Sunteți pe pagina 1din 135

MODULUL I

NOłIUNI GENERALE PRIVIND PROCESUL PENAL ŞI


DREPTUL PROCESUAL PENAL

Obiectivele specifice modulului:


• Definirea conceptelor de drept procesual penal, proces penal, izvor de drept procesual penal
• Identificarea trăsăturilor specifice raporturilor juridice procesual penale
• Delimitarea sarcinilor dreptului procesual penal
• ÎnŃelegerea şi definirea normelor de drept procesual penal

Rezultatele asteptate:

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de drept procesual penal, proces penal, izvor
de drept procesual penal
• Explicarea şi interpretarea trăsăturilor specifice raporturilor juridice procesual penale
• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de norme de drept procesual penal
• Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noŃiunilor din celelalte module

CompetenŃele dobândite ca urmare a parcurgerii modulului

• Realizarea de referate cu privire la problematica modulului


• DiscuŃii cu specialişti din domeniu

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului : 2 ore


LecŃia 1
ConsideraŃii generale privind procesul penal

Pasul 1
JustiŃia penală

Statul de drept presupune nu numai asigurarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale


omului de către autorităŃile publice, fără discriminări, ci şi respectarea drepturilor şi libertăŃilor
fundamentale ale celorlalŃi de către fiecare cetăŃean.
Integrarea României in Uniunea Europeană, care antrenează în tot mai mare măsură
libertatea de circulaŃie a persoanelor şi forŃei de muncă, precum şi eforturile statului român de a
asigura pentru cetăŃenii săi condiŃii de călătorie sau de stabilire în toate statele lumii tot mai facile
presupun şi o repsponsabilitate sporită atât din partea autorităŃilor, cât şi din partea cetăŃenilor aflaŃi
sub protecŃia statului român.
Respectul faŃă de lege, presupune şi respectarea unor precepte ca norme de conduită.
În măsura în care membrii societăŃii respectă limitele impuse prin lege există toate premisele
ca fiecare individ să ia propriile decizii într-o societate stabilă, cu efecte benefice atât pentru sine
cât şi pentru cei din jurul său.
Faptul că unii membri ai societăŃii apreciază că într-un stat democratic libertatea nu are
limite aceştia se poartă fără a se conforma constrângerilor impuse de lege.
Sfidarea legii impune anumite constrângeri, care de cele mai multe ori îmbraca haina
normelor de drept.
LegislaŃia penală in vigoare apară în mare măsură valorile fundamentale ale societăŃii
româneşti şi oferă suficiente garanŃii de realizare a politicii penale a statului.
Termenul de justiŃie penală este utilizat pentru a desemna totalitatea normelor juridice care
reglementează relaŃiile de apărare socială.
Semnalarea în mass-media a unor infracŃiuni determină apariŃia în rândul comunităŃii a unui
sentiment de neîncredere din partea autorităŃilor statale, iar la nivelul cetăŃeanului adeseori, o
încurajare de a comite activităŃi infracŃionale.
JustiŃia penală este rezultatul evoluŃiei societăŃii umane faŃă de fenomenul infracŃional.
JustiŃia penală are două funcŃii preventivă şi represivă.
Pentru o apărare eficientă a valorilor fundamentale ale omului este necesar ca statul să
intervină şi să includă în sfera represiunii penale acele situaŃii ce devin periculoase pentru ordinea
de drept.
Respectarea ordinii de drept se asigură prin vasta activitate desfăşurată de organele
specializate care folosesc în acest scop un complex de căi, metode şi mijloace de natură să
înfăptuiască justiŃia penală. În înfăptuirea actului de justiŃie un rol deosebit îl au instanŃele de
judecată.
Legea fundamentală, ConstituŃia, face referiri la acest aspect stipulând sau arătând că justiŃia
se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie (denumită în trecut Curtea Supremă de JustiŃie)
şi prin celelalte instanŃe de judecată stabilite de lege se înfăptuieşte în numele legii
Diversitatea şi complexitatea relaŃiilor sociale, izvorâte din interesele individuale, impun
existenŃa unei societăŃi capabile să asigure satisfacerea membrilor comunităŃii ce o compun.
În acest sens, justiŃia reprezintă un instrument important al statului de drept menit să contribuie la
apărarea valorilor fundamentale ale omului.

2 2
De aici cerinŃa ca ordinea de drept, reglementarea socială să se bazeze pe justitie în scopul
realizării binelui comun.
Pentru apărarea intereselor sale orice persoană are consfiinŃit accesul la justiŃie. Legea nr.
303/2004 pentru organizarea judecătorească prin dispoziŃiile art. 2, alin. 2 prevede că „instanŃele
judecătoreşti înfăptuiesc justiŃia în scopul apărării şi realizării drepturilor şi libertăŃilor
fundamentale ale cetăŃenilor precum şi a celorlalte drepturi şi interese legitime deduse judecăŃii”.
JustiŃia se înfăptuieşte în numele legii de către judecători care sunt independenŃi şi care se
supun numai legii.

Pasul 2
Procesul penal – noŃiune, scop, rol educativ, fazele procesului penal
NoŃiune.
Aplicarea legii penale se materializează prin organele specializate ale statului care au sarcina
de a descoperi o infracŃiunile săvârsite, de identificare a autorilor în vederea tragerii la răspundere
penală a acestora şi pentru restabilirea ordinii de drept încălcate.
Aceasta activitate procesuală se înfăptuieşte printr-un complex de acte succesive care
datorită desfăşurării lor coordonate şi progresive reprezintă un proces, adică un lanŃ de manifestări
consecutive la capătul căruia se va putea hotărî dacă este sau nu cazul să fie aplicată o sancŃiune. O
astfel de activitate este procesul penal. În literatura juridică de specialitate definiŃia procesului penal
dată de diferiŃi autori este, în esenŃă, apropriată cu cea care urmează a fi redată.
Procesul penal este o activitate reglementată de lege desfăşurată de organele competente
cu participarea părŃilor şi a altor persoane în scopul constatării la timp şi în mod concret a
faptelor ce constituie infracŃiuni astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie
pedepsită potrivit vinovăŃiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Trăsăturile definitorii ce caracterizează noŃiunea de proces penal sunt:
• procesul penal este o activitate reglementată de lege care se desfăşoară succesiv şi
coordonat;
• termenul de proces derivă din latinescul procedere = a înainta, a progresa;
• activitatea procesuală implică participarea instanŃelor judecătoreşti, Ministerul Public,
organele de cercetare penală, părŃile şi alte persoane
• procesul penal are loc doar într-o cauză penală.
Scopul procesului penal
Din definiŃia procesului penal rezultă implicit şi scopul acestuia. Înscris în art. 1 C.proc.pen.
scopul imediat al oricărui proces „este constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care
constituie infracŃiuni, astfel încât orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită
potrivit vinovăŃiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”.
Pentru realizarea scopului arătat, cu privire la apărarea valorilor sociale ocrotite, nu sunt
suficiente normele de drept substanŃial care reglementează conduita destinatarilor legii penale şi
normele procesuale prin care se manifestă reacŃia socială necesară împotriva infracŃiunilor în
vederea restabilirii ordinii de drept, ci este necesar a se stabili şi cauzele criminalităŃii.
Este insuficient a ne mulŃumi doar cu a sancŃiona efectul, cu referire la pedepsele penale,
fără a se stabili şi înlătura cauzele criminalităŃii.
În acest context, politica penală trebuie să dea cele mai bune soluŃii pe care le ridică
fenomenul criminalităŃii.
Scopul general al procesului penal este acela de „apărarea ordinii de drept a persoanei, a
drepturilor şi libertăŃilor acesteia, de prevenire a infracŃiunilor, precum şi de educare a cetăŃenilor
în spiritul respectării legilor”. (art. 1, alin. 2 C.proc.pen.).
Procesul penal, aşa cum rezultă din definiŃia sa, cuprinde numeroase activităŃi ce se
desfăşoară pe parcursul unor etape succesive care impun anumite reguli.

3 3
Procesul penal modern cuprinde trei faze:
• urmărirea penală;
• judecata;
• punerea în executare a hotărârilor penale de condamnare rămase definitive.
Procesul penal astfel alcătuit s-a dovedit mai eficace şi maleabil în realizarea raporturilor
juridice penale
Fazele procesului penal, sunt diviziuni ale acestuia în care îşi desfăşoară activitatea o
anumită categorie de organe judiciare în îndeplinirea atribuŃiilor ce se înscriu în funcŃia lor
procesuală şi după epuizarea cărora pot fi date anumite soluŃii privind cauza penală.
În faza urmăririi penale sunt cuprinse etapele cercetării penale care au ca obiect strângerea
probelor pentru trimiterea în judecată a inculpatului.
Codul de procedură penală cuprinde în partea specială numeroase dispoziŃii referitoare la
activitatea de cercetare penală. Această activitate este efectuată de organele de cercetare penală şi
procuror.
Activitatea organelor de cercetare penală trebuie să se desfăşoare în interesul bunei
administrări a justiŃiei, pentru a nu fi aduse prejudicii persoanei aflată sub anchetă penală.
Pe parcursul urmăririi penale trebuie să se evite mediatizarea excesivă dăunătoare în cazurile
aflate în cercetare pentru a nu încalca dreptul la imagine şi la un proces echitabil al celor vizaŃi.
Sub aspectul regulilor de desfăşurare a urmăririi penale, trebuie respectate drepturile
procesuale ale părŃilor din procesul penal.
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenŃa
infracŃiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata
dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea in judecată (art. 200 C. proc. pen.).
Conform noilor modificări aduse Codului de procedură penală instanŃa de judecataă poate
interveni în faza anchetei penale.
Judecata este considerată faza centrala şi cea mai importantă a procesului penal
În această faza, instanŃa reevaluează activitatea procesuală desfăşurată de organele de
urmarire penală, readministrând şi administrând toate probele în vederea soluŃionării legale a cauzei
deduse judecăŃii.
Judecata începe o dată cu sesizarea instanŃei şi dăinuie până la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare.
Ultima fază a procesului penal, punerea în executare a hotărârilor penale de condamnare
rămase definitive, reprezintă momentul final al procesului penal.
Executarea sancŃiunilor de drept penal nu constituie o simplă problemă administrativă, fiind
reglementată prin lege.
O asemenea reglementare este dată prin Legea nr. 275/20061, privind executarea pedepselor
şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
CompetenŃa revine instanŃei de executare însă la această activitate îşi aduc contribuŃia
procurorul şi alte organe din cadrul Ministerului AdministraŃiei şi Reformei.

LecŃia 2
Faptele şi raporturile juridice procesual
penale

1 Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006


4 4
Pasul 1
NoŃiunea de fapt juridic procesual penal

Faptele juridice procesual penale au fost definite ca fiind împrejurările de fapt care potrivit
legii dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice procesual penale sau împiedică naşterea lor.
Faptele juridice procesual penale se clasifică în acŃiuni şi evenimente. AcŃiunile sunt fapte
juridice dependente de voinŃa oamenilor. Evenimentele sunt fapte juridice produse independent de
voinŃa oamenilor.
După efectele care le produc faptele juridice pot fi: constitutive, modificatoare, extinctive şi
impeditive.
Sunt considerate fapte juridice constitutive acelea care duc laapariŃia raporturilor juridice
procesuale penale, precum:
• săvârşirea unei infracŃiuni;
• formularea unei plângeri prealabile;
• constituirea de parte civilă.
Sunt fapte juridice modificatoare acelea care aduc modificări raporturilor juridice procesuale
penale, în sensul că modifică drepturile şi obligaŃiile participanŃilor la procesul penal, precum:
• punerea în mişcare a acŃiunii penale;
• împlinirea vârstei de 14 ani;
Sunt fapte juridice extinctive acelea care duc la stingerea raporturilor juridice procesual
penale, spre exemplu:
• împăcarea părŃilor;
• decesul făptuitorului;
• retragerea plângerii prealabile.
IntervenŃia unor asemenea împrejurări conduce la stingerea raportului juridic procesual
penal.
Faptele juridice procesual penale impeditive sunt acelea care împiedică naşterea raporturilor
procesual penale, cum sunt printre altele:
• amnistia intervenită înainte de declanşarea procesului penal;
• lipsa plângerii prealabile.
Pasul 2
NoŃiunea de raport juridic procesual
Raporturile juridice procesual penale sunt acele raporturi ce se nasc între organele de
judecată şi persoanele care sunt trase la răspundere penală.
În literatura juridică de specialitate se opinează cǎ în cadrul procesului penal, pe lângă
raporturile juridice procesuale penale principale, există şi raporturi juridice procesual penale
auxiliare: cele principale iau naştere între subiecŃii procesuali principali (statul, reprezentat prin
organele judiciare, pe de o parte şi părŃi, pe de altă parte), iar cele auxiliare se stabilesc între subiecŃi
procesuali străini de raportul de conflict ce formează obiectul procesului penal (martori, experŃi,
interpreŃi, apărători, etc.) şi ceilalŃi subiecŃi procesuali.
Din punct de vedere structural raportul juridic procesual penal conŃine următoarele
elemente: subiecŃi, obiect şi conŃinut.
• subiecŃii raportului juridic procesual penal sunt participanŃii la activitatea procesuală
penală;
• conŃinutul raportului juridic procesual penal este format din totalitatea drepturilor şi
obligaŃiilor subiecŃilor care participă la desfăşurarea procesului penal;
• obiectul raportului juridic procesual penal este dat de existenŃa sau inexistenŃa raportului
de drept substanŃial de conflict, adus spre soluŃionare în faŃa organelor judiciare.

5 5
Pasul 3
Trăsături specifice raporturilor juridice procesual penale
În comparaŃie cu alte raporturi juridice specifice altor ramuri de drept, raportul juridic
procesual penal se caracterizează prin următoarele trăsături specifice.
Ca trăsături specifice, exemplificăm:
• sunt raporturi juridice de autoritate, adică de putere, deoarece tragerea la răspundere
penală are loc prin manifestarea de voinŃă a puterii exercitate de către stat;
• raporturile juridice procesual penale i-au naştere de regulă peste şi în afara acordului de
voinŃă al părŃilor;
• unul din subiecŃi este un organ al statului deşi există situaŃii în care nu întotdeauna găsim
un subiect care este organ al statului. de exemplu: raportul juridic dintre avocat şi
inculpat.
• drepturile organelor judiciare au valoarea de obligaŃii ale acestora

Pasul 4
Normele de drept procesual penal
a) NoŃiune
Dreptul procesual penal cuprinde ansamblul normelor juridice procesuale. Normele de drept
procesual penal sunt acele norme care reglementează desfăşurarea procesului penal şi au în
principiu aceleaŃi reguli de conduită ca şi celelalte norme juridice cu particularitatea că ele se
adresează numai participanŃilor la activitatea procesuală.
b) Clasificarea normelor de drept procesual penal
Sub aspectul conŃinutului reglementării distingem între:
• norme procesuale care cuprind dispoziŃii referitoare la actele ce trebuie îndeplinite;
• norme procedurale care prevăd în ce mod trebuie aduse la îndeplinire actele procesuale
pentru a-ş produce efectele pe care legea le-a conferit organelor judiciare;
Din punct de vedere al aplicabilităŃii, normele procesual penale pot fi:
• norme generale care se aplică tuturor cauzelor penale;
• norme speciale care se aplică numai anumitor categorii de cauze penale.
În raport de obiectul reglementării, normele de drept procesual penal pot fi clasificate în:
• norme de organizare;
• norme de competenŃă;
• norme de procedură.

LecŃia 3
Dreptul procesual penal – ca ramură de drept

Pasul 1
NoŃiunea de drept procesual penal

Întreaga activitate procesuală se desfăşoara potrivit unor norme juridice care reglementează
desfăşurarea procesului penal.

6 6
Restabilirea ordinii de drept impune ca procesul penal să se desfăşoare într-un cadru legal cu
respectarea unor regului procesuale şi proceduale.
Regulile procesuale prescriu actele ce se îndeplinesc pentru dinamizarea procesului penal,
respectiv al declanşării desfăşurării şi stingerii acestuia.
Totodată, regulile procesuale indică în ce condiŃii intervin actele procesuale şi căror organe
sau persoane le revin dreptul, sarcina sau facultatea de a le îndeplini.
Regulile proceduale având caracter de reguli complementare faŃă de regulile procesuale,
prevăd modul cum trebuie procedat pentru a se aduce la îndeplinire actele procesuale în vederea
atingerii de către acestea a finalităŃi lor
Atât în literatura juridică, cât şi în practica judiciară se foloseşte şi denumirea de „procedură
penală” pentru a desemna un ansamblu de norme juridice, însă se apreciază că ar fi mai corectă
folosirea denumirii de „drept procesual penal” întrucât are un înŃeles mai larg decât „procedura
penală” şi exprimă, autonomia acestei ramuri de drept.
Ca atare, dreptul procesual penal poate fi definit ca totalitatea normelor juridice care
reglementează procesul penal.
Normele de drept procesual penal sunt cuprinse în marea lor majoritate în Codul de
procedură penală, dar şi în legile care reglementează organizarea şi activitatea unor organe
judiciare.
Actualul Cod de procedură penală cuprinde două mari părŃi: partea generală şi partea
specială.
Partea generală cuprinde principiile fundamentale, instituŃiile de bază ale procesului penal
aplicabile fazelor procesului penal iar partea specială conŃine norme ce reglementează evoluŃia
activităŃilor şi formelor procesuale în concret, precum şi unele norme referitoare la proceduri
speciale.

Pasul 2
Obiectul dreptului procesual penal
Fiecărei ramuri de drept îi revin anumite relaŃii sociale pe care le reglementează, acestea
alcătuind obiectul ramurei de drept respective.
Dreptului procesual penal îi revin spre reglementare relaŃiile sociale ocazionate de
activitatea desfăşurată de organele competente în stat pentru tragerea la răspundere penală a acelora
care au săvârşit infracŃiuni. Cum această activitate este însuşi procesul penal rezultă că obiectul
dreptului procesual penal îl constituie însuşi procesul penal.
Prin urmare, dreptul procesual penal nu poate fi asemănat cu procesul penal dat fiind acesta
din urmă este caracterizat ca un fenomen de viaŃă juridică, un ansamblu de activităŃi, pe când
dreptul procesual penal constituie o totalitate de norme juridice chemate să îndeplinească anumite
activităŃi necesare desfăşurării procesului penal.

Pasul 3
Sarcinile dreptului procesual penal
Dreptului procesual penal îi revine ca primă sarcină aceea de a stabili care sunt organele
competente să participe la desfăşurarea procesului penal şi care sunt drepturile şi obligaŃiile acestor
organe.
Totodată dreptul procesual penal are menirea de a stabili persoanele care trebuie să participe
la realizarea procesului penal şi de a stabili drepturile, obligaŃiile şi garanŃiile procesuale ale
părŃilor.

7 7
Pasul 4
Legăturile dreptului procesual penal cu alte ramuri de drept
Dreptul procesual penal are legături cu celelalte ramuri de drept în funcŃie de asemănările
dintre categoriile de relaŃii sociale care fac obiect de reglementare pentru acele ramuri de drept.
Astfel, dreptul procesual penal are legături, în primul rând, cu dreptul constituŃional,
deoarece o serie de dispoziŃii procesuale îşi au reglementarea-cadru în ConstituŃie.
În ConstituŃie sunt înscrise principiile care stau la baza organizării şi funcŃionării organelor
judiciare, precum şi unele dispoziŃii cu aplicabilitate în dreptul procesual penal ( art. 23 – referitor
la măsurile preventive, art. 24 – privind dreptul la apărare, art. 27 – cu privire la inviolabilitatea
domiciliului, etc.).
Dreptul procesual penal are legături strânse cu dreptul penal; acesta din urmă este alcătuit
din norme care reglementează dreptul statului de a-l trage la răspundere penală pe infractor, iar cel
dintâi conŃine norme care reglementează modalitatea de realizare a acestui drept.
De asemenea, dreptul procesual penal are legături şi cu dreptul civil, deoarece există situaŃii
când în cadrul unor instituŃii de drept procesual penal ( cum ar fi: acŃiune acivilă în procesul penal,
partea civilă, partea responsabilă civilmente, etc.) se aplică normele civile.

LecŃia 4
ŞtiinŃa dreptului procesual penal

Pasul 1
NoŃiunea, obiectul şi sarcinile ştiinŃei dreptului procesual
ŞtiinŃa dreptului procesual penal nu se confundă cu dreptul procesual penal, ea având un
caracter autonom. Ca obiect de studiu ştiinŃa dreptului procesual penal îşi canalizează activitatea în
direcŃiile cercetării normelor procesual penale, a condiŃiilor obiective care au determinat
reglementările anumitor instituŃii procesuale, elaborarea unor reguli deduse din studierea practicii
judecătoreşti şi a doctrinei. ŞtiinŃa dreptului procesual penal foloseşte o serie de metode de
cercetare: metoda logică, metoda istorică, metoda comparativă, etc.
ŞtiinŃa dreptului procesual penal studiază realităŃile sociale în evoluŃia lor, conŃinutul
normelor juridice procesual penale care au determinat o anumită reglementare, adaptarea acestor
norme la realităŃile practice, practica judiciară cât şi legislaŃiile altor Ńări şi în mod special a Uniunii
Europene.
Sarcina ştiinŃei dreptului procesual penal este de a studia:
 realităŃile sociale în evoluŃia lor, astfel încât să surprindă oportunitatea modificărilor
legislative în materie procesual penală;
 normele juridice procesuale penle, din perspectivă istorică, avându-se în vedere
condiŃiile obiective care au determinat apariŃia acestor norme;
 practica judiciară, astfel încât teoria să îşi găsească o justă aplicare în practica organelor
de urmărire penală şi a instanŃelor judecătoreşti;
 legislaŃia procesual penală a altor Ńări, pentru a contribui la armonizarea legislaŃiei
noastre în domeniu, în special cu legislaŃia ComunităŃii Europene.
Pasul 2
Legăturile ştiinŃei dreptului procesual penal cu alte ştiinŃe ale dreptului

8 8
Deşi ştiinŃa dreptului procesual penal are un caracter autonom ea nu exclude legăturile cu
alte ştiinŃe ale dreptului: criminalistica, medicina legală, psihologia judiciară, criminologia,
statistica judiciară, etc.
Astfel, rezultatele obŃinute prin intermediul unor procedee specifice criminalisticii, cum ar fi
dactiloscopia şi cercetarea altor categorii de urme, fotografia judiciară sau cercetarea înscrisurilor,
pot fi utile în desfăşurarea procesului penal, contribuind la aflarea adevărului şi corecta soluŃionare
a cauzelor penale.
Medicina legală este acea disciplină medicală care îşi pune cunoştinŃele în slujba justiŃiei,
ori de câte ori pentru lămurirea unei cauze judiciare sunt necesare anumite precizări cu caracter
medical-biologic.
Cu psihologia judiciară deoarece aceasta oferă dreptului un instrumentar al interpretării
corecte a conduitelor umane cu finalitate criminogenă . Aceasta furnizează informaŃii necesare
cunoaşterii şi interpretării corecte a conduitelor umane pe parcursul desfăşurării unor activităŃi
procedurale precum percheziŃia, confruntarea, ascultarea părŃilor, etc.
În ceea ce priveşte legătura cu statistica judiciară, aceasta decurge din faptul că statistica
judiciară oferă date cu privire la dinamica fenomenului procesual (gradul de pericol social al
infracŃiunilor, frecvenŃa luării măsurilor preventive sau a folosirii căilor de atac, ş.a.)

LecŃia 5
Izvoarele dreptului procesual penal

Pasul 1
NoŃiunea de izvor de drept procesual penal
În ştiinŃa juridică termenul de izvor desemnează de fapt sursele, originea, factorii de
determinare şi creare a dreptului. ŞtiinŃa juridică distinge între izvoarele materiale şi cele formale.
Izvorul material al dreptului îl constituie suma ideilor materializate în normele juridice.
Izvoarul formal îl reprezintă procedeul sau forma prin care aceste idei sunt materializate.
Urmare a importanŃei procesului penal normele sociale sunt reglementate prin lege. Legea în
sensul ei larg este singurul izvor de drept.
ConstituŃia este legea fundamentală care stabileşte reguli cu caracter general, fundamental
fiind izvor pentru toate normele de drept.
Codul de procedură penală este principalul izvor al dreptului procesual penal deoarece
cuprinde majoritatea normelor ce organizează şi sistematizează activitatea procesuală.
Primul cod de procedură penală modern a apărut la 02.12.1864 în Principatele Unite şi a
rămas în vigoare până la 19.03.1936 când a fost adoptat un nou cod de procedură penală. Şi acest
cod a suferit numeroase modificări în perioada 1948-1960, fiind înlocuit cu actualul cod care a
intrat în vigoare la 12.12.1968.
Codul penal este, de asemenea, un principal izvor de drept procesual penal pentru că acesta
cuprinde dispozitii referitoare la procesul penal. Astfel, art. 90-91 C. pen. (înlocuirea răspunderii
penale) şi art. 131-132 C.pen. (lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părŃilor).
Codul de procedură civilă conŃine şi el dispoziŃii aplicabile procesului penal, spre exemplu:
art. 406-409 C.proc.civ. (bunurile ce nu pot fi sechestrate).
Codul civil poate fi în anumite situaŃii izvor de drept procesual penal prin prevederile din
cuprinsul său care îşi găsesc aplicabilitatea în soluŃionarea cauzelor penale. Astfel, art. 1000 C.civ.
care reglementează categoriile de persoane ce pot deveni părŃi responsabile civilmente în procesul
penal.

9 9
De asemenea, at. 998 – 999 C. civ. care reglementează repararea pagubei în cazul în care
instanŃa solutionează şi acŃiunea civilă în cadrul procesului penal.
Pot constitui izvoare ale dreptului procesual penal legea de organizare judecatorească, legea
pentru organizarea instanŃelor şi parchetelor militare (Legea nr. 304/2004, Legea nr. 54/1993)

LecŃia 6
Interpretarea şi aplicarea normelor de drept procesual penal

Pasul 1
Interpretarea normelor de drept procesual penal
Normele dreptului procesual penal sunt suficient de clare, dar, când se apreciază că este
necesar, se explică anumiŃi termeni. De exemplu: art. 30 C.proc.pen. (explică locul infracŃiunii),
art. 95 C.proc.pen., (ce se întelege prin corp delict). Cu ajutorul interpretării, putem cunoaşte
limitele fiecărei reglementări astfel încât conŃinutul acestor norme să poată asigura buna desfăşurare
a procesului penal.
În funcŃie de subiectul interpretării, aceasta poate fi:
 interpretarea legală;
 interpretarea judiciară;
 interpretarea doctrinară.
Interpretarea legală este cea făcută de însuşi legiuitor prin norme interpretative, fiind
obligatorie. Astfel, Codul de procedură penală conŃine norme interpretative, cum ar fi cele din art.
23 (în care se precizează cine este inculpatul), art. 24 (unde sunt explicate calităŃile de parte
vătămată, parte civilă şi parte responsabilă civilmente), ş.a.
Interpretarea judiciară este efectuată de organele judiciare care aplică legea procesuală
penală, fiind obligatorie numai în cauza respectivă.
Interpretarea doctrinară este cea efectuată de cercetătorii în domeniul dreptului şi nu este
obliatorie.
Din punct de vedere al metodologiei folosite, interpretarea poate fi literară şi gramaticală,
sistemică, logică sau raŃională şi istorică.
Interpretarea literar gramaticală presupune determinarea conŃinutului normelor juridice prin
cercetarea înŃelesului termenilor folosiŃi, evidenŃierea sensului etiomologic al cuvintelor, legătura
dintre părŃile unei propoziŃii.
Interpretarea logică constă în lămurirea înŃelesului normelor juridice prin aplicarea uor
raŃionamente, cum ar fi a fortiorii (presupune că acolo unde legea permite mai mult, implicit
permite şi mai puŃin şi acolo unde legea interzice mai puŃin, implicit interzice şi mai mult) sau per
a contrario (potrivit căruia o dispoziŃie cu aplicare limitată nu se poate extinde pentru cazurile pe
care legea nu le-a prevăzut).
Interpretarea sistematică este acea formă de intrepretare care constă în explicarea înŃelesului
unei norme juridice pe baza corelării ei cu alte dispoziŃii din cadrul sistemului normativ.
Interpretarea istorică presupune determinarea înŃelesului unei norme luând în considerare
evoluŃia procesului de elaborare a acelei norme.
Din punct de vedere al rezultatului interpretării aceasta poate fi declarativă, restrictivă,
extensivă.
Interpretarea declarativă se întâlneşte atunci când se constată că textul legii redă exact
conŃinutul său.

110
Interpretarea restrictivă se întâlneşte atunci când se constată că textul legii, aşa cum este
formulat, a depăşit voinŃa legiuitorului, aspus mai mult decât şi-a dorit.
Interpretarea extensivă se face atunci când se constată că textul legii, în formularea sa,
spune mai puŃin decât a dorit legiuitorul, extinzându-se înŃelesul normei pentru a acoperi voinŃa
reală a legii.
Pasul 2
Aplicarea normelor de drept procesual

Prin aplicarea normelor de drept procesual se înŃelege aducerea la îndeplinire a dispoziŃiilor


cuprinse în legea procesual penală.
Normele de drept procesual penal au o aplicare în timp şi spaŃiu.
a) Aplicarea normelor procesual penale în spaŃiu
Regula aplicării normelor procesual penale în spaŃiu este cea dată de principiul
teritorialităŃii, conform căruia activitatea procesual penală desfăşurată pe teritoriul Ńării noastre este
determinată de legea procesuală română.
Necesitatea cooperării statelor pentru combatarea infracŃionalităŃii pe plan mondial impune,
însă, existenŃa anumitor excepŃii de la principiul teritorialităŃii.
O primă excepŃie o constituie comisa rogatorie internaŃională, care reprezintă acea formă de
asistenŃă judiciară internaŃională ce constă în împuternicirea prin care o autoritate judiciară dintr-un
stat o acordă unei autorităŃi de acelaşi fel din alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul şi în
numele său, unele activităŃi judiciare privitoare la un anumit proces penal. Această comisie poate fi
activă (organul judiciar român solicită efectuarea unui act procedural în străinătate, de către organul
judiciar străin care aplică legea procesuală penală străină, actele întocmite având consecinŃe juridice
în Ńara noastră) sau pasivă (organul judiciar român efectuează, la solicitarea organului judiciar
străin, anumite acte procedurale potrivit legii procesuale române).
O altă excepŃie de la principiul teritorialităŃii o constituie recunoaşterea şi executarea
hotărârilor penale străine. Astfel, potrivit art. 115 din Legea nr. 302/2004, hotărârile penale străine
rămase definitive pot fi executate în România în condiŃiile prevăzute în legea specială.
Şi imunităŃile de jurisdicŃie diplomatică şi consulară2 reprezintă excepŃii de la principiul
teritorialităŃii. Potrivit acestora, personalul diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală
absolută, în sensul că personalul diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală absolută, în
sensul că nu poate fi reŃinut, arestat, chemat în instanŃă sau să depună mărturie.
b) Aplicarea normelor procesual penale în timp
Aplicarea normelor procesual penale în timp are la bază principiul activităŃii, potrivit căruia
legea se aplică între momentul intrării în vigoare şi momentul ieşirii ei din vigoare. Aceasta implică
atât efectuarea tuturor actelor procedurale în conformitate cu legea în vigoare, cât şi recunoaşterea
ca valabile a actelor procedurale efectuate anterior intrării în vigoare; pe de altă parte, o lege
procesuală penală ieşită din vigoare nu produce efecte procesuale după momentul abrogării, chiar
într-o cauză penală pornită sub imperiul ei.
Unele dificultăŃi în aplicarea legii procesuale în timp pot să apară în situaŃii tranzitorii, adică
atunci când pe parcursul desfăşurării unui proces penal este înlocuită legea sub imperiul căreia s-a
declanşat procesul. Rezolvarea acestor situaŃii tranzitorii se face, de regulă, prin adoptarea unor
dispoziŃii tranzitorii care pot fi cuprinse în conŃinutul legii noi. Acestea au un caracter particular,
prin intremediul lor realizându-se o conciliere între principiile activităŃii legii si operativităŃii
procesului penal, pe de o parte, şi ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime ale părŃilor, pe de altă
parte.
Astfel, dispoziŃiile tranzitorii pot prevedea excepŃii de la principiul activităŃii legii procesual
penale, în sensul retroactivităŃii legii noi sau al ultraactivităŃii legii vechi.

2 Art. 31 din ConvenŃia de la Viena din 1961, ratificată de România în 1968.


111
Rezumat
JustiŃia penală este rezultatul evoluŃiei societăŃii umane faŃă de fenomenul infracŃional.
JustiŃia penală are două funcŃii preventivă şi represivă.
Pentru o apărare eficientă a valorilor fundamentale ale omului este necesar ca statul să
intervină şi să includă în sfera represiunii penale acele situaŃii ce devin periculoase pentru ordinea
de drept.
Respectarea ordinii de drept se asigură prin vasta activitate desfăşurată de organele
specializate care folosesc în acest scop un complex de căi, metode şi mijloace de natură să
înfăptuiască justiŃia penală. În înfăptuirea actului de justiŃie un rol deosebit îl au instanŃele de
judecată.

Concluzii:
Prin parcurgerea conŃinutului informativ al modulului 1, aŃi dobândit cunoştinŃe
referitoare la notiunile de proces penal şi drept procesual penal, ştiinŃa dreptului procesual
penal ,norme de drept procesual penal.

Recomandări bibliografice:
LEGISLATIE
1. ConstituŃia României,1991,modificata si completata prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României
nr.429/2003
2. Codul român de procedură penală, cu ultimele modificări si completări :
- L. nr.356/04-07-2006 , O.u.G. nr.60/2006
-O.u.G. nr .31/2008, Legea nr.79/2007, Legea nr.57/2008

DOCTRINA
• Dongoroz, V.; Antoniu, G. – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală. Partea generală, Editura Academiei,
vol. I, 1975;
• Volonciu, N. – Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, 1993;
• Neagu, I. – Tratat de procedură penală, 1997;
• Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedură penală, vol. IV, 1924-1927;
• Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
• Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
• Lorincz, A. – Drept procesual penal. Partea generală, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006;
• Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992;
• Beliş, V. – Medicina legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
Teme de control(conform calendarului disciplinei):
Faptele si raporturile juridice procesual penale

112
MODULUL II
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE
PROCESULUI PENAL

Obiectivele specifice modulului:


• Definirea conceptului de principiu fundamental al procesului penal
• Identificarea principiilor fundamentale ale procesului penal
• Delimitarea principiilor fundamentale ale procesului penal
• ÎnŃelegerea şi definirea principiului legalităŃii procesului penal, principiului oficialităŃii
procesului penal, principiului aflării adevărului, rolului activ al organelor judiciare etc.

Rezultatele asteptate:

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de principii fundamentale ale procesului


penal
• Explicarea şi interpretarea principiilor fundamentale ale procesului penal
• Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noŃiunilor din celelalte module

CompetenŃele dobândite ca urmare a parcurgerii modulului

• Realizarea de referate cu privire la problematica modulului


• DiscuŃii cu specialişti din domeniu

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului : 2 ore

113
LecŃia 1
ConsideraŃii generale privind principiile fundamentale
ale procesului penal

Pasul 1
NoŃiune. Sistemul principiilor fundamentale ale procesului penal român
În desfăşurarea procesului penal se întâlnesc principii procesuale care sunt norme de drept
procesual penal şi care se adresează celor ce participă la procesul penal direcŃionând comportarea
acestora în desfăşurarea procesului penal.
Fiecare regulă de bază a procesului penal cuprinde explicit un principiu fundamental, adică
o anumită orientare impusă de concepŃia şi principiile de politică procesual penală, motiv pentru
care acestea sunt considerate principii fundamentale. Aşa cum rezultă din definiŃia procesului penal,
principiile cuprind anumite reguli referitoare la desfăşurarea procesului penal, la scopul şi
finalitatea acestuia.
Codul de procedură penală cuprinde în capitolul I, art. 2-8 regulile de bază ale procesului
penal din care derivă principiile fundamentale.
Dat fiind rolul de bază al principiilor fundamentale acestea formează un sistem în cadrul
căruia interacŃiunea şi convergenŃa lor sunt date de obiectul comun, procesul penal şi scopul
acestuia.
Prin sistemul principiilor fundamentale ale procesului penal român se înŃelege ansamblul
unitar al acestor principii, unitate conferită atât de obiectul comun pe care îl reglementează, cât şi de
interdependenŃa şi condiŃionarea lor reciprocă.

LecŃia 2
ConŃinutul principiilor fundamentale
ale procesului penal român

Pasul 1
Principiul legalităŃii procesului penal
Acest principiu este o transpunere pe plan particular al principiului general al legalităŃii
consacrat ca regulă de bază a procesului penal. În art. 2 se arată că: „procesul penal se desfăşoară
atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judeăŃtii potrivit dispoziŃiilor prevăzute de lege.”
Principiul legalităŃii presupune în primul rând respectarea dispoziŃiilor prevăzute în
ConstituŃia României potrivit cărora „respectarea ConstituŃiei, a supremaŃiei sale şi a legilor este
obligatorie”.
Legea de organizarea judecătorească (Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr.
303/2004) prevede că judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii, că nimeni nu este mai
presus de lege şi că hotărârile judecătoreşti se pronunŃă în numele legii.
Principiului „nullum crimen sine lege” şi „nulla poena sine lege” din dreptul penal îi
corespunde în dreptul procesual penal principiul „nulla justitia sine lege”.

114
Respectarea principiului legalităŃii presupune respectarea întocmai de către organele
judiciare a competenŃei pe care o au, precum şi respectarea şi asigurarea exercitării drepturilor
părŃilor în vederea soluŃionării legale a cauzelor.
Principiul legalităŃii este dublat de numeroase garanŃii. Astfel, ori de câte ori nu au fost
respectate dispoziŃiile legale, cu ocazia dispunerii efectuării unui act procedural, există posibilitatea
anulării lui (art. 197, alin. 1 C.proc.pen.), iar când vătămarea nu poate fi înlăturată în nici un fel
actul va căpăta caracter nelegal iar nulitatea va fi absolută (art. 197, alin. 2 C.proc.pen.).
În alte condiŃii subiecŃii oficiali ce au încălcat legea pot fi traşi la răspundere civilă, penală,
administrativă.
Sunt şi alte reglementări care dau posibilitatea unui control sistematic şi eficient de
înlăturare a cauzelor care au condus la efectuarea unor acte procesuale nelegale. De exemplu: art.
216-220 C.proc.pen. reglementează supravegherea exercitată de procurori în activitatea de urmărire
penală; de asemenea, instanŃa de judecată are, potrivit legii (art. 300 C.proc.pen., art. 332
C.proc.pen, art. 333 C. proc. pen.), posibilitatea verificării legalităŃii activităŃii de urmărire penală.
Activitatea instanŃelor de judecată este controlată de instanŃele ierarhic superioare ca urmare
a exercitării cailor de atac.
Pasul 2
Principiul oficialităŃii procesului penal
Consacrat în art. 2 alin. 2 C.proc.pen., principiul oficialităŃii presupune faptul că „ actele
necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se
dispune altfel”.
Spre deosebire de procesul civil, care este guvernat de principiul disponibilităŃii, declanşare
procesului penal şi realizarea activităŃilor procesuale şi procedurale nu este condiŃionată de
solicitarea persoanei vătămate prin infracŃiune. De regulă, organele judicare sunt obligate să
efectueze, din oficiu, toate actele necesare pornirii şi finalizării procesului penal. Din acest motiv,
principiul oficalităŃii a fost definit, în literatura juridică, şi principiul obligativităŃii.
De la principiul oficialităŃii există, însă, anumite excepŃii, în sensul că, în cazul săvârşirii
anumitor infracŃiuni sau în cazul în care autor al infracŃiunii este o anumită persoană, pornirea
procesului penal nu se poate realiza din oficiu, ci este condiŃionată de existenŃa unei sesizări sau
autorizări din partea unor persoane sau organe anume prevăzute de lege.
Aceste excepŃii sunt:
a) cazul infracŃiunilor la care se referă art. 279 C.proc.pen., în privinŃa cărora legea
prevede că acŃiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate;
b) situaŃia unora dintre infracŃiunile contra siguranŃei circulaŃiei pe căile ferate pentru
care acŃiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente
ale căilor ferate;
c) cazul infracŃiunilor săvârşite de militari contra ordinii şi disciplinei militare pentru
care acŃiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului;
d) situaŃia infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării noastre, contra siguranŃei
naŃionale a statului român sau contra vieŃii unui cetăŃean român ori prin care s-a
adus o vătămare gravă integrităŃii corporale sau sănătăŃii unui cetăŃean român,
când sunt săvârşite de un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu
domiciliază pe teritoriul Ńări noastre, pentru care acŃiunea penală se pune în
mişcare numai cu autorizarea prealabilă a Procurorului General al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;
e) situaŃia săvârşirii unei infracŃiuni îndreptate împotriva vieŃii, integrităŃii corporale,
sănătaŃii, libertăŃii sau demnităŃii reprezentantului unui stat străin, când acŃiunea
penală se pune în mişcare la dorinŃa exprimată de guvernul străin;

115
f) imunităŃile demnitarilor, care presupun faptul că declanşarea procesului penal
împotriva Preşedintelui României, parlamentarilor sau membrilor Guvernului se
poate face numai în condiŃiile existenŃei unei sesizări speciale.
Astfel, porivit art. 96 din ConstituŃie Preşedintele României poate fi pus sub acuzare pentru
înltă trădare, numai la hotărârea Camerei DeputaŃilor şi Senatului, în şedinŃă comună, cu votul a cel
puŃin două treimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor.
În privinŃa parlmentarilor, în art. 72 alin. 2 din ConstituŃie se prevede că deputaŃii şi
senatorii pot fi urmăriŃi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau
cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi sau
arestaŃi fără încuviinŃarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Potrivit art. 72 alin. 3 din
ConstituŃie, în caz de infracŃiune flagrantă, deputaŃii sau senatorii pot fi reŃinuŃi şi supuşi
percheziŃiei, dar ministrul justiŃiei va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reŃinerii şi
a percheziŃiei, iar n cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reŃinere, va
dispune imediat revocarea acestei măsuri.
În ceea ce priveşte membrii Guvernului, în art. 109 alin. 2 din ConstituŃie se prevede că
numai Camera DeputaŃilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a
membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor.
g) imunitatea judecătorilor şi procurorilor, care presupune faptul că judecătorii,
procurorii şi magistraŃii-asistenŃi pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi sau arestaŃi
preventiv numai cu încuviinŃarea secŃiilor Consiliului Superior al Magistraturii. În
caz de infracŃiune flagrantă aceştia pot fi reŃinuŃi şi percheziŃionaŃi, Comsiliul
Superior al Magistraturii fiind informat de îndată (art. 95 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor);
h) imunitatea avocaŃilor, care presupune că, pentru fapte săvârşite de avocaŃi în
exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta, urmărirea penală şi trimiterea în
judecată se pot face numai cu aprobarea procurorului general al parchetului de pe
lângă curtea de apel în a cărei circumscripŃie s-au comis faptele ( art. 371 din
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat);
i) imunităŃile de jurisdicŃie diplomatică şi consulară presupun exceptarea
persoanelor străine care exercită activitate diplomatică şi consulară pe teritoriul
Ńării noastre, de la jurisdicŃia penlă şi civilă a statului român;
j) cazul infracŃiunii de seducŃie (art. 199 C.pen.), pentru care procesul penal începe
din oficiu, dar împăcarea părŃilor înlătură răspunderea penală. De asemenea,
pemtru infracŃiunile de lovire sau alte violenŃe (art. 180 C.pen.) şi vătămare
corporală (art. 181 C.pen.) săvârşite asupra membrilor familiei, deşi acŃiunea
penală se pune în mişcare şi din oficiu, împăcarea părŃilor înlătură răspunderea
penală.
Pasul 3
Principiul aflării adevărului
Potrivit art. 3 C.proc.pen. în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea
adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana
făptuitorului.
Aflarea adevărului în procesul penal presupune o activitate de cercetare desfăşurată de
organele competente în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie
infracŃiuni în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor socialmente periculoase.
Aflarea adevărului în procesul penal este limitată, deci, la faptele şi împrejurările care fac
obiectul probaŃiunii.

116
InstanŃele de judecată au obligaŃia, potrivit legii, să pronunŃe soluŃii legale şi temeinice care
să conducă la aflarea adevărului. Legea procesual penală a instituit un sistem de garanŃii dintre care
exemplificăm următoarele:
• Organele judicare au obligaŃia de a afla adevărul în fiecare cauză penală, de a lămuri
cauza sub toate aspectele în vederea justei soluŃionări a acesteia (art. 202 C.proc.pen. şi
art. 287 C.proc.pen.);
• PărŃile au dreptul de a solicita probe pe tot parcursul procesului penal în scopul dovedirii
împrejurărilor care duc la aflarea adevărului (art. 67 C.proc.pen.);
• Orice persoană care cunoaşte vreun mijloc de probă este obligată să aducă la cunoştinŃa
organului de cercetare penală şi a instanŃei de judecatî (art. 65 alin. 2 C.proc.pen.).
Pasul 4
Principiul rolului activ al organelor judiciare
Conform art. 4 C.proc.pen. organele de urmărire penală şi instanŃele de judecată sunt
obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal.
Din acest principiu rezultă că, din oficiu, organele de urmărire penală şi instanŃele de
judecată trebuie să dispună administrarea oricăror probe pe care le consideră concludente,
pertinente şi utile justei soluŃionări a cauzei.
Acest principiu este impus de necesitatea luptei împotriva fenomenului infracŃional care nu
se poate realiza decât atunci când autorităŃile judecătoreşti vor promova, din oficiu, activităŃile ce le
revin spre soluŃionare în vederea descoperirii, prinderii şi tragerii la răspundere penală a
făptuitorilor.
Rolul activ al organelor judiciare rezultă din dispoziŃiile art. 202 C.proc.pen., text potrivit
căruia organele de urmărire penală sunt obligate să strângă toate probele în vederea justei
soluŃionări a cauzei.
În faza de judecată instanŃa îşi exercită atribuŃiile în mod activ în vederea aflării adevărului
şi a realizării scopului educativ al judecăŃii (art. 287 C.proc.pen., art. 320 C.proc.pen.).
În cazul hotărârilor penale de condamnare rămase definitive instanŃa de executare delegă pe
unul din judecătorii săi pentru a se ocupa de îndeplinirea dispoziŃiilor cuprinse în hotărârea
respectivă. Acest principiu specific procesului penal se deosebeşte de principiul disponibilităŃii
specific procesului civil, prin aceea că, în cauzele civile, părŃile pot dispune de acŃiunea civilă
exercitată în acel proces.
Pentru a garanta realizarea acestui principiu normele de organizare şi de competenŃă dispun
reglementări speciale în acest sens.
Pasul 5
Principiul garantării libertăŃii persoanei
Potrivit acestui principiu în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei.
Nici o persoană nu poate fi reŃinută, arestată sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi
supusă vreunei forme de restrângere a libertăŃii, decât în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege.
Consacrat ca principiu fundamental, inviolabilitatea persoanelor constă în dreptul omului de
a fi şi de a se comporta liber, orice atingere adusă acestor atribute putând fi făcută numai în cazurile
şi în condiŃiile prevăzute de lege.
Art. 23 din ConstituŃia României consacră inviolabilitatea persoanei. Actuala reglementare a
principiului garantării libertăŃii persoanei este în concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor
Omului, adoptată de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite la 10.12.1948, şi în care se prevede că „toate
fiinŃele umane se nasc libere şi nimeni nu trebuie să fie arestat, deŃinut sau exilat în mod arbitrar.”
Potrivit art. 5 alin. 3 C.proc.pen. dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării
preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsură de restrângere a libertăŃii consideră că
aceasta este ilegală are dreptul în tot cursul procesului penal să se adreseze instanŃei de judecată
potrivit legii.

