Sunteți pe pagina 1din 56

Egiptul s-ar fi r pe mo lui Ikhnaton. Modul in care noua religie a c5.zut Ia Invoial5.

cu
vechea ambivalentà a relatiei tatà-fiu este demn de atentie. Desigur, principala sa tez5.
era reconcilierea cu Dumnezeu tat5J, expierea crimei sàvIr Impotriva lui; dar cealaltã
fatetà a relatiei afective se rnanifestä cu privire Ia fiu, care luase pe seama sa vina,
devenind el Insu Dumnezeu pe lIng5. tatal i, de fapt, in locul tatàlui. Ini religie a tatàlui,
cre a devenit o religie a fiului. Nu s-a putut scàpa de fatalitatea Inlàturàrii tatàlui.
Numai o parte a poporului iudeu a acceptat noua
turà. Cej care au refuzat s-o facà se numesc i azi iudei. Pa torità acestei decizii ei sInt Inca
i mai izolati de restnl lumii decIt au fost Inainte. Ei au avut de infruntat din partea noii
comunitati religioase — care, pe lIngä evrei, includea egip teni, greci, sirieni, romani i, in
fine, germani — repro cä 1-au ucis pe Dumnezeu. In forma sa completà, repro ar suna
astfel: Ei nu vor sà recunoascä cà 1-au ucis pe Dumnezeu, pe cInd noi o recunoa i prin
aceasta sIntem purificati. In consecin este uçor de in ce adevãr se ascunde Ind ràtul
acestui repro De ce flu au fost evreii capabili sà parti— cipe la progresul prevestit de
aceastä confesiune a uciderii Iui Dumnezeu, In pofida oricàrei distorsiuni a acesteia, ar
putea foarte bine constitui tema unei cercetàri speciale. Prin aceasta ei, ca sà spunem a i-
au asumat 0 vinä tragicà; jar pentru aceasta au de plàtit din greu.
Poate cä cercetarea noastrà a aruncat o oarecare luminä asupra problemei privind modul
In care evreii au dobindit Insu care ii caracterizeaz5 Problema cum au putut ei supravietui
pinà azi ca o individualitate nu s-a dovedit u de rezolvat. Nu putem Insà cere sau a In
mod rezonabil ràspunsuri Ia asemenea enigme. Tot ce pot oferi este o simplà contributie,
i Inca una care trebuie judecatà prin prisma limitelor pe care le-am i mentionat.
4
Angoasa In civiliza$ie
Nu se poate sä flu recunoa cà, In general, oamenii se In In evaluärile br. Pe cind se
stráduiesc sä dobindeascä puterea, succesul sau bog54ia, adrnirIndu-i pe cei care le au, ei
subestimeazà, dimpotriv adevãratele valori ale vietii. Par de Indatä ce formuläm o
judecatä de un ordin atit de general, ne expunem pericolului de a uita marea diversitate pe
care o prezintà fiintele omene i via br psihicä. 0 epocä poate sä nu- refuze omagierea unor
oameni excep nail, cu toate cä faima acestora se datoreazä unor calitáti Si unor realizàri
absolut str telurilor i idealurilor multimii. Este de admis Ca numai o minoritate poate sä-i
aprecieze pe ace man oameni, pe cind marea majoritate nu vrea sa tie nimic despre ei.
Lucrurile flu sInt Insà chiar atit de sim— pie, dat fund faptul Ca gIndurile oamenilor flu
concorda cu actele br, jar dorintele br impulsive sint deconcertante.
Unul dintre ace barbati erninenti mi se declarà, in scrisori, prieten. ti trimisesem mica
mea scriere In care tra tez despre religie ca despre o iluzie i el mi-a ràspuns cä ar fi Intru
totul de acord cu mine dacä flu ar trebui sä regrete cà flu am tinut deboc seama de sursa
reaiá a reiigiozita Aceasta ar consta, dupä párerea sa, dintr-un sentiment apar te, de care
el Insu este mereu animat, a càrui realitate multi i-ar fi confirmat-o i despre care el este,
In sfir in drept sà presupunä cä e trait de milioane de oameni. Sentimentul acesta el 1-ar
flumi cu draga inimä sentiment ,,al eternitatii”, cupninzind senza a ceva nernärginit,
imens, ,,oceanic”. Ar fi vorba de un element pur subiectiv, nicidecum de un arti col de
credinta, neamestecIndu-se aici nici o speranta. de su— pravietuire personala. Aceasta ar
fi totu sursa energiei religioase, sursã captata de diferite biserici i sisteme reli— 290
gioase i canalizatà de ele, pInà Ia secàtuire, in anumite direc ‘ii. La urma urmei, sustine
el, doar existenta acestui senti ment cceanic ne-ar autoriza sà ne dec]ar re1igio chiar i
atunci cind am repudia once credinta i once iluzie.
Declaratia aceasta, venità din partea unui prieten pe care 11 st si care a de ci insi In
termeni pcetici farmecul iluziei, rn-a pus In mare incurcatura . In ceea ce ma prive
imçosibil sà descopàr Ia mine 1n as€menea sentiment cceanic”. Pe de altà parte, nu este
cItu de putin uçor sa tratezi in mod tiintific despre sentimente. Se poate Incerca o
descriere a manifest fiziologice. Par dud acestea I scap - i ma tern cä sentimentul oceanic
se va sustrage unei astfel de descrieri — nu-ti r decit sã te bimitezi Ia ccntinutul reprezcnt
capabile sà se asocieze cu cnti respectiv. Pacä I—am inteles bine pe prietenul meu, felul
sàu de a gindi este intrucItva analog cu acela al unui original i cam bizar poet care, in fata
mortii liber alese, 11 face pe eroul sàu sà spunà, in chip de consolare:
,,Din aceastä lume flu vcm putea sä cadem” 2 Avem dcci de-a face cu un sentiment de
indisolubilä unitate cu marele Tot, de apartenenta Ia universal. Pupa pàrerea mea, Insà,
este vorba mai degrabà de o viziune intelectualã, asociatã cu un cert element afectiv care,
dupã cum este tiut, flu lipse nicicdatà din cugetärile de o atit de vastà anvergurä. Dacà ma
autoanalizez, nu ma pot convinge eu Insurni de natura primordialà a unui atare sentiment,
dar faptul acesta flu ma autorizeazà totu sa neg realitatea sentimentului la altul. Singura
problemá este aceea de a ti dacã interpre tarea sa este exactà i dacà trebuie sã redunoa in
el acele ,,fons et origo” ale oricàrei trebuinte religioase.
Deocamdatà nu pot aduce nici un element in stare sà influenteze in chip d€cisiv
soluticnarea acestei problerre. Ideca cà fiinta unianà ar putea fi inforinatä asupra leg ribor
care o unesc cu mediul Inccnjuràtcr, printr—un sen timent nemijiccit i care sà o orienteze
Inca de Ia Incepnt In acest sens, ni se pare atIt de stranie, se Incadreazà atIt de nereu In
urzeala psibologiei rioastre, melt in legãturà cu acest lucru se impune sã incerc o
interpretare psiha nalitica, cu alte cuvinte g€neticà. Pnimul raticnament de
1 Li/uli, 1923, — DupA aparjtja celor doDá cárti, La vie de Raniakyish fia i La vie de
Vivekananda (1930), flu mai este nevoie sã ascund c prie tenul Ia care ma refer este
Ro,nain Rolland.
D. Chr. Grabbe, Hannibal: , sigur ca niciodata nu vom putea ckdea dincolo de snarginea
ltmii. Ne aflnm aici o data Fcntru Icideatna”
291
care dispunem este urmàtorul: in mod normal nimic nu este mai statornic in noi decit
sentimentul de noi in sentimentul propriului eu. Eul ne apare ca o realitate inde pendentà,
unicä i bine diferen de restul existentei. Dar cä aceastà aparen este In cä, dimpotrivä, eul
rupe once limitä precisà, prelungindu-se Intr-o zonk psihicà incon 3, pe care noi o numim
sine i càreia eul flu-i serve propriu-zis decIt de fatadã, este un fapt pe care ni 1-a
dezvàluit pentru prima data investiga psihanaliticà; i, de aitfel, de la ea a multe alte
clarificäri asupra relatiei care leagä eul de sine. Dar, cel putin In cazul In care ii privim
din exterior, eul pare s comporte limite cu totul precise. Nu exist5. decit o singurä stare
— excep este adevärat, dar pe care din aceastä cauzà n-am putea s-o calificàm drept
morbidä de na turã s modifjce aceastà situatie: starea erotic5. ajuns la paroxism, unde
demarcatia Intre eu i obiectul acestuia riscA sä se teargä. In pofida tuturor màrturiilor
simturilor, Indràgostitul va sus Ca eu i tu flu fac decIt una i el este cu totul dispus s se
comporte ca i cum lucrurile ar sta realmente a Ceea ce poate fi momentan suspendat de
cätre o functie fiziologicá, fire cä trebuie sa fie de asemenea tulburat de procese morbide.
Patologia ne aduce la cunostjrità o multime de stan in care delimitarea eului de lumea
exterioarà devine incertä, grani dintre ele fund Intr-adevár greu de trasat; In anumite
cazuri, pãr din propriul nostru corp i chiar elemente din propria noasträ via psihica,
percep gInduri, sentimente, ne apar ca straine, pàrInd s5. flu mai fac parte din eu; In alte
cazuri se atribuie lumii extenioare ceea cc In mod vädit a fost ge nerat de cätre en si ar
trebui s fie recunoscut de dInsul. A Insu sentimentul eului e supus unor alterári, ii mitele
sale nefiind constante.
ContinuInd sä reflectäm, ajungem la urm con cluzie: sentimentul eului, pe care ii posedi
adultul, flu a putut fi unul i acela Inca de la origine. El trebuie sa fi suferit o evolu pe
care, evident, flu o putem demonstra, dar care, in schimb, se lasä reconstituitä cu
suficientä vero— similitate . Sugarul nu- deosebe Inca eul de o lume exterioara, pe care o
considerá ca pe o surs de sew-atii
,,in em u ss \Vesen” in te original. (Nota trail.)
Vezj uu luctl.ri asupra d eului Si sentinientuluj eukii san asupra staijilor de dez,ol ale si
realit incepInd
292
care aflueazã spre dinsul. El Invata s-o facà treptat, ca urmare a diverselor excitatjj din
afara. In once caz, un fapt trebuie sà-i producã cea mai puternica impresie, anume cà
uncle surse de excitatie, pe care el le va recunoaste mai tIrziu ca emanInd din propriile
sale organe, sInt susceptibile sä-i procure senzatij In once moment, pe cInd altele, mai
fugitive, se epuizeazà periodic — djntre acestea din u s-o relevãrn pe cea mai doritä:
sInul mat cnn — i flu reapar decIt daca el recurge Ia ipete stàruitoare. In felul acesta eul
se gàse pentru prima data pus in fata unui ,,obiect”, cu alte cuvjnte In fata unuj lucru
situat In afarà” i pe care numai o actiune specialà II constringe sà aparã. Mai mult, un al
doilea factor va contrjbuj sà deta eul de ansamblul senzatiilor, adica sà-1 facã sà
recunoascá un ,,afarà”, o lume extenjoarã: senzatiiJe de durere i de sufe rintà, frecvente,
variate i inevitabile, pe care principiul plàcerii, ca stàpIn absolut, le cere suprimate sau
evitate. Se dezvoltà tendjnta de izolare a eului, de expuizare a tot ceea cc poate deveni
sursá de neplacere i de formare j:e aceastà cale a unui pur eu-plàcere , cãruia i se opune
un ,,afarä” strain i amenjntator Limitele acestuj primordial eu-plàcere nu vor putea scàpa
rectificänjlor impuse de cx— penientà. Exista multe lucruri la care flu am voi sà
renuntàm ca sw-se de plàcere i care totu nu sInt eul, ci object, iar multe suferinte pe care
vrem i-a Ic evitam i-c dovedesc Ia ui-ma ui-mci, inseparabile de en, de origine interna. A
jungem atunci sà cunoa un procedeu care ne permite, cu ajutorul unei orientãni
intentionate a activitàtij orga nelor de simt i pe de altà parte, cu ajutorul unej actjunj
musculane adecvate, sà distingem inteniorul — care apar tine euluj de exterior — care se
refer5. la lumea din afarä i tocmai depásindu-se aceasta etapá este pentru prima data
asimilat principiul realitàtii, care trebuje sà domine cv o— lutia ulterjoarà. Accasta
distinctje tinde, fireste, càtre un scop practic: apàranea impotniva senzatiilor neplácute pe
care le tràim sau care pur i simplu ne ameninta. Faptul cà eul flu recurge la riici o altä
metodà de apàrare Impotrjva anumitor excitatij neplàcute de origine internä, ci tot Ia
acelea Ia care recurge in cazul senzatiilor dezagreabjie de origine externà, va deveni un
punct de plecare pentru im portante tulburáni morbide.
Cu acelea ale lui Ferenczj (1913) i pin Ia contrjbutijje liii P. Federn (2926, 2927) ci allele
rublicate rnai tirziu.
,,rein Ivsl-Ich” in texft-l original. ( trad.)
293
I
In felul acesta Se deta eul de lurnea exterioar Sau i mai exact: la origine eul include totul,
iar mai tirziu el exclude lurnea exterioarà. In conseciuiä, sentimentul ei.ilui la adult nu
este nimic aitceva decit, ca sä spunem a reziduul atrofiat al unui sentiment de o Intindere
mult mai vastá, atit de vastà Incit el imbrati totul, corespanzInd unit celei mai intime
dintre en i mediul san. Daca ad mitem Ca acest sentiment primordial al eului s-a
conservat — intr-o masura mai m sau mai mica — in viata psihicä a multor oameni, ci s-
ar opune Intr-un fel sentimentuiui eului propriu virstei mature, a carui delimitare este mai
riguroasa i mai precisa. Jar reprezent care-i sInt proprii ar avea drept con tocmai acele no
de nem i de unitate cu marele Tot la care face apel prietenul men ca sà defineascà
sentimentul oceanic”. Avem noi Insä dreptul e adruitem supravie a ceea ce este primitiv,
aláturi de elementul evoluat care a emanat de aici?
Fãrà nici o indDialá, deoarece un aseinenea fenonen flu are pentru noi nimic surprinzätor,
nici In domeniul psihic i nici In alte domenii. In ceea cc prive regnul animal, ne bazäm pe
concep cä speciile mai evoluate au rezultat din cele mai pu evoluate. Cu toate acestea,
printre spe ciile existente Intlinim i astäzi toate modalitäjile de viata mai simple. Genul
marilor saurieni s-a stins spre a face Joe mamiferelor; totu un reprezentant autentic al
acestui gen, crocodilul, träie In vremea noasträ. Analogia poate s5. path nelalocul ci; In
afarã de aceasta, ea suferà de pe urma faptului c majoritatea speciilor inferioare care Inca
supra vietuiesc nu sInt adevära strámo ai speciilor actuale, care au evoluat mult mai lent.
Dc regulä, tipurile interme-. diare an disparut i flu le cunoa decit on ajutorul unor
reconstituiri. In domeniul psihic, In schimb, supravie unei stan primitive, alatuni de starea
evoiuatä derivatá din ea, este atIt de frecventà, Incit devine de prisos sä o dovedim prin
exemple. Ccl mai adesea ea este consecutivä unei scizuri intervenite in cursul dezvoltárii.
Pc c cutare element cantitativ al unei anurnite dispozi sau al unui anutnit instinct s-a putut
sustrage oricarei m c tare altul a suferit transformar inerentà dezvoltärii ul terioare.
Abordim aici probiema mai generaI a ceea cc se con servá in doneniul psihicului,
problemi care, ca sà zicem a abia dacà a fost abordatä pin in prezent. Cu toate acestea ea
este atIt de atractivà i de importantà, Incit
sIritem Indreptà sà-i acord o clipà de atençie, chiar dacà prilejul nu pare sã justifice
demersul nostru. Dc cInd, corectInd o eroare, flu mai consider uitarea curentà ca fund
datoratã distrugerij urmelor mnezice, dcci neantizarjj br, Inchnàm spre conceptia opusa:
nimic din viata psihicà flu se poate pierde, nimic din ceea cc s-a format nu dispare, totul
se pastreaza Intr-un fel oarecare i poate sa reaparà in anumite circumstante favorabile, de
exemplu in cursul unei regresiuni dest ul de profunde. Fie-ne permis sà cäutàm a in
aceastä COnCep cu ajutorul unei compara privind un alt domenju. Sa luam, de exemplu,
dezvoltarea Ora Etern 6 Istoricjj ne in’ cà Roma cea maj veche a fost a Romr quadrata,
colonie de pe Palatin, imprejmujtà cu garduri. Acestui prim stadiu ii urmeazà faza
Sefttjmc un feb de agbomerare de cobonii I pe diferite coline, apoi acela al ora pe care
Servius Tullius i-a prevàzut cu un zid . Intr-un stadiu Inca i mai avansat i ca urmare a
tuturor transformàrjJor aduse sub republica i sub tInãrul irnperiu, a aparut in sfIr ora pe
care impàratui Aurelian 1-a Incercuit cu metereze. Dar sà facem abstractje de schimbärjle
suferite de Roma dc-a lungul timpului i sà ne Intrebàm mai degrabä cc ar putea regàsi din
aceste stadii primitive un vizitator care ar dis. pune de cele mai complete cuno istonice i
to pografice. El va vedea zidul lui Aurelian Inca Intreg, cu excep ci torva spàrturi. In
unele bocuri ci va putea descoperi cIteva vestigii ale incintei mi Servius, date Ia ivealã de
sapaturi. Inarmat cu cuno in destuiàtoare — supericare ace- bra ale arheologiei de azi —,
poate cà el va fi In stare sã traseze pe plaflul ora reconstituindu4e, conturul in tegral i
configuratia a ceea cc a fost Roma quadrata. Din constructijie care umpleau althdatà acest
vechi spatiu ci flu va mai regàsi nimic, eau numai restuni insignifiante, pentru cà dc flu
mai existã. PresupunInd cä a cunoscut bine de tot Roma de pe vremea republicii, cuno
sale i-ar permite cci mult sà repereze amplasamentul tern plebor i edificiilor publice ale
epocii. In realitate, aceste Iocurj flu mai pun In evidentà decit ruine, i flu mmdc autentjce
ale acestor monumente, ci pe acelea rezultate din rcconstructjjje ulterioare, executate In
urma incendjj]or
6 Lt The Can tridge Ancient Histoi-y, T. VII, 1928, The founding of Rcn de Hugh Last.
,,ervi2nj ? in textul original. (Nota ti-ad.)
294
.
295
sau distrugerilor. Inutil s mai ad cä aceste ram ale Romei antice apar Inecate In labirintul
uuui ora care flu a Incetat sà creascä dupä Rena In cursul acestor secole din urm S cIte
antichit54i flu au mai r cu Si guran Ingropate in sol sau sub clàdirile moderne! Acesta
este modul de conservare a trecutului, propriu acestui gen de ora istorice càruia apartin&
Roma.
Sa ne imagifl acurn cä flu ar fi vorba nicidecum de
o a omeneasc ci de un psihic cu Ufl trecut tot atIt de bogat i de Indepàrtat, unde nimic din
ceea ce s-a pe trecut odatä flu s-ar fi pierdut i unde toate fazele recente ale dezvoltãrii
Inca ar mai subzista, aláturi de cele vechi. tn ceea ce prive Roma, aceasta ar insemna cà
pe Palatin s-ar ridica mereu la In br initiala palatele imperiale i Septimontium al lui
Septimius Sever, ca i crenelurile castelului Sant’ Angelo, dominat de frumoasele statui
care 11 Impodobeau Inainte de asediul go etc. Ba mai mult, in locul palatului Caffarelli,
pe care nu am fi totu obliga sä-l demolám pentru aceasta, s-ar ridica din nou templul lui
Jupiter Capitolinus, i flu numai sub forma sa definitiv5, aceea contemplatä de romanii de
pe vremea imperiului, ci i sub forma sa etruscä primitiva, de pe cind 11 mai de corau
antefixele de teracotä. Pe amplasamentul actual al Coliseului am putea sä admiräm de
asemenea Nomz zi a lui Neron, astäzi dispärutä, jar in locul pie Pantheo nului am gäsi flu
numai Pantheonul de azi, a cum
1-a läsat Adrian, ci i monumentul original al lui M. Agrippa; i pe aceea bucatä de pämInt
am mai vedea biserica Maria sopra Minerva, precum i templul antic pe care ea a fost
construitä. I-ar Ii atunci de ajuns observatorului sä- schimbe directia privirii, sau punctul
de vedere, spre a face sä räsarä unul sau altul din aceste aspecte arhitec urale.
Ar Ii lipsit de sens s continuam aceast5. compara fantezistä, deoarece ea ne conduce la
reprezentäri de ne conceput, absurde. Dac5. vrem s transpunem In spa succesiunea
istoricä, flu 0 putem face decit a lucrurile iinul linga altul; aceea unitate spa flu tolereazä
nicicum douä conjinuturi diferite. Deci tentativa noasträ pare un joc färã noimä. Singura
sa justificare este de a ne face sà In cIt de departe sintem de posibilitatea de a sesiza cu
ajutorul imaginilor vizuale caracteristicile vie psihice.
,,ein psychisches Wesen” in textul original. (Nota trad.)
Se impune sä luäm pozi i fa de o a doua obiectie. Càci se poate sä fim Intreba pe ce bazà
am ales tocmai trecutul unui ora ca object de compara Cu trecutul din viata psihicä. Teza
conservärii totale a trecutului flu este aplicabilä la viata psihicä decIt dacá organul
psthismului a ràmas intact i tesuturjje creieruluj nu au suferit nici un traumatjsm i nici o
inflamatje. i totusi actiuni vàtà mätoare, comparabile cu amintitele cauze morbide, flu
lipsesc din istoria nici unui ora chiar dacá, dupä exemplul Londrei, nici un du nu 1-ar fi
mutilat vreodatä. Dez voltarea celui mai tihnit dintre toate ora implica demo l i inlocuiri
de clàdiri; a un ora este din capul locului impropriu de a fi comparat cu un organism
psihic lo.
TinInd seama de acest argument i renuntInd la un contrast care se voia frapant, ne vom
adresa unui termen de compara mai potrivit, cum ar fi corpul animalului sau al omului.
Dar i aici ne lovim de aceea dificultate. Fazele timpurii ale evolutiei flu s-au pastrat mai
bine; ele s-au pierdut de asemenea In cele care le-au urmat, càrora le-au abandonat
materia. Este imposibil sä distingi em brionul In organismul adultului; dacà timusul pe
care 11 avea copilul este Inlocuit dupa pubertate prin tesut con juflctiv, glanda ca atare
flu mai existá. Este adevàrat cà pot sà redesenez contururile canaliculelor femurubui de
copil In interiorul aceluia al omului matur, dar osul infantil a disparut, alungindu-se i
condensIndu-se, spre a lua forma sa definitiva. Trebuie deci sa ne limitám la constatarea
cà perpetuarea tuturor stadiibor trecute In cadrub stadiului terminal nu este posibila decIt
in domeniul psihicului i ca viziunea clara a acestui fenomen se sustrage privirii noastre.
Dar poate Ca este prea mult spus. Poate cà ar trebui sa ne multumim sà afirmàm ca
trecutul oate persista in psihicul nostru, ca el flu este £ mod n expus distrugerii. Se poate,
pe de altä parte, ca In acest domenju — in mod normal sau In mod exceptional — un
numär de elemente vechi sä fie suficierit de terse sau resorbite, pentru ca nici un
eveniment sà nu le mai faca de acum incolo sà reaparà sau sà remnvie, dupà cum se poate
Ca, In general, conservarea br sà implice anumite conditii favorabile. Toate acestea sint
posibile, dar de fapt noi nu $im nimic In privin a-
,,das Organ der Psyche” in textul original. (Nota trad.)
10 ,,einem seelischen Orgaraisnius” in textul original. (Nota trad.)
296
297
ceasta. Sá ne mulpimim Cu formularea cà, In ceea cetrri ve viata psihicà, conservarea
trecutului este mai degrab regulà decIt o stranie exceptie.
Dacà, a sintern absolut dispu sä admitern exis tenta unui sentiment ,,oceanic” la un mare
numàr de oameni
i dacä InClinàm sà-l raportàm la o fazä primitivà a senti mentului eului, de Indatà ni se
pune o nouä. Intreb are: de
unde dreptul de a considera acest sentiment drept surs
a trebuintei religioase?
In ceea ce ma prive flu sInt deloc COnvins Ca lucrurile stau a Un sentiment nu poate
deveni o sursã de energie decIt dacä este el Insu expresia unei puternice trebuinte. CIt
despre trebuintele religioase, legàtura br Cu starea in fantilà de dependenta totalà, Ca i cu
nostalgia fata de tatà pe care o suscitä aCeastà stare, mi se pare incontestabilà, Cu atIt mai
mult CU CIt sentimentul CU pricina flu se dato reazà pur i simplu unei supravie a
trebuintelor infanti1e Ci este sustinut In permanen de angoasa pe care o simte omul In
fata puterii preponderente a destinului. Nu a putea gàsi o altä trebuint5. de origine
infantilä tot atIt de puternicä Curn este aceea care se referä la protec din partea tatàlui.
Consideratia aCeasta este suficientä Ca sä ne determine sà retragem rolul sàu de prim-
plan sentimen— tului oceanic, care intr fel tinde la restabilirea unui nercisism nelirnitat.
Putem descoperi In mod sigur originea atitudinii religioase dacà urrnàrirn sentimentul de
depen denta al copilului. $i dacä cumva Indàrátul acestuia se in ai ascunde ceva, acest
ceva ràmine Inca invàluit In ceata.
Potrivit concep mele, sentimentul oceanic a fost Pus in mod secundar In raport cu religia.
Ideea de a fi una c marele Tot, pe care o implica acest sentiment, ne apare ca o prima
càutare de consolare religioasa, ca o altà moda litate de a nega pericolUl de care se simte
amenintat eul din partea lurnii exterioare. MärtUrisesc Inca o data cà imi este penibil sà
dizertez pe tema Unor asernenea impondera bile. Un alt prieten al rneu, pe care o
curiozitate de nepo tout 1-a deterrninat sà treacá prin cele mai extraordinare experien
considerIndu-se In final omniscient, rn-a asigurat Ca practicInd yoga, adicá fäcInd
abstractie de lumea ex terioarà, fixIndU-ti atentia asupra anumitor functii corpo rale i
respirind Intr-Un feb special, se ajunge la trezirea in sine a unor senzatii noi i Ia un
sentiment de Universa litate. El socoate aceste fenomene ca expresie a unei Intoar ceri la
stan originare, demult depà de viata sufleteascä,.
298
vàzInd aici dovada ca sà zicem a — fiziologica a multor articole de Intelepciune rnisticà.
Ar fi indicat sä asociem Ia aceste fenomene alte modifjcànj obscure ale vietij sufle te cum
ar fi transa sau extazul, dar, In ceea ce ma pri ve simt rnai degraba nevoia de a stniga,
Impreuna cu scufundätorul lui Schiller: Bucure-se cel care respirà In lumina zorilor”.
