. Invocarea principiilor fundamentale este o posibilitate de regularizare mai accentuati a societatii intemajionale, o modalitate juridie& de echilibrare a raporturilor dintre statele puternice si cele slabe, dintre statele mari si cele mici. Inegalitatii de fapt i se poate, astfel, sa i se contrapund egalitatea de drept. jin primul rand, principiile fundamentale se caracterizeaz4 prin maxima generalitate, in sensul c&: - a) sunt aplicabile tuturor domeniilor relafiilor interajionale reglementate de dreptul intemational, = b) sunt rezultatul unui proces de maxims abstractizare gi generalizare a ceea ce este esenfial in intregul sistem al dreptului intemational public, $i ~ ¢) sunt rezultatul acordului de voinfai al statelor gi se aplicd tuturor acestora, inclusiv altor subiecti de drept intemational. jin al doilea rind, au un caracter de universalitate, subliniat si prin faptul 0X sunt fie consacrate pe calea cutumelor generale, fie pe calea tratatelor multilaterale, De asemenea, principiile fundamentale se consider’ ci au caracter imperatiy (sunt norme jus cogens). Doctrina sustine c& intre principiile fundamentale nu existi o ierarhie recunoscuta, desi principiul suveranitijii (Gi egalitiqii) prezint& o importanta cu totul aparte, precum si faptul c& principiilor fundamentale le mai este proprie si calitatea de a fi interdependente, de a se condifiona reciproc, in sensul cd ele constituie un sistem unitar, in cadrul cAruia respectarea unuia dintre cle inseamna respectarca celorlalte si, pe cale de consecint’, incllcarea unuia atrage dupa sine nerespectarea celorlalte principii, provocdnd grave pericole pentru viafa intemationala. in acest context, Declaratia din 1970 precizeazi c& in interpretarea si aplicarea lor, principiile ,sunt legate intre ele si fiecare principiu irebuie si fie interpretat in contextul celorlalte principii”, iar Actul final al CSCE adaugi of ele au important& primordial& si c& vor fi aplicate in mod egal si fara rezerva. Nu in ultimul rand, principiile fundamentale au un earacter dinamic, neavand un confinut imuabil, ci care evolueaza in concordant’ cu dinamica relatilor intemafionale, cu dinamica valorilor pe care le consacra Pe parcursul evolutiei istorice, sistemul principiilor se modifica pentru a reflecta aceste transformari, apardnd principii noi, in funefie de aparitia unor noi valori care se cer aparate gi consacrate prin ansamblul reglementirilor de drept intemational. De exemplu, sunt de mentionat ‘mutafiile suferite de principiul suveranititii (practica cedarii unor atribute de suveranitate din partea statelor componente, in baza unor tratate ale Uniunii Europene) sau pe care se pare ca le va suferi principiul neamestecului in treburile inteme. Ca dovads, numarul acestor principii este dificil de stabilit cu exactitate (de fapt, nici nu este neapSrati nevoie!), Astfel, in literatura de specialitate, se vorbeste despre 5, 7, 10 sau 12 astfel de principii, evidenjiindu-se tocmai caracterul dinamic al numirului acestora. O anumité ,cariera” frumoasi cunoaste, in literatura speciala si-n doctring, opinia c& in dreptul intemationalse se poate vorbi despre decalogul principiilor fundamentale, acceptate si consacrate ca un minim” de cBtreparticipanii la viata intemafionala contemporand. ‘Astfel Carta ONU mentioneaza (in art.2) urmitoarele 5 principii de baza: egalitatea suverand 4 statelor, indeplinirea cu bund-credinta a obligatiilor asumate, reglementarea pagnica a diferen- delor internationale, nerecurgerea Ia forta si Ia ameningarea cu forja impotriva integritigii teritoriale sau a independentei politice, neamestecul in treburile interne. Reluind gi adaugdnd, Declaratia din 1970 menjioneaz& 7 principii ,in conformitate cu Carta ONU”: egalitatea suverani a statelor, autodeterminarea popoarelor, neamestecul in treburile interne ale statelor, cooperarea internationala, nerecurgerea la forta si la amenintarea cu forta, rezolvarea pe cale pasnicd a diferendelor Internationale, indeplinirea cu bund-credinta a obligatiilor internationale, pentru ca Actul final de la Helsinki, din 1975, si fixeze” numarul acestora la 10, reiterind