117
Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a
restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea daunei suferite în condiŃiile
prevăzute de lege.
Pasul 6
Principiul respectării demnităŃii umane
Art. 51 C.proc.pen. a fost introdus prin Legea nr. 32/1990, text rămas în vigoare şi ca urmare
a apariŃiei Legii nr. 281/2003, cât şi urmare a modificărilor aduse Codului de procedură penală prin
Legea nr. 356/2006.
Prin Legea nr. 19/10.10.1990 România a aderat la ConvenŃia împotriva torturii şi a altor
pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante adoptată la New York in 1984.
Prin Legea nr. 20/1990 a fost introdus în Codul Penal art. 2671 – infracŃiunea de tortură, ca
infracŃiune împotriva înfăptuirii justiŃiei.
Potrivit art. 51 C.proc.pen. orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de
judecată trebuie tratată cu respectarea demnităŃii umane.
Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane, degradante este
pedepsită de lege.
Art. 23 din ConstituŃie prevede regula că libertatea individuală şi siguranŃa personală sunt
inviolabile, iar art. 22 alin. 2 din ConstituŃie dispune că nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui
fel de pedeapsa sau tratament inuman sau degradant.
DispoziŃiile fundamentale ale acestui principiu se regăsesc şi în art. 68 alin. 1 C.proc.pen.
care interzice întrebuinŃarea de violenŃe sau alte ameninŃări precum şi promisiuni sau îndemnuri în
scopul de a se obŃine probe.
Legea de organizare judecătorească sancŃioneaza atitudinile ireverenŃioase în timpul
exercitării atribuŃiilor de serviciu ale magistraŃilor care sunt considerate abateri disciplinare.
DispoziŃii ale legii penale privind infracŃiuni care împiedică înfăptuirea justiŃiei întâlnim în
art. 266 , art. 267, art. 2671 C.proc. pen.
Pasul 7
PrezumŃia de nevinovăŃie
Acest principiu are o vocaŃie universală, fiind unul dintre drepturile fundamentale ale
omului. Se regăseste în DeclaraŃia Drepturilor Omului şi ale CetăŃeanului din 1789, în DeclaraŃia
Universală a Drepturilor Omului din 1948. Acest principiu a apărut, pentru prima dată, în DeclaraŃia
de IndependenŃă americană din 1776.
Art. 11 din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului prevede că „orice persoană învinuită
a fi săvârşit o infracŃiune este prezumată nevinovată atât timp cât nevinovaŃia sa nu a fost stabilită
într-un proces public cu asigurarea garanŃiilor necesare apărării.”
În ConstituŃia României prezumŃia de nevinovăŃie este prevăzută în art. 23 pct. 11 care
prevede că „învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumŃia de nevinovăŃie şi nu este obligat să-
şi dovedească nevinovăŃia. În cazul în care există probe de vinovăŃie, învinuitul sau inculpatul are
dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.”
Fiind o prezumŃie relativă, prezumŃia de nevinovăŃie poate fi răsturnată prin dovedirea
vinovăŃiei.
Răsturnarea ei poate fi făcuta prin probe certe de vinovăŃie.
În art. 6 paragraful 2 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi a LibertăŃilor
Fundamentale sunt formulate „garanŃii specifice în materie penală”, „garanŃia prezumŃiei de
nevinovăŃie”, iar în paragraful 3 s-au instituit unele drepturi precum:
− informarea in termen cât mai scurt despre natura acuzaŃiei;
− asigurarea timpului necesar formulării apărării singur sau prin apărător ales ori desemnat din
oficiu;
− interogarea atât a martorilor în aparare, cât şi a celor în acuzare;

118
− dreptul la interpret în mod gratuit.
Curtea europeană a statuat că instanŃele de judecată nu trebuie să pornească de la ideea
preconcepută că cel trimis în judecată chiar a comis actul incriminat, sarcina probei revenind
acuzării, iar situaŃia îndoielnică profitând celui acuzat.
Acuzarea este cea care trebuie să-i indice persoanei acuzate faptele ce i se impută acesteia,
pentru ca, aceasta să fie în măsură să-şi pregătească apărarea.
Acuzarea are obligaŃia să producă suficiente probe care să fundamenteze o eventuală
declaraŃie de culpabilitate.
S-a decis că dispoziŃiile art. 6 paragraful 2 din ConvenŃie impun ca orice reprezentant al
statului, în primul rând magistratul învestit cu efectuarea anchetei, dar şi alŃi reprezentanŃi ai
puterilor publice, să se abŃină de a „declara public” faptul că cel pus sub urmărire penală sau trimis
în judecată este vinovat de săvârşirea infracŃiunii ce i se impută, „înainte ca vinovăŃia acesteia să fi
fost stabilită printr-o judecătorească definitivă”.
În cazul în care se ajunge la îndoiala asupra vinovăŃiei şi această îndoiala nu este înlăturată
după administrarea de noi probe, prezumŃia nu este răsturnată, dar orice îndoială profită învinuitului
sau inculpatului potrivit adagiului in dubio pro reo.
Pasul 8
Garantarea dreptului de apărare
Potrivit art. 6 alin. 1 C.proc.pen. dreptul de apărare este garantat atât învinuitului,
inculpatului cât şi celorlalte părŃi în procesul penal. În cursul procesului penal organele judiciare
sunt obligate să asigure părŃilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiŃiile prevăzute de
lege şi să le administreze probele necesare în apărare. Atât DeclaraŃia Universală a Drepturilor
Omului, cât şi Pactul InternaŃional privind drepturile civile şi politice se referă la dreptul persoanei
de a se apăra ea însăşi sau de a avea asigurată asistenŃa juridică a unui apărător.
Art. 6 al ConvenŃiei Europene privind drepturile omului dispune ca persoana căreia i se
impută săvârşirea unei infracŃiuni trebuie să dispună de timpul şi de facilităŃile necesare în vederea
pregătirii apărării sale.
ConstituŃia României consacră în art.24 dreptul de apărare printre drepturile fundamentale
ale omului, iar legea de organizare judecătorească prevede că în tot cursul procesului penal părŃile
au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de apărător. Şi Codul de procedură penală în
art. 6 garantează dreptul de apărare. Organele judiciare sunt obligate să asigure părŃilor deplina
exercitare a drepturilor procesuale în condiŃiile prevăzute de lege.
Codul de procedură penală conŃine numeroase garanŃii în ceea ce priveşte dreptul de apărare.
Astfel, art. 129 alin. 3 C.proc.pen. prevede că atunci când învinuitul sau inculpatul este reŃinut sau
arestat dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penală îi pune în vedere că are dreptul
să fie reprezentat şi îi asigură, la cerere, reprezentarea. Potrivit art. 130 alin. 2 C.proc.pen.
reconstituirea se face în prezenŃa învinuitului sau inculpatului.
Conform art. 250 C.proc.pen. organele de cercetare penală îl cheamă pe inculpat şi îi pune în
vedere faptul că are dreptul de a lua la cunoştinŃă de materialul de urmărire penală arătându-i şi
încadrarea juridică a faptei, îl întreabă totodată pe inculpat dacă are de formulat cereri noi sau dacă
doreşte să facă declaraŃii suplimentare.
Art. 294 C.proc.pen. prevede posibilitatea ca inculpatul şi celelalte părŃi din proces precum
şi apărătorii să ia cunoştinŃă de dosar în tot cursul judecăŃii.
În faza de judecată părŃile îşi exercită dreptul de apărare şi prin folosirea căilor de atac.
Art. 362 prevede ca, în anumite limite, fiecare parte din proces poate ataca cu apel sentinŃele
penale, iar în art. 3852 se arată persoanele care pot face recurs.
În conŃinutul dreptului de apărare este inclusă şi asistenŃa juridică a părŃilor de către un
apărător.

119
Articolul 6 paragraful 3 litera c) din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului şi
LibertăŃilor Fundamentale garantează oricărui acuzat dreptul de a se apara de acuzaŃia ce i se aduce
în trei modalităŃi:
− acuzatul se poate apăra singur;
− poate fi asistat de un apărător la alegerea sa;
− poate fi asistat în mod gratuit de un apărator din oficiu.
Dreptul acuzatului de a se apăra singur nu trebuie confundat cu prezenŃa personală a acestuia
în instanŃă.
O altă instituŃie care se constituie printr-o garantare a dreptului de apărare o reprezintă
ascultarea învinuitului sau inculpatului în diferite etape ale desfăşurării procesului penal.
Astfel, în art. 150 alin. 1 C.proc.pen. se prevede că măsura arestării învinuitului sau
inculpatului nu va putea fi luată decât după ascultarea acestuia.
În cazul în care inculpatul este dispărut sau se sustrage de la urmărirea penală, când
mandatul de arestare a fost emis fără ascultarea acestuia, acesta va fi ascultat de îndata ce va fi
prins.
În cazul prelungirii arestării preventive, potrivit art. 159 C.proc.pen., inculpatul este adus în
faŃa instanŃei în vederea ascultării sale. Art. 237 C.proc.pen. prevede obligaŃia organului de
cercetare penală de a-l cheama pe inculpat sau învinuit şi de a-i da explicaŃii cu privire la drepturile
şi obligaŃiile pe care le are, inclusiv dreptul de apărare.
În vedrea exercitării în bune condiŃii a dreptului de apărare, inculpatul aflat în stare de
detenŃie sau deŃinere trebuie să primească copia actului de sesizare a instanŃei (rechizitoriul).
Potrivit art. 318 C.proc.pen. în cazul în care copia actului de sesizare a instanŃei nu a fost
comunicat inculpatului în termenul prevăzut de art. 313 C.proc.pen. adică cu cel putin 5 zile
înaintea termenului fixat, inculpatul va cere un nou termen de judecată, acesta amânându-se,
instanŃa fiind obligată să-i acorde acestuia un alt termen de judecată iar preşedintele completului de
judecată îi va înmâna personal inculpatului copia actului de sesizare al instanŃei.
Tot ca o garanŃie a dreptului de apărare se înscrie şi sancŃiunea nulităŃii absolute prevăzută
de art. 197 alin 2 C.proc.pen. în cazul în care judecata s-a desfăşurat fără ca inculpatul să aibă
asigurată asistenŃa juridică atunci când aceasta este obligatorie potrivit legii.

Pasul 9
Limba în care se desfăşoară procesul penal
Potrivit art. 7 C.proc.pen, text introdus prin Legea nr. 281/2003, în procesul penal procedura
judiciară se desfăşoară în limba română. PărŃile şi alte persoane chemate în procesul penal pot folosi
limba maternă dar actele procedurale vor fi încheiate în limba română. PărŃilor care nu vorbesc sau
nu înŃeleg limba română li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua la cunoştinŃă de actele
dosarului, dreptul de a vorbi şi de a pune concluzii prin intermediul unui interpret sau traducător
autorizat.
În situaŃia în care toate părŃile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba mternă,
instanŃa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept.
Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.
Dezbaterile purtate de părŃi în limba maternă se înregistrează consemnându-se în limba
română.
Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite, pentru conformitate, atunci
când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a făcut în baza traducerii sale, aşa cum rezultă din
art. 14 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

220
Pasul 10
Principiul egalităŃii persoanelor în procesul penal
Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor este prevăzută în art. 16 alin. 1 şi alin. 2 din ConstituŃia
României, text potrivit căruia: „cetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice fără
privilegii şi fără discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.”
Art. 21 din ConstituŃie prevede ca un drept fundamental accesul liber la justiŃie al oricărei
persoane, nicio îngrădire în exercitarea acestui drept nu este prevăzută în vreo lege. Nerespectarea
acestui principiu conduce la săvârşirea infracŃiunii de abuz în serviciu împotriva drepturilor unor
persoane.
Transpunerea acestor dispoziŃii cadru din ConstituŃie în norme cu aplicabilitate în domeniul
activităŃii judiciare s-a realizat prin intermediul Legii nr. 304/2004 privind activitatea judiciară care,
în art. 6, stipulează că „orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, a
libertăŃilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil” şi
„accesul la justiŃie nu poate fi îngrădit”.
Conform jurisprudenŃei CurŃii Europene a Drepturilor Omului, principiul „egalităŃii
armelor” presupune tratarea egală a părŃilor pe toată durata desfăşurării procesului, fără ca vreouna
din ele să fie avatanjată în raport cu celelalte părŃi.

Pasul 11
Principiul operativităŃii sau celerităŃii soluŃionării cauzelor
Potrivit art. 6 alin. 1 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are
dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale ...”.
Aprecierea caracterului rezonabil se face în funcŃie de complexitatea cauzei,
comportamentul autorităŃilor şi importanŃa pentru părŃi, a obiectului procedurii.
Celeritatea soluŃionării cauzelor nu este reglementată în mod expres în legislaŃia noastră
procesuală, dar se impune ca principiu fundamental, pentru că presupune ca procesul penal să se
desfăşoare într-un timp cât mai scurt şi cât mai apropiat de momentul săvârşirii infracŃiunii.
Aceasta rezultă din chiar conŃinutul art. 1 alin. 1 C.proc.pen.: „Procesul penal are ca scop
constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracŃiuni [...]”.
Aflat într-o strânsă legătură cu principiul rolului activ al organelor judiciare penale,
principiul operativităŃii implică promtitudine în activitatea de strângere şi administrare a probelor,
pentru a se evita dispariŃia sau deteriorarea acestora, precum şi pentru a se înlătura pericolul
diminuării rezonanŃei sociale a faptei şi a rolului educativ al procesului penal.
Rezumat
În desfăşurarea procesului penal se întâlnesc principii procesuale care sunt norme de drept
procesual penal şi care se adresează celor ce participă la procesul penal direcŃionând comportarea
acestora în desfăşurarea procesului penal.
Fiecare regulă de bază a procesului penal cuprinde explicit un principiu fundamental, adică
o anumită orientare impusă de concepŃia şi principiile de politică procesual penală, motiv pentru
care acestea sunt considerate principii fundamentale. Aşa cum rezultă din definiŃia procesului penal,
principiile cuprind anumite reguli referitoare la desfăşurarea procesului penal, la scopul şi
finalitatea acestuia.

Concluzii:
Prin parcurgerea conŃinutului informativ al modulului 2, aŃi dobândit cunoştinŃe
referitoare la principiile fundamentale ale procesului penal.
Recomandări bibliografice:
LEGISLATIE
1. ConstituŃia României,1991,modificata si completata prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României

221
nr.429/2003
2. Codul român de procedură penală, cu ultimele modificări si completări :
- L. nr.356/04-07-2006 , O.u.G. nr.60/2006
-O.u.G. nr .31/2008, Legea nr.79/2007, Legea nr.57/2008

DOCTRINA
• Dongoroz, V.; Antoniu, G. – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală. Partea generală, Editura Academiei,
vol. I, 1975;
• Volonciu, N. – Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, 1993;
• Neagu, I. – Tratat de procedură penală, 1997;
• Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedură penală, vol. IV, 1924-1927;
• Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
• Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
• Lorincz, A. – Drept procesual penal. Partea generală, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006;
• Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992;
• Beliş, V. – Medicina legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
Teme de control(conform calendarului disciplinei):
Principiile fundamentale ale dreptului procesual penal. Prezumtia de nevinovatie in sistemul
de drept procesual penal roman

222
MODULUL III
PARTICIPANłII ÎN PROCESUL PENAL

Obiectivele specifice modulului:


• Definirea conceptului de participant în procesul penal
• Identificarea participanŃilor în procesul penal
• Delimitarea părŃilor în procesul penal
• ÎnŃelegerea şi definirea drepturilor şi obligaŃiilor apărătorului

Rezultatele asteptate:

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunii de participant în procesul penal


• Explicarea şi interpretarea modului în care organele judiciare participă în procesul penal
• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunii de parte în procesul penal
• Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noŃiunilor din celelalte module

CompetenŃele dobândite ca urmare a parcurgerii modulului

• Realizarea de referate cu privire la problematica modulului


• DiscuŃii cu specialişti din domeniu

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului : 3 ore

223
LecŃia 1
NoŃiunea de participant

Pasul 1

Procesul penal reprezintă o categorie complexă, o activitate a cărei realizare implică


intervenŃia unor persoane obligate sau interesate să participe în vederea rezolvării conflictului
născut ca urmare a săvârşirii unei infracŃiunii.
Persoanele care cooperează în cadrul procesului penal în vederea atingerii scopului
acestuia poartă denumirea de participanŃi.
În timp ce prin participanŃi în dreptul penal înŃelegem numai persoanele fizice care au
conlucrat la săvârşirea unei infracŃiuni, prin participanŃi în dreptul procesual penal înŃelegem
organele şi persoanele chemate să contribuie la desfăşurarea procesului penal.
În sens larg din categoria participanŃilor fac parte:
• organele judiciare;
• părŃile;
• apărătorul;
• alte persoane.
În sens restrâns noŃiunea de participanŃi cuprinde:
• organele judecătoreşti ;
• părŃile;
• apărătorul.
Organele care au calitatea de participanŃi în procesul penal sunt:
• instanŃele judecătoreşti;
• procurorul;
• organele de cercetare penală.
Sunt părŃi în procesul penal:
• inculpatul;
• partea vătămată;
• partea civilă;
• partea responsabilă civilmente.
PărŃile din procesul penal acŃionează pentru realizarea intereselor personale care se nasc din
săvârşirea unei infracŃiunii, prin formularea de cereri, memorii, concluzii personale adresate
organelor judiciare.
Din categoria altor persoane fac parte :
• martorul;
• expertul;
• interpretul;
• grefierul;
• executorii judecătoreşti.

224
LecŃia 2
Organele judiciare – participanŃi în procesul penal

Pasul 1
InstanŃele judecătoreşti

I. NoŃiunea şi rolul instanŃelor judecătoreşti


Potrivit ConstituŃiei României autoritatea judecătorească este reglementată ca o funcŃie
distinctă, organizată într-un sistem în care sunt prevăzute următoarele organe judiciare:
a. instanŃele judecătoreşti;
b. Consiliul Superior al Magistraturii ;
c. Ministerul Public.
Puterea judecătorească este separată de celelalte puteri ale statului, având atribuŃii proprii ce
sunt exercitate prin instanŃele judecătoreşti.
InstanŃele judecătoreşti se înfăŃişează ca subiect principal al activităŃii procesual penale în
îndeplinirea următoarelor atribuŃii:
• pronunŃă hotărâri judecătoreşti;
• îşi desfăşoară în principal activitatea în faza de judecată dar au şi atribuŃii în privinŃa
unor sarcini legate de urmărirea penală. De exemplu, art. 147 C.proc.pen. prevede că
„arestarea preventivă se dispune numai de către instanŃele de judecată”.
De asemenea, prelungirea arestării preventive nu poate fi dispusă decât de instanŃa de
judecată, iar activitatea de punere în executare a hotărârilor penale de condamnare rămase definitive
este realizată doar de aceste organe (art. 155 - 159 C.proc.pen, art. 420 C.proc.pen.).
Prin atribuŃiile pe care le au instanŃele judecătoreşti verifică legalitatea tuturor actelor
procesuale şi procedurale înfăptuite de ceilalŃi participanŃi la proces.
Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „JustiŃia se
înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparŃială şi egală pentru toŃi”.
InstanŃele judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea într-un sistem unitar prevăzut de art. 126
alin. 1 din ConstituŃia României în care se arată că în România „JustiŃia se realizează prin Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi prin celelalte instanŃe prevăzute de lege”.

II. Sistemul şi organizarea instanŃelor judecătoreşti


Sistemul instanŃelor judecătoreşti din Ńara noastră reuneşte două categorii de instanŃe:
instanŃele civile (judecătorii, tribunale, tribunale specializate, curŃi de apel, Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie) şi instanŃele militare (tribunale militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Curtea
Militară de Apel Bucureşti).
Sub aspectul organizării lor teritoriale, instanŃele civile sunt repartizate astfel:
- judecătoriile – sunt instanŃe fără personalitate juridică, organizate în judeŃe şi în
sectoarele municipiulu Bucureşti;
- tribunalele – sunt instanŃe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui
judeŃ şi al municipiului Bucureşti;
- tribunalele specializate – sunt instanŃe fără personalitate juridică, care pot funcŃiona
la nivelul judeŃelor şi al municipiului Bucureşti;
- curŃile de apel – fiecare curte de apel îşi exercită competenŃa într-o circumscripŃie
care cuprinde mai multe tribunale şi tribunale specializate.
În ceea ce priveşte instanŃele militare, acestea sunt:

225
- tribunalele militare – în prezent sunt patru tribunale militare;
- Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti – există un singur tribunal militar teritorial,
având competenŃă pe întreg teritoriul Ńării;
- Curtea Militară de Apel Bucureşti – funcŃionează ca instanŃă unică, având sediul în
Bucureşti şi competenŃă pe întreg teritoriul Ńării.

Înalta Curtea de CasaŃie şi JustiŃie, ca singura instanŃă supremă, asigură interpretarea şi


aplicarea unitară a legii de către celelalte instanŃe judecătoreşti potrivit competenŃei sale. Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie este organizată pe 4 secŃii:
• SecŃia civilă şi de proprietate intelectuală;
• SecŃia penală;
• SecŃia comercială;
• SecŃia de contencios administrativ şi fiscal.
Completul de 9 judecători şi SecŃiile Unite au o competenŃă proprie reglementată de art. 29-
32 din Legea nr. 304/2004.
Până în 1998, la instanŃa supremă a existat şi secŃia militară; în urma desfiinŃării acestei
secŃii, prin Legea nr. 153/1998 de modificare a Legii nr. 56/1993 privind organizarea, conducerea,
funcŃionarea şi competenŃa CurŃii Supreme de JustiŃie cauzele care erau de competenŃa sa au fost
preluate de secŃia penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie.

III. Completele de judecată


Codul de procedură penală, foloseşte noŃiunea de instanŃă de judecată, adică numărul de
judecători ce compun completul de judecată în vederea soluŃionării unei cauze sau a mai multor
cauze penale.
Cu toate acestea, compunerea instanŃei nu trebuie confundată cu constituirea instanŃei,
aceasta din urma însemnând alcătuirea instanŃei cu procuror, grefier.
Compunerea completelor de judecată se face de către colegiile de conducere la începutul
anului urmărindu-se asigurarea continuităŃii completelor.
Completul de judecată este prezidat prin rotaŃie de către un judecător. Repartizarea cauzelor
se face aleatoriu în sistem informatic. Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi
transmise altui complet decât în condiŃiile prevăzute de regulament.
Potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, apelurile se
judecă în complet de 2 judecători iar recursurile se judecă în complet de 3 judecători. În cazul
completelor formate din 2 judecători dacă aceştia nu ajung în unanimitate la un acord asupra
pronunŃării hotărârii, atunci se constituie un complet de divergenŃă alcatuit cu un al treilea judecător
care, de regulă, este preşedintele ori vicepreşedintele instanŃei ori preşedintele de secŃie.
Completele pentru soluŃionare în prima instanŃă a cauzelor privind conflictele de muncă şi
asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenŃi judiciari. AsistenŃii judiciari participă la
deliberare cu vot consultativ şi semnează hotărârea.

Pasul 2
Ministerul Public

Potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară pe întreg teritoriul României
puterea judecatorească se compune din instanŃele judecătoresti, Consiliul Superior al Magistraturii
şi Ministerul Public. Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile în temeiul legii şi este condus de un
procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

226
Activitatea Ministerului Public este organizată potrivit principiilor legalităŃii, imparŃialităŃii
şi controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului JustiŃiei, în condiŃiile legii.
Principiul legalităŃii derivă din prevederile art. 54 din ConstituŃia României, unde se arată
că „respectarea ConstituŃiei, a supremaŃiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Ministerul Public este independent în relaŃiile cu celelalte autorităŃi publice şi îşi exercită
atribuŃiile numai în temeiul legii.
Principiul imparŃialităŃii rezultă din prevederile legii, obligând procurorii să intervină prin
intermediul acŃiunii în justiŃie ori de câte ori legalitatea a fost încălcată.
Exercitarea acŃiunii impune o atitudine obiectivă, de imparŃialitate, corectitudine şi probitate
profesională.
Principiul controlului ierarhic rezultă din prevederile art. 64 alin. 1 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară în care se arată că dispoziŃiile procurorului ierarhic superior
date în scris şi în conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. În soluŃiile
dispuse procurorul este independent în condiŃiile prevăzute de lege.
Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, intervenŃia procurorului
ierarhic superior în orice formă în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluŃiei.

A. Organizarea şi atribuŃiile Ministerului Public


Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie exercită direct sau prin procurori
desemnaŃi controlul tuturor parchetelor. Parchetul General are în structura sa secŃii conduse de
procurori şefi. În cadrul Parchetului General funcŃionează DirecŃia de Investigare a InfracŃiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specială şi DirecŃia NaŃională AnticorupŃie.
În cadrul Ministerului Public funcŃionează parchetele de pe lângă judecătorii, parchetele de
pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curŃile de apel.
Pe lângă instanŃa militară funcŃionează parchetele militare de pe lângă tribunalul militar
respectiv, curtea de apel.
Ministerul Public exercită prin procurori următoarele atribuŃii:
• efectuează urmărirea penală în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege;
• conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare şi
controlează activitatea altor organe de cercetare penală;
• sesizează instanŃele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor;
• exercită acŃiunea în cazurile prevăzute de lege;
• participă în condiŃiile legii la şedinŃele de judecată;
• exercită căile de atac împotriva hotărarilor judecătoreşti;
• apăra drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdicŃie, ale dispăruŃilor;
• acŃionează pentru prevenirea şi combaterea criminalitatii sub coordonarea
Ministrului JustiŃiei pentru realizarea politicii penale a statului;
• studiază cauzele ce generează şi favorizează criminalitatea.

B. DirecŃia NaŃională AnticorupŃie


În varianta actualizată a O.U.G. nr. 43/2002 au fost operate şi înlocuite denumirile prevăzute
de art. II din O.U.G nr. 134/2005 astfel cum aceasta a fost modificată în urma aprobării prin Legea
nr. 54/2004. În urma acestei modificări denumirea de Parchet NaŃional AnticorupŃie a fost înlocuită
cu DirecŃia NaŃională AnticorupŃie.
Procurorul general al Parchetului NaŃional AnticorupŃie a fost înlocuit cu procurorul şef al
DirecŃiei NaŃionale AnticorupŃie. DirecŃia NaŃională AnticorupŃie are personalitate juridică în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
227
DirecŃia NaŃională AnticorupŃie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuŃiile
pe întreg teritoriul României prin procurori specializaŃi în combaterea corupŃiei.
DirecŃia NaŃională AnticorupŃie este independentă în raport cu instanŃele judecătoreşti şi cu
parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaŃiile cu celelalte autorităŃi publice.
AtribuŃiile DirecŃiei NaŃionale AnticorupŃie sunt:
 efectuează urmărirea penală în condiŃiile prevăzute în Codul de procedură penală, în
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie.
 conduce, supraveghează şi controlează actele de cercetare penală efectuate din
dispoziŃiile procurorului de către ofiŃerii de poliŃie judiciară aflaŃi sub autoritatea
exclusivă a procurorului şef al DirecŃiei NaŃionale AnticorupŃie.
 conduce, supraveghează şi controlează activitatea de ordin tehnic a urmăririi penale
efectuată de specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, etc.;
 sesizează instanŃa de judecată pentru luarea măsurilor prevăzute de lege;
 participă în condiŃiile legii la şedinŃele de judecată;
 exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în condiŃiile prevăzute de lege.

2.3. Organele de cercetare penală

Conform art. 201 alin. 1 C.proc.pen. urmărirea penală se efectuează de procuror şi de către
organele de cercetare penală.
Organele de cercetare penală sunt:
• Organele de cercetare ale poliŃiei judiciare;
• Organele de cercetare speciale;
Ca organe ale poliŃiei judiciare funcŃionează lucrători operativi specializaŃi din Ministerul
Internelor şi Reformei Aministrative desemnaŃi nominal de Ministrul de Interne cu avizul conform
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
Organele de cercetare speciale sunt cele prevăzute în art. 208 C.proc.pen. acestea se împart
în următoarele categorii;
a) ofiŃerii anume desemnaŃi de către comandanŃii unităŃilor militare corp aparte şi
similare, pentru militarii din subordine;
b) ofiŃerii anume desemnaŃi de către şefii comenduirilor de garnizoană, pentru
infracŃiunile săvârşite de militari în afara unităŃilor militare;
c) ofiŃerii anume desemnaŃi de către , pentru infracŃiunile săvârşite de militari în afara
unităŃilor militare;
d) ofiŃerii anume desemnaŃi de către comandanŃii centrelor militare, pentru
infracŃiunile de competenŃa instanŃelor militare, săvârşite de persoanele civile în
legătură cu obligaŃiile lor militare;
e) căpitanii porturilor, pentru infracŃiunile contra siguranŃei navigaŃiei pe apă şi
contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracŃiunile de serviciu sau
în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, săvârşite de personalul navigant
al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranŃa navei
sau a navigaŃiei.

Organele de cercetare penală, ca organe judiciare, au atribuŃii numai în faza de urmărire


penală, deoarece ele nu participă la desfăşurarea judecării cauzelor penale. De asemenea, au o
competenŃă genarală, în sensul că efectuează

228
LecŃia 3
PărŃile în procesul penal

Pasul 1
NoŃiunea de parte

La soluŃionarea cauzelor penale alături de subiecŃii oficiali sunt implicate şi alte persoane,
numite în literatura de specialitate şi subiecŃi particulari principali sau părŃi ale cauzei penale
Potrivit art. 23 si 24 C.proc.pen. sunt părŃi în procesul penal: inculpatul, partea vătămată, partea
civilă şi partea responsabilă civilmente.

Pasul 2
Făptuitorul

Înainte de pornirea procesului penal cel ce a săvârşit o infracŃiune poartă denumirea de


făptuitor, care o dată cu declanşarea procesului penal capătă calitatea de învinuit.

Pasul 3
Învinuitul

Învinuitul, deşi nu figurează între părŃile din procesul penal, ocupă un loc considerabil în
reglementarea Codului de procedură penală.
Urmare a săvârşirii unei infracŃiuni se naşte un raport de drept substanŃial în care subiectul
principal este societatea pe de o parte, iar pe de altă parte, autorul infracŃiunii respective. Pe
parcursul desfăşurarii urmăririi penale subiectul activ al infracŃiunii îmbracă diferite calităŃi
procesuale care au o semnificaŃie distinctă, adică aceeaşi persoană fizică, infractorul, va avea
calităŃi juridice diferite.
Învinuitul este subiect de drepturi şi obligaŃii procesuale, în timp ce făptuitorul nu are aceste
drepturi şi obligaŃii.
Actele procesuale prin care i se conferă învinuitului această calitate sunt:
 rezoluŃia;
 procesul-verbal al organului de cercetare penală.
Potrivit art. 229 C.proc.pen. persoana faŃă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte
învinuit cât timp nu a fost pusă în mişcare acŃiunea penală împotriva sa.
În vederea începerii urmăririi penale, organul de cercetare penală poate efectua acte
premergătoare pentru a verifica temeinicia informaŃiilor primite prin modurile de sesizare.
Conform art. 228 C.proc.pen. organul de cercetare penală, sesizat în vreunul din modurile
prevăzute de art. 221 C.proc.pen., poate dispune prin rezoluŃie începerea urmăririi penale când din
cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre
cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acŃiunii penale dintre cele prevăzute de art.10
C.proc.pen. cu excepŃia celui de la litera b1 (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei
infracŃiuni). Din conŃinutul art. 228 C.proc.pen. rezultă că organul de cercetare penală poate începe

229
urmărirea penală numai dacă nu există nici un impediment pentru punerea în mişcare a acŃiunii
penale.
În conformitate cu dispoziŃiile art. 234 C.proc.pen. dacă organul de cercetare penală îşi
formează convingerea că sunt suficiente temeiuri pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale, va
face propuneri în acest sens pe care le va înainta procurorului. Potrivit art. 233 alin. 2 C.proc.pen.
dacă procurorul după ce examinează dosarul cauzei constată că sunt indicii temeinice poate propune
instanŃei de judecată luarea unei măsuri preventive.

Pasul 4
Inculpatul

Potrivit art. 23 C.proc.pen. persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acŃiunea penală este
parte în procesul penal şi se numeşte inculpat.
Actele procesuale prin care se conferă unei persoane aceasta calitate sunt:
 ordonanŃa de punere în mişcare a acŃiunii penale;
 rechizitoriul;
 declaraŃia orală a procurorului de şedinŃă;
 încheierea instanŃei de judecată.
Drepturile inculpatului:
 dreptul de a cunoaşte materialul de urmărire penală;
Neaducerea la cunoştinŃa celui reŃinut sau arestat, în prezenŃa apărătorului, a învinuirii ce i se aduce,
este sancŃionată cu nulitatea absolută conform art. 197 alin. 2 C. proc. pen.
 dreptul de apărare;
 dreptul de a formula cereri, memorii şi de a pune întrebări;
 dreptul de a avea ultimul cuvânt în faŃa instanŃei de judecată;
 dreptul de a uza de căile de atac prevăzute de lege.
ObligaŃiile inculpatului:
 să suporte învinuirea adusă;
 să suporte unele măsuri procesuale, ca de exemplu reŃinerea sau arestarea preventivă;
 să se prezinte în faşa organelor judiciare ori de câte ori este chemat;
 să respecte ordinea şi solemnitatea şedinŃei de judecată.

În doctrină s-a făcut aprecierea că după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de


condamnare inculpatul dobândeşte calitatea de condamnat, parte în procesul penal care numai este
prevăzută de lege.
O dată cu începrea executării pedepsei, condamnatul devine subiect în cadrul raportului
juridic de drept execuŃional penal.

Pasul 5
Partea vătămată

Conform art. 24 alin 1 C.proc.pen. – persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare
fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numeşte parte vătămată.
Calitatea de parte vătămată rezultă din raportul juridic creat pe plan social între cel care a
săvârşit o infracŃiune şi cel care a suferit o vătămare prin acea infracŃiune şi implică vocaŃia de a
participa în procesul penal ca parte vătămata sau parte civilă.
Organele judiciare au, potrivit art. 76 C.proc.pen., obligaŃia de a chema persoana vătămată
prin infracŃiune şi de a o întreba daca se constituie parte vătămată sau parte civilă. Totodată, îi va

330
aduce la cunoştinŃă că are dreptul de a solicita audierea în prezenŃa unui consilier de protecŃie a
victimelor şi reintegrare socială a infractorilor. I se va atrage atenŃia că declaraŃia de participare în
proces ca parte vătămată sau parte civilă poate fi făcută în tot cursul procesului penal pănă la citirea
rechizitoriului. Încălcarea acestei obligaŃii de către organele judecătoreşti echivalează cu lipsa de rol
activ şi are drept consecinŃă nulitatea hotărârii pronunŃate.

a) Drepturile şi îndatoririle persoanei vătămate

Partea vătămată îşi desfăşoară activitatea în legătură cu latura penală a cauzei, putând fi
ascultată în cadrul procesului penal. În cazul în care poate fi periclitată viaŃa, integritatea corporală
sau libertatea părŃii vătămate sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul, ori după caz, instanŃa
de judecată poate încuviinŃa ca aceasta să fie ascultată fără a fi prezentă fizic la locul unde se află
organul judiciar care efectuează urmărirea penală sau, după caz, în locul în care se desfăşoară
şedinŃa de judecată prin intermediul unei reŃele video sau audio.
DeclaraŃiile părŃii vătămate se înregistrează integral în formă scrisă fiind semnate de organul
judiciar, de partea vătămată, precum şi de consilierul de protecŃie al victimelor prezent la ascultarea
acesteia.
Persoana vătămată poate fi ascultată ca martor dacă nu participă în procesul penal ca parte
vătămată sau parte civilă. Aceasta se bucură şi de alte drepturi procesuale, ca de exemplu:
 de a formula plângeri împotriva actelor şi măsurilor de urmărire penaă care au adus
atingere drepturilor sale procesuale (art. 275 C.proc.pen, art. 2781 C.proc.pen.);
 dreptul de a fi asistată de un apărător (art. 6 alin. 4 C.proc.pen.);
 dreptul de a fi reprezentată (art. 174 alin. 1 C.proc.pen.);
 dreptul de a formula cereri, de a ridica excepŃii şi de a pune concluzii;
 dreptul de a exercita căile de atac prevăzute de lege;
Decesul părŃii vătămate în timpul procesului penal lăsă un gol procesual, ea neputând fi
înlocuită în drepturile sale. DispariŃia părŃii vătămate nu trebuie să conducă la concluzia că s-ar
putea împiedica exercitarea acŃiunii penale. În asemenea cazuri exercitarea acŃiunii penale are loc
din oficiu de către organele judiciare investite cu rezolvarea conflictului dedus judecăŃii.
Pentru exercitarea drepturilor procesuale în cadrul procesului penal partea vătămată trebuie
citată. (art. 175 şi următoarele C.proc.pen.).

Pasul 6
Partea civilă

Potrivit art. 24 alin 2 C.proc.pen., partea vătămată care exercită acŃiunea civilă în cadrul
procesului penal se numeşte parte civilă. Calitatea de parte civilă se poate dobândi numai atunci
când partea vătămată solicită acoperirea unui prejudiciu material sau moral produs prin infracŃiune.
Temeiul constituirii de parte civilă întotdeauna îl constituie săvârşirea unei infracŃiuni care prin
natura ei poate produce prejudicii materiale sau morale.
Dreptul de despăgubire formulate prin acŃiunea civilă alăturate celei penale a facut obiectul
preocupărilor CurŃii Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea art. 6 din
ConvenŃie.
Având a se pronunŃa în legatură cu astfel de situaŃii juridice, Curtea a statuat, în principiu că
„atunci când victima unei infracŃiuni se constitue parte civilă, în procesul penal, aceasta semnifică
introducerea unei cereri în despăgubire chiar dacă ea nu a cerut în mod expres, repararea
prejudiciului suferit. Prin dobândirea calităŃii de parte civilă în procesul penal, ea are în vedere nu

331
numai condamnarea penală a autorului infracŃiunii, ci şi repararea preconiară a prejudiciului pe care
l-a suferit”.
Constituirea de parte civilă în procesul penal oferă avantaje acesteia în raport cu exercitarea
acŃiunii civile separate.
Aceste avantaje sunt:
 exercitarea operativă a acŃiunii;
 rapiditatea obŃinerii despăgubirilor materiale şi/sau morale;
 administrarea mai uşor a probelor;
 acŃiunea civilă este scutită de taxă de timbru.
Se pot constitui părŃi civile în procesul penal doar persoanele care au suferit un prejudiciu
material sau moral în urma săvârşirii unei infracŃiuni.
Sub aspect formal se cere ca persoana să-şi manifeste voinŃa de a fi despăgubită în procesul
penal, iar sub aspect substanŃial să existe un prejudiciu material sau moral cauzat prin infracŃiune.
Pot exercita acŃiunea civilă în procesul penal: soŃul sau soŃia, concubina care avea copii cu
victima, soŃul sau soŃia pentru copii luaŃi spre creştere şi educare, precum şi persoanele care au
suportat cheltuielile cu înmormântarea victimei.
AcŃiunea civilă având caracter patrimonial şi fiind transmisibilă, moştenitorii victimei se pot
constitui părŃi civile în procesul penal. În cauzele cu copii minori, părintele rămas în viaŃă nu poate
renunŃa la drepturile patrimoniale ale acestuia.
Se pot constitui părŃi civile în procesul penal şi copii victimelor care la data judecăŃii au
devenit majori.
Are calitatea de parte civilă în procesul penal şi unitatea sau societatea de la care s-au sustras
anumite bunuri ori sume de bani.
Calitatea de parte civilă o poate avea în procesul penal şi dobânditorul de bună credinŃă a
unui lucru sustras de inculpat, atunci când bunul a fost restituit părŃii vătămate în cursul procesului
penal ori a fost ridicat de la inculpat şi predat părŃii vătămate.
Asiguratorul de răspundere civilă, se subrogă în drepturile asiguratului şi se poate constitui
parte civilă în procesul penal pentru sumele plătite în cadrul asigurărilor de bunuri şi a asigurărilor
pentru răspunderea civilă atunci când paguba a fost cauzată prin fapte penale ale terŃilor.

a) Momentul până la care partea vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal

Conform art. 15 alin. 2 C.proc.pen., constituirea de parte civilă se poate face în tot cursul
procesului penal precum şi în faŃa instanŃei de judecată până la citirea actului de sesizare.
Art. 76 alin. 2 C.proc.pen., în partea sa finală, fixează obligaŃia instanŃei de judecată cât şi a
organelor de cercetare penală de a pune în vedere părŃii vătămate că poate participa în proces ca
parte vătămată sau ca parte civilă.
Constituirea de parte civilă în cursul urmăririi penale rămâne valabilă chiar dacă partea
vătămată nu s-a prezentat în faŃa instanŃei de judecată. ExcepŃia de la această regulă o constituie
situaŃia când inculpatul acceptă o astfel de constituire tardivă. Pentru persoanele lipsite de
capacitate de exerciŃiu sau cu capacitatea de exerciŃiu restrânsă acŃiunea civilă se exercită din oficiu
(art. 17 alin. 1 C.proc.pen.3).

b) ModalităŃile de constituire a părŃii civile

3 Art. 17 alin. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 9 din Legea nr. 281/2003.

332
Cum legea nu prevede un anumit mod de constituire a părŃii civile, rezultă ca aceasta se
poate face printr-o cerere scrisă adresată organului de cercetare penală sau instanŃei de judecată,
cerere care poate fi făcută şi oral.
Constituirea de parte civilă poate fi făcută atât de persoana păgubită cât şi de alte persoane
care au calitatea de reprezentanŃi legali: apărătorul, soŃul sau soŃia inculpatului, părinŃii pentru copii
lor minori şi procuratorul.

c) Drepturile si îndatoririle părŃii civile

Potrivit art. 15 C.proc.pen. partea vătămată are dreptul de a se constitui parte civila in
contra învinuitului sau inculpatului si a persoanei responsabile civilmente.
În conformitate cu prevederile art. 301 alin 2 C.proc.pen. partea civilă poate formula cereri,
ridica excepŃii şi pune concluzii în măsura în care acestea au legătură cu pretenŃiile civile.
Conform art. 362 lit. d) C.proc.pen., partea civilă poate exercita calea de atac a apelului sau
a recursului.
AcŃiunea civilă fiind disponibilă, partea civilă poate renunŃa printr-o declaraŃie expresă şi
neechivocă făcută personal sau prin procurator.
În cazul în care partea civilă este un minor, părinŃii acestuia nu pot renunŃa la exercitarea
acŃiunii civile decât cu avizul autorităŃii tutelare.
Potrivit art. 17 alin. 2 C.proc.pen. organul de urmărire penala sau instanŃa de judecată va
cere persoanei vătămate ca prin reprezentant legal sau prin persoanele care încuviintează actele să
prezinte situaŃia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date
privind faptele prin care acestea au fost pricinuite.
În literatura de specialitate s-a apreciat că renunŃarea la exercitarea acŃiunii civile nu este
posibilă, daca partea civilă este una dintre entităŃile juridice prevăzute în art. 145 C.pen.

Pasul 7
Partea responsabilă civilmente

InstituŃia prin care este angajată răspunderea civilă a unei persoane pentru pagubele
pricinuite prin fapta învinuitului sau inculpatului se numeşte parte responsabilă civilmente.
Instituirea acestei calităŃi procesuale are menirea de a proteja persoana care a suferit un
prejudiciu material împotriva insolvabilităŃii autorului prejudiciului realizându-se astfel o
răspundere complementară indirectă.
Răspunderea civilă pentru fapta altei persoane există numai ca expresie a prevederilor legale
şi are la bază anumite reguli, anumite relaŃii între autorul prejudiciului şi persoana chemată să
răspundă civil.
Prin Decizia nr. I din 28 martie 2005 a Înaltei CurŃi de CasaŃie si JustiŃie - SecŃiile Unite, a
fost admis recursul în interesul legii în aplicarea dispoziŃiilor art. 54 alin. 4 şi ale art. 57 din Legea
nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi a stabilit că: „Societatea de asigurare
participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă şi nu ca parte
responsabilă civilmente sau garant al plăŃii despăgubirilor civile”.
Prin urmare, în cazul producerii unui accident de circulaŃie având drept consecinŃă cauzarea
unui prejudiciu pentru care s-a încheiat un contract de asigurare, obligaŃia de răspundere civilă
coexista răspunderii civile delictuale bazată pe art. 998 C.civ., „acelui, care prin fapta sa, a cauzat

333
efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asiguratorului, întemeiată pe contractul de
asigurare, reglementat de Legea nr. 136/1995.4”
Sunt persoane responsabile civilmente:
 părinŃii pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori (art. 1000 alin. 2 C.civ.);
 institutorii şi meşteşugarii pentru faptele ilicite ale elevilor şi ucenicilor aflaŃi sub
supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 C.civ.);
 comitenŃii pentru faptele ilicite ale prepuşilor lor în funcŃiile încredinŃate (art. 1000 alin.
3 C.civ.);
 persoanele care îndeplinesc funcŃii de conducere (art.28, art.29 din Legea nr. 22/1969
privind angajarea gestionarilor);
 persoanele la care s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească că au dobândit bunuri
sustrase de la un gestionar, bunuri sustrase de acesta din avutul public dacă le-a dobândit
în afara obligaŃiei lui de serviciu ( art. 34 din Legea nr. 22/ 1969);
 persoanele care au constituit o garanŃie pentru gestionar (art.10 din Legea nr. 22/1969).
Pentru persoanele enumerate în art. 1000 C.civ. culpa este prezumată în timp ce pentru
persoanele prevăzute de Legea nr. 22/ 1969 culpa trebuie dovedită.
Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc la cerere
sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale fie în faŃa instanŃei de judecată până la citirea actului de
sesizare (art. 16 alin. 1 C.proc.pen.).
Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării
judecătoreşti.

a) Răspunderea părinŃilor pentru faptele ilicite ale copiilor lor minori

Această răspundere este angajată indiferent dacă filiaŃia este din căsătorie sau din afara ei ori
dacă adopŃia a fost făcută cu efecte depline.
Tutorele nu are calitatea de parte responsabilă civilmente şi nu angajează răspunderea civilă.
PărinŃii răspund pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori din momentul în care aceştia
din urmă prin comportamentul lor deviant, produc prejudicii patrimoniale în detrimentul altor
persoane.
În practica judiciară s-a stabilit că părintele căruia nu i s-a încredinŃat copilul pentru creştere
sau educare va răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente pentru prejudiciile cauzate prin
infracŃiune, în măsura în care se constată în sarcina sa vreo culpă în legătură cu educaŃia minorului.
Răspunderea va opera în temeiul art. 998-999 C.civ. şi nu în temeiul art. 1000 alin. 2 C.civ.
CondiŃiile generale pentru angajarea răspunderii civile a părŃii responsabile civilmente sunt:
 existenŃa prejudiciului;
 existenŃa unei faptei ilicite;
 existenŃa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită.
CondiŃii speciale pentru angajarea răspunderii civile a părŃii responsabile civilmente:
 copilul să locuiască la părinŃii săi;
 părinŃii să nu fi răsturnat prezumŃia de culpă în supraveghere;
 copilul să nu se afle în supravegherea altei persoane.

b) Răspunderea comitenŃilor pentru faptele ilicite ale prepuşilor lor

Această formă de răspundere poate fi angajată numai dacă victima prejudiciului va face
dovada existenŃei următoarelor condiŃii generale:

4 Publicată în M. Of. nr. 503/14.06.2005


334
- existenŃa prejudiciului;
- existenŃa faptei ilicite a prepusului;
- existenŃa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită;
- existenŃa vinei prepusului în săvârşirea faptei ilicite.
Alături de aceste condiŃii generale se cer a fi îndeplinite şi alte două condiŃii specifice:
- existenŃa raportului de prepuşenie;
- prejudiciul să fi fost cauzat în timp ce prepusul se afla în funcŃia încredinŃată.

