Sunteți pe pagina 1din 5

PROGRAM DE INTEGRARE A PERSOANELOR

VARSTNICE

GRUP TINTA –batranii;

OBIECTIVE: -imbunatatirea starii fizice a batranului;

-imbunatatirea starii psihice a batranului;

-imbunatatirea alimentatiei batranilor;

-integrarea batranilor in diverse activitati alaturi de familie sau alti membrii ai comunitatii;

Din totdeauna,marturisita sau nemarturisita,prelungirea vietii a fost una din marile


dorinte si preocupari ale omenirii.Secolul al XX-lea,si cu deosebire ultimele 3-4 decenii,au
supus rigorilor stiintifice gandurile de milenii ale omului si ecuatia complexa a imbatranirii
umane incepe sa-si dezvaluie unele necunoscute.

La nivelul cunostintelor actuale,imbatranirea este considerata ca rezultata unor


procese normale,care survin cu mult inaintea aparitiei semnelor proprii batranetii.

Batranete este perioada de viata in care stigmatele involutiei normale devin


evidente,date le sunt rezultatul unor modificari structural si functionale aparute in timp,la
nivelul sistemelor si subsistemelor organismului.

Varsta a III a-cum mai este denumita batranetea-trebuie privita diferentiat,tinand


seama de cele trei etape in care este subimpartita:

1.-etapa de la 60 la 74de ani include persoanele varstnice;

2.-etapa intre 75 si 90 de ani se situeaza batranetea propriu-zisa;

3.-etapa celor longevivi - cei care ating 90 de ani si depasesc;

Durata medie de viata a crescut spectacular in decursul istoriei umane:de la19 ani in
epoca de piatra,la 25-30ani in secolul al XVII-lea,40 de ani in secolul al XIX-lea,atingand 73-
74de ani in zilele noastre. Cresterea duratei normale a vietii este extreme de moderata,iar a
limitei maxime,discutabila.

Pensionarea este un moment important in viata fiecarui individ si este privita diferit
nu numai in functie de tipul pensionarii (de boala sau de varsta) ,ci si de multi alti factori
(temperament ,sex , preocupari extraprofesionale anterioare) .Pentru cei nepregatiti poate
reprezenta un stres major,determinand o adevarata criza morala( “criza
pensionarii” ,”drama pensionarii “).
“Criza pensionarii” se manifesta mai frecvent la cei care nu au avut anterior o
ocupatie extraprofesionala care sa-I pasioneze (un hobby).Pana la urma este firesc ,daca ne
gandim ca omul se dezvolta sub influienta muncii,care i-a format personalitatea si
caracterul,i-a impus rigoare,ordine,ritm.

Pensionarea este încheierea perioadei de oficiale de muncă şi un moment major în viaţa tuturor indivizilor.
Aceasta este văzută de cei mai mulţi autori drept o perioadă de ajustări cruciale.
Pentru cei mai mulţi adulţi aflaţi la vârsta pensionării, profesia era cea care oferea cele mai multe ancore
pentru existenţă şi cele mai multe scopuri pentru viaţă. Viaţa individului pentru decade întregi era organizată în
funcţie de orarul de lucru.
Retragerea din viaţa activă este momentul în care adulţii se văd confruntaţi cu problema organizării
personale şi independente a programului.
Este mult mai uşor pentru aceia care au obişnuinţa activităţilor comunitare sau a
activităţilor de timp liber, dar pentru acei care nu au dezvoltat interese în afara profesiunii,
pensionarea poate fi întâmpinată cu mare dificultate.

De asemenea, pentru femeile care au fost casnice poate fi dificilă retragerea din
activitate a soţului, căci el se va afla acasă, adică în „spaţiul de lucru” al femeii, şi aceasta
necesită, de asemenea, unele adaptări. O altă problemă a pensionării este dificultatea
legată de micşorarea venitului, cu implicaţii asupra planurilor de viaţă, a organizării de zi cu
zi a activităţilor.

Integrarea si reintegrarea sociala a varstnicului are o not aparte,referindu-sela


populatia varstnica pensionara,care va inceput sa mai aiba pozitia si comportamentul social
din perioada de activitate profesionala.

