Sunteți pe pagina 1din 206

I

De la autorii cartii bestseller Cere si ti se va da


,
- Voi credeti n stafii? sopti Annette.
Sara si Seth se privira surprinsi.
- Pai, as zice ca da, i raspunse Sara.
si aduse aminte de noaptea n care primise vizita lui Solomon n
dormitorul ei, dupa ce Jason si cu Jimmy l mpuscasera. n acea noapte nu
se gndise la Solomon ca la o stafie; era pur si simplu bucuroasa sa l vada.
Sara si Seth se privira. Amndoi stiau ca daca exista cineva care s-ar fi
putut ncadra n categoria stafiilor, Solomon era acesta. Amndoi se
abtinura nsa sa spuna ceva, nefiind pregatiti sa i marturiseasca noii lor
prietene secretul lor ultraspecial.
- Ei bine, tu crezi n stafii? o ntreba Seth, privind intens fata serioasa a
lui Annette.
Annene seuita pe rnd la Seth, apoi laSara, elinnou la Seth si elinnou la Sara.
Sara si Seth ramasera taCUti,asteptnd raspunsul lui Annette.
- Nu, doar ma ntrebam daca voi credeti, le raspunse brusc aceasta. Hei,
hai sa ne dam cu frnghia.
Fara sa si mai pregateasca saltul ei perfect calculat de pe platforma
pe frnghie, Annette sari n gol, ca si cum nu ar mai fi avut rabdare sa
paraseasca mai repede acel loc.
Celebrii autori ai cartilor bestseller Cerefi ti se va da si Banii ;r (
fi Legea Atractiei, Esther si Jerry Hicks, sunt promotorii "
nvataturilor din seria Abraham-Hicks referitoare la i
atragerea bunastarii n viata ta. Seminarele pe tema Legii
Atractiei genereazaapaiitia unui fluxregulat de carti, CD-uri
si DVD-uri care contin aceasta nvatatura. Website-ullor, /'
este:www.abraham-hicks.com.
r ISBN 978-606-8080-29-1
...:LU~~II~lll
I
ADEVAR
,
,
Cartea a treia
o bufnita vorbitoare valoreaZa mai mult dect
,
o mie de cuvinte!
o maniera noua si absolut remarcabila de a privi vechile
modalitati de a te distra ...
O aventura minunata n lumea bucuriei.
Esther si Jerry Hicks
Ilustratii: Caroline Garrett
Traducerea: Cristian Hanu
~ ~~"~~
ADEVAR -.-. DIVIN
~,:s'
Brasoy, 2010
Editura ADEVAR DIVIN
Brasov, Str. Zizinului, nr. 48, parter, ap. 7,
cod 5D0414, O.P. 12
Mobil: 0722.148.983 sau 0727.275.877;
Telefon / Fax: 0268.324.970 sau 0368.462.076
E-mail: contact@divin.rosaucontact@secretul.tv
Pe site-ul editurii gasiti si alte cani pentru suflet:
www.divin.ro
Site: www.secretul.tv
Yahoo! Group: adevardivin
Copyright 2009 Editura ADEVAR DIVIN.
Originally published as "Sara, Book 3: A Talking Owl Is Worth a
Thousand Words!", by Esther and jerry Hicks.
Copyright by Esther and jerry Hicks.
Original English language publication by Abraham-Hicks Publications.
Toate drepturile asupra prezentei editii n limba romna apanin n
exclusivitate Editurii ADEVAR DIVIN.
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei
HICKS, JERRY
Sara: cartea a treia: o bufnita vorbitoare valoreaza mai
mult dect o mie de cuvinte! / Esther si jerry Hicks; ed.: Catalin
Parfene; trad.: Cristian Hanu. - Brasov: Adevar Divin, 2010
ISBN 978-606-8080-29-1
1. Hicks, jerry
II. Parfene, Catalin (ed.)
II. Hanu, Cristian (trad.)
087.5
Editor: Catalin PARFENE
Coperta: Catalin DAVID
Corectura: Elena MALNAI
Tipar: S.C. Gridsolo Print Company S.R.L.
Tel. I Fax: 0268.313.355 I www.gsprint.ro
CUPRINS
Cuvnrnainte 7
Introducere 9
Capitolul 1: ncepe scoala 15
Capitolul 2: Ce se ntmpla? 23
Capitolul 3: Un mic triumf. 27
Capitolul 4: Noul copil n oras 29
Capitolul 5: Schimbarea e un lucru b\ln 35
Capitolul 6: Annette vede casa din copac 39
Capitolul 7: Un sandvici delicios cu carne 49
Capitolul 8: Sara si vede de propriile ei treburi 55
Capitolul 9: Credeti n stafii? 59
Capitolul 10: Vesti bulversante 63
Capitolul 11: E multa iubire n jurul nostru 67
Capitolull2: Poze de familie 75
Capitolul 13: Sara si schimba parerea 83
Capitolul 14: Explicatii despre identitatea lui Solomon 89
Capitolul 15: De vorba cu Solomon 97
Capitolul 16: Renuntarea la atentia negativa 103
Capitolul 17: Sara l alina pe Seth .. d .. < 113
Capitolul 18: Starea de bine abunda ntotdeauna 117
Capitolul 19: Lucrurile se rezolva ntotdeauna 127
Capitolul 20: Stabilirea dorintelor 131
Capitolul21: Nasterea unei dorinte 147
Capitolul22: Cum sa fii n starea de receptivitate 157
Capitolul23: Cum sa gasesti gnduri care te fac sa te simti bine 163
Capitolul24: E dragUt sa ai un loc al tau 173
5
-----------_-----------.---'
Capitolul 25: o bufnita care accepta 179
Capitolul26: Eliberarea de gndurile ngrijoratoare 191
Capitolul27: Intentia de a te simti bine 195
Capitolul28: Zbor la naltime 205
Capitolul 29: Mai mult 213
CU~nt nainte
Ascizi am Jatorit cu majina ptin minunatul
tinut rural Jn Illinois si Indiana, iar Jerry mi-a
citit cea de-a treia cartf din seria Sara: O bufnita vorbitoare
valoreaza mai mult drct o mie de cuvinte! Lectura lui a
reprezentat o veritabilt desfa.tarepentru mine (fiind prima data cnd o auzeam ci/tita). Dupa ce ne-am parcat masina
si ne-am cazat n hotelul n care urma sa tinem seminarul,
, ,
m-am asezat pe un b I toliu confortabil, cu ochii nchisi,
, I '
si m-am scufundat n sentimentul de neuitat pe care mi-l
da de fiecare data ncheierea unei noi carti. Instantaneu,
.. l I d . As: .
mIntea ml s-a ump ule CUVInte. ,a a Inceput scnerea
urmatoarei carti din seria Sara.
Cum s-ar ~pune, I am iuat-o- din nou de la nceput!
Sper ca seria Sara sa te desfete la fel de mult cum ma
desfata pe mine. Pent~u mine, Sara, Seth si Annette sunt
la fel de reali ca si odmenii pe care i cunosc, iar eu ma
bucur la rndul meu He lucrurile pe care le nvat n timp
ce le contemplu vietile.
Cu iubire,
Esther
7
Intrloaueere
A-
Intot ceea ce est si ce nu este, n orice loc si
non-I~)C, n Spatiul' Universal Infinit - asteap;a
raspunsurile la toate trebarile pe care ti le-ai pus
nascut n acea lume n Cre traieste Solomon, profesorul
Sarei, n Spatiul Univers .
Esti pe punctul de a te- mbarca ntr-o calatorie
fascinanta si uluitoare, ntr-o aventura catre o noua
10,i privi aceast;
vechile maniere n care o isnuiai sa te distrezi.
, -
De aceea, asteapta te sa experimentezi anumite
perceptii noi, sa te COrecteZi din nou cu Sinele tau
invulnerabil, sa nveti c m poti exp.erimenta aventura
fara a te teme de riscuri.
nvata cum. OriCU1' totul se va termina cu bine,
,
pentru ca asa se termi a ntotdeauna. Nu ai cum sa
gresesti si nu ai cum sa epuizezf aceste aventuri. Tu te " ,
Poti simti bine n orice ircumstante, indiferent daca le , , ,
9
numesti bune sau rele. Totul te bine In aceasci lume.
Orice '"accident" are o'cauza. ~I ezirabilul poate fi gasit n
indezirabil, ascuns dupa o ma ca. Tu te poti simti bine
chiar daca te simti initial gelos sau vinovat. Te poti simti
bine chiar si n fata mortii. e fapt, nu exista moarte.
Corpul tau se vindeca n mOd~natural. Tu poti atrage n
viata ta relatii armonioase. Te- nascut n aceasta viata ca
, , ,
sa fii fericit. Poti avea orice. ti ;oresti ...
, "
Cu totii mpartasim ac easi aventura planetara.
ntr-un fel sau altul, noi ne-am s~mtit atrasi unii de ceilalti, iar acest moment este co~secinr.a intentiilor si vibratiil~r
noastre comune. Timp de mai ~ine de un deceniu, Esther si cu mine am calatorit n pes~t 60 de orase mari pe an,
tinnd seminare n fata a mii df persoane. Acestea ne-au
pus orice ntrebari au dorit, iar din aceste ntrebari s-a
nascut delicioasa serie Sara. C~nd cartea de fata, Sara 3,
va ajunge n minile miilor dl' cititori, ea va' naste noi
ntrebari. .. Spre exemplu, un profesor de la o scoala
publica din San Francisco a fo~osit prima carte din seria
Sara ca manual si le-a dat ca tbma elevilor sai (circa 30
la numar) sa ne trimita emait-uri cu ntrebarile si cu
sugestiile lor personale referitoLre la ceea ce ar dori sa se ntmple n cartile urmatoae din serie. (Desi la ora
actuala suntem mult prea ocupati cu angajamentele pe
care le avem pentru a mai repha experienta, la vremea
aceea le-am raspuns tuturor celdr 30 de elevi, daruindu-le
chiar o carticica cu ntrebarile tor si cu raspunsurile lui
Solomon. Toata lumea s-a distr. t la culme!!) Culmea este
ca desi niciunul dintre elevi n citise nca manuscrisul
cartii 'Sara 3, aproape toate sugestiile lor (legate de ceea
10
ce si doreau sa se nt ple n continuare) s-au regasit
n manuscris! Niciodat" pna atunci nu am fost att de
constient de interconex unile spirituale care ne unesc pe
toti si care ne permit sa primim raspunsuri la ntrebarile
noastre, adeseori chiar ainte de a le pune.
Asa se face ca ne am acum unii n fata celorlalti,
, , ,
tu cu ntrebarile tale si ceasta carte cu raspunsurile. Ce
sursa perfecta de cocreat'e! Scopul cu care a fost scris acest
material a fost acela de ti amplifica si mai mult bucuria,
indiferent ct de fericit te consideri deja, precum si de a
darui mai departe aceas a carte celor care nu sunt nca la
fel de fericiti ca tine.
Traim' ntr-o epdca n care exista mai multe
oportunitati de a fi feri~it dect oricnd nainte n istoria
cunoscuta a umanitatit. Si totusi, ntre miliardele de
oameni care stiu sa prof1e de acest~ oportunitati continua sa existe mici grupuri di. persoane care se cultiva unele pe
altele si care par sa si retuze orice "placere pamnteasca".
Noi, ceilalti, care nu ne am nascut si nu am fost obligati , , ,
sa adoptam aceste sistel1llenguste de convingeri, putem
ntelege, chiar daca u putem accepta ntotdeauna,
"optiunea lor de a sufe i n mod deschis". De ndata ce
ncepem sa ntelegem a "suntem ntotdeauna liberi sa
alegem orice dorim si a noi suntem cei care ne cream
experienta de viata prin alegerile pe care le facem", devine
din ce n ce mai greu la ntelegem de ce exista nca pe
pamnt att de multa t ama, attea boli si atta durere ...
si n general atta neferi ire n lumea noastra civilizata. Cu
alte cuvinte, de ce treb~ie sa existe durere si suferind n I . ' ,
aceasta epoca n care aVJm att de multe oportunitati de a
ne simti liberi, de a cre te si de a ne bucura de viata?
, , , ,
11
Solomon, neverosimilul prieten al Sarei, ne nvata
ca experimentarea oricarei alte vibratii dect Bunastarea
este nenaturala. Aceasta carte nu are alt subiect dect
redescoperirea ntoarcerii la o viata fericita, la sinele
nostru natural (care este ntotdeauna fericit), indiferent
ce s-ar ntmpla n viata noastra! Cartea ne nvata sa , ,
permitem fericirii sa reintre n viata noastra, iar apoi sa
fim un exemplu n aceasta directie inclusiv pentru ceilalti
si sa ne mpartasim Bunastarea cu ei. , ,
Pasajul care urmeaza este un extras din cuvintele
oferite de Solomon Sarei. Aceste cuvinte sintetizeaza
perfect simplitatea si claritatea acestei aventuri minunate
n lumea descoperirii vietii fericite si mplinite pe care
suntem meniti sa o traim:
,
Sara, ce-arfi sa ti faci din fericire principalul tel al
vietii?"Nimic nu estemai important dect sa ma simt bine. "
Oamenii cred adeseori ca nu sepot simti bine dect
daca lucrurile evolueaza ntr-un anume fel. Cnd descopera
ca nu auputerea de a schimba realitatea afa cum fi doresc,ei
se resemneaza fi traiesc o viata neputincioasa fi nefericita.
ncearca sa ntelegi caputerea ta consta n capacitatea
ta de a percepe aceasta realitate n afa fel nct sa te simti
bine. Daca vei reufi safaci acest lucru, vei capataputerea de
a realiza absolut orice ti vei dori.
Tot ceea ce ti dorefti tu ncearca sa ajunga la tine,
dar tu ai datoria de a-i deschidepoarta, iar acest lucru nu
devine posibil dect atunci cnd te simti bine.
Tu traiesti ntr-o lume uriasa, Sara, n care numerofi
alti oameni si dorescla rndullor totfelul de lucruri, multe
dintre ele diferite de dorintele tale. Tu nu i poti convinge
12
sau obliga safie de acor1 cu tine, fi nu i poti distruge pe toti cei care nu sunt de aard cu tine. Singurul lucru care ti
mai ramne defacut daci dorefti sa duci o viata fericita fi mplinita estesa te decizi, ldata pentru totdeauna, sa te simti
bine cu oricepret. Daca Vfi practica schimbarea gndurilor
tale fi focalizarea lor asup 'alucrurilor care tefac sa te simti
bine, vei descoperi cel mai mare secretal vietii ...
Esther si cu mine ~e-am desfa.tat literalmente cu
profunzimil~ "secretului vietii" oferit Sarei de Solomon
si revelat pagina cu pag"na n aceasta a treia carte din
seria Sara. Anticipam ajndoi de pe acum distractia pe care o vei simti la rndut tau pe masura ce vei descoperi
comorile continute n parinile acestei carti delicioase, dar
extrem de profunde.
Scopul vietii este I ucuria. Fundamentul ei este
libertatea, iar consecinta fi este cresterea. Sara si prietenul
ei Solomon sun.t pe punftul de a adauga un nou capitol n cartea mplinirii menirii tale n viata.
Si astfel, ncepe o noua aventura ... aventura
bucuriei.
Din inima,
Jerry S. Hicks
~
13-
CAPlfrOLUL 1
rnce~e ~coala
Un zmbet plac~t i lumina fata Sarei cnd se gndi la apropitta ntlnire cu Seth, prietenul
ei cel mai bun din ntreae lume, pentru a-si mpartasi reciproc ce au facut n uttimele saptamni ale vacantei
de vara. Sara se uita laAcerlulsenin si trase adnc n piept
aerul curat de munte. In icest moment, se simti fericita.
- Sunt att de ncntfta ca ~ncepe scoala, si spuse ea
cu voce tare.
n realitate, lucrul caiie o bucura att de tare nu era
nceperea ~ropriu-~isa a S dii, ct faptul ca avea sa poata
petrece mal mult timp cu Seth.'
Seth locuia dincolo d Aleea Thacker, nu departe de
casa n care locuia Sara 1preuna cu parintii si cu fratele
ei mai mic, Jason. Sara si $eth si-au descoperit extrem de
multe lucruri n comun, Icum ar fi pasiunea lor pentru
locurile din natura, penfru animale si aprecierea lor reciproca pentru aflarea dflucruri .noi. Acasa nsa, vietile
erau foarte diferite, nu jtt
15 -
exterioare, ntruct la urma ujmelor locuiau n acelasi
cartier, ct n faptul ca.Sara avealibertatea de a face m~i
mult sau mai putin orice i plocea, n timp ce parintii
lui Seth nu i permiteau acest ia dect o libertate mult
mai mica. Lista cu treburi pe are le avea de facut si cu
responsabilitati casnice era foar~e lunga, iar Sarei i venea greu sa creada ca erau chiar attlde multe lucruri de facut
acasa la Seth. De aceea, la scurt Timp dupa ce l cunoscuse mai bine pe Seth, ramase c;u c~nvingerea ca majoritatea
treburilor pe care i le dadeau de facut parintii sai aveau
mai degraba menirea de a-l tinelocupat dect de a~rezolva
probleme reale. Seth nu se plngea nsa niciodata. Isi trata
ntotdeauna parintii cu respect1i facea fara sa crcneasca
ce i spuneau acestia. Iar Sara u putea sa nu l respecte
sincer pentru acest lucru.
n schimb, n timpul sc lii, parintii lui Seth i
dadeau acestuia o libertate mai mare, care i permitea sa
si gaseasca n fiecare zi timp sa se joace cu Sara, imediat
ce ieseau de la scoala. De aceea, I ara era extrem de fericita
, ,
la gndul ca rencepea scoala, as ca se grabi catre cladirea
acesteia, aproape alergnd.
Auzind din spate motorul Jnui camion, Sara se dadu
la o parte, dar dupa ce masina 11 recu, si continua mersul
pe mijlocul drumului de tara. Ajunse n scurt timp la
punctul n care strada ei se inte secta cu cea pe care venea
Seth si privi n zare, catre cas. acestuia. "Haide, Seth,
unde esti?" se ntreba ea, nelini~tita. De-abia astepta sa l
, J'
vada si sa discute cu el.
