Trasarea constructiilor civile, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

8.1. GENERALITATI
Avnd la dispozitie toate elementele topografice calculate si piesele desenate ale proiectului de trasare se trece
la transpunerea efectiva, pe teren, a elementelor constructiilor proiectate. Folosind metodele si aparatura adecvata se
traseaza, pe etape si conform schitelor de trasare, punctele caracteristice n plan si naltime ale constructiei controlnd
cu atentie pozitia lor prin procedeele prevazute.
Lucrarile ncep, n ordine, cu trasarea retelei de sprijin pentru constructii, eventual completarea celei de la
ridicare si cu materializarea axelor constructiei; data fiind importanta lor, operatiile presupun o atentie si o precizie
corespunzatoare. In continuare urmeaza trasarile necesare procesului de executie a constructiilor: a fundatiilor,
cofrajelor etc.
8.2. TRASAREA RETELEI DE SPRIJIN SI AXELOR CONSTRUCTIEI
8.21. Trasarea retelei de sprijin
In cazul unui ansamblu de constructii, de importanta deosebita, se face apel la o retea speciala de trasare
(fig. ); calculul si toate datele necesare se gasesc n proiectul de trasare.
Pentru transpunerea ei pe teren se traseaza initial, din punctele retelei de la ridicare, printr-o
metoda cunoscuta (radiere, intersectie etc.) trei puncte (A1, O, A2) ce definesc o axaprincipala a retelei (fig. ).
Dupa verificarea coliniaritatii si a distantelor dintre puncte se traseaza cu teodolitul
cealalta axa principala perpendiculara pe prima. In continuare se marcheaza toate punctele de pe axele principale,
masurnd distante, din care se ridicaperpendiculare cu teodolitul.
Daca se urmaresc rezultate de precizie reteaua de trasare astfel obtinuta considerataprovizorie, se ridica n plan,
se compenseaza, de obicei prin metode semiriguroase si se aplicape teren, corectiile pe abscise si ordonate rezultate
din calcul; pe placa metalica de la suprafata bornei se marcheaza pozitia definitiva cu o gaura de 2 - 3 mm diametru.
Pe punctele definitive ale retelei planimetrice se executa lucrarile de nivelment geometric. Cotele punctelor
retelei de constructii, considerate la nivelul placutei amintite, se deduc prin compensari empirice sau semiriguroase a
masuratorilor.
In cazul cnd la trasare se utilizeaza reteaua de sprijin de la ridicare se impune adesea completarea ei cu noi
puncte care sa asigure o precizie si un randament corespunzator. Punctele noi proiectate se transpun pe teren si se
borneaza pe baza retelei de la ridicare, prin una din metodele amintite. Lucrarile se vor executa cu toata atentia, folosind
aparatura corespunzatoare, cu toate verificarile necesare.
8.22. Trasarea axelor constructiilor
Trasarea axelor principale. In general constructiile sunt dispuse simetric fata de douaaxe principale, AB si CD,
perpendiculare ntre ele (fig. ). Aceste axe se materializeaza pe teren numai n cazul constructiilor industriale, la
trasarea haldelor sau atelierelor precum si n cazul unui complex de constructii civile. In aceste situatii, se
materializeaza printr-o metodasigura mai nti axa de simetrie longitudinala si apoi axa transversala (fig. ). Fata de
acestea se traseaza n continuare punctele ce definesc axele de baza respectiv forma geometrica a constructiei si care
devin ulterior axele fundatiei.
Trasarea axelor de baza. In cazul unor constructii mai simple se traseaza numai axele de baza sau ale
constructiei ce limiteaza conturul cladirilor. Punctele ce le definesc se materializeaza direct de la reteaua de constructii
sau de la reteaua de trasare obisnuita, prin metoda radierii, absciselor si ordonatelor sau a intersectiei.
Axele constructiei se traseaza cu precizie ridicata de 2 mm una fata de alta: de obicei punctele ce le definesc
se marcheaza apelnd la procedeul intersectiei aliniamentelor binecunoscut n practica. Dupa trasarea constructiei, la
colturi sau pe conturul ei, se executa la 2 - 3 m distanta, o mprejmuire cu capre, din scnduri groase, aranjate orizontal
cu ajutorul nivelmetrului la naltime de 0,5 - 2 m (fig. ). In final pe aceste scnduri se vor marca prin cuie punctele ce
definesc axele constructiei (fig. ) care pot fi materializate oricnd, comod si rapid, prin srme ntinse. In acest mod,
punctele fiind ridicate de pe sol, sunt ferite de distrugere si de acoperirea lor cu pamnt din sapatura, asigurnd n
continuare trasarea fundatiilor, zidurilor etc.
Practic, dupa executarea caprelor, se instaleaza teodolitul n unul din punctele constructiei deja trasate, spre
exemplu A; se vizeaza punctul B, se fixeazapunctul a1 pe scndura si apoi cu luneta peste cap se fixeaza punctul
a2 (fig. ). Rotind luneta cu 100
g
se materializeaza pe capre punctele m1 si m2. Din punctul D se marcheaza prin lucrari
similare, prin cuie, punctele b1, b2 respectiv n1, n2 (fig. ).
