Sunteți pe pagina 1din 6

IMPRESIONISMUL MUZICAL

Aparut ca o reactie impotriva torentului emotional postromantic, impresionismul urmarea


redarea unor impresii particulare si fixarea a tot ceea ce era subtil.
Impresionismul muzical a fost strans legat de pictura lui Monet, Degas, Renoir, Cezanne,
Sisley si de poetii Verlaine, Mallarm, Valery, Baudelaire, Rimbaud.
In Germania si Austria predomina expresionismul iar in Franta inefabilul muzicii
impresioniste.
Muzica impresionista se compune dintr-o succesiune de impresii.
Impresionismul muzical isi are radacinile chiar in Baroc in evocarile lui Couprein ale carui
portrete in muzica de clavecin erau realizate prin sugerari sonore. Si la Chopin si Liszt se
intrevad elemente ale noului curent impresionismul. Dar elementele impresionismului la
Chopin, Couprein si Liszt nu vor avea o nota dominanta.
Poetul francez Paul Verlaine va declara ca mai presus de orice este muzica (De la musique
avant toute chose).
Unul dintre marii promotori ai impresionismului de la rascrucea secolelor al XIX-lea si al XX-
lea a fost Cl. A. Debussy.
Debussy s-a nascut in Franta in 1862. La 10 ani va intra la Conservatorul din Paris unde va
studia timp de 10 ani pian, iar in ultimii 3 armonie, compozitie si contrapunct. In 1883 va
absolvi conservatorul si, castigand un concurs, va pleca in 1884 la Roma, revenind in Franta
peste 3 ani.
Debussy devine pianist de casa al principesei Nadejda de Mec. Calatoreste in Rusia, unde
este frapat de creatia celor 5, dar mai ales de cea a lui Musorgski.
In 1889 in cadrul expozitiei universale el va fi vrajit de creatia lui Wagner.
De aceea va pleca la Bayreuth, dar se va intoarce deceptionat.
Tot in cadrul expozitiei universale se va reintalni cu R. Korsakov si cu creatia celor 5. Debussy
isi incepe creatia ca fiind neoclasic. Cvartetul de coarde va fi prima lucrare a sa in care va
aplica principiile lui Cezar Franck.
In 1894 va compune prima lucrare impresionista La dupa-amiaza unui faun apoi o suita
Nocturne (I - Nori, II Serbari, III - Sirene + orchestra), simfonia Marea in 3 parti (I - Din zori
pana in amiaza pe mare, II - Joc de valuri, III - Dialogul vantului cu marea ) si o rapsodie
pentru clarinet + orchestra). Va compune si o opera Peleas et Melisande (un fel de Tristan si
Isolda de la sfarsitul secolului XIX). Opera va contine declamatii cantate catre arioso ,
personajul cel mai important fiind orchestra.

Va mai compune Baletele ruse, Jeux, La boite a joujoux, muzica de scena la piesa
Martiriul Sfantului Sebastian dAnnunzio, Fantezia pentru pian si orchestra, Rapsodia
pentru saxofon si orchestra, lucrari corale (Lenfant prodigue, La demoiselle lu, etc),
sonate pentru diferite instrumente, muzica de camera si numeroase piese pentru pian (Suite
Bergamasque, Estampes, doua cicluri Images ciclul Childrens corner, doua cicluri de 24 de
lieduri, doua caiete de studii (cate sase studii in fiecare), piese pentru patru maini si pentru
doua piane. Din marturisirile celebrei pianiste franceze Marguerite Long (La pian cu Claude
Debussy) aflam ca Debussy ii admira pe Bach, Liszt, dar mai ales pe Chopin de a carui
creatie era obsedat[1].
Chopin este creatorul preludiilor in ciclu, iar Debussy va adopta aceasta forma, deoarece nu
era incorsetat in niste norme, rigori, ci putea sa se exprime liber asa cum dorea.
Dupa cum afirma Alfred Cortot in cartea sa Muzica franceza pentru pian s-a incercat in
cateva randuri in Franta si in Italia mai ales, comentarea preludiilor. Din primul volum fac
parte 12 preludii si anume. Dansatoarele din Delphy (Danseuses de Delphes),
Panze(Voiles), Vantul in campie(Le vent dans la plaine), Sunetele si miresmele plutesc in
aerul serii (Les sens et les parfums tournent dans lair du soir), Colinele de la Anacapri(Les
colines dAnacapri), Ce a vazut vantul de Apus (CE qua vu le vent dOuest), Fata cu parul
balai (La fille aux cheveux de lin), Serenada intrerupta (La srnade interrompue),
Catedrala scufundata (La cathdrale engloutie), Dansul lui Puch (La danse de Puch),
Menestreli (Minstrels).
Fata cu parul balai (La fille aux cheveux de lin) Cel mai literar dintre compozitori
parafrazeaza aici cantecul scotian (chansons coussaise) a lui Leconte de Lisle. Trebuie sa se
traduca asonanta prerafaelita a acestei poezii printr-o sonoritate sora cat mai aproape de
claviatura.[2]

Lamour au clair soleil dt

Avec lalouette a chant.