In cadrul populatiei varstnice pensionare distingem:

a) varstnici cu o buna stare a sanatatii fizice si psihice,capabili sa ramana active dupa


varsta de 60 de ani (de regula pe intervalunl 60-75de ani )

b) varstnici cu o stare precara a sanatatii fizice,care nu le mai permite sa ramana active


decat in mod diferentiat,selective si pentru scurte perioade de timp.

Integrarea sociala reprezinta o politica asocietatii fata de varstnicii pensionari din prima
categorie-capabili sa ramana active dupa 60 de ani ) prin care se urmareste asigurarea
unui cadru social necesar desfasurarii unei activitati utile din punct de vedere social.

Integrarea sociala a varstnicului pensioner capabil inca de activitate inseamna deci


transferul statutului si rolului din perioada de activitate profesionala in cea de
pensionare.De realizarea unui asemenea transfer depend mentinere cunostintei utilitatii
sociale a varstnicului si , nu in cele din urma,placerea de a trai.

Reintegrarea sociala a varstnicilor se refera la acea categorie de varstnici pensionari cu


o stare de sanatate dificila,drept urmare ce impune o redefinire selective a posibilitatilor
varstnicului handicapat de a ramane active,de a-si pastra constiinta utilitatii
sociale,oferindu-i-se corespunzator acestor posibilitati conditii concrete de desfasurare a
unor activitati.Activitatile accesibile acestor categorii de varstnici poarta numele de :
“activitati informationale” (in cadrul familiei ,in anturajul rudelor ,prietenilor).
La rezolvarea problemei integrarii si reintegrerii sociale a varstnicului contribuie mai
multi factori:

- asistenta geriatrica profilactica sau curative;

- o buna stare a sanatatii fizice si psihice;

- mediu familial;

-organele administrative;

O alimentatie judicioasa,rationala,presupune calitate, o anumita valoare calorica si un


anumit ritm ,atribute menite sa previna bolile frecvente intanlite la varstnici: diabet,
obezitate, arterioscleroza, hipertensiune arterial ,poliartroze, carente alimentare si
vitaminice

Dintre tulburarile de nutritive ale varstnicului legate de cantitatea si calitatea


alimentelor, retinem:

-denutritia –batranilor are o cauzalitate multipla,de pilda la aceasta varsta intanlim


stari de denutritie prin: regimul alimentar;neglijenta:suferintele psiho-somatice care tin
de regimul sever,din propria initiative, “din cauza intestinelor ,stomacului,ficatului
etc”.In actul complex al alimentatiei,factorul social detine o pondere importanta,astfel
incat nu este de mirare ca exista un asa numit denutrit solitar-element care genereaza
inapetenta.Degradarea rapida si severa a starii generale a baranilor se produce,in pimul
rand,prin inapetenta si mai putin prin boala propriu-zisa.

-malnutritia – alimentarea presupune un total caloric si un echilibru alimentar.Nevoile


energetic trebuie individualizate in functie de sex,grupa de varsta starea de nutritive si
gradul de activitate.Dupa varsta de 50 de ani recomandam reducerea aportului caloric
cu 7-10% la fiecare 10 ani.Dupa 60 -65 ani sunt necerare cca 2200calorii/24ore,dar
persoanelor care au tendinta de obezitate li se recomanda un aport energetic care sa
nu depaseasca 1800cal.

Proteinele ,cu deosebire cele de origine animal si in cantitate de 1-1,5 g /kilocorp/24 ore
sunt esentiale pentru varstnici.Minimul este de 100g/24 ore, iar la persoanele slabite
aportul poate ajunge pana la 150-200g/24ore.Laptele si produsele lactate sunt utile
,dar nu se recomnada o alimentative strict lactate,orezul ,reisul pastele fainoase
furnizeaza 50%din necesarul de protein.

Lipidele,nevoile batranului se ridica la 40-50g/24 orecare provin din carnuri slabe si unt-
15g,ulei-20g,lapte 500g,branzeturi 25g

Ratia de glucide nu trebuie sa depaseasca 50% din totalul caloric de 24ore,astfel incat
150 g paine, sau 200 g cartofi, sau 100 g paste fainoase , sau 50 g orez, sau 250 g
struguri sunt suficiente.Se recomanda evitarea sau limitarea bomboanelore,prajiturilor
,dulceturilor.