8.3. TRASAREA FUNDATIILOR SI ZIDURILOR
Trasarea fundatiilor. In functie de axele constructiei, materializate pe capre, gropile de fundatie se
traseaza usor; pe mprejmuirea din scnduri se bat cuie, de o parte si de alta a celor din ax, la distante corespunzatoare
latimii fundatiei, ntre care se ntind srme ce delimiteaza muchiile santurilor (fig. ). Pe acestea se suspenda fire cu
plumb si se marcheaza pe teren conturul fundatiei prin dulapi fixati cu tarusi de lemn. Conditiile tehnice admit o deviere a
axelor fundatiei de 15 - 20 mm.
Pentru control se masoara distanta dintre axele alaturate; n diverse locuri ele trebuie sa fie egale.
Adncimea gropilor se traseaza prin nivelment geometric. La gropile de fundatie foarte adnci se apeleaza la
procedee specifice ( ).
Montarea cofrajelor pentru betoane. La fundatiile monolitice, n gropile de fundatii se executa cofrajul, n
conformitate cu proiectul de trasare, pentru montarea armaturii si turnarea betonului. De o parte si de alta a cuielor se
marcheaza axele constructiei, se bat alte cuie la distante corespunzatoare latimii fundatieintre care se ntind srme; pe
linia data de firul cu plumb se monteaza cofrajul. Constructiile tehnice nu permit o diminuare a sectiunii transversale a
cofrajului ci numai de cel mult 5 mm. Verticalitatea cofrajului se verifica cu firul cu plumb admitndu-se o deviere de 2
mm pe metru.
Cotele cofrajului se dau n raport cu un reper exterior. Dupa turnarea betonului se determina, pentru verificare,
cteva cote ce se compara cu cele din proiect; se admit diferente de 2 - 3 cm ce se vor rectifica prin executarea zidariei.
In cazul planseelor de beton se admite o eroare de neorizontalitate de cel mult 10 cm.
Trasarea zidurilor. In plan zidurile se traseaza usor n functie de axele marcate pe mprejmuire (fig. ).
Srmele, ce reprezinta muchiile zidurilor se ntind pe cuie batute simetric n stnga si n dreapta la distante
corespunzatoare. Elementele curbe se traseaza cu sabloane din scndura sau cu dispozitive speciale.
Verticalitatea zidurilor se verifica cu firul cu plumb sau cu teodolitul. Din doua directii perpendiculare se
vizeaza la 10 - 15 m muchia zidului; firul cu plumb, sau cel reticular, trebuie sa fie paralel, sau sa suprapuna, pe
toata lungimea lui muchia zidului. Uneori, la constructiile nalte, n apropiere muchiei zidului se suspenda de un scripete
o srma cu o greutate de circa 5 kg, scufundata ntr-un vas cu apa. Folosind o rigleta milimetrica se masoara apoi
distantele de la zid la fir care trebuie safie egale.
8.4. TRASAREA COTELOR SI A LINIILOR VERTICALE
8.41. Transmiterea cotelor
In executarea constructiilor se impune transmiterea cotelor de la un nivel la altul. Inaltimile fiind mari, problema
se poate rezolva prin nivelment geometric cu instrumentele obisnuite folosind n plus o panglica sau o ruleta.
Transmiterea unei cote de adncime ZA, spre exemplu, la o groapa adnca a unui subsol, presupune atrnarea
pe o capra a unei panglici cu o greutate (fig. ). Cu doua nivelmetre si doua stadii se citesc apoi marimile liniare: a de
pe stadia m1 instalata n reperul R, x pe stadia m2 din groapa si gradatiile b si c pe panglicadin diferenta carora rezulta h
adica:
h = b - c (8.1)
Pentru a transmite cota data ZA n groapa, sau diferenta de nivel ZAR = ZR - ZA, fata de reperul R de
cota cunoscuta ZR, trbuie calculata cantitatea x ce trebuie citita pe mira din A. Din figura rezulta egalitatea:
ZR + a = ZA + x + h (8.2)
de unde x = ZR - ZA + a - h sau x = ZAR + a -
h (8.3)
Pichetul din A se bate n mod convenabil pna ce pe mira se citeste cantitatea x rezultata din relatia .
Pentru transmiterea unei cote la naltime, spre exemplu la planseul unui etaj, se procedeaza n mod asemanator.
Notnd diferenta h = b - c dintre citirile pe panglica , cu a naltimea de pe stadia m1 iar cu a si x naltimea de pe stadia
m2 tinute pe reperul R si pe planseu (fig. ) rezulta:
ZR + a + h = ZA + x (8.4)
de unde x = ZR - ZA + a + h sau x = ZAR + a + h (8.5)
Reperul R poate fi o borna (R1), o marca ( R) ncastrata n soclul unei cladiri apropiate sau chiar pe cladirea ce
se executa ( R2) (fig. ).
8.42. Vizarea pe verticala
La executarea constructiilor industriale sau chiar a celor civile se impune efectuarea unor vize verticale precise
pentru trasarea cosurilor, turnurilor, puturilor, a golurilor pentru ascensoare, la montarea cofrajelor, transmiterea la sol a
statiilor de teodolit etc.