II
In scrierea mea intitulatä Viltorul unej Ii’uzjj am tratat mult mai pu despre sursele cele
mai profunde ale senti mentului religios, cit despre ceea ce gInde omul obi cind vorbeste
de religia sa, i despre acel sistem de doctrine i de fãgäduinte care pretind, pe de o parte,
sà clarjfjce ci o certitudine de invidiat toate enigmele acestei lumi i sà-l asigure pe
credincios, pe de altä parte, Ca o Provjdentä plina de solicitudine vegheaza asupra vietii
sale, urmInd ca intr-o existenta viitoare sá-l despàgubeasca de priva-.
tiunule indurate In viata de acum. Aceastá Provjdentà omul simplu flu i-o poate
reprezenta aitfel decit sub chipul unui tatà mult sbávit. Numai un asemenea tatá poate
cunoa trebuintele copilului care este omul, lásIndu-se Induplecat de rugàciunile sale sau
ImblInzit de cáinta sa. Evident, toate acestea sint atIt de infantile in spiritul br, atIt de
Indepartate de realitate, IncIt, pentru once suflet de om sincer, devine dureros de gIndit cà
niciodatà marea majo ritate a muritorilor flu se va putea Inàlta deasupra acestel conceptii
despre existentà. i mai umilitoare Inca este consta tarea cà sint numero acei
COntemporani ai no care, fund obbiga sä recunoascà imposibiJjta justificàrjj reli iei,
Incearcá totu sà o apere pas Cu pas printr-o lamenta bilá tacticà de retrageri ofensive. Ei
ar vrea sä se Cufunde In nindul credincio spre a-i povà ,,sá nu invoce In de nurne.le
Domnuluj” pe acei fibozofi care I Inchipuie ca-I pot sabva pe Dumnezeu inbocuindu cu
un prinCipiu impersonal, fantomatjc i abstract. Dacà anumite spirite, considerate priatre
cele mai man ale timpunibor trecute, nici nu au fàcut aitceva, flu be putem totu invoca Ia
rin du—Ie. Deoarece fbi tim prea bine ce be-a Cofistrins sà facà lucrub acesta.
Sà revenirn la omul obi i Ia religia sa, singura care ar avea dreptul sà fie numitá astfel. Ne
Vine in minte spusa binecunoscutà a llnuia dintre marjj no poeti i Intelepti
299
Aforismul acesta pune, pe de o parte, religia In opozitie cu cele douä man creatii ale
omului, jar pe de altä parte de clara cà, din punctul de vedere al valorii br In planul vietii,
ele se suplinesc i se Inlocuiesc reciproc. A dacä vrem sä-l privàm de religia sa pe
muritorul de rind, In mod cert flu vom avea de partea noasträ pe poet i autoritatea sa. Noi
insä tindem, pe o cale aparte, sà facem apel la o mai judicioasà gIndire a spuselor
poetului. A cum ne este impusà, viata este grea, ne cauzeazä prea multe necazuri, decep
ne sarcifli insolub Ca sä le suportäm nu ne putem lipsi de sedative. (Nu ne putem
descurca fãrä constructii ajutàtoare 12, cum a spus Theodor Fo Acestea sInt de trei feluri:
mai intli divertismente puternice, care ne permit sa ne mini malizàm mizeria; apoi
satisfactii substitutive, care ne reduc suferinta; In sfIr stupefiarite, care ne fac insensibili.
Macar unul dintre aceste mijloace ne este de trebuintä 13 La diver tismente se ginde
Voltaire, atunci cind, In Caiidide, ne po— vatuie sä ñe cultivàm gradina; un divertisment
similar 11 constituie munca stiintifica. Satisfactiile substitutive, de pildä acelea pe care
nile oferä arta, slut iluzii cu privre la realitate; din punct de vedere psihologic, Insà, ele nu
sint mai pu eficace, datorità rolului Indeplinit de imagina in viata psihicà. CIt despre
stupefiante, acestea I exercit influenta asupra organismului nostru, modificIndu-i
chimismul. Nu este deloc u sä precizàm rolul pe care 11 are religia In aceastä serie de
sedative. Trebuie sa reluäm problema de mai departe.
Problema scopului vietii omene a lost pusä de. nenu màrate on; ea nu a lost Insã niciodatä
rezolvat5. in chip satisfàcätor i poate Ca nici nu are solutie. Multe dintre acele spirite
problematice care au abordat-o, au adaugat:
dacà s-ar dovedi Ca via nu are nici un scop, ea i-ar pierde. once valoare in ochii no
Amenintarea aceasta nu schimbä
11 Goethe, in ,,Zalimen Xenien”, IX (Gedichte aus dem Nachiass).
12 ,,Hilfskonstruktionen” in textul original. (Nota trad.)
13 Wilhelm Busch, in termeni mai vulgari, exprimä aceea idee im From,nen Helene:
,,Cine are griji, are si rachiu”.
iflSà Cu nimic situatia i se pare c5. am avea mai degrabá dreptul de a ocoli problema,
care are probabil la origine aceb orgoliu omenesc ale cärui multe alte manifestäri le
cunoastem. Nu se vorbe niciodatä despre scopul vietii animalelor, decit spre a le
considera destinate sã serveascä omubui. Dar nici acest punct de vedere flu este
inatacabil, deoarece existà multime de animale cu care omul flu tie cc sà facä, in afarà de
a le studia, a le descrie si a be clasifica, jar flume roase specii, de aitminteri, s-au sustras
acestei utibizàri pnin faptul ca au trait i au disparut mai inainte ca omul sä be Ii putut
observa. HotàrIt lucru, numai rebigia tie sà dea ráspuns la intrebarea pnivind scopul
vietii. Nu ne vorn jnseba citusi de putin conchizind cà ideea de a se atribui un scop vietii
nu existà decit In functie de sistemul rebigios.
Se impune, In consecintà, sä Inlocuim Intrebarea preceden tä CU 0 alta, mai putin
ambitioasa: care sint intentiile i obiectivele vitabe trädate de conduita oamenilor, cc cer ci
de la viata, spre cc tind ci? Nu ne vom in nicidecum dacà räspundem: ci aspirä la fenicire;
oamenii vor sà devinä i sà rämIn5. fericiti. Aspiratia aceasta are dou5. fatete, un scop
negativ i unul pozitiv: pe de o parte evitarea durerii
a nepbacerii, jar pe de alta tràirea unor placeri intense. In- tn-un sens mai restrIns,
termenub, fericire” semnificà doar fap tul cà a fost atins ceb dc-al doilea scop. In
corebatie cu aceast5. duabitate a scopuribor, activitatea oamenilor poate lua douä directii,
dupa cum ci incearcà — de 0 manierà preponderentà sau chiar In mod exclusiv — sa
realizeze unul sau abtul din tre scopuri.
Pupa cum vedem, pun i simplu principiul pbàcerii este acela care determina scopul vietii,
guverInInd de la bun in ceput opera aparatului psihic; fliCi 0 indoiabà nu poate .exista cu
privire la utibitatea acestui pnincipiu; cu toate aces tea, Intregul univers — atIt
macrocosmosul, cit i microcos mosub — cauta gilceavà programului sau, care este
absolut ireabizabib; Intreaga oi-dine a universubui i se opune; am fi tentati sä spunem cà
nu a intrat nicidecum In planub ,,Crea-.
tiunui” ca omul sä lie ,,fericit”. Ccea cc numim fericire, in sensul ccl mai strict al
termenului, rezubtá dintr-o satisfacere mai degrabä imediatà a nevoibor care au atins 0
mare tensiune,
•ceea cc, prin natura sa, nu este posibil decit sub lormà de fenomen episodic. Once
persistenta a unei situaf ii pe care a fác ut-o dorit5. principiub plàcerii nu genereaza decit
o sen zatie de bunästare destul de càldutà; sintem In a fel fäcufi mncit numai contrastub
este capabil sà ne procure o pbàcere
301
care define in felul urmator raporturibe pe care religia be intrefine cu arta i tiinfa:
Cine posedâ tiinta i arta, are i rebigia;
cine nu le posedä pe acestea douà, acela are religia
300
jntensà, ceea cc starea insá de plàcere flu face decIt foarte putin 14 Astfel, capacitatea
noasträ de a fi fericiti este limi tatä prin constitutia noastrà. In acela timp, ne este mai
putin dificil s5. träim nenorocirea. Suferinta ne asediazà din trei parti: din partea
propriului nostru corp. care, sortit decàclerii i disolutiei, flu se poate dispensa de acele
semnale de alarmä reprezentate de durere i de angoasa; din partea lumii exterioare, care
dispune de forte invincibile i inexora bile pentru a se Inver Impotrivà-ne i a ne nimici; a
treia amenintare, In fine, provine din raporturile noastre cu ceilalti oameni. Suferinta
generatä de aceast5. sursä este poate mai dureroasà decit oricare alta; sIntem Inclinati s-o
consideràm ca pe un accesoriu oarecum superfluu, cu toate cä ea nu apar tine mai putin
destinului nostru i este la fel de inevitabilã ca suferintele de altä naturã.
Nu-i deloc de mirare dad, sub presiunea acestor posibili tàti de suferintà, omul se stràduie
de obicei sä- reducà pre tentiile la fericire — cam a cum o face principiul pläcerii
transformIndu-se, sub presiunea lumii exterioare, in acel principiu mai modest care este
principiul realitatii — i dac el se consider fericit fie i numai scàpInd de nenorocire i depà
suferinta; Intr-un mod foarte general, sarcina de evitare a suferintei o izgone pe ultimul
plan pe aceea de obtinere a plàcerii. Reflectia ne Invata Ca putem Incerca sä rezolvàm
aceastä problem5. pe cài foarte diferite; toate aceste cài au fost recomandate de diversele
coli In care se predica Intelepciunea i toate au fost practicate de càtre oameni.
Satisfacerea nelimitatä a tuturor nevoilor ni se in fati cu insistenta ca modul de viata cel
mai seducàtor, dar a-l adopta ar Insemna sä facem sà tread placerea Inain tea prudentei, ia
pedeapsa ar urma Indeaproape aceastä ten tativà. Celelalte metode, care au drept principal
obiectiv evita rea neplacerii, se diferentiaza dapä sursele de neplàcere asu pra càrora se
fixeazã in mod deosebit atentia. Existà metode extreme i moderate, unele unilaterale,
altele vizmnd simultan mai multe aspecte. Izolarea voluntarä, Indepàrtarea de semeni,
constituie mäsura de protectie cea mai radicalä Impotriva suferintei generate de
contactele interumane. Se In cà fericirea dobInditä pe aceastä cale este aceea a lini CInd
temerea se manifestä fatä de lumea exterioarà, flu ne putem apàra decIt indepärtIndu-ne
sub o formà oarecare, ccl putin
14 Goethe merge pInä acolo inc pretinde cA ,,nimic flu este mai greu decit sA suporti o
serie de zile frurnoase”. Trebuie s fie, totr 0 exa— gerare.
dacà vrem sä rezolväm aceastä dii icultate. Existä, la urma urmei, un procedeu diferit i
mai bun; dupä ce ne-am recu noscut drept membri ai comunitàtii omene i ne-am Inar mat
cu tehnica fáuritä de tiinta, sä trecem la ofensivä Impo triva naturii, pe care sä 0 supunem
vointei noastre. In acest caz muncim cu totii, spre fericirea tuturor. Cele mai vrednice de
interes metode de protectie Impotriva suferintei rämin Insä cele care vizeazà influentarea
propriului nostru organism. In definitiv, once suferintä nu este decit senzatie, nu existä
decIt atIta timp cIt o simtim; i nu o simtim decit In virtutea anumitor mecanisme ale
organismului nostru.
Cea mai brutalä i totodatä cea mai eficace dintre metodele destinate sà exercite o
asemenea influenta este metoda chimi cã, intoxicarea. Cred cä nimeni nu- explicä
mecanismul, dar fapt este Ca, prin prezenta br In singe i tesuturi, anumite substante
stràine corpului ne procurä senzatii agreabile ime diate, In a mäsurà IncIt ne fac imuni
fata de once senzatie neplácutà. Aceste douä efecte flu numai c5. sInt simultane, dar dc
par intim legate. Dc aitfel i In propriul nostru chimism interior trebuie sä se formeze
substante capabile de efecte similare, intrucit cunoastem ccl putin o stare morbidä, mania,
In care un comportament analog cu betia se manifestä färà interventia nici unui drog
exaltant. Viata noasträ psihicä nor malà prezintà, de fapt, oscilatii In cursul cärora
senzatiile de placere se dec1ane mai mult sau mai putin u i, In paralel, sensibilitatea
noastra fata de neplàcere se aratä mai scázutá sau mai crescutä. Este cu totul regretabil cà
aceast5. laturà a proceselor noastre psihice a scàpat pInà acum inves tiga tiintifice.
Actiunea stupefiantelor este In a màsurá apreciatá i recunoscut5. ca un mijloc de a lupta
Impotriva stàribor psihice cauzate de mizerie, Incit indivizi i chiar popo are intregi i-au
rezervat un bc sigur In economia libido-ului br. Drogunilor ii se datoreazä flu doar o
pläcere imediatä, ci i un grad de independent5. fata de lumea extenioarà, dorit cu ardoare.
Cum bine se tie, apelInd la ajutorul ,,spärgä torilor de grij “ 15 ne putem sustrage oriclud
apàsátoarei realitati, refugiindu-ne intr-o lume aparte, care rezervà sen sibilitatii conditii
mai bune. Dar, de asemenea, este cunoscut faptul c5. tocmai aceastä proprietate a
stupefiantebor con stituie pericolul i nocivitatea br. In anumite Imprejuràri ‘dc sint
responsabile de irosirea unei imense energii, care ar putea fi folosit5. pentru optimizarea
destinului oamenibor.
,, in textul original. (Nota trad.)
302
303
Cu toate acestea, structura complexã a aparatului nostru psihic lasä bc pentru o Intreagà
serie de alte modalitati de nf1uentare asupra sa. Dat fund ca fericirea se reduce la
satisfacerea instinctelor, apare o nouà cauzà de grele suferinle in cazul in care lumea
exterioar5. refuzä sä ne satisfacä instinc tele, läsIndu-ne In indigen Putem deci spera cä,
actionInd asupra nevoilor instinctuale ca atare, vom scàpa de o parte din aceast suferin
Acest procedeu de apàrare flu mai atacä aparatul seflsibilitatii, ci sursele interioare ale
trebuintebor, IncercInd sà le domine. Impins pInä la extrem, procedeul realizeazà aceastä
dominatie prin uciderea instirictelor, a cum ne Invata Intelepciunea orientalä i cum o
realizeazä practica yoga. A reu in aceastä privifl este, evident, totuna cu a abandona dintr-
o loviturä once fel de activitate (sacrificarea vietii) i a flu recuceri, pe o altä cale, decit
fericirea 1ini Jintind mai pu departe, urmäm totusi aceea cale dacä Incercàm doar s5.
tinem In frIu viata instinc— tualà. Dominatia este In acest caz exercitatä de instantele
psihice superioare, care ascultä de principiul realitàtii. Acea sta flu Inseamriä nicidecum c
s-a renuntat la once satisfac tie, ci pur i simplu c s-a asigiirat o anumità protec Impo triva
suferintei, prin aceea cä nesatisfacerea instinctelor tinute In frIu flu mai este atIt de
dureros resimtità ca nesatisfacerea instinctelor neinhibate. Dimpotrivà, are bc o diminuare
de netägàduit a posibilitä de desfàtare. Bucuria de a satis face un instinct r sálbatic,
neImblInzit de càtre eu, este incomparabil mai intens decit aceea de a potoli un instinct
domesticit. Caracterul irezistibil al impulsurilor perverse, i poate atractivitatea fructului
oprit, in general, I gãse aici o explicatie economicä.
0 altà tehnicà de apàrare Impotriva suferintei recurge la deplasarea libido-ului atita cit o
permite aparatul nostru psihic, fapt datoritä cäruia el cI mult in suplete func nalä.
Problema constà In a transpune in a fel obiectivele instinctebor, IncIt lumea exterioará sä
flu mai poatä sä le opun un ref uz, impotrivindu-se satisfacerii br. Sublimarea este in
cazul acesta de mare ajutor. In acest sens, rezuitatul cel mai complet se obtine atunci cInd
se consimte a se extrage o cantitate suficient de mare de plàcere din munca intelectu ala,
din activitatea spiritului. Astfel destinul flu mai poate face once din noi. Satisfactiile de
ordinul acesta, bunàoarä aceea pe care artist ul o gãse In creatie, pe care o tráie dind
Intruchipare imaginilor plasmuite de fantezia sa, sau aceea pe care gInditorul o gäse
solutionInd o problemà sau
descoperind un adevàr, au o calitate cu totul aparte, pe care cu siguran cä Intr-o zi o vom
putea caracteriza din punct de vedere metapsihologic. Sã ne mubtumim, pentru moment,
sa spunem intr-un stil figurat cä ele ni se par ,,mai fine i mai Inaltatoare”. Dar, in
comparatie cu acelea care asigurä poto urea dorintelor grosiere, primare, intensitatea br
este slàbità, neràscolindu-ne organismul. Totu punctul slab al acestei metcde este acela de
a nu fi de uz general, ci doar la IndemIna unui mic numàr de oameni. Ea presupune
dispozi i In- zestrAri putin raspindite, cel putin in ceea ce prive eficient S chiar i acestor
ran ale ea nu le-ar putea asigura o protectie desàvIr Impotriva durerii, nici sä-i Imbrace
Intr-o cuirasã impenetrabilä ba boviturile existentei: In sfIr ea devine me ficientä atunci
cind sursa suferintei rezidä In propniul nos tru corp 16
Daca, Incepind chiar cu aceastä metodà, este evidenta dorinf a de independentá fatà de
lumea din afarà, plàcerea fund legatà de procese interioare, psihice, aceste trasatuni se
afirmä i mai puternic lntr-o alt5. metcdà. Aici raportunile cu realitatea sInt Inca i mai
palide, satisfactia fund generata de iluzii recunoscute ca atare, färä insä ca subiectul sà se
lase tulburat de faptul Ca acestea sint departe de realitate Izvorul acestor iluzii este
imagina Ia timpul sàu, pe ma— surà ce se dezvolta sim tub realului, viata imaginativà s-a
In absenta unor aptitudini specia?e, de natur sä orienteze inte resele vitale intr-o directie
dat simpla muncA profesionalA, ata cum este ea accesibilä oricui, oafe indeplini rolul
atribuit In Candide cuItiväri gr noastre, cu Ia care Voltaire ne indeamn cu atita in ciune.
Intr-o trecere in revistá atit de succintà nfl-mi este cu putinta sä ma e atit cit ar trebui In
ceea cc prive marea valoare a muncu din punctul de vedere al economiei libido-ului. Nici
o alta tebnicä de con duita vitala nu-1 ata pe individ mai solid de realitate sau Cel pu Ia
acea fractiune de realitate pe care a reprezinta societatea. Posibilitatea de a transfera
coxnponentele narcisice, agresive i chiar erotice ale libido— ului in rnunca profesionala i
rela sociale pe care munca le impIic ii dau o valcare cu nimic mai prejos decit aceea
conferità de faptul c ii este indispensabilä individulul pentru a-i mentine i justifica
existenta in sinul societatii. Dacä este liber aleasS, once meserie devine izvor de
incomparabile bucurii, in mäsura in care permite sä se benelicieze, sub formele br
sublimate, de predispozitiile afective i de energiile instinctive,. evoluate sau deja intárite
de cAtre factorul ccnstithtionai. Cu toate acestea, munca nu se bucurä decit de putin
consideratie ca mijlcc de dobmndire a fericinii. Este a cale pe care oamenii sint departe
de a se avinta cu elanu care ii antreneaza spre abe satisiactii. Marea majorifate a
oarnenibor nu muncese decit constrInfi do necesitate, jar din aceastä aversiune naturalà a
oarnenilor fata de inuncA ian nastere protlemele sociale cole mai arzb- toare.
304
3O5
sustras In mod expres examenului realitätji, asumindu- sarcina Implinirii dorintelor greu
de realizat. Pe planul cel mai Inalt al acestor jocuri ale imagina troneazà plácerea
procuratã de càtre operele de artà plàcere pe care acestea o fac accesibilà, prin
intermediul artistului, aceluia care nu este el însu creator 17 Nici o fiin sensibilä la
influenla artei flu va aprecia vreodatä Ia justa sa valoare aceastä surs5. de plàcere i de
cofisolare. Dar, vai, u narcotizare in care ne cufundá arta este trecãtoare; simplä retragere
din f.ata asprelor necesitàti ale vietii, ea flu este destul de profundä ca sà ne facä sà uitãm
mizeria realã.
Un alt procedeu este mai radical i mai energic, väzind in realitate unicul dusman, sursa
oricàrei suferinte. Cum reali tatea ne face viat imposibilà, potrivit conceptiei care stà a
baza acestui procedeu se impune sä rupem once legàturà Cu ea, dacá tinem sä fim fericiti
Intr-un fel oarecare. Pustnicul Intoarce spatele acestei lumi i flu mai vrea sà tie nimic de
insa. Dar se poate merge i mai departe Inca, indräznind sä transformi lumea, sà fäure In
locul ei o alta, ale cãrei
aspecte supàrátoare sä fie terse i Iniocuite cu altele, potri
vit propriilor floastre dorin Acela care, pradä unei revolte desperate, se aflgajeaz pe
aceastä cale pefltru a dobIndi feri cirea, de regul5. flU va ajuflge la nimic; realitatea va fi
mai
puternicà decIt ci. El va fi considerat un nebun extravagant
pe care nimeni, multä vreme, flu-i va ajuta sä- realizeze
“ Se pretinde Insä cä fiecare din noi, sub o formà sau
alta, se comportä ca un parafloic, corecteazá cu ajutorul
visului acele elemeflte ale lumii care sint de netolerat, ca
- -apoi s5. insereze himere Ifl realitate. Acest caz capàt5. o im p cu totul deosebità atunci
cii1Tfi
asigure teri i protec Impo
“ triva suf n cu autorul unei deföimäri himerice a realitá ii
e i ule umanitàtii tre uie SOCO 1 e ca 1 uZll Co ective e aces
- ire acela care Impartà o 1 uzie flu o recunoa ‘te nicicdatá ca atare.
Nu consider completä enumerarea metodelor prin care oamenii se sträduiesc sä-si
cucereascä fericirea Si sa inde pàrteze nenorocirea; tiu cá ci nu pregetä sä incerce i alte
retete. Existä i un procedeu despre care nu am spus Inca nimic, nu pentru cä a fi uitat sà o
fac, ci pentru cà ne vom ocupa de ci Intr-un context diferit. Cum a fi putut uita tocrnai
aceastà tehnicä a artei de a trài? Ea se distinge prin ccl mai
17 A se vedea Formidierung ilber die zwei Prin des psychischen eschehens, 19 11, i
Vorlesungen zur Einjuhrung in die :Psyc/wan
ciudat amestec de tràsãturi caracteristice. Metoda tinder In mod firesc, sà realizeze
independenta fata de soartà — expresia cea mai nimeritä pe care o putem folosi aici —,
jar in acest scop pune accentul pe satisfactiile intrapsihice 18, utilizind acea proprietate a
libido-ului, pe care am mentio nat-o, de a fi deplasabil, fàrà ca prin aceasta sä ignore
lumea exterioarà. DimpotriVä, libido-ui se cramponeazä de obiecte i gäse fericirea In
instaurarea unor relatii afective cu aces- tea. Dc aitfel respectiva metodä se multume ca In
modul acesta sä evite suferinta, ea nelimitIndu-se la acest scop impus de obosealà i
resemnare. Foarte adesea merge mai departe i, fàrä a da aten suferintei, urmäre cu
tenacitate ten dinta primordialä i pàtima a realizärii unei fericiri pozi— tive, pãrInd a se
apropia de acest ultim scop mai muit decIt once altä metodä. M gindesc, fire la acea
concep despre viatä axatä pe iubire i care considerà cà once bucurie rezultä din faptul de
a iubi i de a fi iubit. 0 asemenea atitu dine psihicà ne este tuturor familiarà; una dintre
formele’ sub care se manifestä iubirea, dragostea dintre sexe, ne-a fâcut sà tráim cu toatä
intensitatea o plàcere Inrobitoare
ne-a oferit astf ci prototipul aspira la fericire. Ce poate ii mai natural decIt sá continuàm
sà o cäutàm pe acela drum pe care am Intilnit-o prima data? Punctui slab al acestei teh
nici de viata este mult prea vàdit, pentru cä In caz contrar flu i-ar fi venit nimànui ideea
sä abandoneze aceastà cale, in favoarea alteia. Nicicdatä nu sIntem atIt de lipsi de pro tec
Impotriva suferintei ca atunci cind iubim; niciodatä flu sIntem mai iremediabil nefericiti
decIt atunci cInd am pierdut persoana iubitä sau iubirea ci. Cu toate acestea, sIntem de—
parte de a fi epuizat continutul tehnicii de viatä bazate pe capacitatea iubirii de a genera
fericirea; ràmIn Inca multe’ de spus pe tema aceasta.
Mai putem lua In considerare aici un aspect interesant este vorba de cautarea
predominantä a fericirii in placeriie pe care le inspirä frumosul, In másura In care acesta
impresiO neazä simturile sau spiritul nostru: frumusetea formelor i gesturior umane, a
obiectelor naturale i a peisajelor, a crea tiilor artistice i chiar tiintifice. Aceastä atitudine
esteticà adoptatä ca scop al vietii nu ne protejeazä chiar atIt de bine fatä de relele care ne
amenintà, dar ne despagube in multe privin Emo%ia esteticá, in calitatea sa de emo%ie u
exaltantà, are un caracter particular. Latura utilitarä a fru— 1 ,,die Befriedigung in innere
see1irc1 Vorglnge” in textul original (Nota trad.)
.306
307
mosuiui flu apare In chip deslu flu se distinge faptul cá aceasta ar fi necesar civilizatiei,
dar, cu toate acestea, civili zatia flu se poate lipsi de frumos. Estetica studiazà conditiile
In care sesizàm frumosul, dar flu a putut aduce fliCi o clarifi care cu privire la natura i
originea acestuia; i cum se intImplà adesea ifi aceste cazuri, ea s-a consumat difi abunden
in fraze pe cit de sonore pe atIt de goale, destinate sä marcheze absenta rezultatelor. Din
nefericire, tocmai cu privire la frumos psihanaliza are de spus cel mai pu Un singur lucru
pare cert, anume cà emo ia estetic derivä diii sf era senz ilor sexuale; ea ar fi Un exemp u
tipic e en ifl in ibat in prive scopul. ,,Frumosul” i ,,farrnecul” au fost la inceput atribute
ale obiectului sexual. Este locul sä remarcàm cä orgariele genitale ca atare, a cäror vedere
este totdeauna excitafltä, flu sint totu aproape fliciodatá considerate fru moase.
Dimpotrivä, un element de frumusete este ata pare-se, anumitor caractere sexuale
secundare.