Pasul 8
Succesorii, reprezentanŃii şi substituŃii procesuali

a) NoŃiune

Dacă în timpul desfăşurării procesului penal părŃile nu pot fi prezente la desfăşurarea


anumitor activităŃi, drepturile şi obligaŃiile acestora pot fi preluate de alte persoane care pot avea
calităŃi diferite.
Aceşti înlocuitori devin subiecŃi ai procesului penal cu pozitii procesuale diferite.

b) Succesorii procesuali

În procesul penal succesorii pot interveni numai în latura civilă a cauzei, ştiut fiind că
răspunderea este strict personală.
Dacă în cursul procesului penal intervine decesul inculpatului procesul penal se va stinge
întrucât locul acestuia nu poate fi preluat de nici un alt participant.
În exercitarea acŃiunii civile în cadrul procesului penal pot interveni persoane fizice sau
juridice. Potrivit art. 21 C.proc.pen., acŃiunea civilă rămâne în competenŃa instanŃei penale în caz de
deces al uneia din părŃi, introducandu-se în cauză moştenitorii acestuia. Alin. 2 al art. 21
C.proc.pen. prevede că dacă una din părŃi este o persoană juridică, în caz de reorganizare a
persoanei juridice, în cauză se introduc succesorii în drepturi, iar în caz de desfiinŃare, sau dizolvare
se introduc în cauză lichidatorii5.
Succesorii devin subiecŃi principali în latura civilă a procesului penal şi sunt consideraŃi părŃi
prin succesiune având acelaşi prerogative pe care le avea şi partea decedată.

Pasul 9
ReprezentanŃii procesuali

ReprezentanŃii sunt persoane împuternicite să participe la îndeplinirea unui act, adică a unei
activităŃi procesuale în numele şi în interesul uneia din părŃi. Reprezentarea poate fi legală sau
convenŃională.
Reprezentarea legală este cea prevazută de lege.
De exemplu, art. 134 alin. 3 C.proc.pen., când se efectuează comisia rogatorie cu inculpat
arestat, instanŃa va desemna un apărător din oficiu care să-l reprezinte.
În cazul unei persoane lipsite de capacitate de exerciŃiu, sau a unei persoane cu capacitate de
exerciŃiu restrânsă va participa în procesul penal reprezentantul său legal (art. 222 alin. 6
C.proc.pen.). Reprezentarea convenŃională, nu este obligatorie şi ia nastere în urma acordului de
voinŃă al părŃilor, în temeiul unui mandat judiciar.

5 Alin. 2 al art. 21 C.proc.pen. este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I punctul 4 din Legea nr. 356/2006
335
În cursul judecăŃii, părŃile pot fi reprezentate întotdeauna. Reprezentarea învinuitului şi
inculpatului este limitată la anumite activităŃi desfăşurate de organele judiciare şi este condiŃionată
de situaŃiile cand prezenŃa acestuia este obligatorie.

Pasul 10
SubstituiŃii procesuali

Aceştia apar ca subiecŃi în cadrul procesului penal pentru valorificarea unui drept al altuia.
SubstituiŃii procesuali au drepturi procesuale limitate la anumite activităŃi legate de desfăşurarea
procesului penal.
Astfel, art. 222 C.proc.pen. prevede că plângerea se poate face personal sau prin mandatar,
de către unul dintre soŃi pentru celălalt soŃ, de copilul major pentru părinŃi.
Dacă acest text prevede posibilitatea pentru persoanele enunŃate să formuleze doar plângere,
aceşti substituiŃi procesuali nu pot să se împace cu inculpatul.
De asemenea, cererea de liberare provizorie poate fi făcută în conformitate cu dispoziŃiile
art. 1606 alin. 1 C.proc.pen. atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii de către învinuit
sau inculpat, soŃul sau rudele apropiate ale acestuia.

LecŃia 4
Apărătorul în procesul penal

Pasul 1
Apărătorul ca participant la desfăşurarea procesului penal

ConstituŃia României rezervă un loc important dreptului la apărare instituind prin art. 24 pct.
2 că dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului, părŃile având dreptul să fie asistate de
un avocat ales sau din oficiu.
Organizarea şi exercitarea avocaturii în România a fost reglementată prin Decretul nr. 281
din 28 iunie 1954 modificat esenŃial prin Decretul Lege nr. 90/1990.
În prezent organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este reglementată de Legea nr.
51/1995 publicată în Monitorul Oficial nr. 116 din 9 iunie 1995 republicată.
Având menirea de a defini statutul avocatului în sistemul procesual penal român aceste acte
normative au ca punct de plecare dispoziŃiile din Codul de procedură penală cuprinse în art.171 –
174 şi respectiv 513–522, dispoziŃiile ConstituŃiei, Legea nr. 92/1992 modificată prin Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi dispoziŃiile art. 6, art. 7 şi art. 8 din ConvenŃia
Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea nr. 30/1994.
În conformitate cu Legea nr. 51/1995, apărător poate fi doar un avocat, membru al unui
barou de avocaŃi din care face parte şi îşi desfăşoară activitatea într-una din formele juridice
prevăzute de lege, adică cabinet individual, cabinete asociate sau societăŃi civile profesionale.
Pentru ca o persoană să dobândească calitatea de apărător trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
- să fie membru al unui barou de avocaŃi din România. Conform art. 9 din Legea nr.
51/1995 poate fi membru o persoană care este cetăŃean român, are exerciŃiul drepturilor sale, este
licenŃiat al unei facultăŃi de drept sau doctor în drept şi nu se găseşte în vreunul din cazurile de

336
nedemnitate prevăzute de lege. Pe cale de excepŃie, poate poate face parte din barou şi un cetăŃean
străin, membru al unui barou din altă Ńară dacă îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege şi cu
respectarea cerinŃelor impuse prin convenŃia de reciprocitate dintre Uniunea AvocaŃilor din
România şi OrganizaŃia AvocaŃilor din Ńara respectivă, fie ocazional împreună cu un avocat român
şi cu inştiinŃarea decanului baroului respectiv. AvocaŃii străini pot înregistra în România societăŃi
civile profesionale de consultanŃă juridică pentru activităŃi cu caracter comercial, numai în asociere
cu avocaŃi români. AvocaŃii străini nu pot pune concluzii orale sau scrise în faŃa instanŃelor de
judecată, excepŃie făcând instanŃele de arbitraj comerciale.
Prin Legea nr. 489/11.07.2002 de modificare a Legii nr. 51/1995 la art. 7 după alin. 3 a fost
introdus alin. 4, text potrivit căruia în cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către
avocaŃii străini se poate utiliza denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din Ńară sau din
străinatate în condiŃiile aceluiaşi articol.

- Este cetăŃean român şi are exerciŃiul drepturilor civile şi politice şi nu exercită o profesie
salarizată într-o altă Ńară. Pentru a acorda consultanŃă juridică potrivit dreptului român, avocatul
străin are obligaŃia de a susŃine un examen de verificare a cunostinŃelor de drept român şi de limba
română organizat de Uniunea AvocaŃilor din România. Prin O.U.G. nr. 77/04.09.2003 publicată în
M.Of. nr. 640/2003 privind completarea Legii nr. 51/1995, a fost introdus art. 44, text potrivit
căruia avocatul care se află în exercitarea unui mandat de deputat nu poate pleda în cauzele ce se
judecă de către judecătorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenŃa juridică învinuitului sau
inculpatului, şi nu-l poate asista în instanŃe în cauzele privind:
• infracŃiunile de corupŃie, infracŃiunile asimilate infracŃiunilor de corupŃie, infracŃiunile în
legătură directă cu infracŃiunile de corupŃie, precum şi în cazul infracŃiunilor împotriva
intereselor financiare ale ComunităŃii Europene prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie;
• infracŃiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri;
• infracŃiunile privind traficul de persoane prevăzute în Legea nr. 678/2001;
• infracŃiunile de spălare a banilor prevăzute de Legea nr. 656/2002;
• infracŃiunile contra siguranŃei statului prevăzute de Codul Penal;
• infracŃiunile contra păcii şi omenirii prevăzute de C.pen.
- este licenŃiat al unei facultăŃi de drept sau doctor în drept;
- să nu fie incompatibil potrivit legii.

Cazurile generale de incompatibilitate sunt:


- activitate salarizată în cadrul altor profesii;
- activităŃi care lezează demnitatea şi independenŃa profesiei de avocat sau bunele
moravuri şi exercitarea nemijlocită de fapte de comert;
Art. 39 din Legea nr. 51/1995, modificată prevede si unele cazuri speciale de
incompatibilitate. Spre exemplu, avocatul este incompatibil de a reprezenta părŃi cu interese
contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe precum şi de a pleda împotriva părŃii care l-a
consultat mai înainte. Există incompatibilitate şi atunci când avocatul care a fost ascultat ca martor
în aceeaşi cauză ca şi atunci când apărătorul a funcŃionat ca judecător sau procuror la instanŃa ori
parchetul din care a făcut parte sau este rudă ori afin pănă la gradul al IV-lea, inclusiv acolo unde
funcŃionează ruda ori afinul. Cazurile de incompatibilitate mai sus expuse sunt prevăzute de art. 17,
art. 71, art. 69 din Statutul profesiei de avocat.
Prin Decizia nr. 45/1995 a CurŃii ConstituŃionale publicată în M.Of. nr. 90/12.05.1995, foştii
magistraŃi nu pot pune concluzii la instanŃele unde au funcŃionat iar foştii procurori şi cadre ale
poliŃiei nu pot acorda asistenŃă juridicaă la instanŃele, parchetele ori organele de cercetare penală

337
timp de 2 ani de la încetarea funcŃiei. Pentru o participare efectivă a apărătorului la desfăşurarea
procesului penal acesta trebuie să dea dovadă de o temeinică pregatire profesională, o vastă cultură
generală concretizată în stăpânirea unor cunoştinŃe de literatură şi despre stat şi societate, o logică
strânsă, spontaneitate, supleŃe în discuŃii, conştient de pledoaria pe care o face în interesul părŃilor
dar şi în interesul instanŃei.
Prin decizia nr. XXVII/2007 a Înaltei CutŃi de CasaŃie şi JustiŃie, admiŃându-se recursul în
interesul legii, s-a stabilit că asistenŃa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit
de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiŃiile Legii nr. 51/1995, modificată prin
Legea nr. 255/20046, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

Pasul 2
Drepturile şi obligaŃiile apărătorului

În cursul urmăririi penale învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător la
efectuarea oricărui act de urmarire penală care implică audierea sau prezenŃa acestuia. Lipsa
apărătorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală dacă există dovada că apărătorul a
fost încunoştiinŃat de data şi ora efectuării actului. ÎncunoştiinŃarea se face prin notificare telefonică,
fax, internet sau alte asemenea mijloace în care scop se încheie un proces-verbal. Când apărătorul
este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală se face menŃiune despre aceasta iar actul este
semnat de apărător. Persoana reŃinută sau arestată are dreptul să ia contact cu apărătorul asigurându-
i-se confidenŃialitatea convorbirilor. Apărătorul are dreptul de a se plânge potrivit dispoziŃiilor art.
172 C.proc.pen. dacă cererile sale nu au fost acceptate.

Pasul 3
AsistenŃa juridică

Prin asistenŃă juridică se înŃelege sprijinul pe care apărătorii îl dau părŃilor în cadrul
procesului penal prin lămuririle, sfaturile şi intervenŃiile lor ca specialişti în domeniul dreptului.
AsistenŃa juridică poate fi acordată numai de avocaŃi, motiv pentru care în literatura juridică aceasta
mai este denumită apărare tehnică.
În lumina reglementărilor în vigoare asistenŃa juridică poate fi facultativă şi obligatorie.

AsistenŃa juridică facultativă

Potrivit art. 171 alin. 1 C.proc.pen învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de
apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăŃii iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la
cunoştinŃă acest drept. Art. 171 alin. 1 C.proc.pen. este în deplină concordanŃă cu dispoziŃiile art. 6
alin. 3 din ConveŃia Europeană a Drepturilor Omului.
În vederea realizării acestui deziderat, asistenŃa juridică dintre justiŃiabil şi avocat are loc în
urma încheierii unui contract de asistenŃă juridică în care se include si plata unui onorariu asupra
caruia cei doi cad de acord.
În cazul în care la dosar există o împuternicire de apărător ales, instanŃa de judecată nu va
putea proceda la soluŃionarea cauzei în lipsa apărătorului.
Există anumite categorii de persoane care pot beneficia de asistenŃa juridică gratuită (Legea
nr. 25/1990).

6 Lege nr. 255 din 16 iunie 2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, publicată în M.Of. nr. 559 din 23 iunie 2004.

338
AsistenŃa juridică obligatorie

Potrivit art. 171 alin. 2 C.proc.pen. asistenŃa juridică este obligatorie când învinuitul sau
inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când
este reŃinut sau arestat chiar în altă cauză, când faŃă de acesta a fost dispusă măsura de siguranŃă a
internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză oricând organul de
urmărire penală sau instanŃa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur
apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege7.
În cursul judecăŃii, asistenŃa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede
pentru infracŃiunile săvârşite pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai
mare8.
Atunci când asistenŃa juridică este obligatorie şi apărătorul ales nu se prezintă, nejustificat,
la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi
nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri
pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască acordându-i timpul necesar pentru
pregătirea apărării.
În cursul judecăŃii, după începerea dezbaterilor când asistenŃa juridică este obligatorie dacă
apărătorul ales lipseşte nejustificat la termenul de judecată şi nu asigură substituirea, instanŃa va
desemna un apărător din oficiu care să-l înlocuiască acordând un termen de minimun trei zile pentru
pregatirea apărării9.
Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit cauza se amână10.

Pasul 4
Reprezentarea

Reprezentarea constă în împuternicirea dată unei persoane numită reprezentant de a


îndeplini în cadrul procesului penal acte procesuale pe seama unei părtŃi care nu se poate prezenta
sau nu doreşte să se prezinte în faŃa organelor judiciare.
Reprezentarea se deosebeşte atât de substituirea procesuală, căt şi de succesiunea în
drepturile procesuale. Reprezentarea se deosebeşte şi de asistenŃa juridică întrucât în acest caz
apărătorul pune concluzii în prezenŃa părŃii.

Felurile reprezentării

Potrivit unor opinii exprimate în literatura de specialitate, reprezentarea a fost clasificată în:
a) reprezentare convenŃională;
b) reprezentare legală;
c) reprezentare tehnică.

7 Alin. 2 al art. 171 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006. Anterior legii
356/2006, textul avea următorul conŃinut: „AsistenŃa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor,
militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituŃii militare de
învăŃământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în altă
cauză ori când organul de urmărire penală sau instanŃa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face
singur apărărea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.”
8 Art. 171 alin. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 109 din Legea nr. 281/2003.
9 Alin. 4¹ al art. 171 a fost reintrodus prin art. I punct 110 din Legea nr. 281/2003 şi este reprodus astefel cum a fost
modificat prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006.
10 Alin. 6 al art. 171 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 111 din Legea nr. 281/2003
339
a) Reprezentarea convenŃională numită şi voluntară se bazează pe existenŃa unui contract
de mandat intervenit între reprezentantul persoanei care are deplină capacitate de exerciŃiu şi terŃ,
parte în proces, pe de o parte, şi reprezentat pe de altă parte.
În faza de urmărire penală învinuitul sau inculpatul poate fi reprezentat la ridicarea de
obiecte şi înscrisuri precum şi la efectuarea percheziŃiei aşa cum rezultă din dispoziŃiile art. 104
alin. 4 C.proc.pen., text potrivit căruia, când persoana la care se face percheziŃia este reŃinută sau
arestată va fi adusă la percheziŃie.
În cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte şi înscrisuri (art. 99 C.proc.pen.),
precum şi percheziŃia domiciliară se face în prezenŃa unui reprezentant, iar în lipsa acestora a unui
vecin având capacitate de exerciŃiu.
Este interzisă efectuarea în acelaşi timp cu percheziŃia a oricăror acte procesuale în aceeaşi
cauză care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziŃia să participe la percheziŃie
cu excepŃia cazurilor în care prezenŃa invinuitului sau inculpatului nu este obligatorie11.
Reprezentarea invinuitul sau inculpatului nu poate avea loc în cazul actelor cu caracter
personal, ca de exemplu confruntarea, ascultarea, etc. Reprezentarea în cursul judecăŃii poate avea
loc atunci când legea o prevede în mod expres. Reprezentarea este posibilă şi în căile de atac.

b) Reprezentarea legală
Pentru ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exerciŃiu în cadrul procesului civil
există posibilitatea reprezentării lor.
În materia dreptului procesual penal aceasta instituŃie a reprezentării legale nu este
reglementată printr-un text de principiu. Lipsa reprezentării legale se exprimă prin aceea că
învinuitul sau inculpatul, lipsit fiind de capacitate de exerciŃiu, dacă este minor sub 14 ani nu
răspunde din punct de vedere penal.
În dreptul procesual penal pot fi identificate însă situaŃii izolate când se poate vorbi de
reprezentare legală a învinuitului sau inculpatului. De exemplu, art. 132 alin. 3 C.pen., în cazul
persoanelor lipsite de capacitate de exerciŃiu împacarea poate avea loc prin reprezentare legală. Art.
143 alin. 3 C.proc.pen. când învinuitul sau inculpatul este arestat instanŃa are obligaŃia de a numi un
apărător din oficiu care îl va reprezenta. Art. 140 alin. 3 C.proc.pen. dacă inculpatul se află în spital
şi nu poate fi adus în faŃa instanŃei sau dacă deplasarea nu este posibilă, recursul va fi examinat în
lipsa inculpatului dar numai în prezenŃa apărătorului căruia i se va da cuvântul pentru a pune
concluzii.

Pasul 5
ModalităŃi prin care apărătorul este chemat să participe în procesul penal

Alegerea apărătorului poate fi făcută atât în cursul asistenŃei juridice facultative cât şi în
cazul celei obligatorii. Apărătorul poate fi numit din oficiu atunci cand partea nu înŃelege să-şi
angajeze un apărător ales. În situaŃia în care activitatea procesuală se desfăşoară fără apărător şi
când asistenŃa juridică este obligatorie hotărârea pronunŃată va fi lovită de nulitate absolută.
Dreptul părŃilor de a-şi alege un apărător este stipulat şi în art. 14 din Pactul InternaŃional
privind Drepturile Civile şi Politice.
Avocatul participă în procesul penal în temeiul unui contract încheiat în forma scrisă care
dobândeşte data certă prin înregistrarea sa în registrul oficiului de evidenŃă. În ambele cazuri proba
calitaăŃii de apărător se face prin împuternicirea avocaŃială.
În ipoteza în care apărătorul cumulează şi calitatea de reprezentant pe lăngă delegaŃia
avocaŃială are obligaŃia de a depune la dosar împuternicirea şi mandatul special.

11 Alin. 5 al art. 104 a fost introdus prin art. I pct. 55 din Legea nr. 356/2006
440
Potrivit art. 368 alin. 3 C.proc.pen. renunŃarea la apel sau revenirea asupra renunŃării poate fi
făcută personal de către parte sau prin mandatar special.
Conform art. 222 alin. 3 plângerea poate fi făcută personal sau prin mandatar. Mandatul
trebuie să fie special iar procura rămâne ataşată plângerii. Când partea civilî sau partea responsabilă
civilmente este o persoană juridică reprezentarea va avea loc prin jurisconsult, acesta fiind obligat
să prezinte o delegaŃie semnată de şeful oficiului juridic din cadrul persoanei juridice.

Rezumat
Procesul penal reprezintă o categorie complexă, o activitate a cărei realizare implică
intervenŃia unor persoane obligate sau interesate să participe în vederea rezolvării conflictului
născut ca urmare a săvârşirii unei infracŃiunii.
Persoanele care cooperează în cadrul procesului penal în vederea atingerii scopului
acestuia poartă denumirea de participanŃi.
În timp ce prin participanŃi în dreptul penal înŃelegem numai persoanele fizice care au
conlucrat la săvârşirea unei infracŃiuni, prin participanŃi în dreptul procesual penal înŃelegem
organele şi persoanele chemate să contribuie la desfăşurarea procesului penal.
În sens larg din categoria participanŃilor fac parte:
• organele judiciare;
• părŃile;
• apărătorul;
• alte persoane.
În sens restrâns noŃiunea de participanŃi cuprinde:
• organele judecătoreşti ;
• părŃile;
• apărătorul.
Concluzii:
Prin parcurgerea conŃinutului informativ al modulului 3, aŃi dobândit cunoştinŃe
referitoare la instituŃia participanŃilor în procesul penal.
Recomandări bibliografice:
LEGISLATIE
1. ConstituŃia României,1991,modificata si completata prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României
nr.429/2003
2. Codul român de procedură penală, cu ultimele modificări si completări :
- L. nr.356/04-07-2006 , O.u.G. nr.60/2006
-O.u.G. nr .31/2008, Legea nr.79/2007, Legea nr.57/2008

DOCTRINA
• Dongoroz, V.; Antoniu, G. – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală. Partea generală, Editura Academiei,
vol. I, 1975;
• Volonciu, N. – Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, 1993;
• Neagu, I. – Tratat de procedură penală, 1997;
• Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedură penală, vol. IV, 1924-1927;
• Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
• Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
• Lorincz, A. – Drept procesual penal. Partea generală, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006;
• Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992;
• Beliş, V. – Medicina legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
Teme de control(conform calendarului disciplinei):
ParticipanŃii in procesul penal

441
MODULUL IV
ACłIUNEA PENALĂ ŞI ACłIUNEA CIVILĂ
ÎN PROCESUL PENAL

Obiectivele specifice modulului:


• Definirea conceptelor de acŃiune penală şi acŃiune civilă în procesul penal
• Identificarea trăsăturilor caracteristice ale acŃiunii penale şi acŃiunii civile
• Delimitarea cazurilor care împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale sau stingerea ei
• ÎnŃelegerea şi definirea problemei reparării daunelor morale

Rezultatele asteptate:

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de acŃiune penală şi acŃiune civilă în procesul


penal
• Explicarea şi interpretarea trăsăturilor caracteristice ale acŃiunii penale şi acŃiunii civile
• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a cazurilor care împiedică punerea în mişcare a acŃiunii
penale sau stingerea ei
• Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noŃiunilor din celelalte module

CompetenŃele dobândite ca urmare a parcurgerii modulului

• Realizarea de referate cu privire la problematica modulului


• DiscuŃii cu specialişti din domeniu

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului : 3 ore

442
LecŃia 1
NoŃiuni generale privind acŃiunile în justiŃie

Pasul 1
NoŃiunea de acŃiune în justiŃie

Valorile sociale sunt apărate printr-o diversitate de forme şi mijloace dintre care cele mai
importante sunt normele de drept. Încălcarea normelor juridice conduce la un conflict de drept între
destinatarul care a manifestat atitudinea ilicită şi cel ale cărui drepturi şi interese legitime au fost
încălcate şi afectate. Restabilirea ordinii de drept presupune aducerea conflictului de drept în faŃa
organelor judiciare, singurele competente a-l soluŃiona. Un asemenea mijloc este acŃiunea în
justiŃie.
În literatura juridică s-au formulat mai multe opinii în legătură cu noŃiunea acŃiunii în
justiŃie. Unii autori au definit acŃiunea în justiŃie ca fiind expresia unei împuterniciri legale în
temeiul căreia se poate aduce înaintea justiŃiei conflictul de drept născut din încălcarea unei norme
juridice. AlŃi autori o definesc ca fiind mijlocul practic pus la îndemană de lege titularului unui
drept subiectiv pentru realizarea acelui drept, ea reprezentând sancŃiunea dreptului.
O definiŃie mai cuprinzatoare este cea potrivit căreia acŃiunea în justiŃie este mijlocul juridic
prin care o persoană este trasă la răspundere penală în faŃa instanŃei judecătoreşti pentru a fi obligată
să suporte constrângerea de stat corespunzatoare normei de drept încălcate.
În funcŃie de norma juridică încalcată, conflictul poate viza domeniul dreptului penal,
administrativ, fiscal, etc., iar acŃiunea în justiŃie va purta diferite denumiri ca:
- acŃiune civilă;
- acŃiune penală;
- acŃiune contravenŃională.
În literatura de specialitate se mai face referire şi la noŃiunea de „contraacŃiune”, prin aceasta
înŃelegându-se posibilitatea acordată celui tras la răspundere de a combate acŃiunea în justiŃie
îndreptată asupra sa.

Pasul 2
Dreptul la acŃiune şi cererea în justiŃie

Dreptul la acŃiune este dreptul virtual înscris în norma ce ocroteste o valoare socială. Dreptul
lezat priveşte, în mod concret, valoarea socială cu care este constituit. Când valoarea socială nu a
fost lezată dreptul la acŃiune nu poate fi folosit. Dreptul la acŃiune poate rămâne în postura de drept
virtual, pentru întreaga durata de existenŃă a unei norme juridice atâta vreme cât nu a fost încălcată.
De exemplu, în condiŃiile social-politice din România, dreptul la acŃiune înscris în art. 190 C.pen.
rămâne, un drept virtual, fiind practic imposibilă, exercitarea unui asemenea drept, pentru că este
imposibilă săvârşirea infracŃiunii de sclavie. Prin urmare, dreptul la acŃiune reprezintă acŃiunea în
sens substanŃial a noŃiunii prin care se înŃelege instrumentul juridic acordat de lege pentru
valorificarea dreptului la acŃiune.
AcŃiunea în justiŃie nu se confundă cu cererea în justiŃie care, în realitate, este actul
procesual prin care se pune în mişcare preexistenŃa cererii. Spre exemplu, nelegalitatea actului de
sesizare a instanŃei prin care s-a pus în mişcare acŃiunea penală, act ce echivalează cu o cerere în

443
justiŃie, nu conduce dect la imposibilitatea sesizării instanŃei dar nu implică stingerea dreptului la
actiune.

Factorii acŃiunii

InstituŃia acŃiunii în justiŃie, pentru a avea eficienŃă juridică, este condiŃionată de anumiŃi
factori numiŃi şi termeni.
Aceşti factori sunt:
- temeiul acŃiunii;
- obiectul acŃiunii;
- subiecŃii acŃiunii;
- aptitudinea funcŃională.
Temeiul acŃiunii are două modalităŃi de manifestare:
- temeiul de drept;
- temeiul de fapt.
Sub aspect substanŃial, temeiul de drept presupune existenŃa unor norme juridice ce prevăd
fapta ilicită a cărei încălcare naşte dreptul la acŃiune.
Temeiul de fapt îl constituie fapta prin care s-a încălcat norma sub aspect procesual. Temeiul
de drept prevede posibilitatea titularului acŃiunii de a se adresa organelor judiciare. Temeiul de fapt
presupune aducerea efectivă a faptei ilicite înaintea organelor judiciare.
Obiectul acŃiunii în justiŃie îl constituie tragerea la răspundere penală a persoanei care a
săvârşit fapta prin demersul organelor competente.
SubiecŃii acŃiunii sunt întotdeauna subiecŃii raportului juridic de conflict, dedus spre
rezolvare organelor judiciare.
Aptitudinea funcŃională a acŃiunii în justiŃie permite punerea în mişcare şi exercitarea
acesteia, dacă nu apar impedimente care împiedică desfăşurarea procesului penal. Din prevederile
art. 9 şi ale art. 14 C.proc.pen. rezultă că două sunt acŃiunile ce pot fi exercitate în cadrul procesului
penal, şi anume:
- acŃiunea penală;
- acŃiunea civilă.

LecŃia 2
AcŃiunea penală

Pasul 1
NoŃiune, obiect, subiecŃi

Prin săvârşirea unei infractiuni ia naştere un conflict de drept penal substanŃial între
societatea reprezentată de stat pe de o parte şi, autorul infracŃiunii pe de altă parte. Deducerea spre
rezolvare a conflictului de drept născut în urma săvârşirii infracŃiunii stă sub semnul oficialităŃii
procesului penal şi de aceea el trebuie adus în mod obligatoriu în faŃa organelor judiciare.
Instrumentul juridic cu ajutorul căruia conflictul de drept penal este dedus spre soluŃionare
organelor judiciare se numeşte acŃiune penală.
Din punct de vedere procesual, instrumentul juridic cu ajutorul căruia este soluŃionat
conflictul de drept este acŃiunea penală.

444
Sub aspect substanŃial, acŃiunea penală este expresia organelor judiciare de a-l trage la
răspundere penală pe cel ce a încălcat norme de drept penal incriminatoare.

Pasul 2
Obiectul acŃiunii penale

Potrivit art. 9 C.proc.pen. acŃiunea penală are ca obiect tragerea la raăspundere penală a
persoanelor care au săvârşit infracŃiuni.
AcŃiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege şi se exercită în
tot cursul procesului penal.
AcŃiunea penală nu trebuie confundată cu scopul procesului penal. Ea diferă şi de alte
acŃiuni sau proceduri judiciare ce nu au ca obiect tragerea la răspundere penală. De exemplu,
repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept (art. 504 C.proc.pen).

Pasul 3
SubiecŃii acŃiunii penale

Ca urmare a săvârşirii unei infracŃiuni se naşte un raport juridic de drept penal substanŃial în
care subiectul activ al infracŃiunii devine subiect pasiv al acŃiunii penale.
Subiectul pasiv al raportului juridic de drept penal substanŃial, adică societatea reprezentată
prin stat, devine subiect activ al acŃiunii penale.
Persoana vătămată nu poate fi titular al acŃiunii penale deoarece tragerea la răspundere
penală aparŃine numai statului.
În cauzele priviind infracŃiunile pentru care acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă, un drept de dispoziŃie cu privire la exercitarea acŃiunii penale poate avea şi partea
vătămată.
Partea vătămată poate determina în asemenea cauze prin voinŃa şi punerea în mişcare sau
stingerea acŃiunii penale introducând plângere prealabilă, retrăgând-o sau împacându-se cu
inculpatul.

Pasul 4
Trăsăturile caracteristice ale acŃiunii penale

AcŃiunea penală este o acŃiune socială. Ea aparŃine societăŃii şi se exercită prin intermediul
organelor statului, anume investite în acest sens. Această trăsătura deosebeşte acŃiunea penală de
acŃiunea civilă care este o acŃiune privată. AcŃiunea penală aparŃine statului şi în cazul în care
punerea în mişcare ar fi condiŃionata de anumite cerinŃe.
AcŃiunea penală este obligatorie.
Această trăsătură a acŃiunii penale este consecinŃa directă a regulii oficialităŃii procesului
penal înscris în art. 2 alin. 2 C.proc.pen. Punerea în mişcare a acŃiunii penale constituie o obligaŃie
de serviciu a organelor competente.
AcŃiunea penală este irevocabilă. O dată pusă în mişcare, acŃiunea penală nu mai poate fi
revocată, şi o dată sesizate organele judiciare acestea nu mai pot fi dezinvestite. AcŃiunea penală o
dată declanşată nu se mai poate stinge decât în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege. Dacă
procurorul a pus în mişcare acŃiunea penală, în cursul urmăririi penale acesta poate dispune
stingerea ei numai atunci când apar cazurile prevăzute de art. 10 C.proc.pen. având drept consecinŃă
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. În faza de judecată procurorul nu

445
mai poate dispune asupra actului promovat în instanŃă. Indisponibilitatea acŃiunii penale face ca
aceasta să se deosebească de acŃiunea civilă care, în principiu, este disponibilă.
AcŃiunea penală este indivizibilă. Săvârşirea unei infracŃiuni dă naştere unui drept unic la
acŃiune, indiferent de numărul participanŃilor la fapta penală. Într-o cauză penală nu se exercită
atâtea acŃiuni penale căti autori, instigatori şi complici există, ci efectele acŃiunii unice şi
indivizibile se răsfrâng asupra tuturor participanŃilor. Caracterul indivizibil al acŃiunii penale este
determinat şi de existenŃa unor instituŃii de drept procesual penal, precum extinderea cercetării
penale (art. 238 C.proc.pen.), extinderea acŃiunii penale pentru alte acte materiale (art. 335
C.proc.pen..), extinderea procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane (art. 336 C.proc.pen. şi
art. 337 C.proc.pen.). Indivizibilitatea acŃiunii penale se manifestă şi în cazul în care acŃiunea penală
este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
AcŃiunea penală este individuală. Ea nu poate fi exercitată decât împotriva inculpatului cu
excluderea tuturor persoanelor ce participă în cauza penală. Din caracterul individual al acŃiunii
penale rezultă următoarele consecinŃe:
- succesorii inculpatului nu pot fi subiecŃi pasivi ai acŃiunii penale în locul celui
decedat;
- dacă inculpatul e un incapabil nu este necesar, în caz de exercitare a acŃiunii
penale, ca reprezentantul său legal să participe alături de acesta;
- nimeni nu poate pretinde a interveni în cauză alături de inculpat, fie pentru a-i
asigura mai bine apărarea, fie pentru a fi judecat în locul lui sau alături de el.

Pasul 5
Momentele desfăşurării acŃiunii penale

Potrivit art. 9 alin. 3 C.proc.pen. acŃiunea penală se poate exercită în tot cursul procesului
penal. Activitatea procesual penalaîă care se efectuează pe parcursul desfăşurării acŃiunii penale
gravitează în jurul a trei momente principale:
- punerea în mişcare a acŃiunii penale;
- exercitarea acŃiunii penale;
- stingerea acŃiunii penale.

a) Punerea în mişcare a acŃiunii penale

După săvârşirea unei infracŃiuni, acŃiunea penală devine exercitabilă, fapt ce impune punerea
în mişcare care poate avea loc în momente diferite pe parcursul urmăririi penale şi excepŃional în
faza judecăŃii. Momentul punerii în mişcare a acŃiunii penale nu trebuie confundat cu cel al
începerii urmăririi penale.
Astfel, ori de câte ori organele competente au fost sesizate cu privire la săvârşirea unei
infracŃiuni, dacă se constată că sunt date sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracŃiunii,
ele pot trece la declanşarea procesului penal, ceea ce corespunde cu momentul începerii urmăririi
penale.
Urmărirea penală are loc in rem. Acest fapt nu conduce la punerea în mişcare a acŃiunii
penale întrucât aceasta are loc numai în prezenŃa celui care a săvârşit infracŃiunea, in personam.
Trebuie să existe indicii suficiente ca o persoana să fie pusă sub acuzaŃie în vederea tragerii la
răspundere penală şi nu o simplă bănuială că o persoană a săvârşit o infracŃiune. Art. 9 alin. 2
C.proc.pen. dispune că acŃiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege,
prin ordonanŃa motivată dată de procuror, actul de sesizare, prin declaraŃia orală a procurorului de
şedinŃă sau prin încheierea instanŃei de judecată. Procurorul va pune în mişcare acŃiunea penală în

446
cursul urmăririi penale la propunerea organelor de cercetare penală prin ordonanŃă (art. 235 alin. 2
C.proc.pen.) sau din oficiu (art. 234 C.proc.pen.). Dacă procurorul nu a procedat astfel, cu ocazia
sesizării instanŃei de judecată prin rechizitoriu are posibilitatea de a pune în mişcare acŃiunea penală
(art. 262 alin. 1 pct. 1 lit.a) C.proc.pen.).
AcŃiunea penală poate fi pusă în mişcare de procuror şi prin declaraŃia verbală consemnată
de instanŃă prin încheiere, caz în care se decide în legatură cu extinderea procesului penal pentru
alte fapte sau alte persoane.
InstanŃa de judecată pune în mişcare acŃiunea penală în condiŃiile art. 336 alin. 2 C.proc.pen.
când extinderea procesului penal se dispune în absenŃa procurorului, în cazurile în care acesta nu
participă la judecată. În această situaŃie, încheierea de extindere a procesului penal va constitui actul
de sesizare al instanŃei.
Punerea în mişcare a acŃiunii penale în cazul infracŃiunilor pentru care legea prevede că este
necesară o astfel de plângere se face numai la sesizarea părŃii vătămate.
Plângerea prealabilă se va adresa organelor de cercetare penală sau procurorului potrivit
legii.

b) Exercitarea acŃiunii penale

După punerea în mişcare a acŃiunii penale în conformitate cu dispoziŃiile art. 9 alin. 3


C.proc. pen. exercitarea ei în vederea tragerii la răspundere penală are loc de către subiecŃii oficiali.
Un asemenea subiect este procurorul.
Exercitarea actiunii penale în faza de urmărire penală implică strângerea, administrarea şi
verificarea tuturor probelor în baza cărora se dispune trimiterea în judecată. Această activitate se
desfăşoară sub coordonarea nemijlocită a procurorului, singurul competent să supravegheze
urmărirea penală atunci când aceasta este efectuată de organele de cercetare penală ale poliŃiei
judiciare.
În desfăşurarea cercetărilor şi a dezbaterilor procurorul exercită rolul activ în vederea aflării
adevărului şi a respectării dispoziŃiilor legale. Acesta este liber să prezinte concluziile pe care le
consideră întemeiate potrivit legii, Ńinând seama de probele administrate. Cererile şi concluziile
procurorului trebuie să fie motivate. Când cercetarea judecatorească nu confirmă învinuirea
procurorul poate pune concluzii de achitare a inculpatului.
AcŃiunea penală poate fi exercitată şi de persoana vătămată în cauzele în care acŃiunea
penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă.

c) Epuizarea actiunii penale

Acest moment are loc prin soluŃionarea cauzei penale, ceea ce presupune desfăşurarea
procesului penal până la obŃinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Stingerea acŃiunii penale
are loc prin încetarea aptitudinii funcŃionale a acesteia, stingere ce poate interveni oricând după
comiterea infracŃiunii. SoluŃiile prin care acŃiunea penală se stinge în cursul urmăririi penale sunt:
 clasarea, când nu există învinuit în cauză;
 scoaterea de sub urmărire penală când există învinuit sau inculpat (art. 10 lit. a)-e)
C.proc.pen.);
 încetarea urmăririi penale când există învinuit sau inculpat (art. 10 lit. f)-h), i¹) şi j)
C.proc.pen.).
SoluŃiile prin care acŃiunea penală se stinge în cursul judecăŃii sunt:
 achitarea în cazurile prevazute de art. 10 lit. a)-e) C.proc.pen.;
 încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de art. 10 lit. f)-j) C.proc.pen.;

447
Pasul 6
Analiza cazurilor care împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale sau stingerea ei

Aceste cazuri pot fi grupate în două categorii:


a) cazurile în care acŃiunea penală se stinge ca fiind lipsită de temei (art. 10 lit. a)-e)
C.proc.pen.);
b) cazurile în care acŃiunea penală este lipsită de obiect (art. 10 lit. f)-j) C.proc.pen.).
ÎmpărŃirea acestor cauze este importantă dat fiind modul diferit de soluŃionare a cauzei
penale de către organele judiciare.
Astfel, pentru cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e) C.proc.pen., în faza urmăririi penale,
procurorul va dispune scoaterea de sub urmărire penală iar instanŃa de judecată va dispune achitarea
inculpatului.
Pentru cazurile prevăzute de art. 10 lit. f)-j) C.proc.pen. se va dispune dupa caz încetarea
urmăririi penale sau încetarea procesului penal.
În enumerarea cazurilor în care punerea în mişcare sau exercitarea acŃiunii penale este
împiedicată, ca urmare a achitării inculpatului sau a încetării procesului penal, legiuitorul a avut în
vedere o anumită ordonare succesivă pornind de la cauzele de fond şi continuând in cauzele de
formă ce constituie impedimente de pornire şi de exercitare a acŃiunii penale12.
Ca atare, când se constată existenŃa unor cazuri ce constituie temeiuri de achitare cât şi
temeiuri de încetare a procesului penal, prioritare sunt cele dintâi.
În afara cazurilor de incidenŃă generală prevăzute de art. 10 C.proc.pen., legea cuprinde
anumite cazuri speciale ce constituie piedici în exercitarea acŃiunii penale: de exemplu, art. 29 alin.
2 C.pen. – instigarea neurmată de executare în cazul în care infracŃiunea este pedepsită cu
închisoare de cel mult doi ani, art. 30 C.pen – împiedicarea consumării faptei de către un participant
înainte de descoperirea ei. Numeroase sunt cazurile de nepedepsire prevăzute de partea specială a
Codului penal.

Analiza cazurilor în care acŃiunea penală se stinge

Art. 10 alin. 1 lit. a) C.proc.pen. – fapta nu există


Singurul temei al răspunderii penale îl constituie săvârşirea unei infracŃiuni. InexistenŃa
faptei presupune inexistenŃa infracŃiunii. Prin reglementarea acestui caz, legiuitorul a avut în vedere
situaŃia în care fapta nu există în materialitatea ei.
Constatarea inexistenŃei faptei exclude imputarea ei oricărui faptuitor. O asemenea
constatare produce efecte şi asupra acŃiunii civile.
În cazul în care inculpatul a fost achitat pentru inexistenŃa faptei, va fi respinsă cererea de
despăgubiri civile formulată de partea civilă. SoluŃiile ce pot fi pronunŃate în acest caz sunt:
 scoaterea de sub urmărire penală, dacă acŃiunea penală se stinge în faza urmăririi penale;
 achitarea, dacă are loc în faza judecăŃii;
 clasarea cauzei, în situaŃia în care nu există învinuit sau inculpat.

Art. 10 alin. 1 lit. b) C.proc.pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală


Potrivit art. 2 C.pen. legea prevede ce fapte constituie infracŃiuni. Atunci când legea nu
prevede o faptă ca infracŃiune înseamnă că nu existaă infracŃiune în cauză. De exemplu, nu poate fi

12 ICCJ, completul de 9 judecători, decizia nr. 608 din 8.12.2003, Buletinul JurisprudenŃei, Culegere de decizii pe anul
2003, Editura All Beck, p. 721
448
exercitată o acŃiune împotriva persoanei care, împrumutând o sumă de bani refuză să o restituie, sau
în cazul faptei de natură disciplinară, contravenŃională sau atunci când faptele sunt dezincriminate.
SoluŃiile ce pot fi pronunŃate în faza urmăririi penale sunt:
 scoaterea de sub urmărire penală când există învinuit sau inculpat;
 clasarea cauzei.
În faza judecăŃii instanŃa dispune achitarea.

Art. 10 alin. 1 lit. c) C.proc.pen. – fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat
Răspunderea penală este personală, iar acŃiunea penală nu poate fi exercitată decât împotriva
celui ce a săvârşit o infracŃiune.
Această cauză împiedică exercitarea acŃiunii cu privire la persoana în legatură cu care s-a
pus în mişcare acŃiunea penală.
AcŃiunea stinsă pe acest temei, în raport cu inculpatul, poate fi exercitată sau poate continua
în raport cu alte persoane.
Stingerea acŃiunii penale conduce la imposibilitatea exercitării acŃiunii civile faŃă de
presupusul învinuit sau inculpat. Dacă acest caz se aplică în cursul judecăŃii, instanŃa va respinge
cererea de despăgubiri civile potrivit art. 346 alin. 3 C.proc.pen..

Art. 10 alin. 1 lit. d) C.proc.pen. – faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale
infracŃiunii. AbsenŃa oricărui element al infracŃiunii împiedică exercitarea acŃiunii penale.

Art. 10 alin. 1 lit. e) C.proc.pen. – există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal
al faptei.
Toate cauzele sunt întemeiate pe lipsa trăsăturii esenŃiale a vinovăŃiei, fără de care nu există
infracŃiune.
Aceste cauze au aplicabilitate generală dar alături de ele există cauze speciale cu
aplicabilitate redusă la anumite infracŃiuni, de exemplu art. 255 alin. 2 C.pen.
Cauzele generale care înlatură caracterul penal al faptei sunt reglementate în art. 44 – 51
C.pen., respectiv: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea
morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beŃia involuntară completă, minoritatea făptuitorului şi
eroarea de fapt.

Analiza cazurilor în care acŃiunea penală este lipsită de obiect

Art. 10 lit. f) C.proc.pen. – lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate,


autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiŃie prevăzută de lege necesară pentru
punerea în mişcare a acŃiunii penale.
Acest caz se referă la mai multe condiŃii a căror lipsă împiedică punerea în mişcare a acŃiunii
penale şi care se constituie într-o excepŃie de la principiul oficialităŃii.
Lipsa plângerii prealabile este prevăzută în art. 131 alin. 1 C. pen. în care se arată că în cazul
infracŃiunii pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale este condiŃionată de introducerea unei
plângeri prealabile de către persoana vătămată. Lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea
penală.
Autorizarea organului competent are în vedere infracŃiunile la care se referă art. 5 alin 1
C.pen. în cazul cărora punerea în mişcare a acŃiunii penale se face numai cu autorizarea prealabilă a
Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

449
Sesizarea organului competent este o condiŃie cerută de lege în cazul infracŃiunilorprecum
sunt cele referitoare la siguranŃa circulaŃiei pe căile ferate (art. 273 alin. 1, art. 274 şi 275 alin. 2
C.pen.) când acŃiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente a căilor
ferate.
De asemenea, în cazul unor infracŃiuni pentru care punerea în mişcare a acŃiunii penale se
face la dorinŃa exprimată de guvernul străin13.