La acest scop s-au construit instrumente topografice speciale care permit ducerea vizelor
verticale bazate pe principiul compensatorului cu pendul aratat la nivelmetre automate. Din aceasta categorie amintim
instrumentul automat de precizie P.Z.L. Zemitlot Zeiss-Jena ce permite ducerea unor vize zenitale (fig. ). Functionarea
aparatului este usor de imaginat urmarind schema optica. Eroarea de pozitie n transmiterea punctelor este de 1 mm
la 100 m.
Pentru fixarea unui reper la verticala unui punct dat instrumentul se centreaza deasupra sau dedesubtul acestui
punct semnalizat ntr-un mod oarecare. Efectiv vizele se duc fie de la o extremitate n sus, sau n jos, fie n ambele
sensuri. La nalimea dorita se instaleaza un panou cu reper deplasabil, care dupa aducerea n axul de viza se
fixeaza definitiv. Vizarea se poate face si pe mire asezate orizontal cu gradatiile spre aparat. In locul instrumentelor cu
viza verticala se poate monta, pe aceeasi ambaza, teodolite cu care se trseaza apoi puncte n plan.
8.5. TRASARI LA MONTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII
8.51. Generalitati
Montarea elementelor de constructii, conform prevederilor proiectului, presupune efectuarea unor lucrari
topografice de mare precizie. Acestea ncep de fapt, cu trasarea axelor principale si a axelor secundare ce se
materializeaza pe teren prin repere (buloane, marci, scoabe, cuie) fixate pe mprejmuirea de lemn, n beton sau zidarie.
Lucrarile continua cu trasarea elementelor de constructii: fundatii, buloane de ancoraj, stlpi etc. Trasarea n plan se
face de la axele constructiei, materializate dupa cum s-a aratat, iar n nalime de la reperii de nivelment de pe santier. In
acest sens se apeleaza la instrumente de precizie ridicata: teodolite si rulete gradate milimetric cu care se traseaza nti
axele si apoi pozitia elementelor amintite. Dupa executie se efectueaza o ridicare n plan si naltime pentru a se constata
daca unele erori fata de proiect sunt tolerabile sau nu si se aduc corectiile necesare.
8.52. Montarea stlpilor metalici si din beton prefabricat
Stlpii, ca elemente de structura a constructiilor, trebuie amplasati n plan si n naltime cu o deosebita atentie.
Stlpii metalici se instaleaza pe fundatii din beton. Gropile de fundatie si apoi fundatiile propriu-zise se
traseaza n plan n functie de axele principale prin abscise si ordonate iar, n naltime acestea se fixeaza n raport cu
reperele santierului cu mare atentie, ntr-o toleranta de 1,5 mm. Tot de la axele constructiei se traseaza buloanele
pentru ancorarea stlpilor folosind srme ntinse ntre reperii de capat si un sablon cu gauri.
Uneori stlpii se aseaza pe placute metalice, cnd trasarea devine mai sigura. Instalarea acestora se face cu
srme ntinse pe mprejmuire si cu ajutorulsabloanelor; la trasarea n naltime a fundatiilor se va tine cont de grosimea
placutelor.
Verticalitatea stlpilor se verifica cu ajutorul a doua teodolite instalate n doua statii situate pe directii
perpendiculare; se vizeaza fie pe muchiile stlpului, fie pe semnale de marcaj facute anterior, cu vopsea (fig. ). In
primul caz muchia stlpului trebuie sa fie paralela cu a firelor reticulare iar n al doilea caz, cu aparatul calat, reperul de
sus trebuie sa se proiecteze pe cel de la baza. Corectarea de pozitie se face din ancorele de montare si cu ajutorul unor
pene metalice, batute la baza stlpului, dupa care se fixeaza definitiv cu mortar.
Stlpii prefabricati din beton armat se fixeaza n goluri denumite pahare, executate tot din beton peste
fundatia propriu-zisa (fig. ).
Fundatiile unei retele de stlpi (fig. ) se traseaza n plan de la axele constructiei, marcate prin repere
de mprejmuire din lemn. Din bornele sau caprele situate n punctele AA, BB si CC si 11, 22, ., 55 ce definesc axele
longitudinale respectiv transversale, se ntind srme iar la intersectia lor rezulta punctul matematic al stlpului; n jurul lui
se traseaza fundatia propriu-zisa. Daca axele longitudinale sunt mai lumgi de 120 - 150 m trasarea se face cu teodolitul.
Cotele fundatiilor se transmit de la reperii de nivelment.
Dupa executarea fundatiilor se traseaza n mod similar paharele; srmele se ntind din nou si pe partea
superioara a fundatiilor se traseaza cu vopsea, sau se zgrie, urma axei longitudinale si a celei transversale.
Dupa turnarea paharelor se verifica prin nivelment geometric pozitia altimetrica a partii de jos a lor. Daca totii stlpii vor
trebui instalati la aceeasi cota, pe stadie trebuie sa se citeasca la toate paharele aceeasi naltime; eventualele nepotriviri
se rectifica prin adaugarea unui strat de ciment.
Cu vopsea se traseaza pe marginea paharelor axele longitudinale AA, BB, CC si cele transversale 11, 22, etc.
folosind teodolitul, iar pe stlpii prefabricati sensemneaza axa lor (sus si jos), cota zero (la 10 - 20 cm de talpa
stlpului) si nivelul la care trebuie montate alte elemente ale constructiei (fig. ). De fapt, pentru siguranta, se
masoara lungimea stlpilor si distantele de la baza pna la nivelul diverselor console; eventualele diferente fata de
lungimile date n proiect, se compenseaza prin corectarea corespunzatoare a cotelor fundului paharelor.