Cu toate cä aceste consideratii rãmIn In mod evident incomplete, voi risca s le Inchei prin
cIteva observatii. Dacä programul pe care ni-i impune principiul plàcerii i care constä In
a fi fericit nu este realizabil, ne este totu permis
— ba iiu, mai degraba sä spunem cä ne este cu putin — flu renuntàm la once efort
destinat sä ne apropie de rea lizarea sa. Ca sä ajungem aici, putem adopta cài foarte dife
rite, dupä cum punem pe primul plan cofl sàu pozi tiv — obtinerea plàcerii, sau
continutul sàu flegativ — evi tarea suferintei. Prin flici una dintre aceste cài nu am putea
insä sä realizàm tot ceea ce dorim. Luatä In acest sens rela liv, singurul in care ea pare
posibilà de Infàptuit, fericirea este o problemä de economic libidinalä ifldividualá. Nici
un sfat nu este aici valabil pentru to fiecare trebuind s caute prin ci Insu modalitatea prin
care sä poatä deveni fericit. In alegerea drumului de urmat vor interveni factorii cci mai
diferiti. Totul depinde de suma de satisfac real5. pe care fiecare o poate dobifidi de la
lumea din afarä, de m in care este capabil sà devinä independent i, In sfir de pu terea de
care dispune spre a- modifica dupa plac dorm ele. In aceastà privin abstractie fàcInd de
circumstan tele objective, determinant va fi constitutia psihicä a mdi
-‘vidiilui. Omul cu temperament preponderent erotic va pune pc primul plan relatiile
afective cu semenii, flarcisistul inch- nat sà- fie suficient lui insu va càuta pläcerile
esentiale printre acelea care provin din viata sa interioarä, pe cInd omul de actiune nu va
pierde din vedere lumea exterioarà cu
care el este apt sà- màsoare puterea. Pentru eel de-al doile& tip, natura Inzestràrii sale i
gradul de subhimare a instinctelor pe care 11 poate atiflge vor decide asupra direc pe care
o ‘a urma interesul sàu. Once decizie extremä va comporta o saflc punind subiectul in
fata penicolelor inerefite def i Ciefltelor oricàrei tehnici de viat,ä exciusiviste. A dupä
cum comerciantul chibzuit va ezita sà- plaseze Intregul capital Intr-o smgura afacere, tot
a ifl flU va a totul din partea uflei singure predispozi Succesul flU este nicio— data sigur,
depifizInd de concursul a flumero factori; dar factorul de care poate cä depinde ccl mai
mult este facui— tatea pe care o are constitutia noasträ psihicä de a- adapta ha mediu
func i de a ie utiliza in scopul placerii. Venit pe lume cu 0 cofistitutie lnstlflctuala in mod
special defavo rabilä, omului Ii va fi destul de greu s gaseasca fericirea In afara lui Insu
dacà flu a efectuat, dupä toate regulile, acea transformare i regrupare a componentelor
libido-ului atIt de ifldispeflsabilä activitàtii viitoare, iar aceasta cu atIt mai mult Cu cit
viata 11 va puce in fa uflor sarcifli mai difi— cile. 0 ultim tehnicä vitalä care i se of era,
fagaduifldu-i cci pu satisfaC substitutive, este refugiul in boala nervoasà, refugiu la care
recurge de cele mai multe on Inca din tine— rete. Dacà, ha o vIrstä mai inaintatà, omul I
vede compro mise eforturile de a fi fericit, el va mai gasi o cofisolare n. placerile
procurate de intoxica cronicä; sau va da curs acelei tendiflte de revoltá desperatä care este
psihoza
Religia dauneaza acestui joc al adaptàrii i selec im pUflifid tuturor propniile sale cài de a
ajunge la fericire i la imunitatea Impotriva sufermtei. Tehnica ei constä In a co borl
valoarea vietii i a deforma Intr-o maflierà delirafltà imagmflea lumii reale, demersuri care
presupun intimidarea mte1igen Cu pre acesta, fixindu-i cu forta pe adep sài la
infantihismul psihic i fäcindu-i sä Impartä un. dehir de masä, religia reu sà-i scuteascä pe
multi oameni de o nevrozä ifldividuala, dar aproape nuimic mai mult. A dupà curn am
spus, existä o multime de drumuri care con duc ha fericire, cel pu la aceea care este
accesibilà oame nilor; dar nici unul flU este absolut sigur. Reiigia iflsà poate sä flU- inà
promisiuflea. Cind credinciosul se vede
19 Simt nevoia sà inlätur macar una dintre lacunele din expunerea de mai sus. 0 cercetare
a posibiiitStiior cniului de a fi fericit flu ar tre— bui sS omitá luaréa in considerare a
legàturii relative a narcisi cu obiectul ljbido-ului. Se cere sä tim cc InseaninA aceasta
rentru economia ljbido-ului, in esen pentru a ii noi in
3O9
308
Ia un moment dat constrIns sä invoce ,,nebánuitele cäi ale Domnului”, In mod implicit el
màrturise cà, In suferinta sa, in chip de ultimà i unicà consolare i bucurie, flu-i rá mIne
decIt sà se supunà fàrä conditii. Si dacà el este gata s5. o facà, fárà Indoialà cä s-ar Ii
putut lipsi de acest subter fugiu.
‘H
Studiul nostru asupra fericirii nu ne-a Invatat pIná aici decIt ceea ce toatà lume tie. Dac5.
vrem acum sà-l comple tam, cercetInd de ce le este oamenilor atIt de greu sa devinä
fericiti, ansa noastr de a descoperi adevàruri rioi nu pare sä fie mai mare. Raspunsul 1-am
i dat, indicind cele trei surse ale suferintei omene puterea zdrobitoare a naturii,
caducitatea propriului nostru corp i insuficienta mäsurilor destinate sà reglementeze
raporturile oamenilor Intre din vii, fie In sInul familiei, lie In acela al statului sau al
societá
iii. In ceea ce prive primele douà surse, nu avem de ce ezita prea mult, judecata
constrlngIndu-se sã recunoa realitatea, cäreia trebuie sà ne supunem ca In fata inevita
bilului. Niciodatà flu vom deveni stàpinii abso1u ai naturii;
•organismul nostru, el însu element al naturii, va fi mereu perisabil i limitat In ceea ce
prive puterea sa de adap tare i, de asemenea, amplitudinea func sale. Constata rea aceasta
nu trebuie Ins5. sa ne paralizeze, ci, cu totul dim potrivä, ea indic5. activitatii noastre
directia de urmat. Dacà nu putem anula toate suferintele, cel putin sintem capabili sá le
suprimàm pe unele, sä le atenuäm pe altele, dupa cum ne-a convins o experien
multimilenarä. Observàm totu o atitutidine diferit fata de cea de-a treia sursà de suferinta,
aceea de origine socialà. Refuzäm cu obstinatie sà admitem,, nu putem In de ce
institutiile create de noi In nu ne-ar asigura tuturor mai multà protec i prosperitate.
Oricum, dacà reflectàm asupra deplorabilului e al màsu rilor noastre de prevenire a
suferin Inregistrat tocmai In acest domeniu, incepem sä banuim cá i aici se disimuleazä
rreo lege a naturii invincibile i cã de data aceasta este vorba de propria noasträ structurä
psihicà.
Treclud la examinarea unei asemenea eventualitàti, ne lovim de o asertiune formulatä
adesea, dar atIt de surprin .zàtoare, IncIt este locul sà ne oprim asupra ei. Potrivit aces tei
asertiuni, responsabilà In bunä parte pentru mizeria noasträ este ceea ce numim civilizatia
noastrà; a o abandona,
spre a reveni Ia siarea primitivà, ne-ar aduce, cred Ufl mult rivnita fericire. Declar
surprinzàtoare aceastà asertiune pentru ca, once s-ar spune, cert este Ca — indiferent de
deli— nitia data conceptului de civilizatie — tot ceea ce Incer cam sà facem ca sä ne
protejàm impotriva suferintei ema nate de una sau de alta dintre sursele mentionate este
toc— mai opera acestei civilizatii.
Cum au ajuns oamenii, a sà Impàrtä intr-un mod atIt de straniu, acest punct de vedere
ostil civilizatiei? Pàrerea mea este c5. o nemultumire profunda, de origine foarte
Indepàrtata, reinnoitá mereu, a favorizat aceastä con damnare, sistematic exprimata cu
concursul anumitor Im prejuräri istorice. Cred c5. pot distinge ultimele douä dintre aceste
Imprejurãni, dar cuno mele flu smnt in destulàtoare ca s5. urmàresc inlàntuirea br In
trecutul mai Indepàrtat al speciei umane. Ostilitatea Impotriva civiliza— tiei trebuie sà Ii
lost una dintre cauzele izbInzii cre asupra religiilor pägIne, cre fund strIns legat de
deprecierea vietii terestre, decretatà de doctrina acestuia. Penultima din aceste Imprejurari
istorice s-a ivit atunci cInd avIntul càlätoriilor de explorare geograficä a permis contac tul
Cu rase i popula sãlbatice. Datorità insuficientei date— br de observatie, ca i gre In a
datinilor i obiceiu rilor br, europenui i-au imaginat cà sàlbaticii träiau o viata simplà i
fenicità, sàracä In trebuinte, care nu mai era acce- sibila exploratorilor mai civilizati care
ii vizitau. Datele cu lese ulterior au rectificat In multe privinte aceste judecati. Dacà, intr-
adevàr, viata br era mai u de multe on s-a comis eroarea de a se atribui aceastä inlesnire
absentei exigen atIt de complexe generate de civilizatie, pe cInd, Ia urma urmei, ea se
datora generozitä naturii i tuturor comoditatibor oferite de ea sàlbaticibor in ceea ce prive
satisfacerea trebuintelor br vitale. Cit prive ultima dintre aceste circumstante istorice, ea a
putut Ii determinatä atunci. cInd am Invátat s5. discernem mecanismele nevrozebor, tub
buràri care ameninta sà submineze micul capital de fericire dobIndit de omul civilizat. S-
a descoperit atunci ca omul devine nevrotic pentru Ca nu poate suporta gradul de renun
tare impus de societate In numele idealului ei cultural i s-a tras concluzia cä a desfiinta
sau a diminua aceste exi— gente sociale ar Insemna o Intoarcere la posibila fericire.
Este i o altä cauzã a deziluziei. In cursul ultimebor gene ratii oamenii au fäcut progrese
extraordinare in domeniul tiinte1or fizice i naturale i In ap1ica tehnice ale aces-
£10
311
tora, asigurindu- dominatia asupra naturii intr-un fel pInä astàzi de neconceput. Aceste
progrese sint atIt de cunoscute, ncIt enumerarea br este de prisos. Oamenii sInt mIndri de
aceste cuceriri i pe bunä dreptate. Ei trebuie totu sà constate ca recentele victorii asupra
spatiului i timpului, aceastä supunere a fortelor naturii, aceastá realizare a unor aspira tii
milenare flu au dus nicidecum la sporirea bucuriei de a trài. Ei flU au sentimentul cà au
devenit prifi aceasta mai fericiti. Ar trebui sà ne muitumim sà conchidem cä dominarea
naturii flu este siflgura conditie a fericirii omene dupa cum flu este nici umcul scop al
operei civilizatoare, i flu Ca pro gresele tehnicii ar fi lipsite de valoare pentru economia I
en cirii noastre 20• tntr-adevär, am fi tentati sä formulàm ur mätoarea obiectie: oare flu
este pefltru mine un cI pozi tiv, o cre neechivocà a sentimentului meu de I ericire dacä
pot sã aud oricInd vocea copilului meu care locuie la sute de kilometri depärtare, dacä pot
afla, curInd dupä ce a debarcat, cä prietenul meu s-a descurcat cu bine In lunga i
obositoarea sa càlátorie? Este oare neInsemnat faptul c5. medicina a reu sà reducä
mortalitatea infantilá i cä, intr-o mäsurà atIt de extraordinara, a reu sa reducä infec
-tiile perinatale sau sà preiungeascà cu un mare num de ani durata medie de viatä a
omului civilizat? Unor aseme nea binefaceri, pentru care sIntem Indatorati acestei ere,
atIt de defäimate totu a progresului tehnic, ic-am putea adàuga multe altele, dar iatä Ca se
ridicà vocea pesimistà a criticii! Cele maj multe dintre aCeste Inlesniri, insinueaz5. ea,
sInt de acelasi ordin ca i ,,piäcerea ieftinä” predicatä de cunoscuta anecdotà: procedeul
constä in a-ti expune lafrig Intr-o noapte de iarnà piciorui gol, in afara casei, pentru ca
apoi sä ai ,,piäcerea” de a-i aduce la caid. Fárä cabea f e ratà, care a scurtat distantele,
copiii no flu i-ar fi pàrà sit niciodatà ora natal, i atunci cc nevoie am mai Ii avut de
telefon, ca sä le auzim vocea? Fàrä flaviga trans oceanicà, pnietenul meu flu ar mai fi
Intreprins traversarea sa, jar eu flu a mai fi avut nevoie de teiegraf ca sà ma iini tesc cu
privire la soarta sa. La cc bun sä oprim mortalitatea infantilä, dacä tocmai aceasta ne
impune o retinere extremä In procreatie i daca, In definitiv, flu cre mai multi copii .decIt
pe timpul cInd igiena flu exista, pe cInd, pe de alt5. parte, In felul acesta s-au complicat
conditiiie vietii noastre sexuale in cadrul càsätoriei, jar actiunea binefäcätoare a
20 ,,fCr unsere Glticksökonomie in textul original. (Nota trad.)
selectiei riaturale este, dupa toate aparentele, contracarata? Dc cc ne-ar interesa, in sfIr o
viata lungä, dacä ea ne co p1e cu atitea necazuri, daca ea este atIt de sàracà In bucurii i
atit de bogata in suferinte, incIt salutäm moartea ca pe o fericitä eliberare?
Pare sigur ca nu ne simtim In apele noastre in civilizatia actualä, dar este greu de judecat
daca, i In cc màsurã, oa menu de odinioarà s-au simtit mai fericiti i sä apreciem, in acest
caz, rolul jucat de conditiiie civiiizatiei br. Noi vom avea Intotdeauna tendinta de a
concepe mizeria Intr-un mod obiectiv, cu aite cuvinte sä ne transpunem pe planul gIn
dirii — pàstrlnd in acela timp exigen i sensibibitatea care ne sInt proprii — in conditiile
vechilor civilizatii, pen tru a ne Intreba cc anse de fericir sau de nefericire ne-ar fi fost in
I elul acesta oferite. Acest mod de a trata lucrurile, obiectiv in aparentà, in masura In care
face abstractie de variatiile sensibiiitätii, evident cä este extrem de subiectiv, substituind
propria noasträ dispozitie de spirit tuturor celor lalte, pe care flu le cunoa Fericirea este,
totu un I eno— men eminamente subiectiv. OricIta oroare ne inspirà anu mite situatii, de
exemplu a ceiui condamnat la galere din afitichitate, sau a taranului din timpul räzboiuiui
de 30 de ani, sau a victimei sfintei Inchizitii, sau a evreului expus pogromului, ne este
totu cu neputinta s ne punem in bocul acestor flenorociti, sä intuim alteràriie pe care diver
I ac tori psihici ic-au provocat facultatibor de receptare a bucu— rici i sufenintei. Printre
ace factori sà mentionam starea oniginarä de insensibilitate confuzä, abrutizarea
progresiva, renuntarea la once sperantä, In fine, diversele moduri, gro solane sau rafinate,
de drogare. In caz de durere extremä, pot intra in joc i anumite meCanisme psihice de
proteCtie impotniva sufenintei. Dar mi se pare inutil sà continui apro undarea acestui
aspect al problemei.
A venit momentul sä luam in considerare esenta civili zatiei, a cärei valoare, In calitatea
sa de generator de I en cire, a fost pusa la Indoiaià. Nu vom pretinde o formula care sã o
defineascä pe scurt mai inainte de a fi obtinut vreo cia rificare de pe urma examinarii
faptebor. Va fi indeajuns sä repetàm 21 cã termenul ,,civilizatie” desemneazä totalitatea
‘operebor i organiza a caror instituire ne Indeparteaza de starea animalä a stramo no i
care au doua sco pun: proteC omului contra naturii i reglementarea rela— 22 Vezi Die
Zukunfi einer Illusion, 1927.
312
313
tiilor interumane. Pentru mai mu1t claritate, vom examina succesiv tràsàturile civilizatiei
a cum apar ele In colectivi tãtile umane. In cursul acestui examen ne vom läsa càlàu ziti
fàrá rezerve de uzul limbii 22 sau, cum se rnai spune, de ,,sentimentul lingvistic”, cu
certitudinea cä vom face astfel dreptate acelor intuitii profunde care i astàzi refuzà once
tãlmàcire In cuvinte abstracte.
Introducerea in temä flu este lesne de fäcut. Admitem ca avInd atrjbutu civilizatiei toate
activitàtile i valorile utile omului pentru a pune pamIntul in serviciul säu i pentru a se
proteja pe sine contra fortelor naturii, i altele de felul acesta. Este aid aspectul cel mai
putin Indoielnic al civili zatiei. MergInd suficient de departe In trecut, vom cita cu titlu de
prime acte de civilizatie folosirea uneltelor, a focului, construirea de locuinte. Printre
aceste acte, domesticirea focului I arogã un .loc cu totul deosebit, ca o cucerire abso lut
extraordinarä i fàrä precedent 23• Celelalte i-au deschis omului o cale pe care el a
progresat neIntrerupt, mobilurile care 1-au Impins mereu Inainte fund lesne de ghicit.
Datoritä in strumentelor pe care le creeazà, omul I perfec pro priile sale organe —
motorii, ca i senzoriale — sau 1àrge limitele puterii acestora. Motoarele 1-au Inzestrat cu
fQrte gigantice, tot atit de u de dirijat dupà plac ca i mu sái; gra navelor maritime i
avionului, nici apa i nici aerul flu-i mai pot stInjeni deplasärile. Ochelarii Ii corecteazà
22 ,,Sprachgebraiicb” in textul original. (Nota trad.)
22 Date psihanalitice incompiele i, e adevgrat, de o interpretare incertS, autorizeazâ totusi
0 igotezS cam extravagantà — Cu privire Ia originea acestui inäifhtor act omenesc.
Lucrurile s-au getrecut peserur ca i cum omul primitiv s-ar ii obisnuit, de fiecare data
cind se gasea In prezenta focuiui, sS- satisfacà cu acest prilej o pihcere copiiäreasc
aceea de a-i stinge printr-un jet de urinS. Cit prive interpretarea faiicä originarä a fihcàrii,
care se ridicà i re retra in aer, nu poale persista nici o indoiaiá, prea multe legende
atestind-o. Stingerea focuiui cu ajutorul mictiunii — procedeu ]a care recurg i ace tardivi
copii de uriali care sint Guliiver in Liliput i Gargantua ai lui Rabelais — corespundea ast
tel unui fei de act sexual cu un bArbat, unei manifestàri de polenta virilä, in cursul unui
tel de comretifie honiosexuaiä. Acela care a renun primul ia aceastà piAcere si a crutat
fociil a fost in aceia timp capabii sä-l ia cu sine i sà-l punä in slujba sa. Inábu focui cu
propria sa excitatie sexualã, ei a domestjcit o for naturalS. In ccnsecintS, acea scare achi
zitie a civilizafiei ar fi reconipensa pentru renuntarea Ia o Fuisiune. Jar, mai departe,
femeia ar fi iost aleasS drept pSzitoare a focuiui captat i pSstrat in vatra casei pe mo;iv cS
structhra sa anatcmicS ii interzicea 55. cedeze tentatiei de a-i stinge. Este aici iccul 55.
relevSm, de asemenea, raportul atit de constant care existS—dupS. cum ne-o dovede
experien psihana — intre ambitie, foc i erotica uretraiS.
314
deficientele de vàz, telescopul Ii permite s scruteze la dis-. tante imense, jar microscopul
Ii Ingãduie sä depä limi tele stricte atribuite ochiuluj sàu de structura retinei. Cu aparatul
fotografic el i-a asigurat un instrument care fi xeaz aspectele fugitive, discul
gramafonuluj ii face aceia serviciu In ceea ce prive impresiile sonore efemere, aceste
douà aparate nefiind, In fond, decIt materjaljzarea facultà tii sale th a- aminti, cu alte
cuvinte a mern3riej sale. Cu ajutorul telefonului el aude departe, la dep pe care chiar
basmele ic-ar socoti de neatins. La origini, scrisul era limbajul celui absent, casa de locuit
un substitut al corpuiui matern, adicà al acelei prime ,,iocujnte” a càrei nostalgie ne urm
probabil toat5. viata, spatiu in care ne-am aflat In securjtate i unde ne-am simtit atit de
bine.
S-ar spune cä este o poveste Cu zine! i, totu bineface rile civilizatiei reprezintà realizarea
aievea a tuturor — ba nu, ci doar a majoritàtii — dorintelor noastre ilustrate de basme,
sInt creatii cu care, gra tiintei i tehnicii, omul a tiut sä Imbogäteasca aceastà pianeta, pe
care el a ap la Inceput ca o pl5pindt creaturä apropiatà de animal i unde fiecare vlästar al
rasei sale trebuie Inca sä- facà in trarea ca sugar totalmente neputincios — at inch of
nutu-. re! Jar omul poate considera toate acestea drept cuceriri legitime ale civilizatiei. El
i-a piäsmuit demult un ideal de atotputernicie i de omni i 1-a Intruchipat In zeii säi. Lor
le-a atribujt tot ceea cc lui Ii ràminea inaccesibji sau ii era interzjs. A se poate afirma ca
aceste divinit54j erau personifjcarj ale idealurjlor civilizatjej. Acum, cind el s-a apropiat
considerabji de aceste idealuri, aproape cà a devenjt el Insu zeu. Numaj cä, in realitate,
oamenii an fácut lucrul acesta In modul In care pot ei, In general, sä atingà tipurile de
perfec adicà In mod incomplet, In uncle puncte neatingIndu deloc, iar in altele
atingIndu4e pe Jumàtate. Omul a devenit, ca sà spunem a un fel de zeu-proteza 25, un
zeu desigur adinirabil dacä este investit cu toate organele sale auxiliare; dan ace.stea nu s-
au dezvol tat odat5. c ci i adesea Ii dau malta Mtaie de cap. In rest, ci este Indreptätit s se
consoleze cii ideea cà aceastã evolutie nu va lua cu siguranta sfIr In anul de gra 1930 .
Vii-. toni In p ne va adiice noi i on;iderabjie progrese
‘ In limba enniezS in original; ,,O f5.rjmi a naturjj” (Nota trad.)
,,Prothesengott” in textul original. (Nota trad.)
Anul editSrii lucr5.rii lui Freud, D.zs Unbeh in der Kultu Viena, internationaler
Psychoanaljtischer Verlag. (Nota trad.)
1’
315
pe planul civilizatiei, dupà toate aparentele de o impor tanta imposibil de prevàzut; ele
vor accentua tot mai mult tràsàturile divine ale omului. In interesul studiului notru, Insà,
flu vom pierde din vedere faptul cà, oricIt de asem ar fi el cu un zeu, omul de azi flu se
simte fericit.
Recunoa cä o tarä are un nivel de civilizatie ridicat cind constatãm cà totul este aici
organizat Cu grijà i efi— cient In ceea ce prive exploatarea pãmIntului i Ca pro— teCtia
omului impotriva fortelor naturii este asiguratä; in tr-un Cuvint, cä totul este aiCi fàcut
prin prisma a ceea ce ii este util omului. tntr asemenea tarã rIurile cu viituri
amenintatoare vor avea Cursul regularizat, jar apele dispo nibile vor fi conduse, prin
canale, In locurile unde lipsesc. Solul va fi cultivat gospodàre semànIndu-se plante po
trivite CU natura sa; bogà minerale extrase CU sIrgUifl din subsol vor fi folosite pentru
fabricarea de instrurnente i unelte indispensabile. Mijloacele de comunicatie vor
aiCi Indestulátoare, rapide i sigUre, fiarele sälbatice pericu base vor fi stIrpite, cre vitelor
va fi prosperá. Noi Insà Ii pretindem mai mult civilizatiei, dorind ca asemenea tan sà
satisfacà in mod demn i alte cerinte. Nu vom ezita sà salutäm de asemenea ca pe un semn
de civilizatie — ca
curn am voi aCum sä dezavuärn prima noasträ tezà — acea preocupare pe care o
manifestà oamenii fata de lucrurile fàrà de nici 0 utilitate sau numai in aparen inutile;
cInd, de exemplu, vedem Intr-un ora gràdini publice, aceste spa ii care ii sInt necesare Ca
rezervoare de aer CUrat i ca tere nun de agrement prevàzute pe deasupra cu straturi de
flori, sau chiar i ferestrele caselor Impodobite cu vaze de fbori— acest ,,inutil”, a càrui
valoare ii cerem civilizatiei s-o recu noascà, flu este aitceva decIt frumosul, cum ne dam
seama numaidecIt. Ii cerem omului civilizat sà onoreze frumosul pretutindeni unde Ii
IntIlne In naturà i s facä tot ce Ii stä In putin ca lucrunile care ies din mIna sa sà fie In ace
la timp i frumoase. Ca sà epuizäm lista cerintelor pe care le avem fata de civilizatie,
trebuie sà ne referim Si la curà tenie i ordine. Nu ne facem o idee prea Inaltà despre urba
nism Intr—un ora engiezesc de provincie, de pe vremea lui Shakespeare, cInd citim Ca
inaintea u casei sale pàrinte la Stratford, se ridica un morman de gunoi. Ne indignäm i
vorbim de ,,barbarie”, adicà de opusul civilizatiei, cInd vedem aleile din Wienerwald
nãpàdite de hirtii. Murdària ni se pare de neimpàcat cu starea civilizatà. Extindem i
asupra corpului omenesc cerintele noastre privind curatenia
ne mirà sà aflàrn Ca Regele-Soare in persoana degaja miros urIt; in fine, clátinäm din
cap, cInd, la Isola Bella, ni se aratá chiuveta minusculä de care se servea Napoleon pentru
toaleta sa de dimineatà. Nu ne surprinde sà auzim cà másura in care este folosit sapunul
stä In raport direct cu gradul de civilizatie. Acela lucru poate fi spus despre or- dine, care,
ca i curátenia, tine Intru totul de opera omului. Cu toate acestea, chiar dacä flu ne putem a
sà vedem domnind curatenia in sinul naturii, In schimb aceasta, dacà stim s-o ascultàm,
ne poate Invata ce este ordinea; observarea marii regularitã a fenomenelor astronomice a
furnizat omu lui nu numai un exemplu, ci i primele puncte de reper nece sare introducerii
ordinii In viata sa. Ordinea este un fel de
•constrIngere la repeti care, in virtutea unei organizàri stabilite o data pentru totdeauna,
decide apoi cind, unde i
-curn trebuie sà fie fácut cutare lucru, a Incit in toate Impre jurànile asemànàtoare sà urn
scutiti de ezitàri i tatonari. Ordinea, abe carei binefaceri sInt absolut de netagàduit, Ii
pêrmite omului sit utilizeze rnai bine spatiul i timpul i menajeazit in acela timp fortele
sale psihice. Ar fi de a tat ca ordinea sit se manifeste incit de la origine i de la sine In
actebe omene este ciudat cit lucrurile flu se petreC a ha mai mubt, cit ornul manifestit o
tendinta naturalit spre neglijen dezordine i lipsit de exactitate In muncit i cit sInt necesare
atitea eforturi spre a-i determina, prin educa tie, sit imite exempbub cosrnosului.
Frumosul, curittenia i ordinea ocupit, In mod evident, un bc cu totub special pnintre
cerintele civiiizatiei. Nimeni flu va pretinde cit importanta ion an fi comparabibit cu
aceea, de altfel vitalit pentru noi, a dominitrii fontebor naturii, sau Cu aceea a altor
factoni pe care va trebui sit Invittitm sit-i cunoa i totu nimeni nu be va negbija pe planul
br de accesonii. Exemplul frurnosului, pe care nu 1-am putea vedea excius dintre
preocupitnile civilizatiei, este suficient ca sit ne arate in ce mitsurit aceasta flu este
nicidecum intere satit numai de ceea ce are caracter de utilitate. Utilitatea on dinii este
absolut evidentit. Cit despre curittenie, igiena Insit o impune i fie-ne Ingitduit sit
presupunem cit ea flu era complet stritinit oamenibon chiar i inainte de apbicarea tiintei
in domeniul preveniniibolibor. Cu toate acestea, principiul utilitittii flu explicit In
intregime aceastit tendinta; trebuie sit intre in joc Si un alt factor.