Art. 10 lit. g) C.proc.pen. – a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul făptuitorului sau
după caz radierea persoanei juridice când are calitatea de făptuitor14.
Amnistia (art. 119 C.pen.) este o cauză care înlătură răspunderea penală. Dacă intervine
după condamnare, înlăturarea şi executarea pedepsei pronunŃate, precum şi celelalte consecinŃe ale
condamnării. Ea este un act de clemenŃă al puterii de stat şi se acordă conform art. 73 alin. 3 litera i)
din ConstituŃia României, de către Parlament, prin lege organică.
Prescriptia (art. 121 C.pen.) este o cauză de înlăturare a răspunderii penale cu excepŃia
infracŃiunilor contra păcii şi omenirii. Art. 10 lit. g) nu precizează la care din cele două prescripŃii
reglementate de Codul Penal se referă. Este însa evident că textul nu are în vedere prescripŃia
executării pedepsei (art. 125 C.pen.), întrucât această prescripŃie intervine numai după epuizarea
acŃiunii penale.
Ceea ce se stinge prin prescriptie este acŃiunea penală, fapta săvârşită continuând să fie
incriminată de legea penală15.
Termenele de prescripŃie sunt diferenŃiate în funcŃie de pedeapsă. La calcularea termenului
de prescripŃie se Ńine cont de pedeapsa prevăzut de lege pentru infracŃiunea săvâriştă, iar nu de
pedeapsa aplicată ca efect al existenŃei unor cauze de atenuare a pedepsei. Potrivit art. 123 C.pen.,
cursul prescripŃiei poate fi întrerupt.
SituaŃiile de întrerupere a cursului prescripŃiei sunt însă mai restrânse întrucât actele
îndeplinite în cursul procesului penal pentru a întrerupe cursul prescripŃiei trebuie să fie din acelea
care se comunică învinuitului sai inculpatului.
Moartea inculpatului constituie o cauză de împiedicare a exercitării acŃiunii penale întrucât
răspunderea este personală. Dacă subiectul activ al infracŃiunii dispare prin deces, nu poate fi trasă
la răspundere o altă persoană. Decesul celorlalte părŃi nu produce efecte asupra acŃiunii penale, iar
în privinŃa acŃiunii civile se vor introduce în cauză succesorii.

Art. 10 lit. h) C.proc.pen. – a fost retrasă plângerea prealabilă ori părŃile s-au împacat în
cazul infracŃiunilor la care retragerea plângerii sau împacarea părŃilor înlătură răspunderea
penală.
Retragerea plângerii prealabile se referă la infracŃiunile pentru care punerea în mişcare a
acŃiunii penale este condiŃionată de existenŃa unei plângeri prealabile din partea persoanei vătămate.
Retragerea plângerii prealabile trebuie să fie totală şi necondiŃionată în sensul că trebuie să
privească ambele laturi ale cauzei, atât penală, cât şi civilă.
În caz de pluralitate de făptuitori retragerea plângerii prealabile nu operează decât dacă se
face cu privire la toŃi făptuitorii.

13 Art. 171 1) C.pen. „InfracŃiunile contra vieŃii, integrităŃii corporale, sănătăŃii, libertăŃii sau demnităŃii săvârşite
împotriva reprezentantului unui stat străin (...)”.
14 Litera g) de la alin. 1 al art. 10 C.proc.pen. este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art I din Legea nr.
356/2006.
15 DispoziŃiile privind prescripŃia răspunderii penale prevalează asupra prevederilor în materia graŃierii şi, prin urmare,
dacă s-a împlinit termenul de prescripŃie a răspunderii penale pentru săvârşirea unei infracŃiuni pentru care pedeapsa a
fost graŃiată, instanŃa pronunŃă încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g)
C. proc. pen, iar nu condamnarea inculpatului urmată de constatarea că pedeapsa aplicată a fost graŃiată. [I.C.C.J.,
secŃia penală, decizia nr. 5516 din 26 septembrie 2006].
550
Dacă persoana vătămată şi-a retras plângerea faŃă de un anume participant la infracŃiune, va
avea la îndemană instituŃia împăcării părŃilor care operează in personam. În cazul infracŃiunilor
prevăzute de art. 279 alin. 1 C.proc.pen., lipsa nejustificată a părŃii vătămate la două termene de
judecată consecutive, în faŃa primei instanŃe, este considerată drept retragere a plângerii prealabile.
Împăcarea părŃilor, este personală şi produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea
definitivă a hotărârii. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu împăcarea se face numai
de reprezentanŃii lor legali.
În privinŃa împăcării părŃilor curtea supremă a statuat, prin admiterea unui recurs în interesul
legii, că încetarea procesului penal în cazul infracŃiunilor pentru care împăcarea părŃilor înlătură
răspunderea penală poate fi dispusă de instanŃă numai atunci când aceasta constată nemijlocit
acordul de voinŃă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiŃionat şi
definitiv, exprimat în şedinŃa de judecată de aceste părŃi, personal sau prin persoane cu mandat
special, ori prin înscrisuri autentice.

Art. 10 lit. i ) C.proc.pen. – s-a dispus înlocuirea răspunderii penale


Potrivit dispoziŃiilor art. 90 C.pen., instanŃa poate dispune, înlocuirea răspunderii penale cu
răspunderea care atrage o sancŃiune cu caracter administrativ, dacă sunt îndeplinite condiŃiile
prevaăzute în acest text. Înlocuirea răspunderii penale este de competenŃa exclusivă a instanŃei,
putând fi dispusă numai în faza de judecată.

Art 10 lit. i1) C.proc.pen. – există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege


Acest text a fost introdus prin Legea nr. 281/2003 şi prevede ca procesul penal poate înceta
atunci când există o cauză de nepedepsire din cele prevăzute în Codul penal, partea generală şi
partea specială. Spre exemplu, desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (art. 22 C.pen.),
retragerea mărturiei mincinoase (art. 260 alin. 2 C.pen.), autodenunŃul la darea de mită în condiŃiile
prevăzute de lege (art. 255 alin. 3 C.pen.).

Art. 10 lit. j) C.proc.pen. – există autoritate de lucru judecat


Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare
juridică. Autoritatea hotărârii definitive se sprijină pe prezumŃia că ele reflectă adevărul, şi că au
căpătat o rezolvare definitivă atât în latura penală, cât şi în latura civilă a cauzei. Pentru a opera
autoritatea de lucru judecat în materie penală se cere dubla identitate iîntre cele două cauze şi
anume:
- identitatea de persoane;
- identitatea de obiect
În materie civilă identitatea trebuie să fie triplă, adică identitatea de persoane, de obiect şi de
cauze. În materie civilă, obiectul unei hotărâri îl constituie, pretenŃia formulată de reclamant, iar în
materie penală obiectul hotărârii rezultă din infracŃiunea pentru care inculpatul a fost dedus
judecăŃii.

551
LecŃia 3
AcŃiunea civilă în procesul penal

Pasul 1
NoŃiunea şi trăsăturile acŃiunii civile

a) NoŃiunea de acŃiune civilă


AcŃiunea civilă este definită în doctrină ca fiind modalitatea concretă prevăzută de lege în
favoarea titularului unui drept subiectiv de a cere instanŃei judecătoreşti, recunoaşterea unui drept
preexistent, constituirea unei situaŃii juridice noi, încetarea piedicilor puse în exercitarea dreptului
sau de către o altă persoană sau plata unei despăgubiri atunci când instituirea şi executarea unei
asemenea obligaŃii este necesară în vederea realizării dreptului respectiv. AcŃiunea civilă este
totodată şi un instrument juridic de apărare a legalităŃii şi ordinii de drept.

b) NoŃiunea de acŃiune civilă în procesul penal


Ca instituŃie de drept procesual penal acŃiunea civilă este mijlocul legal cu ajutorul căruia
persoana care a suferit prin fapta penală o vatămare fizică materială sau morală, un prejudiciu , îşi
manifestă intenŃia de a solicita repararea acestuia în cadrul procesului penal.
AcŃiunea civilă îşi are izvorul într-o infracŃiune, iar temeiul de drept îl găsim în prevederile
art. 998 C.civ., text potrivit căruia „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe
acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”.
AcŃiunea civilă în cadrul procesului penal prezintă unele particularităŃi în raport de acŃiunea
civilă exercitată în cadrul procesului civil şi anume:
 dreptul la acŃiune se naşte ca urmare a unei infracŃiuni sau altfel spus acŃiunea civilă
îşi are izvorul intr-o infractiune;
 dreptul la acŃiune se exercită în faŃa organelor judiciare;
 de regulă se exercită la cererea persoanei prejudiciate prin infracŃiune sau a
reprezentanŃilor acestora;
 este facultativă în sensul că persoana prejudiciată are latitudinea de a cere repararea
pagubei.

Pasul 2
Trăsăturile acŃiunii civile în procesul penal

AcŃiunea civilă este disponibilă. Spre deosebire de acŃiunea penală, acŃiunea civilă este
disponibilă, deoarece exercitarea ei se face prin manifestarea de voinŃă a persoanei vătămate, cu
excepŃia cazurilor în care acesta se exercită din oficiu.
Disponibilitatea acŃiunii civile rezidă şi din aceea că în cursul procesului penal persoana
vătămată are dreptul de a renunŃa la repararea prejudiciului. O altă consecinŃă a acestei trăsături o
reprezintă irevocabilitatea achiesării inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat părŃii civile.
AcŃiunea civilă este accesorie acŃiunii penale. În lipsa acŃiunii penale acŃiunea civilă nu
poate fi exercitată în cadrul procesului penal. AcŃiunea civilă nu poate fi exercitată dacă acŃiunea
penală nu a fost pusă în mişcare faŃă de inculpat. AcŃiunea civila poate fi intentată în faŃa instanŃei
civile, iar o dată cu acŃiunea penală pusă în mişcare partea civilă are posibilitatea de a opta între
calea acŃiunii penale sau calea acŃiunii civile.

552
AcŃiunea civilă este individuală. Persoana vătămată prin infracŃiune poate solicita repararea
prejudiciului cauzat de la inculpat, partea responsabilă civilmente sau succesorilor acestuia.

Pasul 3
Obiectul acŃiunii civile

AcŃiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului precum şi a părŃii
responsabile civilmente întrucât prejudiciul cauzat prin infracŃiune poate avea caracter material sau
moral.
Prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus alin. 5 al art. 14 C.proc.pen. potrivit căruia acŃiunea
civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor potrivit legii.
Până la această modificare, în practica judiciara s-a admis acordarea de despăgubiri pentru daunele
morale argumentându-se că temeiul juridic al răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate prin
infracŃiuni îl constituie prevederile art. 14 alin. 3 C.proc.pen. şi dispoziŃiile legii civile care
reglementează răspunderea civilă delictuală, şi anume cele din art. 998 - 1003 C.civ. Textele de lege
amintite, care folosesc noŃiunea de prejudiciu nu disting, în raport cu caracterul material sau moral
al acestuia, ceea ce înseamnă că nu există temei juridic pentru a se înlătura obligaŃia de reparare a
daunelor. Dificultatea acordării daunelor morale rezidă în lipsa unor criterii pentru evaluarea în bani
a prejudiciilor morale, astfel încât rămăne la latitudinea instanŃei să le aprecieze cuantumul, în
funcŃie de particularitatea cauzei deduse spre soluŃionare.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a statuat că în aplicarea dispoziŃiilor art. 14 C.proc.pen. şi
art. 999 C.civ. instanŃa penală investită cu judecarea acŃiunii penale în cazul infracŃiunii cu efecte
complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă săvârşită de un
conducător auto, este investită să judece acŃiunea civilă, alăturată celei penale, prin constituirea
persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenŃiile formulate în legătură cu decesul
victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenŃiile referitoare la bunurile
distruse ori deteriorate ca urmare a aceleaşi fapte.
Conform art. 14 alin. 3 C.proc.pen. repararea pagubei produse prin infracŃiune se face
potrivit legii civile astfel:
- în natură ca regulă generală;
- prin plata unor despăgubiri băneşti atunci când repararea în natură nu e posibilă

Repararea în natură a pagubei cauzate prin infracŃiune

a) Restituirea lucrurilor
Procurorul în faza de urmărire penală şi instanŃa de judecată poate dispune restituirea
lucrurilor ridicate de la învinuit ori de la persoanele care le avea în custodie dacă acestea aparŃin
persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deŃinerea sa şi dacă prin restituire nu
împiedică aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzei deduse judecăŃii. ExcepŃie fac bunurile
confiscate potrivit art. 118 C.pen. Persoana vătămată are obligaŃia de a păstra lucrurile restituite
până la rămânerea definitivă a hotărârii (art. 169 alin 2 C.proc.pen.). Dacă prejudiciul nu a fost
acoperit prin restituirea în natură a lucrurilor inculpatul va fi obligat la plata unor despăgubiri până
la acoperirea integrală a prejudiciului.

b) Prin restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii

553
Procurorul sau instanŃa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaŃiei anterioare
săvârşirii infracŃiunii când schimbarea acestei situaŃii a rezultat în mod vădit din comiterea faptei,
iar restituirea este posibilă. Spre exemplu, în cazul infracŃiunii de tulburare a posesiei.
Restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii trebuie să se dispună doar dacă nu
există constituirea de parte civilă, sau partea civilă constituită nu o cere, cu condiŃia ca schimbarea
acestei situaŃii să rezulte în mod vădit din comiterea infracŃiunii iar restabilirea să fie posibilă.

c) Prin desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris

Spre exemplu, în cazul săvârşirii unei infracŃiuni de fals prin care s-a cauzat un prejudiciu,
repararea în natură se face prin desfiinŃarea înscrisului, Înalta Curte de CasaŃie si JustiŃie admiŃând
recursul în interesul legii în aplicarea dispoziŃiilor art. 14 alin. 3 lit. a) C.proc.pen. şi a dispoziŃiilor
art. 184 C.proc.civ. a statuat că „în cauzele în care acŃiunea penală s-a stins în faza de urmărire
penală printr-o soluŃie de netrimitere în judecată adoptată de procuror acesta are calitatea de a
exercita în faŃa instanŃei civile acŃiunea pentru desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris
falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 C. proc.civ. În celelalte cazuri aceeaşi
acŃiune aparŃine părŃilor”.

d) Prin orice alt mijloc de reparare în natură

Daca acoperirea prejudiciului nu se poate face prin una din modalităŃile arătate legea permite
parŃilor să găsească orice altă formă de reparare a pagubei.

Repararea prejudiciilor prin plata unor despăgubiri băneşti

Despăgubirea bănească este acea sumă de bani ce reprezintă valoarea integrală a


prejudiciului cauzat. Prejudiciul cauzat se compune din prejudiciul efectiv (damnum emergens) şi
folosul nerealizat (lucrum cesans).

Pasul 4
SubiecŃii acŃiunii civile în procesul penal

Dacă acŃiunea civilă este exercitată în procesul penal subiecŃii acestui raport juridic devin
subiecŃi ai raportului procesual şi ai acŃiunii civile. Subiectul activ al acestui raport este persoana
care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infracŃiune, adică partea civilă.
În caz de deces al uneia din părŃi acŃiunea civilă rămâne în competenŃa instanŃei penale
introducandu-se în cauză moştenitorii acestuia. Dacă una din părŃi este o persoană juridică, în caz de
reorganizare a acesteia (art. 21 C.proc.pen.) se introduc în cauza succesorii în drept, iar în caz de
desfiinŃare sau dizolvare se introduc lichidatorii.
Subiectii pasivi ai acŃiunii civile în procesul penal pot fi:
 învinuitul;
 inculpatul;
 partea responsabilă civilmente.
Când decesul făptuitorului a intervenit înainte de începerea urmăririi penale moştenitorii
acestuia nu pot deveni subiecŃi pasivi ai acŃiunii civile. Introducerea moştenitorilor în procesul
penal ca subiecŃi pasivi ai acŃiunii civile este posibilă numai atunci când decesul inculpatului a
intervenit după sesizarea instanŃei cu soluŃionarea acŃiunii penale.

554
CondiŃiile ce se cer a fi îndeplinite pentru exercitarea acŃiunii civile în procesul penal

Pentru exercitarea acŃiunii civile în cadrul procesului penal se cer a fi îndeplinite cumulativ
următoarele condiŃii:
 infracŃiunea trebuie să producă un prejudiciu material sau moral;
 să existe o legătură de cauzalitate între infracŃiunea săvârşită şi prejudiciul cauzat;
 prejudiciul să fie cert;
 prejudiciul să nu fi fost acoperit;
 să existe o manifestare de voinŃă din partea celui vătămat în legătură cu desdăunarea lui.

Pasul 5
Exercitarea acŃiunii civile

După declanşarea acŃiunii civile, partea civilă o exercită în faŃa organelor judiciare prin
dovedirea prejudiciului suferit şi pentru care solicită instanŃei ca inculpatul să fie obligat a-l repara.
În general, acŃiunea civilă este susŃinută de partea civilă care este titularul acesteia. Procurorul,
potrivit art. 18 alin. 1 C.proc.pen. poate susŃine în faŃa instanŃei acŃiunea civilă pornită de persoana
vătămată.
AcŃiunea civilă se porneşte şi se exercită din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită
de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.
Procurorul poate să susŃină acŃiunea civilă şi concomitent cu acŃiunea penală. Când cel
vătămat este o persoană fără capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă. Când
cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă,
procurorul când participă la judecată este obligat să susŃină interesele civile ale acesteia, chiar dacă
nu este constituită parte civilă.

Pasul 6
Rezolvarea acŃiunii civile

Ultima etapă a acŃiunii civile în cadrul procesului penal este cea a soluŃionării acesteia de
către instanŃa penală.
În cazul în care ambele acŃiuni ajung în faŃa instanŃei penale, aceasta are obligaŃia ca prin
aceeaşi hotărâre să se pronunŃe şi asupra acŃiunii civile.
Rezolvarea acŃiunii civile în cadrul procesului penal este reglementată de art. 346
C.proc.pen., text din care rezultă că instanŃa penală are la dispoziŃie una din următoarele variante:
 instanŃa admite în tot sau în parte acŃiunea civilă;
 instanŃa respinge acŃiunea civilă;
 instanŃa nu acordă despăgubiri civile;
 instanŃa nu soluŃionează acŃiunea civilă.

a) InstanŃa admite în tot sau în parte acŃiunea civilă

555
Dacă va constata că inculpatul a săvârşit o faptă penală prin care s-a cauzat părŃii civile un
prejudiciu material sau moral, instanŃa poate admite acŃiunea civilă şi şi dispune obligarea
inculpatului la repararea prejudiciului atunci când:
 pronunŃă condamnarea inculpatului şi constată că prin infracŃiune acesta a cauzat un
prejudiciu părŃii civile;
 pronunŃă achitarea inculpatului pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b¹) C.proc.pen
sau pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. e) C.proc.pen. sau pentru că lipseşte
vreunul dintre elementele constitutive ale infracŃiunii şi constată că prin fapta respectivă
inculpatul a cauzat un prejudiciu părŃii civile (art. 10 alin. 1 lit. d) C.proc.pen.);
 pronunŃă încetarea procesului penal când a intervenit amnistia, prescripŃia sau decesul
făptuitorului, a fost retrasă plângerea prealabilă ori părŃile s-au împăcat, s-a dispus
înlocuirea răspunderii penale sau există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege (art. 10
alin. 1 lit. h) C.proc.pen., art. 10 alin. 1 lit. i) C.proc.pen, art. 10 alin. 1 lit. i1)
C.proc.pen) şi constată că infracŃiunea a provocat un prejudiciu părŃii civile.

b) InstanŃa respinge acŃiunea civilă

Când achitarea a fost pronunŃată în baza art. 10 lit. b1) C.proc.pen. ori pentru art. 10 lit. d)
C.proc.pen. şi constată că fapta nu a produs vreun prejudiciu va respinge acŃiunea civilă.

c) InstanŃa nu acordă despăgubiri civile

Potrivit art. 346 alin. 3 C.proc.pen. nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul în care
achitarea s-a pronunŃat pentru că fapta imputată nu există (art. 10 lit. a) C.proc.pen.) ori nu a fost
săvârşită de inculpat (art. 10 lit. c) C.proc.pen.).

d) InstanŃa nu soluŃionează acŃiunea civilă

InstanŃa penală nu soluŃionează acŃiunea civilă atunci când pronunŃă achitarea pentru cazul
prevâzut în art. 10 alin. 1 lit. b) C.proc.pen. ori când pronunŃă încetarea procesului penal pentru
vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) şi j) C.proc.pen. precum şi în caz de retragere a
plângerii prealabile.

Pasul 7
Problema reparării daunelor morale

Problema reparării daunelor morale a parcurs următoarele etape în dreptul nostru civil:
• etapa admiterii reparării băneşti a daunelor morale (1865-1952);
• etapa interzicerii reparării băneşti a daunelor morale (1952-1989);
• etapa revenirii la practica reparării băneşti a daunelor morale (începând cu anul 1990).
EvoluŃia acestei problematici a fost una sinuoasă şi contradictorie, fapt determinat de
evoluŃia societăŃii româneşti în ansamblul său.
Cele 2 texte (art. 998 şi art. 999 C.civ.) au constituit şi constituie încă fundamentul juridic
pentru răspunderea civilă indirectă pentru fapta proprie în dreptul civil român.
ReparaŃiile băneşti au condus la consacrarea legislativă a acestei problematici fiind cuprinsă
şi în sfera de reglementare a Codului Penal de la 1936.

556
Cazurile mai semnificative de daune morale susceptibile de reparare bănească desprinse din
examinarea jurisprudenŃei tradiŃionale au vizat: atingerile aduse onoarei; actele de denunŃare
calomnioasă; suprimarea vieŃii celor apropiaŃi; leziunile psihice cauzate prin atingerile aduse
integritaăŃii corporale; nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privitoare la încredintarea copiilor;
ruperea logodnei; concubinajul dolosiv; actele de profanare, etc.
În ultima etapă a existat şi practica reparării simbolice a daunelor morale în limitarea
pretenŃiilor, spre exemplu la suma de un leu în cauzele civile dar şi în constituirea ca parte civilă în
procesul penal cu aceeaşi sumă. Această reparare bănească este simbolică întrucât ea nu rezulta din
acel leu simbolic, ci din condamnarea în sine a autorului daunei morale, candamnare pe care uneori
persoana lezată o considera îndestulatoare pentru restabilirea cinstei, onoarei sau reparaŃiei sale.
Daunele morale
După intrarea in vigoare a Codului civil din anul 1865, în perioada 1865-1952, jurisprundeŃa
română, susŃinută de doctrină, a promovat repararea prejudiciilor materiale şi morale prin variate
aplicaŃii practice.
Pentru admisibilitatea reparării băneşti a daunelor morale instanŃele au folosit drept temei
juridic prevederile art. 998 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta
proprie, coroborate cu cele art. 999 Cod civil, conform cărora omul este responsabil nu numai de
prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi de acela cauzat prin neglijenŃa sau imprundeŃa sa.
Întrucat cele două texte nu fac distincŃie după cum prejudiciul este patrimonial sau
nepatrimonial, rezultă că ambele sunt susceptibile de a fi aplicate în cauzele deduse judecăŃii.
Codul penal român din 193616 prevedea că despăgubirile acordate părŃii vătămate trebuie să
constituie în totdeauna o justă şi integrală reparaŃie a daunelor materiale sau morale suferite în urma
infracŃiunii şi pot fi stabilite după principiile dreptului civil într-o sumă globală, ele putând consta şi
în sume platite periodic, pe timp determinat când acestea ar satisface mai echitabil interesul părŃilor.
A existat în acea perioadă şi un sistem mixt de reparare a daunelor morale prin mijloace
nepatrimoniale (publicarea hotărârii judecătoreşti de condamnare a autorului daunei) cât şi practica
reparării baneşti simbolice.
În perioada 1952 – 1989 repararea bănească a daunelor morale a fost interzisă17 pe
considerentul că repararea daunelor morale are la bază ideea transformării în bani a suferinŃelor,
ceea ce ar constitui abateri de la principiile fundamentale ale dreptului socialist.
Începând cu anul 1990 s-a revenit la practica reparării băneşti a daunei morale, atât prin
mijloace nepatrimoniale cât şi băneşti.
În practica instanŃelor se remarcă o anumită inconsecvenŃă în ceea ce priveşte cazurile în
care pot fi acordate şi criteriile de stabilire a daunelor morale.
Nu ar fi lipsit de importanŃă dacă legiuitorul ar stabili criteriile de reparare a daunelor morale
în funcŃie de importanŃa valorii sociale ocrotite şi lezate, consecinŃele suferite de persoana vătămată
pe plan fizic şi psihic, implicaŃiile acestora în viaŃa socială a persoanei vătămate.

Rezumat
Valorile sociale sunt apărate printr-o diversitate de forme şi mijloace dintre care cele mai
importante sunt normele de drept. Încălcarea normelor juridice conduce la un conflict de drept între
destinatarul care a manifestat atitudinea ilicită şi cel ale cărui drepturi şi interese legitime au fost
încălcate şi afectate. Restabilirea ordinii de drept presupune aducerea conflictului de drept în faŃa
organelor judiciare, singurele competente a-l soluŃiona. Un asemenea mijloc este acŃiunea în
justiŃie.

16 Art. 92 alin. 2 C. pen. 1936


17 Decizia nr. VII din 29.12.1952 a Plenului Tribunalului Suprem
557
În literatura juridică s-au formulat mai multe opinii în legătură cu noŃiunea acŃiunii în
justiŃie. Unii autori au definit acŃiunea în justiŃie ca fiind expresia unei împuterniciri legale în
temeiul căreia se poate aduce înaintea justiŃiei conflictul de drept născut din încălcarea unei norme
juridice. AlŃi autori o definesc ca fiind mijlocul practic pus la îndemană de lege titularului unui
drept subiectiv pentru realizarea acelui drept, ea reprezentând sancŃiunea dreptului.
O definiŃie mai cuprinzatoare este cea potrivit căreia acŃiunea în justiŃie este mijlocul juridic
prin care o persoană este trasă la răspundere penală în faŃa instanŃei judecătoreşti pentru a fi obligată
să suporte constrângerea de stat corespunzatoare normei de drept încălcate.
Concluzii:
Prin parcurgerea conŃinutului informativ al modulului 4, aŃi dobândit cunoştinŃe
referitoare la acŃiunea penală şi acŃiunea civilă în procesul penal.
Recomandări bibliografice:
LEGISLATIE
1. ConstituŃia României,1991,modificata si completata prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României
nr.429/2003
2. Codul român de procedură penală, cu ultimele modificări si completări :
- L. nr.356/04-07-2006 , O.u.G. nr.60/2006
-O.u.G. nr .31/2008, Legea nr.79/2007, Legea nr.57/2008

DOCTRINA
• Dongoroz, V.; Antoniu, G. – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală. Partea generală, Editura Academiei,
vol. I, 1975;
• Volonciu, N. – Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, 1993;
• Neagu, I. – Tratat de procedură penală, 1997;
• Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedură penală, vol. IV, 1924-1927;
• Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
• Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
• Lorincz, A. – Drept procesual penal. Partea generală, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006;
• Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992;
• Beliş, V. – Medicina legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
Teme de control(conform calendarului disciplinei):
Analiza cazurilor care impiedica punearea in miscare a actiunii penale
Exercitarea actiunii civile in procesul penal

558
MODULUL V

COMPETENłA ÎN MATERIE PENALĂ

Obiectivele specifice modulului:


• Definirea conceptelor de forme fundamentale şi subsidiare ale competenŃei
• Identificarea formelor competenŃei
• Delimitarea instituŃiilor legate de competenŃa în materie penală
• ÎnŃelegerea şi definirea formelor competenŃei
Rezultatele asteptate:

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de forme fundamentale şi subsidiare ale


competenŃei
• Explicarea şi interpretarea formelor competenŃei
• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a instituŃiilor legate de competenŃa în materie penală
• Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noŃiunilor din celelalte module

CompetenŃele dobândite ca urmare a parcurgerii modulului

• Realizarea de referate cu privire la problematica modulului


• DiscuŃii cu specialişti din domeniu

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului : 3 ore

559
LecŃia 1
NoŃiunea şi formele competenŃei

Pasul 1
NoŃiunea de competenŃă

La înfăptuirea actului de justiŃie îşi aduc contribuŃia organele judiciare care, în calitatea lor
de subiecŃi oficiali, realizează anumite activităŃi care încep cu descoperirea infracŃiunilor,
identificarea făptuitorilor, strângerea probelor, administrarea acestora şi soluŃionarea definitivă a
cauzelor.
Pentru delimitarea acestor atribuŃii se impun anumite reguli, criterii prin care să se
stabilească activităŃile pentru fiecare categorie de organe judiciare şi în cadrul acestor categorii
fiecare organ judiciar în parte. Un asemenea criteriu îl constituie competenŃa.
În literatura de specialitate s-au dat numeroase definiŃii caracterizate în general prin aceleaşi
elemente. Ea a fost definită ca fiind „sfera atribŃtiilor pe care le are de îndeplinit potrivit legii
fiecare catgorie de organe judiciare în cadrul procesului penal” sau aptitudinea recunoscută de
lege unui organ judiciar de a îndeplini anumite atribuŃii în cadrul procesului penal.
Într-o altă definiŃie competenŃa reprezintă capacitatea unui organ de a se ocupa de o anumită
cauză penală sau totalitatea cauzelor penale ce i-au fost atribuite prin lege sau o anumită cauză
concretă din rândul acestora.
Determinarea competenŃei organelor judiciare prezintă o deosebită importanŃă pentru
înfăptuirea actului de justiŃie. Regulile de competeŃă dau posibilitatea ca dosarele complexe să fie
soluŃionate de organele judiciare superioare, iar cele cu un grad mai redus de dificultate să revină
organelor judiciare inferioare.

Pasul 2
Formele competenŃei

În funcŃie de natura şi gravitatea faptelor comise, de locul unde au fost săvârşite, ori de
calitatea pe care o avea făptuitorul se disting următoarele forme de competenŃă:
- competenŃa funcŃională;
- competenŃa materială;
- competenŃa teritorială;
- competenŃa personală;
- competenŃa specială.
Aceste categorii de forme de competenŃă au fost clasificate în literatura de specialitate în
fundamentale şi subsidiare.
Formele fundamentale sunt considerate a fi: competenŃa funcŃională, competenŃa materială şi
competenŃa teritorială, acestea fiind folosite la stabilirea fiecărui organ judiciar.
Formele subsidiare ale competenŃei sunt: competenŃa personală şi competenŃa specială. O
formă subsidiară de competenŃă este şi cea excepŃională sau extraordinară. Această formă o
întâlnim atunci când apar împrejurări deosebite (război, stare de necesitate) şi, ca urmare, anumite

660
organe judiciare au competenŃa de a soluŃiona cauzele primite spre rezolvare. De exemplu, prin
Decretul Lege nr. 7/1990 au fost înfiinŃate în toate judetele Ńării, inclusiv în municipiul Bucureşti,
tribunale militare extraordinare pentru judecarea actelor de terorism săvârşite în timpul
evenimentelor din decembrie 1989.
În raport cu prevederile art. 126 alin. 2 din ConstituŃia României este interzisă înfiinŃarea de
instanŃe extraordinare astfel încât sistemul nostru procesual penal nu mai cunoaşte această formă de
competenŃă.

Pasul 3
Formele fundamentale ale competenŃei

a) CompetenŃa funcŃională (ratione oficii) – este acea formă de competenŃă cu ajutorul


căreia se determină categoriile de activităŃi pe care le desfăşoară fiecare organ judiciar. Spre
exemplu, instanŃele de judecată, din punct de vedere al competenŃei funcŃionale, judecă în primă
instanŃă, în apel şi în recurs, precum şi cu privire la alte aspecte conexe soluŃionării unor cauze
penale cum ar fi: cererile de strămutare, conflictele de competenŃă, abŃinerea.
Pe criteriul acestei forme de competenŃă se face distincŃie între organele judiciare. Astfel,
judecatoria judecă numai în primă instanŃă, tribunalul judecă în fond, în apel şi în recurs. Când
activitatea este realizată numai de un organ judiciar, spunem că acel organ judiciar are competenŃa
funcŃională exclusivă. De exemplu, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie este competentă a judeca
cererile de strămutare.

b) CompetenŃa materială (ratione materiae) – este forma de competenŃă prin care se


stabileşte capacitatea unui organ judiciar de a instrumenta anumite cauze penale.
Prin această formă de competenŃă se realizează o delimitare în plan vertical, între organele
judiciare de grade diferite în funcŃie de obiectul cauzei prin luarea în considerare a gravităŃii şi
complexităŃii faptelor penale.
În vederea stabilirii competenŃei materiale a unui organ judiciar se poate recurge la o
determinare abstractă a infracŃiunilor cât şi la o determinare concretă a acestora. Spre exemplu,
legiuitorul, în redactarea Codului de Procedură Penală, a recurs la modalitatea determinării
abstracte, stabilind, prin dispoziŃiile art. 25 alin. 1 C.proc.pen., competenŃa materială a judecătoriei,
în sensul că acest organ judiciar judecă în primă instanŃă toate infracŃiunile cu excepŃia celor date
prin lege în competenŃa altor instanŃe, iar printr-o determinare concretă s-a stabilit competenŃa
materială în primă instanŃă a tribunalului. Astfel, în art. 27 pct. 1 lit. a) C.proc.pen. sunt enumerate
infracŃiuni pe care le judecă tribunalul în primă instanŃă.
Nerespectarea dispoziŃiilor legale referitoare la competenŃa materială a organelor judiciare
se sancŃionează cu nulitatea absolută, potrivit art. 197 alin. 2 C.proc.pen.
ExcepŃia de necompetenŃă materială poate fi invocată de oricare parte, de procuror sau din
oficiu pe tot parcursul procesului penal până la rămânerea definitivă a hotărârii.

c) CompetenŃa teritorială (ratione loci) – este forma de competenŃă prin intermediul căreia
se repartizează cauzele penale din punct de vedere teritorial pe linie orizontală între organele
judiciare de acelaşi grad.
Potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în fiecare judeŃ şi în municipiul
Bucureşti funcŃionează judecătorii iar circumscripŃiile lor teritoriale se stabilesc prin hotărâre de
guvern la propunerea Ministerului JustiŃiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
În fiecare judeŃ şi în municipiul Bucureşti funcŃionează un tribunal cu sediul în localitatea de
reşedinŃă a judeŃului.

661
Curtea de Apel îşi exercită competenŃa într-o circumscripŃie care cuprinde mai multe
tribunale existând în prezent 15 Curti de Apel. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie are ca rază
teritorială întregul teritoriu al Ńării.
O reglementare specială întâlnim în cazul secŃiilor maritime şi fluviale care funcŃionează pe
lângă judecătoriile şi tribunalele din ConstanŃa şi GalaŃi care soluŃionează cauzele penale privind
regimul navigaŃiei săvârşite în raza judeŃelor GalaŃi şi ConstanŃa, marea teritorială şi Dunăre până la
mila 64 inclusiv. SecŃiile maritime şi fluviale GalaŃi au competenŃă pentru celelalte judeŃe şi Dunăre
de la mila 64 în amonte până la kilometrul 1075. Pentru determinarea competentei teritoriale în
sensul stabilirii organelor competente sub aspect teritorial să instrumenteze o cauză se folosesc
criterii diferite după cum infracŃiunea care face obiectul cauzei a fost săvârşită în Ńară sau în
străinatate.
Potrivit art. 30 alin. 1 C.proc.pen. competenŃa după teritoriu pentru infracŃiunile săvârşite în
Ńară este determinată de:
• locul unde a fost săvârşită infracŃiunea;
• locul unde a fost prins făptuitorul;
• locul unde locuieşte făptuitorul;
• locul unde locuieşte persoana vătămată
Dacă au fost sesizate mai multe organe judiciare stabilirea competenŃei depinde de
momentul sesizării organelor judiciare. În caz de sesizări simultane precăderea se stabileşte în
ordinea prevazută la art. 30 alin. 1 C.proc.pen. operând aşa-numita preferinŃă legală.
Prin locul săvârşirii infracŃiunii se înŃelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracŃională,
în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Când niciunul din locurile arătate
de art. 30 alin. 1 C.proc.pen. nu este cunoscut, competenŃa revine organului de urmărire penală mai
întâi sesizat.
Pentru infracŃiunile săvârşite în străinatate şi care intră sub incidenŃa legii penale române,
competenŃa teritorială a organelor judiciare se stabileşte potrivit art. 31 C.proc.pen., astfel:
• de către instanŃele civile sau militare în a căror circumscripŃie îşi are domiciliul sau
locuieşte făptuitorul;
• de competenŃa judecătoriei sectorului 2 dacă făptuitorul nu are domiciliul şi nici nu
locuieşte în România;
• dacă fapta nu este de competenŃa judecătoriei, competenŃa revine după materie şi după
calitatea persoanei, celorlalte instanŃe din municipiul Bucureşti, afară de cazul în care
prin lege se dispune altfel.
În cazul în care infracŃiunea a fost săvârşită pe o navă ori aeronavă românească, competenŃa
revine instanŃei în a cărei rază teritorială se află primul port sau aeroport în care ancorează nava sau
primul loc de aterizare pe teritoriul românesc, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Încălcarea dispoziŃiilor referitoare la competenŃa teritorială este sancŃionată cu nulitatea relativă.
ExcepŃia de necompetenŃă teritorială poate fi invocată de procuror, de oricare dintre părŃi sau pusă
în discuŃia părŃilor numai până la citirea actului de sesizare în faŃa primei instanŃe de judecată (art.
39 alin. 2 şi 3 C.proc.pen.).

Pasul 4
Formele subsidiare ale competenŃei

a) CompetenŃa personală (ratione personae) – este acea formă de competenŃă prin


intermediul căreia se stabilesc organele judiciare care pot soluŃiona anumite cauze penale în funcŃie
de calitatea făptuitorului. Este posibil ca la momentul săvârşirii infracŃiunii, făptuitorului să aibă

662
calitatea de magistrat, senator, deputat, judecător al CurŃii ConstituŃionale, membru al CurŃii de
Conturi, militar şi alte calităŃi.
InstanŃa va rămâne competentă să soluŃioneze cauza chiar dacă inculpatul, după săvârşirea
infracŃiunii, a pierdut această calitate în cazurile în care fapta are legatură cu atribuŃiile de serviciu
ale făptuitorului sau s-a dat o hotărâre în primă instanŃă (art. 40 alin. 1 C.proc.pen.).
Dobândirea calităŃii după săvârşirea infracŃiunii nu determină schimbarea competenŃei
instanŃei cu excepŃia infracŃiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C.proc.pen.,
adică de senatori, deputaŃi, membri de guvern, judecători ai CurŃii ConstituŃionale, etc. Potrivit legii,
calitatea de militar atrage competenŃa personală a organelor judiciare militare. Calitatea de organ de
cercetare penală al poliŃiei judiciare atrage competenŃa tribunalului, curŃii de apel sau a Înaltei CurŃi
de CasaŃie şi JustiŃie şi a parchetelor de pe lângă aceste instanŃe.

b) Competenta specială este acea formă de competenŃă pe care o au anumite organe


judiciare de a rezolva cauze penale privind infracŃiunile ce aduc atingere unei anumite sfere de
relaŃii sociale sau dintr-o anumita ramura de activitate. În acest sens pot fi menŃionate secŃiile
maritime şi fluviale ale organelor judiciare ConstanŃa şi GalaŃi care soluŃionează cauzele penale în
legătură cu regimul navigaŃiei maritime şi fluviale. Au o competenŃă specială şi organele de
cercetare penală ale poliŃiei de frontieră (art. 208 alin. 1 lit. d) C.proc.pen.).

LecŃia 2
CompetenŃa instanŃelor judecătoreşti

Pasul 1
ConsideraŃii generale

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, puterea
judecătorească se exercită de către Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi de celelalte instanŃe
judecătoresti stabilite de lege, iar art. 2 alin.2 prevede ca justiŃia se realizează prin Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie, curŃile de apel, tribunale, tribunale specializate, instanŃe militare şi judecătorii.
CompetenŃa acestor instanŃe este stabilită prin lege.

Pasul 2
CompetenŃa judecătoriei (art. 25 C.proc.pen.)

Din punct de vedere al competenŃei funcŃionale judecătoria judecă în primă instanŃă toate
infracŃiunile, cu excepŃia celor date prin lege în competenŃa altor instanŃe.
Ca primă instanŃă judecatoria are o competenŃă materială generală având în vedere că judecă
toate infracŃiunile cu excepŃia celor date prin lege în competenŃa altor instanŃe.
CompetenŃa teritorială a judecătoriei se stabileşte potrivit art. 30 şi art. 31 C.proc.pen.
O competenŃă specială o întâlnim în cazul secŃiilor maritime şi fluviale de pe lângă
Judecătoriile GalaŃi şi ConstanŃa, potrivit art. 36 din Legea nr. 191/2003 privind infracŃiunile la
regimul transportului naval care a modificat Decretul nr. 203/1974 privind navigaŃia maritimă şi
fluvială.

663
Pasul 3
CompetenŃa tribunalului (art. 27 C.proc.pen.)

Sub aspectul competenŃei funcŃionale tribunalul judecă potrivit art. 27 C.proc.pen. în primă
instanŃă, în apel şi în recurs şi soluŃionează conflictele de competenŃă ivite între judecătoriile din
circumscripŃia sa.
CompetenŃa materială a tribunalului este determinată în mod concret atât pentru judecarea
unor infracŃiuni cât şi în mod abstract în conformitate cu dispoziŃiile art. 27 pct. 1 lit. a) C.proc.pen.
Ca instanŃă de apel, tribunalul judecă, potrivit art. 27 pct. 2 C.proc.pen., apelurile împotriva
hotărârilor penale pronunŃate de judecătorii în primă instanŃă.
Ca instanŃă de recurs tribunalul judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate de
judecătorii în cazurile anume prevăzute de lege.
O competenŃă specială întâlnim în cazul secŃiilor maritime şi fluviale ale tribunalelor.
Din punct de vedere teritorial, în fiecare judeŃ şi în municipiul Bucureşti, funcŃionează căte
un tribunal cu sediu în localitatea reşedinŃă de judeŃ.

Pasul 4
CompetenŃa Tribunalului militar (art. 26 C.proc.pen.)

Sub aspectul competenŃei funcŃionale tribunalul militar are două categorii de atribuŃii:
- judecă în primă instanŃă anumite categorii de infracŃiuni;
- judecă şi soluŃionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.
CompetenŃa materială a tribunalului militar se îmbină cu competenŃa personală astfel că,
potrivit art. 26 pct. 1 C.proc.pen., tribunalul militar judecă în primă instanŃă infracŃiunile prevăzute
în art. 331-352 C.pen., precum şi alte infracŃiuni săvârşite în legatură cu îndatoririle de serviciu
comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepŃia celor date altor instanŃe.
Prin Legea nr. 356/2006 de modificare a Codului de procedură penală a fost abrogată
dispoziŃia privind soluŃionarea cauzelor privind infracŃiunile prevăzute în art. 348-354 C.pen.
săvârşite de civili.
Prin decizia nr. XXVI/2007 a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, admiŃându-se recursul în
interesul legii, s-a stabilit că, în cauzele ce au ca obiect infracŃiunile prevăzute de art. 331-352 din
Codul penal, precum şi alte infracŃiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de
personalul militar al fostei DirecŃii Generale a Penitenciarelor, anterior intrării în vigoare a Legii nr.
293/2004
a) şi înregistrate pe rolul instanŃelor militare înaintea actului normativ menŃionat,
competenŃa judecării lor revine instanŃelor militare, în condiŃiile art. 40 din
Codul de procedură penală şi art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură penală.
b) şi înregistrate pe rolul instanŃelor ulterior intrării în vigoare a actului normativ
menŃionat, competenŃa judecării lor revine instanŃei civile.

Din punct de vedere al competenŃei teritoriale în Ńara noastră funcŃionează patru tribunale
militare: Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara.

Pasul 5
CompetenŃa Tribunalului pentru minori şi familie (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 304/2004)

Tribunalele pentru minori şi familie, sub aspectul competenŃei funcŃionale, judecă numai în
primă instanŃă.

664
Din punct de vedere al competenŃei materiale, tribunalele pentru minori şi familie judecă
potrivit art. 41 pct. 2 din Legea nr. 304/2004 infracŃiunile săvârşite de minori sau asupra minorilor
care sunt în competenŃa de primă instanŃă a tribunalului.
Când în aceeaşi cauză sunt mai multi inculpaŃi, unul minor şi alŃii majori, şi nu este posibilă
disjungerea, competenŃa revine tribunalului pentru minori şi familie. Spunem că tribunalele pentru
minori au o competenŃă personală deoarece judecă infracŃiunile săvârşite de minori. Sub aspect
teritorial tribunalul pentru minori şi familie, ca tribunal specializat, funcŃionează la nivelul fiecărui
judeŃ şi al municipiului Bucureşti.
Potrivit Legii nr. 304/2004 până la înfiinŃarea tribunalelor pentru minori şi familie
(01.01.2008) la nivelul tribunalelor funcŃionează secŃii sau complete specializate.

Pasul 6
CompetenŃa Tribunalului Militar Teritorial (art. 28 C.proc.pen.)

Sub aspectul competenŃei sale funcŃionale tribunalul militar teritorial judecă în primă
instanŃa în apel, în recurs şi soluŃionează conflictele de competenŃă dintre tribunalele militare din
circumscripŃia sa.
CompetenŃa materială a tribunalului militar teritorial se îmbină cu competenŃa personală.
Sub aspect teritorial există în prezent un singur tribunal militar teritorial cu sediul în Bucureşti şi cu
o competenŃă pe întreg teritoriul Ńării.

Pasul 7
Competenta CurŃii de Apel (art. 281 C.proc.pen.)

Din punct de vedere al competenŃei funcŃionale, Curtea de Apel judecă în primă instanŃă, în
apel, în recurs şi soluŃionează conflictele de competenŃă ivite între tribunalele sau între judecătoriile
şi tribunalele din circumscripŃia sa ori între judecătoriile din circumscripŃia unor tribunale diferite
aflate în cricumscripŃia sa.
CompetenŃa materială a CurŃii de Apel este determinată atât în concret cât şi în abstract.
CompetenŃa personală este determinată de calitatea făptuitorului – judecă infracŃiunile
săvârşite de judecătorii de la Judecătorie şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care
funcŃionează pe lângă aceste instanŃă, precum şi de avocaŃi, notari publici, executori judecătoreşti şi
de controlorii financiari ai CurŃii de Conturi.
Ca instanŃă de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă de
tribunale. Ca instanŃă de recurs judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate de
tribunale în apel.

Pasul 8
CompetenŃa Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie

CompetenŃa în materie penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie este stabilită prin art. 29
C.proc.pen.
În primă instanŃă curtea supremă nu judecă în funcŃie de natura sau gravitatea infracŃiunilor,
având doar o competenŃă personală, întrucât criteriul folosit de legiuitor a fost cel al calităŃii
făptuitorului. Astfel, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie judecă în primă instanŃă:
 infracŃiunile săvârşite de senatori şi deputaŃi;

665
 infracŃiunile săvârşite de membrii Guvernului;
 infracŃiunile săvârşire de judecătorii CurŃii ConstituŃionale, membrii CurŃii de Conturi,
de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului;
 infracŃiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;
 infracŃiunile săvârşite de şefii cultelor religioase, organizate în condiŃiile legii, şi de
ceilalŃi membri ai Înaltului Cler, care au cel puŃin rangul de arhiereu sau echivalentul
acestuia;
 infracŃiunile săvârşite de către membrii Consililui Superior al Magistraturii;
 infracŃiunile săvârşite de judecătorii şi magistraŃii asistenŃi de la Înalta Curte de CasaŃie
şi JustiŃie, de judecătorii de la curŃile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de
procurorii de la parchetele de pe lângă aceste intsnŃe şi de procurorii DirecŃiei NaŃionale
AnticorupŃie;
 alte cauze date prin lege în competenŃa sa.
Ca instanŃă de recurs, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie judecă:
 recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate, în primă instanŃă, de curŃile de apel
şi Curtea Militară de Apel;
 recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate, ca instanŃe de apel, de curŃile de apel
şi Curtea Militară de Apel;
 recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate, în primă instanŃă, de SecŃia penală a
Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege, aceste
recursuri sunt judecate în completul de 9 judecători.

