MODERNISMUL

* etimol.> derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou.

A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezvoltari literaturii.
Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica literara, pe
care doctrina lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX.
Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice, care apar in literatura
romana in aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in
domeniul literaturii, ci in arta, in genere.

1. In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispano-
american la sfarsitul secolului al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado,
miscare orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului.
2. In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala, indrazneata, a celor mai recente
forme de expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului.

Tendinta modernista sustine:

* sincronizarea literaturii nationale cu literatura Europei
* promovarea tinerilor scriitori
* teoria imitatiei
* eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial)
* necesitatea innoirii
* spiritul veacului
* trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o literatura de inspiratie urbana
* evolutia poeziei de la epic la liric
* intelectualizarea prozei si poeziei
* dezvoltarea romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme
moderne

Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la
specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea
conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei literaturii romane.
Gruparea de la "Sburatorul" cuprinde revista si canaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut
la Bucuresti, intre 1919-1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu.

Obiectivele gruparii:

1. Promovarea tinerilor scriitori:

* lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu,
Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi (Ion
Minulecu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu, H. Papadat-
Bengescu.

2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane:

* in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului, explicat
prin factori materiali si morali, care imprima un proces de omogenizare a civilizatiei, de integrare
intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era preluata dupa francezul G. Tarde,
psiholog si sociolog, care critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti.
* societatea romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele occidentale, a creat
premisele dezvoltarii unui fond modern. Fenomenul "formelor fara fund", de care vorbea T.
Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste inevitabil si creator: "formele isi
pot crea uneori fondul", sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu.
* Romania moderna ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in ciuda opozitiei fortelor
conservatoare. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si modernizarea lit.
romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile sincronismului in lit. inseamna, in
mod practic, acceptarea schimbului de valori, a elem. ce confera noutate si moderniatate
fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila, de un imprumut fara discernamant, ci de o
integrare a literaturii intr-o forma viabila, in pas cu evolutia artei europene. Prin modernism,
Lovinescu intelege depasirea unui "spirit provincial", deci nu opozitie fata de traditie, de
specificul national. Polemica modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului
etnic in cultura, pe care nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea de innoire. In activitatea de critic
literar ( vol. de "Critice"), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu
generozitate teze care nu raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este
pretuirea acordata romanului "Ion", de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu ingaduinta
si uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe care il considera un "modernism dirijat".
Modernsimul lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand criteriul
estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia culturii si
literaturii romane.