1

TEHNOLOGIA ASAMBLARII ORGANELOR PENTRU

RETINEREA,CONDUCEREA SI CIRCULATIA FLUIDELOR

1. Generalitati
Fluidele utilizate in diferite domenii ale industriei se pot diferentia,in functie de
starea lor fizica,in 2 mari categorii: lichide si gaze.
Din categoria organelor de comanda a fluidelor fac parte
robinetele,ventilele,vanele,elctroventilele,aparatura de masurat debitul,presiunea si
temperature fluidelor.
In categoria elementelor de conducere a fluidelor intra conductele,iar in cea a
elementelor de retinere,rezervoarele,recipientele,bazinele etc.

2. Tehnologia asamblarii conductelor si recipientelor
Asamblarea conductelor si a recipientelor se realizeaza,de obicei,in doua faze:una de
pregatire,iar cealalta de montare propriu-zisa.
2.1.Operatii pregatitoare
In vederea realizarii unui montaj cat mai corect si in acelasi timp cat mai
usor,elementele ce urmeaza a se asambla se supun unei verfificari si pregatiri atente.In
cadrul verificarii se iau in vedere dimensiunile si forma pieselor,precum si lipsa oricarir
defecte care ar pute provoca pierderea fluidului transportat sau depozitat.
Operatiile pregatitoare constau din ajustari,iar,uneori,chiar din executia unor
elemente la locul de montaj.Operatiile pregatitoare sunt mult mai numeroase in cazul
productiei de unicate sau de serie mica.
Principalele operatii pregatitoare sunt:
-Taierea tevilor,operatie executata prin mijloace mecanice,ca ferastraiele manual sau
mecanice,clesti speciali pentru taierea tevilor,discuri le abrazive sau din otel.Clestii
pentru taierea tevilor duc la obtinerea unei taieturi curate,fara bavura;taierea se realizeaza
cu ajutorul rolelor taietoare in numar de una,trei sau mai multe,care,prin apropierea lor
succesiva si rotirea sculei de jur-imprejur,reteaza teava.
-Indoirea tevilor,operatie prin care se pot obtine portiuni cu diferite raze de curbura.In
functie de natura materialului din care este confectionata teava,indoirea se poate face atta
la rece cat si la cald,acestea din urma realizandu-se cu eforturi ami mici,fapt pentru care
este folosita frecvent la tevile de otel.
Principala problema care trebuie rezolvata la indoirea tevilor consta in evitarea
ovalizarii si cutarii tevii in regiunea curburii.
Acest lucru se poate realiza fie prin umplerea tevii cu nisi psi inchiderea capetelor
cu dopuri inaintea indoirii,fie prin utilizarea dispozitivelor special de indoit.Acestea
2

pot realiza indoirea tevii cu ajutorul unui impingator hidraulic si al unor reazeme,al
unor role profilate si al unor placi de presare sau al unor dornuri ce sunt extrase din
teava pe masura realizarii curburii.
La indoirea libera a tevilor,pentru evitarea aparitiei cutelor pe zona curburii,se va
avea grija sa nu se depaseasca valorile minime admise ale razei de curbura.Micsorarea
grosimii peretelui tevii indoite pe conturul exterior al zonei curbate se admite a fi de
maximum 15% din grosimea peretelui tevii inainte de indoire.Pe partea indoita a tevii
nu trebuie sa existe plieri sau crapaturi.


Raze de curbura ale tevilor indoite










-Filetarea tevilor,operatie ce se executa manual,cu ajurotul filierelor sau al bancurilor de
filetat,montate intr-o clupa sau mecanizat,pe masini speciale(strunguri,masini de filetat).Filetarea
manuala se executa la capetele tevilor prinse in menghine speciale,fixate pe bancuri de lucru sau
de un trepied.Aceste menghine se intrebuinteaza,de altfel, la toate operatiile executate asupra
tevilor(taiere,mandrinare,etc).
In cursul operatiei de filetare se va asigura o ungere abundenta a sculelor de filetat.
-Mandrinarea tevilor,operatie care are drept scop marirea diametrului capatului tevii,in
vederea prinderii flanselor sau a altor piese de forma similara.Aceasta operatie se executa la cald
sau la rece,functie de rezistenta materialului deformat.
-Ajustarea,operatie prin care piesele ce urmeaza a se asambla sunt supuse unor prelucrari
manual sau mecanizate(pilire,polizare,razuire,slefuire), in scopul inlaturarii asperitatilor
grosolane si bavurilor sau pentru corijarea unor defecte care ar impiedica asamblarea corecta.
-Spalarea si curatirea,operatii prin care se inlatura aschiile,murdaria si oxizii de pe
suprafetele pieselor astfel incat acestea sa nu provoace uzarea armaturilor,blocarea aparatelor de
comanda si masurat.Interiorul tevilor si al recipientelor se curate cu ajutorul unui jet de apa sau
de petrol sub presiune.Piesele marunte se spala cu benzina sau petrol si se usuca cu un jet de aer
comprimat.