InstanŃa supremă judecă, în secŃii unite, şi recursurile în interesul legii. De asemenea, are şi o
competenŃă exclusivă, fiind singura instanŃă care poate rezolva cererile de strămutare.

LecŃia 3
InstituŃii legate de competenŃa în materie penală

Pasul 1
Prorogarea de competenŃă

În literatura juridica s-a apreciat că proorogarea de competenŃă constă în extinderea sau


prelungirea competenŃei unui organ judiciar asupra unei cauze care în mod normal revine altui
organ judiciar inferior sau egal în grad.
Într-o altă definiŃie prorogarea de competenŃă constă în depăşirea limitelor competenŃei
obişnuite a unui organ judiciar penal prin îndeplinirea atribuŃiilor sale funcŃionale asupra unei cauze
penale care nu aparŃine competenŃei sale obişnuite dar în privinŃa căreia a existat o sesizare şi o
investire regulată.
Prorogarea de competenŃă presupune reunirea cauzelor şi rezolvarea acestora împreună la
acelaşi organ judiciar.
Regulile după care se stabileşte organul competent să rezolve cauzele reunite sunt prevăzute
la art. 35 C.proc.pen. Astfel, dacă prin prorogarea de competenŃă cauza aparŃine mai multor instanŃe
egale în grad, va rămâne competentă să judece instanŃa mai întâi sesizată. În cazul în care aceste

666
instanŃe nu sunt egale în grad competenŃa de a judeca revine instanŃei superioare. Dacă una din
instanŃe este civilă iar cealaltă militară competenŃa va reveni instanŃei civile (art. 35 alin. 2). În
cazul în care instanŃa militară este superioară în grad, competenŃa va reveni instanŃei civile
echivalente în grad cu instanŃa militară (art. 35 alin. 3). Dacă instanŃa civilă superioară este Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie competenŃa revine acesteia.

A. Conexitatea si indivizibilitatea

Conexitatea reprezintă legătura dintre două sau mai multe infracŃiuni, legătură care pentru o
mai bună soluŃionare a cauzelor impune reunirea acestora la un singur organ judiciar.
Cazurile de conexitate sunt prevăzute în art. 34 C.proc.pen.
În cazul indivizibilităŃii este vorba fie de o singură infracŃiune săvârşită de mai multe
persoane, fie de mai multe infracŃiuni care au aceeasi sursă cauzală, fie de mai multe fapte care
alcătuiesc latura obiectivă a unei singure infracŃiuni. SituaŃiile de indivizibilitate sunt prevazute în
art. 33 C.proc.pen. Regula în caz de conexitate sau indivizibilitate este reunirea cauzelor. Legea
prevede că pot fi reunite cauzele şi la instanŃele de apel precum şi la cele de recurs de acelaşi grad,
dacă se află în acelaşi stadiu de judecată.
Reunirea cauzelor în caz de indivizibilitate sau conexitate nu se confundă cu instituŃia
conflictului de competenŃă având procedura sa specială de rezolvare potrivit art. 32 – 39 C. proc.
pen.
Reunirea poate fi solicitată de părŃi sau propusă de procuror înaintea instanŃei la care cauzele
ar urma să fie reunite.
Când din dosar sau din cercetarea judecătorească rezultă că ar exista alte cauze penale care
au legătură, existând indivizibilitate sau conexitate cu cea pendinte la instanŃa la care ar urma să se
facă reunirea, această instanŃă poate dispune din oficiu reunirea cauzelor dacă acestea se află în
aceeşi fază şi etapă procesuală potrivit art. 32 şi art. 37 C. proc. pen.
Uneori, în interesul unei mai bune judecăŃi este posibil ca judecarea unora dintre infractori
sau dintre infracŃiuni să se facă separat (art. 38 C.proc.pen.). OperaŃia prin care cauzele reunite se
despart poartă denumirea de disjungere.
Disjungerea poate fi dispusă atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii.
Disjungerea nu este posibilă în situaŃiile de indivizibilitate determinate de concursul ideal de
infracŃiuni, de infracŃiuni continuate, complexe sau de obicei.

B. Chestiunile prealabile

Pe parcursul procesului penal este posibil ca instanŃa să rezolve şi unele probleme de natură
extrapenală care pot influenŃa soluŃia în cauza respectivă.
Chestiunile prealabile pot aparŃine dreptului civil, dreptului muncii, dreptului familiei,
dreptului administrativ etc. Ele pot privi existenŃa unei cerinŃe esenŃiale de structură infracŃională.
De exemplu, valabilitatea căsătoriei în caz de bigamie (art. 303 C.pen.), dreptul de proprietate în
cazul infracŃiunii de tulburare de posesie (art. 220).
InstanŃa penală prin judecarea unei chestiuni prealabile acestora îşi prorogă competenŃa. În
doctrină s-a subliniat ca în cazul chestiunilor prealabile prorogarea de competenŃă operează şi la
instanŃa mai mică în grad decât instanŃa competentă a judeca problema care face obiectul chestiunii
prealabile. În literatura de specialitate se face distincŃie între chestiunile prealabile şi chestiunile
preliminare. Acestea din urmă nu influenŃează asupra fondului cauzei şi se rezolvă tot înainte de
soluŃionarea cauzei penale. De exemplu, rezolvarea unei cereri de recuzare.

667
C. Schimbarea încadrării juridice şi schimbarea calificării faptei

Schimbarea încadrării juridice o face organul judiciar, pe când schimbarea calificării faptei
se poate realiza numai printr-o lege de către legiuitor. Conform art. 41 alin. 1 C.proc.pen. instanŃa
sesizată cu judecarea unei infracŃiuni rămâne competentă a o judeca chiar dacă constată după
efectuarea cercetării judecătoreşti că infracŃiunea este de competenŃa instanŃei inferioare.
Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă intervenită în cursul judecării cauzei nu atrage
necompetenŃa instanŃei de judecată, afară de cazul când prin lege s-a dispus altfel. Dacă schimbarea
calificării faptei a avut loc printr-o lege intervenită înainte de sesizarea instanŃei, se impune încă de
la început sesizarea instanŃei competente potrivit noii legi.

Pasul 2
Incompatibilitatea

Este situaŃia în care se poate afla o persoană care face parte dintr-un organ judiciar şi care
datorită unor împrejurări personale, poate fi suspectată de lipsă de obiectivitate în soluŃionarea unei
cauze penale.
InstituŃia incompatibilităŃii vizează anumite categorii de persoane: judecători, procurori,
magistraŃi asistenŃi, organe de cercetare penală, grefieri, interpreŃi, experŃi. Potrivit art. 46-48
C.proc.pen. faŃă de judecători există următoarele cazuri de incompatibilitate:
- judecătorii care sunt soŃi, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, nu pot
face parte din acelaşi complet de judecată;
- judecătorul care a luat parte la soluŃionarea unei cauze nu mai poate participa la
judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinŃarea
hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs;
- judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluŃia care ar putea fi dată în
acea cauză;
- judecătorul care a pus în mişcare acŃiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a
pus concluzii în calitate de procuror la instanŃa de judecată, a soluŃionat propunerea de
arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale;
- a fost reprezentant sau apărător al vreuneia dintre părŃi;
- a fost expert sau martor;
- există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soŃul sau vreo
rudă apropiată;
- soŃul, ruda sau afinul său până la gradul al IV-lea inclusiv, a efectuat acte de urmărire
penală, a supravegheat urmărirea penală, a soluŃionat propunerea de arestare preventivă
ori de prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale;
- este soŃ, rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, cu una din părŃi sau cu avocatul
ori mandatarul acesteia;
- există duşmănie între el, soŃul sau una din rudele sale până la gradul al IV-lea inclusiv, şi
una din părŃi, soŃul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv;
- este tutore sau curator al uneia dintre părŃi;
- a primit liberalităŃi de la una din părŃi, avocatul sau mandatarul acesteia;
- de asemenea, este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze în căile de atac,
atunci când soŃul, ruda ori afinul său până la gradul al IV-lea inclusiv, a participat, ca
judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi cauze.
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie s-a pronunŃat în recursul în interesul legii în problema ce
viza chestiunea dacă schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a

668
instanŃei, prin încheiere pronunŃată înainte de soluŃionarea fondului cauzei ce nu atrage
incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată pentru următoarele
considerente:
- în art. 47 din Codul de procedură penală, nu se regăseşte cazul de incompatibilitate
pentru ipoteza schimbării încadrării juridice a faptei, ce face obiectul actului de sesizare
a instanŃei, prin încheiere pronunŃată anterior soluŃionării fondului cauzei;
- a considera caz de incompatibilitate participarea la schimbarea încadrării juridice a faptei
prin încheiere, anterioară judecăŃii în fond, ar însemna să se renunŃe la principiul
continuităŃii judecătorului şi la garanŃiile procesuale cu rol esenŃial în aflarea adevărului
şi asigurarea justei soluŃionări a cauzei
De asemenea, prin Decizia nr. VII/2007 a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, admiŃându-se
recursul în interesul legii, s-a stabilit că în aplicarea dispoziŃiilor art. 48 alin. 1 lit.a) teza ultimă din
Codul de procedură penală, judecătorul care a participat la judecarea recursului, împotriva încheierii
prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale nu
devine incompatibil să judece un nou recurs, având ca obiect o altă încheiere, prin care s-a dispus în
aceiaşi fază de urmărire penală cu privire la măsura arestării preventive în aceeaşi cauză.
FaŃă de procurori se aplica cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46 şi art. 48
C.proc.pen. lit. e), f), g), h) şi i), precum şi atunci când a participat ca judecător la soluŃionarea unei
cauze în căile de atac. Totodată, legea prevede ca persoana care a efectuat urmărirea penală este
incompatibilă să procedeze la completarea sau refacerea acesteia când refacerea este dispusă de
instanŃă.

Remediile procesuale ale incompatibilităŃii

1. AbŃinerea

Persoana incompatibilă este obligată să declare după caz preşedintelui instanŃei, procurorului
care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior că se abŃine a participa la
procesul penal cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abŃinerii.
DeclaraŃia de abŃinere trebuie să se faca de îndată.
AbŃinerea nu produce efecte prin simpla ei declarare, ci numai în măsura în care ea este
admisă.
AbŃinerea judecătorului, procurorului, magistratului asistent sau grefierului se soluŃionează
de un alt complet în şedinŃă secretă fără participarea celui ce declara că se abŃine.
Când incompatibilitatea este determinată de rudenie sau căsătorie, instanŃa va stabili care
dintre persoanele arătate nu va lua parte la judecarea cauzei. În caz de admitere a recuzării, instanŃa
va stabili în ce măsura actele îndeplinite şi măsurile dispuse se menŃin. Când abŃinerea vizează
întreaga instanŃă, cererea va trebui să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în
care se află fiecare judecător. AbŃinerea care priveşte întreaga instanŃă se va soluŃiona de instanŃa
ierarhic superioară. Dacă se va aprecia că abŃinerea este întemeiată, instanŃa ierarhic superioară va
desemna pentru judecarea cauzei o instanŃă egală în grad cu instanŃa în faŃa căreia s-a formulat
abŃinerea. Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abŃinerea nu este supusă nici unei căi de
atac.

2. Recuzarea

Este instituŃia prin care situaŃia de incompatibilitate este înlăturată la iniŃiativa uneia dintre
părŃi atunci când persoana incompatibilă nu a făcut declaraŃie de abŃinere.

669
Potrivit art. 51 C.proc.pen. în cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraŃie de
abŃinere, poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăŃii, de oricare dintre
părŃi, de îndată ce partea a aflat despre existenŃa cazului de abŃinere. Recuzarea se formulează oral
sau în scris cu arătarea motivelor ce constituie cazul de incompatibilitate. În acest sens s-a pronunŃat
instanŃa supremă, prin Decizia nr. VI/2006, în care a statuat că neindicarea concretă, în cuprinsul
cererii de recuzare care priveşte întreaga instanŃă, a cazului de incompatibilitate în care se află
fiecare judecător atrage respingerea cererii ca nefondată.
Cererea de recuzare este soluŃionată potrivit procedurii abŃinerii.
Pe parcursul soluŃionării cauzei se pot ivi unele probleme în cazul în care cererea de
recuzare este admisă aceasta nefiind supusă niciunei căi de atac ci doar încheierea prin care s-a
admis recuzarea. Aceasta din urmă situaŃie a fost reglementată de legiuitor prin introducerea art. 52
pct. 6 C.proc.pen, în sensul că indiferent de modul în care a fost soluŃionată cererea de recuzare,
încheierea nu mai este supusă nici unei căi de atac. De asemenea, potrivit art. 52 alin. 51 C.proc.pen.
este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să se pronunŃe asupra recuzării.

3. Strămutarea

Pentru desfăşurarea normală a procesului penal este necesar să existe încredere în privinŃa
obiectivităŃii şi imparŃialităŃii organelor judiciare în rezolvarea unei cauze. Dacă apare vreo
suspiciune privind lipsa de obiectivitate a subiecŃilor procesuali oficiali şi suspiciunea este
colectivă, în sensul că vizează însăşi organul judiciar, remediul procesual îl constituie strămutarea
cauzei la un alt organ judiciar.
Strămutarea este instituŃia prin care o anumită cauză este luată din competenŃa unei instanŃe
şi dată spre rezolvare unei alte instanŃe de grad egal. Potrivit art. 55 alin. 1 C.proc.pen. temeiul
strămutării să-l constituie imparŃialitatea judecătorilor ce ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor
cauzei, duşmăniilor locale sau calităŃii părŃilor când există pericolul de tulburare a ordinii publice
ori când una dintre părŃi are o rudă ori un afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, printre judecătorii,
procurorii, asistenŃii judiciari sau grefierii instanŃei.

Procedura strămutării

Strămutarea judecării cauzelor penale este de competenŃa exclusivă a Înaltei CurŃi de CasaŃie
şi JustiŃie. În cursul judecăŃii, strămutarea poate fi cerută de partea interesată, de procuror sau de
ministrul justitiei. Legea prevede ca cererea de strămutare se adresează Înaltei CurŃi de CasaŃie şi
JustiŃie şi trebuie motivată. Înscrisurile pe care se bazează cererea se alatură la aceasta. În cerere se
va face menŃiune dacă în cauză se găsesc arestaŃi. Cererea de strămutare poate avea ca efect
suspendarea judecării cauzei atunci când a fost făcută de una din părŃi, de un procuror sau de
ministrul justiŃiei. Suspendarea judecăŃii cauzei poate fi dispusă numai de către completul de
judecată investit cu judecarea cererii de strămutare.
Când în cauza a cărei strămutare se cere sunt arestaŃi, se va desemna şi un apărător din
oficiu. Legea prevede o procedură de informare, de lămurire a instanŃei superioare în legătură cu
cauza pentru care s-a formulat cererea de strămutare. Când Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie este
instanŃa ierarhic superioară informaŃiile se cer Ministerului JustiŃiei. Preşedintele instanŃei ierarhic
superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoştiinŃarea părŃilor, despre introducerea
cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluŃionarea acesteia cu menŃiunea că părŃile pot
trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluŃionarea cererii. InformaŃiile se trimit
Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, în care se va face menŃiune expresă despre efectuarea
încunoştiinŃărilor ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora. Examinarea cererii de

770
strămutare se face în şedinŃă publică. Când părŃile se prezintă, se ascultă şi concluziile acestora.
Cererea este soluŃionată prin încheiere motivată.
Încheierea prin care s-a dispus asupra strămutarii nu este supusă nici unei căi de atac

Pasul 3
Rezolvarea unor incidente de competenŃă (art. 42 C. proc. pen.)

A). Declinarea de competenŃă


InstituŃia prin care organul judiciar care constată că nu este competent să rezolve o anumită
cauză trimite acea cauză organului competent poartă denumirea de declinare de competenŃă.
Potrivit art. 42 alin. 1 C.proc.pen., instanŃa de judecată care îşi declină competenŃa trimite
dosarul instanŃei de judecată arătată ca fiind competentă prin hotârârea de declinare.
Declinarea competenŃei se dispune printr-o hotărâre de declinare care nu poate fi atacată prin
nici o cale ordinară de atac.
În situaŃia în care, până la momentul declinării, instanŃa sesizată iniŃial a îndeplinit unele
acte sau a dispus unele măsurim legea prevede în ce măsură acestea rămân valabile (art. 42 alin. 2 .i
3 C.proc.pen.). Astfel, dacă declinarea a fost determinată de competenŃa materială sau după
calitatea persoanei, instanŃa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poat emenŃine
măsurile dispuse de instanŃa desesizată. În schimb, în cazul declinării pentru necompetenŃă
teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menŃin.
Aceleaşi dispoziŃii se aplică, în mod corespunzător, şi organelor de urmărire penală. În
cursul urmăririi penale, declinarea de competenŃă se dispune prin ordonanŃă (art. 45 alin. 12
C.proc.pen.).

B). ExcepŃiile de necompetenŃă

ExcepŃia de necompetenŃă constituie mijlocul legal prin care legea permite anumitor subiecŃi
procesuali să invoce lipsa de competenŃă a organului judiciar în faŃa căruia se desfăşoară procedura
judiciară şi să solicite o desesizare a organului respectiv. DispoziŃiile legale privind excepŃiile de
necompetenŃă sunt reglementate în art. 39 C.proc.pen.
Legea prevede că excepŃiile de necompetenŃă pot fi invocate de către procuror, de oricare
dintre părŃi sau pot fi puse în discuŃia părŃilor din oficiu.
În funcŃie de felul competenŃei puse în discuŃie, excepŃiile de necompetenŃă au un regim
diferit. Astfel, excepŃia de necompetenŃă materială şi cea de necompetenŃă după calitatea persoanei
pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunŃarea hotărârii definitive. În schimb,
excepŃia de necompetenŃă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în faŃa
primei instanŃe de judecată.

C). Conflictul de competenŃă

În raport cu competenŃa lor asupra unei anumite cauze penale, două sau mai multe organe
judiciare pot intra în conflict în sensul că se recunosc deopotrivă competente a judeca o anumită
cauză sau îşi declină competenŃa succesiv unul celeilalte. Aşadar conflictul de competenŃă poate fi
pozitiv sau negativ. Potrivit art. 43 C.proc.pen. conflictul de competenŃă între instanŃele de judecată
se soluŃionează de instanŃa ierarhic superioară şi comună faŃă de instanŃele aflate în conflict.
Conflictul de competenŃă ivit între o instanŃă civilă şi una militară se rezolvă de către Înalta Curte
de CasaŃie şi JustiŃie. Sesizarea instanŃei poate fi făcută şi de procuror sau de părŃi. Până la

771
soluŃionarea conflictului pozitiv de competenŃă, judecata se suspendă. InstanŃa căreia i s-a trimis
cauza prin hotărâre de stabilire a competenŃei nu se mai poate declara necompetentă afară de cazul
când în urma unei noi situaŃii de fapt se constată că fapta constituie o infracŃiune dată prin lege în
competenŃa altei instanŃe.
Conflictul de competenŃă intre doi sau mai mulŃi procurori se rezolvă de către procurorul
superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între doua sau mai multe organe de cercetare
penală, competenŃa se stabileşte de catre procurorul care exercită supravegherea asupra activităŃii de
cercetare penală a acestor organe.

Rezumat
La înfăptuirea actului de justiŃie îşi aduc contribuŃia organele judiciare care, în calitatea lor
de subiecŃi oficiali, realizează anumite activităŃi care încep cu descoperirea infracŃiunilor,
identificarea făptuitorilor, strângerea probelor, administrarea acestora şi soluŃionarea definitivă a
cauzelor.
Pentru delimitarea acestor atribuŃii se impun anumite reguli, criterii prin care să se
stabilească activităŃile pentru fiecare categorie de organe judiciare şi în cadrul acestor categorii
fiecare organ judiciar în parte. Un asemenea criteriu îl constituie competenŃa.
În literatura de specialitate s-au dat numeroase definiŃii caracterizate în general prin aceleaşi
elemente. Ea a fost definită ca fiind „sfera atribŃtiilor pe care le are de îndeplinit potrivit legii
fiecare catgorie de organe judiciare în cadrul procesului penal” sau aptitudinea recunoscută de
lege unui organ judiciar de a îndeplini anumite atribuŃii în cadrul procesului penal.
Concluzii:
Prin parcurgerea conŃinutului informativ al modulului 5, aŃi dobândit cunoştinŃe
referitoare la competenŃa în materie penală.
Recomandări bibliografice:
LEGISLATIE
1. ConstituŃia României,1991,modificata si completata prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României
nr.429/2003
2. Codul român de procedură penală, cu ultimele modificări si completări :
- L. nr.356/04-07-2006 , O.u.G. nr.60/2006
-O.u.G. nr .31/2008, Legea nr.79/2007, Legea nr.57/2008

DOCTRINA
• Dongoroz, V.; Antoniu, G. – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală. Partea generală, Editura Academiei,
vol. I, 1975;
• Volonciu, N. – Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, 1993;
• Neagu, I. – Tratat de procedură penală, 1997;
• Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedură penală, vol. IV, 1924-1927;
• Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
• Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
• Lorincz, A. – Drept procesual penal. Partea generală, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006;
• Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992;
• Beliş, V. – Medicina legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
Teme de control(conform calendarului disciplinei):
Competenta instantelor judecatoresti

772
MODULUL VI
PROBELE ŞI MIJLOCELE DE PROBĂ
ÎN PROCESUL PENAL

Obiectivele specifice modulului:


• Definirea conceptelor de probe şi mijloace de probă în procesul penal
• Identificarea importanŃei probelor în procesul penal
• Delimitarea cadrului legal al mijloacelor de probă
• ÎnŃelegerea şi definirea mijloacelor de probă

Rezultatele asteptate:

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de probe şi mijloace de probă în procesul


penal
• Explicarea importanŃei probelor în procesul penal
• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunii de mijloace de probă în procesul penal
• Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noŃiunilor din celelalte module

CompetenŃele dobândite ca urmare a parcurgerii modulului

• Realizarea de referate cu privire la problematica modulului


• DiscuŃii cu specialişti din domeniu

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului : 2 ore

773
LecŃia 1
NoŃiunea şi importanŃa probelor în procesul penal

Pasul 1

În procesul penal probele sunt definite ca fiind elementele de fapt cu relevanŃă informativă
asupra tuturor laturilor cauzei penale. Art. 62 C.proc.pen. prevede că, în vederea aflării adevărului,
organele de urmărire penală şi instanŃa de judecată au obligaŃia de a lămuri cauza sub toate
aspectele pe bază de probe.
În Codul de procedură penală, probele sunt definite ca fiind elementele de fapt care servesc
la constatarea existenŃei sau inexistenŃei unei infracŃiuni, la identificarea făptuitorului şi la
cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluŃionare a cauzei ( art.63 C.proc.pen.).
În dreptul procesual penal românesc a fost adoptat principiul liberei aprecieri a probelor,
acestea neavând mai dinainte o valoare stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către organul
de urmărire penală sau de instanŃa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în
scopul aflării adevărului.
Cuvântul probă derivă din latinescul „probo” care înseamnă a dovedi, sau de la „probaŃion”
care semnifică o dovadă.
Probele ca elemente de fapt sunt aduse la cunoştinŃa organelor de cercetare penală sau a
instanŃei de judecată prin intermediul mijloacelor de probă.
Mijloacele de probă sunt acele căi legale prin care se constată existenŃa probelor.

Pasul 2
Clasificarea probelor

a) După natura lor probele se împart în : probe în spijinul învinuirii şi probe în sprijinul
apărării.

b) După izvorul lor, distingem între probe:


- imediate, obŃinute din sursa lor originală (declaraŃiile unui martor ocular, înscrisuri
originale, conŃinutul unui proces verbal de examinare a corpurilor delicte);
- mediate, probe care provin din altă sursă (conŃinutul unei declaraŃii a unui martor care
relatează că i-a povestit un alt martor ocular).

c) După legătura lor cu obiectul probaŃiunii probele sunt: directe (prinderea făptuitorului în
flagrant delict) şi indirecte (găsirea unui obiect asupra unei persoane).

Pasul 3
Obiectul probaŃiunii

Obiectul probaŃiunii constă în ansamblul împrejurărilor şi al faptelor care trebuie dovedite în


vederea soluŃionării cauzei. În obiectul probaŃiunii se includ numai faptele şi împrejurările de fapt.
ExistenŃa normelor juridice nu trebuie dovedită prezumandu-se că ele sunt cunoscute.

774
a) Faptele şi împrejurările care formează obiectul probaŃiunii

Obiectul probaŃiunii cuprinde fapte şi împrejurări care au relevanŃă numai asupra fondului
cauzei respective, cele privitoare la existenŃa sau inexistenŃa vinovăŃiei făptuitorului, la dovedirea
răspunderii penale, la stabilirea ei, precum şi fapte şi împrejurări care vizează normala desfăşurare a
procesului penal, ca de exemplu, starea de sănătate a învinuitului sau a inculpatului, luarea
măsurilor asiguratorii.
Din împrejurările şi faptele care rezolvă fondul cauzei, un loc important îl ocupă faptele
principale şi cele probatorii.
Faptele principale sunt probele directe (acŃiunea prin care a fost curmată viaŃa victimei,
sustragerea de bunuri ş.a.).
Faptele probatorii sunt probele indirecte (existenŃa relaŃiilor de duşmănie între făptuitor şi
victimă, obiecte cu pete de sânge ş.a.). Aceste fapte se mai numesc şi indicii.

b) Faptele similare, auxiliare si negative

Faptele similare sunt acelea care se aseamană cu faptul principal fără să se afle, însă, în
vreo legătură de cauzalitate cu acesta. Poate fi socotit un fapt similar mandatul dat de făptuitor unei
alte persoane de a comite o infracŃiune printr-un anumit mod, mod care se aseamănă cu faptul
principal şi care poate conduce la identificarea făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală.
Faptele auxiliare sunt acelea care, deşi nu se referă la dovedirea împrejurărilor unei cauze,
pot furniza anumite informaŃii privind rezolvarea acelei cauze. De exemplu, afirmaŃia unei persoane
cu privire la necesitatea ascultării unui martor, martor care a mai fost ascultat şi a cărui declaraŃie
este pusă sub semnul întrebării.
Faptele negative nu intră în obiectul probaŃiunii, în general, pentru că ele nu se pot proba.
De exemplu, o persoană nu poate dovedi că nu a fost într-o anumită localitate. Faptele negative pot
fi probate prin fapte pozitive dacă sunt limitate şi determinate la o anumită persoană ca de exemplu,
se poate dovedi ca o persoană a fost într-o zi, la o anumită oră în localitatea Brăila.
Nu pot intra în obiectul probaŃiunii faptele şi împrejurările care, în concepŃia noastră, nu sunt
posibile. De exemplu, nu se poate proba că moartea unei persoane a survenit prin farmece.

c) Fapte şi împrejurări care nu trebuie dovedite

Fapte şi împrejurări care nu trebuie dovedite sunt:


a) prezumŃiile legale absolute (minorul care nu are vârsta de 14 ani nu răspunde penal- art.
99 C.pen.);
b) faptele evidente şi notorii (este ştiut ca un obiect aruncat la o anumită înalŃime cade de sus
în jos, că la ora 24 este noapte);
c) faptele necontestate.
Organele judiciare au obligaŃia să facă dovada vinovăŃiei făptuitorului, administrând toate
probele pe care le consideră necesare şi utile în vederea justei soluŃionări a cauzei atât sub aspectul
laturii penale, cât şi a celei civile.

Pasul 4
CerinŃele probelor

775
Probele pertinente sunt acele elemente de fapt care au legătură cu faptele sau împrejurările
care trebuie dovedite într-o anumită cauză. Probele pertinente conduc întotdeauna la aflarea
adevărului.
Nu orice probă concludentă este şi pertinentă şi nu orice probă pertinentă este şi
concludentă. De exemplu, relaŃiile de duşmănie dintre autorul omorului şi victimă constituie o
probă pertinentă, dar nu şi concludentă pentru că nu aduce informaŃii esenŃiale şi edificatoare în
soluŃionarea cauzei.
Prin probe utile se înŃeleg acele elemente de fapt care, prin informaŃiile ce le conŃin, sunt
necesare soluŃionării cauzei. De exemplu, după ascultarea unui număr suficient de martori, organul
judiciar poate respinge ca inutilă propunerea de a fi ascultaŃi şi alŃi martori. Admiterea sau
respingerea cererii de administrare de probe se face întotdeauna motivat.
În temeiul art. 68 alin. 1 C.proc.pen. „este oprit a se folosi violenŃe, ameninŃări sau alte
mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obŃine probe. Este
oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continuie săvârşirea unei fapte penale în
scopul obŃinerii unei probe”.

LecŃia 2
Sarcina probaŃiunii şi administrarea probelor

Pasul 1
Sarcina probaŃiunii

Sarcina probaŃiunii revine organelor de urmărire penală şi instanŃei de judecată. Sarcina probaŃiunii
constituie o obligaŃie pentru subiecŃii oficiali întrucât, în conformitate cu art. 62, art. 202 alin.1 şi
art. 287 C.proc.pen., organul de urmărire penală şi instanŃa de judecată sunt obligate să strângă
probele necesare pentru aflarea adevărului. Sarcina probaŃiunii nu trebuie confundată cu propunerea
de probe. În realizarea sarcinii organele judiciare au obligaŃia de a administra probele în procesul
penal, iar aceste organe, la rândul lor, trebuie să fie ajutate de cei care deŃin sau cunosc probe.
Potrivit art. 65 alin. 2 C.proc.pen. orice persoană care cunoaşte sau deŃine vreo probă este
obligată să o aducă la cunoştinŃa organelor de urmărire penală sau a instanŃei ori să le înfăŃiseze.
Atunci când există probe certe de vinovăŃie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze
lipsa lor de temeinicie ( art. 66 alin. 2 C.proc.pen.).

Pasul 2
Administrarea probelor

Adminstrarea probelor este activitatea procesuală desfăşurată de organele judiciare, în


colaborare cu părŃile, constând în îndeplinirea drepturilor şi obligaŃiilor prevăzute de lege cu privire
la procurarea, verificarea şi preluarea dovezilor necesare la elucidarea faptelor şi soluŃionarea
dosarului.
Administrarea probelor trebuie făcută în aşa fel încât să nu se aducă atingere drepturilor şi
intereselor părŃilor. Potrivit art. 68 C.proc.pen. este interzisă folosirea de violenŃe, ameninŃări sau

776
alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a obŃine probe; de
asemenea, nu este permis determinarea unei persoane de a săvârşi o infracŃiune sau de a o continua
în scopul de a obŃine probe.
În faza de urmărire penală descoperirea, strângerea şi aprecierea probelor este o obligaŃie a
organelor de urmărire penală. Administrarea probelor se realizează în absenŃa părŃilor (cu excepŃia
mijloacelor de probă care impun prezenŃa părŃii).
În cursul judecăŃii administrarea probelor se face de către instanŃa de judecată, în prezenŃa
părŃilor. InstanŃa readministrează probele strânse în cursul urmăririi penale, pentru verificarea lor şi
poate administra probe noi, din oficiu sau la propunerea părŃilor.

Pasul 3
Aprecierea probelor

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal pentru
că întreg volumul de muncă se concentrează în hotărârea pronunŃată. În opera de evaluare şi
estimare a realităŃii exprimată prin probele administrate, organele judiciare îşi formează
convingerea ca urmare a unui rezultat, al unui proces psihic prin care elementele obiective –
probele – dau naştere unui sentiment de certitudine în legătură cu existenŃa sau inexistenŃa unei
infracŃiuni, a vinovăŃiei inculpatului.
Este de observat că potrivit art. 63 alin. 2 C. proc. pen. probele nu au o valoare mai dinainte
stabilită, iar în conformitate cu art. 62 din acelaşi cod în vederea aflării adevărului organul de
cercetare penală şi instanŃa de judecată au îndatorirea să lămurească pe bază de probe cauza sub
toate aspectele.
Rezultă astfel ca mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal
legea nefăcînd nicio deosebire în ceea ce priveşte forŃa lor probantă în raport cu împrejurarea dacă
ele au fost administrate în cursul urmăririi penale sau în faza de judecată.
Legiuitorul nu a creat o ordine de preferinŃă astfel încât atunci când declaraŃiile inculpatului
sau ale martorilor sunt contradictorii poate reŃine numai una dintre ele care se coroborează cu fapte
şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză, având obligaŃia de a le înlătura
motivat pe celelalte.

LecŃia 3
NoŃiunea şi importanŃa mijloacelor de probă

Pasul 1
NoŃiunea, cadrul legal şi importanŃa mijloacelor de probă

Calea legală prin care este administrată proba în procesul penal o constituie mijlocul de
probă.

777
Între noŃiunea de probă şi cea de mijloc de probă există o indiscutabilă legătură, întrucât
probele nu se pot obŃine decât prin mijloacele de probă prevăzute de lege.
NoŃiunea de mijloc de probă nu se confundă cu cea de procedeu probatoriu. Procedeele
probatorii sunt moduri de examinare a mijloacelor de probă.
Mijloacele de probă reprezintă mijloacele prevăzute de lege prin care se constată elementele
de fapt ce pot servi ca probe în procesul penal sau mijloacele legale utilizate pentru dovedirea unui
fapt.
Mijloacele de probă prevăzute de art. 64 alin.1 C.proc.pen. sunt următoarele :
- declaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului;
- declaraŃiile părŃii vătămate, ale părŃii civile şi ale părŃii responsabile civilmente;
- declaraŃiile martorilor;
- înscrisurile;
- înregistrările audio-video;
- fotografiile;
- mijloacele materiale de probă;
- constatările tehnico-stiintifice;
- constatările medico-legale;
- expertizele.
Mijloacele de probă obŃinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Principiului libertăŃii probelor în procesul penal îi corespunde libertatea mijloacelor de
probă, înŃeleasă în sensul că deducerea în faŃa organelor judiciare a situaŃiilor de fapt care constituie
probe se poate realiza prin oricare din mijloacele de probă prevăzute de lege.

Pasul 2
Sarcina probaŃiunii

ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului lasă în sarcina statelor problema reglementării


admiterii, forŃei probante şi a sarcinii probei.
În competenŃa organelor ConvenŃiei nu intră nici corectitudinea modului de apreciere a
probelor administrate.
Sarcina lor este de a şti dacă mijloacele de probă administrate în favoarea sau împotriva
acuzatului au fost prezentate de o manieră care să garanteze un proces echitabil.
Aprecierea probelor facută de judecătorul naŃional nu poate fi cenzurată în temeiul art. 6 din
ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului decât în cazul în care acesta a dedus din faptele
prezentate concluzii în mod evident injuste şi arbritare.
Elementul determinant prin prisma acestui principiu îl reprezintă modul în care probele au
fost administrate. În acest sens Curtea a statuat că „elementele de probă trebuie în principiu
administrate în faŃa acuzatului în şedinŃă publică în vederea unor dezbateri contradictorii”.
În ceea ce priveşte probele ilegale curtea a statuat că o probă ilegal obŃinută nu antreneaeză
în mod automat încălcarea art. 6.
Cu toate acestea trebuie respectate câteva condiŃii:
Proba ilegal obŃinută trebuie coroborată cu alte probe obŃinute în mod legal.
Trebuie acordat acuzatului posibilitatea de a contesta autenticitatea şi admisibilitatea probei.
O probă obŃinută prin supunere la tortură sau la tratamente inumane conform art. 3 din
convenŃie nu poate fi admisă.
Folosirea unor mărturii indirecte sau a martorilor anonimi nu este în sine contrară dreptului
la un proces echitabil dar trebuie să aibă o justificare serioasă iar condamnarea nu trebuie să se
bazeze intr-o măsură determinantă pe astfel de mărturii.

778
Curtea a stabilit că judecătorul şi avocatul ar trebui să cunoască identitatea martorului pentru
a contesta credibilitatea.
În ceea ce priveşte folosirea agenŃilor infiltraŃi aceştia ar trebui să acŃioneze în cadrul unei
entităŃi judiciare sub controlul unui magistrat să nu provoace ei însăşi săvârşirea infracŃiunii.

LecŃia 4
DeclaraŃiile părŃilor şi ale martorilor

Pasul 1
DeclaraŃiile învinuitului sau inculpatului

DeclaraŃiile aparŃinând învinuitului sau inculpatului, făcute în cursul procesului penal, pot
servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu alte fapte sau împrejurări care
rezultă din ansamblul probator existent în cauză.
Organele de urmărire penală şi instanŃa de judecată au obligaŃia de a-l asculta pe învinuit sau
inculpat în cele mai importante momente sau etape ale judecăŃii.
Astfel, în faza urmăririi penale învinuitul sau inculpatul este ascultat la începutul urmăririi
penale (art. 70 alin. 2 şi 3, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 281/2003) şi la sfârşitul
urmăririi penale (art. 237). Inculpatul este ascultat cu ocazia luării măsurii arestării preventive, în
cazul continuării cercetării penale, după punerea în mişcare a acŃiunii penale (art. 237 alin. 4) şi cu
ocazia prezentării materialului de urmărire penală (art. 250).
În faza judecăŃii inculpatul este ascultat ori de câte ori este necesar (art. 323, art. 324). „În
timpul urmăririi penale organul care instrumentează cauza nu îl va asculta pe inculpat când acesta
este dispărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieşte în Ńară” (art. 1371 C.proc.pen.). În faza
judecăŃii inculpatul este ascultat când din probele administrate rezultă unele contradicŃii şi e
necesară lămurirea acestora. Încalcarea dispoziŃiilor legale privind ascultarea inculpatului atrage
sancŃiunea nulităŃii absolute.
ConvenŃia Europeană a Drepturilor omului nu reglementează în mod direct dreptul
inculpatului de a păstra tăcerea şi de a nu se autoincrimina însă în jurisprudenŃa sa, a statuat ca
partea din proces să aibă posibilitatea să discute probele în contradictoriu cu partea adversă.
În ceea ce priveşte sustragerea inculpatului de la urmărirea penală ceea ce practica
convenŃiei înseamnă renunŃarea la dreptul de a fi ascultat şi la dreptul de a se apăra în proces, s-a
decis că acest comportament al inculpatului trebuie să fie stabilit „neechivoc” şi să fie însoŃit de un
minim de garanŃii corespunzătoare gravităŃii ei în sensul că inculpatul să probeze că nu a voit să se
sustraga justiŃiei sau ca absenŃa sa s-ar datora unor cauze de forŃă majoră.
În Codul de procedură penală „dreptul la tăcere” şi „dreptul de a nu se incrimina” nu este
reglementat în mod expres, însă se apreciază că aceste drepturi pot fi deduse din prevederile art. 20
pct. 1 şi art. 14 pct. 3 din Pactul InternaŃional cu privire la drepturile civile şi politice ratificat de
România prin decretul nr. 212/1974 şi din dispoziŃiile art. 6, art. 66 şi art. 325 alin. 2 C. proc. pen.
Având a se pronunŃa cu privire la aceste drepturi Curtea a considerat că acestea vizează
respectarea voinŃei persoanei acuzate de a păstra tăcerea ceea ce presupune că în cauzele penale,
acuzarea să facă dovada împotriva acuzatului, fără a obŃine probe prin metode coercitive sau
opresive împotriva voinŃei acuzatului.

779
În altă speŃă Curtea a precizat că este în mod incompatibil cu exigenŃele ConvenŃiei ca o
condamnare să fie întemeiată exclusiv pe tăcerea acuzatului, pe refuzul său de a răspunde la
întrebări sau de a depune mărturie, însă pe de altă parte este tot atât de evident că aceste interdicŃii
nu ar putea împiedica să se Ńină seama de tăcerea celui acuzat pentru a se putea aprecia forŃa de
convingere a elementelor dosarului care îl acuza.
Curtea a decis că aceste drepturi nu pot fi extinse şi la date care există independent de voinŃa
celui acuzat cum ar fi ridicarea de documente, prelevarea unor probe biologice.
O altă situaŃie ivită în practică şi dedusă fostei Comisii a Drepturilor Omului a considerat că
o condamnare întemeiată în special pe mărturia unor coinculpaŃi care au acceptat să coopereze cu
organele de anchetă, beneficiind astfel de o reducere a pedepselor ce le-au fost aplicate, „nu este
contrară unei echităŃii unui proces”, în măsura în care aceste mărturii au fost dicutate în
contradictoii şi au existat şi alte elemente de probă luate în considerare de instanŃa de judecată.

a) Procedee de ascultare şi de obŃinere a declaraŃiilor

Legiuitorul a prevăzut o procedură de ascultare care oferă posibilitatea unei investigări


minuŃioase a subiectului procesual, un complex de reguli de ordin procesual şi tehnic. Din punct de
vedere tactic este important a se crea o atmosferă favorabilă ascultării şi stabilirii contactului
psihologic dintre anchetator şi anchetat.
În conformitate cu art. 70 alin. 1 C.proc.pen. învinuitul sau inculpatul este întrebat cu privire
la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, cetăŃenie, studii, antecedente penale, loc de muncă.
Organul de urmărire penală are obligaŃia de a-i aduce la cunoştinŃă fapta care formează obiectul
cauzei, dreptul de a avea apărător şi dreptul de a nu face nici o declaraŃie(dreptul la tăcere).
Învinuitului sau inculpatului i se cere să dea o declaraŃie în care să menŃioneze tot ce stie cu
privire la fapta şi la învinuirea care i se aduce. Dacă el va consimŃi să dea această declaraŃie i se va
cere să o scrie personal.
Dacă sunt mai mulŃi învinuiŃi, fiecare este ascultat fără să fie de faŃă ceilalŃi, iar ascultarea
nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraŃiilor pe care aceştia le-au dat anterior. După ce
învinuitul a făcut declaraŃia i se pot pune întrebări cu privire la fapta care formează obiectul cauzei
şi la învinuirea adusă. De asemenea, este întrebat cu privire la probele pe care înŃelege să le
propună. Psihologia judiciară recomandă ca întrebările puse să nu meargă în linie dreaptă, ci în
spirală.
DeclaraŃiile învinuitului se consemnează în scris. În fiecare declaraŃie se vor consemna ora
începerii şi a încheierii ascultării învinuitului sau a inculpatului (art. 73 alin. 1 C.proc.pen., text
reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003). DeclaraŃia scrisă se citeşte acestuia,
iar dacă cere, i se dă să o citească. Când este de acord cu ea, o semnează pe fiecare pagină şi la
sfârşit. Când învinuitul refuză să semneze se face menŃiune în declaraŃia scrisă. DeclaraŃia scrisă
este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea învinuitului ori de
preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret, când declaraŃia a fost luată
prin el. DeclaraŃia este semnată şi de apărator atunci când asistenŃa juridică este obligatorie.

b) Valoarea probatorie a declaraŃiilor învinuitului sau inculpatului

Legea nu acordă o forŃă probantă acestui mijloc de probă, arătându-se în art. 69 C.proc.pen.
că aceste declaraŃii pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte
şi împrejurări care rezultă din ansamblul probator existent în cauză. Rezervele sunt justificate
întrucât progresele realizate în psihologia judiciară au demonstrat că nu trebuie să se acorde multă

880
credibilitate acestui mijloc de probă pentru că, voluntar sau involuntar, învinuitul sau inculpatul
denaturează declaraŃia sa. Practica judiciară a demonstrat ca în anumite situaŃii, învinuitul sau
inculpatul a recunoscut săvârşirea unor fapte din motive de afecŃiune faŃă de adevăratul făptuitor
sau pentru a ascunde fapte mai grave săvârşite de învinuit sau inculpat.
Prin urmare, declaraŃiile învinuitului, în legislaŃiile moderne, nu mai sunt considerate ca
fiind « regina probelor ». Acest mijloc de probă este considerat ca fiind divizibil şi retractabil dacă,
în anumite situaŃii, aceste declaraŃii se impun în contextul aprecierii întregului material probator
administrat într-o cauză.

Pasul 2
DeclaraŃiile părŃii vătămate, ale părŃii civile şi ale părŃii responsabile civilmente

Pentru a da eficienŃă acestui mijloc de probă, în dispoziŃiile art. 76 C.proc.pen. se prevede


obligaŃia organului de urmărire penală şi a instanŃei de judecată să cheme spre a fi ascultată partea
vătămată care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin infracŃiune, precum şi partea
responsabilă civilmente.
Înainte de ascultare, organele judiciare au obligaŃia să pună în vedere parsoanei vătămate că
poate participa în proces ca parte vătămată sau, dacă a suferit o pagubă materială, se poate constitui
parte civilă, precum şi momentul până la care se poate face constituirea de parte civilă.
DeclaraŃia de constituire de parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faŃa
instanŃei până la citirea actului de sesizare.
Potrivit art. 75 C.proc.pen. declaraŃiile părŃii vătămate, ale părŃii civile şi ale părŃii
responsabile civilmente pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu
fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probator existent în cauză.

Pasul 3
DeclaraŃiile martorilor

DeclaraŃiile martorilor sunt relatările făcute în faŃa organelor de cercetare penală sau a
instanŃelor de judecată de către unele persoane care având cunoştinŃă despre vreo faptă sau despre
vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului, este ascultată în această calitate.
DeclaraŃiile martorilor se folosesc din cele mai vechi timpuri, acestea fiind considerate
„ochii şi urechile justiŃiei”.
Pentru a dobândi calitatea de martor din conŃinutul art. 48 C. proc. pen. rezulta următoarele
condiŃii: existenŃa unui proces penal în curs de desfăşurare; existenŃa unei persoane fizice care are
cunostinŃă despre vreo faptă sau vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în
cauza respectivă; ascultarea acelei persoane de către organele competente.
În procesul penal poate fi ascultată ca martor orice persoană fizică indiferent de starea sa.
Potrivit art. 83 C.proc.pen. martorul are obligaŃia de a se înfăŃişa la locul, ziua, ora arătate în
citaŃie şi are obligaŃia să declare tot ce ştie cu privire la faptele cauzei. Încalcarea obligaŃiei
martorului de a se prezenta la organele judiciare atrage aplicarea unei sancŃiuni (amenda judiciară)
de la 250 lei la 5000 lei (text reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003).
Încălcarea obligaŃiei de a declara tot ce ştie atrage aplicarea unei sancŃiuni penale pentru săvârşirea
infracŃiunii de mărturie mincinoasă (art. 260 C.pen.).

881
Martorii sunt protejaŃi de lege împotriva violenŃelor sau a ameninŃărilor ce ar fi făcute asupra
lor în vederea aflării adevărului şi au dreptul de a primi anumite sume de bani efectuate cu
deplasarea la proces ( art. 865 C.prc.pen., text introdus prin Legea nr. 281/2003).
Nu pot fi ascultaŃi ca martori, potrivit art. 79 C.proc.pen., persoanele obligate a păstra
secretul profesional (avocaŃii, medicii, notarii). Divulgarea secretului profesional constituie
infracŃiune (art. 251, art. 298 C.pen.).
Nu poate fi ascultată ca martor partea vătămată care s-a constituit parte civilă. Conform art.
82 C.proc.pen. parsoana vătămată poate fi ascultată dacă nu este parte civilă sau nu participă în
proces ca parte vătămată.
Poate fi ascultat ca martor şi minorul (art. 81 C.proc.pen.), însă până la varsta de 14 ani
ascultarea se face în prezenŃa unuia dintre părinŃi, a tutorelui sau a persoanei căreia îi este
încredinŃat minorul.
Nu pot fi ascultaŃi ca martori, potrivit art. 80 C.proc.pen., soŃul şi rudele apropiate ale
învinuitului. În măsura în care consimt să depună mărturie şi vor încălca obligaŃiile prevăzute de art.
85 C.proc.pen., vor răspunde pentru comiterea infracŃiunii de mărturie mincinoasă.

a) Procedura de ascultare (art. 84 C.proc.pen.)