,
Ramase o vreme pe loc, lasA du-si geanta (astazi goala)
la pamnt si asteptndu-l pe Set . "Seth, unde esti?"
Sara vazu un camion marei venind din directia casei
lui Seth, iar n timp ce acesta treru pe lnga ea fu nvaluita
16
de praf. Clipi din OChj' si dadu din mini ca sa vada mai
bine, dar nu sesiza nio urma de Seth.
"Ma rog, o sa ne ntlnim la scoala', se consola ea
singura, ridicndu-si eanta de jos si mergnd cu spatele,
n speranta <;:al va vedFa pe Seth alergnd catre ea. Acesta
nu aparu nsa.
Drumul pna la Stoala nu era foarte lung, iar timpul
trecea de regula foart repede atunci cnd se gndea la
lucruri fericite. Orice om care ar fi observat-o pe Sara
n zilele din urma si ar fi dat seama ca era o fata cu
,
adevarat fericita. Cei are o cunosteau bine stiau nsa ca
, ,
nu fusese ntotdeauna astfel si ca n ultima vreme cu ea
,
se petrecuse o transfo mare uriasa. Dintre toti oamenii
care o cunosteau pe S ra, singurul care cunostea secretul
transformarii sale era eth.
- Buna diminea~a, Sara! auzi ea vocea domnului
Matson cnd trecu pe lnga service-ul al carei proprietar
era si la care lucra nc~ de dinainte de nasterea Sarei.
- Buna dimineata, domnule Matson, i raspunse
Sara zmbind si privinfu-l cum sterge cu atentie parbrizul
masinii doamnei Pitts leld.'
Sara l simpatiz pe domnul Matson. Cei doi
schimbau ntotdeauna cteva cuvinte amabile ori de cte
ori Sara trecea pe ln a se.rvice-ul lui. Domnul Matson
era unul din cei care sistase la 'transformarea profunda
a Sarei, dar nu avea nicio idee carui motiv se datora
aceasta.
Sara se opri pe p dul de pe Main Street si privi apa
care curgea cu repeziFiune dedesubt. Respira profund si ,privi zmbind copafii de pe malul opus. Ct de mult
iubea acest loc! i plac~sera nt9tdeauna acest pod vechi si minunatul ru care 4urgea pe sub el, precum si copacii
17
care l margineau. De fapt, acesta erj locul n care l vazuse pentru prima data pe Seth. Faptu~ ca si-a vazut pentru
prima data cel mai bun prieten din intreaga lume n locul
ei favorit din ntreaga lume i se par a absolut normal.
Sara nu putea ntelege de ce locul nu era preferat
de mai multi oameni- din oras, d r n acelasi timp era
, , ,
ncntata ca l putea pastra numai I entru ea. Facu ctiva
pasi, gndindu-se la acest loc min nat, si zmbi. Attea
lucruri sunt la fel, si spuse ea: Nul ti poti da seama ct
de frumoase sunt doar privindu-le din exterior. Trebuie sa
patrunzi n interiorul lor pentru a Ile cunoaste adevarata
esenta.
Cu multi ani nainte, soferul ti nui camion pierduse
controlul asupra masinii ncercnd sa evite un cine care
traversa tacticos strada si intrase n structura de metal de
la marginea podului. Desi camio~ul nu a patit nimic,
structura nu a mai aratat niciodat~ la fel. Nimeni nu a ncercat sa o repare, barele fiind I!asate ndoite. Multi
oameni se plngeau ca acestea striFau imaginea estetica
a podului, n timp ce altii sustineiu ca aceasta nu a fost niciodata deosebit de atragatoare'lfert este ca nimeni nu
a considerat necesar sa cheltuiasca tnutil bani pentru a o
repara, asa ca nu s-a facut nimic pertru a ndrepta barele
de metal.
ntr-o zi, n timp ce se ndreptal catre casa de la scoala,
Sara se opri n acest loc si observi ca se poate strecura
printre barele ndoite, aplecndu-sd mult deasupra rului
si tinndu-se de odgoanele slabite] La nceput i se facu
putin frica, temndu-se sa nu cad~ n apa, dar n scurt
timp ajunse la concluzia ca odgoahele erau suficient de
rezistente pentru a o tine in Sigurtta. De atunci, acesta 18 I
devenise locul ei favo*t din ntreaga lume. i placea la
nebunie sa atrne deasrtpra apelor tumultuoase ale rului,
ca si cum ar fi fost u1 paianjen care atrna de firul lui,
privind lucrurile care ~luteau la vale. Dintr-un motiv pe
care nu si-l putea expli a, Sara se simtea mai n siguranta
n acest loc dect n ar care altul.
ntr-o dupa-amia a de acum un an, ea se afla n
acest loc, savurnd fer cita privelistea, cnd vazu pentru
prima data familia lui eth intrnd n oras. Sara nu-si mai
aducea aminte de ca ionul suprancarcat al familiei, ci
doar de ochii curiosi ai lui Seth, unul din cei doi baieti ai
, ,
familiei, care s-a dOVedj;. t a fi de vrsta ei.
Astazi, n timp ce e plimba pe pod, bucurndu-se de
frumusetea zilei, Sara :( aduse aminte de fericita ntlnire cu cel care avea sa-i de1ina cel mai bun prieten, si un fior
i trecu de-a lungul sirJi spinarii. Se ntmplasera att de
multe lucruri n scurt timp care trecuse de la acea data
nct Sarei i se parea ca prima lor ntlnire se petrecuse cu
o eternitate n urma. mbi n timp ce si aduse aminte
toate aceste lucruri, bl1 curl1du-se sincer' de prietenia ei
cu Seth.
Desi sirhtise o atrfctie spontana fata de acest baiat nou, Sa;a fus~se hota1ta' s~ nu l lase sa i afle secretele,
stricnd astfel lucruril din viata ei. De aceea, atunci
,
cnd descoperise ca fa I ilia lui Seth s-a mutat tocmai n
vechea casa a familiei hacker, Sara se simtise profund
nelinistita. Nu dorea c altcineva sa locuiasca n ea, att
, .
de aproape de mult iu ita ei Alee Thacker .
. Nicio alta persoa a din .micutul orasel de munte
n care locuia Sara n era interesata n mod deosebit
de Aleea Thacker, cu dxceptia ~i, desigur. Acest lucru se
1-9
datora faptului ca nimeni altcineva ~u stia ce stia ea despre
aceasta alee. Sarei i se parea ciudat f:PtUI ca attia oameni
locuiau n apropiere de acest loc mi unat si fascinant fara
sa stie de el. De altfel, acest lucru o bucura la culme si nu
, ,
intentiona sa si dezva1uie secretele altcuiva.
, ,
Multi ani la rnd~ pna sa se rute Seth n orasul ei, Sara si petrecuse lunile de vara si Inenumarate ore dupa
scoala explornd cararile si urcn n copacii din zona
mpadurita ce nconjura Aleea Thac er. Nimic nu-i placea
mai mult Sarei dect sa paraseasca rumul principal si sa
se afunde n padure pentru a petrec acolo o ora sau doua.
Se simtea fericita n linistea codrul isi si construia colibe
, , - "
si fortarete din toate materialele p care le putea aduna.
Desigur, acestea nu rezistau nicioda a prea mult, de regula
numai pna la prima ploaie, dar atl timp ct ramneau n
picioare reprezentau un teren ideal fe joaca.
Ce nu stia Sara era ca Seth salura la fel de mult ca
si ea ideea de a avea un loc secret n care sa se ascunda,
motiv pentru care se furisase n padure si construise, n
decursul ctorva saptamni, o uim toare casuta n copac
ntr-unul din plopii cei mai nalt de pe malul rului,
chiar deasupra cursului apei. Sara u s-a simtit niciodata
n viata ei att de entuziasmata ca n ziua n care Seth i-a
,
aratat casuta din copac, anuntndJo ca de acum nainte
acesta va fi "locul lor secret". Err pur si simplu prea
frumos ca sa fie adevarat.
Sara si mai amintea nca ziua J care Seth o condusese
pentru prima data la casuta din copac. i spusese atunci
ca doreste sa-i arate ceva deosebit I~eAleea Thacker, iar ei i sarise inima din piept, ntrurt crezuse ca Seth i
descoperise secretul att de bine pa~trat. si aduse aminte
20
cu ct entuziasm o condusese el prin padure, de pe o
carare pe alta, adncildu-se din ce n ce mai mult ntre
copaci, pna cnd aju sese pe malul rului. si aminti de
asemenea usurarea pe care a simtit-o atunci cnd si-a dat , , ,
seama ca Seth nu i de coperise secretul, ci construise acea
casuta n copac, chiar deasupra rului.
Prima impresie te care o simtise Sara atunci cnd
vazuse casuta din cop c era nca vie n mintea ei. Pur si
simplu, nu~i venea sa si creada ochilor. Seth construi;e
o scara din trepte de emn, pe care le batuse foarte solid
n cuie, astfel nct sa re poata urca cu usurinta n copac.
Chiar n fata casutei se afla o platforma din lemn, o
"rampa de lansare", d1fpa cum o numise Seth, pentru a se
arunca cu o frnghie1~lia se balansa deasupra rului.
Chiar si acum, n an mai trziu, Sara nca si mai
aducea ami~te la fel ~e viu entuziasmul nebun pe ~are l
simtise atunci cnd a razut pentru prima data rampa de
lansare a lui Seth. O frtnghie groasa era legata de o creanga
de deasupra, permitjdU-Ie sa sara de pe platforma si sa
se balanseze deasupra rului, lucru pe care l-au si facut
de nenumarate ori, d pa orele de scoala, ori de cte ori
le-a permis vremea, b uneori chiar si cnd vremea nu era
tocmai potrivita pent u asa ceva.
Sara si Seth si petrecusera mpreuna multe ore
minunate dndu-se c frnghia pe deasupra apelor rului
din uimitoarea casuta ~in copac construita de Seth. n acel
loc secret i ncredind.se n cele din urma Sara pretiosul , I ,
ei secret lui Seth.
~l~
21
OAPITOLUL 2
Ce ~e ntam~1a{
Sara, intri, I sau ce faci? o ntreba domnul
- Marchant, directorul scolii, tinndu-i usa
deschisa.
Era att de pie~duta n gndurile sale nct nu-si
daduse seama ca aju~lsesen curtea scolii.
- O, da, murmuta ea, ncercnd sa revina la momen-
tul prezent. Multum~sc. . Coridoarele scolti gemeau de elevi care se salutau si
se ndreptau catre clafele lor. Sara se sprijini de un perete
si l cauta din priviri . e Seth.
- Buna, Sara, o salutara diferiti elevi pe care nu i
mai vazuse de dinain e de vacanta.
,
ntreaga zi, n t mp ce trecea dintr-o sala de clasa
n alta, Sara l cauta in priviri pe-Seth. si dorea att de
mult sa l vada ... 1 s parea ca trecuse o vesnicie de cnd
nu mai vorbise cu el.
n sfrsit, Sara l vazu pe Seth croindu-si drum
printre elevii de pe c ridor. Se"repezi catre el, dar dupa ce
se mai apropie, conSjata c.aacesta nu era singur, ci cu o
23
fata pe care nu o cunostea. i privi pe cei doi cum mergeau
mpreuna, discutnd si rind. Cine ofi? se ntreba Sara.
Era cevaneobisnuit ca Sara sa nu recunoasca pe cineva,
ntruct oraselul n care traia era foarte mic si ea i cunostea
, "
pe toti elevii nca din clasa nti. Chiar si atunci cnd un
elev nou se muta n oras, vestile circulau foarte rapid si
toata lumea stia cine este chiar nainte de a aparea la scoala. , ,
Pe scurt, n acest orasel toti se cunosteau ntre ei.
, , - ,
Sara si ncetini pasul, nemaidorind sa i prinda din
urma pe cei doi. i vazu cum se opresc pe coridor, parnd sa
poarte o conversatie extrem de interesanta despre un anumit
subiect. n final, fata izbucni ~ rs si se desparti de Seth. , ,
Sara simti un nod n stomac. Se ndrepta rapid catre
toaleta fetelor. Lasa apa rece sa curga peste palmele ei si se
privi n oglinda cu ochi goi. si umezi apoi fata cu palmele
reci, dupa care si-o sterse cu un prosop de hrtie. "Ce nu
este n regula cu mine?" se mustra ea. Se auzi clopotelul.
Constienta ca este pe punctul de a ntrzia la ora, Sara si
lua geanta cu carti si se ndrepta catre sala de clasa.
Dupa o zi de scoala interminabila n care se stradui sa
se concentreze asupra informatiilor predate de profesori,
Sara se ndrepta catre casuta din copac. Se simtea groaznic.
De fapt, se simtea att de rau nct aproape ca ezita daca
sa se duca la casuta. Acela era locul n care fusese att de
,
fericita cndva, asa ca nu prea se potrivea cu starea ei de
moment. Ce-i drept, ideea de a nu se duce acolo o facea
sa se simta chiar mai rau. "Ce nu e n regula cu mine?" se
ntreba ea din nou.
Dupa ce trecu de ultima cotitura a cararii, casuta din
copac aparu n zare. Sper ca este deja acolo, se gndi Sara.
24
Dar locul era perfect linistit. Seth nu era acolo. De aceea,
Sara si lasa geanta cu carti la baza copacului, urca scara si
se aseza pe platforma, asteptnd.
Seth aparu dintre tufisuri.
- Sara, esti sus? i striga el, urcnd treptele.
- Da, buna, i raspunse ea pe un ton aparent vesel,
ncercnd sa-i ascunda ce simte.
Sem se urca si se asezastnjenit pe bancuta de lnga ea.
- Deci, ce mai e nou? l ntreba Sara.
- Nu mare lucru, i raspunse Seth. Si n cazul tau?
- Ai avut o zi frumoasa?
Sara nu prea stia ce anume dorea sa auda din gura lui
Seth. Tot ce stia era ca dorea sa se simta mai bine si spera ) )
ca el sa spuna ceva care sa o ajute n acest sens.
- Da, am avut o zi frumoasa. Si tu?
- Da, si eu, multumesc.
, ,
Seth nu parea prea dornic sa preia initiativa, asa ca
Sara se decise sa ncerce o abordare mai directa.
- S-a ntmplat ceva nou de ultima data cnd am
discutat?
- Nu tocmai.
Seth si dezlega nervos un siret, apoi si-Ilega la loc,
mai strns.
- Vrei sa ne dam cu frnghia? '
Se ridica n picioare si privi catre ru. Parea sa evite
privirile Sarei.
- Nu, nu prea am chef acum. Ia-o tu nainte, i
raspunse Sara pe un ton placid.
- Nu, nici mie nu prea mi arde. Bine, ne vedem mine.
Seth cobor din copac.
Sara ramase socata. Nu se- asteptase la aceasta
ntorsatura. Ziua ar fi trebuit sa se deruleze cu totul altfel,
25
sa fie o zi fericita, n care sa si povesteasca ce au mai facut
si sa se dea mpreuna cu frnghia. Ce se ntmpla?
Sara privi cum Seth dispare printre copaci. Nu-si
mai amintea sa se fi simtit vreodata att de rau.
,
CAPiTOLUL 3
Un mii c t riu mf
Moua zi diminhta, Sara se trezi simtindu-se
I ' ,
ericita. si ntilllse toate oasele si se ridica din , I '
Pat. Apoi si aminti de Seth si de noua fata de la scoala, si ) 1- ' "
simti din nou acel senti~nt neplacut care se manifesta
ca un nod n stomac. Se ntinse din nou n pat si si trase , ,
patura deasupra capului. u se simtea n stare sa nceapa
aceasta noua zi. Nu si d rea dect sa adoarma din nou si
, ,
sa uite de acest sentimen neplacut.
Mama ei batu la usa, o deschise si intra n camera ei.
, ,
- Sara, te-ai trezit? ste aproape 7:30!
De ce ti mai dai osteteala sa bati la usa daca intri fara
sa fii invitata? si spuse ara indispusa. Orice parea sa o
irite. Nu mai dorea sa se ea vreodata jos din pat.
- Stiu, stiu, mormailea. Vin imediat.
, ,
- Este totul n regulf' scumpo?"o ntreba mama.
Nu o mai vazuse di mult timp pe Sara indispusa. De fapt, se simtea chiar ~ocata sa o vada pe aceasta fata
att de dulce si de simpatfca n general ntr-o stare att de proasta la primele ore aleidiminetii.
27
atului, simtindu-se chiar
,
auza obrazniciei de care
ei. "Doamne, ce o fi n
- Totul este perfect, i rasplunse Sara sarcastic.
Mama sa simti ironia din Cocea ei, dar decise sa nu
riposteze, dndu-i 'astfel apa la l~oara. Prefera sa nchida
linistita usa n urma ei.
, ,
Sara ramase pe marginea
mai prost dect nainte, din
daduse dovada fata de mama
neregula cu mine?;' se lamenta fa, ntinzndu-se din nou
n pat si tragndu-si iarasi Patufa deasupra capului.
- Ne vedem diseara, i stri a mama de jos. Ai micul
dejun pe masa. _
Sara auzi usa casei nchizandu-se si usa de la garaj
deschizndu-se. Auzi apoi ma~ina mamei sale iesind pe
aleea din fata casei. Simti cum 1chii i se umplu de lacrimi.
Sunt ofata att de rea, se gndi ea. Ce nu e n regula cu
mine? I Pai, daca nu plec n scurt t1mp, o sa ntrzii la fcoala.
Sara se mbraca rapid, si lua p nga cu prnzul si se grabi
sa iasa din casa. si privi ceasu . "Mai sunt zece minute
pna la primul clopotel. Daca oi alerga pna la scoala, as
putea ajunge la timp". ncepu sa alerge usor, n timp ce
geanta cu carti i se legana ntr-o parte si n alta. Pe masura
ce alerga, starea ei de spirit se mbunatati.
Chiar cnd intra n culrtea scolii, auzi primul
clopOtel. Pe fata i se ntipari lfn zmbet. "Excelent!" se
complimenta singura. Nimic fU se compara cu un mzc
triumf pentru a depafi o criza, S[ gndi ea.
l
~281
CAPI1rOLUL 4
Noul co~iI n ora~
_Sara, asteapta-ma! auzi ea vocea lui Seth din
spate.