Nr.Crt.

Felul indoirii

Materialul tevii
Raza de curbura
R,functie de diametrul
exterior al tevii,D
1
2
3
4
5
La rece
La cald
La rece
La rece
La cald 130
140C
Otel
Otel
Cupru
Aliaje de aluminiu
Material plastic
R4D
R3D
R2D
R2D
R4D
3



2.2.Operatii de montare a conductelor,armaturilor si recipientelor
La efectuarea imbinarii conductelor si armaturilor cu recipient trebuie sa asigure:
-robustetea mecanica,suficienta pentru pastrarea integritatii conductei cand asupra
acesteia actioneaza forte exterioare la montare sau in procesul de exploatare,la cele mai
mari sarcini mecanice admise pentru tevi;
-robustetea mecanica a imbinarii cand asupra acesteia actioneaza presiunea mediului
de umplere in procesul de incercare si de exploatare
-etanseitatea imbinarii cand asupra acesteia actioneaza presiunea mediului de umplere
in procesul de incercare si exploatare;
-curatenia traseului conductei in imbinare si pastrarea diametruluisau in interior;
-usurinta asamblarii si a demontarii cu scule standardizate sau special.
In mod obisnuit,conductele se livreaza la lungimi bine determinate,stabilite prin catalogul de
produse al intreprinderii producatoare.In practica,la alcatuirea unui ansamblu,din tevi,acestea se
taie la lungimile necesare,de obicei diferite de lungimile de livrare.Din motive de ordin
economic este necesar ca bucatile ramase la taiere sa se innadeasca,pentru a ajunge la lungimea
necesara la montaj.In plus,din motive de ordin functional,conductele se pot incadra in una din
urmatoarele doua situatii:sa se poata demonta,ulterior sau sa nu se poata demonta,acest lucru
nefiind necesar.

Imbinari demontabile ale conductelor.In cazul in care imbinarile trebuie sa fie
demontabile,ele se realizeaza cu ajutorul unor piese intermediare,ca:flanse,fitinguri sau armaturi.
Flansele sunt elemente de asamblare de forma circular,patrata,triunghiulara,ovala
etc.,montate pe capatul tevilor prin sudare,presare,insurubare sau facand corp comun cu o teava
turnata.
Suprafetele de contact ale flanselor se etanseaza cu ajutorul garniturilor de contact,care nu
trebuie sa prezinte denivelari,bavuri sau muradrie.
De asemenea,se va urmari ca flansele sa fie pozintionate in asa fel incat suprafetele de
contact sa fie paralele,ceea ce corespunde coaxialitatii tevilor asamblate.
Ftiingurile sunt piese de record filetate,care permit asamblarea tevilor in prelungire,la
diferite unghiuri,cu ramificari,la diameter diferite etc.Pentru a se asigura o utilizare cat mai
comoda,formele si dimensiunile lor au fost standardizate.Alegerea unui fiting se face pe baza
diametrului tevilor pe care se monteaza.
In vederea asigurarii etanseitatii,filetul se acopera cu vopsea de ulei,iar in canalul filetului
se infasoara fire de canepa sau de in.Infasurarea sa va face pe fitingul cu filet exterior,sensul
infasurarii alegandu-se in asa fel incat firele sa nu se desfaca la insurubarea fitingurilor.In acelasi
scop,cat si pentru asigurarea rezistentei imbinarii,piesele se insurubeaza pana la refuz.
4