În cadrul procedurii de ascultare o primă etapă o constituie identificarea martorului. Astfel,


martorul este întrebat despre nume, prenume, vârstă, adresă, ocupaŃie. În caz de îndoială asupra
identităŃii, ea se stabileşte prin orice mijloc de probă. Apoi, martorul va fi întrebat dacă este soŃ sau
rudă a unei părŃi şi în ce raport se află cu aceasta, precum şi dacă a suferit vreo pagubă de pe urma
infracŃiunii. Dacă martorul va declara că se află în relaŃii de duşmănie cu vreo parte, credibilitatea
mărturiei va fi apreciată proporŃinonal cu ura sau prietenia.
Înainte de a fi ascultat, potrivit art. 85 C.proc.pen., martorul va depune următorul jurământ:
„Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”.
În timpul jurământului martorul va Ńine mâna pe cruce sau pe Biblie. Referirea la divinitate se
schimbă potrivit credinŃei religioase a martorului. Asfel, martorului de altă religie nu îi sunt
aplicabile prevederile juridice sus menŃionate. Martorul fără confesiune va depune următorul
jurământ: „Jur pe onoare şi pe constiinŃă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea
ce ştiu”. Martorii care, din motive de conştiinŃă sau de confesiune, nu depun jurământ vor rosti:
„Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”. Sunt excepŃii de la
obligaŃia de a depune jurământ minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani. Ei vor fi atenŃionati să
spună adevărul (art. 85 alin. ultim C.proc.pen.). În declaraŃia scrisă se va face menŃiune că martorul
a depus jurământul.
Înainte de ascultare i se va aduce la cunoştinŃă obiectul cauzei, i se vor arăta faptele sau
împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerând să declare tot ce ştie (art. 86
alin. 1 C.proc.pen.).
După ce a făcut declaraŃiile i se pot pune întrebări cu privire la faptele sau împrejurările care
trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana părŃilor şi în ce mod a luat cunoştinŃă despre cele
întâmplate. Dacă sunt mai mulŃi martori, fiecare va fi ascultat separat (art. 71 alin. 3 C.proc.pen.).
Ascultarea nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraŃiilor date anterior şi nici nu se poate
folosi o declaraŃie scrisă mai înainte.
Când ascultarea martorului nu poate avea loc din motive independente de voinŃa acestuia,
adică dacă este în imposibilitate de a se prezenta, organul de urmărire penală sau instanŃa de
judecată va proceda la ascultarea martorului la locul unde se află (art. 74 C.proc.pen.).

b) ProtecŃia datelor de identificare a martorului

882
Dacă sunt probe temeinice ca, prin declararea identităŃii reale, a localităŃii acestuia de
domiciliu sau reşedinŃă, ar fi periclitată viaŃa, integritatea corporală, libertatea lui ori a altei
persoane, martorului i se poate încuviinŃa să nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate
sub care urmează să apară în faŃa organelor judiciare (art. 861 - 865, texte introduse prin Legea nr.
281/2003). DispoziŃiile art. 861 - 865 din Codul de procedură penală trebuie coroborate şi cu
prevederile Legii nr. 682/200218. Această măsură poate fi dispusă de procuror în cursul urmăririi
penale, iar în cursul judecăŃii de către instanŃa de judecată la cererea motivată a procurorului, a
martorului sau a oricărei persoane îndreptăŃite. Datele despre identitatea reală a martorului vor fi
consemnate într-un proces verbal care va fi păstrat la sediul parchetului care a efectuat urmărirea
penală ori, dupa caz, la sediul instanŃei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiŃii de maximă
siguranŃă. Procesul verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus
măsura. Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi Ńinute în condiŃii de
confidenŃialitate. În toate situaŃiile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi
introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanŃă, sau instanŃa de judecată, prin
încheiere, a constatat că a dispărut pericolul care a condus la luarea măsurii de protecŃie a
martorului.
DeclaraŃiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate redată în procesul verbal al
procurorului, precum şi declaraŃia martorului consemnată în cursul judecăŃii, semnate de procurorul
care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, pot servi la
aflarea adevărului numai în măsura în care pot fi coroborate cu fapte sau împrejurări care rezultă
din ansamblul probelor existente.
Pot fi audiaŃi ca martori cărora li s-a atribuit o altă identitate şi investigatorii sub acoperire.
c) ModalităŃi speciale de ascultare a martorului

Dacă există mijloace tehnice corespunzătoare, procurorul sau instanŃa poate admite ca
martorul să fie ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde este organul de urmărire penală sau în
sala în care se desfăşoară şedinŃa de judecată prin intermediul mijloacelor tehnice puse la îndemana
instanŃei. Luarea declaraŃiei martorului în condiŃiile menŃionate se face în prezenŃa procurorului.
Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reŃele de televiziune cu imaginea şi vocea
distorsionate astfel încât să nu poată fi recunoscut. DeclaraŃia martorului dată în aceste condiŃii va fi
înregistrată prin mijloace tehnice video şi audio şi va fi redată integral în formă scrisă.
În cursul urmăririi penale se va întocmi un proces verbal în care se va reda declaraŃia
martorului care va fi semnat de procurorul prezent la ascultare şi de organul de urmărire penală şi se
va depune la dosarul cauzei. DeclaraŃia martorului transcrisă va fi semnată de acesta, urmând a fi
păstrata în dosarul depus la parchet în plic sigilat, în condiŃii de maximă siguranŃă.
În cursul judecaŃăii, declaraŃia martorului va fi semnată de procurorul prezent la ascultare şi
de preşedintele completului de judecată. DeclaraŃia martorului transcrisă va fi semnată şi de martor,
fiind păstrată în dosarul depus la instanŃă, într-un loc special, în plic sigilat, în condiŃii de maximă
siguranŃă. Casetele video şi audio pe care a fost înregistrată declaraŃia martorului, în original,
sigilate cu sigiliul parchetului sau al instanŃei se păstrează în aceleaşi condiŃii.
InstanŃa poate admite, la cererea procurorului, a părŃilor sau din oficiu, efectuarea unei
expertize tehnice privind miloacele prin care au fost audiaŃi martorii.
Aceste dispoziŃii privind protecŃia datelor de identificare a martorului au intrat în vigoare la
data de 1 ianuarie 2004.

d) Audierea martorului sub 16 ani în anumite cauze

18 Legea nr. 682/2002, publicată în M. Of. nr. 964 din 28.12.2002


883
În cauzele privind infracŃiunile de violenŃă între membrii familiei, instanŃa poate dispune ca
martorul sub 16 ani să nu fie audiat în şedinŃă de judecată, admiŃându-se prezentarea unei audieri
efectuate în prealabil prin înregistrări audio-video în condiŃiile art. 86 alin. 2, 4, 5 si 7 C.proc.pen.

e) Valoarea probatorie a declaraŃiilor martorilor

În timp ce declaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului, precum şi declaraŃiile părŃilor pot
servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu alte probe, declaraŃiile
martorilor pot servi la aflarea adevărului necondiŃionat. Rezultă că organele judiciare îşi pot
întemeia soluŃia pe declaraŃia chiar a unui singur martor, dacă produce încrederea deplină că
relatează adevărul.
Aprecierea declaraŃiei martorului are loc în funcŃie de numeroase elemente ca: împrejurările
referitoare la persoana martorului (stare psiho-fizică, morală, raportul cu părŃile), sursa din care
provine mărturia, modul în care a avut loc perceperea faptelor.
În cazul în care atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii investigatorul sub
acoperire şi colaboratorul au fost ascultaŃi ca martori în condiŃiile prevăzute în art. 861 – 862 C. proc.
pen. identitatea acestora fiind protejată, declaraŃiile lor pot servi la aflarea adevărului numai în
măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în
cauză, potrivit art. 861 alin. (6) C. proc. pen.
Prin urmare instanŃa supremă a stabilit că declaraŃiile martorilor cu identitatea protejată nu
pot constitui probe suficiente pentru pronunŃarea unei hotărâri de condamnare.
A mai reŃinut că potrivit jurisprudenŃei C.E.D.O., pronunŃarea unei hotărâri de condamnare
întemeiată în mod determinant pe declaraŃiile martorilor cu identitatea protejată implică o limitare a
dreptului la apărare, ireconciabilă cu garanŃiile prevăzute în art. 6 din ConvenŃia Europeană a
Drepturilor Omului (cauza Kostovski împotriva Olandei, hotărârea din 20.11.1989, paragraful 44).
Deasemenea dacă nici inculpatul şi nici reprezentantul acestuia nu au avut posibilitatea de a
pune întrebări martorilor cu identitatea protejată în nici un stadiu al procesului penal şi nici unul
dintre aceşti martori nu a fost examinat de instanŃă, declaraŃiile fiind înregistrate în faza actelor
premergătoare, dreptul la apărare a inculpatului este limitat într-o manieră incompatibilă cu
garanŃiile prevăzute in art. 6 din ConvenŃie (cauza Toal împotriva Estoniei, hotărârea din
22.11.2005 paragraful 35).

Pasul 4
Procedee speciale de ascultare a părŃilor şi a martorilor

a) Confruntarea ( art.87 C.pr.pen.)

Confruntarea este un procedeu probatoriu complementar, fiind folosită de organele de


urmărire penală sau de instanta de judecată în cazul în care se constată că există contradicŃii între
declaraŃiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză.
Confruntarea se face numai dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei, fiind socotit
un mijloc tactic de verificare a declaraŃiilor şi de precizare a poziŃiei părŃilor faŃă de faptele care li
se impută.
Această posibilitate pe care o au organele judiciare de a surprinde reacŃiile celor care au fost
puşi faŃă în faŃă este de natură să contribuie la aflarea adevărului. Confruntarea poate avea, însă, şi
unele dezavantaje în sensul că persoanele confruntate pot specula contradicŃiile în interesul lor.
Conform art. 88 alin. 1 C.proc.pen. persoanele confruntate nu mai sunt ascultate ca în procedura

884
obişnuită, ci vor răspunde la întrebările cu privire la care declaraŃiile date anterior conŃin
contraziceri. Organele de urmărire penală sau instanŃa pot încuviinŃa ca persoanele confruntate să-şi
pună reciproc întrebări. Confruntarea poate fi şi înregistrată.
DeclaraŃiile date de persoanele confruntate se consemnează într-un proces-verbal.

b) Folosirea interpreŃilor

Potrivit art. 128 alin. 1 C.proc.pen., în situaŃia în care una din părŃi sau o altă persoană care
urmează a fi ascultată nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire
penală sau instanŃa de judecată îi asigură în mod gratuit folosirea unui interpret. Acesta poate fi
desemnat sau ales de părŃi, dar în acest caz trebuie să fie autorizat, potrivit legii.
Interpretului i se aplică, potrivit art. 128 alin. 3 C.proc.pen., prevederile referitoare la
ascultarea martorilor. Prin urmare, acesta are obligaŃia să se înfăŃişeze la locul, ziua şi ora arătate în
citaŃie şi are datoria să arate cu exactitate tot ceea ce declară perosna ascultată.
De asemenea, interpretului îi sunt adresate întrebările prealabile privind identitatea, calitatea
de soŃ sau rudă a vreuneia din părŃi, precum şi un eventual interes pe care ar putea să îl aibă în
cauză. Interpretul depune acelaşi jurământ ca şi martorul.

LecŃia 5
Înscrisurile, înregistrările şi mijloacele
materiale de probă

Pasul 1
Înscrisurile – ca mijloc de probă

Înscrisurile pot servi ca mijloc de probă dacă în conŃinutul lor se arată fapte sau împrejurări
de natură să contribuie la aflarea adevărului.
Potrivit art. 891 C.proc.pen., text introdus prin Legea nr. 281/2003, formularele în care
urmează să se consemneze orice declaraŃie în faza de urmărire penală vor fi, în prealabil,
înregistrate şi înseriate ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în
dosarul cauzei.
Sunt mijloace de probă scrisă numai acele înscrisuri care, în conŃinutul lor, materializează un
act de gândire şi voinŃă care are relevanŃă asupra faptelor şi a împrejurărilor de fapt care intră în
obiectul probaŃiunii dintr-o cauză. Poate constitui mijloc de probă: un jurnal personal, o scrisoare de
ameninŃare sau santaj. Nu constituie mijloc de probă scrisă, ci mijloc material de probă un înscris pe
care se găsesc pete de sânge, un înscris pe numele victimei, amprentele digitale.
În sfera înscrisurilor intră doar acele obiecte pe care sunt marcate scrieri fonetice, cu
excepŃia planşelor, schemelor şi fotografiilor care sunt considerate mijloace materiale de probă. Un
loc important îl ocupă procesele verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanŃa de
judecată.

885
Pasul 2
Înregistrările audio sau video şi fotografiile

1. CondiŃiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau a


comunicărilor

Potrivit art. 911 C.proc.pen., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor


efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea
motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală, în condiŃiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau
săvârşirea unei infracŃiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi
înregistrarea se impun pentru stabilirea situaŃiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea
participanŃilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin
orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracŃiunilor contra siguranŃei
naŃionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracŃiunilor de trafic
de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de
monede sau alte valori, în cazul infracŃiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul
unor alte infracŃiuni grave ori al infracŃiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare
electronica. DispoziŃiile alin. 1 se aplica în mod corespunzător.
AutorizaŃia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult
de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanŃei căreia i-ar reveni competenŃa să judece
cauza în primă instanŃă sau de la instanŃa corespunzătoare în grad acesteia, în a carei circumscripŃie
se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează
urmărirea penală. În lipsa preşedintelui instanŃei autorizaŃia se dă de către judecătorul desemnat de
acesta.
AutorizaŃia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiŃii,
pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
Durata totală a interceptarilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană şi
aceeaşi faptă, nu poate depăşi 120 de zile.
Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces
nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaŃii
concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei infracŃiuni dintre
cele prevăzute la alin. 1 şi 2 al art. 911 .
Procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor şi înregistrărilor înainte de expirarea
duratei autorizaŃiei dacă nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre aceasta
instanta care a emis autorizaŃia.
La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea
interceptării şi înregistrării convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau
orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracŃiunii ce formează obiectul
cercetării.
Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin
încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele
pentru care stabilirea situaŃiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanŃilor nu poate fi
facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau
locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.

886
2. Organele care efectuează înregistrările şi interceptările

Procurorul, personal, sau anumite persoane desemnate de acesta pot efectua operaŃiunea de
interceptare şi înregistrare. Persoanele chemate să dea concurs tehnic la interceptare şi înregistrare
au obligaŃia să păstreze secretul operaŃiunii efectuate. Încălcarea acestei obligaŃii este pedepsită de
Codul penal.
În caz de urgenŃă, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu prin ordonanŃă motivată,
înregistrarea sau interceptarea pe bandă magnetică ori pe orice alt suport, comunicând instanŃei
imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore. În cel mult 24 de ore instanŃa trebuie să se pronunŃe asupra
ordonanŃei procurorului. Dacă o va admite, instanŃa va dispune autorizarea pe mai departe a
înregistrărilor şi interceptărilor. În caz de respingere a ordonanŃei, instanŃa trebuie să dispună
încetarea de îndată a înregistrărilor şi interceptărilor şi distrugerea celor efectuate.
Până la terminarea urmăririi penale, instanŃa va dispune aducerea la cunoştinŃă, în scris,
persoanelor ale căror convorbiri au fost înregistrate şi interceptate, precum şi datele la care s-au
efectuat acestea.
Despre efectuarea înregistrărilor şi interceptărilor procurorul sau organul de cercetare penală
întocmeşte un proces verbal în care se menŃionează autorizarea dată de instanŃă; numărul sau
numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile; numele persoanelor care le-au
purtat; data şi ora fiecărei convorbiri; numărul de ordine al benzii magnetice sau al oricărui suport
pe care se face imprimarea. Convorbirile înregistrate sunt redate în forma integrală în scris, ataşate
la procesul verbal cu certificare pentru autenticitate de către organul de urmărire penală, verificat şi
contrasemnat de procurorul care a efectuat sau supravegheat urmărirea penală.
Corespondentele în altă limbă sunt transcrise în limba română prin interpret. Banda
magnetică cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisă a acesteia şi procesul verbal se înaintează
instanŃei care, după ce ascultă procurorul şi părŃile, va hotărî care dintre informaŃiile culese prezintă
interes în cercetarea şi soluŃionarea cauzei. În acest sens instanŃa va încheia un proces verbal.
Convorbirile sau comunicările care conŃin secrete de stat sau profesionale nu se vor menŃiona în
procesul verbal. Dacă săvârşirea unei infracŃiuni are loc prin convorbirile sau comunicările care
conŃin secrete de stat, consemnarea se va face în procese verbale separate.
InstanŃa poate aproba, la cererea părŃilor, consultarea din înregistrările şi din transcrierea
depusă la grefă care nu sunt consemnate în procesul verbal. Prin încheiere instanŃa va dispune
distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de probă în cauză. Celelalte
înregistrări vor fi păstrate până la arhivarea dosarelor.
Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi justiŃiabil nu poate fi folosit ca mijloc de probă.
Aceste condiŃii de înregistrare şi interceptare sunt aplicabile şi în cazul înregistrării de convorbiri
efectuată prin alte mijloace de telecomunicaŃii. Aceste mijloace de probă pot fi supuse expertizei
tehnice la cererea procurorului sau a părŃilor ori din oficiu.

Pasul 3
Mijloacele materiale de probă

Săvârşirea unei infracŃiuni este marcata şi prin urmele lăsate pe anumite obiecte. Denumite şi
«martori muŃi» ai înfăptuirii justiŃiei, mijloacele materiale pot furniza uneori informaŃii mai exacte
decât martorii şi nu ridică niciodată suspiciunea relei-credinŃe, care poate fi întâlnită la persoanele
chemate ca martori.

887
Potrivit art. 94 C.proc.pen. „obiectele care conŃin sau poartă o urmă a faptei săvârşite,
precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de probă”.
Sunt mijloace materiale de probă: obiectele care au fost folosite, destinate să servească la
săvârşirea unei infracŃiuni (cutitul) şi obiectele care sunt produsul infracŃiunii (monede falsificate,
băuturi falsificate). Toate aceste mijloace materiale de probă furnizează informaŃii cu valoare
probantă deosebită şi se constituie în probe directe.

Pasul 4
Procedeele de descoperire şi de ridicare a mijloacelor materiale de probă

a) Ridicarea de obiecte şi înscrisuri (art. 96 C.proc.pen.)

Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată are obligaŃia să ridice obiecte şi
înscrisuri care pot servi ca mijloace de probă. Orice persoană fizică sau juridică în posesia căreia se
află un obiect sau înscris care poate servi ca mijloc de probă este obligată să îl prezinte organelor de
urmărire penală sau instanŃei. Dacă obiectul sau înscrisul are caracter confidenŃial sau secret,
predarea se va face în condiŃii care să asigure păstrarea secretului.
Prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus art. 98 care prevede că: „ instanŃa de judecată, la
propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale sau din oficiu, în cursul judecăŃii, poate
dispune ca orice unitate poştală sau de transport să reŃină şi să predea scrisorile, telegramele şi
oricare altă corespondenŃă, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie
direct, fie indirect”. Dacă obiectul sau înscrisul nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire
penală sau instanŃa va dispune ridicarea silită. ReŃinerea şi predarea corespondenŃei poate fi dispusă
în scris în cazurile urgente şi de procuror, acesta fiind obligat să informeze de îndată instanŃa. Toate
obiectele şi corespondenŃa care nu au legatură cu cauza se restituie destinatarului.

b) PercheziŃia (art. 100 C.proc.pen.)

Potrivit ConstituŃiei „domiciliul şi reşedinŃa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau
rămâne în domiciliul ori în reşedinŃa unei persoane fără învoirea acesteia”.
Conform art. 100 C.proc.pen. „când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun înscris
dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenŃa sau deŃinerea acestora, precum şi ori de câte ori
există indicii temeinice ca efectuarea unei percheziŃii este necesară pentru descoperirea şi
strângerea probelor, instanŃa de judecată, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale sau
din oficiu, în cursul judecăŃii, poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea acesteia”.
Pentru ca percheziŃia să dea rezultatul scontat, ea trebuie să aibă o planificare şi să fie
realizată prin mijloace tehnice adecvate. Organele de cercetare penală pot face percheziŃia cu
autorizare judecatorească.
Perchezitia poate fi domiciliară şi corporală.
Perchezitia domiciliară poate fi dispusă doar de judecător prin încheiere motivată în cursul
urmăririi penale sau la cererea procurorului, în cursul judecăŃii. În cursul urmăririi penale
percheziŃia domiciliară se poate dispune în camera de consiliu fără citarea părŃilor.
PercheziŃia corporală poate fi dispusă de organul de cercetare penală, procuror sau judecător.
Înainte de începerea urmăririi penale percheziŃia domiciliară nu poate fi dispusă. PercheziŃia dispusă
în cursul urmăririi penale se efectuează de procuror sau organul de cercetare penală însoŃit, după

888
caz, de lucrători operativi. Organul judiciar care efectuează percheziŃia este obligat să se legitimeze
şi să prezinte autorizarea dată de judecător.
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziŃia domiciliară se fac în prezenŃa
persoanei de la care se ridică obiectele şi înscrisurile sau la care se efectuează perheziŃia, iar în lipsa
acesteia a unui reprezentant, membru al familiei sau vecin, având capacitate de exerciŃiu.
PercheziŃia domiciliară are loc prin deschiderea încăperilor sau a altor mijloace de păstrare
în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile căutate. În acelaşi timp, organul judiciar trebuie să
dispună măsuri ca anumite fapte şi împrejurări din viaŃa personală a celui la care se efectuează
percheziŃia şi care nu au legatură cu cauza să nu devina publice. După efectuarea percheziŃiei,
organul de cercetare penală sau instanŃa de judecată va încheia un proces verbal care va trebui să
cuprindă şi menŃiuni privind locul, timpul şi condiŃiile în care obiectele şi înscrisurile au fost
descoperite şi ridicate. În procesul verbal se va face menŃiune şi despre obiectele ridicate, precum şi
despre acelea care au fost lăsate în păstrare. Copie după procesul verbal se va lăsa persoanei la care
s-a efectuat percheziŃia.

c) Cercetarea la faŃa locului (art. 129 C.proc.pen.)

În contextul acestei instituŃii, privind locul faptei, trebuie să avem în vedere nu numai
dispoziŃiile art. 30 alin. 4, ci şi locul unde s-au descoperit urmele infracŃiunii ori în care s-au extins
urmările ei.
Potrivit art. 129 C.proc.pen., importanŃa acestui act procedural este relevată prin obiectul ei
complex în clarificarea anumitor împrejurări în care a fost comisă infracŃiunea. Competente să
efectueze acest act procedural sunt atât organele de urmărire penală, cât şi instanŃa de judecată.
Când cercetarea este realizată de organul de urmărire penală, trebuie să existe şi martori
asistenŃi, părŃile fiind prezente numai atunci când este necesar. Neprezentarea părŃilor
încunoştiinŃate nu împiedică cercetarea. Când învinuitul sau inculpatul este reŃinut ori arestat, legea
cere ca părŃile să fie citate, iar prezenŃa procurorului este obligatorie.
Când cercetarea este efectuată de instanŃa de judecată, părŃile sunt citate, iar participarea
procurorului este obligatorie atunci când acesta participă obligatoriu şi la judecată.
Fixarea rezultatelor cercetării se face potrivit art. 131 C.proc.pen., într-un proces verbal de
cercetare la faŃa locului şi care trebuie să îndeplinească cerinŃele art. 91 C.proc.pen.

d) Reconstituirea (art. 130 C.proc.pen.)

Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată, atunci când consideră necesar, pentru
verificarea şi precizarea unor date, procedează la reconstituirea la faŃa locului, în întregime sau în
parte, a modului şi a condiŃiilor în care a fost săvârşită fapta. Reconstituirea se face în prezenŃa
învinuitului sau a inculpatului, încheindu-se un proces verbal.

889
LecŃia 6
Constatările tehnico-ştiinŃifice, constatările
medico-legale şi expertizele

Pasul 1
Constatările tehnico-ştiinŃifice

Constatarea tehnico-ştiinŃifică se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni


care funcŃionează în cadrul ori pe lângă instituŃia de care aparŃine organul de urmărire penală.
Organul de urmărire penală stabileşte obiectul constatării şi formulează întrebări la care
trebuie să răspundă specialiştii şi termenul în care urmează să fie efectuată lucrarea.
Constatarea tehico-ştiintifică se dispune numai în timpul urmăririi penale, iar în timpul
judecăŃii se poate dispune numai refacerea sau completarea acesteia. OperaŃiunile şi concluziile
constatării se consemnează într-un raport ( art. 115 alin. 1 C.proc.pen.).

Pasul 2
Constatările medico-legale

Constatările medico-legale se fac într-un moment apropiat săvârşirii infracŃiunii şi se dispun


numai în timpul urmăririi penale. Aceste constatări se dispun în caz de moarte violentă, de moarte a
cărei cauză nu se cunoaşte sau este suspectă ori atunci când este necesară o examinare corporală
asupra persoanei vătămate, a învinuitului pentru a se constata pe corpul acestuia existenŃa urmelor
infracŃiunii.
Exhumarea în vederea constatării cauzelor morŃii se face numai cu încuviinŃarea
procurorului. Concluziile constatării medico-legale se consemnează într-un raport scris.

Pasul 3
Expertizele

Expertizele sunt efectuate de specialişti în materie, iar obiectul şi concluziile sunt fixate într-
un raport scris. Expertizele nu se fac de urgenŃă, ca în cazul constatărilor, şi pot fi dispuse şi în faza
de judecată.

a) Felurile expertizei

În funcŃie de natura problemelor care urmează a fi lămurite, expertizele pot fi clasificate în:
 criminalistice, care pot fi dactiloscopice, traseologice, balistice, tehnice, grafice, bio-
criminalistice;
 medico-legale;
 psihiatrice;
 contabile;
 tehnice.
După cum legea reglementează necesitatea efectuării lor expertizele sunt:
 facultative;

990
 obligatorii (art. 117 alin. 1 C.proc.pen. prevede că „efectuarea expertizei psihologice
este obligatorie în cazul infracŃiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când
organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată are îndoială asupra stării psihice a
învinuitului sau a inculpatului” ).
După modul de desemnare a expertului distingem între expertize:
 simple, atunci când organul de urmărire penală numeşte expertul şi urmăreşte activitatea
acestuia ;
 contradictorii, atunci când experŃii sunt aleşi de părŃi şi numiŃi de organele judiciare şi
părŃi (art. 118 alin. 3);
 supravegheate, atunci când părŃile pot desemna un specialist.
După modul de organizare, expertizele sunt:
 simple, expertizele întocmite de un singur specialist dintr-un anumit domeniu;
 complexe (mixte), expertizele dispuse pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări şi
pentru care se cer cunoştinŃe din mai multe ramuri ale ştiinŃei.

b) Procedura expertizei (art. 120 C.proc.pen.)

În principiu, experŃii sunt numiŃi de organul de urmărire penală sau de instanŃa de judecată
(art. 118 alin. 2 C.proc.pen.). Onorariile experŃilor sunt fixate de organul de urmărire penală sau de
instanŃa în funcŃie de complexitatea expertizei.
Dacă expertiza urmează a fi efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de
expertiză criminalistică, de un institut de specialitate, expertul nu este numit de organele judiciare,
ci de către organul din care el face parte.
În anumite situaŃii serviciile de expertiză pot cere concursul unor specialişti din alte
instituŃii, putând să le acorde asistenŃa sau să-şi dea avizul. Organele medico-legale nu pot fi
înlocuite cu altele. Legea permite ca fiecare parte să ceară ca un expert recomandat de ele să
participe la efectuarea expertizei.
ExperŃii sunt numiŃi de organul de urmărire penală prin rezoluŃie sau ordonanŃă, iar de către
instanŃa de judecată prin încheiere. După numirea experŃilor se fixează un termen la care sunt
chemate părŃile şi experŃii după care se dau lămuririle necesare.
După efectuarea expertizei, expeŃii întocmesc un raport scris. Raportul de expertiză trebuie
să cuprindă o parte introductivă, descrierea şi partea finală în care sunt expuse concluziile
expertului. Când sunt mai mulŃi experŃi se întocmeşte un singur raport de expertiză.
Dacă există deosebiri de opinii, atunci opiniile separate vor fi consemnate în cuprinsul
raportului sau în anexă. Unele rapoarte de expertiză trebuie şi avizate. Avizul este obligatoriu în
cazul omorului deosebit de grav, atunci când s-a produs moartea victimei, iar nu şi atunci când
infracŃiunea a rămas în faza de tentativă.
În cauzele privind infracŃiunile de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanŃa
de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparaŃie. Dacă aceste scripte se găsesc în
depozite publice sau la un particular, organele de urmărire penala sau instanŃa le pune în vedere că
trebuie să le predea. Scriptele de comparaŃie trebuie vizate de organul de urmărire penală sau de
preşedintele completului de judecată şi semnate de acela care le prezintă.
InstanŃa sau organul de urmărire penală poate dispune ca învinuitul sau inculpatul să
prezinte o piesă scrisă de el ori să scrie după dictarea ce i s-ar face. În caz de refuz din partea
învinuitului sau a inculpatului se va face menŃiune în procesul verbal sau în încheierea de şedinŃă.

c) Valoarea probatorie a raportului de expertiză

991
Expertizele nu au forŃă probantă deosebită faŃă de celelalte probe. Prin urmare, concluziile
neargumentate ale unor experŃi nu pot constitui temeiul convingerii instanŃei ca s-ar impune o
soluŃie sau alta, iar atunci când acestea nu sunt explicite, organul de urmărire penală sau instanŃa de
judecată poate dispune un supliment de expertiză sau o nouă expertiză. Dacă au fost efectuate două
sau mai multe expertize, instanŃa se va opri la aceea pe care o consideră mai fundamentată, mai
argumentată ştiinŃific, funcŃie de care va solicita şi avizul comisiei superioare medico-legale.

LecŃia 7
Comisia rogatorie şi delegarea

Pasul 1
Comisia rogatorie

Atunci când organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată nu are posibilitatea să
asculte un martor ori să facă o cercetare la faŃa locului, poate să se adreseze unui alt organ de
urmărire penală sau unei alte instanŃe de judecată care are posibilitatea să le efectueze.
Comisia rogatorie se dispune de organul de urmărire penală, prin rezoluŃie, sau de către
instanŃa de judecată, prin încheiere şi se poate adresa numai unui organ de urmărire penală sau unei
instanŃe egale în grad.
Potrivit art. 133 C.proc.pen. rezoluŃia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie
trebuie să conŃină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar,
în cazul în care urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta şi întrebările ce trebuie să i se pună.
Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate
pune şi alte întrebări persoanei ascultate, în afara celor arătate în rezoluŃie sau încheiere, dacă este
necesar.
PărŃile, în caz de comisi rogatorie, pot formula întrebări ce vor fi transmise instanŃei care
urmează a efectua comisia rogatorie. De asemenea, oricare dintre părŃi poate cere să fie citată la
efectuarea comisiei rogatorii. În cazul în care inculpatul este arestat, instanŃa care urmează a efectua
comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, care îl va reprezenta.

Pasul 2
Delegarea

Delegarea este o procedură utilizată pentru efectuarea unui act procedural sau administrarea
unor probe de către un alt organ decât cel care are cauza spre rezolvare.
Sper deosebire de comisia rogatorie, în cazul delegării, dreptul de a efectua actul procedural
respectiv se transmite unui organ ierarhic superior celui care instrumentează cauza.
Poate fi delegat şi un organ judiciar situat în sfera altor organe decât aceea în care se află
organul care are cauza spre rezolvare.
Potrivit art. 135 alin. 2 C.proc.pen. dispoziŃiile privitoare la comisia rogatorie se aplică, în
mod corespunzător, şi în caz de delegare.

Rezumat

992
În procesul penal probele sunt definite ca fiind elementele de fapt cu relevanŃă informativă
asupra tuturor laturilor cauzei penale. Art. 62 C.proc.pen. prevede că, în vederea aflării adevărului,
organele de urmărire penală şi instanŃa de judecată au obligaŃia de a lămuri cauza sub toate
aspectele pe bază de probe.
În Codul de procedură penală, probele sunt definite ca fiind elementele de fapt care servesc
la constatarea existenŃei sau inexistenŃei unei infracŃiuni, la identificarea făptuitorului şi la
cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluŃionare a cauzei ( art.63 C.proc.pen.).
În dreptul procesual penal românesc a fost adoptat principiul liberei aprecieri a probelor,
acestea neavând mai dinainte o valoare stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către organul
de urmărire penală sau de instanŃa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în
scopul aflării adevărului.
Mijloacele de probă sunt acele căi legale prin care se constată existenŃa probelor.

Concluzii:
Prin parcurgerea conŃinutului informativ al modulului 6, aŃi dobândit cunoştinŃe
referitoare la probele şi mijloacele de probă în procesul penal.

Recomandări bibliografice:
LEGISLATIE
1. ConstituŃia României,1991,modificata si completata prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României
nr.429/2003
2. Codul român de procedură penală, cu ultimele modificări si completări :
- L. nr.356/04-07-2006 , O.u.G. nr.60/2006
-O.u.G. nr .31/2008, Legea nr.79/2007, Legea nr.57/2008

DOCTRINA
• Dongoroz, V.; Antoniu, G. – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală. Partea generală, Editura Academiei,
vol. I, 1975;
• Volonciu, N. – Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, 1993;
• Neagu, I. – Tratat de procedură penală, 1997;
• Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedură penală, vol. IV, 1924-1927;
• Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
• Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
• Lorincz, A. – Drept procesual penal. Partea generală, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006;
• Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992;
• Beliş, V. – Medicina legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
Teme de control(conform calendarului disciplinei):
Inregistrarile audio sau video

993
MODULUL VII

MĂSURILE PROCESUALE

Obiectivele specifice modulului:


• Definirea conceptului de măsuri procesuale
• Identificarea măsurilor preventive
• Delimitarea măsurilor de ocrotire de măsurile de siguranŃă
• ÎnŃelegerea şi definirea măsurilor asigurătorii

Rezultatele asteptate:

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de măsuri procesuale


• Explicarea şi interpretarea măsurilor asigurătorii
• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de măsuri preventive
• Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noŃiunilor din celelalte module

CompetenŃele dobândite ca urmare a parcurgerii modulului

• Realizarea de referate cu privire la problematica modulului


• DiscuŃii cu specialişti din domeniu

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului : 3 ore

994
LecŃia 1
Aspecte generale priviind măsurile procesuale

Pasul 1
NoŃiunea şi caracterizarea măsurilor procesuale

Măsurile procesuale sunt definite ca fiind instituŃii de drept procesual penal care constau în
anumite privaŃiuni şi constrăngeri personale ori reale determinate de condiŃiile şi împrejurările în
care se desfăşoară procesul penal. În doctrină, noŃiunii de măsură procesuală i s-au dat mai multe
definiŃii care, în esenŃă, conŃin aceleaşi elemente. Măsurile procesuale sunt considerate mijloace de
constrângere prin care organele judiciare asigură îndeplinirea de către părŃi şi celelalte persoane
care participă la proces a obligaŃiilor lor procesuale şi garantează executarea pedepsei şi repararea
pagubei produse prin infracŃiune. Măsurile procesuale se dispun numai în cazurile în care din
probele administrate rezultă ca s-a produs o infracŃiune şi făptuitorul urmează a fi tras la răspundere
penală. Prin măsurile procesuale se urmăreşte asigurarea desfăşurării în bune condiŃii a activităŃii
judiciare. Nefiind caracteristice oricărei cauze penale, măsurile procesuale apar ca posibilităŃi care
sunt luate de organele judiciare în funcŃie de împrejurările concrete ale cauzei. De aceea s-a apreciat
în literatura juridică de specialitate că aceste măsuri au un caracter adiacent faŃă de activitatea
procesual principală, întrucât pot fi luate numai pe parcursul procesului penal şi durează atât timp
cât se menŃine situaŃia care le-a impus, putând fi revocate când dispar împrejurările care le-au
impus. Măsurile procesuale au un caracter provizoriu.

Pasul 2
Categorii de măsuri procesuale

În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe criterii în funcŃie de care pot fi
clasificate măsurile procesuale:

a) Sub aspectul valorilor asupra cărora se îndreaptă măsurile procesuale, reŃinem:


 măsuri cu caracter personal care privesc persoana (spre exemplu: reŃinerea, arestarea
preventivă, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi Ńara, obligarea la
tratament medical);
 măsuri cu caracter real care privesc bunurile anumitor persoane (spre exemplu:
sechestrul, poprirea, restituirea lucrurilor);
b) În funcŃie de persoana împotriva căreia se îndreaptă măsura, distingem între:
 măsuri procesuale care vizează numai persoana învinuitului sau inculpatului (reŃinerea,
arestarea preventivă, etc);
 măsuri procesuale care pot fi îndreptate şi împotriva altor persoane (sechestrul privind
recuperarea pagubei care poate fi instituit pe bunurile învinuitului, inculpatului sau părŃii
responsabile civilmente);
c) Sub aspectul fazei procesuale, măsurile procesuale pot fi clasificate în:

995
 măsuri procesuale care pot fi luate numai în faza de urmărire penală (reŃinerea);
 măsuri procesuale care pot fi luate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de
judecată (arestarea preventivă, obligarea de a nu părasi localitatea, internarea medi-
cală);
d) În funcŃie de criteriul acŃiunilor sau al scopului special urmărit, măsurile procesuale pot
fi clasificate în:
 măsuri procesuale cu caracter de constrângere (arestarea preventivă);
 măsuri procesuale cu caracter de ocrotire (obligarea la tratament medical);
e) În raport de organul judiciar care le dispune, măsurile procesuale pot fi clasificate în:
 măsuri procesuale dispuse de instanŃă (arestarea preventivă);
 măsuri procesuale dispuse de procuror sau de instanŃă (obligarea de a nu părăsi
localitatea);
f) După criteriul legal, măsurile procesuale pot fi clasificate în:
 măsuri procesuale preventive (reŃinerea, arestarea preventivă, liberarea provizorie);
 alte măsuri procesuale (măsuri de siguranŃă, măsuri asiguratorii).

LecŃia 2
Măsurile preventive

Pasul 1
NoŃiunea şi scopul măsurilor preventive

Măsurile peventive sunt acea categorie de măsuri procesuale cu caracter de constrângere


care constau în privarea de libertate sau restrângerea libertăŃii de mişcare a învinuitului sau
inculpatului în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal ori în scopul împiedicării
sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Scopul măsurilor preventive este prevăzut în art. 136 alin. 1 C.proc.pen. şi constă în
asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal ori în împiedicarea sustragerii învinuitului sau
inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori de la executarea pedepsei
Dat fiind faptul că măsurile preventive aduc atingeri unuia din drepturile fundamentale ale
omului, şi anume libertatea, atât categoriile de măsuri preventive cât şi condiŃiile în care pot fi luate
sunt strict reglementate de lege. În acest sens în ConstituŃie (art. 23 – libertatea individuală) se
stipulează că reŃinerea ori arestarea sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de
lege.
Categoriile de măsuri preventive prevăzute de legea procesual penală (art. 136 C.proc.pen.)
sunt:
 reŃinerea;
 obligarea de a nu părăsi localitatea;
 obligarea de a nu părăsi Ńara;
 arestarea preventivă.
Din punct de vedere al naturii juridice în literatura juridică s-a făcut distincŃie între măsurile
preventive privative de libertate (reŃinerea şi arestarea preventivă) şi pedeapsa închisori care constă
tot într-o privare de libertate. Astfel, în timp ce pedeapsa privativă de libertate se execută pe baza
unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, măsurile preventive pot fi luate înainte de
soluŃionarea cauzei printr-o hotărâre definitivă. Pe de altă parte, pedeapsa privativă de libertate este

996
un mijloc de reeducare a condamnatului, în timp ce măsurile privative pot fi luate numai în cursul
procesului pentru asigurarea realizării scopului acestuia.
În legătură cu natura juridică a liberării provizorii s-a susŃinut într-o opinie că aceasta nu
poate fi considerată ca având natura juridică a unei măsuri preventive, fiind concepută doar ca o
măsură procesuală în strânsă legătură cu starea de libertate a persoanei. Argumentele acestei opinii
constau, pe de o parte, în faptul că termenul „liberare” presupune totdeauna o stare prealabilă opusă
celei de privaŃiune de libertate. Pe de altă parte, liberearea condiŃionată nu a fost enumerată în art.
136 C.proc.pen., în cadrul categoriei măsurilor preventive.
AlŃi autori susŃin că liberarea provizorie este o măsură preventivă, invocând argumentul
reglementării ei legale în SecŃiunea a V-a din Capitolul I – „Măsuri preventive” al Titlului IV –
„Măsurile preventive şi măsuri procesuale” din Codul de procedură penală, precum şi faptul că
liberarea provizorie este o instituŃie ce se raportează la starea de libertate a persoanei în procesul
penal, ca şi celelalte măsuri preventive, doar că atenuează latura de constrângere a acestora.

Pasul 2
DispoziŃii generale privind măsurile preventive

a) Luarea măsurilor preventive

CondiŃiile care trebuiesc îndeplinite pentru a putea fi luată o măsură preventivă împotriva
învinuitului sau inculpatului, sunt următoarele:
- să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă
prevăzută de legea penală (art. 143 C.proc.pen.). Sunt indicii temeinice, potrivit art. 143
C.proc.pen, atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana
faŃă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.
- pentru infracŃiunea săvârşită legea să prevadă sancŃionarea cu pedeapsa detenŃiunii pe
viaŃă sau cu închisoarea (art. 136 alin. 1 C.proc.pen.). Această condiŃie se consideră
îndeplinită şi în cazul în care legea prevede altermativ pedeapsa închisorii cu amenda.
Prin excepŃie, măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracŃiunilor
pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii aşa cum rezultă din art. 136 alin. 6
C.proc.pen.
- să existe vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. a)-f) C.proc.pen., şi anume:
 inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la
judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la
urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;
 inculpatul a încălcat, cu rea-credinŃă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau
Ńara ori obligaŃiile care îi revin pe durata acestor măsuri;
 există date cum că inculpatul încearcă să zădărniceasca în mod direct sau indirect
aflarea adevărului prin influenŃarea unei părŃi, a unui martor sau expert, ori prin
distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
 există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracŃiuni;
 inculpatul a săvârşit cu intenŃie o nouă infracŃiune;
 există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă
o înŃelegere frauduloasă cu aceasta;
 inculpatul a săvârşit o infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa detenŃiunii pe
viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în
libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) - e), măsura arestării preventive a inculpatului poate fi
luată numai dacă pedeapsa prevăzuta de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoare mai mare de 4

997
ani. Aceste condiŃii sunt comune pentru luarea măsurii reŃinerii şi a arestării preventive. Există,
însă, unele diferenŃe în sensul că măsura reŃinerii preventive poate fi luată în oricare dintre cazurile
prevăzute de art. 148 C.proc.pen. oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege
pentru fapta săvârşită, precum şi în caz de infracŃiune flagrantă. Măsurile preventive sunt, de regulă,
facultative, luarea lor fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.
Potrivit art. 136 alin. 8 C.proc.pen. alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face Ńinându-se
seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracŃiunii, de sănătatea, vârsta,
antecedentele şi alte situaŃii privind persoana faŃă de care se ia această măsură.
CompetenŃa luării măsurilor procesuale revine organelor judiciare. Potrivit art. 136 alin. 4 şi
5 C.proc.pen. măsura reŃinerii poate fi luată de organele de cercetare penală sau de procuror iar
măsurile obligării de a nu părăsi localitatea şi a obligării de a nu părăsi Ńara se pot lua numai de
procuror în cursul urmăririi penale sau de instanŃa de judecată în cursul judecăŃii. Măsura arestării
preventive poate fi luată numai de către judecător. Compunerea completului de judecată se face
potrivit regulilor privind compunerea completelor, prevăzute de lege. În acest sens s-a pronunŃat
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie prin Decizia nr. XXXVII/2006, prin admiterea unui recurs în
interesul legii, statuând că arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită în
complet format dintr-un singur judecător, în toate cauzele date în competenŃa de primă instanŃă a
judecătoriei, tribunalului şi curŃii de apel,
Organele judiciare pot dispune luarea unei măsuri preventive prin ordonanŃă sau
rechizitoriu, iar instanŃa de judecată printr-o încheiere, sentinŃă sau decizie. Actul prin care se ia
măsura preventivă potrivit art. 137 C.proc.pen. trebuie să cuprindă fapta care face obiectul învinuirii
sau inculpării, textul de lege în care aceasta se încadrează, pedeapsa prevăzuta de lege pentru
infracŃiunea săvârşită şi temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii preventive.
Potrivit art. 23 alin. 8 din ConstituŃia României şi art. 1371 C.proc.pen., celui reŃinut sau
arestat i se aduc de îndată la cunoştinŃă în limba pe care o înŃelege motivele reŃinerii sau arestării iar
învinuirea în cel mai scurt termen şi numai în prezenŃa unui avocat ales sau numit din oficiu.
Totodată, judecătorul va încunoştinŃa în termen de 24 de ore un membru al familiei acestuia ori o
altă persoană pe care o desemnează învinuitul sau inculpatul, consemnându-se despre aceasta într-
un proces-verbal. ReŃinerea şi arestarea preventivă sunt executate în locuri anume destinate. Potrivit
art. 142 C.proc.pen. în timpul reŃinerii şi arestării minorii se Ńin separat de majori iar femeile separat
de bărbaŃi.
b) Înlocuirea măsurilor preventive

Este posibil ca pe parcursul procesului penal să intervină anumite împrejurări care să impună
înlocuirea măsurii preventive luate cu o altă măsură preventivă atunci când s-au schimbat temeiurile
care au determinat luarea măsurii. Potrivit art. 139 alin. 1 C.proc.pen. înlocuirea măsurii preventive
cu o altă măsură nu este lăsată la aprecierea organelor judiciare. Astfel, când măsura preventivă a
fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice
menŃinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere dispunându-se în
cazul reŃinerii şi arestării preventive punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului dacă acesta
nu este arestat în altă cauză. Când măsura preventivă a fost luată în cursul urmăririi penale de
procuror sau de instanŃă, dacă apreciază ca informaŃiile primite de la organul de cercetare penală
justifică înlocuirea sau revocarea măsurii dispune aceasta ori dupa caz sesizează instanŃa.
Procurorul este obligat să sesizeze şi din oficiu instanŃa pentru înlocuirea sau revocarea măsurii
preventive luate de către aceasta când constată el însuşi că nu mai există temeiul care a justificat
luarea măsurii. Procedura înlocuirii măsurii preventive cu o altă măsură în condiŃiile stabilite de
lege se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-şi decline competenŃa.