Nu ne putem imagina o tritsitturit mai caractenisticit a civilizatiei decit pretuirea arittatit
activitittilor psihiCe supe
4
316
317
rioare, prcductiei intelectuale, tiin ice i artistice; flu existà indice cultural mai sigur decit
rolul atribuit ideilor in via oamenilor. Printre aceste idei, sistemele religioase ocupä unul
dintre rangurile cele mai Inalte pe scara ‘valorilor. Am incercat intr-o altà lucrare sà
clarific structura br ccmplexrt. Al de ele se situeazà specu1a filozofice, aroi ceea ce
putem numi educarea idealà a camenilor , idei privind o eventua1 perfec a individului, a
poporului sau a umanitatii in intregul ei, sau exigen i aspira for mulate pe aceastà bazà.
Faptul cà aceste creatii ale spin tului, departe de a fi independente unele fatà de altele,
dim potrivà, se Imbinà strIns Intre ele, face foarte anevoioa sä prezentarea br, cit i
derivarea br psihologicä. lJac in tr-un mcd foarte general, admitem cä reEortul oricàrei ac
tivitati umane ar fi dorinta de a atinge douä scopuri conver gente, utilul si plàcutul, atunci
trebuie s aplicàm acela pnincipiu manifestànilor civilizatiei Ia care ne referim aici, de
dintre ele, numai activitatile tiintifice i artistice 11 pun In evidentà. Nu ne-am putea Insä
Indoi cä i celelalte corespund unor trebuinte umane foarte puternice, dar care poate cà flu
s-au dezvoltat decit Ia o minoritate. Sà nu ne mai 1às indu in eroare de judecà de ‘valoare
cu pri vine Ia unele dintre aceste idealuri sau sisterne religioase i filozofice. Fie cà Incerc
s vedem in ele cea mai Inaltä creatie a spiritului omenesc, fie pur i simplu deplorabile
divaga sIntem oricum obliga sã recunoa Ca exis tenta br, i cu atit mai mult predominan
icr, indicä un nivel de culturá ridicat.
Ultima, dar in mod cert nu cea mai neInscmnatã tràs tura caracteristicà a unei civilizatii,
se ccncretizeazä In felul In care acestea reglementeazä raportunile interumane. Aceste
raporturi, numite sociale, pnivesc fiintele umane fie in cali tatea br de vecini, fie ca
indivizi care se Intrajutoreazà, fie ca obiecte sexuale ale altor indivizi, fie ca membri ai
familiei sau ai satului. AjungInd la acest punct, ne esfe greu sà dis tingem ce se In Ia
urma urmei, prin termenul ,,civi lizat”, färä a ne làsa influentati de exigen definite de un
ideal sau altul. Poate cà se va recurge mai Intli la urmàtoarea explicatie: civilizatia
elementarä ar consta In cea dintIi ten tativ de reglementare a acestor raporturi sociale.
Dacä o asemenea tentativä ar lipsi, aceste raporturi ar fi In acest caz supuse arbitrarului
individual, cu alte cuvinte ar fi la
,,die Idealbildung der MenscLen” in textul original. (Nota trad.)
.discretia individului mai puternic din punct de vedere fizic, care le-ar reglementa In
interesul propriu i al pulsiunilor sale instinctuale. i nimic nu s-ar schimba dacä locul aces
tuia ar fi luat de unul mai puternic decIt dInsul. Viata umanà in comun flu devine posibilà
decit atunci cInd o pluralitate .de indivizi ajunge sa fonneze un grup mai puternic decIt
fiecare din membrii sai i sä mentina o coeziune stabilä fatá de once individ luat In parte.
Puterea acestei colectivitati, in calitatea ei de ,,drept”, se opune In cazul acesta puterii
individului, stigmatizatä ca ,,fortä brutalà”. OperInd aceast5. substituire a fortei
individuale pnin societate, civilizatia a
-fàcut un pas decisiv. Caracterul ei esential const5. in aceea ca membrii comunitatii I
limiteazà posibilitä de satis facere a pläcerii, pe cInd individul izolat ignora once restric
tie de genul acesta. Deci urmätoarea cerint5. a civilizatiei este aceea a justi asigurarea
faptului ca ordinea legal stabilità sà flu mai fie niciodatà violatá in beneficiul unuia
singur. UrmIndu- evolutia, civilizatia pare a se angaja pe o cale pe care ea tinde sä flu
mai fac5. din drept expresia vointei unei mici comunitati — castä, clasä sau natiune 28 —
Scare, la rIndu-i, sä se comporte fata de alte mase de aceea cat egorie, dan eventual mai
numeroase, ca un individ gata sa recurgá la forta brutalá. Rezuitatul final trebuie sä fie
.edificarea unei stan de drept la care toti — sau cel pu toti membrii susceptibili de
adeziunea la comunitate — au contribuit, sacnificIndu- pulsiunile instinctuale personale i
care, pe de altä parte, flu lasä pe nici unul dintre eisa .devin victima fortei brutale, cu
excep acebora care nu au aderat la comunitatea respectivä.
Libertatea individuaià, a flu este nicidecum un bun al civibizatiei. Ea a fost nelimitatä
inainte de once civi lizatie, dar i lipsitä de valoare cel mai adesea, deoarece individul flu
era cItu de pu In stare s-o apere. Dezvol tarea civilizatiei impune restnictii, jar justi cere
ca de acestea sä flu fie nimeni scutit. CInd o comunitate umanà simte agitindu-.se In sinul
ei o pornire spre libertate, aceasta poate sä corespundä unei mi de revoltá contra unei ne
dreptati strigätoare ba cer, sá devinä favorabilä unui ou progres pe calea civilizatiei i sä
rãmin compatibilä cu acesta. Dar putem avea de-a face i cu efectul persisten unei ramä de
individualism neimblInzit, care sà formeze
28 ,,Kaste, tevölkerungsschicht, Volkstamm” in fextul original. (Nota trad.)
4’
1
318
319
In cazul acesta baza unor tendinte ostile civilizatiei. Imbol dul spre libertate vizeazä,
astfel, anumite forme sau anumite exigen ale civiliza sau civilizatia ca atare. Se pare c5.
flu va fi posibil ca omul sä fie determinat indiferent de mij loace, sä schimbe natura sa cu
aceea a unei termite; el va fi mereu inclinat sä- apere dreptul sàu la libertatea indivi dualà,
Impotriva vointei masei. 0 bunä parte din luptele umanità se duc i se concentreazà In
jurul unei sarcini unice: gàsirea unUi echilibru potrivit, deci de naturà sä asi gure fericirea
tuturor, Intre revendicàrile individului i cerin ele colectivit54n civilizate. Una dintre
problemele de a càrei rezolvare depinde destinul umanitatii este aceea de a ti dacä acest
echiibru este realizabil cu ajutorul unei anu mite forme de civilizatie sau dacà, CU totul
dimpotrivà, acest conflict este insolubil.
CerInd simtului comun sà ne indice tràsàturile vielii ome ne care merità calificativul de
civilizatie, ne-am conturat o impresie netä asupra tabloului de ansamblu al civilizatiei;
dar, lucru cert, nu am aflat aproape nimic care sà flu fi fost cunoscut de toatà lumea. Ne-
am ferit, In schimb, de a adop ta prejudecata potrivit càreia civilizatia ar echivala cu pro
gresul i ar trasa omului calea perfec In aceastä pri vinta ni se impune o conceptie capabilä
sä ne orienteze in mod diferit atentia. Dezvoltarea civilizatiei ne apare ca un proces de un
gen deosebit, care se desfà mai presus de umanitate i ale càrui particularitàti, cel pu unele
din tre ele, ne dau sentimentul a ceva familiar. Putem carac teriza acest proces cu ajutorul
modificárilor pe care el le pro’voacà elementelor fundamentale binecunoscute care sint
instinctele oamenilor, instincte a càror satisfacere constituie totu marea sarcinä
economicà a vietii noastre. Un anumit numár din aceste instincte se vor consuma In asa
fel IncIt In locul br va apàrea ceva ce noi vom denumi, la individ, o particularitate de
caracter. Exemplul cel mai concludent In legàturà cu acest fapt ne-a fost furnizat de
erotica analä a copilului. Interesul primordial aràtat de el functiei exçre toni, organelor
acesteia i produselor br, se transform5 in cursul cre copilului Intr-un grup de tràsàturi
binecu-. noscute nouà: parcimonie, simtul ordinii, gustul pentru curä tenie. Dacà, In ele
Insele, aceste tràsäturi sInt de mare va bare i foarte binevenite, accentuIndu-se elt. pot
totu càpäta o preponderen insolità, dind na la ceea ce numim carac— terul anal. Nu cunoa
ciim se petrec lucrurile, dar flu avem nici o Indoialä cu privire Ia exactitatea acestei
concep
li 29. Dup cum am v ordinea i cur fac parte din cerintele esentiabe ale civilizatiei, cu toate
Ca necesi tatea br vitalä flu sare in ochi i este chiar tot atIt de pu evidentà ca i capacitatea
br de a constitui surse de plàcere. 0 data ce am clarificat acest aspect, ar trebui sä ne
frapeze imediat simiitudinea care existà Intre procesul civilizator i evolu libido-ului la
indivjd. Pulsiunile instinctuale vor fi determinate sà- modifice, prin deplasare, conditiile
nece sare satisfacerii br i sà- atribuie alte cài, care in majori— tatea cazurilor corespund
unui mecanism pe care il cunoa tem prea bine: subli?narecl (scopului pulsiunilor), dar
care In uncle cazuri se separà do acést mecanism. Sublimarea ins tinctelor constituie una
dintre tràsàtuniIe cele mai izbitoare ale dezvoltàrii In planul civilizatiei; ea este aceea
care per— mite activitatilor psihice superioare, tiintif ice, artistice sau ideologice sä
Indeplineasc un rob atIt de important in viatâ ci’ La o p pniv ire, am fi ispititi si iedem in
sublimarc insusi dc pe care cicilizatia il impune instmc— tebo Ar Ii lnsä rnai bine sà
reflcctàm mai profund asupra acestei probleme. In al treilea rind, In sfIr — jar acest
aspect pare ccl mai important —, este Cu neputin sà flu ne dam seama in cc m’ue mäsuri
ediuciul cr se sprijina pe pnincipiul renunti la pulsiunibe instictuale i in ce m civilizatia
postuleazä tocmai nesatisfacerea (reprimarea, refu lareasau once alt mecanism) unor
instincte puternice. Aceas tá ,,renuntare civilizatä” ° dominä vastul domeniu al rapor
turibor ale oamenibor; jar noi tim Ca in ea rezidà cauza ostiiitàtii Impotriva càreia au de
luptat toate civilizatiile. Ea va impune sarcini dificile investiga noastre tiintifice, care va
trebui sä elucideze numeroase aspecte. Nu este u .de conceplit cum s-ar putea proceda
pentru a refuza satis facerea unui instinct, nefiind nicidecum o act lipsitã de primejdii;
dacà refuzul flu este compensat In mod economic, trebuie sà ne a Ia grave tulburàni.
Dac5. tinem totu sä tim cc valoare poate pretinde con cep noasträ refenitoare Ia
dezvoltarea civilizatiei, consi deratä ca un proces special, comparabil Cu maturizarea nor
malä a individului, devine In mod -àdit necesar sà abord o altà problemä i s5. ne Intrebäm
mai Intii cäror influente I datoreazã originea respectiva dezvoltare, cum a luat ea na i ce a
determinat cursul ci.
29 A se vedea Charakier un Analerotik, 1908 i numeroase contribu3ii ulterioare pe aceast
tem datora liii E. Jones i altora.
30 ,,Kulturversagung” in textul original. (Nota trad.)
320
321
31 De fapt periodicitatea organic a procesului sexual s-a meiflinu dar influenta sa asupra
excitatiei sexuale psihice s-a indreptat mai detnult In seas contrar. Acest reviriment so
leag inainte de toate de s!àbirea sirn uIui mirosului, a c interventie fãcea ca menstruatia sá
actioneze asupra psihicului masculului. Rolul senzatiilor olfactive a fost atunci preluat do
excitafiile vizuale. Acestea, spre deosebire de celelalte (excitatiile olfactive erau
intermitente), an fost capabile sä exercite o actiune permanents. Tabu-ul menstruatiei
rezult5. din aceastá ,,refulare organicà in calitatea sa de másur care s previn revenirea Ia o
fazä depà a dezvoltárii toate celelalte motive sint probabil do ilaturit secundar (Cf. CI).
Daly. Mitologia hindusd ci corn piexul de casirare, Irnago, XIII 1927). Clad zejj, unei
perioade do civilizatie deph devin demoni, aceastl. transformare este reproducerea Ia alt
nivel a aceluia mecanisni. Totu retragerea po un plan secundar a puterii excitante a
mirosului pare a fi ea insà con secinta faptului cä omul s-a ridicat de la soi, inergind in
dou5. picioare, pozitie care, f vizibile organele genitale, mascate pina acorn, cerea ca do
sä fie protejate i genera astfel sentirnentul de pudoare. Verticali zarea omulni ar fi, prin
urmare, inceputul procesului ineluctabil al civili zatiei. Pornind de aici, are bc o inlantuire
de fenomene care, rie Ia de precierea senzatiilor olfactive i de la izolarea feineilor pe
perionda mens truatiei, conduce la preponderen senzatiilor vizuale, la vizibilitatea-or
ganelor genitale, apoi la continuitatea excitatiei sexuale, la intemeierea familiei i, in felul
acesta, la inceputul civilizatiei omene (zur Sc.hwel!g der ,nenschlichen Kultur). Nu avem
aici de-a face decit cu o specula teoreticá, dar ea este destul de importanta ca s inerite a fi
riguros yen
ficatb& la animelele ale cAro, conditii de viat Se apropie eel mai mult de acelea ale
omului.
Observäm, de asemenea, actiunea unni factor social, evident in efortul spre igienà, impus
de civilizatie. DacA acest efort i-a gàsit ulterior justifi carea in necesitatea de a respecta
regulile do igien el s-a manifestat totu Lnainte ca fbi sd-i fi cunoscut legile. Impulsul de a
ii curat provine- din trebuinta imperioasà de a face 5 dispara excrenientele devenite
dezagrea bile pentru mires. Stim c altfel stan lucrurile la copiii mici, cárora ele nu le
inspirit nici o reactie de dezgust, ci apar ca riiste materii prefioase. ca parte din propriul
br corp. Educatia cheltuie multit energie en sit gritbeascit venirea stadiului urmittor, in
cursul citruia excrementele trebuie sä- piardit once valoare, sit devinit obiect do dezgust i
de aversiune, sit fiedeci-Indepitrtate. 0 asemenea depreciere ar fi imposibilit dacit mirosul
Ion nepl flu an condamna acesle matenii iebite din corp sit ixnpitrtit eascit soarta
impresiilor olfactive dupit ce fiinta s-a ridicat in pozi bipedit. In felul acesta, dod, erotica
analit sucombit cea dintii in fata aces tei ,,refnlitri organicë” care deschide calea
civilizatiei. Factorul social, care se ins5.rcineazit sit aplice eroticii anale noi
transformitni, se traduce In faptul cit. In pofida tuturor progreselor fitcute de cm in cursul
dezvol titrii sale, miros-ul prcpriilor sale excremente nu-l ocheazit cltu de pu dar 11
ocheazit mirosul excrementelor celorlalti. Individul murdar, adicA acela care nu so scIrbe
de propriile lui excremente, Ii ofenseazit deci pe ceilalti, care ii retort once censiderafie;
do aitfel, aceea semnificafie se aplic injuriilor celor mai curente i grosolane. La fel,
folosirea injuri oasit a numelui cebni mai fidel prieten al oznuiui dintre animale a, ii de
ieinfeles dacit dout particularititti flU ar expune clinele dispre oanleni br: faptul c el,
animal olfactiv prin excelentit, flu se ferebte de excre iiente apoi faptul cli. nu se rn
nicidecum de functiile sale sexuale.
Iv
Aceastä sarcinã flu pare deloc u màrturisim cä in fata ei, curajul nostru pMc M5. voi
limita, dcci, sä expun aici putmul pe care 1-am putut Intrevedea.
CInd a descoperit cà munca era jn mIinile sale—la propriu— un mijioc de a- Imbunätàti
soarta terestrà, omul primi tiv flu a putut rämIne indiferent fatà de faptul c unii din tre
semenii säi lucrau Impreun5. cu el, jar altii impotriva lul. Cei dintIi au càpàtat In ochii lui
valoarea unor colaboratori i devenea avantajos sä tráie laolaltä cu dIn hiar i mai Inainte,
In vremurile preistorice, cInd fiinta uman era apropiatä de maimu se adoptase obiceiul
Intemeierii unor familii; jar membrij familiei sale au fost, pe cit se pare, pri mele sale
ajutoare. Se poate presupune cà Intemeierea familiei a coincis cu o anumitä evolu a
nevoiii de satisfac genitalà, care nu se mai manifestä pe nea i In mod trecàtor, ci ca un
locatar cu domiciliul stabil la individ. M pentru mascul sá pàstreze pe lIngã sine femela
sau, In general, obiec tele sexuale; femelele, la rindu-le, nevrind sä se despartä de
odraslele br, a trebuit, In interesul acestor mici fiinte- nea jutorate, sà ràmInà In preajma
masculului celui mai puter mc 3’. Aceast5. familie primitivã este Inca lipsitä de träsãtura
esenfialã a civilizatiei, deoarece arbitrarul sefului i tat era fArä limite. In Totem i tabu am
incercat sä arãt calea care conduce de la acest stadiu familial primitiv la cel firma tor,
adic la stadiul In care fra se aliazà Intre ei. Prin iz binda br asupra tatàlui ei au
experimentat faptul cä o fede ratie poate Ii mai puternicà decIt individul izolat. Civili
zatia toternicà se bazeazä pe restrictiile pe care ei au trebuit sá i le impunä, spre a mentine
aceastä nouà stare de lucruri. Regulile tabu-ului au constituit primul ,,cod juridic”. A dar,
viata In comun a oamenibor avea ca fundament mai IntIi constrIngerea la muncà, creatä
de necesitatea exterioarà, i, In al doilea rind, puterea dragostei, aceasta din urmä cerind ca
nici bàrbatul sä flu fie privat de femeie, obiectul sàu sexual, nici femeia sà flu fie privatà
de acea parte provenità din ea insà care era copilul. Eros i Ananke au devenit astfel
parintii civilizatiei umane, al càrei prim succes a fost acela cà un mai mare numàr de
oameni au putut tr In comun. i cmn aici I conjugau actiunea douà puteri considerabile, s-
ar fi putut spera ca dezvoltarea ulterioarà sà aibä bc lath dificultate i sä conducà Ia o
stãpIriire tot mai perfectä a lumii
322
323
exterioare, precum i la 0 cre progresiv a nuniltrulni de membri Ingloba in cornunitate. Nu
este u de inteles cum ar Ii putut face altfel civi1iza ca s5- facá ferici supu
Inainte de a examina de unde poate veni ràul, i spre a urnple o lacuna làsatà In expuncrea
precedentà, sä revenim la notiunea de iubire, admisii ca unul dintre fundamentele ci
vi1iza Am notat mai sus faptul de experientA Ca iubirea sexual5. (genitala) ii procurä
omului cele mai puternice satis factii din existenta sa i constituic pentru ci, la drept
vorbind. prototipul oricàrci fericiri; jar noi am afirmat cä de aici i pinà Ia a cauta de
asemenea fericirea vie In domeniul rela çiil sexuale i a situa erotica gcuital in centrul
vietii nu ar fi trebuit sä lie decIt un pas. Adàugäm ca, angajindu-ne pe aceastà cale,
devenim in modul eel rnai ne1ini depen denti de o parte a lumii exterioare, anume de
obiectul iubirii, expunIndu-ne unei dureri atroce In cazul In care ne-ar dis pre sau 1-am
picnic, f Ie datoritä infidelitatii sale, lie in urma mortii iubitului sau iubitei. I)e aceea in
din toate timpurile insistä sä nu urmàm aceastà cale; ins in pofida eforturilor br, pentru un
mare numär de oameni ea nu i-a pierdut nirnic din atrac
Unei mici minorit ii este totu dat sä fie fericità in ceea ce prive dragostea, gra unor
particularitati de constitutie, dar in cazul acesta este necesar ca functia erotica sä sufere
importante modificàri de ordin psihic. Aceste per soane dobmndesc 0 anumiti
indcpendentä fata de Consim mintul obiectului iubirii, cu ajutorul unei dep1as de valoare.
adicä raportInd la propria br iubire accentul pus la inceput pe faptul de a ii iubite; dc se
protejeaz5. contra pierderii persoanei iubite adoptInd ca obiecte ale dragostei br nu fiinte
bine determinate, ci in egal5. masura toate fiinçele omene in sfir ele evitä peripctiIle i
decep inerente arnorului genital, evitInd scopul sexual al acestuia i trans formind
pulsiunile instinctuale intr-un impuls cu scop’mht bat 32• Via interioarã pe care i—o
creeazä prin aceste mij loace, acest mod delicat, egal i relaxat cle a sim inaccesibil
oricarei influente, flu mai are prea multä asemànareexteri oath cu viata genitalä, cu agita i
furtunile acesteia, cu toate cä provine de aici. Sfintul Frai de Assisi a mets poate eel mai
departc pe aceastá cale, care conduce la corn pleta nietamorfozare a iubirii in sentiment
de fericire interim
,,zeilgehcmnite Regung” in textul original. (Nota trad.)
oath; dacä noi recunoa in acest procedeu una dintre tehniciie destinate sà realizeze
principiul plàcerii, altii 1-au raportat adesea Ia religie, deoarece principiul plàcerjj j
religia ar putea sá se intilneasca foarte bine In acele zone In departate unde este trecutà cu
vederea diferentierea eului de obiecte i a acestora uncle fata do altele. 0 concep eti ca, a
carei motivatic profundä ne va deveni numaidecit clara, ar don sä vadä in aceastà dispozi
pentru iubirea univcrsalà fata de umanitate atitudinea cea mai elevat5. pe care fiinta
umanà o poate adopta. tnsä chiar i in aceastä privrntà am avea de forimilat douä rezerve
capitale: in primul rInd, o iubire care nu face o alegere ni se pare cà pierde o parte din
propria sa vaboare, in màsura in care se aratá h justa fata de obiectul säu; in al doilea
rInd, nu toate fiintele umane slut demne de a Ii iuhite.
Acea iubire care a stat la baza Intemeierii familiej continua sà- exercite influenta in
cadrul civilizatiei, atit sub forma sa primitivà, nerenuntind la satisfactia sexualá directà,
cit i sub forma sa modificath, de afectiune cu scop inhibat. Sub aceste douä forme ea I
perpetueaza functia, care este aceea de a uni laolalta un mare numàr de oameni, Intr-un f
ci rnai trainic decIt reu s-o fac5. interesul unei comunjtatj bazate pe muncà. Imprecizia en
care limbajul folose ter menul ,,iubire” este justificata din punct de vedere genetic.
Nurnim iubire relatia dintre bàrbat i femeie care, date fund trebuintele br sexuale, an
intemeiat o familie, dan numim astfeb i sentimentele pozitive care existà In sInul familiei,
Intre pàrin i copii, Intre frati i surori, de ar trebui sa descriem aceste relatii sub termenul
de iubire cu scopul in hibat sau afectiune. La origine, mnsà, aceastä iubire Cu scopul
inhibat era dintre cele mai senzuale i a a i ramas in incon oarnenibor. Integral senzual5.
sau inhibatä i dep cadrul familiei, iubirea sub cele douä forme ale sale va pune stäpInire
pe ohiecte pith acum sträine pentru a stabili cu ele noi legaturi: genitala, ea conduce la for
marea de noi farnilii; cu scopul inhibat, conduce la ,,priete— nii” care intereseazä in mod
deosebit civilizatia, IntrucIt ocole multe dintre restrict jibe de care suferä cea dintli,
bunäoarã exclusivjtatea sa. Cu toate acestea, In cursul ev lutiei, raportul dintre iubire i
civilizatie Inceteazä de a fi univoc: cea dintli, pe de o parte, combate interesele celei dc-a
doua, care, pe de alt5. parte, o arneninta pe cea dintIi cu iimitàri dureroase.
rnvrajbirea aceasta pare inevitabil5.; dar flu este u sã-i descoperim imediat motivatia
profundä. Ea se manifesth
24
325
In prirnul rind sub forma unui conflict intre familie i comuni tatea mai vast cäreia Ii apar
individul. Dupä cum am i constatat, unul dintre priflCil)alele eforturi ale civilizatiei tinde
sä-i concentreze pe oameni in man unitäti. Dar familia flu vrea sä-i dea individului frIu
liber. Membrii sãi von fi cu atit mai adesea dispu sä se izoleze de societate, fiindu-le cu
atIt mai greu sä intre In cercuni de viatä mai largi, cu cit rnai strInse sint legàturile
familiale care ii tin uni%i. Modul de viata In cornun cel mai vechi din punct de vedere
filogenetic, singurul care dominã i In timpul copilàriei individului, rezistä la restabilirea
sa de càtre modul de viat civilizat, dobindit mai tirziu. Deta de familie devine pentru lie-
care adolescent o obliga jar societatea adesea ii ajutä s-o realizeze prin intermediul unor
nituri ale pubertätii, de mi tiere. Se creeazà impresia cä este vorba aici de dificultati ine
rente oricàrei dezvoltàri psihice; de fapt avem de-a face cu d.ificultati ce caracterizeazä In
egal5. mäsur5. i dezvoltarea organicä.
Pe de a1t parte, femeile flu ezitä sä contrarieze procesul civilizator; ele exercitä o influent
care tinde sä-1 Inceti neascä i sä-l z Slut totu acelea feinei care, la Inceputuri, an pus
tenielia civilizatiei, datorit cerintelor manifestate de iubirea br. Ele vor sustine interesele
familiel i ale vietii sexuale, pe cind opera civilizatoare, devenità tot mai mult problema b
le va impune acestora sarcini mereu mai dii icile i ii va constrInge sä- sublimeze
instinctele, sublimare pentru care I erneile slut putin apte. Cum omul nu dispune de o
cantitate nelirnitatä de energie psihicä, el nu- poate Indeplini sarcinile decit prin interme-.
diul unei repartizäri oportune a libido-ului sàu. Partea pe care o destineazä obiectivelor
culturale o sustrage mai ales din cea destinatä femeilor si vjetii sexuale; contactul
constant Cu alti bärbati, dependenta fat de ace 11 sustrag de la Indatoririle sale de sot i de
tatã. Femeia, vàzInduse trecutã pe planul al doilea de cätre cerintele civilizatiei, adoptä o
atitudine ostilä fata de aceasta.