In cazul in care se urmareste inchiderea unui traseu format din mai multe tevi,se pot utilize
mufe cu filet stanga-dreapta ,care se insurubeaza simultan pe ambele tevi,apropiindu-le.
Pentru montarea fitingurilor si atevilor cu cap filetat se utilizeaza chei special,de
obicei,reglabile.
Un sistem de imbinare frecvent intalnit la instalatiile hidraulice de comanda si
actionare,lucrand la presiuni inalte,consta in folosirea etansarilor pe con sau pe suprafata
sferica,strangerea realizandu-se cu ajutorul piulitelor olandeze.Cele doua parti ale mufei se
monteaza pe capatul conductelor prin sudare,dar mai ales prin lipire tare sau moale.Etansarea se
realizeaza pe suprafata sferica respective conica la strangerea piulitei olandeze.
Armaturile folosite in instalatii pentru circulatia si detinerea fluidelor se impart in
urmatoarele grupe principale:
-armaturi de inchidere,folosite la inchiderea sau deschiderea circuitelor de lichide sau
gaze(robinete,electroventile,distribuitoare,etc.);
-armaturi de reglare,utilizate la reglarea presiunii si a debitului de lichide sau de
gaze(robinete,drosele,regulatoare manuale sau automate de presiune,etc.);
-armaturi de control si siguranta,destinate asigurarii sigure si corecte a intregii instalatii(supape
de retinere,relee de presiune,manometre,termometre,debitmetre,etc.);
-armaturi auxiliare,destinate asigurarii bunei functionari a instalatiilor prin pregatirea
corespunzatoare a fluidelor(filtre ungatoare,rezervoare intermediare etc.).
In general,montarea armaturilor necesita o atentie deosebita,deoarece de buna lor
functionare depinde comportarea intregii instalatii.
De aceea,asamblarea armaturilor,mai ales a acelor care functioneaza la presiuni si
temperature ridicate trebuie sa fie incredintata muncitorilor bine pregatiti professional si cu o
practica indelungata in domeniul respectiv.
Armaturile se imbina cu conductele prin flanse,fitinguri sau insurubare.Pentru
aceasta,armaturile sunt prevazute cu elemente de asamblare,cum sunt flansele sau cu portiuni
filetate interioare sau exterioare,cilindrice sau conice.

Imbinarile nedemontabile ale conductelor.In cazul in carte nu este necesara demontarea
ulterioara a instalatiei,prelungirea conductelor sau imbinarea conductelor cu peretii recipientelor
se poate realiza prin sudare sau prin lipire.
Sudura sau lipitura se executa ingrijit,pentru a indeplini atat conditia de rezistenta cat si pe
cea de etanseitate.
Sudura cu arc electric este admisa pentru imbinarea tevilor de otel de orice marca,cu
grosimea peretilor mai mare de 2 mm,fara a se limita,drept consecinta a procedeului de
imbinare,presiunea de lucru.
Sudarea electrica prin rezistenta cap la cap este admisa pentru imbinatea tevilor de otel si de
cupru de orice marca,grosimea peretilor si presiunea conventional nefiind limitate.Sudarea prin
topire cu flacara de gaze este admisa pentru imbinarea tevilor de otel si de cupru cu grosimea
peretelui de maximum 7 mm si presiunea conventional de maximum 100

Pa.
5

Lipirea este admisa pentru imbinarea tevilor din metale neferoase la presiuni
conventionale,limitate de robustetea mecanica a tevilor.Se recomanda ca imbinarile de orice tip
sa se plaseze numai pe portiunile rectilinii ale conductelor.

Montarea conductelor din cauciuc sau material plastic.Adeseori,pentru unele circuite
pneumatic sau hidraulice lucrand fara suprapresiune sau la presiune joasa se folosesc conducte
din cauciuc sau material plastic.Montarea acestor conducte nu ridica probleme deosebite,fiind,in
general,mai simpla decat cea a conductelor metalice.
Montarea conductelor se face prin intermediul unor racorduri care se insurubeaza pe capatul
tevilor sau pe peretii recipientelor direct sau prin intermediul unui fitting.In unele cazuri
racordurile se lipesc pe capatul unei tevi sau pe diverse piese sau pereti ai unor recipiente.
Pentru a se preveni smulgerea conductei de pe record si pierderea fluidului,imbinarea se
asigura cu diferite sisteme de asigurare,de obicei,coliere stranse cu surub si piulita sau cu ajutorul
unui cui spintecat.