998
c) Revocarea măsurilor preventive

Revocarea măsurilor preventive are loc atunci când nu mai subzistă temeiurile care au
impus luarea acestei măsuri. Revocarea măsurii se va dispune de organul judiciar care a luat măsura
preventivă respectivă. Măsurile preventive se revocă din oficiu şi atunci când ele au fost luate cu
încălcarea prevederilor legale.
Procedura revocării măsurii preventive se aplică chiar dacă organele judiciare urmează să îşi
decline competenŃa (art. 139 alin. 4 C.proc.pen)
Spre deosebire de înlocuirea măsurii preventive, când învinuitul sau inculpatul rămâne supus
unei constrângeri prevăzute de noua măsură preventivă, dispunerea revocării măsurii preventive
presupune repunerea învinuitului sau inculpatului în starea de drept iniŃială, fără a mai fi supus
vreunei constrângeri decurgând din măsurile preventive.
În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o
boală care nu poate fi tratată în reŃeaua medicală a AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor,
administraŃia locului de deŃinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reŃeaua
medicală a Ministerului SănătăŃii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt
comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanŃei de judecată, în cursul
judecăŃii.
d) Încetarea de drept a măsurilor preventive

Din coroborarea prevederilor art. 140 alin. 1 şi 2 C.proc.pen. şi art. 350 alin. 3 C.proc.pen.
rezultă că situaŃiile în care măsurile preventive încetează de drept pot interveni atât în faza de
urmărire penală cât şi în faza de judecată, fiind următoarele:
 la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organul judiciar;
 în caz de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale;
 în caz de achitare sau încetare a procesului penal în faza de judecată;
 când, înainte de pronunŃarea unei hotărâri de condamnare în primă instanŃă, durata
arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracŃiunea
care face obiectul învinuirii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale 180 de
zile;
 când instanŃa pronunŃă o pedeapsă cu închisoarea cel mult egală cu durata reŃinerii şi
arestării preventive;
 când instanŃa pronunŃă o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiŃionată a
executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executare la locul de
muncă;
 când se pronunŃă pedeapsa cu amenda;
 când se pronunŃă o măsură educativă.
La aceste situaŃii expres prevăzute de lege se mai pot adăuga:
 în caz de condamnare la pedeapsa închisorii la care se aplică în întregime
graŃierea;
 când se pronunŃă o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare;
 neverificarea de către instanŃă, în cursul judecăŃii, a legalităŃii şi temeiniciei
arestării preventive a inculpatului major înainte de împlinirea duratei de 60 de
zile, la care se referă art. 160b alin. 1 C.proc.pen., a inculpatului minor cu vârsta
între 14 şi 16 ani înainte de expirarea duratei de 30 de zile prevăzute în art. 160h
alin. 2 C.proc.pen., iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani înainte de
expirarea duratei de 40 de zile prevăzute în art. 160h alin. 3 C.proc.pen..

999
În cazurile de încetare de drept a măsurilor preventive prevăzute în art. 140 alin. 1 şi 2
C.proc.pen., instanŃa de judecată din oficiu sau la sesizarea procurorului ori procurorul în cazul
reŃinerii din oficiu are obligaŃia să dispună punerea de îndată în libertate a celui reŃinut sau arestat
trimiŃănd administraŃiei locului de reŃinere o copie după dispozitiv sau ordonanŃă sau un extras
cuprinzând:
• datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului;
• numărul mandatului de arestare;
• numărul şi data ordonanŃei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum
şi temeiul legal al liberării.
e) Căile de atac împotriva actelor prin care se dispune asupra măsurilor preventive

Căile de atac împotriva actelor prin care se dispune asupra măsurilor preventive pot îmbrăca
forma plângerii împotriva ordonanŃei organului de cercetare sau a procurorului, sau recursului
împotriva încheierii instanŃei privind arestarea preventivă în cursul urmăririi penale sau împotriva
încheierii prin care instanŃa se pronunŃă în cursul judecăŃii privind măsurile preventive.

 Plângerea împotriva ordonanŃei organului de cercetare penală sau a procurorului


privind măsura reŃinerii (art. 1401 C.proc pen.)

Împotriva ordonanŃei prin care organul de cercetare penală a luat măsura reŃinerii se poate
face plângere înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii la procurorul care
supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanŃei prin care procurorul a luat măsura
reŃinerii se poate face plângere, înainte de expirare a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau,
după caz, la procurorul ierarhic superior în condiŃiile art. 278 alin. 1 şi 2 C.proc.pen. procurorul se
pronunŃă prin ordonanŃă înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii.

 Plângerea împotriva ordonanŃei procororului privind măsura obligării de a nu părăsi


localitatea sau a obligării de a nu părăis Ńara (art. 1402 C.proc.pen.)

Împotriva unei asemenea ordonanŃe învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen
de 3 zile de la luarea măsurii la instanŃa căreia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în primă
instanŃă. Plângerea nu este suspensivă de executare. Plângerea se soluŃionează în camera de consiliu
cu citarea învinuitului sau inculpatului şi cu participarea obligatorie a procurorului. InstanŃa se
pronunŃă prin încheiere în termen de 3 zile de la primirea dosarului. Dosarul se restituie
procurorului în termen de 24 de ore de la soluŃionarea cazului.

 Calea de atac împotriva încheierii instanŃei pronunŃată în cursul urmăririi penale


privind arestarea preventivă (art. 1403 C.proc.pen)

Împotriva încheierii prin care se dispune în timpul urmăririi penale luarea unei măsuri
preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive precum şi
împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi
procurorul pot face recurs la instanŃa superioară în termen de 24 de ore de la pronunŃare pentru cei
prezenŃi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Recursul se soluŃionează în termen de 48 de ore în
cazul arestării învinuitului, şi în 3 zile în cazul arestării inculpatului. InstanŃa se pronunŃă în aceeaşi
zi prin încheiere.

1
100
Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin
care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare. Dosarul se
restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la soluŃionarea recursului.

 Calea de atac împotriva încheierii pronunŃate de instanŃă în cursul judecăŃii privind


măsurile preventive (art. 141 C.proc.pen.)

Încheierea dată în primă instanŃă şi în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea
sau încetarea de drept a măsurii preventive precum şi împotriva încheierii prin care se dispune
menŃinerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau inculpat în termen
de 24 de ore de la pronunŃare pentru cei prezenti şi de la comunicare pentru cei lipsă. Încheierea
prin care prima instanŃă sau instanŃa de apel respinge cererea de revocare, înlocuirea sau încetarea
de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac. Recursul se judecă în 3 zile iar
dosarul va fi restituit primei instanŃe în termen de 24 de ore.
Încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare,
înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs. Încheierea dată în
primă instanŃă şi în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare
a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.

Pasul 3
ReŃinerea

Este reglementată de art. 143 alin. 1 C.proc.pen. şi poate fi luată de procuror ori de organul
de cercetare penală faŃă de învinuit sau inculpat dacă sunt întrunite următoarele condiŃii:
 să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea
penală;
 pentru fapta săvârşită legea să prevadă pedeapsa închisorii;
 să existe unul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C.proc.pen. indiferent care ar fi
limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi în caz de infracŃiune flagrantă.
Actul procesual prin care organul de cercetare penală sau procurorul dispune reŃinerea este
ordonanŃa de reŃinere care pe lângă menŃiunile prevăzute în art. 137 C.proc.pen trebuie să mai
cuprindă ziua şi ora la care a început reŃinerea.
Potrivit art. 144 C.proc.pen măsura reŃinerii poate dura cel mult 24 de ore. ReŃinerea nu
poate fi prelungită, iar dacă organul de cercetare penală apreciază că se impune privarea de libertate
în continuare a învinuitului va înainta dosarul procurorului, în primele 10 ore de la reŃinerea
învinuitului, cu un referat motivat cu propunerea de arestare preventivă. Dacă procurorul apreciază
că sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege va înainta înăuntrul celor 24 de ore, cât durează
reŃinerea, dosarul la instanŃă împreună cu propunerea de arestare preventivă. Când măsura reŃinerii
este luată de procuror şi acesta apreciază că se impune arestarea preventivă va înainta dosarul în
termen de 10 ore de la luarea măsurii reŃinerii instanŃei cu propunerea de arestare preventivă.

Pasul 4
Obligarea de a nu părăsi localitatea sau Ńara

Prin excepŃie de la dreptul la libera circulaŃie garantat în art. 25 din Constitutie faŃă de
învinuit sau inculpat poate fi dispusă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Obligarea de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de

1
101
procuror sau judecător în cursul urmăririi penale ori de instanŃa de judecată în cursul judecăŃii fără
încuviinŃarea organului care a dispus măsura. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite
condiŃiile prevăzute în art. 143 alin. 1 C.proc.pen. Măsura poate fi justificată de prevenirea
eventualei sustrageri a învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată mai
ales atunci când starea sănătăŃii, vârsta înaintată a acestuia sau alte asemenea împrejurări nu permit
luarea măsurii arestării preventive. Din conŃinutul art. 145 alin. 1 C.proc.pen coroborat cu art. 136
alin. 1 C.proc.pen. rezultă că obligarea de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă dacă sunt
îndeplinite următoarele condiŃii:
 să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul a săvârşit o faptă prevăzuta de
legea penală;
 pentru fapta săvârşită legea să prevadă pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa cu
închisoarea.
CompetenŃa de a dispune această măsură revine procurorului sau judecătorului, în faza de
urmărire penală, prin ordonanŃă, sau instanŃei, în faza de judecată, prin încheiere.
Copia ordonanŃei procurorului sau, după caz, a încheierii judecăŃii rămase definitive se
comunică învinuitului sau inculpatului respectiv secŃiei de poliŃie în a cărei rază teritorială locuieşte
acesta, jandarmeriei, poliŃiei comunitare, organelor competente să elibereze pasaportul, organelor
de frontieră, precum şi altor instituŃii în vederea asigurării respectării obligaŃiilor care îi revin.
Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau după caz ridică provizoriu paşaportul pe durata
măsurii.
Durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în cursul urmăririi penală nu poate depăşi
30 de zile afară de cazul când ea este prelungită în condiŃiile legii, în caz de necesitate şi numai
motivate.
Prelungirea se dispune de procurorul care efectuează urmărirea sau supraveghează urmărirea
penală, fiecare prelungire neputând depaşi 30 de zile. Durata maximă a măsurii în cursul urmăririi
penale este de un an de zile. În mod excepŃional durata maximă a obligării de a nu părăsi localitatea
este de 2 ani atunci când pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10
ani ori mai mare.
Pe durata măsurii, învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligaŃii:
 să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanŃa de judecată ori de
câte ori este chemat;
 să se prezinte la organul de poliŃie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a
dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliŃie sau
ori de câte ori este chemat;
 să nu îşi schimbe locuinŃa fără încuviinŃarea organului judiciar care a dispus măsura;
 să nu deŃină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe
durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte una sau mai multe dintre următoarele
obligaŃii:
 să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
 să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri
stabilite;
 să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu
care a comis fapta, martori, experŃi ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, şi să
nu comunice cu acestea direct sau indirect;
 să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
 să nu se afle în locuinŃa persoanei vătămate;
 să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a
săvârşit fapta.

1
102
Copia ordonanŃei procurorului sau, după caz, a încheierii judecătorului ori a instanŃei de
judecată se comunică, în aceeaşi zi, învinuitului sau inculpatului, secŃiei de poliŃie în a cărei rază
teritorială locuieşte acesta, jandarmeriei, poliŃiei comunitare, organelor competente să elibereze
paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituŃii, în vederea asigurării respectării
obligaŃiilor care îi revin. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică
provizoriu paşaportul pe durata măsurii.
În cuprinsul ordonanŃei sau încheierii sunt menŃionate expres obligaŃiile pe care învinuitul
sau inculpatul trebuie să le respecte şi se atrage atenŃia acestuia că, în caz de încălcare cu rea-
credinŃa a măsurii sau a obligaŃiilor care îi revin, se va lua faŃă de acesta măsura arestării preventive.
În caz de încălcare cu rea-credinŃa a măsurii aplicate sau a obligaŃiilor, măsura obligării de a
nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiŃiile prevăzute de lege.
Organul de poliŃie desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifică periodic respectarea
măsurii şi a obligaŃiilor de către învinuit sau inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale
acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, sau instanŃa, în cursul judecăŃii.

Obligarea de a nu părăsi Ńara (art. 1451 C.proc.pen)

Constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător în


cursul urmăririi penale ori de instanŃa de judecată de a nu părăsi Ńara fără încuviinŃarea organului
care a dispus această măsură.
DispoziŃiile privind obligarea de a nu părăsi localitatea se aplică în mod corespunzator şi în
cazul obligării de a nu părăsi Ńara.

Pasul 5
Arestarea preventivă

În funcŃie de calitatea procesuală pe care o are persoana faŃă de care se dispune arestarea
preventivă, aceasta măsură este reglementată sub două modalităŃi: arestarea preventivă a
învinuitului şi arestarea preventivă a inculpatului.

a) Arestarea preventivă a învinuitului

Pentru a se dispune măsura arestării preventive a învinuitului potrivit art. 146 alin. 1
C.proc.pen. coroborat cu dispozitiile art. 143 alin. 1 C.proc.pen. este necesară îndeplinirea
următoarelor condiŃii:
 să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul a săvârşit o faptă prevăzută de legea
penală;
 pentru fapta săvârşita legea să prevadă pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa cu
închisoarea;
 să existe unul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C.proc.pen.;
 să fie necesară privarea de libertate a învinuitului în interesul desfăşurării procesului
penal;
 învinuitul să fie ascultat înainte de a se dispune măsura.

1
103
Arestarea preventivă a învinuitului în cursul urmăririi penale

Potrivit art. 146 C.proc.pen. procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare
penală, când consideră că este necesară arestarea preventivă a învinuitului în interesul urmăririi
penale, numai după ascultarea acestuia, în prezenŃa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de
luare a măsurii arestării preventive a învinuitului. Procurorul va prezenta dosarul cauzei
preşedintelui instanŃei sau judecătorului delegat căruia i-ar reveni competenŃa să judece cauza în
fond sau de la instanŃa corespunzatoare în grad acesteia în a cărei circumscripŃie se află locul de
deŃinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Preşedintele instanŃei sau
judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluŃionare a propunerii de arestare preventivă
până la expirarea celor 24 de ore de la reŃinere. Ziua şi ora se comunică atât apărătorului ales sau
numit din oficiu cât şi procurorului. Propunerea de arestarea preventivă se soluŃionează în camera
de consiliu de către un singur judecător indiferent de natura infracŃiunii săvârşite. Învinuitul este
adus în faŃa judecătorului şi va fi asitat de apărător. Participarea procurorului este obligatorie.
Împotriva încheirii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunŃare pentru cei prezenŃi
şi de la comunicare pentru cei lipsă.

Arestarea învinuitului la instanŃa de judecată

Măsura arestării preventive a învinuitului poate fi dispusă şi în cursul judecăŃii de către


instanŃa de judecată în cazul infracŃiunilor de audienŃă şi în cazul extinderii procesului penal în
primă instanŃă cu privire la alte persoane. InstanŃa de judecată constatând fapta, identifică
făptuitorul întocmind un proces-verbal după care poate dispune arestarea preventivă a învinuitului
menŃionând despre aceasta în încheierea de şedinŃă. Preşedintele completului de judecată va emite
mandatul de arestare. Durata arestării preventive a învinuitului în cursul urmăririi penale la instanŃa
de judecată este de cel mult 10 zile şi nu poate fi prelungită. La expirarea termenului, învinuitul va
fi pus în libertate cu excepŃia situaŃiei în care a fost pusă în mişcare acŃiunea penală împotriva sa şi
s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

b) Arestarea preventivă a inculpatului

Se poate dispune dacă sunt îndeplinite condiŃiile art. 148 C.proc.pen. şi ale art. 150
C.proc.pen, şi anume:
 să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevazută de legea
penală;
 pentru fapta săvârşită legea să prevadă pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa cu
închisoarea;
 să existe unul dintre cazurile prevăzute în art. 148 C.proc.pen. iar în cazurile prevăzute
în art. 148 C.proc.pen lit c) - f) pedeapsa prevăzută de lege să fie detenŃiunea pe viaŃă
sau închisoarea mai mare de 4 ani;
 inculpatul să fie ascultat de procuror sau de judecător înainte de a se dispune luarea
acestei măsuri.

Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale (art. 1491 C.proc.pen)

CompetenŃa de a dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale


revine judecătorului, procedura fiind aceeaşi ca şi în cazul arestării preventive a învinuitului.

1
104
Propunerea se soluŃionează în camera de consiliu de către un singur judecător cu participarea
obligatorie a procurorului. Inculpatul este ascultat cu excepŃia cazurilor când se află în străinatate,
este dispărut, se sustrage de la urmărirea penală sau deşi este reŃinut sau arestat nu poate fi adus.
Judecatorul se pronunŃă asupra propunerii de arestare printr-o încheiere motivată. Dacă sunt
întrunite condiŃiile legale, dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a inculpatului şi emite
mandatul de arestare. Durata măsurii este de 30 de zile cu posibilitatea prelungirii cu câte cel mult
30 de zile făra ca durata totală să depăşească 180 de zile (art. 23 alin. 5 din ConstituŃia României şi
art. 159 alin. 13 C.proc.pen.).
Împotriva încheierii prin care se dispune arestarea inculpatului se poate face recurs în termen
de 24 de ore de la pronunŃare pentru cei prezenŃi, şi de la comunicare pentru cei lipsă. Mandatul de
arestare este individual. Dacă s-a dispus arestarea mai multor inculpaŃi se va întocmi câte un mandat
pentru fiecare. Executarea mandatului de arestare se face de către organul de poliŃie în condiŃiile art.
152 C.proc.pen şi art. 153 C.proc.pen.Când arestarea a fost dispusă în lipsa inculpatului, mandatul
se va întocmi în dublu exemplar, o copie se va înainta organului de poliŃie care va proceda la
arestarea persoanei indicate şi îi va preda un exemplar al mandatului după care o conduce la
judecătorul care a emis mandatul pentru a fi ascultat. Judecătorul îl ascultă pe inculpat şi dacă
acesta ridică obiecŃii în ceea ce priveşte identitatea sa va fixa un termen de judecată. InstanŃa se
pronunŃă prin încheiere şi va trimite şi judecătorului care a emis mandatul o copie. Când inculpatul
nu este de găsit organul de poliŃie va întocmi un proces-verbal şi va înştiinŃa organul judiciar care a
emis mandatul şi organele competente pentru darea în urmărire generală.
Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale poate fi prelungită motivat doar dacă
temeiurile arestării se menŃin sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Arestarea inculpatului în cursul judecăŃii (art. 160a C.proc.pen.)

Arestarea inculpatului în cursul judecăŃii, dacă sunt îndeplinite condiŃiile, poate fi dispusă
prin încheiere motivată, care poate fi atacată separat cu recurs în termen de 24 de ore de la
pronunŃare, pentru cei prezenŃi şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
Dosarul va fi înaintat instanŃei de recurs în termen de 24 de ore şi se judecă în 3 zile.
Recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.
În situaŃia în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în cursul judecăŃii, se emite
şi mandatul de arestare preventivă.
Potrivit art. 160b C.proc.pen., în cursul judecăŃii, instanŃa trebuie să verifice periodic, dar nu
mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi când constată că arestarea
preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea au încetat şi nu există
temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocare arestării
preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanŃa constată că temeiurile subzistă sau sunt temeiuri noi care justifică privarea de
libertate, atunci dispune prin încheiere motivată menŃinerea arestării preventive. Înceheierea poate fi
atacată cu recurs în aceleaşi condiŃii ca şi încheierea prin care s-a dispus arestarea inculpatului în
cursul judecăŃii.

c) DipoziŃii speciale privind reŃinerea şi arestarea minorilor

În privinŃa reŃinerii minorilor, legea prevede că, în mod excepŃional, minorul între 14 şi 16
ani care răspunde penal poate fi reŃinut la dispoziŃia procurorului sau a organului de cercetare
penală, cu înştiinŃarea procurorului, pentru cel mult 10 ore dacă există date certe că a comis o

1
105
infracŃiune pedepsită de lege cu detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare; dacă se
impune, reŃinerea poate fi prelungită de către procuror pentru cel mult 10 ore.
În privinŃa arestării preventive, legea prevede că minorul între 14 şi 16 ani poate fi arestat
preventiv numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită este detenŃiunea pe viaŃă
sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o altă măsură preventivă nu este suficientă.
Durata arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani, este, în cursul urmăririi penale, de cel
mult 15 zile, putând fi prelungită în mod excepŃional, cu câte 15 zile, fără a depăşi, în total, 60 de
zile (dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 20 de ani sau mai
mare, arestarea poate fi prelungită până la 180 de zile).
Durata arestării inculpatului minor mai mare de 16 ani este, în cursul urmăririi penale, de cel
mult 20 de zile, putând fi prelungită de fiecare dată cu 20 de zile, fără a depăşi, în total, 90 de zile
(când pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare,
arestarea poate fi prelungită până la 180 de zile).
Verificarea legalităŃii şi temeiniciei arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani se
efectuează în cursul judecăŃii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, iar în cazul inculpatului
minor mai mare de 16 ani, nu mai mare de 16 ani, nu mai târziu de 40 de zile.

Pasul 6
Liberarea provizorie

Liberarea provizorie este acea măsură preventivă neprivativă de libertate care înlocuieşte
arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, având ca scop asigurarea desfăşurării normale a
procesului penal şi evitarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, judecată
sau punerea în executare a pedepsei în caz de condamnare.
În art. 1601-16010 C.proc.pen. se prevăd modalităŃile sub care se prezintă liberarea
provizorie: liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauŃiune.

a) Liberarea provizorie sub control judiciar

CondiŃiile care trebuie îndeplinite pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar
sunt:
 învinuitul sau inculpatul să fi săvârşit o infracŃiune din culpă sau o infracŃiune
intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani;
 să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau
inculpat să săvârşească alte infracŃiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească
aflarea adevărului prin influenŃarea unor părŃi, martori sau experŃi, alterarea ori
distrugerea mijloacelor de probă.

Odată acordată liberarea provizorie, învinuitul sau inculpatul trebuie să respecte următoarele
obligaŃii:
Pe timpul liberării provizorii învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele
obligaŃii:
a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiŃiile stabilite de instanŃă;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanŃa de judecată ori de
câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliŃie desemnat cu supravegherea de instanŃă, conform
programului de supraveghere întocmit de organul de poliŃie sau ori de câte ori este chemat;

1
106
d) să nu îşi schimbe locuinŃa fără încuviinŃarea instanŃei care a dispus măsura;
e) să nu deŃină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe
timpul liberării provizorii să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaŃii:
a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri
stabilite;
c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu
care a comis fapta, martori, experŃi ori alte persoane, stabilite de instanta, şi să nu comunice cu
acestea direct sau indirect;
d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) să nu se afle în locuinŃa persoanei vătămate;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a
săvârşit fapta.
Aceste obligaŃii sunt prevăzute expres în cuprinsul încheierii prin care se acordă liberarea,
şi se atrage atenŃia că în caz de încălcare cu rea-credinŃă a obligŃiilor care îi revin, se va lua măsura
arestării preventive. Asupra respectării acestor obligaŃii veghează judecătorul delegat cu executarea,
precum şi procurorului şi organului de poliŃie.
Controlul judiciar instituit de instanŃă poate fi modificat sau ridicat oricând, în totul sau în
parte, pentru motive temeinice.

b) Liberarea provizorie pe cauŃiune

Pentru a fi acordată liberarea provizorie pe cauŃiune trebuie îndeplinite următoarele condiŃii:


 să se fi consemnat cauŃiunea stabilită de instanŃă;
 învinuitul sau inculpatul să fi săvârşit o infracŃiune din culpă sau o infracŃiune
intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depşeşte 18 ani;
 să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau
inculpat să săvârşească alte infracŃiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească
aflarea adevărului prin influenŃarea unor părŃi, martori sau experŃi, alterarea ori
distrugerea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte.

În cuprinsul încheierii sunt menŃionate expres obligaŃiile pe care învinuitul sau inculpatul
trebuie să le respecte, aceleaşi obligaŃii care sunt prevăzute şi pentru liberarea provizorie sub control
judiciar.
Cuantumul cauŃiunii este de cel puŃin 1000 lei şi reprezintă garanŃia că învinuitul sau
inculpatul va respecta obligaŃiile ce îi revin. Consemnarea sa se face fie prin depunerea sumei de
bani stabilită de către instanŃă, fie prin constituirea une garanŃii reale imobiliare la dispoziŃia
instanŃei care a stabilit cauŃiunea.
Conform art. 1605 alin. 4 C.proc.pen., cauŃiunea se restituie în următoarele situaŃii:
a) când se revocă liberarea provizorie pentru că se descoperă fapte sau împrejurări ce
nu au fost cunoscute la daat admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifică
arestarea învinuitului sau inculpatului;
b) când se constată de către instanŃă, prin încheiere, că nu mai există temeiurile care
au justificat măsura arestării preventive;
c) în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi
penale, achitarea sau încetarea procesului penal;

1
107
d) când se pronunŃă pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea
condiŃionată a executării ori cu suspendarea executării sub supravegehe sau cu
executare la locul de muncă;
e) în situaŃia în care se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii;
f) când cererea de liberare provizorie a fost respinsă pentru că nu sunt îndeplinite
condiŃiile prevăzute de lege, cererea este neîntemeiată sau a fost făcută de către o
altă persoană şi nu a fost însuşită de învinuit sau inculpat.
Potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol, cauŃiunea nu se restituie în cazul în care se dispune
condamnarea la pedeapsa închisorii, când liberarea provizorie s-a revocat deoarece inculpatul nu
respectă cu rea-credinŃă obligaŃiile ce-i revin sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori
săvârşeşte din nou, cu intenŃie, o altă infracŃiune pentru care este urmărit sau judecat. În acest caz
cauŃiunea se face venit la bugetul de stat o dată cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Potrivit art. 1606 C.proc.pen. cererea de liberare provizorie poate fi făcută atât în cursul
urmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii, de către învinuit sau inculpat, soŃul ori rudele apropiate
ale acestuia. Aceasta se depune la organul judiciar comeptent să o rezolve sau la organul de
urmărire penală ori la administraŃia locului de deŃinere; când cererea a fost depusă la organul de
cercetare penală, la procuror sau la administraŃia locului de deŃinere, ea trebuie înaintată în termen
de 24 de ore instanŃei competente. Exeminarea cererii se face de urgenŃă.
Împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate
face recurs în termen de 24 de ore, de către înviunuit sau inculpat ori de către procuror, la instanŃa
superioară. Recursul împotriva încehierii prin care s-a respins cererea nu este suspensiv de
executare şi se judecă în termen de două zile, în camera de consiliu.

Potrivit art. 16010 C.proc.pen. liberarea provizorie poate fi revocată în următoarele situaŃii:
a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii
de liberare provizorie şi care justifică arestarea învinuitului sau inculpatului;
b) învinuitul sau inculpatul nu respectă, cu rea-credinŃă, obligaŃiile ce-i revin sau
încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenŃie, o
infracŃiune pentru care este urmărit sau judecat.
Revocarea liberării provizorii se dispune de instanŃă prin încheiere, cu ascultarea
învinuitului sau inculpatului asistat de apărător. Împotriva încheierii instanŃei se poate face recurs,
potrivit dispoziŃiilor referitoare la recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie.

LecŃia 3
Măsurile de ocrotire şi măsurile de siguranŃă

Pasul 1
Măsurile de ocrotire

Măsurile de ocrotire sunt acele măsuri procesuale care se iau în cadrul procesului penal în
vederea ocroirii persoanelor ce ar avea de suferit în urma luării învinuitului sau inculpatului a unor
măsuri preventive privative de libertate ori a unor măsuri de siguranŃă ce implică restrângerea
libertăŃii.
Potrivit art. 161 C.proc.pen., când se dispune reŃinerea sau arestarea preventivă faŃă de un
învinuit sau inculpat care are în ocrotire un minor, o persoană pusă sub interdicŃie, o persoană faŃă

1
108
de care s-a instituit curatela, ori o persoană care datorită vârstei sau bolii are nevoie de ajutor,
trebuie să fie anunŃată autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire.
Deşi legea nu prevede expres, măsurile de ocrotire se iau pe perioada cât durează măsura
preventivă sau măsura de siguranŃă care le-a determinat.

Pasul 2
Măsurile de siguranŃă

Măsurile de siguranŃă, ca sancŃiuni de drept penal, potrivit art. 112 C.pen., sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă
ocupaŃie;
d) interzicerea de a se afla în anumite localităŃi;
e) expulzarea străinilor;
f) confiscarea specială;
g) interdicŃia de a reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă determinată.
Dintre aceste măsuri doar obligarea la tratament medical şi internarea medicală au caracter
procesual.
Măsurile de siguranŃă, ca măsuri procesuale, sunt cele care pot fi luate, în mod provizoriu,
pe parcursul procesului penal faŃă de persoanele care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală,
pentru a înlătura starea de pericol pe care o prezintă aceste persoane pentru societate şi pentru
prevenirea săvârşirii de noi fapte penale.
În cursul urmăririi penale, instanŃa poate dispune o măsură de siguranŃă, în urma sesizării
facute de procuror, pe o durată ce nu poate depăşi 180 de zile. În cursul judecăŃii măsura de
siguranŃă corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanŃa de judecată.
Măsura obligării la tratament medical se dispune atunci când făptuitorul, din cauza unei boli
ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanŃe, prezintă pericol pentru
societate.
Măsura internării medicale se poate lua atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori
toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate. De asemenea, această măsură
se mai ia atunci când persoana faŃă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical nu se
prezintă regulat la tratament.
Măsura internării provizorii durează până la confirmarea acesteia de către instanŃa de
judecată, pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanŃei în termen de 45 de
zile de la sesizarea comisiei.
Hotărârea instanŃei prin care s-a confirmat măsura internării medicale poate fi atacată
separat cu recurs, care nu este suspensiv de executare.

LecŃia 4
Măsurile asigurătorii

Pasul 1
NoŃiunea şi scopul măsurilor asigurătorii

1
109
Măsurile asigurătorii sunt măsur procesuale cu caracter real care constau în
indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale învinuitului, inculpatului sau părŃii responsabile
civilmente, în vederea confiscării speciale, a repărării pagubei produse prin infracŃiune, precum şi
pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Bunurile indisponibilizate nu pot fi înstrăinate sau
grevate cu sarcini, sustragerea lor sau înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat
constituind infracŃiunile de sutragere de sub sechestru (art. 244 C.pen.), respectiv rupere de sigilii
(art. 243 C.pen.).
Obiectul măsurilor asigurătorii îl constituie bunurile mobile şi imobile ale învinuitului sau
inculpatului sau părŃii responsabile civilmente.
Nu pot fi sechestrate următoarele categorii de bunuri:
 bunurile care aparŃin unei unităŃi dintre cele la care se referă art. 145 C.pen. (bunuri
de interes public);
 bunurile exceptate de lege (prevăzute de art. 406-409 C.proc.civ.).
Luarea măsurilor asigurătorii este, în principiu, facultativă, dar, în anumite cazuri, legea
prevede obligativitatea dispuneri acestor măsuri, şi anume:
 în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu
capacitate de exerciŃiu restrânsă;
 în cazul în care s-a săvârşit o faptă de corupŃie, potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000.
CompetenŃa luării măsurilor asigurătorii revine procurorului, în faza de urmărire penală,
prin ordonanŃă şi instanŃei, în faza de judecată, prin încheiere.
Deşi legea nu prevede expres, luarea măsurilor asigurătorii poate fi dispusă de instanŃa
de judecată şi prin sentinŃă sau decizie (spre exemplu, hotărârea prin care se dispune restituirea
cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale).
Contestarea măsurii asigurătorii se poate face prin:
- plângere adresată procurorului sau instanŃei de judecată, în orice fază a procesului penal.
Hotărârea instanŃei poate fi atacată separat cu recurs şi nu este suspensivă de executare.
- contestaŃie potrivit legii civile, după soluŃionarea definitivă a cauzei penale.
Măsurile asigurătorii sunt: sechestrul penal, inscripŃia ipotecară şi poprirea.

Pasul 2
Sechestrul penal

Sechestrul penal propriu-zis reprezintă măsura asigurătorie care constă în indisponibilizarea


anumitor bunuri mobile aparŃinând învinuitului, inculpatului sau părŃii responsabile civilmente, în
vederea reparării pagubei produse prin infracŃiune sau pentru garantarea executării pedepsei
amenzii.
Procedura sechestrului este reglementată în art. 165 C.proc.pen. Astfel, instituirea
sechestrului constă în identificarea bunurilor, evaluarea lor şi declararea ca sechestrate a bunurilor
care fac obiectul măsurii asigurătorii.
După ce bunurile au fost sechestrate ele pot rămâne în posesia persoanei la care au fost
găsite; dacă există pericol de înstrăinare, bunurile mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau
ridicate, numindu-se un custode.
Potrivit legii, este obligatorie ridicarea următoarelor categorii de bunuri sechestrate:
a) bunurile perisabile, care se predau unităŃilor comerciale cu capital majoritar de stat;
b) metalele sau pietrele preŃioase ori obiectele confecŃionate cu acestea, care se depun la cea
mai apropiată instituŃia bancară în termen de 48 de ore de la ridicare;
c) mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituŃie bancară;
d) titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu şi colecŃiile de valoare se
predau spre păstrare instituŃiilor de specialitate, în termen de 48 de ore de la ridicare;

1
110
e) sumele de bani care se consemnează după caz pe numele învinuitului, inculpatului sau
persoanei responsabile civilmente, la dispoziŃia organului care a dispus măsura, căruia i se predă
recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la
valorificarea bunurilor.
Organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbal, potrivit art. 166 alin. 1 C.proc. pen.
Un exemplar al acestuia se lasă persoanei căreia i s-a aplicat sechestrul (în lipsa ei, celor cu care
locuieşte, administratorului, portarului sau unui vecin), iar un altul se înaintează organului care a
dispus luarea măsurii asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea acestuia.
În practica judiciară s-a decis că dacă un imobil, asupra căruia a fost instituit sechestru
asigurător, a fost valorificat prin vânzare la licitaŃie publică, iar o parte din preŃul obŃinut a fost
distribuit creditorilor, menŃinerea măsurii asigurătorii imobilului nu se mai justifică, ci sechestrul
asigurător va fi menŃinut numai asupra sumei nedistribuite creditorilor şi asupra altor bunuri ale
inculpatului, până la concurenŃa valorii prejudiciului cauzat.

Pasul 3
InscripŃia ipotecară

ÎnscripŃia ipotecară este acea formă a sechestrului penal care constă în realizarea
formalităŃilor de publicitate în cazul indisponibilizării bunurilor imobile ale învinuitului,
inculpatului sau părŃii responsabile civilmente, în vederea garantării reparării pagubei produse prin
infracŃiune sau a executării pedepsei amenzii.
Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului va cere
organului competent luarea inscripŃiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copii de pe
actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Organul competent să înscrie ipoteca este instanŃa în cărei rază teritorială se află imobilul.
Pasul 4
Poprirea

Poprirea este acea formă a sechestrului penal care constă în indisponibilizarea sumelor de
bani datorate învinuitului, inculpatului sau părŃii responsabile civilmente.
Procedura popririi presupune două etape; înfiinŃarea popririi (prin ordinul dat terŃului de a nu
plăti suma suma datorată învinuitului, inculpatului sau părŃii responsabile civilmente) şi
definitivarea popririi (prin plata sumei de bani). Plata sumei se face prin consemnarea acesteia de
către debitor la dispoziŃia organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenŃă, recipisele
urmând a fi predate aceluiaşi organ în 24 de ore de la consemnare.

LecŃia 5
Restituirea lucrurilor şi restabilirea situaŃiei anterioare

Pasul 1
Restituirea lucrurilor

Restituirea lucrurilor este o măsură procesuală cu caracter real, luată pe parcursul procesului
penal în vederea reparării în natură a pagubei produse prin infracŃiune. Ea are caracter provizoriu,

1
111
iar în momentul rămânerii definitive a unei hotărâri de judecată, dacă instanŃa admite acŃiunea
civilă, restituirea lucrurilor devinie modalitate de reparare în natură a pagubei.
CompetenŃa luării acestei măsuri revine procurorului, în faza de urmărire penală, prin
rezoluŃie, şi instanŃei de judecată, prin încheiere. Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă
prin aceasta nu se stinghereşte aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzei şi cu obligaŃia pentru
cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii (art. 169 alin. 2
C.proc.pen.).

Pasul 2
Restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii

Restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii este o măsură procesuală care are ca
scop repararea în natură a pagubei provocate prin infracŃiune. Ca şi restituirea lucrurilor, această
măsură are caracter provizoriu, transformându-se în modalitate de reparare în natură a pagubei
produse prin infracŃiune, dacă se admite acŃiunea civilă.
Potrivit art. 170 C.proc.pen. procurorul sau instanŃa de judecată poate lua măsura de
restabilire a situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii, printr-o rezoluŃie, respectiv încheiere.
CondiŃiile necesare pentru luarea acestei măsuri sunt:
- să fi rezultat în mod vădit o schimbare a situaŃiie anterioare prin săvârşirea infracŃiunii;
- restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii este posibilă.

Rezumat
Măsurile procesuale sunt definite ca fiind instituŃii de drept procesual penal care constau în
anumite privaŃiuni şi constrăngeri personale ori reale determinate de condiŃiile şi împrejurările în
care se desfăşoară procesul penal.
Măsurile procesuale sunt considerate mijloace de constrângere prin care organele judiciare
asigură îndeplinirea de către părŃi şi celelalte persoane care participă la proces a obligaŃiilor lor
procesuale şi garantează executarea pedepsei şi repararea pagubei produse prin infracŃiune.
Măsurile procesuale se dispun numai în cazurile în care din probele administrate rezultă ca s-a
produs o infracŃiune şi făptuitorul urmează a fi tras la răspundere penală.
Prin măsurile procesuale se urmăreşte asigurarea desfăşurării în bune condiŃii a activităŃii
judiciare.

Concluzii:
Prin parcurgerea conŃinutului informativ al modulului 7, aŃi dobândit cunoştinŃe
referitoare la măsurile procesuale.

Recomandări bibliografice:
LEGISLATIE
1. ConstituŃia României,1991,modificata si completata prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României
nr.429/2003
2. Codul român de procedură penală, cu ultimele modificări si completări :
- L. nr.356/04-07-2006 , O.u.G. nr.60/2006
-O.u.G. nr .31/2008, Legea nr.79/2007, Legea nr.57/2008

DOCTRINA
• Dongoroz, V.; Antoniu, G. – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală. Partea generală, Editura Academiei,
vol. I, 1975;
• Volonciu, N. – Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, 1993;

1
112
• Neagu, I. – Tratat de procedură penală, 1997;
• Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedură penală, vol. IV, 1924-1927;
• Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
• Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
• Lorincz, A. – Drept procesual penal. Partea generală, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006;
• Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992;
• Beliş, V. – Medicina legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
Teme de control(conform calendarului disciplinei):
Arestarea preventivă

1
113
MODULUL VIII

ACTELE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE

Obiectivele specifice modulului:


• Definirea conceptelor de acte procesuale şi acte procedurale
• Identificarea şi clasificarea actelor procesuale şi actelor procedurale
• Delimitarea instituŃiilor care au legătură cu actele procesuale şi actele procedurale
• ÎnŃelegerea şi definirea unor acte procesuale şi procedurale comune

Rezultatele asteptate:

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor de acte procesuale şi acte procedurale


• Explicarea şi interpretarea actelor procesuale şi actelor procedurale
• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a instituŃiilor care au legătură cu actele procesuale şi
actele procedurale
• Pregătirea fundamentală pentru interpretarea şi utilizarea noŃiunilor din celelalte module

CompetenŃele dobândite ca urmare a parcurgerii modulului

• Realizarea de referate cu privire la problematica modulului


• DiscuŃii cu specialişti din domeniu

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului : 2 ore

1
114
LecŃia 1
NoŃiuni generale privind actele procesuale şi actele procedurale

Pasul 1
NoŃiunea de act procesual şi act procedural

Actele procesuale sunt manifestări de voinŃă prin care organele judiciare şi părŃile din
proces dispun, în limitele drepturilor lor, cu privire la desfăşurarea procesului penal.
Actele procesuale reprezintă manifestări de voinŃă ale organelor judiciare (ex.:începerea
urmăririi penale, punerea în mişcare a acŃiunii penale, luarea măsurilor procesuale, scoaterea de sub
urmărire penală, clasarea, trimiterea în judecată, ş.a.) sau manifestări de voinŃă ale părŃilor (ex.:
declaraŃia persoanei vătămate de participare în proces ca parte vătămată, declaraŃia de constituire ca
parte civilă, declararea apelui sau recursului).
Actele procedurale sunt mijloace prin care se aduc la îndeplinire sarcinile ce decurg din
actele şi măsurile procesuale. Ele pot fi efectuate de organele judiciare (ex.: efectuarea percheziŃiei,
ascultarea părŃilor sau a martorilor, cercetarea la faŃa locului etc.), părŃi sau alŃi subiecŃi procesuali
(ex.: predarea de obiecte sau înscrisuri, efectuarea unei expertize, înmânarea citaŃiei etc.).

Pasul 2
Clasificarea actelor procesuale şi actelor procedurale

Actele procesuale şi actele procedurale pot fi clasificate în următoarele categorii:


a) în funcŃie de momentul în care pot fi efectuate, actele pot fi:
- comune – sunt cele care pot fi efectuate pe tot parcursul procesului penal (ex.: citarea,
acordarea de asistenŃă juridică);
- speciale – sunt cele care pot fi efectuate într-un anumit moment al procesului penal (ex.:
încetarea urmăririi penale, declararea apelului sau recursului).
b) în funcŃie de subiectul procesual care le îndeplineşte:
- acte oficiale – sunt cele îndeplinitende organele judiciare (ex.: începerea urmăririi penale);
- acte neoficiale – sunt cele efectuate de părŃi sau alte persoane participante la procesul
penal (ex.: efectuarea expertizei, ridicarea unei excepŃii).
c) după modul în care este reglementată necesitatea efectuării lor, actele pot fi:
- obligatorii – sunt, de regulă, îndeplinite de organele judiciare (ex.: începerea urmăririi
penale, punerea în mişcare a acŃiunii penale);
- facultative – sunt cele lăsate la aprecierea subiectului precesual care are dreptul să le
efectueze (ex.: retragerea plângerii prealabile).
d) în funcŃie de modalitatea prin care sunt realizate:
- acte materiale – sunt cele care se realizează prin efectuarea materială a unor activităŃi
prevăzute de lege (ex.: cercetarea la faŃa locului);
- acte orale – sunt cele a căror îndeplinire presupune comunicarea verbală (ex.: ascultarea
părŃilor sau martorilor);
- acte scrise – sunt cele a căror eficienŃă juridică este condiŃionată de forma scrisă (ex.:
sesizarea instanŃei).

1
115
Pasul 3
Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale şi înlăturarea unor
omisiuni vădite

Modificarea actelor procedurale constă în adăugarea, corectarea sau suprimarea unor


menŃiuni. Acestea se fac atunci când, pe parcursul întocmirii unui act procedural sau înaintea
semnării acestuia, se constată că lipsesc unele menŃiuni ori că acestea au fost greşit consemnate sau
nu corespund realităŃii. Toate aceste intervenŃii trebuie confirmate în scris, în cuprinsul său la
sfărşitul actului, de către persoana care semnează actul respectiv. Dacă lipsurile sau greşelile din act
se observă ulterior, ele vor fi menŃionate într-un act separat.

Potrivit art. 195 C.proc.pen. erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se
îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanŃa de judecată care a întocmit actul, la
cererea celui interesat sau din oficiu.
Sunt erori materiale greşelile scriptice privind numele sau prenumele unor persoane, date
calendaristice, calităŃi procesuale, cifre, denumiri etc.
În vederea îndreptării erorii, părŃile pot fi chemate pentru a da lămuriri.
Îndreptarea efectuată este consemnată de organul de urmărire penală sau de instanŃă, după
caz, într-un proces-verbal, respectiv înceheiere şi la sfârşitul actului corectat se face menŃiune
despre aceasta.

Spre deosebire de erorile materiale, omisiunile vădite constau în absenŃa unor menŃiuni pe
care actul procedural trebuie să le cuprindă (ex.: cănd organul de urmărire penală sau instanŃa nu s-a
pronunŃat asupra sumelor pretinse de martori, interpreŃi, apărători, potrivit art. 189 sau 190
C.proc.pen.).
Procedura de înlăturare a omisiunilor vădite este aceeaşi ca şi în cazul îndreptării erorilor
mteriale, fiind în mod corespunzător aplicabile dispoziŃiile art. 195 C.proc.pen.

LecŃia 2
Unele acte procesuale şi procedurale comune

Pasul 1
Citarea

Realizarea procesului penal este o activitate complexă care se desfăşoară cu participarea


organelor judiciare, a părŃilor, a apărătorului şi a altor persoane.
Pentru asigurarea prezenŃei părŃilor şi a altor persoane în proces, organele judiciare folosesc
instituŃia citării.
Art. 175 alin. 1 C.proc.pen. prevede: „chemarea unei persoane în faŃa organelor de
urmărire penală sau a instanŃei de judecată se face prin citare scrisă”.
Citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică.
În cazul citării actul procesual îl reprezintă dispoziŃia de citare, iar actul procedural este
citaŃia însoŃită de procedura de înştiinŃare a persoanei citate (învinuit/inculpat, martor, expert,
interpret etc.).
Înmânarea citaŃiei se face de către agenŃii procedurali, adică de persoane anume însărcinate
din cadrul organelor de urmărire penală/instanŃei sau persoane din cadrul serviciului postal.

1
116
Neprezentarea unei persoane citate poate determina aducerea ei silită pe baza unui mandat
de aducere şi poate fi amendată cu amenda judiciară. Prezentarea părŃilor la proces este de regulă
facultativă, neprezentarea nu atrage decât efectuarea actului în absenŃa lor.

a) ConŃinutul citaŃiei

CitaŃia este un act procedural scris şi individual prin care se realizează chemarea
persoanelor citate în faŃa organelor judiciare.
Conform art. 176 C.proc.pen. citaŃia trebuie să cuprindă:
 denumirea organelor de urmărire penală/instanŃa care emite citaŃia, sediul, data emiterii
şi numărul dosarului;
 numele, prenumele celui citat, calitatea acestuia şi indicarea obiectului cauzei;
 adresa celui citat;
 ora, ziua, luna, anul, locul de înfăŃişare şi invitaŃia celui citat să se prezinte la locul şi
data indicate cu arătarea consecinŃelor legale în caz de neprezentare;
 semnătura celui ce o emite.

b) Locul de citare (art. 177 C.proc.pen.)