Privi peste umar si l ~azu pe acesta alergnd catre ea.
- Vreau sa discut cev cu tine.
Sarei nu prea i plac sentimentul pe care l simtea
n stomac.
- Ce anume? spuse e cu o voce aparent normala si
calma. -
- Hei, nu-i asa ca e o zi grozava? o scalda Seth.
Sara putea simti stnje eala pe care o simtea Seth. Parca
ar fi stiut ca nu dorea sa culte ce avea sa i spuna. Sara
banuia despre ce dorea sa rrbeasca, iar Seth avea dreptate:
nu dorea sa asculte ce avea de spus. Se pregati sufleteste
pentr~ ~uvintel~,sal~~i.pas~r~n_~od deliberat .linistea. Nu
avea mCl cea mal mIca mte I tIe sa 11usureze sarcma.
, ,
-::Hm, doream sa ti srun ca ma rog, am cunoscut
o fata noua .
Era limpede. Sara nu si mai dorea ca Seth sa continue.
29 -
- Hm ... Pai ...
Sara nu spuse nimic. Cont~nua sa mearga, tinndu-si
ru~sac~l n"fa~a si sprijiP-indu-J,i barbia de el, n timp ce
pnvea m pamant.
Seth mai ezita cteva eli 'e, dupa care izbucni pe
nerasuflate: I
- Sara, vreau sa-i arat lui Aunette casuta noastra din
copac.
Gata, o spusese. 'Seth avea o prietena noua. n mod
evident, era o prietena foarte speciala, ntruct Seth si
Sara si promisesera reciproc ca. nu vor dezvalui nimanui
secretul casutei lor din copac.
Inima Sarei batea nebunesfe, iar gura i era complet uscata. ncerca sa nghita. Nul dorea ca Seth sa si dea
seama din tonul vocii ei ct de rau se simtea.
- Cum asa?
,
Seth si ncetini pasul. Nu se asteptase la o ntrebare
att de directa din partea Sarei. Fusese convins ca aceasta
l va ntreba mai nti: "Cine ste Annette?", iar el i va
putea explica faptul ca este o f ta noua din elasa lui, care
locuia vizavi de el. ntrebarea parei necesita un raspuns prudent. Seth era constient ca I:.rea multa sinceritate nu
i-ar fi picat bine Sarei: "De ce reau sa-i arat lui Annette
casuta noastra din copac? pent1u ca este o fata minunata,
plina de viata si foarte amuzanta, care ar aprecia-o la fel
de mult ca si noi." Seth nu cr9dea ca acest raspuns ar fi
binedispus-o cu ceva pe Sara. re de alta parte, nu dorea
nici sa o minta. Teribila dilema! Cum putea fi sincer cu
Sara tara sa o supere, si n acelJsi timp sa si ia o greutate
de pe piept? Apoi stiu ce trebuila sa spuna:
30
- Pentru ca mi amintesc perfect ct de greu este sa
te muti ntr-un alt oras si sa te adaptezi, iar ntlnirea cu , , ,
tine a contat enorm pentru mine. De aceea, m-am gndit
ca ai putea-o ajuta pe Annette sa se simta mai bine, asa
cum ai facut si cu mine la momentul acela.
,
Seth vorbea cu ardoare si parea extrem de sincer. Sara
simti o stare de usurare, asa ca si ridica privirile din pamnt. , ",
- Pai, bine, n cazul asta ...
- Perfect. Ne ntlnim mine lnga steagul din curtea
scolii.
Seth alerga catre usa, apoi se ntoarse si i striga Sarei:
- Nu pot merge acolo diseara. Am ceva de facut. Ne
vedem mine.
Sara l privi disparnd, dupa care realiza ntregul
impact al celor ntmplate.
- Seth, asteapta, ce...
Dar Seth intra n cladire, iar usa mare se trnti n
,
urma lui.
- Mama, si spuse Sara. Ce o fi n capul lui Seth? Nu
se gndeste la Solomon?
n acea zi, Sara nu se putu concentra deloc asupra
orelor. Nu se putea gndi dect la Seth si la casuta din
copac, si la aceasta fata noua, cum o chema? Annette?
Cum aveau sa rezolve chestiunea cu Solomon?
Oare uitase Seth ca acela era locul lor de ntlnire cu
Solomon? n mod evident, nu. Cum ar fi putut uita asa ceva?
Deci, daca Seth dorea sai arate lui Annette casuta din copac,
nsemna ca dorea sa i-l prezinte inclusiv pe Solomon?
Profesoara Sarei stinse luminile si aprinse proiectorul.
Imaginile se succedara pe ecran, dar ~arei i jucau n fata. Se
sprijini de perete si nchise ochii, oftnd. Ce trebuia sa faca?
31 -
si aminti cum ajuns~se J i spuna secretul ei lui
Seth, dupa ce l cunOSCtlsemai ~ine, dar ct de riscant i se paruse acest lucru la vremea res!ectiva, temndu-se sa nu
distruga astfel frumoasa lor pritenie.
Cum i poti explica altcuiv ca obisnuiesti sa discuti , ",
frecvent cu o bufnita care vorblete, pe nume Solomon, si
care stie totul despre tine si des re celelalte lucruri? Sara
era convinsa ca existau oameni nchisi la azilul de nebuni
pentru mult mai putin dect tt. De aceea, se simtise
extrem de usurata cnd Seth niji macar nu clipise auzind
povestea ei att de ciudata.
Sara ncerca sa si imaginez reactia lui Annette n fata , , ,
acestei povesti: ,,0, buna, Anne te. Bine ai venit n casuta
din copac. Apropo, ntr-o zi 1a plimbam prin padure
cnd am auzit o bufnita mare ca e statea pe gardul alaturat
spunndu-mi: ,Buna, Sara, nu- asa ca e o zi frumoasa?',
iar eu i-am raspuns: ,0, da, e l'inunat. Apoi nesimtitul
de frate-meu si ticalosullui pri ten au mpuscat bufnita , "
mea, dar acest lucru nu a fost o I roblema, ntruct aceasta
a nviat din morti, cu tot cu pe e. Acum e rndul tau sa
te dai cu frnghia.
Cti oameni din lumea ac, asta ar fi fost pregatiti sa
auda ca ai ca prietena o bufnita vorbitoare, care stie totul , ,
despre toate!? Nu povestesti as ceva primului venit. Ce
o fi fost n mintea lui Seth? e ce dorea sa riste totul
,
povestind cuiva despre SOIOmOt?
Simtir:.du-se epuizata, Sara si sprijini capul pe banca
si adormi. Incepu pe loc sa vise e ca se afla n casuta din
copac, singura cu Solomon.
- Solomon, ce o fi n minfea lui Seth? De ce nu si
respecta promisiunea?
32
Ei bine, Sara, banuiala mea este ca si mai aminteste
nca de fericirea care l-a cuprins atunci cnd tu i-ai
mpartasit secretul tau.
- Dar, Solomon ...
Profesoara aprinse lumina, trezind-o astfel pe Sara
din somn si ntrerupndu-i conversatia cu Solomon. n
timp ce si deschidea ochii, Sara auzi ultimele cuvinte
ale lui Solomon: Suntem cu totii pasari din aceeasi specie,
Sara. TOtuleste bine n lumea noastra.
~l~
33
CAPITOLUL 5
Scnimoarea e un lucru oun
Simtindu-se ngrijorata si prost elispusa, Sara si
croi drum catre casuta elin copac. Nu stia ce avea
Seth att de important de facut nct nu putea veni astazi la
casuta elincopac, dar sesimti bucuroasa de lipsa lui. Singurul
lucru pe care si-l dorea acum era sa discute cu Solomon.
Seth parea hotart sa largeasca cercul lor si sa o includa n
el si pe Annette, iar ntre timp,Sara aflase ca Solomon era si
el de acord. mi placeau lucrurile cum erau nainte, izbucni
Sara. De cesimte toata lumea nevoia permanenta de a schimba
situatia actuala? De mine nimic nu va mai fi lafeL
Sara se urca pe scara, se instala n casuta si privi n
sus. Ca de obicei, Solomon statea pe o creanga, deasupra
ei. O asteptase pe Sara sa urce si sa se instaleze, dupa care
zbura n imediata ei apropiere, asa cum facuse de sute de
ori pna atunci.
Buna, Sara, nu-i asa ca e ozi minunata?
Sara l privi pe Solomon, _dar nu i raspunse. De
fapt, ziua nu i se parea minunata deloc. n plus, stia ca
JS
Solomon era perfect constient de gndurile ei. Pe de alta
parte, stia ca lui Solomon toate zilele i se pareau la fel de
minunate. n mod evident, starile energetice ale celor doi
nu erau deloc n rezonanta n acel moment.
,
Priveste ct de frumos este cerul, Sara. Ai mai vazut
vreodata un cer att defrumos?
Sara nici nu se uitase la cer n aceasta zi. Nici macar
o singura data. Privi n _zare. Soarele de dupa-amiaza era
ascuns dupa un plafon gros de nori, care aveau cele mai
frumoase nuante de roz, violet si albastru.
, ,
- Este ntr-adevar foarte frumos, spuse ea cu blndete,
simtindu-se ceva mai bine ..
,
Nu cred ca am mai vazut vreodata cerul aratnd ca
astazi, spuse Solomon.
Sara i dadu dreptate. Nici ea nu mai vazuse vreodata
aceste nuante.
,
Cred ca nu gresescprea tare daca l consider un apus de
soareperfect, Sara. Nu cred ca am vazut vreodata un apus
de soare caresa mi placa att de mult. Ce zici?
- Mda, cred ca trebuie sa fiu de acord cu tine, Solomon.
Sarei i se parea ciudat interesul subit al lui Solomon
fata de cer, cnd nodul din stomacul ei era att de strns.
,
Ar fice mai bine sa ma ajute cuproblema mea, si spuse ea.
Ma minunez ct de perfect este cerul n aceasta seara,
si n acelasi tim1l stiu ca nu va maifi niciodata acelasi. Ai J , r, J
observat acest lucru, Sara?
- Da, banuiesc ca da.
Zi dupa zi, stau n acest copac, savurnd frumusetea
acestui loc, si ramn uimit nfita acestei varietati nes-Iarsite , J , 'lI./.,
de nuante luminoase, de combinatii ntre soare si nori, si
, , J'
36
n fata cerului albastru. De fiecare data cnd am stat aici,
contemplnd natura, nu cred ca am vazut vreodata acelafi
tipar repetndu-se. Varietatea care exista n natura este
uluitoare.
Sara l asculta pe Solomon, constienta ca acesta
ncerca sa i demonstreze ceva important.
Da, esteperfect n momentul de fata, fi totufi. ntr-o
vefnica schimbare. Ei bine, Sara, cred ca ma voi duce sa ma
bucur de aceastaperspectiva glorioasa dintr-un punct ceva
mai nalt. ti doresco searaminunata, draga meafata.
Solomon se ridica cu aripile sale puternice si se nalta
foarte sus pe cer. Sara l privi cum face un cerc larg, dupa
care se ndreapta catre directia apusului. Soarele stralucea
att de intens dincolo de plafonul de nori nct acesta
parea nconjurat de un nimb auriu. Sara privi pna cnd
Solomon disparu din vedere.
- Bine, bine, am nteles. Schimbarea este un lucru
bun, spuse Sara n soapta. Dar asta nu nseamna ca
trebuie sa mi si placa.
~l~
37
CAPITOLUL 6
Annette Ye~e casa ain co~ac
Sara i astepta nga steagul din curtea scolii pe
Seth si pe An ette. Privi cu anxietate fetele celor
care treceau pe lnga a, ncercnd sa si aduca aminte
cum arata Annette. N apucase sa o priveasca cu atentie,
dar si mai amintea cr era destul de nalta, mai nalta
dect Sara, si foarte sUf.Ia. Parul ei avea aceeasi culoare ca
cel al Sarei, dar era ma,' lung si mai putin crliontat. , , ,
- Sara? Eu sunt fnetie. Seth mi-a povestit attea
lucruri despre tine.
Sara o privi pe fam din fata ei. Era foarte draguta.
- Buna, i spuse lea, -trecndu-si n mod deliberat
degetele prin bucle.
- Seth mi-a spusl ca esti cea mai buna prietena pe
care a avut-o vreodata si ca nu ar. dori sa mi prezinte
pe nimeni altcineva 9 acest oras; ba chiar de pe aceasta
planeta, mai mult decat pe tine.
Sara zmbi. Pnatcum, suna bine.
- Este att de dulc , Sara. ti vine sa-Imannci pe pine!
Sara simti din nor no~ul n stomac. I 39
- Da, asa cred.
,
Rosi.
Sara auzi usa cea mare a scolii trntindu-se. Se
, ,
ntoarse si l vazu pe Seth cobornd treptele de la intrare
din doua-n doua. Cu siguranta, estefoarte entuziasmat de
toata povestea asta, si spuse ea.
- Buna. Vad ca v-ati cunoscut deja. Sunteti gata sa
mergem? _
- Eu una sunt, i raspunse vesela Annette. De-abia
astept sa aflu n ce consta uimitoarea surpriza pe care
mi-ai pregatit-o.
Da, da, da, se gndi Sara. Surpriza este uimitoare, tu
esti uimitoare. Chiar si eu sunt uimitoare. Suntem cu totii
ct sepoate de uimitori!
Seth o lua n fata. Drumul nu era suficient de lat ca
,
sa poata merge toti trei umar la umar, asa ca Sara ramase
n urma cu Annette. Deja, povestea asta ncepe sa mi
displaca, si spuse Sara.
- Hei, voi doua, luati-o nainte. Ei voi veni n urma
voastra, le spuse Seth, oprindu-se n loc.
Annete zmbi.
- Esti un gentleman perfect, Seth Morris.
Da, da, da, se gndi Sara, sarcastica.
- Deci, Sara, Seth mi-a spus ca ai locuit ntreaga
viata n acest orasel.
, ,
- Mda, i raspunse Sara, nu fara o oarecare grosolanie.
Seth o privi cu uimire pe Sara. Era socat sa vada cum
se purta cu noua lui prietena. Sara nu parea n apele ei.
Nici macar pe departe.
Sara se simti stnjenita. Ce nu esten regulacu mine?se
mustra ea din nou. Nu am niciun motiv safiu rautacioasa
40
cu Annette. Sunt convinsi ca este o fata foarte cumsecade,
care nu merita n niciun cal z un astfel de tratament. Respira
profund si nghiti n sec, dupa care spuse:
- Da, am locuit dintrtdeauna aici. Este un loc placut, dupa parerea mea. Tie cu~ ti se pare, pna acum?
- Mi se pare n re ula. Nu este ca acasa, desigur,
sau mai bine zis ca n fo tul oras n care am locuit pna
recent, dar banuiesc ca o sa ma obisnuiesc.
,
Annette parea usor rista. Se scufundase deja n alte
gnduri, uitnd de momtntui prezent. Ochii ei aveau o
privire distanta, ca si cu s-ar fi gndit la altceva, la un
loc situat n alta parte. S ra o compatimi sincer. Trebuie
lsor sa tj' parasesti ]
, , ,
trezesti ntr-un oras comlflet strain, n care nu cunosti pe
nimeni. Pentru o clipa, Sara si dadu seama cum trebuia
sa se fi simtit Seth si ce a4ume l-a determinat pe acesta sa si doreasca sa i spuna 11i Annette despre casuta lor din
copac. Daca af fi cunoscut-O naintea lui, probabil ca fi eu
mi-af fi dorit sa i povestesp despr.e casuta din copac, ncerca
ea sa se consoleze singurl~.
- Am trait ntreag mea viata ntr-un oras foarte
mare, continua Annette, dar ~ata s~stine ca un asemenea
mediu nu este potrivit p ntru niste copii n crestere. Nu
stiu care este problema u crescutul ntr-un mare oras. , ,
Acestea au magazine uria e, muzee si restaurante superbe.
Apropo, voi unde luati asa n acest oras?
Seth si Sara se privir . Ce ntrebare ciudata.
- Mncam acasa, i aspunse Sara. Ma rog, din cnd
n cnd mai luam un h burger de la Magazinul lui Pete,
si mai exista bufetul scolii daca esti suficient de curaJ' oasa. , "
41
-Ol
Annette parea dezamagita.
- Aproape ca am ajuns, spute Seth. Nu om avea noi
muzee si restaurante, dar pun pariu ca avem ceva ce nu
ai mai vazut vreodata. Mai nainrie trebuie sa promiti nsa
ca nu vei spune nimanui despr~asta. Este locul nostru
secret, stii? Numai noi trei stim e el.
, ,
Sara clipi. Numai..noi trr;i... vea sa treaca ceva timp
pna cnd se va obisnui.
Annette zmbi, nerabdatoa~e. - Despre ce este vorba? Spuneti-mi! Nu mal am
rabdare sa astept.
- Nu ti putem spune n culvinte. Trebuie sa vezi cu
ochii tai. Nu este departe de aici
Seth o lua din nou naint~ si intra n padure. n
continuare, mersera n sir indiln. Sara nu putu sa nu
observe ct de sprintar mergea stth. Nu-ti face iluzii prea
mari, se gndi ea. Annette este oIfta de la oras!
- Ta-ta! spuse Seth pe un t~n solemn, aratnd catre copac. Ce zici? I
- Mi se pare exagerat entuziasmul tau legat de acest
copac, spuse Annette, dnd-o p~ gluma. Exista copaci si
n marile orase, stii?
- Da, d~r du ca acesta, spuse Seth, conducnd-o pe
Annette catre scara.
Gura Annettei se deschise Il' g n timp ce privi n sus.
Seth zmbea cu toata fata. Nu se mai simtise att
, ,
de mndru de munca lui de c d i aratase Sarei pentru
prima data casuta, cu mult timp n urma.
- Seth, tu ai construit aceast~ scara? exclama Annette,
dndu-se napoi si ncercnd s~ vada mai bine sirul de , I ,
42
trepte pe care le construi}1 Seth de la baza copacului pna
la primele crengi groase.
- Ce zici? Vrei sa ur i?