Lucrari suplimentare de montare a conductelor.In majoritatea cazurilor in care se
folosesc actionari pneumatic sau hidraulice ale unor masini si utilaje,se pune problema montarii
unui numar mare de conducte cu trasee paralele.
Din economie de spatiu cat si din motive estetice si de siguranta a functionarii,coductele se
fixeaza pe batiuri sau carcase cu diverse piese de prindere.
In functie de destinatia conductelor respective se prevad pante minime care sa asigure buna
functionare a instalatiei.Aceste pante asigura scurgerea produselor de condensare (condens) in
circuitele de aer,abur sau alte gaze si indepartarea aerului si gazelor din circuitele pentru lichide.
In punctele cu pozitia cea mai de jos a conductelor umplute cu vapori,aer sau gaz,se
monteaza dispositive pentru evacuarea condensului.
In punctele cele mai inalte ale conductelor umplute cu lichide trebuie montate recipiente pentru
aer sau pentru gaze care se degaja din lichide.
O atentie deosebita se va acorda montarii tevilor din material diferite care nu trebuie sa se
atinga intre ele sau de peretii recipientelor,pentru a nu forma pile de coroziune.

3.Protectia si izolarea conductelor si armaturilor

3.1.Protectia conductelor si armaturilor
Fluidele vehiculate prin conducte si armature au actiune agresiva asupra acestora.Aceasta
actiune se manifesta prin distrugerea conductelor si armaturilor prin coroziune si
eroziune(abraziune).Ca urmare a acestor actiuni au loc:distrugerea geometriei interioare a
armaturilor,subtierea peretilor,distrugerea inelelor de etansare,strapungerea flanselor etc.
Pentru a se preintampina aparitia acestor efecte in timpul functionarii instalatiilor din care
fac parte conductele si armaturile se iau masuri speciale in procesul de proiectare,executie si
asamblare,ca de exemplu:
6

-folosirea etansarilor speciale din fibre ceramic cu insertie metalica si acoperis metallic din otel
cu nichel;
-etansarea tijelor armaturilor cu teflon;
-evitarea montarii in contact direct a doua piese din metale cu potential electrochimic diferit;
-depunerea de pericole de protectie pe suprafetele armaturilor.
Aceste pelicule pot fi:
-din material plastic,depus cu pensula;
-din material plastice,depuse cu spray;
-metalice,depuse prin metalizate;
-din sticla,ceramica sau email,depuse prin procedee speciale;
-din cauciuc,lipit sub forma de fasii.
Protectiile metalice se depun prin pulverizarea la temperature ridicate a unor metale sau
aliaje ca: bronz,aluminiu,aluminiu+cadmiu,nichel+crom+bor,zinc,plumb etc.
Topirea metalului necesar depunerii se poate face cu ajutorul unei flacari de gaz,al arcului
electric sau al jetului de plasma.

3.2.Izolarea conductelor si armaturilor
Izolarea conductelor si mai putin a armaturilor este operatie care se executa dupa montare in
una din urmatoarele situatii:
-cand se urmareste evitarea pierderilor de caldura de la fluidul cald din conducta,spre mediul
inconjurator;
-cand se urmareste impiedicarea patrunderii caldurii din exterior,la un fluid rece care circula prin
conducta;
-cand este necesara protectia conductei sau armaturii impotriva actiunii mediului in care ele sunt
amplasate;
-cand este necesara evitarea incalzirii conductei armaturii sub actiunea razelor solare.
Astfel,in cazul cel mai obisnuit,izolatiile termice se realizeaza cu ajutorul vatei de
sticla.Stratul de vata este mulat pe conducta cu ajutorul unei plase din sarma sl unui strat de
carton,strans cu sarma din otel.Pentru conductele cu diametru mare,in locul cartonului asfaltat se
poate utliza table galvanizata.
Conductele care se protejeaza impotriva umiditatii,se exemplu sin sol,se izoleaza cu bitum si
hartie.
Conductele obisnuite care lucreaza in aer se izoleaza prin acoperire cu lacuri si
vopsele.Culorile si armaturile care lucreaza in aer liber,in bataia razelor solare,se vopsesc,daca
este cazul,cu vopsele sau lacuri de culoare argintie(pe baza de bronz de aluminiu),astfel incat sa
reflecteze razele si sa acumuleze cat mai putina caldura.