Civilizatia, In ceea ce o prive evident cä nu tinde mai pu sä restningä viata sexualä i sà
ainplif ice sf era culturalä. Inca din prima sa faza, aceea a totemismului, statuturile sale
prevedeau interdictia alegerii incestuoase a obiectului, rnutilarea cea mai crIncenä, poate,
impusä In decursul vietii erot ice a omului. In numele tabu-urilor, legilor i moravurior,
vor fi introduse noi restrictii, care ii bovesc atit pe bärbati, cit i pe I emei. Dar nu toate
civilizatiile merg atIt de departe
pe calea aceasta; structura economicä a societatii I exercitä influenta i asupra pàr de
libertate sexualà care poate sä subziste. Stim bine Ca in aceastä pnivinta civilizatia se
supu e necesitatibor economice, deoarece ea trebuie s sustragà sexualitatii, spre a o utiliza
In scopurile sale, o mare canti tate de energie psihicá. Ea adoptà In aceasta privinta
comportarnent identic cu acela al unui trib sau al unei clase sociale care jefuie i
exploateazä alt trib sau altà clasà, dupä ce le-a supus. Teama de insurectia cebor oprimati
determinä màsuni de precau dintre cele mai puternice. Civilizatia noasträ vest-europeanà
a atins, dupà cum se vä de un punct culminant In aceastä evolutie. Dar dacà ea incepe
pnin a interzice sever once manifestare a sexualità 1 infantile, acest prim act este absolut
justificat din punct de vedere psihologic, deoarece indiguirea arzàtoarelor doninte sexuale
ale adultului flu are nici o ansä sä izbuteascà dacà nu a fost amorsatà In copilàrie printn-o
pregàtire adecvatà. Ceea Ce, dimpotrivà, nu se justificà In nici un fel, este ca societatea
civilizatä sà meargà pinh la tagaduirea acestor f e nomene atIt de frapante i de u de
demonstrat. Alegerea unui obiect de càtne un individ ajuns la matunitatea sexual va fi
limitatã la sexul opus, jar majonitatea satisfactuior extragenitale von fi prohibite ca
perversiuni. Toate aceste interdictii reflecta ceninta unei vieti sexuale identice pentru toti;
situIndu-se deasupra inegalitä pe care le prezintä constitutia sexuallS. nativa sau
doblnditä a oamenibor, cerinta aceasta suprimà pentru multi plàcerea erotica i devine in
ebul acesta sursa unei grave injustitii. Succesul acestor ma sun restrictive ar putea consta
atunci In aceea c interesul sexual in Intregimea sa, cel putin la persoanele normale, a
càror constitutie nu s-ar opune unei asemenea reac%ii, s-ar precipita, fàrä a sufeni
diminuãni, pe canalele làsate deschise. Dar singurul lucru rãmas liber, neatins de aceastà
proscniere, adicä iubirea heterosexualà genitalà, cade sub boviturile a noi lirnitäni impuse
de legitimitate i monogamie. Civilizatia de azi dii limpede de Inteles cii ea admite
relatiile sexuale cu singura conditie ca acestea sii se bazeze pe unirea indisolu bili,
contractatii o data pentru totdeauna, intre un biirbat
o femeie; cii ea flu tolereazii sexualitatea ca sursii autonomii de plicere i cii nu este
dispusii sii o admitii decIt In calitate de factor de Inmultire a oamenilor, pe care nimic
pinii astiizi nu 1-a putut Inbocui.
Fire aceasta Inseamnii sii mergi la extrem. Stie onici ne cii planul acesta s-a dovedit
irealizabil, fie i pe termen
326
327
rr
scurt. Numai debilii mintal s-au putut acomocla c o atIt de mare tirbire a libertatii
sexuale; cit despre naturile rnai puternice, acestea flu s-au pretat la asemenea concesii
decit en conditia unei compensatii, despre care vom discuta maj departe. Societatea
civilizatä s-a vàzut obligatä sä Inchid ochii In fata multor derog pe care, credincioasä
legi1o sale, at fi trebuit sä le urmäreascä pe cale juridicà. Pe de alt parte, s ne ferim de a
càdea In gre contrarä, admitInd cä o asemenea atitudine din partea unei societati civilizate
ar fi complet inofensivà cit timp ea flu . realiza toate inten tiile. Viata sexualà a ornului
civilizat este, once s-ar spune, gray lezatà, ea Iasá uncori impresia unei functii pc cale de
involutie, a curn par sit fie, dintre organele noastre, dintii i pitrul. Avem dreptul sit
admitem cit, dupit toate aparentele, ea a diminuat mult in importan ca sursit de fericire i,
In con secinta, ca realizare a obiectivului nostru de viatit 33. Uneori credem a distinge
faptul cit presiunea civilizatiei flu este sin gura In cauzit; Insit natura sa, functia sexualit
an refuza sit ne dea deplinit satisfactie i ne-ar constrInge sit urmitm i alte cM. Este vorba,
curnva, aici, de o eroare? Ne vine greu sit ne pronuntitnl 3
Dintre operele acestui spirit fin care este scriitorul englez John Galsworthy, a caror
valoare este astAzi universal recunoscuta, odinioar mi-a plScut mult o nuvel Se
intituleazä The A/’peliree i aratä intr-un mod p cà In viata noastr civilizatä de azi flu mai
este bc pentru iubirea siinplä i naturau a douä fiinte omene
lath. citeva observatii in sprijinul acestei ipoteze. Omul este si el in animal dotat cu o
dispozi neechivoch. Ia bisexualitate. Individul corespunde fuziunii a douh. jumätä
simetrice, din care una, duph. pàrerea multor cercetàtori, este pur masculinh., jar cealaith.
feinininä. Este intru totul posibil ca fiecare din ele sit Ii fost Ia origiae hermafrodith..
Sexuali tatea este un fapt biologic foarte greu de conceput din purict de vedere
psihologic, cu toate cit ca are 0 extraordinarh. importan In viata psihich.. Avem obiceiul
de a spune: once fiiiitit omeneascit prezintit pulsiuni ilistinc tive, trebuinte sau proprietit
atit masculine cit i feminine; dar numai anatoinia, i nu psihologia, este cu adevitrat
capatilit sit ne releve carac terul propniu ,,masculinului” sau ,,femininului”. Pentru cea
din urmit opo zitiit sexelor se estompeazit In altit opozitie: activitate—pasivitate. Jar in
cazul acesta facem prea lesne sit corespundit caracterul activ cu mas culinitatea, jar
caracterul pasiw cu feminitatea, pe clad aceasth. corespon dentit cunoa exccptii in seria
animalit. Teoria bisexualitittii ritmine inch. foarte obscurit i in psihanalizit noi trebuie sit
consideritni drept o gravit lacuntt imposibilitatea de a o lega de teoria instinctelor.
Oricum ar ii, dach. admitem I apthl cit in viata seuxalit individul vrea sit- satislacit
doninte masculine ti feminine, sintem gata sit acceptäin de asemenea eventualitatea cit flu
toti sint satisfitcuti de acelabi obiect si cit, In afarit de aceasta, dorinteic se tulburit
reciproc In cazul in care nu s-ar reusi ici sit se separe, nici ca fiecare din ele sh. fie
dinijatit pe caica care ii este proprie. 0 alth. dificultate privine din faptul cit o anurnith.
tendinth.
V
Practica psihanalizei ne-a arittat cit aceste pnivatiuni sexuale tocmai de cittre nevropa nu
sInt suportate. Ace I procurit, prin simptomele br, satisfactii substitujtjve, care fie cit Ii
fac sit sufere prin ele Insele, lie devin sursit de suferin datoritit faptului cit genereazit
dificu1t de adap tare la mediu. Acest din urmit caz este u de Inteles pe cind ccl dintli ne
propune o nouit enigmit. Or, pe lIngit sacri ficiile sexuale, civiizatia cere i altele.
Aceasta mnseamnit sit concepem laborioasa dezvoltare a civilizatiei ca pe o dificultate
evolutivit de ordin general, In bc s-o reducem, cum am fitcut noi, la 0 manifestare a
inertiei libido-ului i Ia oroarea acestuia de a abandona o pozi veche pentru una nouit.
Aproape cit batem pasul pe bc dacit facem sit decurgit opozi Intre civilizatie i sexuali
agresivit se asociazit foarte frecvent Cu relatia eroticit intre douit fiinfe, independent de
componentele sadice proprii acesteia din urmit. Acestor complica I iin iubitit flu le
ritspunde totdeauna prin tot atita in i toIeran ca in cazul acelei $itritnci foarte dispusit sit
se plingh. cit bar batul ci nu o mai iubebte pentru cit nu a mai bittut-o de o sitpth.mmnit
Dan ipoteza care merge mai in profunzimea lucrunilor este aceea Ie gatit de observatiile
expuse in nota de la pagina 322. Datit fund adop tarea de cittre fiinta umanh. a pozitiei
verticale i devalorizarea simtnluj mirosului, flu numai erotica analA, ci i sexualitatea in
intregime an fi fost amenintatit sit sucombe prin refularea organicit. De aici acea rezjs
tenth., inexplicabilit aitfel, fath. de functia sexualit, rezistenta care, Impie dicind
satisfactia completit, deturneazit aceastit functie de la scopul ei, conducind la sublimare,
precum i la deplasitnile Iibido-ului. Stiu cit Bleuler (Rezisien sexuceld, in ,, Jahrbuch bür
psycoanalyt, und psychopathol. Forschungen”, vol. V, 1913) a atras odatit atentia asupra
existentei unei asemenea atitudini de reiuz privind viata sexualit. Toti nevropatii, ca i
mtilti non-nevropati, sInt bocati de faptul cit ,,inter urinas et faeces nasci mur’. Organele
genitale degajh. In fapt mirosuni puternice, intolerabjle pentru foarte multi i dezgustindu-
i in ceea cc prive raporturile sexuale. S-ar atesta in felul acesta cit ritditcina cea mai
profunda a refulArli sexuale, ale citrei progrese urnieazh. indeaproape progresele
civilizatiei, ar rezida In mecanismele organice de apitrare Ia care a recurs natura umanit
In stadiul pozitiei i mersului biped, in scopul protejitrii modului de viath. stabilit de
aceastit pozitie nouit, impotriva unei revenini Ia modul de existenfh. animall. precedent.
Este un rezultat al cercetitrilor tiintifjce cane concordit in mod bizar Cu prejudecittj
banale formulate adesea. Oricum, nu slut decit presupuneri inch. incerte i unit consistenta
btiintificit. Sit flu uititm cit. in pofida incontestabilej deprecieni a sim mirosului, chiar la
po poarele Europei se manifestit o certh. apreciere a puterniculuj i dezgustit torului miros
al organelor genitalc drept excitant sexual, Ia care nu in eleg sit renunte. (A Se vedea pe
aceastit temit constatitnile fitcute In cadrul ,,anchetei” luj Iwan ]3loch, ,,Asupra simtnJui
mirosului in vita sexualis”, publicate In diferite fascicule ale ,,Anthropophyteia” a lui
Fniedrich S. Krauss).
328
329
fate din faptul c iubirea sexualà este o reiatie ntre dou fiinte, in care un al treilea flu ar fi
decIt de prisos sau ar juca rolul unui intrus supäràtor, pe cInd civilizatia implica In mod
necesar relatii mntre un mare nnmär de oameni. In cazul iubi ru celei mai puternice flu
subzistá nici un interes pentru lu mea inconjuràtoare; Indr I ajung unul altuia Si flu au
nevoie nici chiar de un copil comun ca sá fie fericiti. Oricum, Eros nu- dezvãluie mai
bine esenta naturii sale, planul s de a face din mai multi o singurà fiintà; dar dud el a reu
cuni spune proverbul, s facä dou fiinte sà se indrâgosteascã una de alta, ii este de ajuns i
nici flu-i trebuie mai mult.
Deocamdatã ne putem foarte bine irnagina o comunitate civilizatà alcàtuitä din asemenea
indivizi dubli (Dopftelindi viduen) care, poto1indu- In ei mn libido-ui, s-ar uni unii cu
altii prin liantul muncii i al intereselor comune. In ase menea cazuri civiiizatia nu ar mai
putea sä sustragã sexuali tätii vreo energie oarecare. Dar o asemenea stare dezirabilà flu
existà i nu a existat niciodatà; realitatea ne aratã ci civiizatia flu se mu1tume nicidecum
doar cu modurile de asociere pe care i le-am atribuit pInà acum, ci vrea, In plus, sà-i
uneasc5. Intre ei pe membrii societatii printr-o legä turá libidinalâ i cá, In acest scop, ea
se si1e prin toate mijloacele sä suscite intre ei puternice identificàri i sà favo rizeze toate
càile susceptiblie de a conduce aici; in sfir ea mobiizeazà cea mai mare cantitate posibiiä
de libido in hibat In ceea ce prive scopul sexual, spr a intàri legàtura socialá prin relatii
amicale. Pentru a- realiza aceste planuri, restrIngerea vietii sexuale este inevitabilà. Par
flu vedern deloc In virtutea càrei necesitäti ne aritreneazä civilizatia pe aceastà cale i I
mntemeiazà opozitia sa Cu sexualitatea. Trebuie sà existe aici un factor perturbator pe
care Inca nu 1-am descoperit.
Printre cerintele ideale ale societatii civiiizate existà una care, in cazul de fata, ne poate
pune pe drumul cel bun:
,,Sà-ti iube aproapele ca pe tine Insuti”, sunä aceastä cerin à. Celebrä In lumea Intreag
maxima aceasta este cu sigu guran mai veche decIt cre care, totu a pus stà pInire pe ea ca
pe sentinta de care se socoate cel mai mIndru. Dar In mod sigur ea nu este prea veche. In
epoci care apar tineau deja istoriei ea flu era Inca cunoscutä oamenior. Sá adoptäm insà
fat5. de ea o atitudine naivà, ca i cum am fi auzit-o pentru prima oarã; flu se poate sà nu
Incercäm Un sentiment de surprizà fatä de ciudatenia sa. Pentru ce ar fi
330
aceasta datoria noasträ? De ce fobs ne-ar Ii? i, mai ales, cun sà reu sà o aducem la
Indeplinire? Cum ne-ar sta In putin à? lubirea inea este, In ochii mei, un lucru flepretuit
§i nu
-am dreptul s-o risipesc fãrà nici o socoteala. Ea Imi impune indatorjrj de care trebuje sä
ma achit cu pretul unor sacrifjcjj. Dacà iubesc o altä fiinta, trebuie sà o merite In vreun
fel
-oarecare. (Fac abstractje aici de dou5. relatjj care nu conteazä In iubirea pentru
aproapele, una Intemeiatà pe serviciile pe care mi le poate aduce, alta pe posibila
importanta ca object sexual). El merità iubirea mea atunci dud, prin as pecte importante,
mi se aseamänã in a màsurä, IncIt a putea ca In el sà ma iubesc pe mine Insumi; o meritä
d-acà este in a mãsurä mai perfect decIt mine Incit Irni of era posibilj... tatea de a iubi in
el propriul meu ideal; trebuie sà-1 iubese dacà este fiul prietenului meu, pentru cä durerea
unui prieten, dacä i s-ar intInipla vreo nenorocire fiului sàu, ar fi i durerea mea, trebuind
s-o Impàrtã Dimpotriva, daca e vorba de un necunoscut, dac acesta flu m atrage prin nici
o call-
-tate personalá i nu a jucat Inca nici un rol In viata. mea afectjvà, Imi vine greu sä am
pentru dInsul afectiune. AvInd o asemenea afectiune, a comite chiar o injustjtje, pentru cá
toti ai mei apreciaz iubirea mea fata de ei ca expresie a unei preferinte; ar fi injust, in ce-i
prive$e, sà acorcj unui strain aceeasj favoare. Or, dacà aproapele trebuie sã se bucure de
ginga sentimente pe care eu le incerc cu bun simt pentru Universul intreg, i aceasta numai
pentru cä, asemenea in sectei, rImei sau näpIrcii, el traie pe acest pämInt, ma tern cä
numai o infim5. parte de iubire emanà din inima mea pen tru dmnsul i cu siguran ca nu
voi putea sä-i acord atIta cit
-ratiunea ma autorizeazá sã pàstrez pentru mine Insumi. La ce bun intrarea in scenà atIt
de solemnà a unui precept pe care, judecInd rational, flu am putea povatui pe nimeni sà—
1 urmeze?
Privind lucrurile mai Indeaproape, descopàr dificultatj Inca i mai man. Nu numai cA
acest strain flu este in general denim de iubire, ci, pentru a fi sincer, trebuje sà recunosc
cä. mai degraba are dreptul 1a ostilitate din partea mea i chiar la urà. El flu pare sa aiba
pentru mine nici cea mai mica alec tiune, flu-mi màrturjse nici cea mai neInsemnatä
considera tie. Daca Ii este util, el flu ezità sá-mi dauneze; ba nici flu se intreabà dacá
importanta profituluj sãu corespunde cu inàrimea necazului pe care mi-b princinuie Ba i
mai räu:
-chiar i fàrA profit, numai sà gàseasca o plàcere oarecare, el nu- face nici Un scrupul din
a ma lua peste picior, a mA
- 331
F
jigni, a ma calomnia, fie i numai spre a se prevala de puterea de care dispune contra mea.
i ma pot a la acest corn portament al lui fatã de mine cu atit mai muit cu cit else sirnte
mai sigur de sine i ma considerà mai slab i mai lipsit de aparare. Dacà el se comportà
aitfel, dacà, fat-a a ma cunoa are pentru mine respect i menajamente, atunci sInt gata sá
fac Ia fel, fàr5. interventia nici unui precept. Desi gur, dacà acest sublim comandament
era formulat dupä cum urmeazä: ,,Iube aproapele a dupà cum ì cite iube nu a avea nimic
de obiectat. Dar existà i un al doilea coman-. dament, care ml se pare i mai de neconceput
i dezlàn in mine o revoltä i mai vie. ,,Iube du ne spune acesta. Dar, judecind bine
lucrurile, flu am dreptate sA-I condamn ca cm ar implica o impertinen Inca i mai
inadmisibilä decit cci dintli comandament. Se reduce, in fond, Ia acela lucru 8
Ajuns aici, mi se pare cä aud o voce sublimà sornindu-mã:
,,Tocmai pentru cà aproapele tàu este nedemn de a fi iubit i pentru ca ci este mai degrabá
du tàu, tu trebuie sà-l iube ca pe tine insuti”. tn acum cà este vorba aici de un caz analog
cu Credo quia. absurdiim. -
Este acum foarte verosirnil ca, dac i se prescrie s ma iubeascá intocmai ca pe sine Insu
aproapele meu sà ritspun dà exact ca mine i sà ma repudieze din ace1ea motive. Ar avea
ci pentru aceasta acela drept, inotivele sale ar fi dc la fel de objective ca ale mele? Sper ca
nu. Dar chiar i in acest caz ci va face un rationament identic cu al men. Nu este mai pu
adevàrat cä existä In conduita oamenilor deose bin pe care, fárä a tine seama de conditiilc
de care depind, san situIndu-se mai presus de aceste conditii, etica le clasificä in douä
categorii: aceea a ,,binelui” i aceea a ,,ràuiui”. Atita timp cit aceste deosebiri de
netiigäduit flu vor fi suprimate, supunerea fata de legile etice superioare va pästra
semnificatia unui prejudiciu adus civilizatiei, deoarece aceastä supunere
Un mare poet t poate permite s exprime, cel putin pe un ton g1ume adeväruri psihologice
aspru condainnate. Astfel, H. H e i n e ne mãrturiseste: ,,Sint f cea mai pa din Inme.
Dorintele mele stht:
o modestA cabanA Cu acoperi de paie, dar avind un pat bun, o masA cum trebuie, lapte i
unt proaspAt, flori in terestre; inaintea u ctlSva copaci frumo i dacA bunul Dumnezeu
vrea sA mA facA absolut fericit. sA-mi ing sA vAd vreo ase- din du mei spinzurati in ace
copaci. Cu inima fnduio 1e-a ierta inainte de moarte jignirile pe care mi le-au adus in
timpul vietii — desigur cA trebuie sA le iertãm dusnianilor no dar nu mai inainte de a-i
vedea pInzurati” (H e i n e, Gedanlmen toed Einfc’ille).
332
4
, direct räutatea. Nu ne putem opri sà nu evocam aici incidentul petrecut In camera
francezà, cu prilejul dez
( baterilor asupra pedepsei cu moartea; un partizan al abolirjj
acesteia a provocat, printr-un discurs Inflacarat, o furtunä
de aplauze, pe care o voce din fundu.1 salii a Intrerupt-o
strigätul: ,,Que messieurs les assassins cornnie-ncenl I” Partea de realitate pe care o
disimuleaza toate acestea,
i care este negatä cu dragà inimã, se rezumä In felul urn-iàtor:
\ J omul flu este citu i de u in acea f turä bia cu inima J insetata e tu ire, des re care se s
une cä se a am cm este
/ atacat ci im nv 0 iintä care inc u e in a e e e f nistjnctua e o uternicä Inc ma ie s re a
esiune. en i-u el,
in consecin a, aproape e flu es e numai in posibil auxiiar i object sexual, ci i un object
care tenteazà la agresiune. ntr-adevàr, omul este tentat sa- satisfaca trebujnta de agresiune
pe seama aproapeiui sau, de a-i exploata munca fàrä a-i despägubi, de a-i folosi din pufict
de vedere sexual färà consimtamIntul säu, de a- apropia bununile sale, de a-i umili, de a-i
provoca suferinte, de a-i martiniza i a-I ucide. Homo o lujms! Cine ar avea curajul, fata
de toate Invä.. tammnteie vietii i ale istoriei, sà denunte acest adagiu? In general, aceastä
crudä agresivitate sau a o provocare, san se pune In serviciul unei intentii al càrei scop an
fi Ia fel de accesibil i prin mijloace mai blinde. In anumite circum stante favorabile, in
schimb, cind, de exeniplu, fortele morale, care se opun manifestàrilor sale i pinä acum o
inhibau, au fost anihilate, agresivitatea se manifestà i In mod spontan, demascInd in om
fiana care pierde atunci once menajament pentru propria sa specie. Oricine va evoca
ororile manilor migra ale popoanelor sau ale invaziei hunilor, pe acelea sà vIr de
mongolii iui Genghis Han sau Tamerlan, sau pe cele declan de ocuparea Ierusaiimului de
cätre pio cruciati,
a uita, In fine, pe acelea ale ultimului ràzboi mondial, va trebui sä se Incline in fata
concep noastre i sà-i i-ecu noascà texneiul.
Aceastà tendinta Ia agresiune, pe care o putem da In vileag in noi in i pe care pe bunà
dreptate o presupunem exis tentà la ceilalti, constituie factorul principal de perturba in
raporturile noastre cu aproapele; ea este aceea care impune .cjvilizatie.j atIt dificultàtj. Ca
ui-mare a acestei ostiiitá primare, care ii ridicä pe oameni unji Impotriva altora, socie
tatea civi1izat este mereu amenjntata c ruinarea. Interesul
$8 In limba francezA in original. (Nota trad.)
333
colectivuluj de munc flu ar fi suficient s o mentina, pasiunile instinctuale fund mai putern
ice decjt interesele rationale. Civilizatia trebuie s facä totul spre a limita agresivitatea
umanà i spre a-i reduce manifestàrile cu ajutorul reactiilor psihice de ordin cultural 37.
De aici acea mobilizare de metode care ii incitã pe oameni la identificàri i Ia relatii de
iubire inhibate In ceea ce prive scopul; de aici acea restrictie a vietii sexuale; de aici, de
asemenea, acel ideal obligatoriu de a-ti iubi aproapele ca pe tine Insuti, ideal a cärui
veritabi1 justificare este tocmai aceea cà nimic flu este mai contrar naturij umane
primordjale. Nicj un efort fàcut de civili zatie In acest sens flu a dus pInà In prezent la
rezultate. Civi lizatia crede cä poate preveni excesele cele mai grosolane ale fortei brutale
rezervIfldu ea Insà dreptul de a uza de a ceasta Impotriva criminaijior, dar legea flu poate
atinge manifestàrile mai prudente i mai subtile ale agresivitatii umane. Fiecare dintre noi
ajunge sà flu mai vadá decIt iluzii In sperantele puse la vIrsta tineretjj In semenji sài i sä
le abandoneze ca atare; fiecare poate dovedi cit de penibilii i dureroasä ii face viata rea-
vointa aproapelui säu. Ar fi insä nedrept sà-i repro civilizatiei cà vrea sä excludà din
activitatea umanä disputa i competitia. Fàrä Indoialà c acestea sInt indispensabile, dar
rivalitatea nu este In mod necesar totuna cu ostiitatea; este pur i simplu a abuza de cea
dintii decit s-o iei drept pretext pentru a o justifica pe cea de-a doua.
Comuni cred cà au descoperit calea eliberärii de ràu. Omul este, dupa pärerea br, mai
presus de toate bun, el flu vrea decIt binele aproapeluj sàu, dar institutia proprie tatii
private i-a viciat natura. Posesiunea de bunniri pri vate conferà putere unui singur individ
i face sà Incol teascã in el ispita de a- maltrata aproapele a cel
deposedat trebuie sà devinà ostil opresorujuj sàu i sä se ridice Impotriv Cind Va fi
desfiintatä proprietatea privatà i toate bog vor deveni comune, fiecare pu tindu-se impàrtä
din plàcerile pe care acestea be procurà, atuncj — cred comunj — rea_vointa si ostjljtatea
care domnesc In rindub oamenilor vor dispàre i ele. Cum toate trebujnteje vor fi
satisfàcute, nimeni flu va mai avea vreun motjy sà vadä un du In celàlalt, toti Incljfljndu-
se cu bunävointä in fata necesjtatjj muncii.
87 ,dnrch psychische Reaktionsbildungen” In textul original. (Nots trad.)
Critica economica a sistemului comunist n este treaba mea i flu slat in mäsurä sà cercetez
dac suprimarea pro prietä private este oportunä i avantajoasâ . Dimpotrivä, in ceea ce
prive postulatul san psihobogic, ma socot au torizat s recunosc aici o iluzie färä nici o
acoperire. Des fiin%indu-se proprietatea privat5. este sigur cà i se ia agre sivit5 umane i
plàcerii pe care ea o procurä unul dintre instrumentele sale, i färá Indoialä un instrument
puternic. dar nu cel mai puternic. Pe de altä parte, flu s-a schimbat nimic In ceea ce prive
diferentele de putere i de ‘- fluenta de care abuzeaz agresivitatea i nici in ceea ce pri ve
esenta acesteia. Càci agresivitatea nu a fost creata de proprietatea privatà, ci domnea
mntr-un mod aproape nelimitat in timpurile primitive in care proprietatea era mncä
extrem de neinsemnat de-abia instinctul de pro prictate I pierde la copii forma sa
primitivà, analá, cä agresivitatea se i manifest5. la ci; in sfIr agresivitatea constituie
sedimentul care se depune in toate sentimentele de afec sau de iubire care ii unesc pe
oameni, poate cu exceptia unui U singur sentiment: acela al mamei pentru copilul ci de
parte bärbàteascä. Dacä am desfiin%a dreptul individual la bunurile mat eriale, va
subzista privilegiul sexual, de unde emanä In mod obligatoriu cea mai violentä gelozie,
ca i ostilitatea cea mai vie Intre fiinta care, de aitfel, ocupä acela rang. Dacà, pe deasupra,
s-ar desfiinta acest din urma privilegiu, acordIndu-i-se vietii sexuale Intreaga libertate,
suprimIndu-se dcci familia, aceastä cc iulä germinalä a civilizatiei (die Keirnzelle der
Kultur), nirnic nu ar lãsa sa se prevadä cc cài noi ar putea ma dvi lizatia in dezvoltarea ci;
In once caz, trebuie s5. prevedem cá, once cale ar lua, tràsãtura indestructibilä a naturii
urnane ar urma-o pretutindeni.
* Acela care In tinerete a tr mizeriile s i a avut de suferit de pe urma insensibilitätii i
orgoliului celor boga este desigur 1a adäpost de b de a fi lipsit de In i de bun fa de
eforturile de a se combate inegalitatea in ceea ce prive boga cu tot ceea ce decurge de
aici. Intr-adevär, dacä aceastä lupt apeleazá la principiul abstract. int4emiat pe justitie, a’
egalit tuturor oamenilor, ar fi foarte usor sä obiect CS. natura, cea dintli, prin suprema
inegalitate a capaci tätilor fizice i mintale repartizate oamenilor, a sävIr injustitii contra
cärora flu exist remediu.