- Uau! spuse Annett . Mai mult ca orice altceva.
Grozav! si spuse Sar~. i place. Seth se urca rapid Ipe trepte si se ndrepta catre
platforma, n timp ce Anpette l urma ndeaproape. Sara
se ur~a si ea dupa ei, taxaFa se grabeasca deloc.
In continuare, Seth l arata lui Annette toate detaliile
minunatei sale creatii. Ci un entuziasm pe care Sara nu
si amintea sa i-l fi vazut vreodata, i explica lui Annette
ct de grijuliu slefuise fi care treapta a scarii pentru ca
sa nu se ntepe n aschi" si cum functiona sistemul de , " ,
scripeti care tragea n su galeata cu bagaje, fapt care le
usura considerabil urcu,ul pe scara... Sara l asculta,
dorindu-si sa poata apre~a toate aceste lucruri minunate
pe care le construise Set , dar taxa sa se mai simta la fel
de fericita sau de mndra de realizarile lui cum se simtise
,
prima data cnd acesta i je pre~entase. De fapt, se simtea
chiar stingherita. Crezu em ca a construit toate aceste
lucruri pentru mine, se' g~di ea. - Iar aceasta, spuse ISeth cu un gest dramatic, este
rampa noastra de lansare!
- O rampa de lansarf!? Vrei sa spui ...
Lui Annette nu-i veljleasa si creada ochilor.
- De aici ne arunc~m dea~upra rului, cu cea mai
mare usurinta!
, ,
- Super!!
Vocea Anaettei se a zi pna departe.
- Sara, vrei sa te ar nci tu prima, ca sa i arati lui
Annette cum trebuie sa rocedeze?
43
Sara tresari. Seth era att de entuziasmat de noua lui
prietena nct pna atunci nu i se adresase deloc. De fapt,
ncepea sa se simta aproape invizibila.
- Nu, du-te tu primul, i spuse ea, ncercnd sa para
vesela.
- Bine. Uite ce trebuie sa faci: ti pui piciorul n
lasoul de la baza frnghiei si te tii de aceste noduri. Cred
ca acesta este numai_ bun pentru naltimea ta, i spuse
Seth lui Annette, aratndu-i nodul pe care l legase pentru
el nsusi. Apoi da-ti drumul! Seth se arunca n gol si se " ,
balansa deasupra rului.
- Uau! exclama Anhette, auzind strigatul scos de
Seth deasupra rului. E fantastic! mi place la nebunie!
Hei, locul acesta este foarte nalt. Cum l-ati gasit? mi
place! mi place! mi place!
Seth facu cea mai buna saritura de aterizare din viata
,
lui, lucru care nu o surprinse deloc pe Sara, iar apoi i
striga lui Annette:
- Bun. Acum e rndul tau!
Sara se dadu napoi, amintindu-si de prima ei saritura
cu frnghia si de ct de speriata s-a simtit atunci. si aminti , "
de cazaturile brutale pe care le experimentase la nceput, la
fel ca si Seth, caznd n noroiul de lnga mal, si zmbi n , ,
sinea ei, imaginndu-si prima aterizare a lui Annette.
Seth se urca napoi n copac si trase dupa el frnghia
grea, dupa care i explica din nou lui Annette cum trebuia
sa procedeze. Aceasta nu mai astepta nsa explicatiile, ci
prinse frnghia cu putere si sari de pe platforma, bagndu-si
piciorul n lasou cnd de afla deja deasupra rului. Se
balansa de cteva ori cu parul ei lung si frumos fluturndu-i
pe spate, dupa care si dadu drumul la mini!
44
- Atentie! i striga Sara, alertata.
Dar Annette si n,fasurase strns picioarele n jurul
frnghiei si continua sa se balanseze gratios, cu minile
ntinse lateral, ca si cum ar fi zburat. La fiecare nou
,
balans, chiuia si rdea cu pofta.
Sara l privi uimita pe Seth.
- Este gimnasta, i spuse Seth, fara sa se agite prea
tare. Nu-i asa ca-i grozava?
- Da, i raspunse Sara mormait. Este grozava.
Sara privi n sus si l vazu pe Solomon cocotat pe
una din crengile de deasupra. Solomon i facu cu ochiul,
ca si cum ar fi dorit sa o asigure ca nu va sari brusc pe
platforma lor, ncepnd sa vorbeasca.
Totul este bine, Sara, auzi ea vocea limpede si calma
a lui Solomon n mintea ei. n timp, daca veti dori, i veti
putea face cunoJtinta lui Annette cu mine. Ca Ji Seth, am
convingerea ca ea se va bucura de interactiunea cu mine.
Este lafel ca noi, Sara. Este opasare din aceeaJispecie.
- O, asta ntrece orice masura! spuse Sara cu voce tare.
- La ce te referi? o ntreba Annette.
Sara tresari. Nu observase ca Annette se urcase deja
napoi n copac.
- Sara, ai vazut ce aterizare? ~o ntreba Seth, care
venea n urma lui Annette. Dau, Annette, cum ai nvatat
,
sa faci asa ceva? Ne poti nvata si pe noi? Doamne, Sara,
ai mai vazut vreodata asa ceva n viata ta?
, ,
- Nu, niciodata, i raspunse Sara, ncercnd sa para
entuziasmata.
Nu dorea sa recunoasca faptul_ca nu vazuse aterizarea
lui Annette.
45 -
- Sigur, va pot nvata. De fapt, nici nu este foarte
greu. Este doar o chestiJ.llle de sncronizare. M-am dat cu
frnghiile de cnd mi aduc ami te. Ce-i drept, niciodata
din copaci, si nu n aer liber sa deasupra unui ru. Nici
nu-mi dadeam seama ce pierd am. Acesta este cel mai
grozav lucru pe care l-am facut vreodata. Va multumesc
amndurora pentru ca mi-ati I' cut cunostinta cu locul
, , ,
vostru secret! Nu-mi vine sa cr d ct de norocoasa sunt.
mi place la nebunie. Va multu esc din inima!
Seth zmbea cu gura pna a urechi, n timp ce Sara
respira profund. Annette pare sincer entuziasmata de
noua ei experienta, a zborului Iin casuta din copac, iar
Sara vedea deja ca lui Seth i st~alucesc ochii, anticipnd
o noua revelatie.
,
Sara auzi vocea lui Solo Ion n mintea ei. Nu-ti
face griji, Sara. Totul se va der la la momentul potrivit.
Relaxeaza-te fi bucura-te de nou ta prietena. Te asigur ca
ea va va mbogati mult experient. tie fi lui Seth, lafel cum
fi voi i-o veti mbogati pe a ei. f fi un proces minunat de
cocreatie. ifei vedea.
- Sara, tu nu te dai?
ntrebarea lui Seth o lua petsara prin surprindere.
- Ba da, i raspunse ea cu b ndete. Ma dau si eu.
Sara lua frnghia n mini s' si puse piciorul n lasou.
Strnse cu putere frnghia llti e genunchi si si dadu
drumul n gol. O parte din ea ,i dorea sa si dea drumul
la mini si sa zboare la fel ca Inette, dar: stia ca nu era
pregatita pentru asa ceva. Ce-i drept, ideea de a nvata
acest truc nou i se parea amuz nta, asa ca Sara ncerca
sa si imagineze ct de distracqv ar fi daca ar putea sa
46
priveasca apa de sub ea atrnnd cu capul n jos. Zmbi,
bucurndu-se anticipat de noua experienta.
Si atunci, Sara sari de pe frnghie si facu o aterizare
perfecta pe malul opus.
- Superba aterizare! i striga Annette din spate.
Excelent, Sara!
Sara simti o stare de exaltare, n timp ce florii i
treceau pe sira spinarii n sus si n jos. Complimentul era
cu att mai binevenit cu ct provenea de la o experta n
arta datului cu frnghia cum era Annette. Dar cel mai
mult savura faptul ca ncepuse sa se simta din nou bine.
Bravo, Sara. Bine ai revenit printre noi, auzi ea vocea
lui Solomon.
- Multumesc, i sopti ea. E o placere sa revin printre voi.
~l~
47-
CAPITOLUL 7
Un sanuvici uelicios cu carne
Sara se opri n fata dulapului de la vestiar, si baga
n el jacheta si geanta cu carti si scoase cartea pe
care o mprumutase de la biblioteca, precum si pachetelul
cu mncare. Mmmmm, miroase bine, observa ea. De fapt,
ntregul dulap capatase mirosul sandviciului cu carne pe
care i-l pregatise mama ei dis de dimineata. Tinndu-si " ,
cartea sub brat, Sara deschise pachetelul ca sa vada ce
continea. Se bucura sa vada 11ngasandvici si un mar rosu,
precum si doua prajiturele cu ciocolata. Preocupata cu
pachetelul ei, Sara nici nu observa pe unde mergea, asa
ca se ciocni cu putere de cineva: si ceru repede iertare,
privind n sus si ntlnind privirea fericita a lui Annette.
- Buna, Sara, ce mai faci?
- Excelent. mi pare rau ca am dat peste tine. Cred
ca mi savuram deja n gnd sandviciul cu carne.
- Ce!?
- Sandviciul cu carne. Asta mi-a pregatit mama
pentru prnz. Tie ce ti-a pregatit?
49
- Hm, tocmai ma duce';' la Jufetul scolii.
- O, mi pare rau peQ.tru tine I i spu~e pe jumatate
glumind, dar numai pe jumatate. 1 . Astazi era marti, iar meniul brfetului n aceasta zi,
de cnd si aducea aminte, contin9a numai supa. "Supa
de vita cu legume multe", procla~a cu mndrie meniul
afisat pe coridor. De-a lungul anilof' elevii se obisnuisera
nsa sa o numeasca "supa de oasel Probabil ca nici nu
era att de rea la gust, dar arata gr9aznic. Legumele erau
fierte prea mult si nu mai putea fi identificate, facnd ca
supa sa arate ca un fel de terci lung. ndeosebi n zilele de
marti, Sara facea tot ce i statea n puteri pentru a evita
bufetul scolii.
,
- Hei, ce-ar fi sa mPartimm~euna pachetelul meu?
i spuse Sara, nainte de a-si da sea a ce face. Oricum, nu
mannc niciodata tot ce mi pune mama. Ma gndeam
sa ma duc afara si sa stau sub un COl pac ca sa. citesc. Vrei
sa vii cu mine?
- O, nu as vrea sa ti mannf pachetul, Sara. Mai
bine ma duc sa vad cum e supa aceasta de vita cu legume.
Suna destul de bine. 1
- Nu este buna, crede-ma. Si I gurii care o consuma
sunt cei care nu pot face deosd~irea ntre o mncare
adevarata si scoarta de copac, cuml-~r fi de pilda Jimmy, pe lnga care trecem si care poate rnca orice, sau cum
ar fi elevii care chiar nu au nimr altceva de mncat.
Crede-ma, Annette, nu vrei sa intn acolo.
Annette rse.
- Sara, esti simpatica. Binel daca zici ca nu te
deranj eaza.
50
Sara nu se putu fmpiedica sa nu o simpatizeze pe
Annette, si nu era prfa sigura daca acest lucru i facea
cu adevarat placere. unt o schizofrenica, si spuse ea.
Ma rog.
Sara se opri la a~iratul de unde putea fi cumparate ~iferite produse !i bag~ ~ mo~eda n el. Apasa pe o maneta
SIscoase o punga cu c Ipsun.
- Totul merge m i bine cu chipsuri, nu crezi?
Mai baga doua onede si scoase doua cutii cu suc
de portocale.
- Nu prea ai de ales aici, i spuse ea lui Annette, dar
la urma urmelor nicil nlutrebuie sa platesti mai mult de o
moneda sau doua.
Sara si Annette i gasira un loc nsorit n curtea , ,
scolii. Sara pipai iarba cu mna ca sa s~asigure ca soarele
o uscase de roua, dUPf care se aseza. Isi rupse punga de hrtie, transformnd-9 ntr-o fata de masa rudimentara,
dupa care desfacu san1vicil1l cu carne.
- Mama, chiar c~ miroase bine, i spuse Annette,
privind-o cum scoate ~andviciul din hrtie.
Mama Sarei taias deja sandviciul n doua jumatati.
Sara si lua una si i- nmna pe cealalta lui Annette,
direct n hrtie, avn grija sa RUo atinga cu degetele.
Annette zmbi. Nu Pitea sa nu remarce ct de amabila
era Sara cu ea.
Cele doua fete rrtuscara cu pofta din sandviciurile
lor, privindu-se reciprdc n timp ce mestecau .
. - O, Sara, este efI mai bun aliment pe care l-am
gustat vreodata n viara! Cum. de ai rezistat sa mi dai
jumatate din el? Este fr tastic!!!
51
Sara fu de acord cu ea ca era urh. sandvici bun, dar se
gndi ca Annette se cam lasa dusa de vht
- Ma bucur ca ti place, Annettt dar n fond, nu este
dect un sandvici cu carne.
- Ma rog, fie ce-o fi; dar este g ozav de bun.
Annette musca din nou din san vici si mesteca ncet,
, ,
savurnd ndelung gustul. Sara era absolut sigura ca nu
mai vazuse vreodata pe cineva savur d att de intens un
sandvici (sau orice altceva)cum facea nette cu sandviciul
ei cu carne. Nu lua niciun chips din. unga si nu bau deloc
din cutia cu suc, prefernd sa se co centreze n totalitate
asupra sandviciului, pna cnd l terLina.
n final, fetele consumara si punga cu chipsuri,
iar apoi si baura sucurile. Sara Plrivi marul. si dadu
seama ca nu avea cu ce sa l taie doua, asa ca scoase
din pachetel cele doua prajiturele CIIciocolata, pe care le
facuse mpreuna cu mama ei seara t ecuta. Facusera doua
tavi pline, asa ca obtinusera suficiej te prajiturele pentru ntreaga familie, care obisnuia sa le rnsume n timp ce se
uita la televizor, dar si pentru paCh}telele cu mncare ale
Sarei si ale fratelui acesteia, Jason. S ra i oferi o prajitura.
Annette nu spuse nu. Musca din ea si spuse:
- O, Sara, e att de bunaaaaa! Sara zmbi. Ce o fi cu fatal asta? Oare nu mai
mncase niciodata pna atunci un ~andvici cu carne, sau
o prajitura cu ciocolata?
Sarei i placeau prajiturelele jciocolata, si de fapt
toate felurile de dulciuri, dar nu ,redea ca le savurase
vreodata asa cum o facea Annette. licimacar pe departe.
Se auzi cl0potelul, iar fetele trekarira.
52
- Hm, repede a mai trecut aceasta ora, spuse Sara.
Adevarul este ca timpul zboara atunci cnd te simti bine.
- Sara, ti multumesc din inima pentru ca ti-ai , , ,
mpartit pachetelul cu mncare cu mine. A fost excelent.
- Ma bucur ca ti-a placut, i raspunse ea, curatindu-si
, , ,
firimiturile din poala. ti stau la dispozitie oricnd doresti. , , ,
- O, aproape ca am uitat, spuse Annette. Diseara
nu pot veni la casuta din copac. Tata mi-a spus ca are o
sarcina pentru mine, asa ca trebuie sa merg direct acasa
dupa scoala.
- Bine. Atunci, ne vedem luni.
- Sigur. La revedere.
Sara privi cum Annette intra n cladirea scolii.
Sentimentele ei fata de ea erau amestecate. Nu-i era deloc
,
usor sasi dea seama ce simte fata de ea. Era o fata frumoasa,
, , ,
foarte desteapta si extrem de amabila; provenea dintr-un
mare oras si, peste toate, parea exagerat de entuziasmata
de sandviciurile cu carne si de prajiturelele cu ciocolata.
Ma rog, ridica ea din u~eri, dupa care intra la rndul
ei n scoala.
,
~l~
53
a~ITOLUL8
Sara ~i Ytae ae ~ro~riile ei
trenuri
Sara deschise 0fhii si ramase n pat, ntrebndu-se ce
anume o trez se. Ceasul desteptator tacea. Se uita
la el si constata ca arat ora 7:45. A, da, astazi e smbata, si
, ,
aminti ea. O auzea pe mama sa treba1uind prin bucatarie.
De regula, atunci cn era de parere ca era timpul ca Sara
sa se trezeasca, mama i facea o adevarata arta din a scoate
tot felul de zgomote, ~uficiente pentru a nu-i mai permite
Sarei sa si continue s~mnul. n final, se prefacea de fiecare
data surprinsa cnd ~a aparea n bucatarie.
- Hm, buna di ineata, Sara! Ai dormit bine?
-, ,
- Banuiesc ca da, orta Sara, nca adormita pe jumatate.
- Eu ma pregate c sa plec catre supermarket. Ce zici,
vrei sa vii cu mine?
- Mda, bine, accFpta Sara.
Nu prea avea [hef de cumparaturi, dar stia ca
bagajele vor fi grele s. ca mamei sale i-ar fi prins bine o
mna de ajutot. n pl s, i se p'area distractiv sa si dea cu
parerea n ~rivinta felGrilor de mncare care urmau sa fie
55
game saptamna viitoare. Gatind n fiecare zi, de attia
ani, se ntmpla uneori ca mama ei sa nu mai aiba idei si
sa i ceara sfatul Sarei. Desigur, aceasta avea alimentele ei
preferate, care cstigau aproape de fiecare data competitia
cu celelalte idei.
Sara si mama ei luara supermarketulla rnd, trecnd
prin fata tuturor standurilor.
- O, Sara, am uitat sa iau ceapa. Vrei sa te ntorci la
raionul de legume si sa iei cteva pentru mine, scumpo?
Ia din cele galbene, nu rosii, si sa nu fie prea mari. A, si
nu uita sa iei si o cutie cu nghetata de vanilie. Vom face
o placinta.
Sara se ntoarse la raionul de legume. Stia exact unde
erau cepele galbene, care se aflau pe acelasi raft de cnd si
aducea Sara aminte. Alese doua cepe de marime medie,
dupa care se ndrepta catre raionul de nghetata. n tot
acest timp, jongla de cteva ori cu cepele. De aceea, cnd
dadu coltul, se uita dupa cepe, pe care tocmai le aruncase
n aer. Drept urmare, se ciocni nas n nas cu cineva si
scapa cepele, care se rostogolira pe jos. Se repezi sa le
culeaga de jos, cerndu-si n acelasi timp iertare:
- mi cer scuze! Ar fi trebuit sa ma uit pe unde merg.