Aportul hidric si de saruri minerale este indispensabil. In 24 ore trebuie baut cel putin un
litru de apa la care se adauga ceai,cafea si putin vin.Seara se evita pe cat posibil
consumul exagerat de lichide.
Schimbările de natură fiziologică au un impact real asupra stării şi sănătăţii psihice. Pe de o parte, fragilizarea
biologică aduce cu sine sentimentul de incapacitate, ceea ce produce schimbări majore în imaginea de sine a
persoanelor vârstnice, iar pe de altă parte, îmbătrânirea sistemului neurohormonal produce alte schimbări ale
manierei de reacţie la mediul familial şi social, apar noi scheme de adaptare şi noi maniere de rezolvare a
problemelor.
Pe scala evenimentelor celor mai stresante, pierderea partenerului de viaţă are un scor foarte ridicat, indiferent
de vârsta persoanei care traversează această situaţie.
Cu cât persoana este mai în vârstă însă, adaptarea la noua situaţie de viaţă este mai dificilă şi cu atât pare să fie
mai dureroasă şi mai plină de consecinţe pentru starea psiho-fizică a individului.
Problema cu care se confruntă partenerul rămas în viaţă este singurătatea, chiar dacă acesta are suportul şi
compania familiei şi prietenilor.
Soţul rămas singur pierde o sursă primară de suport material, de ajutor în activităţile zilnice, de companie şi, de
asemenea, pierde şi un partener sexual. În timp ce majoritatea indivizilor se adaptează pierderii partenerului după o
perioadă de durere, un număr semnificativ de persoane văduve experimentează o depresie de lungă durată.
Această depresie rezultă nu doar din pierderea partenerului, ci şi datorită altor pierderi ce sunt frecvente în
perioada bătrâneţii. În anii bătrâneţii, depresia apare din episoade scurte de tristeţe. Melancolia sau pierderea bruscă
a energiei poate evolua spre o serioasă şi îndelungată condiţie depresivă.
Caracteristicile acestei depresii include o durere continuă, lipsa de interes, lipsa de speranţă, reducerea
încrederii în sine, o evaluare deformată a prezentului şi viitorului.
Persoanele vârstnice depresive se confruntă deseori cu dificultatea în a lua decizii şi devin mai încete în
gândire, mod de a vorbi şi mişcări.
Unii indivizi totuşi trăiesc un nivel înalt de activitate, găsind că este foarte dificil să se mai odihnească sau să
rămână tăcuţi.
Simptomele psihice ale depresiei ar putea include pierderea apetitului, pierderea în
greutate, oboseală severă, lipsa de somn, constipaţia sau diareea. Cresc tensiunea şi
anxietatea care poate contribui la construirea unor stări de agitaţie. Unii indivizi pot
traversa anumite probleme psihice, deoarece refuză tristeţea sau deprimarea. Depresia
severă este deseori acompaniată de gânduri de suicid

Integrarea varstnicului depinde atat de familie,societate ,mediu cat si de varstnic in


sine;pentru integrarea varstnicului in societate se recomanda:

-o relatie cat mai buna cu familia ,copii , nepoti, rude,prieteni etc

-plimbarile sau chiar mici vacante alaturi de persoane dragi ;

-vizite la nutritionist pentru o alimentatie sanatoasa;

-sportul(indiferent de gradul de efort depus)

-inscrierea la biblioteca( pentru a afla ce mai spune presa locala);

-mersul in parc ii ofera batranului un confort psihic si in acelasi timp il scapa de


momotonia de a sta in casa zi de zi

-inscrierea la “CLUBUL PENSIONARILOR”-le ofera batranilor posibilitatea de a


interactiona ,de a cunoaste oameni noi ,de a se imprietenii,de a juca jocuri distractive
,de a organiza diferite petrecereceri cu diferite ocazii etc

-integrarea in viata active a societatii prin consultarea batranilor pe problemele legate


de comunitatea locala;

BIBLIOGRAFIA:
1.-Albu A. , Albu C. , Petcu I. (2001) Asistenta in familie a persoanelor cu deficient
functional,Editura Polirom , Bucuresti ;

2.-Bogdan C. , Stoianovici S. (1997) Ghid de nursing geriatric ,Editura Zecasin ,


Bucuresti;

3.-Florea Aurelia (1998) Batranul in familie, Editura I . N. G.G. , Bucuresti;

4.-Fontaine R. (2008) Psihologia imbatranirii , Editura Polirom , Ias;

5.-Mircea Dumitru (1984) Batranete active, Editura Medicala , Bucuresti;