Instalarea se face cu ajutorul macaralelor, aducnd liniile de pe stlp n dreptul celor trasate pe pahar; n acest
caz axul stlpului se gaseste n punctul matematic. Dupa verificarea verticalitatii, asa cum s-a aratat anterior, se
asigura pozitia definitiva cu pene de lemn (fig. ).
Verificarea pozitiei planimetrice a stlpilor se face cu un teodolit. Initial, la o distanta de 0,5 - 1 m se duce o linie
ajutatoare, paralela cu axa stlpilor, materializata prin punctele A si A

(fig. ). Teodolitul se instaleaza n A, se

vizeaza n A

si apoi pe stadii tinute pe consolele stlpilor. Daca citirile "a" sunt egale trasarea este considerata definitiva.
Pozitia altimetrica se verifica cu ajutorul unui reper, trasat anterior la o distanta fixa n raport cu consola, determinata cu
nivelmetrul (fig. ). In final se masoara cu ruleta distantele dintre stlpi la nivelul consolelor, care trebuie
sa corespunda cu deschiderile din proiect. Dupa toate aceste verificari stlpii se fixeaza definitiv prin turnarea
brtonului n pahare.
8.53. Trasarea grinzilor podurilor rulante
Grinzile pe care se sprijina sinele podurilor rulante trebuie fixate prin lucrari topografice de mare precizie.
Alinierea lor se face cu teodolitul admindu-se o toleranta de 10 mm. Distanta dintre sine se verifica apoi cu rulete,
sau sabloane, caz n care eroarea nu poate depasi 5 mm.
Orizontalitatea cailor de rulare se verifica prin nivelment geometric cu instrumentul instalat pe schele rigide
la naltimea convenabila; eventualele denivelari se rectifica prin introducerea unor placute metalice ntre sina si consola.
8.6. TRASAREA ANEXELOR CONSTRUCTIILOR
CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE
8.61. Trasarea unei platforme de nclinare data
Generalitati. Etape
Proiectele de constructii civile, industriale si agricole cuprind n ansamblul lor si realizarea unor zone verzi, baze
sportive, depozite, magazii, parcuri auto ce presupun trasararea si exectia unor platforme de pamnt orizontale sau de
o nclinare data, ce urmeaza a fi gazonate, betonate sau asfaltate. Realizarea lor presupune lucrari topografice
desfasurate n mai multe etape:
- ridicarea n plan a terenului;
- calculul cotei platformei si a cotelor de lucru (executie);
- masuratori de control la executia terasamentelor;
- controlul si receptia.
Lucrarile se executa prin nivelment geometric de precizie.
Ridicarea n plan a terenului. Proiectarea ca si executia platformei se bazeaza pe ridicarea
topografica riguroasa a unor puncte dispuse si materializate la teren sub forma unui cadrilaj cu laturi de 10 - 50 m,
dupa precizia ce se cere si suprafata (fig. ); pozitia planimetrica este astfel bine definita iar cotele punctelor se
determina prin nivelment geometric de suprafata.
Pentru realizarea cadrilajului se pleaca de la o baza (1 - 6 spre exemplu) pe care se picheteaza punctele 2, 3, 4,
5 la distanta d (fig. ); din capetele ei se ridica perpendiculare cu echerul sau teodolitul (functie de lungime) pe care se
marcheaza punctele 7, 13, 19 respectiv 12, 18, 24 la aceeasi distanta d. Dupaverificarea laturii 19 - 24, care trebuie
sa fie egala cu baza 1 - 6, se stabilesc si punctele din interior prin intersectia aliniamentelor perpendiculare jalonate cu
ochiul liber de catre doi operatori. Cotele punctelor se deduc prin nivelment geometric. Daca suprafata este mica toate
punctele se radiaza dintr-o singura statie cu controlul prin schimbarea planului de viza; diferentele de nivel, respectiv
cotele absolute calculate n raport cu un reper, trebuie sa rezulte aceleasi. Daca suprafata este mare se executa o
drumuire nchisa de nivelment, combinata cu radieri duse spre toate punctele cadrilajului.
Trasarea unei platforme orizontale. Problema poate avea doua aspecte: cnd cota platformei este data prin
proiect sau cnd cota se calculeaza., astfel nct sa rezulte o compensare a terasamentelor, respectiv a volumelor de
sapatura cu cele de umplutura.
Pentru o platforma de cota (Z
p
) impusa de proiect, cota de lucru sau de executie (Zi) pentru un punct oarecare I
rezulta din diferenta
Zi = Z
p
- Z
t
i (8.6)
unde Z
t
i este cota terenului din punctul I obtinuta prin ridicarea topografica. Cotele de lucru, pozitive (de umplutura) sau
negative (de sapatura) se realizeaza prin lucrari de terasament, cnd trebuie sa rezulte o platforma orizontala.
Dupa compactarea terenului se reface controlul prin nivelment de suprafata; citirile pe stadie facute cu nivelmetrul, n
orice punct, trebuie sa fie egale. Eventualele diferente se rectifica pe loc.