- Sara! exclama o voce surprinsa.
Era Annette, care tocmai ducea un carucior plin
pna la refuz.
- Buna, Annette, ce mai faci?
Sarei nu-i venea sa creada. Era pentru a doua oara n
numai doua zile cnd se ciocnea cu Annette n timp ce era
complet absorbita de diferite alimente. Probabil crede ca sunt
cam dusa cupluta, si spuse ea.
- Fac bine, i raspunse Annette, ntorcndu-si caru-
ciorul si ndepartndu-se de Sara. Ne vedem la scoala.
56
Hm, ciudat! se gndi ISara. Ma ntreb de ce ofi att
de grabita.
n timp ce Annette sejgrabea catre casa, Sara observa
ct de plin era caruciorul e~.Acesta continea o sumedenie
de conserve si alimente n hetate gata preparate, care nu
uebuiau dect ncalzite, i r deasupra lor se afla o punga
mare cu chipsuri cu ciocoI ta.
Sara o gasi pe mama i si puse n carucior cele doua
cepe (usor strivi te) si cuti cu nghetata. Se oprira apoi
la raionul de delicatese si cumparara niste brnzeturi si
niste masline, dupa care s1 ndreptara catre casa. Sara ar
fi vrut chiar sa se grabeascj- putin. Ar fi dorit sa o vada pe
Annette, si eventual pe mt~lmaacesteia.
Nu cred ca vrea sa o cu oscpe mama ei, si spuse Sara.
Cred ca de aceea a sters-o a t de repede.
Cnd Sara si mama s ajunsera la casa, nu se vedea
nici urma de Annette. Sa a nu-si dadea seama de ce era
,
att de interesata de aceas a poveste. O voce interioara i
spunea ca nu-i frumos sa s ione~i. Cred ca ar trebui sa-mi
vad de treburile mele, se g di ea. n mod evident, Annette
nu doreste sa mi bag nasul fAn treburile ei. De aceea, nici nu
o s-ofac. De-acum nainte, o sa-mi vad de ale mele.
l~
57
CAPITOLUL 9
(reaeti n stafii?
,
Voi credeti n stafii? sopti Annette.
- Sara si Seth se privira surprinsi.
- Pai, da, probabil ca da, spuse Sara. Vreau sa spun
ca nu am vazut niciodata una, dar nu am nici motive sa
ma ndoiesc ca ar exista. Tu crezi?
- Dar tu, Seth, tu crezi n stafii?
Seth nu era prea sigur n ce fel ar trebui sa-i raspunda
lui Annette. si dadea seama dupa seriozitatea fetei sale ca
nu glumea.
- Ce vrei sa spui prin ,a crede' p ceva?
- Ce vrei sa spui prin ,ce vrei sa spui'? i raspunse
Annette destul de aspru. Cred ca ti-am pus o ntrebare
destul de simpla.
Seth si dadea seama ca i ranise sentimentele, dar
,
dorea totusi sa si duca ideea pna la capat:
....:. Vreau sa spun ca foarte multi oameni cred n ceva
numai pentru ca i aud pe ceilalti oameni vorbind despre
acel lucru. Bunicul meu obisnuieste sa spuna ca daca le , ,
59
repe ti oamenilor ceva suficient de des, acestia vor ncepe
sa creada, indiferent daca lucrul respectiv este adevarat sau
nu. El spune ca oamenii sunt la fel de creduli ca oile, iar eu
nu mi-as dori sa fiu ncadrat n aceasta categorie. De aceea,
m-am decis cu mult timp n urma sa nu cred niciodata ceva
numai pentru ca asa spune altcineva. Pe scurt, nu consider
ca ceva este adevarat dect daca am reusit sa mi dovedesc
,
acest lucru prin expetienta !TIeadirecta.
Sara l privi pe Seth n timp ce acesta vorbea cu
atta fermitate. Vad ca are o opinie foarte clara n aceasta
privinta, se gndi ea.
- De aceea, avnd in vedere ca nu m-am ntlnit
niciodata cu o stafie, nu pot spune din experienta mea
directa ca am convingerea ca acestea exista. Nu exclud
nsa aceasta posibilitate. La urma urmelor, am avut si eu
propriile mele experiente ciudate ...
Vocea lui Seth se pierdu. si daduse seama ca era pe
punctul de a deschide porti catre subiecte pe care nu se
simtea nca pregatit sa le discute cu Annette. Sara l privi
intens. Spera ca nu avea de gnd sa i spuna de Solomon
lui Annette.
Annette observa interesul subit al Sarei.
- Dar tu, Sara? Tu crezi sigur n stafii?
- Pai, as zice ca da, i raspunse Sara.
si aduse aminte de noaptea n care primise vizita lui
Solomon n dormitorul ei, dupa ce Jason si cu Jimmy l
mpuscasera. n acea noapte nu se gndise la Solomon
ca la o stafie; era pur si simplu bucuroasa sa l vada. Dar
acum, daca se gndea bine, si dadea seama ca majoritatea
oamenilor care ar fi trait experienta ei s-ar fi gndit ca au
60
vazut o staRe. Nu avea nsf de gnd sa i spuna ceva lui
Annette despre Solomon.
, Sara si Seth se privira-l Amndoi stiau ca daca exista
ineva care s-ar fi putut Incadra n categoria stafiilor,
olomon era acesta. Am1doi se abtinura nsa sa spuna ceva, nefiind pregatiti sa i rarturiseasca noii lor prietene
secretul lor ultraspecial. TOl ce si dorea Sara era sa uite cu
rotii de acest subiect si sa st dea cu frnghia. , , 1-
- Ei bine, tu crezi n stafii? o ntreba Seth, privind
intens fata serioasa a lui Arinette. Andette se uita pe rn~ la Seth, apoi la Sara, din nou
la Seth si din nou la Sara.
Sa;a si Seth ramasera ~acuti, asteptnd raspunsul lui
Annette.
- Nu, doar ma ntrebar daca voi credeti, le raspunse
brusc aceasta. Hei, hai sa n dam cu frnghia.
Fara sa si mai pregate sca saltul ei perfect calculat de
pe platforma pe frnghie, nette sari n gol, ca si cum ar
fi ars de nerabdare sa paras asca mai repede acel loc.
- Ce-a fost asta? se nt eba Sara de ndata ce Annette
disparu de lnga ei.
- Cred ca ar trebui a i spunem lui Annette de
Solomon, i raspunse cu e~tuziasm Seth. - Nu, Seth, nu! Eu nulcred ca anrebui sa i spunem.
Seth, promite-mi ca nu i lei spune. Annette se uita de jos ta ei si le facu cu mna.
- Sara, esti sigura? Vreiausa spun, eu cred ca... - Te rog, Seth, mi prqmiti?
- Bine.
"'-'
61
CAPITOLUL 10
Vesti nullversante
1
A doua zi dimineataI n timp ce se ndrepta catre
.l""\scoala, Sara se g~di n permanenta la Annette.
Decizia ei de a-si Avedeade propriile treburi i se stersese
demult din minte. Il vazu pe Seth mergnd n fata ei, la ceva
distanta.
,
- Hei, Seth, i striga ea'jasteapta-mal
Nu stiu de cetip, se gn~ Sara. Oricum, esteprea departe
ca sa ma audd.
Dar Seth se opri, se n~oarse ~i i facu cu mna, dupa
care se ndrepta catre ea. ~ara ncepu sa alerge, ca sa l
prinda din urma.
- Hei, Seth, i spuse I ea cu respiratia taiata, tu ai
cunoscut-o pe mama Annettei?
- Nu, i raspunse Seth facnd o pauza. Nu as putea
spune ca am cunoscut-o.
- Hm, doar ma ntrebt ...
Sara simti o unda de v' novatie, dndu-si seama ca nu
si tin~se pro~ria promisiule de ~ nl;1-simai baga nasul n
treburile celorlalti.
,
13
Cei doi trecura peste podul de pe Main Street, si n
timp ce asteptau la s~mafor ca sa poata trece strada, o
masina mare, stralucitoare si neagra trecu prin fata lor.
- Nu este masina tatalui lui Annete? ntreba Sara.
,
Am auzit vorbindu-se n Magazinul lui Pete despre ct de
scumpa este masina acestuia. Uau! Cred ca este cea mai
grozava masina pe care am vazut-o n viata mea!
Masina mare si neagra, foarte lunga si stralucind
din cauza cromului, -trecu -pe lnga ei si se ndrepta catre
scoala. Era greu sa vezi cine era nauntru, ntruct avea
ferestrele fumurii, dar Sarei i se paru ca vede un barbat la
volanul ei, probabil tataI.Annettei, si nca o persoana mai
micuta n scaunul de lnga el, probabil Annette nsasi.
- Nu ti se pare ciudat ca nu am vazut-o si pe mama ei?
- Nu chiar.
- Bine, dar s-au mutat n orasul nostru de mai bine
,
de o luna. Am vazut-o odata pe Annette n supermarket
cu un carucior plin cu...
- Sara, tocmai mi-am amintit ca am uitat ceva de
care am nevoie pentru ore. Tu ia-o nainte si o sa te prind
din urma.
Seth se ntoarse brusc si ncepu sa alerge napoi catre
casa lui.
Sara l vazu cum alearga mai rapid dect l vazuse
vreodata.
- Seth, asteapta!
Dar Seth nu se uita napoi.
Sara nu prea credea ca Seth si uitase cu adevarat ceva.
1 se parea mai degraba ca spusese ceva care l suparase.
Oare de ce l deranjasera att de tare ntrebarile ei despre
mama Annettei? 1 se parea ciudat!
64
Sara nu l vazu pe Seth ntreaga zi. Era ciudat sa nu
si intersecteze deloc drumul cu al lui ntre ore, nici macar
odata. Ajunse la concluzia ca o evita. Nu avea niciun sens,
dar nici comportamentul lui bizar din dimineata acelei
zile nu avusese vreunul.
Dupa scoala, Sara simti dorinta sa mannce un
baton de ciocolata, asa ca se opri pe la magazinul lui Pete
n drumul ei catre casuta din copac. O sa iau cte unul
pentru fiecare, si spuse ea, cotrobaind prin geanta dupa
mai multe monede (care aveau ntotdeauna propria lor
maniera de a se ascunde n ultimul cotlon al gentii sale).
- Mi se pare att de trist ca fetitele acelea att de
dulci nu au mama, auzi Sara comentariul unei femei. Nu
ti se pare cel mai trist lucru din lume?
Sara si ciuli urechile. Oare despre cine vorbeau?
Apoi si dadu seama. Vorbeau cu siguranta despre
Annette si despre sora ei. Deci mama Annettei era moarta!
Inima Sarei ncepu sa bata mai rapid.
- 0, ba da, raspunse cealalta persoana. Nu am stiut.
- Nu cred ca stiu foarte multi oameni, dar Sam
, -,
Morris, care s-a mutat aici anul trecut, locuieste chiar lnga
ei. Sam este noul administrator al fermei Wilsenholm si
,
lucreaza cu sotul meu. Sam i-a spus sOtului meu ca el si
baietii lui au ajutat familia -Stanley sa se mute n noua
casa. Le-a luat un weekend ntreg si alte cteva seri. Sam
spunea ca nu a vazut n viata lui atta mobila si attea
, ,
cutii cu lucruri. Oricum, s-a bucurat ca a putut sa-i ajute.
Spunea ca sunt toti oameni cumsecade. A aflat de moartea
doa~nei Stanley nca din prima zi. Ce poveste trista.
Sarei nu-i veneasasi creada urechilor. MamaAnnettei
, -
era moarta, iar Seth stia acest lucru! Atunci de ce nu i-a
65-
spus? De ce i-ar fi ascuns un astfellde secret prietenei sale
cele mai bune? Sara lasa batoanele de ciocolata pe tejghea
si iesi din magazin.
, ,Nu o sa mai vorbescniciodata II u el!Nu are dect safie
Annette noua lui prietena cea mai buna, ba chiar singura
lui prietena. Oricum nu mai conteaza pentru mine. Nu o
sa-i mai vorbescniciodata! Si nici A!
Sara se ndrepta catre ~asa, far~ sa vada nimic n calea
ei. Trecu de Aleea Thacker fara sLi arunce nici macar o
privire. n niciun caz nu avea de gr1ndsa se duca la caSUta
din copac astazi.
- Sara, o striga Seth din spa~e. Sara, unde te duci?
Nu vrei sa vii sa te dai cu noi, cu frnghia? Dar Sara continua sa se uitJ n fata. Era convinsa
ca Seth stia ca l auzise, dar ulti+ullu~ru din lume pe
care si-l d.?rea la ora actuala era si vorbeasca cu el sau cu Annette. Incepu sa alerge si nu se jmai opri pna acasa.
66
CAPITOLUL 11
E multa iuoire n jurul nostru
Sara se aseza pe pat, dar nu avea liniste. Camera
ei parea sa si reduca volumul, sufocnd-o.
Deschise fereastra si se aseza pe pervaz, privind curte
interioara a casei. Aceasta era acoperita cu frunze uscate
de toate culorile toamnei. Privirea i cazu pe un cauciuc
prins cu o frnghie si transformat n leagan de tatal ei,
cu ctiva ani n urma. Cauciucul era uria.s si leaganul , , ,
era excelent, putnd fi folosit de doua persoane, ce-i
drept, cam nghesuite. De cnd Seth construise casuta
din copac, Sara nu se mai daduse cu leaganul din curtea
casei sale. Vechiul cauciuc i se pareoaextrem de neinspirat
prin comparatie cu aruncarea n gol deasupra rului cu
frnghia legata de Seth. Astazi nsa, vechiul cauciuc i se
paru un prieten de care uitase demult si pe care l regasea
acum cu bucurie. n starea ei de auto compatimire, Sarei
i se parea ca ea nsasi era o prietena veche, de care ceilalti
uitasera demult. Sari pe fereastra. (lucru pe care mama ei
o rugase de sute de ori sa nu l faca) si se cocota n vechiul
67
cauciuc. Nu se putea legana prea Iare, ntruct cauciucul
era legat cu o singura f.rnghie si avea tendinta sa se
roteasca n jurul acesteia. Pe de ta parte, era distractiv
Sara si nchise ochii pentru a a plifica acest efect. Se
dadu astfel de nenumarate ori, n inte si napoi, la stnga
si la dreapta.
Sara.
Sara auzi foarte limpede vbcea lui Solomon, de
undeva de deasupra.
Privi n copacul din ~ata ei, ~de: binenteles, trona
Solomon, cu penele zburhte usor e vant.
- O, buna, Solomon. Ce sur riza sa te vad aici.
Si eu sunt surprins sa te vad ~ici, Sara. Nu te-ai mai
dat demult cu vechiul tau leagan dIn cauciuc.
- Asa este, ofta Sara. Mi s-a fcut dor.
Solomon ramase tacut o vreme. Sara continua sa se
legene.
Stii, te asteapta la casuta din iopac. - Nu-mi pasa, murmura Sart din leaganul ei.
Solomon continua sa pastreze tacerea. Nu o forta
niciodata pe Sara sa vorbeasca daca I aceasta nu era pregatita.
- Solomon, de ce nu mi-a SPfs Seth ca stia ca mama
Annettei era moarta? Nu cred ca crezut vreo clipa ca nu
ma interesa subiectul. L-am ntrd at ct se poate de clar
daca a cunoscut-o, iar el m-a m ntit, Solomon. Nu-mi
,
vine sa cred. Si eu care credeam c suntem prieteni.
n Seth s-a dat adevarata 1 pta n aceastaprivinta,
Sara. Annette l-a rugat mai demul sa nu spuna la nimeni,
si i-a cerut n mod explicit sa nu tf spuna tie.
68
- Deci, i-a pasat mai mult sa nu i raneasca ei
sentimentele dect sa nu mi le raneasca pe ale mele? Ma
bucur sa aflu acest lucru!
Ei bine, Sara, banuiesc ca poti privi lucrurile si n
aceasta maniera. La fel de bine, ai putea crede ca Seth are
mai multa ncredere nprietenia lui cu tine, fiind convins ca
aceasta este mai stabila dect noua lui prietenie cu Annette.
Pe de alta parte, Annette este ea nsasifoarte ftagila n acest
moment, spre deosebirede tine.
Pe fata Sarei se scurse o lacrima, pe care si-o sterse , , ,
cu mneca.
- Bine, si de ce nu a dorit Annette ca eu sa stiu?
, ,
Ei bine, Sara, banuiala mea este ca ea a observat ca
oamenii se comporta mai putin natural cu ea atunci cnd
afla ca este orfana de mama. Nu dorestesafie compatimita
de nimeni. Ca si tine, este ofata mndra si inimoasa, care , ,
dorestesafie fericita.
Sara nghiti n sec. Se simtea rusinata de sentimentele
ei de mai nainte. Si-asa era destul de rau ca gelozia o
macina din cnd n cnd, 'neputnd sa o controleze
niciodata pe deplin. Ce sentiment neplacut! Iar acum
colac peste pupaza, simtea cum gelozia ei se amesteca cu
vinovatia, la care se adauga .si tristetea legata de vestea ca
mama Annettei murise.
O alta lacrima i se rostogoli pe obraz n timp ce si
aminti de sarmana Annette care era nevoita sa cumpere
alimente congelate si gata preparate, precum si chipsuri
cu ciocolata din magazin, ntruct nu avea o mama care
sa i gateasca acasa.
vezi tu, Sara, exact acesta' este motivul pentru care
Annette nu a dorit caSeth sa ti spuna adevarul despremama
69
ei. Ea a nceput deputin timp sa redescoperect defrumoasa
este viata, dar ori de cte"ori unul din noii ei prieteni afla
de moartea mamei sale, ea trebuie sa si readuca aminte
de acest eveniment nef.'ericitdin viata ei si sa retraiascadin :J C "
nou si din nou tristetea aceea sfsietoare, datorita noii lor
perspective. Cred ca ntelegi acum de ce si-a dorit sa evite
toate acestea.