hotarérea ferma a statelor participante (statele europene, plus SUA si Canada) de a respecta si pune in practic& .principiile urmittoare care sunt toate de importanta primordialé”: egalitatea suverand, respectarea drepturilor inerente suveraniti(ii; nerecurgerea la (forta si la amenintarea cu forta; inviolabilitatea frontierelor; integritatea teritoriala a statelor; ‘reglementarea pasnicé a diferendelor; neamestecul in treburile interne; respectarea drepturilor omuiui si libertitilor fundamentale, inclusiv a libertafii de gindire, constiinga, religie sau de convingere; egalitatea in drepturi a popoarelor si dreptul popourelor de a dispune de ele insele; cooperarea intre state; indeplinirea cu bunt-credinti a obligatiilor asumate conform dreptulti international (noutatea. ,absoluta” fiind menfionarea principiului respectirii drepturilor omului) Doctrina sustine, in unanimitate, existenta si a altor principii fundamentale, precum principitl decarmarii, principiul securitaii colective, principiul solidaritayit internationale, principiul bunet veciniititi $i principiul primatului dreptului international in ordinea juridica actuall. Dar amintitul ,Decalog” al principiilor fundamentale ale Dreptului intemafional public reprezint’, inc’, in orice discufie pe aceasté tema, partea centrala a acesteia, Este rafiunea pentru care Ie reludm, in cele ce urmeaza, cu unele comentarii din lucririle speciale. 1. Principiul egalitipi suverane (sau al suveranitatilor egale) Conform Declaratiei Adunarii Generale ONU din 1970 (Rezolutia 2625/1970), statele ,,au drepturi gi obligatii egale gi sunt membrii egali ai comunititii intemafionale, indiferent de deosebirile de ordin economic, social, politic sau de alti natura’. in intrepretarea acestei prevederi, se pomeste de la valoarea deosebita a suveranitafii depline, de care trebuie si beneficieze statele Jumii in relafiile intemasionale. Dupa cum se stie, swveramitatea statelor este, inc’, in prezent, conceptu! fundamental al dreptului international, avénd in vedere cA dreptul intemafional este expresia acordului de voinfe realizat intre state suverane, find, deci, elementul principal pe care este claditi astizi organizarea statala gi intemationala. Caracterele .clasice” ale suveranit&tii, adic& indivizibilitatea (nu poate fi fragmentata, atributele ei neputind apartine mai multor titulari), inalienabilitatea (au poate fi abandonata sau cedati altor state sau entitafi internationale, decat in baza unui tratat special), exclusivitatea (teritoriul unui stat nu poate fi supus decat unei singure suveranitifi), caracterul originar si plenar (suveraitatea apartine statului si nu ii este atribuitd din afara, iar prerogativele puterii de stat cuprind totalitatea domeniilor de activitate - politic, economic, social ete.) au cunoscut unele mutafii, ca urmare a evolufiilor societatii intemationale dup& al doilea rizboi mondial si, in special, dupa 1989. ‘Continutul egalititii suverane cuprinde, in principal, urmitoarele elemente: a) statele sunt egale din punct de vedere juridic; b) fiecare stat se bucuri de drepturile inerente deplinet suveranitifi; ¢) fiecare stat are obligatia de a respecta personalitatea altor state; d) integritateateritoriala $i independenga politica sunt inviolabile; e) fiecare stat are dreptul de a-gi alege yi dezvolta in mod liber sistenul san politic, social, economic si cultural; f) fiecare stat are obligatia de a se achita pe deplin si cu bund credinga de obligatiile sale internationale si de a trai in pace cx alte state; g) flecare stat beneficiazi de dreptul de a-si stabili legile proprii, de a defini si conduce liber relatiile sale internationale, de a aparfine sax nu organizafiilor internationale, de a fisau nu parte la tratate de alianta, dreptul de neutralitate. Cea de a doua componenta a principiului egalitatii suverane, egalizatea, desemneaza faptul ci statele au 0 capacitate egalti de a dobandi drepturi si obligatii. Egalitatea are o dimensiune diplomatico-juridicd, dar si 0 dimensiune economicd (definitt de necesitatea asigurérii egalitipit compensator, in cadrul dreptului intemational