O platforma orizontala de cota medie a terenului, care sa compenseze practic volumele de sapatura cu cele de
umplutura, se realizeaza n mod asemanator. Plecnd de la cotele medii ale patratelor retelei
(8.7)
se deduce cota medie a platformei (Z
p
)
(8.8)
Cotele de lucru se calculeaza cu relatia ( ), iar controlul se realizeaza ca n cazul precedent.
Trasarea unei platforme nclinate de panta data. Presupunem ca n cazul figurii , fata de linia 6 . 24,
considerata ca baza, orizontala, si de cota punctului 6, se cere ca platforma sa fie nclinata de o panta p% spre linia 1 -
19. Cotele de lucru pot fi trasate direct pe teren dupa executarea cadrilajului dar pot fi deduse si prin calcul
dupa determinarea cotelor.
In primul caz punctele 6, 12, 18, 24 se traseaza la aceeasi cota (Z6); pichetii se bat astfel nct,cu nivelmetrul,
sa se citeasca pe stadie aceeasi naltime citita n punctul 6. Cunoscnd nclinarea p% a liniilor 6 - 1 . 24 - 19, se
traseaza initial punctele de capat 1, 7, 13, 19 si apoi cele intermediare 5, 4, 3, 2 etc.
In al doilea caz cotele de executie z se deduc cu relatia ( ); cotele terenului (Z
t
) se obtin prin nivelment
geometric iar cele ale platformei (Z
p
) se calculeaza. Avnd n vedere ca punctele de pe liniile paralele cu baza, au cote
egale (spre exemplu ), ca diferenta de nivel dintre ele
(8.9)
este aceeasi, plecnd de la cota bazei (Z
6
p
) se obtin cotele proiectului:
; . (8.10)
Controlul lucrarilor se face dupa executarea terasamentelor si compactarea lor verificndu-se, cu nivelmetrul,
orizontalitatea liniilor precum si diferenta de nivel dintre punctele a doua linii; dupa corectarea nepotrivirilor se
aplica stratul de beton, eventual asfaltat, la nivelul carora conditiile de mai sus trebuie sa fie rigurosndeplinite.
Lucrarile sunt asemanatoare, prin ambele procedee, pentru o nclinare mica spre orice latura sau chiar cu
scurgerea n doua ape.
Calculul terasamentelor. Determinarea volumului de pamnt de umplutura sau de sapatura se poate face prin
metode simplificate. Se admite, spre exemplu, ca volum total sa fie o suma a unor prisme delimitate de suprafetele
verticale, suprafata bazei (s) si suprafata terenului (fig. ). Volumul unei prisme elementare va fi deci
(8.11)
unde Z1, Z2, ., Z4 sunt cotele terenului din vrfurile patratului.
In reteaua de patrate din figura la calculul terasamentelor si a cotei medii a platformei (Z
p
) cele pentru cote
de colt (Z1, Z19, Z24, Z6) au ponderea 1 deoarece intra n calcul o singura data, punctele marginale (Z2, Z3, ., Z13, Z7) au
ponderea 2 iar cele din interior (Z8 . Z17) au ponderea 4 deoarece sunt colturi comune a patru prisme. Notnd suma
cotelor cu ponderea 1 cu Z1, a celor cu ponderea 2 cu Z2, a celor cu ponderea 4 cu Z4 volumul terasamentelor va fi:
(8.12)
Cota medie a platformei va fi asadar
(8.13)
8.62. Trasarea drumurilor de acces.
Legatura ntre noile cladiri si caile publice de circulatie se asigura prin drumuri de acces, strazi, trotuare, alei, cai
ferate. Executarea lor, ca parti integrate din ansamblul constructiilor, presupune trasarea pe teren, conform proiectului, a
axului traseului, a profilului longitudinal si a profilelor transversale.
Axul drumului sau caii ferate se alege, n unele cazuri, n faza de proiectare direct pe teren. Daca aceste cai de
acces s-au proiectat pe plan, vrfurile poligonului de baza se transpun pe teren n baza datelor din proiectul de trasare
prin mai multe procedee ( ):
- n functie de constructiile existente, folosind metoda reperajului dublu, a coordonatelor polare sau rectangulare,
a intersectiei nainte;
- prin drumuire masurnd din aproape n aproape unghiurile si distantele dintre vrfuri;
- prin lucrari mixte de drumuire si cu control prin reperaj al punctelor importante sau unde exista posibilitati.
Vrfurile drumuirii se racordeaza cu curbe circulare si eventual de tranzitie, ce se traseaza n functie de datele
proiectului. Initial din vrful V al unghiului se aplica tangentele T si apoi bisectoarea b = VM masurata la jumatatea
unghiului U, calculate cu relatiile (fig. );
(8.14)
Valorile se extrag direct din tabele n functie de unghiul U si de raza de racordare aleasa R. Rezulta astfel
punctele principale: intrarea n curba (Ic), iesirea din curba (Sc) si mijlocul ei (Mc) (fig. ). La nevoie se fixeaza si alte
puncte intermediare prin procedee adecvate, folosind tabelele de trasare. Pe teren se aplica si ceilalti picheti din proiect:
hectometrii ntregi, punctele de schimbare de panta, de schimbare a profilului transversal etc.