- Da, nteleg, spuse Sara, stergndu-si nasul si , ",
uitndu-se n sus catre Solomon.
- Solomon, nu stiu ce se ntmpla cu mine. Ma simt
tot timpul groaznic. _
Solomon o ascuita linistit, asteptnd ca Sara sa i , ,
clarifice ce anume dorea sa stie.
,
- Vreau sa spun, de cnd Annette a ajuns aici, m-am
simtit tot timpul prost. Stiu ca nu este vina ei, dar pur si
simplu ...
Ei bine, Sara, sunt absolut convins ca n scurt timp te
vei simti mai bine. Tu esti n mod natural ofata fericita.
Poate ca ti-ar prinde bine o mica pauza ca sa ncerci sa ti
clarifici aceastaemotie negativa, astfel nct sa stii cum sa o
poti transforma.
Sara si sterse din nou nasul si l privi pe Solomon. , , ,
Din acesta emana o stare placuta de seninatate, care avea
darul sa o linisteasca. La urma urmelor, o ajutase de attea
ori sa ne simta mai bine.
Retine: primul lucrupe careti-l transmite un sentiment
puternic sau o emotie este ca lucrul la care te gndesti
conteaza foarte mult pentru tine. Cu ct sentimentul este
mai puternic, cu att mai important este lucrul respectiv
pentru tine. Al doilea lucru pe care ti-l transmit emotiile
70
tale este n ce masura te afli la unison, din punct de vedere
energetic, cu lucrul pe care ti-l doresti.
Sara stia la ce se referea Solomon atunci cnd vorbea
)
de fenomenul rezonantei energetice. Avusese foarte multe
conversatii cu el pe aceasta tema. si amintea perfect
explicatiile lui Solomon referitoare la Legea Atractiei si
la pasarile din aceeasi specie, care zboara ntotdeauna
mpreuna (n acelasi crd).
Cu alte cuvinte, Sara, daca experimentezi un sentiment
foarte puternic, dar care ti displace, cum ar fi teama sau
mnia, erelozia, vinovatia sau acuzatia ... aceste sentimente 6' , )
ti arata ca te gndesti la ceva care conteaza enorm de mult
pentru tine, dar ca gndurile tale nu sunt la unison cu ceea
ce ti doresti tu.
Sara asculta.
Pe de alta parte, daca experimentezi un sentiment
extrem de puternic care te face sa te simti bine, cum ar
fi iubirea, aprecierea, bucuria sau entuziasmul, acesta
nseamna ca te gndesti la cev.a care te intereseaza la fel de
tare, dar ca gndurile tale din momentul de fata sunt ntr-o
rezonanta perfecta cu obiectul real al dorintei tale.
Emotiile negative nu sunt ceva rau, Sara. Ele te ajuta sa
ti Mi seama cefaci cu gnduiile tale. Nu cred ca ti separe ceva
gresit n faptul ca degetele tale ti spun ca te apropii de cuptorul
ncins. Exact aceasta sensibilitate te ajuta sa nu te arzi. Emotiile
negative reprezinta un indicator similflr. Ele te ajuta sa ntelegi
ca Mca vei mai zabovi asupra gndurilor care te fac sa nu te
simti bine, te vei simti din ce n ce mai rau.
Sara si ntinse picioarele si.se dadu jos de pe leagan.
Se aseza la pamnt si si prinse fata cu minile. , , , ,
71
- O, Solomon, stiu toate aceste lucruri. Cred ca mi
le-ai spus de o mie de ori'pna acum.
Solomon zmbi. Hm, poate ca nu chiar de o mie de
ori, Sara.
- O, Solomon, Seth trebuie sa creada ca sunt
ngrozitoare. Ce trebuie sa fac?
Nu trebuie safaci nimic special Nu s-a ntmplat nimic
care sa trebuiasca reparat. Prietenia ta cu Seth va continua
sa evolueze la infinit fi nu s-a schimbat nimic n aceasta
privinta, caresa o diminueze n vreunfel. Eu unul ma aftept
ca voi trei sa deveniti cei mai buni prieteni din lume.
Sara si sterse din nou nasul, dupa care privi n sus,
catre Solomon.
- Dar, Solomon, mie mi placeau lucrurile asa cum
erau. Nu vreau ...
mi mai amintesc nca de perioada n care nu doreai
nici ca Seth sa afle de prietenia noastra.
Sara nu mai zise nimic. si amintea si ea de acest lucru.
, ,
Si totufi, iata ct de frumos au evoluat lucrurile,
Sara. Nu cred ca ti-a parut vreo clipa rau de mpartafirea
prieteniei noastre cu Seth.
Sara pastra tacerea. Solomon avea perfecta dreptate, ca
de obicei. Sarei nu-i parea nicio clipa rau de faptul ca Seth l
iubea pe Solomon la fel de mult ca si ea, sau ca Solomon l
iubea pe Seth. Dimpotriva, i faceao placere enorma sai vada
interaqionnd, sa asiste la ncntarea pe care si-o produceau
reciproc. Relatia ei cu fiecare n parte se mbogatise n urma
acestei comuniuni, nu saracise n vreun fel.
Sara, tu ai fost ofata extrem de sanatoasafoarte multi
ani la rnd
72
- Asa este!
,
Ei bine, te poti imagina spunndu-i mamei tale: "De
vreme ce am fost att de sanatoasa n toti acesti ani, ma
gndescsafiu bolnava timp de ctiva ani pentru a lepermite
si altor oameni safie sanatosi"? , ,
Sara rse.
- Nu, Solomon. Ar fi o prostie.
Ar fi ntr-adevar oprostie, pentru ca tu ntelegi perfect
ca ceilalti oameni nu se mbolnavesc din cauza bunastarii
de care te bucuri tu. Tu stii ca experienta bunastarii tale nu
are nimic de-aface cu experienta lor.
Sara zmbi.
- Am nteles.
,
Sara, aminteste-ti ntotdeauna ca esti nconjurata de
foarte multa iubire. Faptul ca Seth o apreciaza pe Annette
nu i diminueaza n niciun fel aprecierea pe care ti-o
poarta. Dimpotriva, as zice ca o amplifica. De aceea, cauta
ntotdeauna cele mai frumoase sentimente fata de cei doi
prieteni att de dragi ai tai.
Sara trase o gura de aer proaspat. Se simtea ntr-adevar
mult mai bine.
- Bine, Solomon. O sa ma gndesc la ce mi-ai spus.
ti multumesc. .
, ,
Solomon si lua zborul si disparu din vedere. , ,
~l~
73
CAPITOLUL 12
roz e la e fa lii1ie
A doua zi, dupa scoala, Sara se grabi sa ajunga
JiJa casuta din c, pac, asteptndu-i pe Seth si pe
Annette sa i se alature. si schimba de cteva ori locul,
ncercnd sasi gaseascao ozitie mai confortabila. Adevarul , ,
era ca nu prea se simtea largul ei. Era nca stnjenita de
comportamentul ei din ziua anterioara si nu prea era sigura ce avea sa le spuna celor oi cnd acestia vor aparea.
ncercase sa cultivF numai sentimente frumoase legate de Seth si de Annitte, dar ori de cte ori se gndea
la ei, si amintea de fa11llili~lui ~nette. Nu si putea
imagina ce s-ar fi ntm lat daca minunata ei mama ar fi
disparut subit din mijlo ul familiei sale. Simplul gnd era
suficient pentru a o dep ima complet.
- Hm! exclama ea n soapta. Aceste gnduri nu ma
fac deloc sa ma simt mai bine. Nu cred ca ar trebui sa ma
mai"gndesc la ele.
- E cineva aici?
Sara auzi vocea lui tne~te de undeva de jos. I 75
- Da, sunt aici, i striga Stra, sarind n picioare si
netezindu-si n mod constient btuza usor mototolita. Se simtea prinsa cu mta-n sac, ca si cum ar fi facut
ceva nepermIs.
Sara o vazu pe Annette puntnd o cutie de tinichea n galeata de sub pom. O acoperi a~oi cu haina ei, dupa care
se grabi sa urce treptele.
- Ce este n cutie?
- O, doar niste lucruri'pe dare le-am adus de acasa.
Ceva ce doream sa ti arat.
- Oh! Vrei sa l'asteptam pe 6eth? Cred ca ar trebui sa
apara dintr-o clipa n alta..
- Seth nu vine astazi, i rasPfnse Annette. L-am vazut
mai devreme si mi-a spus ca nu 90ate veni dect mine. Sara simti din nou sentimeIyul neplacut din stomac.
Probabil ca ma uraste, se gndi ei.'
- Tu esti cea mai buna p ,ietena pe care a avut-o
vreodata Seth, Sara!, spuse Ann tte fara nicio ezitare.
Sara o privi uimita. Parca i- r fi citit gndurile.
- Mi-a spus ca te-a cautat toata ziua, dar ca nu a
reusit sa te gaseasca, asa ca m-a r gat n mod special sa ti
transmit faptul ca doreste sa te tlneasca mine.
- Bine, multumesc, spuse S ra.
Se simtea deja mult mai birr
Annette desprinse funia di+jurul cuiului si trase n
sus galeata.
- O iau eu, spuse Sara, leg, d din nou funia.
Annette si lua haina, pe ca~eo ntinse pe jos ca pe o
patura, dupa care plasa cutia de tinichea n 'centrul ei.
- Ce frumos ai aranjat totul, lispuse Sara cu blndete,
asezndu-se n genunchi ca sa vJda mai bine.
76
Annette si trase Iantisorul de la gt si scoase de la
piept o cutiuta pe care Sara nu o mai vazuse pna atunci.
O deschise si scoase din ea o cheita, pe care o baga apoi
n ncuietoarea cutiei de tinichea.
Sara astepta cu sufletul la gura, ca si cum se astepta
sa vada o adevarata comoara. Miscarile Annettei pareau
extrem de precise, ca si cum le-ar fi practicat de o suta de
ori pna atunci. ntoarse cheita n ncuietoare si deschise
capacul cutiei. Sara scoase un tipat usor, tresarind si " ,
dndu-se napoi din cauza surprizei.
Se simti usor stnjenita din cauza aparentei sale lipse
de respect fata de deschiderea att de ceremonioasa a
acestei-pretioase cutii, dar Annette nu paru sa bage de
seama. Parea desprinsa de tot ce se ntmpla n jurul ei,
fiind complet absorbita de continutul cutiei.
Sara se aseza la loc si respira profund, ncercnd n
mod deliberat sa se relaxeze.
Degetele delicate ale lui Annette cautara ceva n
interiorul cutiei.
- Aceasta este mama mea, i arata ea o fotografie Sarei.
Sara nu ndrazni sa se uite la fata Annettei n timp
ce lua fotografia, si nu era prea sigura nici ca dorea sa se
uite la poza. Nu prea stia care ar fi fost reactia cea mai
potrivita la aceasta scena, iar de data aceasta si dorea din
rasputeri sa nu mai comita nicio greseala.
- Cea de lnga ea sunt eu, spuse Annette, rupnd
tacerea .
.Sara privi fotografia. Era o poza foarte veche si
extrem de uzata, cu o crapatura m~re la mijloc. Fotografia
fusese facuta de la distanta, asa ca nu se putea vedea clar
77-
fata femeii bine mbracate din 4, nici a fetitei de lnga
ea. n schimb, putea citit:u usurirh.tascrisul de copil de pe
spate: "EU SI MAMI." J .
- Aceasta este prima fotogr fie care mi-a fost facuta
mpreuna cu mama. Am scris acolo ce vrsta aveam: patru
ani, rse Annette.
i lua ~ot~grafia Sarei si o P1' se napoi n cutie. Sara
nu spuse lllmlc.
- Aceasta a fost facut cam un an mai trziu. Tata
spune ca mama ncerca sa l cOIringa ntotdeauna sa ia aparatul de fotografiat cu el si saJe faca poze oriunde am
fi mers, dar el rareori i d~dea arcultare. Obisnuieste sa
spuna ca oamenii pierd prea mul timp contemplndu-si
trecutul si uita sa se bucure de momentul prezent. De
fapt, cred ca acum i pare rau cr nu a facut atunci mai
multe fotografii.
Sara privi fotografia. Nici d[eaceasta data nu putea
distinge fata femeii si a fetitei ~in ea. n poza aparea o
fntna mare, lnga care se ved a o femeie ce tinea de
mna o fetita care mergea pe ma ginea fntnii.
- Tata mi-a spus ca atunci dnd eram mica, adoram
pur si simplu aceasta fntna. ~a urcam pe marginea ei
si dadeam ture n jurul ei, si orift de mult m-ar fi lasat
sa ma joc, ntotdeauna plngeaIf atunci cnd trebuia sa plec de acolo. J
- Aici suntem toti, continu~ Annette, dndu-i Sarei
o alta fotografie.
- Uau, spuse Sara, naintelde a se putea controla.
Este cea mai frumoasa poza pe C re am vazut-o vreodata.
- Tata spune ca mama a nsistat sa ne facem cel
putin un portret de familie. Atu I ci cnd facea fotografii,
78
tata nu se apropia nici01ata suficient de mult pentru a
se putea distinge fetele c lor din ele. Mama obisnuia sa
spuna ca ar fi putut foa te bine sa faca fotografii unor
straini, ntruct nimeni illlU si-ar fi dat seama vreodata.
Tata era de parere nsa ca fotografie ar trebui sa spuna o
poveste, nu doar sa arate I iste fete, ca ar trebui sa arate ce
se ntmpla, nu cui i se tmpla.
- Mamei i placea foarte mult aceasta fotografie,
continua Annette, dnduri Sarei o alta poza.
Sara privi fetele fr~moase din fotografie. Mama
Annettei fusese o femeie larte frumoasa. Avea parul lung
si drept, la fel ca al lui An I ette, si ochii mari, caprui. Tatal
lui Annette era si el un ba bat foarte chipes, iar surioara ei
era copia miniaturala alu' Annette, fiind foarte scumpa.
- Annette, ai o famir e att de frumoasa.
Sara sebloca, dorind si sanu fi spus asaceva. Se simtea
ngrozitor de trista ca ace. ta familie att de frumoasa nu
mai era ntreaga. n ochi r aparura lacrimi, asa ca se uita n
alta parte, pentru ca Ann tte sa nu o observe.
- Ma rog, aceasta est singura fotografie profesionista
pe care o avem. Oricu , este singura n care ne poti
distinge fetele. O, cu exc ptia acesteia.
Annette scoase o tai9tura-dintr-un ziar n care aparea
o fetita n vrsta de aprokimativ trei ani, lnga un cine
mare. Era o fotografie lu~ta de aproape. Cinele i lingea
fata fetitei.
, ,
Annette rse.
- Mi-as dori sa ~' mai amintesc aceasta scena.
Mama mi-a povestit ca ne plimbam prin parc, iar eu
tocmai mncasem o ng etata cu care ma murdarisem I ,
79-
toata pe fata. Acest dulau ~rias 1venir drept la mine si a
nceput sa ma linga pe (ata. Se p~re ca chiar pe banca din fata mea se afla fotograful de la ~n ziar important, care si
lua prnzul si care a vaz." ut ntreata scena. A facut imediat
o fotografie, care a aparut chia n ziarul de a doua zi.
Mama mi-a spus ca s-a simtit xtrem de stnjenita. n
sfrsit, cineva se gasise sa i fad o fotografie din prim-
plan fiicei sale, si tocmai n el aparea un cine care o
lingea pe fata. ,_
Sara citi prezentarea de sub poza: Fetita refuza sa si
spelefata, asa ca este linsa. Cele d ,ua fete izbucnira n rs.
Mama a adaugat ca si1~ura ei speranta era ca nimeni nu avea sa recLinoasc~ fetita din fotografie.
Dar tatei i-a placut att de mit poza din ziar nct a
cumparat toate exemplarele pe c ~rele-a gasit si le-a trimis
tuturor cunoscutilor cte unul. Intotdeauna a spus ca o
fotografie trebuie sa spuna o po este, iar povestea pe care
o spunea aceasta fotografie ~c:;ltoJi banii. Tata sp"une~ca O FOTOGRAFIE BINE FACUTA VALOREAZA CAT
O MIE DE CUVINTE. -1
Annette continua sa scoata flttografie dupa fotografie
din cutia de tinichea, spunn I u-i Sarei ce reprezinta
imaginea. Sara ncepu sa se mai daxeze, ba chiar sa puna
ntrebari, de genul:
- Cine este aici? Cnd a flrst facuta aceasta? Dau,
asta e casa voastra?
Dupa ce terminara, Annett nchise cutia cu cheita.
Fetele ramasera cu privirile atin~ite asupra cutiei. Sara se
simtea de parca tocmai ar fi Vl"zut un film despre care
si-ar fi dorit sa nu se termine ni iodata.
,
- Deci, daca tatal tau ne-ar ace o poza stnd n acest
copac, cum crezi ca ar arata?
80
- Pai, rse Annette, mai nti de toate, s-ar ndeparta
ct mai mult posibil de noi, de pilda urcndu-se foarte
sus n copac. n al doilea rnd, ar ncerca sa scoata ct
mai mult n evidenta casuta din copac, cu tot cu galeata si , , ,
cu sistemul de scripeti, ba chiar si cu frnghia de alaturi,
astfel nct noi doua am arata ca niste furnicute stnd pe , ,
aceasta platforma.
Sara se distra copios pe seama imaginii create de
Annette.
- Iar sub poza ar scrie probabil. .. - Annette facu o
pauza si o privi pe Sara n ochi: ... Deci, este posibil sa fii
din nou fericita.
Pe Sara o trecura fiorii prin tot corpul. Fara sa-si dea
seama, acumulase o mare tensiune, iar aceasta o parasi
dintr-odata, ridicndu-i-se ca o greutate de pe piept.
Dintr-odata, se simti att de bine cum nu se mai simtise
, ,
demult.
- Sara, as vrea sa ntelegi ca sunt mpacata cu aceasta
situatie.
,
Annette si privi ceasul. .
- O, trebuie sa plec, exclama ea. Nu credeam ca s-a
facut att de trziu. Sara, mai vorbim mine.
- Bine.
Sara o privi pe Annette grabindu-se catre casa. Se simtea
extrem de fericita ca avea o noua prietena att de buna.