economic) 2.Principiul nerecurgerii la fort sau la ameningarea cu forja nu a existat pani la semnarea, la 27 august 1928, la Paris, a Pactului Briand-Kellog, razboiul find, pana in acel moment, considerat ca normal si legitim in practica relatiilor intemationale. Din punctul de vedere al confinutului, art-2, pet4 din Carta ONU araté c& ,Toti membrii organizatiei se vor abfine in relariile lor intemafionale de la recurgerea la ameninjarea cu forfa sau la folosirea forjei, fie impotriva integritéfii tertoriale si independentei politice a vreunui stat, fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Nafiunilor Unite”. De asemenea, Declaratia din 1970 prevede c& ,,rzboiul de agresiune constituie crim& contra pacii, care angajeaz responsabilitatea in conformitate cu dreptul intemafional ”. Un alt pas important in conturarea continutului principiului il constituie adoptarea, de catre Adunarea General’ a ONU, in 1974, a Rezolutiei 3314 privind defimirea agresiunii armate. Celelalte forme de agresiune nu sunt inc’ definite, desi, prin conceptul de forta, se injelege nu numai forta militard, ci orice act de violent sau constriingere, orice forme ale presiuni politice, economice sau de orice alté natura, toate find considerate ilicite Prin exceptie de la acest principiu, dreptul intemafional permite folosirea forfei in tei situatii: in cazul folosirii forfei pe baza hotirarii Consiliului de Securitate in conformitate cu capitolul VII din Carta ONU, in cazul exercitirii dreptului de autoaparare individual sau colectiva ‘impotriva unui atae armat, precum si in cazul exercitirii dreptului popoarelor la autodeterminare 3.Principiul inviolabilitaii frontierelor prevede obligatia statelor de a ,se abfine, acum si in viitor, de la orice atentat impotriva acestor frontier”, de la ,orice cerere sau act de acaparare si uzurpare a intregului sau a unei parfi a teritoriului oricdrui stat independent”. Actul Final prevede ins& ci frontierele pot fi modificate, in conformitate cu dreptul intemational, prin mijloace pasnice si prin acord, 4.Principiul integritapii teritoriale prevede obligatia statelor de a se abjine de la orice actiune incompatibil& cu scopurile si principiile Cartei ONU impotriva integrtatit tentoriale, independentei politice sau a unitétii oricdrui stat participant si, in special, de la orice asemenea actiune care constituie o folosire a forfei sau 0 ameninjare cu forfa, precum si de la a face din teritoriul celuilalt obiectul unei ocupatii militare sau al altor misuri de folosire directé sau indirect& a forfei, in contradicfie cu dreptul intemational sau obiectul unei dobandiri prin asemenea masuri sau prin ameninfarea cu ele, Se mai prevede ci nici o astfel de ocupafie sau dobandire nu poate fi recunos~ cut ca legala 5. Prineipiul solutioneirit pe cale pasnici a diferendelor internagionale. in legaturé cu acest principiu, Carta ONU (art.2, pet3) stipuleaz cA ..Toti membrii organizatiei vor solufiona diferendele lor intemationale prin mijloace pagnice, astfel incat pacea sisecuritatea intemationala, precum gi justia si nu fie puse in primejdie” Carta mai indica, in art.33, pet.1, $i mijloacele de reglemetare: tratative, ancheta, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judiciara, organisme sau acorduri regionale, alte mijloace pagnice la alegerea pirtilor. Continutul principiului se exprima deci, pe de o parte, in obligatia generala de solufionare pe cale pasnica, iar, pe de alta parte, prin dreptul de liber alegere a mijloacelor de solutionare. 