7

4.Metode pentru controlul etanseitatii
Nenumaratele instalatii utilizate in industria constructoare de masini,in industriile
metalurgica,chimica,alimentara lucreaza cu fluide aflate sub presiune joasa,medie sau ridicata
sau ,dimpotriva,sub vid.
Orice lipsa a etanseitatii are drept consecinta o pierdere de fluid.Aceasta pierdere poate avea
urmari defavorabile asupra bunei functionari a instalatiei,prin scaderea presiunii si modificarea
debitelor sau urmari cu character economic prin irosirea fluidelor rescpective sau cheltuirea de
energie suplimentara pentru refacerea pierderilor.Exista si situatii deosebit de periculoase cand
fluidele scapate pot fi toxice sau pot forma amestecuri explozibile sau incendiare,ceea ce se
poate solda cu accidente grave pentru cei care exploateaza aceste instalatii sau cu pierderi
material deosebite.
Controlul etanseitatii instalatiilor si al utilajelor are,asadar,rolul de a prevenii asemenea
situatii,capatand astfel o importanta deosebita in procesul de montaj.
Controlul etanseitatii este strans legat de procesul de montaj prin faptul ca el urmeaza
montajului,integrandu-se in aceasta ca operatie finala.
Metodele pentru verificarea etanseitatii se pot grupa dupa cum urmeaza:

Metode pentru controlul etanseitatii prin determinarea variatiei presiunii.
Din aceasta grupa fac parte:
-proba hidraulica,metoda foarte raspandita si lipsita de riscuri,constand din introducerea apei sau
a unui alt lichid in interiorul utilajului probat,la o presiune superioara presiunii de
lucru,urmandu-se eventualele scapari de lichid,proba care este considerate,ca de obicei,si
verificare la presiune.
Avantajul principal al acestei metode consta in aceea ca,lichidele fiind practice
incompresibile,o scurgere mica de lichid va produce o scadere mare de presiune,fiind eliminate
astfel pericolul spargerii sau al exploziei produsului in timpul verificarii.
In cazul folosirii acestei metode,chiar la acoperirea suprafetei controlate cu alb de var,sau
prin folosirea unor oglinzi,lentile sau microscoape,nu pot fi descoperite decat fisuri sau gauri
mici,defectele fine neputand fi semnalate;
-proba de presiune cu aer comprimat,metoda constand din umplerea instalatiei cu aer comprimat
urmarindu-se,pe un manometru,scaderea preiunii.
Metoda este deosebit de periculoasa,deoarece,din cauza presiunii mari si compresibilitatii
aerului,se poate produce explozia instalatiei.
De obicei,se lucreaza cu presiuni mai scazute,urmarindu-se mentinerea constanta a presiunii
un anumit timp,produsul fiind considerat etans daca in acest timp acul manometrului ce indica
presiunea de proba ramane nemiscat;
-metodele de control cu vas compensator care,in principiu,constau in introducerea unui gaz sub
presiune in produsul ce urmeaza a fi verificat si vasul compensator,prin inchiderea
robinetelor,comunicarea intre ele fiind posibila numai prin intermediul unui tub cu lichid care va
8

indica aparitia unei diferente de presiune h,ce poate aparea in cazul unei scapari in produsul
controlat.

Metode de control cu bule de gaz lichid.In aceasta grupa intra o serie de metode,din care unele
foarte simple,constand din verificarea etanseitatii prin formarea unor bule de gaz,la cufundarea in
apa sau acoperirea cu emulsie de apa cu sapun sau detergent a unui vas in care se gaseste un gaz
sub presiune.Gazul utilizat este,de obicei,aerul insa,petru marirea sensibilitatii,se pot utilize
hidrogenul sau vaporii de eter.
Bulele se pun in evidenta prin observarea cu ochiul liber,insa exista si metode mai precise
care folosesc detectoare de bule cu celula fotoelectrica cu ultrasunete etc.

Metode de verificare a scaparilor cu indicatori chimici.Aceste metode constau,in
principiu,din folosirea unor substante revelatoare care pun in evidenta,prin colorare,penetratia
unor fluide prin eventualele etanseitati.Substantele revelatoare (rosu de metal,alizarina,albastru
de brom,fenol etc.) sunt imbibate,de obicei,in benzi de panza sau hartie care,dupa uscare,sunt
aplicate pe suprafetele controlate.Ca fluid se poate utilize amoniacul,care esre retinut de
substanta revelatoare,schimbandu-se culoarea benzii in locul in care sunt scapari.Datorita
simplitatii,aceste metode sunt foarte utilizate in practica.