334
.335
Evident, ôamenior flu le vine u sli renunte la satisface rca Inclinatiei spre agresiune care
le apar ei flu trag acest caz nici un fobs. 0 grupare civilizatä mai redusli, aceasta
constituind avantajul ei, oferà o ie acestei pulsiuni instinctuale, autorizInd tratarea drept
du a tuturor celor care ràmIn In afara grup Jar acest avantaj flu este neinsemnat. Este
totdeauna posibil sä une unii cu altii, prin legäturile iubirii, o mas mai mare de oameni, cu
singura conditie ca altii sä ràmInà In afara ei, spre a primi lovituri. M-am ocupat
odinioarà de acest fcnomen, Care constä tocmai In faptul cä comunità vecine i char
Inrudite se combat i se ridiculizeazà reciproc; de exemplu, spanioiii i portughezii,
germanii din Nord i cci din Sud, engiezii i scotienii .a.in.d. L-am numit ,,narcisismul
micilor deosebiri”, nume care nu aduce nici o contributie la clarificare fenomenului. Or,
se constatà aici o satisfacere comod5. i reiativ inofensivà a Inclinatiei spre agresiune, prin
care coeziunea comunitä este facilitatà pentru membrii säi. Poporul evreu, data fund
diseminarea sa peste tot, a slujit cu demnitate, din acest punct dc vedere, civilizatia
popoarelor care il gazduiau; dar, vai, toate masacrele de evrei din cviii mediu nu au fost
de a juns ca sà facà mai pa i mai sigurä pentru fratii cré aceasta pcrioadá. CInd apostolul
Pavel a fäcut din iubirèa universalä a oamcnilor baza ob sale crc consecinta inevitabiiä a
fost extrema intoleranta a cre fatä de non-convertiti; intolerantà care fusese stráinä
romanilor, a cäror viata publicä i politicá flu era nicidecum Intemeiatii pc iubire, In
pofida faptuiui cà pcntru ci religia a fost o pro blerna de stat, jar statul era pur i.simp1u
impregnat de reli gie. Dc asemenea, flu este vorba de un hazard de neInteles dacä
germanii au fácut apel la antisemitism pentru a- reali za mai complet visul br de
dominatie mondialà; i vedern cum tentativa de a instaura in Rusia o civilizatic cornu nistà
nouà I gase punctul de sprijin psihologic In per secutarea burghezilor. Numai cä te inveti
cu ingrijorare cc vor Intreprinde Sovietele o data cc burghczii br vor fi stirpiti.
Dacä civiizatia impune asemcnea grele sacrificii, flu numai sexuaiitàtii, ci i agresività
omului, in mai bine dc cc ii este acestuia atIt de greu sà- gäseascä fericirea In conditiile
civilizatiei. Omul primitiv avea In acest sens un mare avantaj, deoarece ci flu cuno nici o
restrictic impusä. instinctebor sale. In schimb, certitudinea sa de a sc bucura mult timp de
o astfel de fericire era foarte redusä. 0mW cjvi-
336
lizat a schimbat o partc din posibilitatea sa de fericjre pie a parte dc securitate. Sä flu
uith.m insã cä In fam.ilia primitiv numai eful acesteia se bucura de 0 atare libertate a
instinc— tului; ceilalti sufercau oprcsiUflea sa ca ni sciavi. Contras-, tul Intre o
minoritate care profitã de avantajele civilizatiei si o majoritate privata de acestea era,
dcci, In acea cpoCä Indepàrtatä a dezvoltàrii umane, Impins pInà la cxtrem. Informatii
mai exacte asupra moravurilor sàlbatiCilQr de azi ne-au arätat Ca flu este deloc cazul sä
invidiem libertatca vietii br instinctuale ci sint, de fapt, supu unor restrictii de alt ordin,
dar poate inai severe decIt cele pe care be suportà omul civilizat modern.
Daca, pe bunä drcptate, ii repro civilizatiei noastre actuale faptul dc a realiza atit de
insuficient o ordine de viata capabilà de a ne face fericiti — ceea cc, totu noi Ii cerem —,
ca i faptul cä lasà sà subziste atitea suferinte dupä toate aparen evitabile; dacä, pe de altä
parte, ne silim, prin-, tr-o criticä necrutatoare, sa descoperim sursele imperfectiunil sale,
desigur cä flu facem decit sä ne exercitâm dreptul nos tru, fàrä a ne dcciara du säi. Este,
de asemcnea, drep tub nostru sä sperAm din parte-i schimbäri treptate, suscep tibile dc a
satisf ace mai bine trebuinteie noastre i d a o sus trage astfel acestor critici. Cu toate
acestea, poate cä noi ne vom familiariza cu jdeea cà anumite dificultàti cxistente sInt
intim legate de esenta sa i flu vor putea ceda la nici o tentativä de reformnä. Independent
de ob1iga impuse de restrictia pulsiunibor instinctuale, obliga pentru care sintem pregàti
sIntem de asemenea obliga sä luäm In considerare pericolul suscitat de o stare particularà
pe care o putem numi ,,mizcria psihologic a masci”. Acest pen- cob devine dintre cele
mai amenintatoare cInd liantul social este dat in principal de identificarea membrilor
societàtii unii Cu altii, pe cind uncle individualitáti cu temperament de efi flu ajung, pe de
aitä parte, sa joace acel rob important care trebuie sa be revina In formarea unei mase
Situatia actualà a civilizatiei Americii ar of cr1 o bunà ocazie de a stu dia acest redutabil
prejudiciu adus civilizatiei. Rezist ispi tei de a ma lansa in critica civiiizatiei americane,
netinIfld sä las impresia do a voi eu Insumi sä uzez de metode americane.
A se vedea las se, ogie und Ich-AnalYse. 1921.
337
I
v
Nici o lucrare nu mi-a dat, ca aceasta, impresia atIt de vie cá spun ceea ce toatà lumea tie,
cä Iolosesc hIrtia i cerneala i cä mobilizez apoi tipograuii pentru a spune lu cruri care, Ia
drept vorbind, se In de Ia sine. In conse cinta, a. fi foarte fericit i a sublinia cu dragä
inimä faptul, dac s-ar dovedi cä aceste ginduri ar aduce totu ceva nou In teoria
psihanaliticä a instinctelor, stabilind existenta unui instinct al agresività special i
autonom.
I)ar se va vedea cà nu este tocmai a cà este vorba pur i simplu de a sesiza mai bine o
orientare care dateaz de fapt de multä vreme i de tragerea unor concluzii mai ample.
Dintre toate notiunile dezvoltate incetni Cu incetul de cätre teoria psibanaliticà, aceea
referitoare Ia instincte a dat bc Ia tatonàrile cele mai chinuitoare. Ea era totu o parte atit
de indispensabilà Intregului, Incit din capul bocului se cerea ca lacuna sà fie acoperitä. La
Inceput, cind eram cufundat in cea mai mare perplexitate, propozi poetulni filozof Schi!
ler, care enunt cä ,,foamea i iubirea” regleazä functio narea angrenajului lumii, mi-a oferit
un prim punct de sprijin. Foamea putea fi reprezentantul acelor pulsiuni care tind sá
conserve individul, pe cInd iubirea tinde spre obiecte, iar functia sa principalá, Iarg 1
avorizat de natur constà In conservarea speciei. Astf ci, de Ia inceput, instinctele eulni i
instinctele obiectale intrau in opozi Pentru a defini energia acestora din urmà, cu
excluderea tuturor celorlalte, am introdus termenul de libido; in felul acesta s-a stabilit
opozi pe de o parte, intre instinctele de conservare a eului, jar pe de altà parte
instinctele ,,libidinale dirijate spre object, sau pulsiunile iubirii In sensul cel mai larg al
termennlui. tJna dintre aceste pulsiuni obiectale, pulsiunea sadicä, iese in evidentä prin
mai multe tràsàturi izbitoare, in a fel IncIt scopul sàu flu era nicidecum dictat de o iubire
plin5. de ging5. In plus, in multe privin ea se alitura In mod vizi bil pulsiunibor eului i, de
aitfel, nu- putea disimula apropia ta Inrudire cu instinctele de domina lipsite de intentie ii
bidinalä. Cu toate acestea, s-a trecut pe deasupra acestor discordante; sadismul apar In
mod notoriu vie sexuale, jocul cruzimii putIndu-1 Inlocui pe acela al gingä Nevro za
apàrea ca un rezultat al unei lupte intre interesul màrtu risit pentru conservarea de sine i
exigen libido-ulni, luptá din care eul ie victorios, Irisà cu preçul unor man sufeninte i
retiUn
Once psibaflalist va trebui s recnnoasCS c ast Inca toate acestea nu deloc aenhl unei erori
corectate demult. Dar din clipa In care jnvestiga noastr marcInd In acest sens un progres,
a trecut de la ref ulat la ref ulant, de la pulsiu nile obiectale la eu, s-au f5.cut imperiOS
necesare anumite modific In acest moment introduCerea concePutniul de narciSism a
devenit decisivä, termeflUl aplicindU-Se in urma descOPerin faptulul cä etil Insu este
investit de libido, fjindU-i chiar loctil de onigifle §i, Intr-o anumit m5.surà, ráminind
cartierUl säu general. Acest libido narcisiC se poate IndrePta spre obiecte, trecInd in I
elul acesta In starea de libido obiectal, dar putIndu-se retransfotma dupä aceea in libido
narcisic. ConcePtul narcisiSrnU face posibil con cep%ia psihana1iti a nevrozei
traumatice, ca i a multor afec vecine cu psihozele el permite char ca acestea din turn s5.
fie sesizate din punct de vedere psihanalitic. Nu smnt motive do a Inceta s5. interpretàm
nevrozele de tran sfert ca Incercäni ale eului de a se Inarma contra sexualitátii. Cu toate
acestea, concept11 do libido era amenintat. PentrU c Instinctele eulUi sint i ole libjdinale,
s-a pärut o clip cS totala confuzie Intre libido i energia pulsionalS devenea In general
inevitabil cum a i pretins-0 mai Inainte C. -G. Jung. Acest lucru nu era totu satisfaCS se
pástra c obstinatie o reticent ca i cum ar 1 i subzistat certitudinea (fàrä a fi fost Inca
posibil sà se arate motivul) cS instinCtele nit erau toate de aceea nattirS. Pasul urm5.tOr
1-am f5.cut cit lucrarea ,,DiflcOlO de pninCiPiUl placer (1920), atunci cind automatis
mu de repeti i caracterUl conservator al vietii instinC tuale rn-au frápat pentru prima
datS. pornind de la anurnite speculatii asupra onigiflui vietii i de la unele parable
biologiCe, am tras concluzia cä, aiStuni de instinctUl care tinde sä con serve substanta
vie i sà o reuneaSCS In unit5.%i mereU mai man 40, trebuie sä existe un aittil opus,
tinzInd sâ desfacS aceste unitäti i sS. le reducS Ia starea ion cu totul primitiVS adicä la
starea anorganicä. A independent de instinCtU erotic, exist un instinct al mortii, ian ac
%iUflea br conjugatS sau antagoniCS perrnite explicarea fenomenelor vietii. In cazul
acesta, Ins flu era u de demonstrat activitatea acestUi instinct al ino4ii, pe care 1-am
admis. Manifest5.tile Eros-ulUi erau suficient do evidente i de zgomotOase. Se
,,der Wjederbo1u n textul original. (Nota trad.)
40 Neobosita tendintá e a Eros-ului se opune naturii gene rale atit de conserVatOa1 a
instinctelor; aceastä opozitie atit de izbitoare zie poate conduce 1 iormuJa de noi
problefl3
339
338
V
putea admite c instinctul lnortii 1ucreaz pe täcute, In intimitatea fiintei vii, la disolutia
acesteia, dar, fire aceas— ta nu constituia nici o dovadá. Ideea cà o parte a acestui ins—
tinct se Indreaptá contra lumii exterioare i devine mariifestä sub forma pulsiunii agresive
i distructive ne-a determinat sä facem Inca un pas Inainte. Instinctul mortii ar fi fost In
felul acesta constrIns sä se pun5. in serviciul Eros-ului; indivi dul nimicea In cazul acesta
ceva exterior lui, yin sau nu, In bc de propria sa persoanä. Atitudinea inversa, adicä
stoparea agresività contra exteriorului, trebuia sà intàreascà ten dinta spre autodistrugere,
tendin necontenit activã sub toate formele. In ace1a timp, din acest mecanism tipic se
putea deduce faptul ca cele doria specii de instincte intrà var — poate niciodatà — in joc
In mod izolat, ci formeazä Intre dc diverse aliaje cu titru bane variabil, pinä la a deve ni
de nerecunoscut privirii noastre. In sadism, pulsiune identi ficatä de multa vreme ca o
componentà a sexualitätii, ar fi vorba tocmai de un asemenea aliaj Intre pulsiunea erotica
i pulsiunea distructivä; la fel in contrarul sàu, masochismul, aliaj al acestei tendinte spre
distrugere, dirijat5. spre interior, cu sexualitatea. In I elul acesta devine deosebit de
sesizabiI i Irapantà aceastä tendinçà, aitfel imposibil de perceput.
Ipoteza instinctului mortii san al distrugerii a Intimpinat rezistent chiar i In sinul
cercuribor psihanalitice; tiu cit este de räspIndità tendinta de a se atribui de prefcrhflá tot
ceea cc se descoperä periculos i pun de nra in iubire unei bipolarità originare, care ar fi
proprii naturii sale. La Inceput flu am sustinut decIt cu titlu de Incercare concep
de7xoltata aici; Cu timpul, Insä, ea mi s-a impus Cu o asemenca forta, IncIt flu am mai
putut sà gIndesc aitfel. Vreau sã spun cã, din punct de vedere teoretic, ea este
incomparabil mai fructiioasä decIt oricare alta; fàrä a neglija i färã a forta faptele, ea
aduce acea simplificare spre care se tinde in munca tiintificà. Recunosc cá in sadism i
masochism am vàzut Intotdeauna manifestãriie, puternic coborate de erotism, ale
instinctului de distrugere dirijat spre exterior san spre interior, dar nu cred cä am putea
rämIne orbi fata de ubicuitatea agresiunii distrugerii non-erotizate i s neglijam acordarea
locului pe care 11 meritä in interpretarea fenomenebor vietii. (Setea de distrugere,
dinijatà inauntru, este adevàrat cà se sustrage in mare parte oricärei sesiz atunci cind flu
este cciboratá de erotism) - Imi amintesc de propria-mi rezistent fat de conceptia care
enunta existenta anui instinct al .distrugerii, atnnci cIi en a aparut pentru prima data In
literatura psihanaliticL i cit de inaccesibil cram pentru aceas tà concep Faptul cii altii au
manifestat aceca aversiune si o mai manifestà Inca nu ma surprinde prea mult. Este
ideviirat cà cci care preferä basmele cu zInc o fac pe surzii cind ii se vorbe de tendinta
innascuta a omului ciitre , agresiune, distrugere, cruzime. Duinnezeu flu 1-a fiicut oare pe
om dupa chipul i aseminarea sa? Nu ne con— vine cind ni se aminte cit de greu este sit
Impaci — In po— - fida afirmatiibor solemne ale Christian Science ‘ — existenta de
netagaduit a rituiui cu atotputernicia i suverana Lunit tate a lui Dumnezeu. Diavolul Inca
mai este ccl mai bun sub terfugiu pentru a-i disculpa pe Dumnezen; c ar Indeplini in
privinta aceasta aceIa rol de desciircare econornicit pe care in lumea IdealurilOr aniene
11 indep1ine evreul. Oar i In acest caz Ii putern cere socoteali mi DumnezeU cu privire
Ia existenta diavolulni i a ritului pe care acesta ii Intru chipeaza. Date I iind aceste
dificultitti, se cade sit sfittuirrL pe fitecine sit se Incline pInit la pitmInt i cu buna in fata
naturii profund morale a omului; aceasta il va ajuta sit ci simpatia generalit i niulte ii von
Ii astfei trecute cu vederea 42
Terrnenul libido poate Ii aplicat din non manife5tiiribor energetice ale Eros-ulul, pentru a
le distinge de energia instinc— tului mor 43 Trebuie sit recunoa cit nu-i sesiz5 decIt cu
mare greutate pe acesta din urmit, sub singura formit a unui, ca sit zicem a reziduu, ghicit
In spatele manifestitrilor erotice i care ne scapit de Indatit ce aliajul situ cu acestea nu-1
mai tritdeazit. In sadism, Insit, unde el deturneazit In beneficiul. situ pulsiunea eroticit,
dind In aceia timp satisfac tie totalit dorin%ei sexuale, distingem in modul ccl mai c1ar
esenta sa i relatia pe care o are cu Eros-ui. Cind Insit intrit in scenit fitrit angajament
sexual, chiar §1 in accesul c mai
‘ In limba englezd n original. (Nota trad.)
dt In pers000jul Mefisto al mi Goethe, identificarea principinlul ri.nlui cu instinctul
distrngerii este absolut convingAtOare ,,tot ce se na i devine / E vrednic s se
präpSdeasc5... / Astfel cum tot ce voi numiti p / Distrugere i ritu / E mnsumi elementul
men”. Apol diavolul flu memte adversar a san an Sanctitatea i Binele, ci puterea de
creatie,de multiplicare a vietii pe Care o are natura, prin urmare Eros-ui. ,,Din aer, apa i
pitminturi / Semintele, cu mule, se-nalt vInturi, / in umcd i uscat, in cold i-n rece. / Noroc
C flacàra e patrimofliul men, f Aitfel i-n en viata or spori meren”. (Goethe, Faust, in
romanemte de Lucian Blaga, Edituma de Stat pentru literatura i art 1955, pp. 84—85).
(Paranteza trad.)
Conceptia noastrà actuailm or putea fi formulat aproximativ in nrmatorui termeni: o porte
a libido participa Ia once rnanifestare instinctuala, dam nu totul in aceasta este libido.
341.
340
r
orb de furie distructivã, flu se poate sá nii recunoa cä potolirea sa se asociazä cu 0 plàcere
narcisicä extraordinar de pronuu In m In care pune in fata eului, realizate, vechile dorin
de atotputernicie ale acestuia. 0 data moderat i domesticit, scopul fiindu-i, ca sä spunem a
inhibat, in stinctul de distrugere dirijat contra obiectelor trebuie sà-i permitä eului sá-si
satisfacà trebuintele sale vitale i de domi nare a naturii. Cum, de fapt, noi am recurs la
argumente teoretice ca sà—i admitem existenta, trebuie s concedem c flu este cu totul la
adäpost de uncle obiec tocmai din punct de vedere teoretic. In once caz, In stadiul actual
al capacitatii noastre de In agresivitatea corespunde realitatii; cercetànile i interpretàrile
viitoare vor aduce, cu siguran clarificàri decisive.
In cele cc urmeaz voi adopta, a punctul de vedere potrivit càruia agresivitatea constituie o
dispozi instinctivä primitivä i autonomä a fiintei umane i voi insista asupra faptului cà
pentru civiizatie ea constituie obstacolul ccl mai redutabil. In cursul acestui studiu ni s-a
impus o clipà intuitia ca civiliza este un proces aparte, care se desfã mai presus de
umanitate i r mereu dominati de aceastà idee. Adäugäm acum Ca acest proces ar fi In
serviciul Eros ului i ar tinde, In acest caz, sä-i uneascä pe indivizii izolati, jar In
continuare sä uneasc famiiiile, triburile, popoarele sau natjunjle intr-o vastà unitate:
umanitatea ca atare. Dc cc este necesar sa se petreacä astfel lucrurile, flu cunoa toc mai
aceasta ar fi opera Eros-ului. Fapt este cä aceste mase uniane au a se uni libidinalmente
Intre dc; necesitatea singu rà, avantajele muncii In comun flu ic-ar da coeziunea dorita.
Dar pulsiunea agresiv a oamenilor, ostilitatea unuia singur impotriva tuturor i a tuturor
Impotriva unuia singur se opu ne acestui program al civiliza Aceastä pulsiune agresivä
este descendenta i reprezentanta pnincipalà a instinctului ‘mortii, pe care noi 1-am gäsit
la lucru aláturi de Eros i care I Imparte cu acesta dominatia lumii. Dc acum Inainte semni
uicatia evolutiei civilizatiei inceteazä, dupa pärerea mea, sà mai fie obscurä. Ea trebuie sä
se dezv5.luie In lupta dintre Eros i Thanatos, Intre instinctul vietii i instinctul d distru
gere, a cum se desfã aceasta in specia umaná. Aceastä lupta este, la urma urmei,
continutul esential al vietii llatà motivul pentru care trebuie sä definim aceastá evolu
prin formula lacOfli lupta peutili via a specik umafle
Este acea disput Intre gigan pe care doicile noastre vor s-o domioleaScL clamInd:
,,CinteCul de leagän din cer”
V
Pentru ce, a rudele noastre animalele flu dau spec— tacolul niCi unei lupte simulare,
pentru civilizatie? Din päcate, flu tim. Este foarte probabil ca uncle dintre ele, albinele,.
furnjCile, termitele s fi luptat mu de secole pentru a ajunge la acele institU%U statale
propIii la acea repartiZare de func%ii. la acea lirnitare a libertätii ndividua1e pe care le
observäm asthzi la dc. Dan sentimenth’ nostru intim cä in nici una dirtr aceste republici
animallere, In nici unul dintre rolunile distnibui te supu br nu ne-am simti feniciti, este un
semn caracte ristic pentru starea noasträ actualä. Este posibil ca alte specii animal sà ii g
un echilibru temporar Intre influentele medium i instinctdle aflate In luptä in organismul
Ion i ca, In felul acesta, dezvoltarea Ion s fi intrat Intr-o perioadä de cairn. Este posibil ca
la omul primitiV un nou puseu al libido ului a fi provocat un nou contra-PuSdu al
pulsiunii distruc tjve. Se nidicä aid o multime de jntrebàni, la care mncä nu exist raspunS.
0 altà problerna ne preocupa In mod deosebit: la cc mijloa cc recurge civilizatia ca sa
inhibe agresiUflea ca sa facà mo— fensiv acest adversar i, poate, sà-l chime? Am i
reperat uncle dintre aceste metode, dan pare-se cä flu o cunoa pe cea mai impontantä. 0
putem studia In istoria dezvoltanii individ.UlUi. Ce se petrece In acesta, fàcind
inofensivä dorinta sa de agresiune? Un lucru cu totul neobi Nu 1-am fi ghicit i totu flu
este nevoie sâ cautam prea departe ca sa-i descopenirn. Agresiunea este introjectata,
inteniorizatä i, de asemenea, retnimisä, la drept vorbind, in punctul de unde a pornit: Cu
alte cuvinte, ea este ret urnatâ impotniva propriUlUi eu. Acolo ea va fi reintegratä de o
parte a eului, care, in calitatea sa de supraeU va intra In opozi cu cealaltà parte.. In acest
caz, in ipostaza de con moralä, va manifesta ha adresa eului aceea agresivitate severä pe
care eului i-ar
Probabil cA putem ad urm preciZare a cum ar tre bui s Se dezvolte, porniiid de La tin
anumit eveniment, care rãmIfle sä fie dezlegat.
‘ ,,Eiapopeia ‘ron Hiznmel” hi textul originaI, expresie Iuat din. vasthl poem al Lu’ H.
Heine intitulat Gernzsnia. (Nota trad.)
343-
.842
V
fi plãcut s-o vadà satisfãcutã Impotriva unor indivizi stràini. Tensiunea care ia na Intre
supraeul sever i eul pe care i i-a supus o nuinim sentiment con de culpabilitate; ea se
manifestä sub forma nevoii de a fi pedepsit. Civilizatia dominà deci periculoasa ardoare
agresiv5. a individului, släbindu-1, dezarmIndu-1, punIndu-I sub supraveghere prin
intermediul unei instante In el Insu asemenea unei garni zoane instalate Intr-un ora
cucerit.
Analistul i face despre geneza sentimentului de culpabi iitate o opinie diferità de aceea pe
care o au, pe de altä parte, psihologii; dar nici el nu- poate explica u aceastä genezä. In
primul rind, dac ne Intrebäm cum s-a ajuns sä fie resimtit acest sentiment, primim un r
imposibil de respins:
cineva are con de a fi vinovat (oamenui religio spun ,,de a fi päcàtuit”) dacä a sàvIr ceva
ce se recunoa a fi ,,ráu”. Remarcàm cit de neInseninat este aportul acestui raspuns. Dupä
oarecare ezitare, poate c vom adàuga:
acela care nu a sävIr räul dar recunoa cä pur i simplu a ;avut intentia de a-i sãvIr se poate
socoti vinovat. Punem atunci urmàtoarea Intrebare: de ce, In cazul acesta, se consi derä
intentia i executia ca fund echivalente? Ambele cazuri presupun cá räul a i fost
condamnat, judecIndu-se cà reali zarea sa trebuie exclus Cum se ajunge la aceast
deziegare? SIntem indreptä sä Indcpärt5rn posibilitatea existen unei aptitudini originare,
naturale — ca sã spunem a — de a distinge binele de ràu. Adesea räul nu constä
nicidecum In ceea ce este v i periculos pentru eu, ci, dimpotrivà, In ceea ce este dezirabil
pentru el i ii face pläcere. Deci aici se manifestä o inf1uen stràinà, care decreteazä ceea cc
trebuie numit bine i ceea cc trebuie numit ràu. Cum omul nu a fost orientat spre aceast
discriminare prin propriui sàu sentiment, lui Ii este necesar un motiv ca s se supunä
acestef influente stràine. Motivul este u de descoperit in neajuto rarea §i dependen omului
fa de ceilalti i flu am putea s-o definim mai bine decIt ca angoasä In fata pierderii iubi ri
Dacä i se IntImplä s piardä iubirea din partea persoanei
•de care depinde, el pierde In ace1a timp protec Impotriva a tot felul de pericole, jar
principalul pericol la care se expune este ca aceastà persoanà atotputernicä sà-i
demonstreze superioritatea sub formà de pedeapsä. In consecintä, ràiil este originar: de
aceea sIntem amenintati de a fi priva de iubire; i tocrnai din teama deane expuneia
aceastäprivatiune trebuie sä evitãm de a-i sàvIr Putin intereseazá, a dacã 1-am sàvIr
saudoar am avut intentia de a-i comite;
Intr-U11 caz, Ca 1 in celälalt, pericolul nu apare dedt &T1 momentul in care autoritatea
descoperà lucrul acesta, fh ambele cazuri ea urmInd sä se comporte la fel.
Starea aceasta a fost numitä ,,con nefastä”, dar, La drept vorbifl& flu merità numele
acesta, deoarece in acest stadiu sentjmer de culpabilitate flu este, evident, decIt angoa5
determiflatä de pierderea uubirii, angoasä ,,socialä”. La copil flu poate Ii niciodatà
altceva dar i la mul%i adulti iucruri stan la f ci, in afarä de cazul In care locul tathlui san
al ainbilor pärin este luat de societatea omeneasc In intre gui ei. Dc aceea, de regulä. ace
adulti nu- permit sä s räul susceptibil de a le procura piàcere decIt dac sint sigUri Ca
autoritatea flu va afla nimic despre acesta sau flu le va put ca face nimic numai teama de
a fi descoperi determinä angoaSa br 46• La firma urmei, societatea din zilele noastre
trebuie sà tina seama de starea aceasta de lucruri.