Profilul n lung al drumului proiectat se traseaza aplicnd cotele de lucru z1, z2, ., zn fata de pichetii din ax ce
reprezinta cotele terenului (fig. ). Aceste cote se nscriu pe picheti si pot fi de umplutura (z1, z2) sau de sapatura (z4,
z5). Se are n vedere ca primele cote trebuie sa fie asigurate n final, dupa tasarea pamntului.
Profilul transversal tip, de rambleu sau umplutura, se traseaza cu sabloane de scndura ce
materializeaza platforma la cota ei de lucru, taluzele cu panta respectiva etc. (fig. ). Profilele de debleu sau de
sapatura se traseaza n mod asemanator dar ele nu pot fi conturate n prealabil cu scnduri dect partial (fig. ).
Dupa executie se verifica taluzele, cotele de lucru precum si dimensiunile diferitelor elemente ale caii (latime, santuri
etc.).
8.63. Trasarea retelelor subterane si a canalelor deschise
Realizarea constructiilor civile, industriale si agricole presupune de asemeni trasarea si executarea unor retele
subterane (cabluri telefonice, de alimentare cu apa, cu gaze sau de canalizare) sau de canale deschise (de aductiune
pentru ape industriale sau de evacuarea celor reziduale).
Trasarea n plan, respectiv materializarea axului se face cu teodolitul si panglica prin metoda radierii conform
datelor din proiect ( ). In cazul unor trasee lungi unele puncte se pot verifica prin reperaj ( ) fata de unele
constructii existente, figurate pe plan.
Pozitia n naltime se urmareste, practic, doar la retelele de canalizare si a canalelor deschise si n special n
terenuri usor nclinate. In aceste cazuri pe axul canalului se executa un profil n lung al terenului pe care se
traseaza linia proiectului, respectiv, a viitorului canal. Transpunerea pe teren a liniei proiectului se realizeaza prin
sapaturi respectiv prin aplicarea cotelor de executie(diferenta dintre cota proiectului si cota terenului prevazute n proiect
la fiecare punct). Cu ocazia sapaturilor se traseaza si profilul transversal tip; el se realizeaza riguros n cazul canalelor
deschise, ce au de regula sectiune trapezoidala, care se asigura cu unsablon de scndura.
Dupa executarea sapaturilor se verifica panta realizata si se aduc eventualele retusuri spre a se obtine o
panta continua; n final, canalele deschise se betoneaza, respectiv, se aseaza tuburile de canalizare.
Pentru control, dupa terminarea lucrarilor, se executa un profil longitudinal pe fundul canalului deschis si pe
partea superioara a tuburilor (ele avnd diametre egale); diferentele de cota nu pot depasi 2 cm la 100 m.
Pentru restul retelelor subterane (de alimentare cu gaz, cu apa), pozitia n naltime conteaza mai putin; aici
trebuie respectata doar continuitatea pantei si adncimea de instalare.
8.64. Trasarea retelelor si liniilor aeriene
In general liniile de transport de energie electrica sau cele pe cabluri (funiculare, teleferice), se dezvolta n linie
dreapta si pe distante mari. Amplasarea trebuie sa asigure coliniaritatea punctelor dar si pozitia
corespunzatoare n naltime.
Realizarea unor astfel de instalatii presupune trasarea preliminara a liniei, uneori prin zone paduroase si
pichetarea durabila a punctelor caracteristice; situatiile pot fi diferite si au fost descrise n paragrafele precedente ( ).
Urmeaza ridicarea n plan a pozitiei definitive a pichetilor, o data cu verificarea coliniaritatii lor, prin masurarea
unghiurilor orizontale (ntinse), verticale (cu luneta n ambele pozitii) si a distantelor (dus - ntors); din cauza conditiilor
uneori grele de lucru si a preciziei ridicate ce se cere, se folosesc teodolite electrooptice ( ), tahimetre autoreductoare
( ) etc.
Dupa ntocmirea proiectului urmeaza amplasarea pilonilor de sustinere n locurile si la cotele prevazute.
Trasarea n plan presupune alinierea cu teodolitul si masurarea cu ruleta a distantelor n raport cu doua puncte (fig. );
pentru control se verifica coliniaritatea (unghiurile ntinse) si se masoara distantele D1, D2, ., D5(fig. ) printr-un
procedeu adecvat (prin unde, tahimetre cu refractie, paralactic). La executie cotele fundatiei pilonilor se traseaza de la
puncte (picheti) apropiati ramasi de la ridicare ( ) iar verticalitatea lor se stabileste cu teodolitul ( ).
8.7. RECEPTIA LUCRARILOR DE TRASARE
Pentru transpunerea pe teren a elementelor si a constructiilor n ansamblul lor se apeleaza la metode si
procedee ce presupun implicit controlul trasarii pe una sau mai multe cai. Dupa executia constructiilor se trece la
receptia lucrarilor n ansamblu privind volumul lor, respectarea formei, dimensiunilor si pozitiei lor relative conform
prevederilor proiectului. Obiectul propriu-zis al receptiei lucrarilor de trasare l constituie verificarea formei si
dimensiunilor constructiilor noi si cu precadere amplasarea lor n plan si n naltime unele fata de altele si n raport cu
cele nconjuratoare, respectiv, cu reperii de nivelment. Cu aceasta ocazie se stabileste si precizia de trasare.
