Sunteți pe pagina 1din 2

O.

Goga - Rugaciune
Volumul "Poezii" din 1905, care se deschide cu poezia Rugaciune, este o eocare lirica a
satului transilanean. !atul lui O. Goga, ro"it de eacuri, tin#este dupa li"ertate sociala si
demnitate nationala. Poetul da glas patimirii unui neam im"atrinit intr-o e$presie
dureroasa, parasit de doruri si razratiri neimplinite% estind credinta in alte remuri, de
in&ricosate iz"aite.
'ulti dintre poetii nostri si-au sintetizat, in una sau mai multe poezii, cele mai pretioase
din conceptiile lor despre arta si rolul ei in societate. (n mod demonstrati, Goga pu"lica
si el in &runtea primului sau olum de ersuri, care cuprind de ast&el piesele de rezistenta
ale creatiei sale, un i"rant mani&est literar ce de)neste cu pregnanta caracterul propriei
inspiratii. (ntelesul il deducem din modalitatea compunerii meta&orice a ersurilor,
sintetizat in tilul poeziei.
*itlul poeziei, cuantul rugaciune, implica sensul de implorare, de ruga )er"inte,
staruitoare, izorata dintr-un su+et rascolit de durere, dintr-o deznade#de care cere liniste.
!ensul acesta se descopera chiar din prima stro&a cand poetul deprimat, dezorientat,
o"osit si aand senzatia de gol psihic rosteste inocatia poetica care impresioneaza prin
gestul de umilinta ce insoteste ruga, "-u cad neputicios, stapane, . (n &ata stralucirii tale, .
-u in genunchi spre tine caut, . Parinte, - orinduie- mi cararea".
/auza z"uciumului su+etesc, pentru care cere indurare poetul, o a+am din stro&ele
urmatoare, /oplesit de doruri, de ispite si de patimi - care sunt ale omului - , strigatul de
durere al umilitilor ietii "cu umeri gar"oi de poara", ii mustra constiinta. (n numele
acestora ar rea poetul sa inteleaga taina lumii, &armecul ietii, ce-nsemna dragoste si
ura, cantec si lumina.
Poet cetatean, temperament impetuos, Goga respinge poezia &ramantarilor marunte,
sterile, opunindu-i "/antarea patimirii noastre", a colectiitatii din care &ace parte. 0orind
sa se smulga din haosul ispitelor intime, care-i tul"ura "izorul din care su+etul s-adapa" ,
cere sa i se indrepte azul "in eci spre cei ramasi in urma". 1ratul lui sa )e inarmat cu
"taria urii si-a iu"irii", !a-si alunge patimile personale, iar "de durerea astor inimi . inata-
ma pe mine-a plange". Poetul isi asuma responsa"ilitatea unei arte in care sa planga nu
rostul lui, ci #alea unei lumi, durerea multimilor, a celor care "gem umiliti in um"ra"%
poezia are "glas"% in glasul ei sa cante, cu rezonante grae, rostul neimplinit al lumii,
razratirea ro"ilor din eacuri.2umai ast&el poezia poate ) "cantarea patimirii noastre".
0upa un eident crescendo al sentimentului sau de totala daruire, momentul suprem se
de)neste in )nalul poeziei, "in su+et seamana-mi &urtuna, . !a-l simt in matca-i cum se
z"ate, . /um tot amarul se rearsa . Pe strunele in)orate% . si cum su" "olta lui aprinsa, .
(n smalt de &ulgere al"astre. . incheaga-si glasul de arama, . /antarea patimirii noastre."
3cest crez literar deine realitate artistica in olumul Poezii si in multe productii din
olumele urmatoare. /onstruit pe o ampla inocatie, discursul poetic se organizeaza
potriit cu simtamintele poetului.
4e$icul este eocator, desprins parca din tezaurul cartilor "atrinesti, intr-un conte$t oit
popular, cu termeni "i"lici, usor arhaici.
5orta e$presia a lim"a#ului poetic, cu totul particular in poezia romaneasca, rezulta din
incarcatura meta&orica inedita, rascolitoare, a unitatilor le$icale mai echi, desprinse din
or"irea o"isnuita 6istoit, cale, neputincios, orinduie-mi cararea, ispite, se adapa,
poata, taina, radeste, zonul, rostul, ostenite, ursitei, truda, doruri, leacuri7.
3laturi de determinari ca prapastii, &ulgere, patimile, i&orul, &urtuna, strunele, smalt,
glasul de arama, sau alaturi de er"ele, se des&ac, cad, sa-mi tul"ure, sadeste, da-mi,
alunga, &ringe, a plange, sa planga, gem, se z"ate, se rearsa, aceste epitete potenteaza
tonalitatea &undamentala a poeziei, pro&und rascolitoare.
Poetul &oloseste si numeroase meta&ore-sim"ol, "(n drum mi se des&ac prapastii . si-n
negura se-m"raca zarea% . 0a-mi i&orul in care urla % !i gem ro"iile de eacuri% . (n su+et
seamana-mi &urtuna . !a-l simt in matca-i cum se z"ate . /um tot amarul se rearsa . Pe
strunele in)orate".
*oate laolalta, cuinte straechi, pline de semni)catie , epitete care creeaza stari de
pro&unda a&ectiitate, meta&ore cu adinci rezonante si &orta semni"ilizitoare, in deplina
consonanta cu ideile si nazuintele poetului &ac din Rugaciune cel mai i"rant mani&est
literar cunoscut in poezia romaneasca.