~-l~
8r
CAPITOLUL 13
Sara ~i scnimoa ~arerea
A doua zi, dupa scoala, cele doua fete se rentlnira
.r\sn casuta din copac. Sara se gndi ca era ciudat
ca Seth i spusese din nou lui Annette ca nu poate veni
astazi la casuta din copac. Desi acest lucru nu prea o
ncnta, era totusi fericita ca avea astfel posibilitatea de
a-si continua conversatia cu Annette.
, ,
- O, nu cumva barbatul acela care sta cocotat n
,
copac si ncearca sa ne faca o fotografie este tatal tau?
o tachina Sara taxa rautate, -ncercnd sa reinstaureze
atmosfera de cu o zi n urma.
Annette rse.
- Nu, cred mai degraba ca este barbatul din elicopterul
din zare. Vrful copacului i s-a parut prea aproape.
Petele ramas era tacute. Sara si-ar fi dorit sa continue
,
conversatia exact din punctul n care se ntrerupsese cu
o zi nainte, dar de atunci au trecut 24 de ore, si niciuna
,
dintre ele nu mai era n dispozitia de ieri.
Annette rupse tacerea.
- Cndva, poate ca voi sCFieo carte despre toate
acestea.
83-
- Despre cum este sa cresti. '1' ?
Sara se opri n mijlowl frazeir Pur si simplu nu putea
rosti cuvintele.
- Nu, nu despre cum este SaIcresti orfana, completa
Annette fraza Sarei. Ci despre cum poti ajuta alte persoane
carora le-a murit cineva drag sa S! simta mai bine.
Oare a nteles-o corect? Annette nu si propunea sa
si scrie cartea pentru a ajuta persbanele carora le-a murit
cineva drag, ci pentru' a-i jutal pe cei care cunosteau
persoane aflate n aceasta situatie,
- Sara, cel mai greu lucru acum este sa accept felul
n care se comporta oameRii fata de mine dupa ce aud
ce s-a ntmplat. Acestia nu sti~ niciodata ce sa spuna, si de fapt nici nu prea conteazaf pentru ca orice mi-ar
spune, nu reusesc sa ma faca sa ma simt mai bine. Daca
nu au trecut ei nsisi prin aceasta Jituatie, ma gndesc fara
sa vreau ca ar fi trebuit sa treac~ nainte de a ncerca sa
ma consoleze. Daca au trecut Prir ea, mi-as dori sa nu fi
trecut. Daca ncearca sa ma m~gie, mi se par patetici,
iar daca nu ncearca, mi se par lipsiti de inima. Pe scurt,
ma aflu ntr-o situatie imposibila. De aceea, as dori sa
, 1; , scriu o carte pentru acesti oamenr, ca sa-i ajut.
Sara se sprijini de copac si o ~rivi pe noua sa prietena.
Nu-i venea sa creada ct de dulce era aceasta. Nu credea ca
mai auzise vreodata n viata o inftbntie att de altruista.
, ,
- 0, Sara, nu te uita la ine ca si cum as fi o
, ,
persoana nobila sau ceva de gen 1 asta. Nu sunt nici pe
departe astfel. I
Sara clipi din ochi si si ndrepta spatele, privind-o
pe. Annette si. dorindu-si sa nte11leagace se ntmpla n mmtea acesteIa.
84
- Cnd s-a petr11cut evenimentul, prietena mea
cea mai buna, Carolin , mi-a spus: ,Ma bucur ca i s-a
ntmplat mamei tale si nu mamei mele.'
Sara suspina.
- La vremea aceea, lamcrezut ca era cel mai rautacios
lucru pe care il-ar putlea spune cineva altcuiva aflat n aceasta situatie. La or~ actuala nu mai cred nsa asta.
Probabil ca adI fost mai ine daca si-ar fi pastrat observatia
pentru ea, dar adevarul este ca nu avea cum sa nu simta
asta. Pe de alta parte, n este nimic rau n a spune ceea ce
simti. Mai mult, mi se pare absolut natural sa simti asa
ceva. Practic, prietena 11[1ea nu a gresit cu nimic. Intentia
ei nu a fost una rautacibasa. De altfel, se afla n situatia
imposibila de a nu pute spune ceva care sa ma faca sa ma
simt mai bine.
Odata, am auzit o doamna de la supermarket
spunndu-i alteia ca n este att de grav cnd o familie
bogata pierde pe cineia, ntruct si poate permite sa
angajeze personal care~a o ajute, n timp ce adevaratele
tragedii se petrec n fa iliile sarace care pierd un parinte,
ntruct nu mai are cin sa aiba grija de copii.
Sara si miji ochii Sf oft~.
- Stiu, zmbi Annftte. Cnd" si-a ntors capul, i-am
ntepat pinea si i-am sGrivitrosiile.
Sara rse:
- A scapat usor.
- Nu, Sara, exact lasta vreau sa spun! Oamenii nu
sunt n mod intentiOna! rautaciosi. Pur si simplu, nu stiu
, " ,
ce sa spuna n astfel de ituatii, iar principalul motiv este
ca orice ar spune, cuvintele lor nu vor schimba niciodata
85
starea de spirit a celui care trece printr-o astfel de drama.
Nu poti face nimic pentru astfel de persoane. Mama
obisnuieste sa spuna ... , ,
Annette se opri brusc, ca si cum nu ar fi avut intentia , ,
sa continue. Apoi spuse:
- ... De fapt, mi doresc doua lucruri: ca cei care
sufera din cauza pierderii unei persoane dragi sa nteleaga
ca va veni o vreme cnd se vor simti din nou bine si ca
... ~, ,
nu va dura att de mult pna cnd se va ntmpla acest
lucru; pe de alta parte, mi-as dori ca cei din jurul lor sa se
relaxeze si sa astepte acest moment. Oamenii si fac griji
mult prea mari din cauza mortii.
Sara si ridica privirea si o privi intens pe Annette.
Nu-i venea sa si creada urechilor. Parca l-ar fi auzit pe
Solomon. Annette ntelesese singura acest lucru, chiar
daca nu l cunostea pe Solomon.
- La scurt timp dupa ce mama a murit, matusa mea
ne-a adus o pisica frumoasa, cu blana pufoasa si alba.
Lui tata nu i-a placut deloc. Cred ca a fost chiar furios
pe matusa mea pentru gestul ei. Matusa a pus pisica pe
jos n mijlocul sufrageriei noastre, iar aceasta a sarit chiar
pe fotoliul preferat al mamei mele. Mamei i placea sa
croseteze n el, lnga fereastra. Pisica s-a urcat pe perna pe
care statea mama si s-a ghemuit acolo, punndu-si capul
pe Iabute, ca si cum ar fi dorit sa ne spuna: ,De acum
nainte, acesta este locul meu.'
Tata a mpins cu brutalitate pisica de pe fotoliu,
iar animalul a nceput sa sara de pe un scaun pe altul,
pna cnd a ajuns pe canapea. Cred ca s-a urcat pe fiecare
mobila din casa. mi amintesc ca am alergat dupa ea prin
ntreaga casa. Nu cred ca a mai ramas vreun loc pe care sa
86
nu-l miroase. Dupa ce iterminat inspectia generala, s-a
ntors glont la fotoliul Tamei mele.
Am luat-o n poalj mea, iar ea mi-a lins fata si a
nceput sa toarca. rentrlll o clipa, m-am simtit incredibil
de fericita. Am nceputa rd si nu m-am mai putut opri.
Ma simteam grozav.
L-am auzit apoi p tata certnd-o pe matusa mea
n cealalta camera. I-a spus: ,0 mie de pisici nu le-o vor
aduce napoi pe mama lor.,
Matus: i-a raspuns ,Nu ncerc sa le-o aduc napoi pe
mama lor. Incerc sa o r,aduc napoi pe Annette.'
- Chiar m-am gn1it atunci: Da, m-am ntors.
Sara simti din nou fiIoriprin tot corpul. Nu-i venea sa
creada ce i povestea Anrette. Stia, fara nici cea mai mica ndoiala, ca sosise mOmentul sa i mpartaseasca acesteia
secretul ei legat de Sol01on. De-abia astepta sa l gaseasca
pe Seth si sa i spuna ca ri-a schimbat parerea. Dorea sa i
spuna lui Annette totul, dar mai presus de orice, dorea ca
aceasta sa l cunoasca P<1 priettnul ei, Solomon.
~-l~
-
87
: CAPlOLUL 14
Exrlicatii aeSrre laentitatea lui Solomon
Sara pleca de la sc~ala ct de repede putu. Spera sa
se ntlneasca cu ~eth pe drumul catre casuta din
copac, astfel nct sa i sp~na de decizia ei de a-i povesti lui Annette despre Solomon1 Seth se afla nsa deja la casuta,
mpreuna cu Annette, si r astepta pe Sara.
-: Buna, spuse Sara rrespiratia taiata, n timp ce se
urca In copac.
- Buna, Sara, i zm I i Seth cu gura pna la urechi.
Era fericit sa o vada.
Cei trei ramas era n ~acere, simtindu-se putin ciudat.
Apoi, Annette spuse din feni1).:
- Mama mi-a spus Cf'" ar trebui sa...
Vocea i tremura. rivi n pamnt si se juca cu
Iantisorul de la gt.
Seth si Sara se priVi1' uimiti.
, ,
C ." .~
_ - e vreI sa spU1....
- Mi-a spus ca voi u sunteti la fel ca ceilalti copii,
ca. ntelegeti fenome~ul foqii. A adaugat ca si tu ai un pneten mort, care ma cutlOaste.
89
Sara si Seth se privira consternati. Niciunul nu prea
stia ce sa spuna.
- Pai, ncepu Sara, adevarul este ca prietenul nostru
nu este chiar mort. Vreau sa spun ca a fost mort, dar
acum nu mai este.
Annette si sterse ochii si se uita la Sara, ncercnd sa
, , ,
nteleaga mai bine ce spusese aceasta.
- A fost mort, dar acum nu mai este?
- Stii, la nceput ~eraviu, ncerca Seth sa traduca, dar
fratele mai mic al Sarei si prietenul acesteia l-au mpuscat.
Ochii Annettei se deschisera larg.
- L-au mpuscat? Baietii aceia au mpuscat un om,
pe Solomon?
- O, nu Annette, Solomon nu este un om. Este o
bufnita.
,
- Prietenul tau mort este o bufnita!?
,
Sara si Seth se privira stingheriti. Povestea lor nu
mergea prea bine.
- Oricum, acum nu mai este mort, dar da, este o
bufnita, una care vorbeste.
, ,
Annette inspira profund si se sprijini mai bine de copac.
- nteleg.
Sara si Seth ramasera tacuti, privindu-se ngrijorati,
iar apoi uitndu-se la Annette. Povestea nu mergea bine
deloc. Ce se va ntmpla daca Annette nu ne crede, sau daca
ajunge la concluzia ca suntem nebuni? Si cel mai rau lucru
ntre toate, ce se va ntmpla daca le va povesti celorlalti ce
i-am spus? Sara si dori sa nu-i fi spus nimic lui Annette,
dar acum era prea trziu.
- Ce vreti sa spuneti atunci cnd afirmati ca aceasta " ,
bufnita pe nume Solomon a murit, iar acum este din
nou n viata?
,
90
Sara inspira profund
- Ei bine, ncepu ea ~zitant, este o poveste lunga, dar
am sa ti-o spun.
si sufleca absenta tnecile, ca si cum ar fi dorit sa se ~puce de t:-eaba. Sth se aseza ~ai bine lnga ea,
privind-o atent. Isi strnSIPicioarele la piept si se nclina
n fata, ca si cum de-abia ar fi asteptat sa asculte din nou , , ,
interesanta poveste. Sara i simti trupul lnga al ei si se
simti invadata de un val e caldura, stiind ca de aceasta
, ,
data erau la unison. Nu r mai simtea att de expusa ca
prima data, cttd i poves~ise lui despre Solomon.
n viata Sarei se nt~mplasera att de multe lucruri de cnd l cunoscuse pe ~unul ei prieten Solomon nct
i venea greu sa stie de umde sa nceapa. nvatase att de
multe lucruri de la SOloon nct aproape ca nu-i mai
venea sa nceapa cu nceputul, cnd nu stia nimic despre
nvatatura lui. De altfel, nici nu era prea sigura ca ar fi
reusit, chiar daca ar fi nc rcat.
,
Seth si dadea seam ca Sara avea probleme n a-si
gasi cuvintele, dar era de pv ere ca trebuia sa o lase pe ea sa
povesteasca,ntruct ea fus~e prima prietena a lui Solomon.
Sara si aminti de zifa n care l gasise pe Solomon stnd pe gardul de lnga,IAle~aTh~cker si de uimirea ei
atunci cnd pasarea i vor~ise pentru prima data, de parca
acesta ar fi fost lucrul cel mlaifiresc din lume. si aminti apoi
ct de destept era Solomof si cum cun~stea el raspunsurile
la toate ntrebarile pe cari i le punea. Isi aduse aminte de
noaptea n care o nvatase ia zboare, sau de cea n care ea si
cu Seth zburasera pe deasipra orasului.
Gndurile i se nvrtfau cu repeziciune n minte. De aceea, nu stia cu care sa qceapa. Ar fi dorit sa i spuna lui
91
Anuette totul despre Solomonl dintr-oda. ta daca s-ar fi putut. Care era nsa cea mai bura maniera de a ncepe?
Sara, auzi ea limpede voc9a lui Solomon n mintea
ei. Eu sunt cine sunt, fi nicio eXPlcatie din lume nu va putea
schimba acest lucru. Annette va n .iita n timp sii mii cunoascii
mai bine, afa cum ai facut tu la Iremea ta fi afa cum afacut
Seth mai trziu. TOtul este bine. incepe pur fi simplu.
Seth vazu cum fata Sarei selumineaza, asa ca se relaxa
la rndullui si se lasa"'pesp~te. si dadea sea~a ca Sara se
simtea inspirata si ca totul era , regula.
- Ei bine, Annette, cred ca cel mai bine ar fi sa ncep
prin a-ti explica cine este Solo ono
- Este o bufnita, nu? spus repede Annette.
Seth si Sara se privira lung si si zmbira. , , ,
- Pai, da, chiar este, dar n celasi timp este mult mai
mult dect att! Solomon spu e ca noi suntem cu totii
mult mai mult dect parem.
Ochii ei studiara cu atentiJ fata Annettei, ncercnd
,t '
sa depisteze orice urma de nen redere sau de spaima.
- Continua, o ncuraja An ette.
- Tot el spune ca desi ne fam n acest trup pe care
l putem vedea si simti, n fiecat dintre noi exista o parte
care nu mbatrneste si nu moa e niciodata, iar aceasta ne
, ,
nsoteste tot timpul. Unii oam ni o numesc Suflet, dar
Solomon prefera sa-i spuna Fiilta noastra Interioara.
Annette asculta n liniste.
)
- Solomon spune ca Fiinta roastra Interioara traieste
de-a pururi. Uneori, ea se mantfesta ntr-o forma fizica,
pentru a experimenta realitatea din lumea noastra. Nu
putem spune ca aceasta Fiint1 Interioara este vie sau
92
moarta, pentru simplul motiv ca nu exista moarte. Pur si
simplu, uneori Fiinta Interioara este ntrupata n forma ei
fizica, iar alteori nu este. Altminteri, ea este ntotdeauna
vie si fericita.
,
- Continua, spuse Annette.
- Noi suntem niste simple extensii ale acestei Fiinte , ,
Interioare eterne si imuabile. Ori de cte ori ne simtim
, ,
minunat, noi i permitem sa se manifeste mai plenar prin
noi. n schimb, atunci cnd nu ne simtim deloc bine, de
,
pilda atunci cnd ne temem sau cnd suntem suparati,
noi nu i permitem sa straluceasca n noi.
O lacrima se rostogoli pe obrazul Annettei.
Sara o privi, nestiind daca este cazul sa continue sau nu.
- Mama mi-a spus acelasi lucru, Sara. Mi-a aparut
ntr-un vis si mi-a spus ca vom putea discuta oricnd voi
dori, dar numai atunci cnd voi fi fericita. Mi-a spus ca
daca nu ma voi simti fericita, nu mi va putea auzi vocea.
Cnd m-am trezit, am plns ntruna. Nu credeam ca
voi mai putea fi fericita dupa moartea ei. De aceea, nu
credeam ca voi mai putea vorbi cu ea.
Atunci, matusa mea a dus pisica aceea dragUta, care
mi-a lins fata cu limba ei aspra. n timp ce rdeam, am
auzit din nou vocea mamei, care mi-a pus: ,Este o pisica
foarte frumoasa, Annette. Ce-ar fi sa i spui Sara?'
Am fost att de fericita. Am nteles atunci ce dorise
,
sa mi spuna mama. Eram n continuare trista atunci cnd
mi aminteam de moartea ei, dar daca o simpla pisicuta ma
putea face sa uit de tristetea mea prin jocul ei, era evident
ca existau foarte multe alte lucruri la care ma puteam gndi
astfel nct sa ma simt bine si sa i pot auzi vocea."
93-
Seth si Sara o ascultara uimiti. Sara si-ar fi dorit sa o
, "
mbratiseze si sa o sarute. Se ntreba fara sa vrea de ce s-o
, " w
fi simtit ngrijorata mai nainte. Annette ntelesese .deja
din propria ei experienta de viata multe din cele ce dorea
sa i le spuna Sara.
Cei trei copii ramasera tacuti ntr-un cerc strns,
privindu-se cu ochii plini de lacrimi de fericire. Se bucurau
de faptul ca erau mpreuna si de Bunastarea pe care o
simteau. Sara si ntirrse bratele, prinzndu-i pe Annette
, , ,
si pe Seth de umeri. Cei doi facura acelasi lucru, crend
astfel un cerc perfect. Inimile lor cntau de bucurie.
Cred ca a venit rndul. meu sa mi spun replica, se auzi
vocea lui Solomon, care ateriza pe o creanga din apropiere.
Nu credca arputea exista vreodata un moment mai potrivit
ca acesta. Cobor apoi chiar n mijlocul cercului creat de
cei trei prieteni ai sai nenaripati.