8.71. Receptia trasarii n plan
Trasarea planimetrica a constructiilor noi se controleaza prin compararea pozitiei lor relative existente pe teren
cu cea din plan, respectiv daca transpunerea lor s-a facut n conformitate cu proiectul. In acest sens se compara un
numar de elemente planimetrice (unghiuri orizontale si distante) determinate din proiect cu cele din realitate.
De exemplu, n cazul figurii constructiile noi I, II, III au fost trasate si executate n zona constructiilor hasurate
existente IV si V. Pe teren se vor masura, cu ruleta, o serie de distante (spre exemplu d1
t
, d2
t
, ., d6
t
) si cu teodolitul
unghiurile orizontale 1, 2, ., 5 din statia S. Aceasta statie poate fi un punct al retelei de sprijin sau definita ntr-un mod
sigur (spre exemplu la jumatatea distantei dintre colturile A si B ale constructiilor vechi IV si V). Aceleasi elemente se
deduc de pe piesele planului de trasare prin calcul analitic sau, la nevoie, pe cale grafica.
Valorile obtinute prin masuratorile n teren (di
t
, i
t
) trebuie sa fie apropiate de cele deduse de pe plan (di
p
, i
p
).
Erorile rezultate
(8.15)
trebuie sa fie inferioare tolerantelor admise.
Numarul elementelor ce se verifica precum si erorile maxime admise sunt prevazute n instructiunile de receptie.
8.72. Receptia trasarii n naltime
Controlul pozitiei n naltime a diferitelor puncte ale constructiei se face prin nivelment geometric, n raport cu alte
puncte de cote cunoscute date n proiect si existente pe teren.
Efectiv, se masoara diferenta de nivel dintre unele puncte ale constructiei; din diferenta citirilor pe stadie, facute
cu nivelmetrul, rezulta diferente de cota (z
t
) dintre puncte care trebuie sa fie egale cu cele deduse din proiect. Eroarea
rezultata trebuie sa se nscrie n tolerantele date de instructiuni.
9
URMARIREA COMPORTARII CONSTRUCTIILOR
9.1. GENERALITATI
Dupa executie si n timpul folosirii lor, unele constructii nalte industriale (cosuri, turnuri, hale cu utilaje grele),
civile (blocuri cu multe etaje, baraje poduri, terasamente) sau agricole (silozuri, castele de apa) pot suferi, sub actiunea
propriei lor greutati sau sub presiunea apei, modificari ale formelor geometrice (deformatii) sau schimbari ale pozitiei lor
spatiale (tasari, deplasari, nclinari). Comportamentul acestor obiective se urmareste o perioada de timp, pna la
stabilizarea lor, prin metode topografice curente (triangulatii, drumuiri de precizie, nivelment geometric) sau specifice
(metoda aliniamentelor, nivelment hidrostatic) precum si prin metode fotogrametrice.
In principiu, urmarirea stabilitatii se bazeaza pe determinarea periodica a pozitiei n plan si n spatiu a unor
puncte caracteristice ale acestora, special marcate,n raport cu alte puncte fixe situate n afara zonei influentata de
constructia n cauza. Determinarile presupun, asadar, o retea special alcatuita din doua categorii de puncte materializate
la teren n mod specific: marci sau repere mobile, fixate pe constructia ce se urmareste, si repere de control, ce
servesc ca referinte, amplasate n zone stabile, sigure. Fiind vorba de deformatii sau deplasari mici acestea se pot
evidentia doar prin determinari de precizii maxime, asigurate de instrumente perfectionate si de un mare numar de
masuratori ncadrate n tolerante foarte strnse.
9.2. URMARIREA COMPORTARII CONSTRUCTIILOR
CIVILE SI INDUSTRIALE
9.21. Tasarea si nclinarea constructiilor
Reperele de control pot fi borne de beton armat, repere speciale, ncastrate n stnca sau pe constructii vechi
stabilizate, situate n teren sanatos, n afara zonei de influenta a constructiei, n locuri sigure si ferite de a fi atinse.
Numarul lor este de minimum trei, legate de reteaua nivelitica de stat a caror pozitie se controleaza periodic printr-o
drumuire nivelitica nchisa (fig. ). Marcile sau reperele mobile se ncastreaza la colturile constructiilor, n elementele de
rezistenta(radieri, stlpi, grinzi) conform unui proiect de distributie; indiferent de tip, ele trebuie sa permita instalarea
stadiei n pozitie verticala (fig. ).
Tasarea constructiilor se stabileste prin nivelment geometric de precizie, efectuat cu nivelmetre de
performanta (Ni - 004, Ni - 007) si stadii de invar cu diviziuni de 5 sau 2 mm; diferentele de nivel dintre repere si marci se
determina prin drumuire de nivelment geometric cu duble statii, sau dus - ntors. Inchiderile trebuie sa se ncadreze n
toleranta . Nivelmentul initial, prin care se stabilesc pozitiile primare de referinta ale marcilor, se
efectueaza cu cea mai mare atentie. Observatiile se fac la anumite intervale de timp (lunar, trimestrial, semestrial), n
functie de evolutia tasarilor si se sisteaza la ncetarea lor.