6. Principiul neamestecutui in treburile interne (neimixtiunii) Formulat in timpul Revolufiei franceze, refinerea de intervenfii in afacerile inteme a devenit practica curent’, principiu fundamental, incet fi mult mai térziu in relatiile intemafionale. Astfel, la scurt timp dup& Revolulie, Congresul de la Viena (1815) consacra legisimismul interventiei. rincipiul presupune obligafia statelor de a nu interveni in afacerile care tin de competenta nafionald a unui stat (care apartin domeniului rezervat, cf. Cartei ONU si Statutului CU). Potrivit acestui prineipiu, este exclusi orice forma de interventie, nu numai cea armati (orice forma de ingerintd sau ameninfare indreptat impotriva personalitatii unui stat sau impotriva elementelor lui politice, economice, culturale)Trebuie subliniat c& tot mai multe probleme considerate ca apartinénd exclusiv, in trecut, competentei interme a statelor ies astizi in afara domeniului rezervat. Un exemplu in acest sens il constituie tendinfele actuale de legalizare a asa-numitului drept de interventie umanitard sau democratica in desfigurdrile interme dintr-un stat 7. Principiul respectirii drepturilor onului si libertiilor fundamentale este consacrat ca principin pentma prima oari de Actul Final, desi referiri gasim si in Carta ONU, in cele dowd Pacte privind drepturile omului, din 1966 ete. Tnifial considerat ca principiu de drept intemational de ramura si nu principiu fundamental, deoarece se considera c& se refera doar la materia populatiei, ast8zi criteriul respect&rii drepturilor omaului a devenit 0 coordonata esenfialé a raporturilor interstatale si 0 conditie pentru aderarea la diferite foruri si forme de cooperare sau integrare, ,0 religie a secolului XT’ 8.Principiul autodetermindrii (dreptul popoarelor de a-si hotiri singure soarta) este definit de aceeagi Declaratie ca "principiul egalitégii in drepturi a popoarelor si drepailui de a dispune de ele insele. Trebuie remarcat ci, spre deosebire de toate celelalte principii, titularul acestui drept/prineipiu este poporul, nafiunea (nu alt subiect de drept intemational), indiferent dac& acestea sunt constituite in stat sau lupt pentru constituirea intr-un stat propriu. El nu poate fi exercitat de 0 ‘minoritate national Declarafia prezint& acest principiu astfel: ,,Toate popoarele au dreptul de a-si hotisi statutul lor politic in deplina libertate gi fra amestec din afard si de a realiza dezvoltarea lor economicd, sociala si culturala si orice stat are obligatia de a respecta acest drept conform prevederilor Cartei”. 9.Principiul cooperdrii este un principiu relativ nou, care presupune obligatia statelor de a coopera intre ole in vederea menfinerii pacii si securitafii intemafionale, favoriziri progresului si stabilitiii economice internationale, Aparifia sa se datoreazA multiplic&rii subiectilor de drept intemational, accentuarii interdependenfelor, aparifiei de probleme globale acute care solicit cooperarea tuturor statelor si giisirea de solufii interafionale pentru acestea Acest principiu este consacrat initial in art.1, pet.3 din Carta ONU, care prevede & unul din scopurile ONU este si ,,realizeze cooperarea intemafionala in rezolvarea problemelor intemationale cu earacter economic, social, cultural sau umanitar si in promovarea si incurajarea respectariidrepturilor omului gi libertitilor fandamentale pentru tofi, fBr% deosebire de rasi, sex, limba sau religie”, in timp ce Declarafia din 1970 prevede obligafia statelor de a coopera intre ele in conformitate cu Carta”. 10.Principiul "pacta sunt servanda" (indeplinirea cu bun credinta a obligatilor intemationale) este cel mai vechi principiu de drept intemafional, aparut incd in antichitate. In prezent, este reglementat de art2, pet.2 din Carta ONU si in art, 29 al Conventiei de la Viena privind dreptul tratatelor, din 1969 fn aplicarea acestei norme imperative, fiecare stat are obligatia de a indeplini cu bund credinf& obligatiile asumate conform Cartei ONU, cele care ii incumba in virtutea principiilor si normelor general recunoscute ale dreptului intemafional si cele cuprinse in tratatele la care este parte, Acest principiu nu este doar 0 norma juridic’, ci si una de moralé internationala: statele trebuie s&-si indeplineasca obligatiile la care au consimfit in mod liber.,,Buna credinfa” presupune ‘executarea obligafiilor fara subterfugii, fara folosirea unor modalitafi incorecte de a ocoli executarea lor. Este un principin care se aplica atdt tratatelor, cat si cutumei, fiind un exempln "clasic" de principiu inifial de ramuré care a devenit, in timp, principiu fundamental, Condifia esentialé pe care acest principiu o implick este aceea ca obligafiile care trebuie executate cu bund credint’ si fie licite.