0 mare schimbare intervine din momentlil in care autori tatea este interiOriZata, in
virtutea instaurärii unui supraeu. Atunci fenomeflele de con moraiä sint ridicate la in alt
nivel si nu ar trebui sä vorbim de con j de senti iiicnt de culpabilitate decit dupà cc
aceastä schimbare s-a produs Din acel moment teama de a fi descoperit dispare, jar
deosebirea dintre a face räul i a voi ràul se terge cu totul, pentru cä nimic flu poate
ramIne ascuflS supraeUlui nici chiar gIndurile. Cu toate acestea, gravitatea realä a
situatiei riu mai existã, dat fund faptul cä noua autoritate, supraeul flu are mc un motiv,
credem noi, sä maitrateze eul de care este jntim legat. Dar influenta genezei sale, al cärei
mod de manifestare permite trecUtUlUi sà supraVietuiaS In el, se concretiZeaZá In I
aptul ca, In fond, totul a ramas ca mai Inainte, ca In starea primordialä. Supraeul supune
la chinuri eul vinovat c ajutorul acebora senzatii de angoasa i pInde ocaziiie de a-i face sä
fie pedepsit de lumea exterioarä.
In acest al doiiea stadiu dc dezvoltare, con moralä prezintä o particularitate care ii era
Inca str5.ina primulUl stadiu i pe care o putem explica cu u In adevàr, con tuinta se
comportä cu atit mai sever i manifestä o susPiCi
S ne amintim de faimosul Mandarin aT lui Rousseau.
Once spirit avizat Va ln si va tine seama de faptul cam acea 5 expunere sumarà slat in
mod riguroS izolate I enomefle care in reali tate au bc sub forine jntermediare succesive i
c flu este vorba numai de existenta supraeului ci si do I orta sa relativa si de sfera sa de
jnf1ueflt Tot ceea ce am Cpus pin acum despre con morala i despre culpa bilitate este
binecuflOScut i aproaPe necontestat.
345
.344
tine cu atIt mai mare cu cit individul este mai virtuos; a incit, In cele din urmä, oamenhi
de acest fel se vor acuza de a fi cei mai man päcáto cu cit vor avansa mai mult pe calea
sanctit Prin aceasta virtutea se vede frustratà de o parte din recompensele care i-au fost
promise, càci eul do— dil i ascetic nu se bucur de Increderea mentorului säu si Se
strãduie zathrnic, pare-se. s-o ob In legaturà Cu aceasta, Insà, ni se va face urmàtoarea
obiectie: oare aceste dificultati flu cumva le creati In bunà mäsurA In chip artif i cial? 0
con mai exigentä i mai vigilent va Ii, de fapt,. tocmai tràsätura caracteristicä a omului
moral, jar dacä sf in ii se cred pàcàto ei nu o fac färä motiv, dacä inem seama de ispitele
— la care ei sInt atIt de expu — de a- satisface pulsiunile instinctive. Càci ispitele, se tie,
flu fac decIt sà creascä prin continua renun pe cInd ele slábesc, cc pu temporar, dacã
ocazional Ii se cedeazà. Un alt fapt provenit din acest domeniu al eticii, atIt de bogat in
probleme, este cä adversitatea fatà de lumea exterioarä ridicà Ia un Inalt grad in supraeu
puterea con morale. Atita timp cit soarta Ii suride ornului, con ràmIne indulgentà i I trece
cu vederea eului o mul de lucruri; dar de indatã ce ll asalteazä o nenorocire, el se Inchide
in sine, I recunonste pàcatele, Intàre exigen con sale, I impune privatiuni i se autopedepse
canonindu-se 48• Popoare Intregi s-au comportat In ace1a f ci i se comportà mereu a fel.
Faptul se expiic lesne, dacà avem In vedere stadiul in fantil primitiv al con morale, care
nu este abandonat dupä introiecf area autoritàtii in supraeu, ci, dimpotrivà, per sistà
alàtuni i Indàràtul acesteia. Destinul este considerat ca un substitut al institu parentale;
dacà ne love ne norocirea, aceasta Inseamná c5. am Incetat sà mai fim iubiti de aceast5.
autoritate atotputernicà. Astfel, amenintati at retragerea iubinii, ne supunem din nou p
reprezen tati d-e supraeu, pe cInd In starea de fericire Ii neglijàm. Fap tul acesta devine
deosebit de ciar cInd flu vedem In destin, In sensul strict religios a! termenuiui, decIt
expresia vointei divine. Poporul lui Israel s-a socotit copiiui preferat a! mi
48 Tocmai despre aceast intSrire a moralei prin adversitate trateaz Mark Twain, intr-o
savureas istoricar intiiulalá The Jirst nielcn I eve stole. Acest prim pepene verde
intimplätor an era copt. Mi-a fost dat s and pe Mark Twain insu povestind aceast
intimplare. Dupä ce i-a enuntat tithil, s-a intrerupt i, ca i cam ar Ii chzut prada indoie)ii, s-
a intrebat: ,,Was it the first”? Pun asta a spas totul. A primal an a feet i ultimal.
DumfleZe i cind Tat atotpUtetflic a ab nenorociri asupra popOrUlui S ales, acesta flu a
pus nicidecum Ia Indoiaiä aceast prefenin%ä dupä cum el rut s-a indoit nici o clipä de
puterea i dreptatea divinit Acela popor i-a creat, pe de aitä parte, pe profe care ii repro
färä ince tare pàcateie i a extras din sentimefltul s de culpabilitate regulile exceSiv de
rigroaSe ale religiei sale, profesate de preoti. S subliniem, càci faptul este curios, cit de
diferit se comport omul primitiVl Cind 11 love o nenorocire, ci u- ia asuprä- gre
diinpotnivä, o pune pe socoteala feti care, vezi bine, nu i-a fàcut datoria; apoi il snope In
b In bc de a se pedepsi pe sine Insu
Distingem In felul acesta, douä onigini ale sentimentului de cu1pabi1ita una este angoaSa
In fata autonitä%ii, jar cea laltà, tilteniOar este angoaSa In fa%a supraeului. Cea dintli II
constrIfl pe om la satisfaCerea pulsiuflubOr sale. Cea dc-a doua, data fund
imposibilitatea de a ascunde supraeului persisteflta donin%elOr interziSe, II Impinge, In
plus, pe individ sli se autopedeP5ea-5 Am vazut cum putem In seven tatea supraeulUi
adicä cerintele con morale. Aceasta pre1Uflge pun i simplu severitatea autonit
exteniOare, càreia i-a preluat functiile, In parte Inbocuind-0. Discernefli acum raportu]
care existä Intre renuntarea Ia pulsiuni i sen timentUl de cuipabilitate. La origifle
renuntarea nu este decit consecinta angoasei inspirate de autoritatea din exterior;
renuntäfll Ia satisfacerca pulsiunilor pentru a flu pierde iubirea de care ne bucuràifl din
partea ci. Acest lucru o data fàcut sintem — ca sà zicem a — chit fa%ä de ea i, drept
urmare, mx ar trebui sà mai subziste nici mx sentiment de culpabilitate. Dar lucrurile se
petrec altf ci en angoasa in fata supraeului.
In cazul acesta renuntarea flu este de mare fobs, deoarece dorinta persistà i nu poate fi
disimulat fa de supraeu.
In pot ida renuntiirii, va lua na In consecintä, un senti ment de vinovatle, ceea cc
constjtUlC un gray inconvenient economic in ceea cc prive intrarea in joc a supraeu sau
cum, de asemenea, mai putem spune, modul de formare a con morale. Dc acum Inainte
renutarea la pulsiufli flu mai exercitä nici o actiune pe deplin eliberatOare, abstiflen
nu mai este recompensatä prin asigurarea pastrarii iubinii, a incIt s-a schimbat o
calamitate exterioara ameflifl%at03
— pierderea iubinii din partea autoritä%ii exterioare i pedeap sa pritnita de la aceasta —
pe o calamitate inteniOar contiIlfl adicä acea stare de tensiune proprie sentiment de
cuipa’ biitate.
347
346
I
Aceste relatii sint atIt de complicate i atit de importante Incit, trecind peste
inconvenientele oric repetiiri, a don sA le reiau dintr-un alt punct de vedere. Succesiunea
br In timp ar fi, a urmàtoarea: in primul rind renun tarea Ia pulsiune, consecutivã
angoasei In fata agresiunii din partea autorit exterioare angoasA care se intemeiazä de
fapt pe tearn.a de a pierde iubirea, citci iubirea protejeazà Impotriva acelei agresiuni pe
care o constituie pedeapsa; in staurarea, apoi, a autorit interioare, renuntarea consecu tivà
angoasei In fata autorit interioare, angoasà morati. In al doilea rind, echivalarea actiunii
condarnnabile cu inten tia condamnabilä, de unde sentimentul de culpabilitate i nevoia de
pedeapsà. Agresiunea pe planul con perpe tueazà agresiunea din partea autoritatii
exterioare. PInà aici claritatea obtinutà este real dar curn sä includem in acest tablou
intArirea con morale prin nenorocire (renuntarea impusà din afarà) sau rigoarea atit de
extraordinarä a aces teia Ia fiinta cea mai bunà i mai docilà? Noi am i explicat aceste
dou5. particularità ale con morale, dar dup toate aparentele r impresia Ca aceste explica
mi an proiectat asupra br o luminà comp1et lásInd In urnbr ann- mite fapte fundamentale.
Este locul sà introducem, in sfir o concep In Intregul ei proprie psihanalizei i cu totul
sträinä gIndirii traditionale. Ea este de naturä sA ne fac sä In de Ce acest subject ni se
pare at Je incurcat i de opac, reducIndu-se la urmàtoarele: origine con moralä sau, mai
exact, angoasa care va deveni mai tIrziu con moralà este de fapt cauza renun la pul siune,
pentru ca ulterior relatia sa se inverseze. Once renun tare pulsionalä devine atunci o sursä
dinamicä de energie pentru con pentru ca apoi once nou5. renuntare intensifice Ia rIndu-i
sevenitatea i intoleranta acesteia; jar dacä am, putea sà punem mai bjne de acord aceste
notium cu istoria dezvoltàrii con a cum noi o cunoa deja, am fi tentati sà ne raliem
urmätoarei teze paradoxale: con tiinta moralä este consecinta renuntarii la pulsiuni. San:
aceasta din urma (impusa nouà din exterior) genereazà con tiinta moralà, care apoi
pretinde noi renuntari.
La urma urmei, contradictia dintre teza aceasta i propo zitia noasträ precedent privind
geneza con morale, nu este prea pronun jar noj mntrezàrim un mijioc de a o reduce i mai
mult. Ca sã faciitàm expunerea, sà luàm exein— plul instinctului de agresiune i sA
admitem o clipà cã este vorba, in aceastä Imprejurare, de o renuntare la agresiune.
Jrjre supozitia aceasta trebuie s-o con ca provizOnie. l exerCitatä asUpra con morale de
cätre renun tare cste de a naturä Incit once functie a agresivit pe care noi n abtihlem s0
satis este reluatä de supraeu i acC iC prOpnia sa agresivitate (contra eului). Accastä
propozitlO nu se acordä prea bine cu aceea care spune cä agre sivitat( jnitiala a con
morale este o supravietl a seVeritat aut0 exteri0a i cá, pnin urmare, flu are jmiC comUfl
Cu fenomeflul renun Putem jnsä suprilna aceasta antifl0n1 facind sà derive dintr-O altit
sursâ aceastä prima armätUnä agresiva a supraeuhui, admitIfld Ca o agresivi tate
considerab a trebuit sä se dezvolte la copil contra an toritatii care ii interziCea pninlele
dan i cele rnai importaflte. satisfaCtii de aitfelputin intereseazà genul de pulsiuni carora
aCca autonitate le interZiCea in mod expres liberul curs. Copi lul era realmeflte obligat
sä renunte Ia sat isfacerea acelei agre sjvjt vindicative. Tocmai pentru a se ajuta in depa
unci situatii atIt de dificile din punct de vedere econOmIc recur ge c Ia meCafliSiflele
cunosCute ale IdentifiCanii, instaunind in el acca autoritate intangibilä, care devine in
acest caz su praeiil. Acesta i va apropria intreaga agresivitate PC care copilul an Ii
preferat s-o poatä exercita impotniVa autonitàtii Insä Cit pnive en1 copilulUi, acesta
trebuie sä se multu measca cu tnistul nol al autoritätii degradate a tatàlui. Cum se
Intimplá atIt de adesea, situa este rästurflatä ,,Dacà en a fi taticul i tu copilul ai vedea tu
atunCil” Relatia in tre supracu i en este repnodUCerea rásturnatá de cätre acea stä
dorinta, a relatiilOr care an existat realmefite altadata intre en1 Inca in indiviziune i un
object exterior. lar lucrul acesta este tipic. Cu toate acestea, deosebirea esentialä con stá
in faptul cä nigoarea oniginarä a supraeului flu este deloc sau nu este tocmai aceea PC
care am simtit-O din partea sa pe. care i-o atrihuim la propniU ci chiar propnia noasträ
agre sivitate dinijata impotriva supracubli. Dacä acest punct de vedere este conform cu
faptele, sintem realmente mndreptä%i sä pretindem cà con i are oniginea in reprilnarea
unei agresiufli i c este ulterioc 1 prifl fbi repritfläti simi lare. In cazul acesta, Iusá, càreia
dintre cele doua conceP%i sá-i dam dreptatc? Celei vechi, care, din punct de vedere gene
tic, nOUä ni se pare inatacab san celei nol, cane se acordä atIt de oportun cu teoria?
Evident, ambele an UStifiCare f apt dovedit i de observatia directä; ele flu se opun ufla al
teia i chiar se intilnese intr-un punct deoareCe agresiV1tat vindicatiVä a copilubui va lua
de asemeflea ca mäSUr 51
349
348
unea primitiv Ia care el se a din partea tatàlui. Expe rienta ne Invatä totu cä severitatea
supraeului elaborat de copil flu reflectä nicidecum severitatea tratamentelor suferi te de el
49. Cea dintli pare independentä de cea de-a doua, un copil crescut Cu 0 foarte mare
blIndete putind s elaboreze o con moralä extrem de riguroas5. Ar fi totu gre sà exageräm
aceastä independen pentru cä niciodatä nu este greu sä ne convingein cä rigoarea
educatiei exercitä de asemenea o puternicä inf1uent asupra form supraeului infantil.
Ajungem la concluzia c factorii constitutionali innáscu i influentele mediului, ale
ambiantei reale, concurä, la aceastà formare i la geneza con morale. Acest fapt flu are
nimic bizar; dimpotrivä, constituie condi etiologicii generalä a tuturor proceselor de acest
ordin °
Putem afirma, de asemenea, Ca dac copilul reactioneazä printr-o agresivitate intensä i
printr-o severitate corespun— zätoare a supraeului fata de primele man pniva instinc—
tuale, el reproduce prin aceasta o reactie de naturä fiogene- ticä; Intr—adevàr, reac sa flu
mai este justificatá de circum— stantele actuale, cum fusese In schimb In timpurile
preistorice. cind avea de-a face cu un tatä desigur teribil, càruia avem toate motivele sà-i
atribuim o agresivitate extrema. Deosebi rile dintre cele douà conceptii pnivind geneza
con se reduc deci i mai mult dacä de Ia istoria dezvoltärii individu lui trecem la aceea a
dezvoltàrii filogenetice. Dar aici apare o nouà i importantä deosebire intre- aceste doua
procese. Nu putem abandona ipoteza noasträ privind originea senti mentului de
culpabiitate provenit din complexul liii Oedip i dobindit cu prilejul uciderii tatälui de
cätre fratii coaIiza Impotniva lui. Agresiunea flu a lost atunci reprimatá, ci pur i simplu
realizatä, — chiar acel tip de agresiune a cärui repri-. mare la copil trebuie sä fie sursa
sentimentului de vinovatie. De aceea flu a Ii surprins dacä un cititor initat an iibucni:
,,Atunci este absolut indiferent dacà i asasinezi i flu tat5.I, fiindcä oricum te vel pricopsi t
cu un sentiment de
4° Fapt relevat In mod jnst de Melanie Klein i a! autori englezi. ° In lucrarea sa intitulat
Psihanaliza personaiit4;ii totale (1927),
Fr Alexander a pus foarte bine in eviden cele donA tipuri principale de ietode pedagogice
patogene: severitatea excesiv i tendinta de a räsf copilul. Cercetarea sa o confirm pe
aceca a lui Aichhorn asupra copiläriei abailonate. Un tat exagerat de slab i indulgent” va
da prilej copilulni sä iormeze unsupraeu excesiv de sever, pentru c un asemenea copil, ub
irnpresia iubirii al cArei object este, nu are altä ie decit s re turneze agresinnea spre
interior. La copilul abandonat, crescut f dra
,ctilpabilitatdt Ne putein pernute sá ne irtdoim pu San este gre clnd s SUS cá acest sentjm
rezu din agre siunea reprmatä san toatä istonia aceasta a ucidenii tatàhui
-este im roman, jar I iii oameflulor pnimitivi flu i-au asasinat inai des ta%ii decit an
obiceuui s-o faca I iii celor de azi. In rest, dac nil este in roman, ci in I apt istOniC
plauzibil. atunCi am avea n caz In care s—a intimplat ceea ce toata lumea se a$ePtá s se
intImPle, adicä In care cineva se simte vinovat pentnu cä a COITL1S realmente in hucril
lipsit de justitiCare. lar in ceea ce pnive acest caz, care de aItfel se produce mereu,
sihaflaliza inca ne rämine datoare c 0 expliCa%ie”
Iatä in I apt cent, jar problema menita s lie rehuata. La irma urinelor, misterul care
subziStä i este chiar atit de impenetral Daca se inanifestä un sentiment de culpabili tate
dupä ce s-a comiS räul i pentnU cá a lost comis, s-ar Luveni sá-l numim mai degrabä
remu Sentimentul se raporteaza excluSiv la un act de vinoVatie i presuPufle. bine inteleS,
0 mo’Vdl 0 prediSP0ZT% de a se sim%i vifl vat. preeXiSte sàvIr actflhuj. 0 asemen
remU u ne va Ii deci niciodatä de ajutor pentru a regasi origiflea ou morale i a senl
imentU de culpabilitate In gene ral. In aceste cazuni de toate zilele se Intimplä in mod obi
it ca 0 trebuinta de natura pulsionalä sä reU a se satiS f ace, Iärà voia con morale, a cärei
putere are i ea limi tele sale, i ca, datonitä slabirii natUrale a trebuifl%ei care antrefleazä
potolirea sa, raportUl jnj de forte jntrate joc sà lie restabilit. A psihaflaliza exclude din
aceastä dezbatere cazul sentime de cuip determiflat de retnu oricIt de lrecVeflt an Ii i
onicit de mare ar putea Ii importanta sa practiCa.
Cu toate acestea, dacä sentimeflt de culpabthtate al ot dateaZa de pe vrernea ucidenii
tatalui primordial ,el era cu yIn1 i Indesat in ca de ,,remu ;atufici acea anteri onitate, fa de
actul In chestuUfle, a con morale i a uumitUlUi sentiment, flu ar Ii putut exista. Care a
fost, asadar, origiflea remu Este sigur cä acest caz trebuie sa ne dez väIl- secretul
sentimeflt de culpabilitate i sä punä ca— oste, tensiuflea Intre en i supracu cade Si
intreaga sa agreSiuflO se poate
dirija spre exterior. Daca se face dcci abstractie de un factor onstituti0nal conjecturaL
sintem In drept sa atirIfl CS se provian din actiuflea onjugatS a celor donS influefite
vitale in prifluhl rind din cauZa privSrii de satisfacti’ instinctuale. care declaflf
areSivitatea in al doilaa rind din cauza experiefit ubirii, care face ca ace agresiflac s fie
returnatS spre interiOr ea fUnd transferatS supracd1
351.
350
pat perplexità noastre. Este, dupä p mea, tocma ceea ce rezultä de aici. Remu era
consecinta ambiva— len;ei absolut primordiale a sentimentelor fa de tatà: f iii ii urau, dar
II i iubeau. 0 data ura potolitä prin agresiune, iubirea a reapàrut In remu legata de crimà, a
genera supraeul prin identificare cu tatãl, i-a delegat dreptul i puterea pe care le detinea
acesta de a pedepsi Intr-un fel actul de agresiune sàvIr i, In sfir a instituit restric desti—
nate sä impiedice repetarea sa pe viitor. 5i cum agresivitatea contra tatàlui se reaprindea
mereu in sinul generai unnà— toare, Insu sentimentul de culpabilitate se mentinea i se
intà— rea prin transferul càtre supraeu a energiei proprii fieciIrei agresiuni noireprimate.
Iat acurn ajun dupä pàrereamea, la o claritate perfect 2supra a douä chestiuni: participareä
iubirii la na con morale si fatala inevitabilitate a sentimentului de culpabilitate. Este, dcci
exact cà faptul de a ucide tatàl sau de a se abtine flu este decisiv in ambele cazuri
sentimentul de vinovatie este necesar, fund expresia conflictului de ambivalen a luptei ye
nice dintre Eros i instictul de distrugere sau al rnor Acest conflict a izbucriit din clipa In
care oamenilor ii s-a impus sarcina de a träi Iii comun. Atita timp cit cornunitatea cunoa
doar forma farni liaià, conflictul se manifestä in mod necesar In complexül lui Oedip,
instituie con moralà i genereazà prim I sentiment de culpabilitate. Cind comunitatea tinde
sà Se làrgeascà, acela conflict persistà, luInd forme dependente de trecut, se intensificä i
antreneazä dupà sine o accentuare a primului sentiment. Cum civiliza ascultä de un puseu
erotic intern, care vizeazä sà-i uneascá pe oameni Intr-o masl mentinuta ca atare prin
legàturi strinse, ea nu poate ajunge aici decIt printr-un singur mijioc, mntàrind tot mai
mult senti mentul de culpabilitate. Ceea ce a Inceput cu tatàl, se desà vIr prin masil. Dcci
civilizatia este calea indispensabila de evolutie de Ia familie la umanitate, aceastà Intàrire
fund in cazul acesta indisolubil legatà de cursul ei, ca o consecintà a conflictului
ambivalent cu care ne na i a eternei gil ceve Intre iubire i dorinta de moarte. Si poate cä
Intr-o zi, datorità civilizatiei, aceastä tensiune a sentimentului de cul pabiitate va atinge
un nivel atit de ridicat IncIt individul va gàsi c este greu de suportat. Ne gindim aici la
imprecatia frapantà a marelui poet impotriva ,,puterior cere ,,Voi ne dati viata,fVoi 11
lása pe nenorocit sit pãcàtuiascà,/Apoi
11 abandOfiat1 pedepsei, / Cad orice gre se ispà aici pe Pàmint” j.
fie-ne permis sä scoatem un suspin cInd bitgäm de seamá cà iinor oameni le este dat sá
facä sà erupä fàrä nuci
o osteneala cuno cele mai profunde din viltoarea pro priilor sentimente, pe cInd noi,
ceilalti, ca sà ajungem aici, trebuie sà ne croirn drumul tatonInd fàrä odihna, prad celei
mai crude incertitudini.
V
La sfIr unui asemenea drum, autorul trebuie sä se scuze cä flu a fost o calauza mai
iscusitä, c5. flu a tiut sà evite eveninientele neprevàzute san traseele i ocolurile
anevoioase. Fárä indoialit Ca se poate face mai bine. Dc aceea vreau sà Incerc sà
compenseZ In parte aceste neajunsuri, fie i in ceasul al doisprezecelea.
Presupun c5. le-am läsat cititorilor impresia cä diser tatiile mdc asupra sentimentului de
culpabilitate depà cadrul acestui studiu, cà dc ocupà prea mult spa i Imping pe un plan
secundar celelalte aspecte ale problemei, care In mod cert nu sInt Intotdeauna intim
legate de ea. Dacà constructia studiului a avut In mod sigur de suferit, intentia noastrà a
fost totu de a prezenta sentimentul de culpa bilitate ca pe problema centralà a dezvoltàrii
civiliza%iei i de a reliefa, in plus, cauza pentru care progresul acesteia trebuie platit
printr-o pierdere a fericirii, determinatä de Intàrirea acestui sentiment 2• Aceastà propozi
concen 51 Goethe, Lieder des Harfners, in rornanul autobiografic Wilhelm
Meister.
52 ,,Astfel con moralS, face din noi toti ni 1a Faptul de a le ascunde tinerilor rolul pe care
sexualitatea ii va juca in viata br flu este nicidecum singura gre irnputabilä educatiei de
azi. Ea phchtu ieste, de asemenea, nepreghtindu-i in privinta agresivith cS,reia sint
destinati a-i fi tintS,. Lhsind tineretul sS mire in viatS, cu o orientare psi hologicS atit de
falsh, educatia flu se consporlh aitfel decit Cel care s-ar apuca sä echipeze o expedi
polarS cu haine de varä i Cu hârti refe rjtcare Ia Jacurjle nsofltane jtaliene. Ceea ce
vhdeste cS, ea abuzeazh de prescrip etice. Aceste prescriptii ar ii mal putin funeste dacä
educatia ar preciza: a ar fi trebuit sS, fie oamenii spre a-ti ghsi fericirea i a-i face i pe
ceilalti fericiti, dar trebuie tinut seama de fapthl cà ei nu siflt astfel. In ioc de aceasta,
adolescentul este làsat sà creadã Ca tori ceibalti oameni ascultã de aceste prescriptii, cS ei
sint, asadar, ci totii virtuO5i. i dacA este lhsat sä creadS aceasta, este pentru a justifica
cerinta ca el sá devinS, virtuos.
352
353
r
treaz rezultatul cercetàrii noastre; i dacà ea Inca mai pàstreazà o rezonan stranie, faptul
provine probabil de la relatia foarte specialá i, precis, mereu neInteleasa a sentimentului
de culpabilitate cu con nostru. Primul se impune net celui de al doilea In cazurile obi de
remu care, care ne apar ca normale; oare flu avem noi obiceiul ca in bc de sentiment de
culpabilitate (SchuldgeJühl) sã folosim In germana termenul ,,constiintä a vinovatiei”
(,,Schuldbewusstsein”)? Studierea nevrozelor, care ne des chide cele mai pre porti de In a
stàrii nor male, ne dezvàluie situatii pline de contradic tntr-una din aceste afectiuni,
nevroza obsesionalà, sentimentul de culpabilitate invadeazä zgomotos con dominã ta
bloul clinic, precum i Intreaga viatà a bolnavului, nelásInd aproape nimic sà subziste
alàturi de dInsul. tnsä In majo— ritatea celorlalte cazuri i forme de nevrozä el ràmIne
complet incon färà ca prin aceasta s5. flu produca efecte de maj mica importantä.