Tasarea absoluta sau totala T a fiecarei marci se determina ca diferenta dintre cota ciclului de observatii zi si
cota initiala z1, iar tasarea medie a constructiei ca medie aritmetica sau ponderata a tasarilor individuale:
T = zi - z1 (9.1)
(9.2)
(9.3)
S1, S2, ., Sn reprezinta suprafetele talpilor fundatiilor aferente elementelor de rezistenta pe care sunt fixate marcile. Cu
rezultatele unui ciclu de observatii, nscrise pe fise speciale, se ntocmesc grafice privitoare la ritmul de tasare (fig. ).
Inclinarea constructiilor nalte (turnuri, piloni, cosuri de fabrica) se pot determina cu teodolitul prin vizarea cu
luneta n ambele pozitii a unui reper A ce se proiecteaza si se nsemneaza pe baza constructiei n a1 (fig. ).
Daca dupa un anumit interval, prin repetarea operatiei, se obtine o alta proiectie a2, constructia a suferit o nclinare;
valoarea ei se deduce prin calcul.
Procedeul masurarii unghiurilor orizontale este mai pretentios si mai putin folosit n practica.
9.22. Urmarirea comportarii lucrarilor de arta
In cazul podurilor, barajelor hidrotehnice sau a zidurilor de sprijin se urmareste deplasarea acestora pe o directie
perpendiculara pe axul lor precum si tasarea infrastructurilor.
Deplasarile se pot sesiza prin materializarea si verificarea periodica a unui aliniament n axul podului, barajului
sau zidului de sprijin sau paralel cu acesta (fig. ). Maniera de marcare si masurare poate diferi n functie de precizia
ce se urmareste.
In cazul unor constructii importante, un pod de exemplu, aliniamentul se marcheaza prin patru repere de control
(pilastri A, B, C, D) amplasati n afara zonei de influenta a constructiei si marcile 1, 2, 3, ., n ncastrate n infrastructurile
(pilele) podului. Pe dispozitivul special al pilastrilor se poate instala teodolitul sau un panou de vizare, iar pe marci se
poate fixa, n orificiul filetat, marca de urmarire (fig. ).
Un ciclu de observatii presupune instalarea teodolitului n statia B si vizarea panoului din punctul C, deci
materializarea aliniamentului. Se instaleaza marca de urmarire succesiv n punctele 1, 2, 3, ., n si, viznd cu luneta, se
deplaseaza marca de vizare pe surubul filetat pna ce se suprapune pe firul reticular vertical cnd se citesc gradatiile pe
scara.
Pentru lucrarile de arta mai putin importante (baraje mici, ziduri de sprijin) materializarea reperelor poate fi
facuta mai simplu prin borne si semne distincte. Aparatul se centreaza cu dispozitivul optic, iar vizarea se face pe cui
sau fise. Efectiv se verifica coliniaritatea punctelor, masurnd, n cazul unor deplasari, unghiurile orizontale (), de mai
multe ori, cu luneta n ambele pozitii. Cunoscnd distantele de la instrument la marca (d), se calculeaza deplasarea:
(9.4)
Evolutia deplasarii se constata, n ambele cazuri, din compararea rezultatelor obtinute n diferite cicluri de
observatii.
Tasarea infrastructurilor se stabileste prin nivelment geometric de precizie determinnd diferentele de nivel
dintre reperele de control si marcile de pe constructie.
9.23. Urmarirea comportarii terasamentelor
In cazul unor terasamente (ramblee) mari se impune, dupa executarea lor, precizarea eventualelor tasari sau
alunecari inclusiv valoarea si viteza lor. In acest scop, pe terasamentele cailor de comunicatie se amplaseaza marci,
repartizate la intersectia unor aliniamente paralele si perpendiculare pe axa caii, ce formeaza o retea de patrate sau
dreptunghiuri cu laturi de 10 . 50 m (fig. ). Reperele fixe se amplaseaza, fireste, n afara zonei observatiilor.
Prin masuratori periodice de nivelment geometric de precizie si verificarea aliniamentelor cu teodolitul se
determina eventualele tasari si deplasari. In functie de coordonatele X, Y, Z ale reperelor se determina coordonatele
marcilor corespunzatoare unui ciclu de observatii. Prin calcul, sau pe cale grafica, se deduc elementele ce
caracterizeaza schimbarea pozitiei unei marci n intervalul de timp dintre doua observatii, 1 si 2:
- deplasarea n plan ; (9.5)
- tasarea ; (9.6)
- deplasarea totala n spatiu ; ( 9.7)
- directia (orientarea) deplasarii ; (9.8)
- viteza medie de deplasare ; ; (9.9)
unde d, z, t reprezinta deplasarea n plan orizontal, tasarea si deplasarea totala a marcii n intervalul de timp t.
9.3. METODA FOTOGRAMETRICA
Comportamentul si stabilitatea constructiilor de orice gen se poate preciza cu siguranta prin procedee
fotogrametrice. Marcile de urmarire, evident vizibile, se amplaseaza n puncte dinainte stabilite si se fotografiaza periodic
din puncte fixe (repere) situate n afara zonei de studii, n locuri stabilite. Comparnd pozitiile succesive ale marcilor se
deduce modul de comportare a constructiilor.