Învinuitul sau inculpatul se citează la locul unde locuieşte. Adresa unde locuieşte efectiv
invinuitul/inculpatul poate fi aflată pe baza declaraŃiei acestora sau în urma investigaŃiilor organelor
de urmărire penală sau a agentului procedural în condiŃiile art. 179 şi art. 180 C.proc.pen.
Învinuitul/inculpatul cu ocazia ascultării poate indica un alt loc unde să se facă citarea.
Dacă învinuitul sau inculpatul nu mai locuieşte la adresa indicată sau aflată de organele
judiciare el va fi citat la noua adresă numai dacă a încunoştiinŃat organele de urmărire penală/
instanŃa de schimbarea intervenită. Dacă nu se poate afla noua adresă inculpatul este citat la adresa
indicată de el chiar dacă a părăsit localitatea fără a şti unde se află, fiind în culpă procesuală de a nu
fi înştiinŃat instanŃa de noua adresă. Dacă adresa unde locuieşte învinuitul/inculpatul nu este
cunoscută va fi citat la locul său de muncă prin birou personal. Dacă nu se cunoaşte nici locul unde
locuieşte, nici locul unde lucrează inculpatul, acesta se citează la sediul consiliului local în raza
căruia s-a săvârşit infracŃiunea. Dacă locul săvârşirii infracŃiunii este multiplu citaŃia se afişează
la sediul primariei în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.
Bolnavii aflaŃi în spital (casă de sănătate) se citează prin administraŃia unităŃii sanitare în
care sunt internaŃi. DeŃinuŃii se citează la locul de deŃinere prin adminstraŃia acestuia.
Militarii încazarmaŃi se citează la unitatea din care fac parte prin comandantul acestuia.
Dacă învinuitul/inculpatul locuieşte în străinătate citarea acestuia se face prin scrisoare
recomandată afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar Ńine loc de dovadă de
îndeplinire a procedurii de citare.
UnităŃile prevăzute de art. 145 C. proc. pen. şi alte persoane juridice se citează la sediul
acestora, iar în cazul neidentificării sediului citaŃia se afisează la sediul consiliului local în a cărei
rază teritorială s-a săvârşit infracŃiunea.
c) Înmânarea citaŃiei

 se face de către agenŃi anume desemnaŃi sau prin serviciul poştal;


 citaŃia se înmânează personal celui citat care semnează dovada de primire ce se
înaintează organului emitent.
Dacă persoana citată nu vrea sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul
procedural lasă citaŃia celui citat şi face menŃiunea despre aceasta într-un proces-verbal. Dacă

1
117
persoana citată nu vrea să primească citaŃia, agentul procedural o afişează pe uşa locuinŃei acestuia
şi încheiei proces-verbal.
Dacă scrisoarea recomandată prin care se citează învinuitul/inculpatul care locuieşte în
străinătate nu poate fi primită din cauza refuzului ori a oricărui alt motiv sau dacă statul
destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăŃenilor săi, citaŃia se afisează la uşa parchetului ori
instanŃei după caz.
Când persoana este citată prin serviciul personal, prin administraŃia locului de deŃinere, a
spitalului, unităŃii militare, aceste organe au obligaŃia să înmâneze de îndată citaŃia persoanei citate
sub luare de dovadă.
CitaŃia destinată unei unităŃi prevăzute de art. 145 C.proc.pen. sau altei persoane juridice se
predă la registratură sau funcŃionarului însărcinat cu primirea corespondenŃei.
Art. 179 C.proc.pen. prevede posibilitatea ca citaŃia să fie înmânată şi altor persoane decât
cele citate.
Citatia nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani ori unei persoane lipsite de discernământ.
Daca persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente (hotel) şi nu este
găsit acasă nici cel în cauză, nici soŃul sau o rudă apropiată, agentul predă citaŃia administratorului,
portarului sau persoanei care îl înlocuieşte. Dacă aceştia nu primesc citaŃia, nu doresc să semneze
ori nu pot semna, citaŃia se afişează pe uşa locuinŃei făcându-se menŃiune despre aceasta într-un
proces-verbal.
Când persoanele indicate să primească citaŃia nu pot fi găsite, agentul procedureal este
obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată şi abia după aceea o afişează pe uşa locuinŃei
şi se încheie proces verbal.
Art. 180 C.proc.pen. - reglementează situaŃia schimbării adresei celui citat – agentul
procedural va afişa citaŃia pe uşa locuinŃei arătate în citaŃie. Dacă imobilul nu mai există şi în urma
investigaŃiilor nu se poate afla noua adresă, citaŃia se va înapoia organului judiciar care a emis-o.
Dovada de primire a citaŃiei trebuie să cuprindă: numărul dosarului, denumirea organului de
urmărire penală/instanŃei care a emis citaŃia, numele, prenumele, calitatea persoanei citate, data
pentru care este citată, data înmânării citaŃiei, numele, prenumele, calitatea şi semnătura celui ce
înmânează citaŃia.

Pasul 2
Comunicarea altor acte procedurale

Comunicarea altor acte procedurale reprezintă mijlocul prin care sunt aduse la cunoştinŃa
persoanelor care participă la desfăşurarea procesului penal, un act procedural îndeplinit sau o
anumită situaŃie ori incident procesual care s-a produs sau urmează să fie soluŃionat.
Comunicare se poate realiza prin două modalităŃi:
a) transmiterea unei copii de pe actul procedural. Aceasta poate fi totală sau parŃială. Spre
exemplu, comunicarea copiilor de pe dispozitivul hotărârii părŃilor care au lipsit atât la
judecată, cât şi la pronunŃare.
b) înştiinŃarea despre îndeplinirea unui act procedural reprezintă actul prin care se aduce la
cunoştinŃă persoanelor care participă la desfăşurarea procesului penal faptul îndeplinirii
unui act procesual sau procedural ori data la care urmează să se îndeplinească. Spre
exemplu, în cazul în care învinuitul sau inculpatul este arestat preventiv şi s-a dispus
încetarea urmăririi penale, instanŃa înştiinŃează prin adresă administraŃia locului de
deŃinere, cu dispoziŃia de a pune de îndată în libertate pe învinuit sau inculpat.

1
118
Şi în cazul comunicării sunt aplicabile dispoziŃiile care reglementează instituŃia citării, în
ceea ce priveşte locul unde se face comunicarea, înmânarea actului şi dovada de îndeplinire a
procedurii.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită sau cu întârziere a lucrărilor sau îndatoririlor de
comunicare a actelor procedurale atrage sancŃiunea amenzii judiciare (potrivit art. 198 alin.1 lit. a)
şi b) C.proc.pen.)

Pasul 3
Mandatul de aducere

CitaŃia reprezintă mijlocul de învitare, căruia cel citat trebuie să-i dea curs fără altă
constrângere. Dacă persoana citată nu s-a prezentat şi prezenŃa ei este obligatorie (sau necesară)
organul judiciar are posibilitatea legală de a folosi mandatul de aducere.
Mandatul de aducere este mijlocul (actul procesual) prin care se ordonă aducerea unei
persoane în faŃa organului judiciar.
Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere înainte de a fi chemat prin
citaŃie dacă organul judiciar constată motivat că este în interesul rezolvării cauzei aceasta.
În cazul infracŃiunilor flagrante inculpatul (care este arestat) şi martorii vor fi aduşi la
judecată cu mandat şi nu sunt citaŃi. Aceste persoane nu pot rămâne la dispoziŃia organului judiciar
decât strict pe perioada audierii lor de îndată.
Mandatul de aducere se execută prin organul de poliŃie, comandantul poliŃiei ori a
garnizoanei.
Dacă persoana arătată în mandat nu poate fi adusă din motive de boală, etc, cel însărcinat cu
executarea mandatului va constata aceasta printr-un proces verbal care va cuprinde menŃiuni despre
cercetările făcute şi îl va înainta organului de urmărire penală/ instanŃei.
Dacă persoana respectivă nu este găsită la adresa indicată se fac cercetări şi dacă acestea au
rămas fără rezultat se încheie proces verbal care va cuprinde menŃiuni despre cercetările făcute şi se
înaintează organului de urmărire penală/instanŃei.
Dacă învinuitul/inculpatul refuză să se supună mandatului sau încearcă să fugă va fi
constrâns la aceasta.
Nerespectarea dispoziŃiilor legale privind mandatul de aducere poate atrage sancŃiunea cu
amenda judiciară.

LecŃia 3
InstituŃii care au legătură cu actele procesuale
şi actele procedurale

Pasul 1
Termenele în procesul penal

a) NoŃiune

1
119
Pentru îndeplinirea actelor procesuale/procedurale legea instituie şi o condiŃie referitoare la
termenul în care acestea urmează să fie efectuate. Scopul stabilirii unor termene în cadrul procesului
penal îl constituie atât evitarea tergiversării desfăşurării procesului penal, cât şi limitarea în timp a
unor măsuri procesuale privative sau restrictive de drepturi, care ar deveni arbitrare în lipsa unor
asemenea termene

b) Clasificare
În literatura juridică termenele au fost clasificate după mai multe criterii:

După modul de calcul termenele se pot clasifica:

 termene procedurale – sunt intervale de timp stabilite pentru a ocroti drepturi şi interese ale
persoanei ce contribuie la sistematizarea şi disciplinarea activităŃilor procesuale (ex.:
termenul de apel – art. 363 alin. 1 C.proc.pen.);
 termene substanŃiale – sunt intervale de timp determinate de lege pentru ocrotirea unor
drepturi sau interese extraprocesuale, determinând durata măsurilor pe care le pot lua
organele judiciare în ceea ce priveşte privarea sau restrângerea drepturilor persoanei,
drepturi conferite în afara procesului penal (durata reŃinerii – art. 144 alin. 1 C.proc.pen.).

După caracterul lor sau efectele pe care le produc termenele pot fi:

 termene peremptorii – intervale de timp înlauntrul cărora trebuie îndeplinite anumite acte
(ex.: termenul de recurs – art. 3853 alin. 1 C.proc.pen.);
 termene dilatorii – intervale de timp după a căror expirare poate fi realizat un anumit act
(ex.: punerea în executare a unei hotărâri după expirarea termenului de recurs);
 termene de recomandare – sunt cele înlăuntrul cărora este recomandat a se efectua un
anumit act procedural/procesual (ex.: termenul de cel mult 20 de zile de la pronunŃare în
care judecătorul trebuie să redacteze hotărârea).

După durata lor termenele pot fi pe ore, pe zile, pe luni şi pe ani.

 termene pe ore – sunt cele a căror durată este fixată în ore (ex.: termenul de 48 ore în care
organul de cercetare penală are obligaŃia să înainteze procurorului plângerea împotriva
măsurilor şi actelor de urmărire penală);
 termene pe zile – sunt cele a căror durată este fixată în zile (ex: termenul general de apel sau
recurs de 10 zile);
 termene pe luni – sunt cele a căror durată este fixată în luni (ex.: termenul de 3 luni pentru
depunerea recipisei de plata a amenzii);
 termene pe ani – sunt cele a căror durată este fixată în ani (ex.: termenul de un an pentru
promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii în defavoarea inculpatului).

După factorul care le stabileşte termenele pot fi legale sau judiciare.

 termene legale – sunt cele stabilite de lege (ex. durata măsurilor preventive);
 termene judiciare – sunt cele stabilite de organele judiciare pentru buna desfăşurare a
procesului penal (termenul în care urmează a fi efectuată expertiza);

După conŃinutul sau factorul timp termenele pot fi fixe, maxime sau minim.

1
120
 termene fixe – sunt cele a căror durată de timp este invariabilă (ex.: pentru soluŃionarea
recursului împotriva încheierilor privind liberarea provizorie, dosarul va fi înaintat instanŃei
de recurs în termen de 24 de ore);
 termene maxime – sunt cele în privinŃa cărora este indicată durata de timp cea mare de timp
pentru efectuarea actelor (ex.: în cazul infracŃiunilor flagrante, potrivit art. 475 alin. 1
C.proc.pen., instanŃa trebuie să se pronunŃe asupra cauzei în aceeaşi zi în care s-au încheiat
dezbaterile sau cel mai târziu în următoarele 2 zile);
 termene minime – sunt cele în privinŃa cărora este indicat intervalul cel mai mic de timp în
care se poate efectua un act (ex.: potrivit art. 159 alin. 1 C.proc.pen. dosarul cauzei se
depune la instanŃă de către procuror cu cel puŃin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării
preventive).

c) Calcularea termenelor procedurale

Termenele au un moment iniŃial (de începere) şi un moment final şi o durată.


Art. 186 C.proc.pen. stipulează că „la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la
ora, ziua, luna, anul menŃionat în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când
legea dispune altfel”.
La calcularea termenelor pe ore/zile nu se socoteşte ora/ziua de la care începe să curgă
termenul nici ora/ziua în care acesta se împlineşte.
Pentru calcularea termenelor pe luni/ani, art. 186 C.proc.pen. prevede sistemul calendaristic.
Termenele socotite pe luni/ani expiră la sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul
zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă ultima zi a termenului pe luni/ani cade într-o lună
ce nu are zi corespunzatoare, termenul expiră în ultima zi a acelei luni (ex.: un termen de o lună
început la 31 martie expiră la 30 aprilie). Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare,
termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare ce urmează.
Termenele procedurale nu pot fi întrerupte sau suspendate.

În ceea ce priveşte calculul termenelor substanŃiale, art. 188 C.proc.pen. prevede că „în
calculul termenelor privind luarea, menŃinerea, revocarea măsurilor preventive ora sau ziua de la
care începe şi la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia”. Exemplu: în cazul reŃinerii
termenul de 24 ore care a început să curgă pe 6 decembrie ora 9:00 se împlineşte pe 7 decembrie
ora 9:00; în cazul unei arestări a învinuitului pe o durată de 5 zile măsura luată pe data de 10
decembrie expiră pe 14 decembrie.
Calcularea termenelor pe luni/ani, luna/anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua
corespunzătoare datei de la care a început să curgă termenul. Aceste termene se suspendă/întrerup.

Pasul 2
SancŃiunile procedurale penale

SancŃiunile procedurale penale au fost definite în literatura de specialitate ca fiind remedii


procesuale care sunt destinate pentru a înlătura producerea de consecinŃe juridice în cazul în care
legea a fost încălcată cu ocazia îndeplinirii activităŃilor procesuale.
Aceste sancŃiuni sunt: inadmisibilitatea, decăderea, inexistenŃa şi nulităŃile.

1
121
Inadmisibilitatea – nu este reglementată de Codul de procedură penală ca sancŃiune
procedurală, dar există dispoziŃii în cod care fac referire la această instituŃie. Ex: art. 379 pct. 1 lit.
a) C.proc.pen.: „instanŃa respinge apelul ca inadmisibil”. Ea intervine când se efectuează un act pe
care legea nu îl preved sau îl exclude sau se încearcă de către părŃi exercitarea unor drepturi
procesuale epuizate.
Decăderea – art. 185 C.proc.pen. prevede: „când pentru exercitarea unui drept procesual
legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciŃiul dreptului
şi nulitatea actului făcut peste termen.”
Acestă sancŃiune se referă la drepturi procesuale, la acte care nu mai pot lua fiinŃă, nulitatea
referidu-se la un act deja efectuat, impunând refacerea acestuia.
InexistenŃa – nu este reglementată în Codul de procedură penală. În această situaŃie nu
numai că lipseşte actul procesual care să fie sancŃionat ci actul nu există. Ex.: este inexistentă o
hotărâre judecătorească dată de un grefier, o declaraŃie dată de o persoană care nu există, o citaŃie
întorcmită de un expert.
NulităŃile – sunt reglementate de art. 197 C.proc.pen. şi sunt cele mai importante sancŃiuni
procedurale şi intervin când un act procesual/procedural s-a realizat fără respectarea legii.
NoŃiunea de vătămare prevăzută de art. 197 alin. 1 trebuie privită din punct de vedere al
aflării adevărului într-o cauză cât şi din punctul de vedere al intereselor legitime ale părŃilor din
proces. Pentru ca un act procesual/procedural să fie lovit de nulitate trebuie să fie îndeplinite
cumulativ următoarele condiŃii:
 dispoziŃiile legale care reglementează procesul penal să fi fost încălcate;
 încălcarea dispoziŃiilor să aibă ca efect producerea unei vătămări;
 vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului respectiv.

Clasificarea nulităŃilor
NulităŃile pot fi clasificate în principal dupa două criterii, modul de expunere în norma
juridică şi modul de aplicare sau valoarea lor.
a) în funcŃie de modul de expunere în norma juridică nulitatea se împarte în expresă şi
vituală.
În cazul nulităŃi exprese vătămarea este considerată întotdeauna ca existentă, nu trebuie să
fie devedită, nu poate fi combatută şi atrage nulitatea absolută (art. 197 alin. 2 C.proc.pen.).
Nulitatea virtuală nu este prevăzută în mod expres, ea putând fi dedusă din reglementarea
generală şi se aplică atunci când se face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin
anularea actului.

b) în funcŃie de modul de aplicare nulităŃile pot fi clasificate în nulităŃi absolute şi nulităŃi


relative.
NulităŃile absolute intervin atunci când se încalcă una din dispoziŃiile legale care
reglementează desfăşurarea procesului penal (art. 197 alin. 2 C.proc.pen.), nu pot fi înlăturate în
nici un mod, poate fi invocată în orice stare a pricini, de orice parte din proces şi se ia în considerare
şi din oficiu.
NulităŃile relative sunt reglementate de art. 197 alin. 4 C.proc.pen şi intervin în situaŃia
încălcării oricărei alte dispoziŃii legale decât cele prevăzute de art. 197 alin. 2 C.proc.pen., numai
dacă au fost invocate în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de
judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.
InstanŃa ia în considerare din oficiu încălcarile în orice stare a procesului dacă anularea
actului este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluŃionare a cauzei.

1
122
Trăsături:
- vătămările produse pot fi acoperite prin voinŃa părŃilor (actul efectuat cu încălcarea legii
rămâne valabil producând efectele prevăzute de lege);
- nulitaŃile relative pot fi invocate numai într-un anumit moment al procesului. Astfel
nulitatea relativă poate fi invocată, când partea este prezentă, numai în cursul
efectuării actului, iar dacă partea a lipsit la efectuarea actului numai la primul termen
de judecată cu procedura completă;
- nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea care a suferit vătămarea prin
încalcarea legii. Cel care invocă nulitatea relativă trebuie să dovedească existenŃa
vătămării;
- nulitatea relativă poate fi invocată şi din oficiu de către instanŃa de judecată dacă
anularea actului poate contribui la aflarea adevărului şi la justa soluŃionare a cauzei;

Efectele nulităŃilor

Indiferent de categoria din care face parte (nulitate absolută sau nulitate relativă, expresă sau
virtuală) odată constatată produce două efecte principale consecutive:
a) atrage nevalabilitatea juridică a actelor efectuate cu încălcarea legii, actul fiind considerat nul din
momentul încheierii lui şi nu din momentul constatării nulităŃii.
b) atrage obligativitatea restabilirii legalităŃii impunând refacerea actului procesual ori procedural
declarat nul.

Pasul 3
Cheltuielile judiciare
Actele ce se efectuează în desfăşurarea procesului penal generează o serie de cheltuieli care
se fac de către participanŃii la procesul penal (organe judiciare, părŃi sau alte persoane). Aceste
cheltuieli diferă ca întindere de la o cauză la alta.
Cheltuielile efectuate în cursul procesului penal se numesc cheltuieli judiciare.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. în cadrul cheltuielilor judiciare intră cheltuielile necesare pentru
efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă,
retribuirea apărătorilor şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri
şi cheltuieli ale Ministerului JustiŃiei, Ministerul Public şi Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative.
SubiecŃii procesuali care au efectuat cheltuielile judiciare le vor recupera de la cei pe care
legea îi obligă la acoperirea lor.
În cadrul cheltuielilor judiciare sunt cuprinse şi sumele cuvenite martorului, expertului şi
interpretului – persoane chemate de către organele judiciare (de urmărire penală, instanŃa de fond)
pentru lămurirea justă a cauzei. Aceştia au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport,
întreŃinere, locuinŃă şi a altor cheltuieli necesare prilejuite de chemarea lor. Totodată, au dreptul şi
la venitul de la locul de muncă pe durata lipsei de la serviciu prilejuită de chemarea la organul de
urmărire penală sau la instanŃa de judecată.
Aşa cum rezultă din cuprinsul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală cheltuielile judiciare se
împart în:
- cheltuieli avansate de stat (cheltuieli de procedură);
- cheltuieli făcute de părŃi (cheltuieli de judecată).
Suportarea cheltuielilor se face diferenŃiat în funcŃie de soluŃia dată în cauza respectivă.

1
123
Pata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare
În caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Când sunt mai mulŃi inculpaŃi condamnaŃi, instanŃa hotărăşte partea din cheltuielile de judecată
datorate de fiecare, Ńinând seama de măsura în care fiecare inculpat a provocat cheltuielile judiciare.
Cheltuielile de procedură pot fi suportate şi de către partea responsabilă civilmente dacă aceasta
este obligată solidar cu inculpatul la suportarea pagubei.

Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri


Potrivit art. 191 alin. 1 C.proc.pen. în caz de achitare sau de încetare a procesului penal în
faŃa instanŃei de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate astfel:
 în caz de achitare de către:
- partea vatamată în cazul în care cheltuielile au fost determinate de aceasta;
- partea civilă – dacă i s-au respins pretenŃiile civile şi numai în măsura în care
cheltuielile au fost determinate de către ea;
- inculpat – atunci când, deşi achitat, a fost obligat la repararea pagubei.
 în caz de încetare a procesului cheltuielile se suportă de către:
- inculpat – dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale sau există o cauză de
nepedepsire;
- parte vătămată – în caz de retragere a plângerii prealabile;
- ambele părŃi – în caz de împacare.
 Dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, în caz de amnistie, prescripŃie sau
retragere a plângerii prealabile şi în cazul existenŃei unei cauze de nepedepsire
cheltuielile sunt suportate de către partea vătămată sau inculpatul după cum în cauză se
face aplicarea art. 13 alin. 2 C.proc.pen. sau art. 13 alin. 3 C.proc.pen.
 În cazul declarării unei căi de atac sau al introducerii oricărei alte cereri cheltuielile
judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori şi-a retras apelul,
recursul sau cererea.
 În toate celelalte cazuri statul suportă cheltuielile de procedură.
Prin decizia nr. XXIX/2007 a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, admiŃându-se recursul în
interesul legii, s-a stabilit că, în cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii internării medicale cu
obligarea la tratament medical formulată de persoana internată, cheltuielile judiciare ocazionate de
judecarea acesteia rămân în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Când mai multe părŃi sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanŃa hotărăşte
partea din cheltuieli datorate de fiecare. Aceste dispoziŃii au în vedere soluŃionarea cheltuielilor
judiciare iar instanŃa hotărăşte partea din cheltuieli datorate de fiecare.
De asemenea, aceste dispoziŃii se aplică şi în cazul urmăririi penale când intervine clasarea,
scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale. Cheltuielile pentru plata interpreŃilor
desemnaŃi de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea părŃilor, rămân, în toate cazurile în
sarcina statului, conform art. 192 alin. 6 C.proc.pen. introdus prin Legea nr. 281/2003.

Pasul 4
Amenda judiciară
Amenda judiciară este o sancŃiune procesuală, aplicată în cazul săvârşirii unei abateri
judiciare prevăzute de Codul de procedură penală.
Potrivit art. 198 alin. 1 C.proc.pen., următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal
se sancŃionează cu amenda judiciară de la 100 lei la 1.000. lei:
a) neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de
comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte
lucrări, dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal;

1
124
b) neîndeplinirea ori îndeplinirea greşită a îndatoririlor de înmânare ori de comunicare a
citaŃiilor sau a celorlalte acte procedurale; precum şi neexecutarea mandatelor de aducere.
Lipsa nejustificată a martorului se sancŃionează cu amendă judiciară de la 250 lei la 5.000
lei.
Lipsa nejustificată a apărătorului, ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în
condiŃiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancŃionează cu amendă
judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.
Potrivit art. 198 alin. 3 C.proc.pen., următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal
se sancŃionează cu amenda judiciară de la 500 lei la 5.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuŃiilor ce revin
organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instanŃelor judecătoreşti şi al
parchetelor, experŃilor desemnaŃă de organul judiciar în condiŃiile legii, agenŃilor
procedurali, precum şi altor salariaŃi ai instanŃelor şi parchetelor;
b) lipsa nejustificată a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;
d) neîndeplinirea de către orice persoană a obligaŃiei de prezentare, la cererea organului de
urmărire penală sau a instanŃei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea,
precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaŃii de către reprezentantul legal al persoanei
juridice sau cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaŃii;
e) nerespectarea obligaŃiei de păstrare a obiectelor şi înscrisurilor lăsate în păstrare, prevăzută
în art. 190 alin. 5 C.proc.pen.;
f) neluarea măsurilor necesare pentru efectuarea unei expertize sau pentru efectuarea la timp,
de către reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul căreia urmează a se efectua
aceasta, precum şi împiedicarea de către orice altă persoană a efectuării expertizei în
condiŃiile legii;
g) nerespectarea de către părŃi, apărătorii acestora, martori, experŃi, interpreŃi sau orice alte
persoane a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 298;
h) manifestările ireverenŃioase ale părŃilor, apărătorilor acestora, martorilor, experŃilor,
interpreŃilor sau ale oricăror alte persoane, faŃă de judecător sau procuror;
i) nerespectarea de către învinuit sau inculpat a obligaŃiei de a încunoştiinŃa în scris, în termen
de 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuinŃei pe parcursul procesului
penal;
j) neîndeplinirea de către organul de cercetare penală a dispoziŃiilor scrise ale procurorului, în
termenul stabilit de acesta.

Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie
infracŃiune. Amenda judiciară se aplică în baza raportului procesual secundar existent între organele
judiciare şi subiecŃii procesuali care comit abaterile.
Amenda se aplică, după caz, de organul de urmărire penală, prin ordonanŃă, iar de instanŃa
de judecată, prin încheiere.
Persoana amendată poate cere scutirea de amendă sau reducerea amenzii. Cererea de scutire
sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea dispoziŃiei de amendare,
justificând în cerere şi motivul pentru care nu a putut îndeplini obligaŃia. Apreciind temeinicia
motivului organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată pot dispune scutirea sau reducerea
amenzii.

Rezumat
Actele procesuale sunt manifestări de voinŃă prin care organele judiciare şi părŃile din proces
dispun, în limitele drepturilor lor, cu privire la desfăşurarea procesului penal.

1
125
Actele procesuale reprezintă manifestări de voinŃă ale organelor judiciare (ex.:începerea
urmăririi penale, punerea în mişcare a acŃiunii penale, luarea măsurilor procesuale, scoaterea de sub
urmărire penală, clasarea, trimiterea în judecată, ş.a.) sau manifestări de voinŃă ale părŃilor (ex.:
declaraŃia persoanei vătămate de participare în proces ca parte vătămată, declaraŃia de constituire ca
parte civilă, declararea apelui sau recursului).
Actele procedurale sunt mijloace prin care se aduc la îndeplinire sarcinile ce decurg din
actele şi măsurile procesuale. Ele pot fi efectuate de organele judiciare (ex.: efectuarea percheziŃiei,
ascultarea părŃilor sau a martorilor, cercetarea la faŃa locului etc.), părŃi sau alŃi subiecŃi procesuali
(ex.: predarea de obiecte sau înscrisuri, efectuarea unei expertize, înmânarea citaŃiei etc.).

Concluzii:
Prin parcurgerea conŃinutului informativ al modulului 8, aŃi dobândit cunoştinŃe
referitoare la instituŃia actelor procesuale şi actelor procedurale.

Recomandări bibliografice:
LEGISLATIE
1. ConstituŃia României,1991,modificata si completata prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României
nr.429/2003
2. Codul român de procedură penală, cu ultimele modificări si completări :
- L. nr.356/04-07-2006 , O.u.G. nr.60/2006
-O.u.G. nr .31/2008, Legea nr.79/2007, Legea nr.57/2008

DOCTRINA
• Dongoroz, V.; Antoniu, G. – ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală. Partea generală, Editura Academiei,
vol. I, 1975;
• Volonciu, N. – Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, 1993;
• Neagu, I. – Tratat de procedură penală, 1997;
• Tanoviceanu, I. – Tratat de drept si procedură penală, vol. IV, 1924-1927;
• Apetrei, M. – Drept procesual penal, Editura Oscar Print, vol. I, 1998;
• Cahane, S. – Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
• Lorincz, A. – Drept procesual penal. Partea generală, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006;
• Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T. – Psihologie judiciară, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1992;
• Beliş, V. – Medicina legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
Teme de control(conform calendarului disciplinei):
Restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare

1
126
TESTE DE AUTOEVALUARE

1.Procesul penal are ca scop imediat:


a) apãrarea României, a drepturilor si libertaŃilor persoanelor impotriva infracŃiunilor;
b) prevenirea sãvâşirii de noi infractiuni;
c) constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constitue infracŃiuni astfel ca orice
persoana care a sãvârşit o infracŃiune sa fie pedepsitã potrivit vinovãŃiei sale.

2. Scopul mediat (general) al procesului penal consta in:


a) apãrarea ordinii de drept, apãrararea persoanei;
b) apãrarea drepturilor si libertãŃilor persoanei;
c) prevenirea infracŃiunilor precum si educarea cetãŃenilor in spiritual respectãrii legilor.

3. Nulla poena sine lege semnifica:


a) legalitatea incriminarii;
b) legalitatea pedepsei;
c) nu existã justiŃie in afara legii.

4. Principiul legalitatii procesului penal:


a) este consacrat expres de Codul de procedura penalã;
b) nu este consacrat expres de Codul de procedura penalã;
c) impune ca procesul penal sã se desfãşoare in cursul judecaŃii potrivit dispoziŃiilor prevãzute
de lege iar in cursul urmãririi penale procesul penal sã se desfãsoare conform intuiŃiei şi
constiinŃei organelor de urmãrire penalã.

5. Constitue garanŃii ale respectãrii principiului legalitãŃii procesului penal:


a) prevederea in legea procesual penalã a sancŃiunilor procedurale penale aplicabile actelor
procesuale si procedurale care au fost intocmite cu incãlcarea legii;
b) prezumŃia de nevinovãŃie;
c) posibilitatea instanŃei de judecatã de a verifica legalitatea activitãŃii de urmãrire penalã;
d) dublu grad de jurisdicŃie.

6. PrezumŃia de nevinovãŃie :
a) este consacratã expres in Codul de procedurã penalã;
b) nu este consacratã expres de constituŃia României;
c) este o prezumŃie relativã.

7. PrezumŃia de nevinovãŃie nu este rãsturnatã:


a) când existã probe certe de vinovãŃie;
b) când, deşi s-au administrat toate probele, existã indoiala asupra vinovãŃiei inculpatului;

1
127
c) cand invinuitul sau inculpatul nu şi-a dovedit nevinovãŃia, dar nici organele judiciare nu au
administrat probe din care sã rezulte cu certitudine vinovãŃia.

8. Constitue garanŃii ale respectãrii principiului aflãrii adevãrului:


a) posibilitatea instanŃei de judecatã de a restitui dosarul procurorului in vederea refacerii
urmãririi penale;
b) posibilitatea instanŃei de a extinde acŃiunea penalã sau procesul penal;
c) existenŃa instanŃei de control judiciar, care poate controla hotãrârea instanŃei ierarhic
inferioare.

9. Oficialitatea procesului penal priveşte:


a) faza urmãririi penale;
b) numai faza urmãririi penale si a judecãŃii;
c) faza de punere in executare a hotãrârilor judecãtoreşti penale.

10. Principiul oficialitãŃii procesului penal:


a) are caracter absolut;
b) are caracter relativ;
c) este consacrat expres de Codul de procedurã penalã.

11. Organele de urmãrire penalã si instanŃele de judecatã:


a) sunt obligate sa aiba rol active in desfãşurarea procesului penal;
b) trebuie sã asigure aflarea adevãrului cu privire la faptele si imprejurãrile cauzei;
c) trebuie sã trateze persoana care se aflã in curs de urmãrire penalã sau de judecatã, cu
respectarea demnitãŃii umane.

12. Actele necesare desfãşurãrii procesului penal se indeplinesc:


a) numai din oficiu;
b) din oficiu;
c) afarã de cazul când prin lege se dispune astfel.

13. Constitue reguli de bazã ale procesului penal, consacrate expres de Codul de procedurã penalã:
a) garantarea libertãŃii persoanei;
b) garantarea dreptului de apãrare;
c) dreptul la un proces echitabil.

14. In cursul procesului penal:


a) persoanele care nu inŃeleg sau nu vorbesc limba românã au dreptul de a lua cunoştinã de
toate actele si lucrãrile dosarului, de a vorbi in instanŃã si de a pune concluzii, prin interpret;
b) in fata organelor judiciare din unitãŃile administrativ-teritoriale locuite şi de populaŃie si de
altã naŃionalitate decât cea românã, se asigurã folosirea limbii materne;
c) dreptul de a folosi interpret, in cazurile prevazute de lege, este asigurat in mod gratuit;
1
128
d) se asigurã pãrŃilor si altor persoane chemate in proces folosirea limbii materne.

15. Ca o consecinŃã a garantarii dreptului la apãrare, in procesul penal:


a) organele judiciare au obligaŃia sa incunoştiinŃeze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta
pentru care este cercetat si despre incadrarea juridicã a acesteia;
b) organele judiciare au obligaŃia sã ii asigure invinuitului sau inculpatului posibilitatea
pregãtirii si exercitãrii apãrãrii;
c) organele judiciare sunt obligate, in toate procesele penale, sã ia mãsuri pentru asigurarea
asistenŃei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are apãrãtor ales.

16. In tot cursul procesului penal:


a) orice parte trebuie sa fie asistatã de apãrãtor;
b) orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator;
c) organele judiciare sunt obligate sa administreze pãrŃilor probele necesare in aparare.

17. Inainte de a I se lua prima declaraŃie invinuitului sau inculpatului:


a) organele judiciare au obligaŃia sã-I asigure apãrãrea de catre un avocat, dacã nu are apãrãtor
ales;
b) organele judiciare au obligaŃia sã-l incunoştiinŃeze despre dreptul de a fi asistat de catre un
apãrãtor, consemnându-se aceasta in procesul verbal de ascultare;
c) organele judiciare au obligaŃia sã-I asigure apãrãrea de catre un avocat, dacã nu are apãrãtor
ales si dacã asistarea de cãtre apãrãtor este obligatorie, potrivit legii.

18. In tot cursul procesului penal:


a) invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub
control judiciar sau pe cautiune;
b) este garantatã libertatea persoanei;
c) persoana impotriva careia s-a luat o mãsura de restrangere a libertãŃii are dreptul sã se
adreseze instanŃei competente, dacã considera cã mãsura este ilegala.

19. Structura tipica a procesului penal cuprinde:


a) trei faze, respectiv: cercetarea penalã, urmãrirea penalã si judecata;
b) doua faze, respectiv: urmãrirea penalã si judecata;
c) trei faze respectiv: urmãrirea penala, judecata in fond si judecata cãilor de atac;
d) trei faze, respectiv: urmãrirea penala, judecata si punerea in executare a hotãrârilor penale.

20. PrezumŃia de nevinovãŃie, regula de bazã expresa in procesul penal, presupune:


a) cã orice persoana este consideratã nevinovatã atunci când a fost constrânsã sã sãvârşeascã o
infracŃiune;

1
129
b) cã orice persoanã trebuie sã işi probeze nevinovãŃia;
c) cã orice persoanã este consideratã nevinovatã pana la stabilirea vinovaŃiei sale printr-o
hotãrâre penalã, chiar nedefinitivã.

21. In tot cursul procesului penal are dreptul sã se adreseze instanŃei competente:
a) persoana impotriva cãreia s-a dispus internarea medicala, dacã considera ilegala aceastã
mãsurã;
b) persoana impotriva cãreia s-a luat mãsura arestarii preventive, dacã considera ilegalã aceastã
mãsurã;
c) persoana impotriva careia s-a luat o masura de restrangere a libertatii, lata decat cele expuse
la punctele a) si b), daca considera ilegala aceasta masura.

22. In cursul procesului penal, dreptul de apãrare:


a) este garantat numai inculpatului;
b) este garantat inculpatului si asigurat, in mod gratuit, printr-un avocat din oficiu, in cazul in
care acesta nu are apãrãtor ales;
c) este garantat tuturor partilor si pe intreaga desfãsurare a procesului penal.

23. In procesul penal, in faŃa organelor judiciare:


a) procedura judiciara se desfãşoara in limba românã, cu excepŃia cazurilor anume prevãzute
de lege;
b) se asigura pãrŃilor sau altor persoane chemate in proces folosirea limbii materne, dar numai
in acele unitãŃi administrativ-teritoriale locuite si de populaŃie de altã naŃionalitate decât cea
româna;
c) se asigura partilor sau altor persoane chemate in proces folosirea limbii materne, actele
procedurale intocmindu-se insã, intotdeauna, in limba românã.

24. In cursul procesului penal:


a) parŃilor care nu se pot exprima li se asigura, in mog gratuit, posibilitatea de a lua cunostinŃã
de piesele dosarului prin interpret;
b) parŃilor care nu inteleg limba românã li se asigura dreptul de a lua cunostinŃã de piesele
dosarului, printr-un interpret ales sau numit, contra cost, de catre instanŃa;
c) pãrŃilor care nu vorbesc limba româna li se asigurã, in mod gratuit, dreptul de a vorbi si de a
pune concluzii in instanŃã, prin interpret.

25. In faza de judecatã acŃiunea penalã se poate exercita:


a) de procuror;
b) de instanŃã;
c) de partea vãtãmatã.

26. SoluŃiile ce pot fi date pentru stingerea acŃiunii penale in urma judecãrii unei cause sunt:
a) condamnarea;

1
130
b) achitarea;
c) incetarea urmaririi penale;
d) clasarea.

27. AcŃiunea penalã nu poate fi pusã in mişcare dacã:


a) fapta nu existã;
b) fapta are naturã civilã sau contravenŃionalã;
c) fapta nu prezintã grad de pericol social al unei infracŃiuni;
d) existã o cauzã de nepedepsire prevãzute de lege.

28. In cazul când fapta nu existã sau nu este prevãzutã de legea penalã, soluŃiile ce pot fi date sunt:
a) scoaterea de sub urmãrire penalã, pronunŃatã de procuror;
b) achitarea, pronunŃatã ede instanŃã;
c) clasarea cauzei penale, dispusã de procuror, când nu existã invinuit sau inculpate in cauzã.

29. Când fapta nu prezintã grad de pericol social al unei infracŃiuni soluŃiile ce pot fi date sunt:
a) scoaterea de sub urmãrire penalã;
b) achitarea;
c) clasarea.

30. AcŃiunea penalã nu poate fi pusã in mişcare dacã:


a) fapta nu a fost sãvârşitã de invinuit;
b) faptei ii lipseşte unul din elementele constitutive ale unei infracŃiuni;
c) fapta a fost sãvârşitã in stare de beŃie accidentalã parŃialã.

31. SoluŃiile ce le poate pronunŃa instanŃa când constatã existenŃa vreunuia dintre cazurile prevãzute
la art. 10 C. proc. pen. Sunt:
a) achitarea, in cazurile prevãzute in art. 10 lit. a)—e);
b) incetarea procesului penal in cazurile prevãzute in art. 10 lit. f)—j);
c) clasarea când nu existã invinuit in cauzã.

32. AcŃiunea penalã nu poate fi pusã in mişcare daca:


a) plângerea penalã prealabilã a fost introdusã de mama minorei de 17 ani;
b) lipseşte autorizarea sau sesizarea organului competent, cand acestea sunt obligatorii;
c) existã o cauzã de nepedepsire prevãzutã de lege.

33. AcŃiunea penalã nu poate fi pusã in mişcare dacã;


a) a intervenit aministia;
b) a intervenit graŃierea;
c) a intervenit decesul fãptuitorului;
d) a intervenit radierea persoanei juridice atunci când aceasta are calitatea de fãptuitor.

1
131
34. AcŃiunea penalã se stinge dacã :
a) a intervenit retragerea plângerii prealabile faŃã de unul dintre participanŃi;
b) a fost retrasã plangerea prealabilã cu privire doar la latura penalã a cauzei;
c) partea vãtãmatã lipseşte nejustificat la doua termene consecutive in fata primei instanŃe, in
cazul judecãrii infracŃiunii prevãzute de art. 180 C. penal.

35. AcŃiunea penalã se stinge:


a) dacã a intervenit impãcarea pãrŃilor la primãrie;
b) dacã a intervenit impãcarea pãrŃilor in cazul infracŃiunii de seducŃie;
c) dacã impãcarea pãrŃilor a intervenit, cu respectarea condiŃiilor legale in recurs.

36. Impãcarea pãrŃilor nu este prevãzutã ca modalitate de stingere a acŃiunii penale alternativ cu
retragerea plângerii prealabile, in cazul infracŃiunilor de:
a) viol;
b) seducŃie;
c) ameninŃare.

37. Pentru existenŃa autoritãŃii de lucru judecat in penal, se cere identitatea de:
a) cauzã şi obiect;
b) obiect si persoanã;
c) cauzã, obiect şi persoanã.

38. AcŃiunea penalã nu poate fi exercitatã când:


a) procurorul a dispus inlocuirea rãspunderii penale;
b) instanŃa a dispus inlocuirea rãspunderii penale;
c) existã autoritate de lucru judecat.

39. In cazul in care faptei ii lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii:
a) procurorul poate dispune clasarea sau incetarea urmãririi penale;
b) instanŃa pronunŃã achitarea şi, dacã apreciazã cã fapta ar atrage mãsuri ori sancŃiuni, altele
decât cele prevãzute de legea penalã, sesizeazã organul competent;
c) instanŃa dispune incetarea procesului penal.

40. Invinuitul poate cere continuarea procesului penal, in cazul:


a) retragerea plângerii prealabile;
b) impãcãrii;
c) intervenirii prescripŃiei rãspunderii penale;
d) graŃierii;

1
132
e) amnistiei;
f) in cazul existenŃei unei cause de nepedepsire.

41. Atunci când, in cursul procesului penal, este incidetã o cauzã de nepedepsire prevãzutã de lege:
a) procurorul dispune incetarea urmãririi penale;
b) instanŃa dispune incetarea procesului penal;
c) instanŃa dispune achitarea;
d) procurorul dispune scoaterea de sub urmãrire penalã.

42. Dacã, dupã intervenirea prescripŃiei rãspunderii penale, invinuitul sau inculpatul solicitã
continuarea procesului penal şi se constatã existenŃa unei cauze de nepedepsire prevãzute de lege:
a) procurorul dispune incetarea urmãririi penale;
b) procurorul dispune scoaterea de sub urmãrire penalã sau clasarea, dupã caz;
c) procurorul sesizeazã instanŃa iar aceasta dispune incetarea procesului penal.

43. Când inculpatul a cerut continuarea procesului penal dupã ce a intervenit o cauzã de incetare a
acestuia:
a) instanŃa îl condamna pe inculpat, în care îl gãseşte vinovat;
b) instanŃa pronunŃã achitarea când constatã vreunul dintre cazurile prevãzute de art. 10 lit. a) –
e) C. proced. Penalã;
c) instanŃa pronunŃã încetarea procesului penal când nu se constatã vreunul dintre cazurile
prevãzute la art. 10lit. a) – e) C. proced. pen. ;
d) procurorul dispune scoaterea de sub urmãrire penalã dacã face aplicarea art. 10lit. a) – e) C.
proc. pen. şi dispune încetarea urmãririi penale dacã nu constatã aplicarea art. 10 lit. a) – e)
C. proced. penalã ;

44. Repararea pagubei în cazul acŃiunii civile din cadrul procesului penal se face:
a) numai în naturã;
b) prin plata unei despãgubiri bãneşti;
c) în naturã sau prin plata unei despãgubiri bãneşti, în mãsura în care repararea în naturã nu
este cu putiinŃã.

45. Repararea pagubei în natura se poate face prin:


a) restituirea lucrului;
b) restabilirea situaŃiei anterioare;
c) desfiinŃarea totalã sau parŃialã a unui înscris.

46. In cazul reparãrii în naturã a pagubei cauzatã prin infracŃiune, restituirea lucrurilor poate fi
dispusã :
a) numai de catre instanŃã;
b) de instanŃã;
c) de procuror.

1
133
47. AcŃiunea civilã exercitatã in cadrul procesului penal:
a) poate avea ca obiect şi tragerea la rãspundere civilã pentru repararea daunelor morale;
b) poate avea ca obiect obŃinerea de despãgubiri bãneşti pentru folosul de care a fost lipsitã
partea civilã;
c) poate avea ca obiect tragerea la rãspundere civilã a pãrŃii responsabile civilmente.

48. Moştenitorii unei persoane învinuite de sãvârşirea unei infracŃiuni pot primi calitatea de subiecŃi
pasivi a acŃiunii civile exercitatã in faŃa instanŃei penale:
a) numai în cazul în care decesul a intervenit dupã sesizarea instanŃei cu judecarea acŃiunii
penale;
b) în timpul urmãririi penale cu acŃiunea penalã pusã in mişcare;
c) oricând dacã fãptuitorul a decedat.

49. Partea vãtãmatã care a suferit un prejudiciu prin sãvârşirea unei fapte penale poate exercita
acŃiunea civilã la instanŃa civilã în cazurile:
a) când urmãrirea penalã sau judecata a fost suspendatã, iar în cadrul procesului penal
respective se constituise ca parte civilã;
b) când s-a dispus de catre procuror scoaterea de sub urmãrire penalã întrucât fapta nu prezinta
grad de pericol social al unei infracŃiuni;
c) când s-a dispus de cãtre procuror încetarea urmãririi penale deoarece existã o cauzã de
nepedepsire prevãzutã de lege.

50. Partea vãtãmatã, constituitã parte civilã în procesul penal, poate cere valorificare pretenŃiilor
civile numai in faŃa instanŃei civile:
a) când instanŃa pronunŃã achitarea in temeiul art. 10 lit. b) C. proced. pen. ;
b) când instanŃa pronunŃã încetarea procesului penal in temeiul art. 10 lit. f) şi lit. j);
c) cînd instanŃa nu a soluŃionat acŃiunea civilã deoarece ar fid us la amânarea soluŃionãrii
cauzei penale

1
134
Rãspunsuri

1 =c 25 = a
2 = a, b, c 26 = a, b
3 =b 27 = a, b, c, d
4 =a 28 = a, b, c
5 = a, c, d 29 = a, b
6 = a, c 30 = a, b
7 = b, c 31 = a, b
8 = a, b, c 32 = a, b, c
9 = a, c 33 = a, c, d
10 = b, c 34 = ─ a se vedea art. 131 C. pen.
11 = a, b, c 35 = b, c
12 = c 36 = a, b
13 = a, b 37 = b
14 = a, c, d 38 = b, c
15 = a, b 39 = b
16 = b, c 40 = a, c, e, f
17 = b, c 41 = b
18 = a, b, c 42 = a
19 = d 43 = b, c
20 = ─ 44 = c
21 = a, b, c 45 = a, b, c
22 = c 46 = b, c
23 = c 47 = a, b, c
24 = a, c 48 = a
49 = a, b, c
50 = a, b

1
135