Bolnavii flu ne dau crezare cInd noi le atribuim un ,,sentiment de culpabilitate incon
pentru ca ei s ne in lie i pe jumätate, le vorbim de o nevoie de pedeapsà incon in care se
manifestä acest sentiment. Dar flu trebuie 55. supraestimäm raporturile care existS. Intre
acesta din urniS. i o anumitS. formS. de nevrozà; pentru cà, In nevroza obsesionalS.,
IntIlnim i tipuri de bolnavi care nu- sesizeazà sentimentul de culpa bilitate sau nu-l resimt
ca pe o stare de indispozi dure roasS., ca pe un fel de angoasS., decIt In momentul In care
sint stingheri In executarea anumitor ac Fàrá in doialà cä ar trebui sá reu in cele din urmà
s5. in aceste lucruri; fapt este CS. Inca nu reu Aici poate cä ar fi binevenitS. observa cä
sentimentul de culpabilitate flu este, In fond, nimic aitceva decIt o variantS. topicS. a
angoasei i c5. In fazele ulterioare ci este absolut identic cu angoasa In fata supraeului.
tntr-adevär, In ceea ce pri ve angoasa, constatàm cà ea ne of cr5., In raport Cu cOfl con
acelea variatii extraordinare. Oricum, ea se ascunde Indáràtui tuturor simptomelor; dar
uneori acapa reazã zgomotos Intregul cimp al con pe cInd aiteori se disimuleazä atit de
perfect, incIt ne vedem obliga 55. vorbim de o angoasA incon — sau de o posibilä an
goasà, dacä inem la o no psihologicS. niai purä a constiintei morale, dat fund cä angoasa
flu este la Inceput decIt ca o stare al)ia sesizabilS., confuzä. De aceea In lesne cä
sentimentul de cuipabilitate generat de civilizatie
poate sä nii lie recunoscut ca atare, cii rimine in mare parte sau se manifest ca 0 stare de
indispozi ca
o ncmU1 vagS. ciireia se cautS. a i se atribui alte motive. eligiiie, cel pu nu an ignorat
niciodatS. rolul in civi 1iza al sentimentulm de cuipabilitate. Ele ii dau numele de pàcat i
chiar pretirid — ceca cc am reliefat destul de palid jntr-o alt lucrare — sä elibereze
umanitatea de acest piicat. Din modul In care cre obtine aceastS. i bàvire, prin
sacrificarea vietii unuia singur, care i asumS. vina tuturOr, fbi am putut deduce cu ce
prilej primordial a lost dobindit acest sentiment al piicatului originar, cti care a inccput
civilizatia .
Nu ar fi de prisos, cu toate cii poate fanS. mare impor tantii sä precizäm semnificatia
anumitor termeni, curn ar fi supraeu, con moralS., sentiment de culpabilitate, nevoia de
pedeapsii, remu termeni de care ne-am slujit cu destulä neglijefl folosindu-i unul in locul
aituia. Toti ace termeni se raporteazä la aceea situatie, dar se aplicä la aspecte diferite ale
acesteia. Supraeul este o instant descoperitS de noi, con moralS. o functie pe care i-o
atribuim, Intre altele, i care constà in a supraveghea i judeca actele i intentiile eului i in a
exercita o activitate de cenzuri. Sentimentul de culpabilitate (neIndurare a supraeului)
este, dcci, acela lucru cu severitatea con morale; ci reprezintS. perceperea atribuitS. eului,
a supra— vegherii, fa de care acesta din urmS. este obiect. El intru chipeazä gradul de
tensiune dintre tendintele eului i cxi gen supraeului cit prive angoasa In fata instantei
critice, care stä Ia baza ansamblului acestei rela%ii i care genereazä nevoia de pedeaps5.,
aceasta este o manifestare a unei pulsiuni a eului devenit masochist sub influenta
supraeului sadic; en alte cuvinte, ccl dintii utilizeazã o parte din proprià sa pulsiune de
distrugere interioarä in scopul unei I ixa erotice fatS. de supraeu. Nu ar trebui sà se
vorbeascä de con moralS. inainte de a se fi constatat existenta unui supraeU. In ceca cc
prive senti mentul de culpabilitate, trebuie adrnis cä ci este anterior supraeului, a anterior
i con morale. In acest caz el este expresia nemijioCitS. a fricii fatS. de autoritatea
exterioará, recunoa tensiunii Intre eu i aceasta din urmii, derivatul nemijiocit al
conflictului care se iscà Intre
B3 Viitorul unei iluzii, 1927. “ Totem si tabu, 1912.
355
354
r
trebuin de iubire din partea autorit54ii i urgen satis factiilor instinctuale a cäror inhibare
genereazä agresivitate. Suprapunerea acestor dou planuri ale sentimentului de
culpabilitate — cel provenit din teama fata de autoritatea exterioarà i cel provenit din
teama fata de autoritatea interioarä — ne-a fàcut anevoioas in numeroaselor raporturi ale
con morale. Remu este un termen general pentru reactia eului intr-un caz dat al
sentimentului de culpabilitate, ea incluzInd putinul material de senzatie de angoasà ràmas
aproape intact i constituind resortul ascuns care opereazä in spatele acesteia. Ea Insà este
o pedeapsä i poate comporta trebuinta de pedeapsà; In consecin poate fi i ea mai veche
decIt con rnoralà.
Nu ar fi inutil sà trecem Inca o data In revistà contradic tiile care an derutat la un moment
dat cercetàrile noastre. Uneori sentimentul de culpabilitate trebuia sä fie consecin unor
agresiuni la care s-a renuntat, alteori, dimpotrivà, potrivit originii sale istorice, care este
uciderea tatàlui, trebuia sä rezulte dintr-o agresiune dusä pInä la capät. De aitfel noi am
gàsit o ie din aceastä dificultate. Instau rarea autoritatii interioare, a supraeului, a
schimbat de f apt In mod fundamental situatia. tnainte, sentimentul de culpabilitate i cain
coincideau i am remarcat cà In acest caz trebuia sä rezervàm termenul de remu pentru
reactia care succeda executàrii reale a agresiunii. Mai de parte, data fund ornniscien
supraeului, distinctia Intre agresiunea intentionatá i agresiunea realizat5. i-a pierdut
valoarea. In aceste conditii, o faptä rea pur i simplu me ditatä — a dupã cum a confirmat
psihanaliza — poate tot atIt de bine sit genereze un sentiment de culpabilitate, ca i un act
de violenta efectiv, dupit cum fiecare o tie. Pupa, ca i Inainte de aparitia acestei
modificitri, conflictul datorat ambivalentei pulsiunilor primitive a continuat sit marcheze
Cu aceea amprentit situatia psihologicä. Am fi foarte tentati sit citutitm in aceastit directie
solutia enigmei marii variabilititti a raporturilor dintre sentimentul de cul pabilitate i
starea de con Provenit din remu privind fapta rea sitvIr sentimentul de culpabilitate ar
trebui sit fie Intotdeauna con provenit din perceperea impulsului spre o faptit rea, el ar
putea sit ritmInit incon Dar lucrurile nu sInt atIt de simple, jar nevroza obsesionalit
constituie In acest sens o contradictie energicit. A doua con tradictie este urmittoarea: pe
de o parte, noi concepeam cit energia agresivit atribuitit supraeului flu fitcea decIt sit
perpetueze energia primiti\’a a autoritittii exterioare, conser vlnd-° astfel In viata noastrit
psihicit; pe de altit parte, si dupit o conceptie diferitit, era mai curind vorba de propria
noastrit agreSiVitate aceea pe care o dirijitm Impotriva a autorititti inhibitoare i pe care
flu am putut-o utiliza. Prima concep%ie pare mai conformit cu istoria, jar cea de-a doua
cu teoria sentimentulni de culpabilitate. 0 reflectie mai aprofundatit ne-a determinat sit
estompitm aceastit contradic ireductibilit in aparen faptul eser4ial i general care ritmIne
este cit avem de-a face cu o agresiune deturnatit cittre interior. In realitate, observatia
clinicit ne permite sit imputitm agresiuflea atribuitit supraeului la douit surse diferite, din
care fie una fie cealaltit poate, in anumite cazuri particulare, sit exercite actiunea
principalit, dar care, In general, actioneazit in bunit In
Cred cit este momentul sit ne declaritm in mod serios de partea unei concep pe care am
propus-O ceva mai Inainte doar cu titlul provizoriU de ipotezit. In literatura psihanaliticit
cea mai recentit I face bc predilectia pentru teoria cit once fel de priva cit once piedicit In
calea unei satisfactii pulsionale antreneazit sau poate antrena o agravare a sentimentulUi
de culpabilitate . In ceea ce mit prive cred cit sInt considerabil reduse dificultittile teo
retice, neaplicIndu-se acest principiu decit pulsiunilor agre sive; i nu se vor gitsi
argumente care sit contraziCit aceastit ipotezit. citci cum sit explicitm din punct de
vedere di namic si economic, faptul cit in locul unei preten erotice nesatisfitcute se
produce o Intitrire a sentimentUlUi de culpa bilitate? Aceasta flu mi se pare cu putin
decIt prin urmit torul ocoli Impiedicarea satisfactiei erotice antreneazit o anumitit
agresivitate Impotriva persoanei care Impiedicit aceastit satisfacere Si trebuie Ca, la
rIndul situ, aceastit agre sivitate sit fie reprimatit. In acest caz, insit, o data repri— matit i
transferatit supraeului, agresivitatea se transfprmit ea Insit in sentiment de culpabilitate.
Sint coflViflS cit am putea sesiza Intr-un mod mai simplu i mai penetrant multe procese
psihice, dacä am limita descoperirile psiha nalitice referitoare la sentimentul de
culpabilitate doar la derivarea acestuia din pulsiunile agresive. Interogarea mate rialului
clinic flu ne dit aici un ritspuns fitrit echivoc, deoarece in realitate, a cum am presimtit,
cele douit specii de pub
In special in lucrärile h F. J ones, Suzan i s a a cs, Melanie Klein i, dacä in%eleg bine, i in
acelea ale lui Reik i Alexa nder.
357
356
siuni flu se manifestà aproape niciodatà In stare puth, izolate una de alta; dar dacá luàrn
in consjderatje cazurj extreme, fárá Indoialà cà acestea ne vor orienta In directja
prevàzutã de mine. SInt tentat s5. apelez de acum Inainte la aceastã conceptie mal
riguroasa, aplicmnd-o procesulul refulärjj. Simptomele nevrozejor sInt, dupa cum cunoa
esentjalmente substitute de satisfacere a unor dorinte sexuale nerealizate. In cursul
activitátij noastre psihana litice, am avut surpriza sä descoperim cà once nevrozä poate
tãinui o dozä de sentiment de culpabilitate incon tient, care Ia rIndu-i face ca simptomele
sä fie mai tenace, utilizIndu_le ca pedepse. A pare indicat s enuntam urmàtoarea formula:
cmnd o pulsiune instinctivà sucomb datonità refulänjj, elementele sale libidinale se
transform in simptome, jar componentele sale agresive In sentiment de culpabilitate.
Chiar dacã aceastà distinctie flu se justificá decIt aproximativ, ea merità interesul nostru.
Multi cititori ai acestui studiu poate c5. au rämas cu impresia cà au auzit de prea multe on
vorbindu-se de lupta dintre Eros si instinctul month. Formula aceasta este che matä sà
caracterizeze procesul cultural care se desfá mai presus de umafljtate dar, pe de altä parte,
ea se aplica i dezvoltàrji indivjdu In afar5. de aceasta, ea vrea sà pàtrund misterul vietii
organice In general. Se pare cä este indispensabil sà examinàm raporturile reciproce ale
tuturor acestor trei procese. Repetarea formulei mentionate este justificatä In cazul In
care se consider5. cà procesul civilizator a! omenirii, ca si dezvoltarea individuluj, sInt
lenomene ale vietii, Ca ele trebuie deci sä facà parte din caracterul cel mai general al
vietii. Pc de altã parte, tocmaj de aceea constatarea acestei trasaturj generale flu conduce
la nici o caracteristjcä diferentialà atIta timp cit flu yin sá delimiteze anumite condjtjj
particulare De aceea numaj aceasta formulare ne va satisface: procesul civjlizatjej ar
ràspunth modificàrii procesului vital care are bc sub in fluenta unei sarcini impuse de
Eros i urgentata de Ananke, necesitatea realä, adicá unirea oamenjlor izolatj Intr-o co
munitate cimentatä de relatiile br libidinale reciproce. Dan dacA luãm In consjderare
raporturile Intre procesul civjljzärjj umanjtàtjj i procesul de dezvoltare sau de edu care a
individului, flu vom ezita prea mult sä declarám cä ambele sInt de o naturá foarte
asemanatoare, chiar dacà ele flu sint procese identice, care sà se aplice unor obiecte
diferite. Fire procesul de civilizare a rasei umane este
o abstractie de Un ordin superior faf de dezvoltarea incH vidului i, prin Insu faptul acesta,
mai gren de sesizat Intr-un mcd concret; de aitfel nu trebuie sä ced5.m por— nirii de a
depista analogii. Cu toate acestea, data fund uni tatea de naturä a scopuribor propuse, pe
de o parte agre
•garea unui individ Ia o masä umanà, pe de altà parte consti tuirea unei unitati colective
cu ajutorul a numero indivizi, omogenitatea mijloacelor Intrebuintate Si a fenomenelor
rea lizate in ambele cazuni flu ne-ar putea surprinde. Dar o tnàsàtunà distirictivà a acestor
douä procese, data fund extrema sa importanta, nu mai trebuie trecutä sub tãcere. In
cursul dezvoltãnii individului, programul pnincipiului pläcerii, cu alte cuvinte cäutarea
fericinii, este mentinut ca scop principal, pe cInd agregarea sau adaptarea la o comunitate
umana a apàrut ca o condi aproape mcvi tabilà, pe care trebuie s-o Indeplinim chiar In
cadrul goanei noastre dupa fericire. Dacà aceastä conditie an fi lipsit, probabil cà ar fi fost
mai bine. Aitfel spus, dezvoltarea mdi vidualà apane ca produsul interfercntei a douä
tendinte:
aspinatia càtre fenicire pe care in general o nurnim ,,egoistà”. i aspira Ia asocierea cu
ceilalti membni ai comunitatii, pe care o calif icàm drept ,,altruista”. Aceste douã
precizàri rAmin de altfel destul d superficiale. In dezvoltarea mdi vidualà, dupà cum am i
spus, accentul principal este pus cel mai adesea pe tendinta egoistà sau aspira la fericire;
cealaltã tendintã, pe care am putea s-o denumim civili— zatoare, de regul5. se multume
cu Ufl nol restnictiv. Tm evolutia civilizatiei lucrunile se petrec aitfel; aici agregarea
indivizilor izolati Intr-o unitate colectivà este de departe faptul principal; hotàrIrea de a-i
face fericiti existä Inca, desigur, dan este izgonita pe ultimul plan; aproape cà aveni
impresia cà crearea unei man comunitàti umane ar reusi mai bine dacä nu ar trebui sà ne
Ingnij im de fericirea mdi vidului. Dezvoltarea individualà este dcci in drept sà aibà
tràsàtunile sale particulare, care nu se regäsesc In procesul de civilizare a umanitàtii. Iar
cea dintli flu concorda In mcd necesar cu cea dc-a doua decit In màsura in care are drept
scop integrarea individului In societate.
A dupà cum o planetà se rote in jurul astrului central al sistemului cosmic din care face
parte, rotindu-se totodat In jurul axei sale, tot a omul izolat participà la dezvoltarea.
umanitàtii urmind In aceIa timp calea sa de viata proprie. Dar pnivinibor noastre
nemàrginite; cind dc contempla bolta cereascà, jocul fortelor cosmice Ic pare Incremenit
Intr-o
I
I
358
359
rr
ordine ve imuabilà; pe cind, In procesele organice, Inca putem distinge jodul fortelor
aflate in luptà i sà obs cum rezultatele conflictului variazä fàrã Incetare. La fe cum cele
douä tendinte, una vizInd fericirea personalä cealaltà asocierea cu celelalte fiinte omene
trebuie s lupte una cu alta In fiecare individ, tot a cele douà pro cese, de dezvoltare
individual si de dezvoltare a civili-.
zatiei, trebuie In mod obligatoriu sà fie antagoniste i sà- dispute terenul la fiecare
IntIlnire. Par aceastä luptä Intre
individ i societate nu derivä nicidecum din antagonismul, dupã toate aparen ireductibil,
dintre cele douà pulsiuni originare, Eros i Thanatos 56; ea corespunde unei discordii
intestine in economia libido-ului, comparabilà cu lupta pentru reparti libido-ului Intre eu i
obiectele acestuia; or, aceasth luptà, oricit de grea ar face via individului de astázi,
autorizeaz in acesta un echilibru final; sä speràm cà In viitor va fi la fel i in ceea ce prive
civilizatia.
Analogia dintre procesul civilizãrii i calea urmatà de dezvoltarea individualà poate fi
Impinsà mult mai departe, deoarece sIntem Indreptá sä sus cà i comunitatea dezvoltà un
supraeu care prezideazà evolutia civilizatiei. Ar fi 0 sarcina ispititoare pentru un
cunoscàtor al civili zatiilor sä urmãreascà In detaliu aceastà genealogie. Ma voi märgini
sa subliniez aici cIteva aspecte frapante. Supraeul unei epoci de civilizatie date are o
origine similarä cu aceea a supraeului individual; el se Intemeiazà pe impresia làsatä in
posteritate de marile personalit de conducätori, de oamenii dota CU 0 forta spiritualà
dominatoare, la care una dintre aspira umane i-a gàsit expresia sa cea mai puternicã i mai
purä, exclusivà. In multe cazuri analogia merge i mai departe, deoarece aceste personalità
au fost in timpul vietii br — adesea, dacà nu totdeauna — ridi culizate de ceilalti,
maltratate sau chiar eliminate cu cru zime. Soarta br este, In fond, anaboagà cu aceea a
tatàlui primordial, care, numai dupã ce a trecut multä vreme de la uciderea sa brutalà, a
fost divinizat. Figura lui lisus Cristos este tocmai exemplul cel mai izbitor al acestei Inno
dan de fapte aflate sub incidenta destinului, dacà nu cumva, Ia urma urmelor, aceastä
figurã nu apar mitului care i-a dat na In amintirea confuzà a acelui sentiment pri mordial.
Par exist5. i un alt aspect concordant, faptul cà
56 ,,Tod” in textul original. (Nota trad.)
5 comuflitatu civilizate , exact ca i supraeUl indi viduaL emite ceninte ideale severe, a
càror nerespectare si gãse de asemenea pedeapsa Intr-o ,,angoasä a con jintei morale”. In
cazul acesta se produce un f apt foar bizar: mecaflhsm psihice despre care este vorba ne
sint mai familia spiritul nostrU patrunzindu- mai bine sub aspecthhl br colectiv decit sub
aspectul br individual. La divid agreSiuflile supraeului flu ridicli vocea zgomotoS sub
formä de repro decIt In caz de tensiune psihicà. pe cind cer1nt Inse ale supraeUlUi ràmIn
in umbra, a desea incon ConstientizIfld se constatä cà ele coincid cu prescrip
respectiVUlui supraeu al comunit civilizat In aceastä privin cele douä procese, acela al
dezV0lt culturale a muiPmii i acela al dezvoltànii proprii individUlui sInt, ca sa spuflem
a In mod regulat i intim Imbiflate. De aceea multe manifestàni Si Insu ale su praeUlui pot
fi mai lesne de recunoscut du$ comportamefl tul individului In sInul comunitat decIt in
afara societátii.
Supraeul comunit civilizate si-a elaborat idealurile si si-a fixat cenintele. Dintre acestea
din urma, acelea care e ref era la relatiile interUmafle se rezumà prin termenu general de
etica. In toate timpurile s-a acordat cea mai mare vaboare eticii, ca i cum s-ar fi a ca ea s
rea lizeze lucruri marete. De f apt ea atacä — dupa cum este u sä ne dam seama —
punctul cel mai slab al oricärei civilizatii. Este necesar sà vedem In ea un fel de tentativa
terapeuticá de efort de a obtine, cu ajutorul unui imperatiV al supraeului ceea ce pin la un
moment dat civiliza flu a putut ob prin intermediul celorlalte discipline. Aici, cum am ,i
recunoscuto, problema constä In a Indepàrta obstacolul cel mai mare Intilnit de
civilizatie, anume Inch na constjtUtjV spre agresiune a fiin umane fatä de semenul ei, de
unde interesul cu totul aparte fata de cel mai recent djntre comandamehitele supraeUlUi
comunitä civilizate sä-ti iube aproapele ca pe tine insuti. Studierea nevrozebor, ca i
tratamentul br, ne conduc la formularea a douä obiec fa de supraeul individUlUi prin
severitatea ordinelor si interdictiilor sale el se Ingnije prea pU%ifl de fericirea eului, jar
pe de altä parte flu sine Indeajuns seama de rezistefl privind supunerea fata de el, de for
pulsiunilor sinelui i de dificultàtile mediulul Inconjuràtor
,, Kultur-tYber.ICh” in textul original. (Nota trad.)
.361
I
360
real. De aceea sintem foarte adesea obliga in scop tera-. peutic, sà luptàm Impotriva mi,
stràduitdu-ne sà-i diminuäzn pretentiile. Or, sIntem Indreptätiti sá 2dres reprc4uri foarte
asemänàtoare supraeului comunitatii civilizate, In ceea ce prive exigen sale etice. Cáci
nici el flu e ingri- je Indeajuns de constitutia psihicà a omului: emite un imperativ 58 nu
se Intreabà dacà omul Ii poate urma. El mai degrabà presupune cà tot ceea ce-i impune
omului este psihologice posibil pentru eul uman i cá acest en se bucurä de o autoritate
nelimitatä fata de sinele säu. Este o eroare; chiar la omul pretins normal, dominarea
sineiui de càtre eu nu poate depã anumite limite. A cere mai mult insemna a-i provoca
individului o opozi sau o nevrozä, sau a-i face nefericit. Comandamentul ,,iube aproapele
ca pe tine însuti” este màsura de apàrare cea mai puternicä Impotriva agresività i In aceIa
timp cel mai tipic exemplu de procedee nepsihologice ale supra eului comunitàtii
civilizate. Acest comandament este inapli cabil, o inflatie atIt de uria de iubire neputind
decit sá-i scadá valoarea i flu s Indeparteze nevoia. Civilizatia negli jeazä toate acestea,
màrginindu-se sà decreteze cà, pe cit supunerea este mai dificilä, pe atit ea este mai
merituoasA. Numai cà acela care, in starea actualà a civilizatiei, se confor— meazà unei
asemenea prescriptii, nu face decIt sä actioneze in propriul san dezavantaj, fata de cel
care se plaseazä mai presus de ea. Ce puternic obstacol pentru civilizatie trebu s fie
agresivitatea, dacä a te apàra de ea te face tot atIt de riefericit ca i a uza de ea! A eticà
riatu— ralã flu are a ne oferi riimic aici, decIt satisfactia narcisistä de a ne putea socoti
mai buni decit altii. Etica bazatä pe religie agitä fàgàduieiile sale cu privire Ia o lume de
din cob mai bunà. AtIta timp cit virtutea nu va fi recompensatä aici pe pàmInt, sint
convths cà etica va predica In de Mi se pare, de asemenea, in afarä de once Indoialä cä o
schimbare realà a atitudinii oamenibor fafà de proprietate va fi in aceãstà privin mai
eficientà decit once comandament etic.
Cercetarea atentà a rolului jucat de supraeu In mani festãrile procesului de dezvoit are a
civilizatiei mi se pare a promite i alte ciarific celor care or sà se apiece asupra problemei.
Ma gràbesc sà trag o concluzie. Cu toate acestea, mi-c greu sà ocolesc o chestiune. Dad
dez’voltarea civi— Iizatiei prezintä a atIt de man cu aceea a mdi 8 ,,ein Geijot” in textul
originaJ. (Nota trad.)
vidj ambele uzind de ace1ea mijloace d actiune, atunci am fi autoriZa sä punem unin
diagnostic: cä uncle civilizaPi — sau epoci ale civilizatiei — i poate chiar i uinanhtatea
In Intregul ci, au devenit ,,nevrotiCe” sub jnflu enta efortUrub0T civilizatiei insä Am
putea adinga la cata logul psihaflal1t al acestor nevrOZe propUfleni terapeutiCe care s
pretind pe drept cuvint cä prezintä un interes practic deosebit. Nu a putea spune cä 0
asemeflea tentativä de aplicare a psihana’u1 la comunitatea civilizatä ar fi lipsitä de sens
saU condamnata la sterilitate. Dar ar trebui sa se proced cu multä prudentä, sä flu se uite
cä este vorba doar de analogii i cä, In fine, flu numai oamenii, ci i con ceptele nii pot fi
smulse fara pericol din siera In care au luat na i s-au dezvoltat. In afar de aceasta, diag
nosticul nevrozebOr colective se 1ove de o dii icultate specialá. In cazul nevrozei
individuale, ccl dintIi punct de reper util este contrastul puternic dintre bolnav i antu rajul
sàu considerat ,,normal”. 0 asemenea culoare de fond ne 1ipse in cazul unei maladii
colective de ace1a gen; sIntem nevoiti s-o Inlocuim cu oricare alt termen de corn paratie.
Cit despre aplicarea terapeutiCä a cuno noastre, la ce ar servi analiza cea mai penetrantà a
nevrOZci sociale, cInd nimeni flu ar avea autoritatea necesarä spre a impune masei
terapeutica voitä? In pofida tuturor acestor dii icultäti, ne putem a ca intr-o zi cineva sà
cutczc sä Intreprindi In acest sens patologia comuflitätii civilizate.
Din diverse motive, once judecata th valoare asupra civilizatiei umane este cu totul
departe de mine. M-am stràdiit sà ma sustrag prejudeCätii care proclaniä cu entu ziasm cä
civilizatia noasträ este bunul cel mai de pret pe care 1-am putea dohindi i poseda i cä
progreSele sale ne vor nidica la un grad nebänuit de perfectiUfle. Cel putin pot asculta
fàrà sä ma indignez acea criticä care, dupà ce a luat in considerare scopurile urmarite de
tendinta civili zatoare i de mijloaCele pe care le folose se crede obligat5 sä conchidä cä
nici un efort nu menità osteneala i nu ar duce decit la o stare insuportabiià pentru individ.
Imi este Insà u sa fin impartial, din cauz5 cä in acest thmeniu cunosc prea putine lucruri;
un singur lucru ii CUflOSC cu toatà centitudinea, anume Ca judecä de valoane fàcute de
oameni sint indiscutabil inspirate de dorintele br de fenicire i ca ci constituie, in
consecintà, o tentativä de a- ciädi iluziile pe argumente. A In foarte bine ca un cercetàtor
sä se sileascä sä releve, de exernpiU faptul
363
362
V
ca tendin de a restringe via sexualä sau de a rea1iza idealul umanitar In dauna’ selectiei
corespunde unor orientàrj evolutive pe care nimic flu le-ar putea influenta sau deturna din
calea br i in fata cárora mai bine este sà te Inclini, ca cum ai avea de-a face cu necesitàti
naturale. Imi este cunoscutà obiectia adusà acestui feb de a vedea lucrurile:
aceste a tendinte, considerate ca irevocabile, flu au fost ele totu adesea, in cursul istoriei
umane, Indepàrtate de alte tendinte? De aceea flu am curajul sà ma erijez in profet In fa
semenilor mei; i m Inclin in fa repro de a flu fi capabi] sà be aduc nici o consolare. Cäci
aceasta este ceea ce doresc cu totii, revo1u cci mai vio1en flu cu mai putina patimà decIt
cei mai cumsecade pieti
Problema destinuiui speciei umane mi se pare a se pune In felul urmätor: va putea
progresul civilizatiei, i In ce ásurà anume, sà domine perturbàrile aduse vietii in comun
de pulsiunile umane de agresiune i de autodistrugere? Din acest punct de vedere epoca
actualà meritä poate o atentie cu totul deosebità. Oamenii de azi au Impins atIt de departe
dominarea forçelor naturii, IncIt, cu ajutorul br, ic-a de venit u sà se extermine reciproc
pinä la ccl din urrnà. Ei o tiu bine i aceasta este ceea ce explicà o bunä parte din ne1ini br
actualà, din nefericirea i angoasa br. Jar acum avem motive sà a ca una dintre cele
douà ,,puteri cosmice”, Eros-ui etern sà facà un efort spre a se afirma In lupta pe care o
duce Impotriva adver saruiui säu flu mai putin etern. Cine va putea Insä sà pr
dezncdàmIntul?
Viitorul unei iluzii