(Dragostea in lumina soarelui de vara

A cantat cu ciocarlia).

Fata cu parul balai



Discursul se desfasoara liber, ca o povestire, intr-o atmosfera melancolica. Tema este expusa
de mana dreapta la o singura voce, rasucind de doua ori un arpegiu de mi bemol minor cu
septima. Armonia apare la sfarsit numai cu doua acorduri pentru a cadenta pe Sol bemol
major. Dupa un raspuns scurt, care cadenteaza pe omonima relativei (mi bemol minor),
tema este reluata cu un acompaniament de acorduri de septima, cadentand de data aceasta
pe tonalitatea principala Sol bemol major, concluzionand cu gama Sol bemol, care coboara in
registru grav.

De la indicatia Mouvement incepe un fel de dezvoltare (prelucrare) in care apare mereu
formula din cadenta, moduland cand pe Do bemol major (masura 16), cand pe Mi bemol
major (masura 19). Dupa 4 masuri la Mouvement in care rasuceste in pp acordul de mi
bemol minor cu septima, se opreste incetinind cu un acord lung de Do bemol major. Mana
dreapta aduce in registrul acut (cu o octava mai sus) tema de la inceput (au Mouvement tres
doux), care suna ca de departe, ca o amintire, gingas, delicat.

Piesa se incheie cu o conluzie in pp, stingandu-se treptat (Murmur et en retenant peu a peu

Menestrelii

Vorbind despre Menestreli, A. Cortot spune ca este o evocare umoristica si geniala a
atmosferei de music-hall. Mascaricii englezi se dedau flegmatic pe scena la evolutii
trepidante, in timp ce o rabufnire de muzica senzuala sugereaza farmecul usor al locului de
placeri. Si, intr-adevar, piesa este foarte sugestiva, redand parca pasi de dans si gesturi sau
atitudini mai putin elegante, uneori chiar grotesti. Prima fraza repeta de doua ori o tema in
sunete scurte (staccato ca niste pizzicate de ghitara), impulsionate de triple apogiaturi,
descriind parca niste pasi usori, bine ritmati, cu o gratie cautata.





Dar atmosfera se schimba brusc la Mouvement. Un joc de secunde (martelate) destul de
stridente alterneaza cu un motiv de 16-imi si acorduri staccate, cu schimbari bruste de
nuante (de la pp la f). Dar la masura 28 rasuna un motiv vesel, in acorduri la mana dreapta,
care suna mai luminos, sugerand parca niste miscari mai elegante.





Un pasaj la unison coboara pana la mi din contraoctava, repetand sunetele mi-sol in staccato
in nuanta pp. La mana dreapta (Moqueur) apare o melodie in acorduri marite (specialitatea
lui Debussy) intretaiata de niste octave frante la mana stanga. Sonoritatea este destul de
stridenta, batjocoritoare.





Pasajul de trecere aduce un motiv in acorduri discrete (pp), care alterneaza cu pasajul,
coborand apoi sonoritatea pana la ppp.






O interventie in forte a unui motiv de tamburina intrerupe brusc linistea. Dar o fraza
expresiva pe acorduri cromatice calmeaza spiritele, aducand concluzia din care nu lipseste
pasajul de legatura (en dehors).

Dupa o culminatie si un moment de tacere (coroana pe bara de masura), la Tempo I se aude
tema din introducere, tamburina si pasajul de trecere care incheie lucrarea cu doua acorduri
scurte, taioase, in ff.








BIBLIOGRAFIE

- Balan THEODOR, Principii de pianistica, Editura muzicala, Bucuresti 1966


- Bernstein LEONARD, Cum sa intelegem muzica, traducere de Mircea
Induescu, Editura muzicala, Bucuresti 1970


- Alfred CORTOT, Muzica franceza pentru pian, traducerea de Vladimir
Popescu- Deveselu, Editura Muzicala, Bucuresti,196
- LONG, Marguerite La pian cu Debussy, Ed. Muzicala a Uniunii
Compozitorilor, Bucuresti 1968
- PASCU, G. BOTOCAN,M. Carte de istorie a muzicii. Editura Vasiliana, Iasi,
2003
- ***Dictionar Explicativ al Limbii Romane, Academia Romana, Institutul de
Lingvistica Iorgu Iordan, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 1998
- ***Larousse. Dictionar de mari muzicieni, traducere de Oltea Serban - Parau,
Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000.
- ***Dictionar de termeni muzicali, Editura Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1984

S-ar putea să vă placă și