Ma primiti si pe mine? ntreba el.
- Solomon! chicoti Sara. Suntem fericiti sa te vedem!
,
Ei bine, bunii mei prieteni nenaripati, ma bucur la
rndul meu ca sunteti fericiti.
Buna, Annette, sunt ncntat sa te cunosc n sfrsit n
modformal.
Gura Annettei se deschise larg. O privi pe Sara, apoi
se uita la Seth, la Solomon si din nou la Sara. Gura i se
,
misca, dar nu se auzi niciun cuvnt.
,
Sara si Seth ntelegeau perfect ce simtea Annette,
ntruct nu trecuse chiar att de mult timp de cnd
simtisera si ei acelasi lucru, atunci cnd l auzisera pentru
prima data vorbind pe Solomon.
- Pai, dupa cum se spune: o bufnita vorbitoare
valoreaza mai mult dect o mie de cuvinte, chicoti Sara.
94
Seth si Annette rsera cu lacrimi.
,
Ei bine, copii, astazi nu pot ramne cu Vot, spuse
Solomon. Am ntrziat la lectia de spaniola. Ne vedem
nsa mine. VOm vorbi atunci, daca veti dori. Hasta la
vista. Dupa care Solomon si lua avnt si se ridica n aer, , ,
disparnd ntr-o singura clipa.
Sara si Seth izbucnira din nou n rs.
- Nu numai ca vorbeste, dar vorbeste chiar n mai
multe limbi? se minuna Annette, careia i curgeau lacrimi
pe obraji din cauza rsului.
- Asa se pare, i raspunse Sara, nca rznd. Pe aici
nu prea te poti plictisi. Totul este ntotdeauna perfect,
dar si ntr-o continua schimbare.
,
Cei trei ramas era tacuti.
,
- Vreti sa ne dam cu ftnghia? spuse Seth ntr-un trziu.
- Nu, i raspunse Sara.
- Nici eu, spuse si Annette.
~l~
95-
CAPITOLUL 15
De Yor~a cu Solomon
Sara, Seth si Annette stateau pe platforma casutei
din copac, asteptnd ca Solomon sa li se alature.
- Ne-am putea da cu frnghia pna cnd va aparea,
se oferi Seth.
- Nu, nu ma deranjeaza sa l astept, spuse Sara.
- Nici pe mine, spuse si Annette.
Mintea Sarei era plina de gnduri. De-abia reusise sa
adoarma noaptea trecuta, iar la scoala i fusese imposibil
sa se concentreze la ceva din ce spuneau profesorii. n
minte i aparuse o ntrebare pe care de-abia astepta sa i-o
puna lui Annette.
- Spui ca mama ta ti-a povestit despre noi?
-Da.
Sara si-ar fi dorit sa continue.
,
- mi apare ntotdeauna n vise. Nu chiar n fiecare
noapte, doar uneori. O, a venit!
Annette sari n picioare, aratnd catre cer.
Sara si Seth se ridicara si ei.
, ,
9T
- Este mi!exclama ~nettJ ptivindu-I pe Solomon
care plutea n cercuri mari deasufra casutei din copac. Sara si Sem se privira zmbtd. De mult timp nu si
mai facuse Solomon o intrare n scena att de mareata. Sara o
privi pe Annette si recunoscu senti6entul anticiparii fericite
pe care l simtea si ea atunci cnd Solomon se apropia.
Atunci, Solomon facu un plbnjon rapid si ateriza n
mijlocul lor. va salut, ~unii n.zei~rieteni nenaripati .
. ~nvette chicoti, manifestfndu-si astfel bucuria
mtenoara.
Ce mai faceti astazi, domn~{oara Sara? Solomon o
privi adnc n ochi.
- Niciodata nu am facut mJ" bine!
ntr-adevar, Sara se simtea I inunat.
Acest lucru mi separe ab;olut vident. Si tnarul Seth?
- Si eu fac foarte bine, SOlOlon. Ct se poate de bine.
Grozav. Annette, suntem cu totii fericiti ca ni te-ai
alaturat. Tu cum te simti astazi?
- Si eu ma simt foarte bine, olomon. Sunt extrem de
fericita'ca m-ati inclus n cercul vrstru. Nu-mi vine sa cred
ct de norocoasa sunt. Ma simt tt de binecuvntata.
Cu totii ne simtim astfel Annette. E~te ntr-adevar
minunat sa fim mpreuna. Stii,l suntem cu totii pasari
din aceea{i specie, iar pasarile lin aceea{i specie zboara
ntotdeauna n crd!
Annette rse.
Sara, care crezi ca este lucr 1 cel mai semnificativ pe
care l-ai nteles de cnd ne aduna!rz mpreuna n acest crd?
o ntreba Solomon.
Annette si Seth rsera.
,
98
Sara l privi pe Solo1on. De ce i punea o ntrebare att
de serioasa?De ce nu i eXIlicael direct lui Annette, ~a cum
facuse cu ea si cu Seth? S. erase ca Solomon o va nvata pe
Annette cum sa zboare, as cum facuse cu ei doi.
si duse gnditoar~1 mna la frunte, ncercnd sa
gaseasca cel mai potrivit raspuns la ntrebarea pusa de
Solomon. 1se parea ca hvatase extrem de multe lucruri
importante de la el. n riata ei se ntmplasera att de
multe lucruri de cnd l ounoscuse, iar Solomon o ajutase
n att de multe situatii (la fel ca si pe Seth), nct i venea
greu sa se decida pe loc care dintre nvataturile lui i se
parea cea mai importanta dintre toate.
- Solomon, nu stiu ...
Sara, o ntrerupse el. Am sa-ti dau un indiciu.
Modalitatea cea mai buni de a afla care este lucrul cel mai
important din viata ta consta n a te lua dupa emotiile tale.
Cu ct acesteasunt mai ~uternice, cu att mai important
estelucrul care le declanse1za. De aceea, daca ti vei aminti emotiile celemai puterntc4pe care le-ai avut, v;i descoperifi
lucrurile cele mai importafte di~ viata ta.
- Te referi la emOtiile pozitive sau la cele negative? l
ntreba Sara. I
1se parea amuzant. lAi placeau la nebunie lectiile lui
Solomon. - _
Nu conteaza. Atunci cfnd oemotie estefoarte puternica,
indiferent daca estepozitta sau negativa, obiectul care o declanfeaza este ntotdeaura foarte important pentru tine.
Cei mai multi dintre oaryeni si amintesc nsa mult mai
ufor de emotiile lor negat1ve, c~re le indica faptul ca ceva
important sepetrece n viata lor.
- Deci, vrei sa spui cF daca mi voi aminti lucrul cel
mai rau care s-a ntmpla~ n viata mea sau emOtiile cele
99
mai neplacute pe care le-am simtif vreodata, voi descoperi
astfel aspectul cel mai semnificativ pentru mine?
I
Exact.
- Ei bine, Solomon, n acest dazraspunsul este usor de
dat. Cel mai rau n ntreaga mea ~iata m-am simtit atunci
cnd Jason si cu Billy te-au mtu~cat, cnd sdngerai si
ti-ai nchis ochii, iar eu am crezu~ ca ai murit. , Annette suspina si si n~rucrsa bratele pe piept.
Sara, chiar am murit! spuse Solomon pe un ton
dramatic. Celputin, ~a cum ntele;~frvoi, muritorii, conceptul
de moarte. Tatal tau mi-a ngropat ~ormanul depene mncate
de molii n curteadin spatelecasei.fiu-ti mai amintesti?
Sara izbucni n rs. Lipsa ~agranta de respect a lui Solomon fata de moarte o luase prin surprindere. Faptul
I
ca stateau cu totii acolo discutnd cu Solomon despre
propria lui moar~e, desi acesta efa ct se poate de viu, i
facu sa se relaxeze profund n legatura cu acest subiect
att de solemn. I
Da, anticipez cavomavea cuftii numeroaseconversatii ct sepoate deplacute despremoaf:e.
Cei trei copii se distrara cop,ios.
- Solomon, ai o perspecti~a cu adevarat curioasa
asupra lucrurilor.
Eu, o perspectiva curioasa?IDupa parerea mea, VOt,
muritorii, sunteti cei care aveti b perspectiva cu adevarat
curioasaasupra lor. Gndeste-tepftin: atunci cnd ati venit
n acest corpfizic minunat, voi stiati ca nu vetifi dect niste
chiri~i temporari n el Chiar si fcum, voi ntelegeti ca nu veti ramne pentru totdeauna n lel Toti stiti ca veti muri,
caci nu cunoasteti pe nimeni capesa fi trait o vesnicie n ) ) J ,
100
corpul saufizic. Si totufi, voi continuati sa vafaceti griji din
cauza mortii, mpotrivindu-va ei din rasputeri. Nu opriviti
nicio clipa cape unfenomen minunat fi miraculos, defi chiar
asta este. Dimpotriva, opriviti cape ceva nedorit fi o urti.
O considerati opedeapsa. Mai mult, daca antipatizati sincer
pe cineva, i acordati "PedeapsacuMoartea': Nu-i de mirare
ca sunteti att de con/uzi n privinta acestui subiect.
Cei trei copii l privira tacuti pe Solomon. Ca de
obicei, avea perfecta dreptate. Niciunul nu cunostea pe
cineva care sa nu seteama deschis de ideea de moarte. Toata
lumea considera acest subiect solemn si neconfortabil.
,
Majoritatea oamenilor se tem att de tare de moarte
nct uita complet sa traiasca. Aceasta atitudine este cu att
mai nefericita cu ct moartea nici nu exista de fapt. Nu
exista dect viata eterna.
- As vrea sa stiu si eu tot ce stii tu, spuse Sara. ) " ,
Ei bine, Sara, adevarul esteca tu ftii deja tot ce}tiu eu.
Rolul meu este doar de a te ajuta sa-ti reamintefti ceea ce
}tii. Te asigur ca ti vei reaminti. totul la momentul potrivit,
ncetul cu ncetul. De altfel toti trei va descurcatiperfect n
aceastaprivinta, fiind n plin proces de reamintire a esentei
voastre reale.
Bun, am plecat. va urez o zi minunata fi sper ca nu
veti uita sa va dati cufrnghia! Solomon si ntinse aripile
si si lua zborul. n cteva clipe, disparu la orizont.
Annette si privi noii ei prieteni. Se simtea mai
fericita dect fusese de foarte mult timp.
- Mama avea dreptate. Voi stiti ce nseamna moartea. , ,
- Da, stim, i raspunse Sara.-Tot ce trebuie sa facem
este sa ne aducem aminte ca stim .
.
101
CAPiTOLUL 16
Renuntarea la atentia ne~atiYa
Sara S; lasa haiJ pe unul din pilonii podului de
pe Main Street lsi se instala pe locul ei preferat,
deasupra apelor rului, l~sndu-se scaldata n razele calde
ale soarelui din acea dlrpa-amiaza de smbata. Adora
acest loc. n plus, iubea acest ru, mai mult chiar dect
ceilalti oameni care l i}beau. l iubea primavara, cnd
aproape sa se revarsa din matca si cnd inunda podul din
busteni pe care i placea a l tfaverseze n goana. l iube~a
iarna, cnd era acoperit fU gheata de la un mal la altul. Il iubea vara, cnd afara e~~foarte cald si ti puteai sufleca
pantalonii, racorindu-te tn apa lui (acolo unde apa nu era
foarte adnca). Si l iube la fel de mult toamna, cnd pe
apele lui pluteau morm ne de frunze colorate, pe care le
ducea numai el stia und . Sarei i placea sa si imagineze
ca era suficient de mica, la fel ca Thumbelina, eroina ei
principala din povestile I entru copii, pentru a calari pe o
frunza la vale, descoperi d astfel lumile minunate aflate
ntre micutul ei orasel d munte "sioceanul cel vast. Sara
" ,
ncepu sa viseze la o astff de ~alatorie si zmbi. 1103
ntlnire cu acest ru.
estecate atunci cnd si
Mama ar fi ncntata, si s9use ea sarcastic, stiind
ct de des si exprimase tngrijorarea mama ei n privinta
obsesiei sale fata de acest ru. IGndurile placute ale Sarei se ntrerupsera cnd si a~inti de grija irationala
a mamei sale.
Parintii fi fac attea griji, seI gndi ea. si fac griji n
legatura cu orice, defi de cele mai multe ori nu au niciun
motiv de ngrijorare.
Sara si aminti de prima ei
ntotdeauna simtea sentimente
,
amintea cum cazuse de pe puntd din busteni, din cauza
dulaului urias care se repezis~sa o linga. n scurtul rastimp
ct statuse n apa, trecuse de la o teroare profunda la un
fel de resemnare relaxata, fiind COl vinsa ca probabil se va
neca; apoi la uimirea n fata fru usetii uluitoare a rului
n timp ce plutea pe spate, Iasn u-se dusa pe o distanta
de kilometri ntregi; n sfrsit, trecuse la convingerea
absoluta ca orice s-ar fi ntmpla, totul era bine n viata
I '
ei. Sara stia ca ciudata ei caIator~e de-a lungul rului i schimbase fundamental perceptt asupra vietii. Acela a
fost primul moment din viata li cnd a stiut intuitiv,
dincolo de orice ndoiala, ca totu era bine.
- Sara! Sara! Sara!
Sara uita de gndurile sale auzind vocea fratelui ei
mai mic, Jason.
- Ai auzit ca Samuel Morris proape ca s-a necat n
ru? Sara! Sara! Ai auzit? i striga J son, alergnd catre ea.
Sara se ridica n picioare, rivindu-si fratele cum
alerga bezmetic catre ea, tinndu si cu o mna caciula ca
sa nu-i cada de pe cap.
104
- Samuel? spuse Sira, fara sa nteleaga. Cine este Samuel Morris, Jason? tp, nu! realiza ea, punnd cap la
cap informatiile. Este fratele mai mic al lui Seth!
- De unde stii? CiAi e ti-a spus? Unde este Samuel?
, ,
A patit ceva? l mitralie lea cu ntrebari nainte ca bietul
Jason sa poata raspunde a vreuna.
- Am auzit niste ameni vorbind despre asta n
Magazinul lui Pete.
- Hai, spune-mi tot e stii, tipa ea furioasa, prinzndu-l
de brat si privindu-l n oc i. Ce au spus acei oameni?
- Nu stiu! tipa Ja on napoi la ea, smulgndu-si
bratul din minile ei. D amne, Sara, n fond ce-ti pasa?
- mi pare rau, Jaso 1, nu am vrut sa te strng att de
tare de brat. Dar ...
Vocea i tremura. I u avea de gnd sa i explice lui
Jason despre frumoasa f' prietenie cu Seth, fratele mai
mare al lui Samuel. Ori um, nu ar fi nteles-o nici daca
ar fi ncercat o mie de a i sa-i explice. Si peste toate, nu
era cel mai potrivit mo~ent.
- Spune-mi doar ce ai auzit.
Dar Jason o privi cu ncapatnare. Nu-i placea
deloc atunci cnd Sara acea pe sefa cu el. De altfel, era
ntotdeauna ncntat sa ,tie c.evace,ea nu stia. n acest fel,
se simtea mai puternic.
- Te rog, Jason, sp ne-mi ce stii! Te rog!
- Nu stiu dect calustiul acela stupid a ncercat sa construiasca o pluta, du~,~care si-a dat drumul pe pru n
jos, dar cnd prul s-a ~arsat n ru, pluta i s-a rasturnat
si el-a cazut, iar curentul s-a dovedit prea puternic pentru
el. Parca am auzit si cev cum ca-I-ar fi scos frate-sau din
apa, chiar la timp naintF sa se nece.
-
105
Seth! se gndi Sara.
-' Si este ... sunt n-regula?
- Nu stiu, Sara. Ti-am spus tot ce am aflat.
Jason pleca alergnd catre casa.
Sara ramase n mijlocul podului, nestiind ce sa faca
n continuare. Oare trebuia sa mearga acasa la Seth si sa i
bata la usa? Gestul i se parea prea ndraznet. Pna atunci
nu mai fusese niciodata acasa la Seth. Poate arfi mai bine
sa trec pe lnga casa lui si sii ncerc sa mi dau seama ce
se ntmpLa. Pleca imediat la drum, ndreptndu-se catre
casa lui Seth.
Strada parea exact la Jel cum o stia. Sara nu vedea
pe nimeni pe ea. Nu erau nici masini, nici oameni. Casa
lui Seth parea la fel de linistita ca de obicei. Pe scurt, nu
exista niciun semn de agitatie.
Inima Sarei i batea tare n piept. Dorea sa si gaseasca
prietenul si sa se convinga ca totul era n regula cu acesta,
dar nu stia cum sa dea de el. Nu l vedea dect rareori
,
pe Seth n weekenduri. De aceea, nu prea stia ce sa faca.
ncepu sa alerge catre magazin. Poate ca cei de acolo nca
mai vorbeau despre acest subiect. Poate ca cineva stia ce
se ntmplase de fapt.
Sara intra pe usa din fata a vechiului magazin.
O ntmpina mirosul familiar de medicamente si de
parfum uri, combinate cu cel de hamburgeri cu ceapa. V'azu
ctiva oameni discutnd aprins despre un anumit subiect.
Se ascunse dupa un stand, astfel nct sa nu fie surprinsa, si
se apropie ct de mult putu, cu urechile plnie.
- Copii tara minte. Nu par sa nteleaga deloc ct de
periculos este rul. Ei cred ca este un teren de joaca, pus
acolo numai ca ei sa se distreze, spuse o doamna batrna,
pe un ton indignat.
106
- Pai, asa sunt copiii din zilele astea. Ei cred ca
totul este un joc. Cu greu i mai poti convinge sa faca
ceva serios, spuse si Pete, stergnd tejgheaua cu o crpa
murdara si patata cu grasime.
Sara suspina. Batrni senili, si spuse ea. Haideti
odata, spuneti ce s-a ntmplat.
- Ei bine, nu este primul pusti care aproape ca s-a
necat n apa rului. Si fata familiei Henderson a patit
acelasi lucru, va mai amintiti? Cum o cheama? Sara,
, ,
parca. Am auzit ca a cazut n apa si ca aproape ca s-a
necat. Cineva ar trebui sa faca ceva cu copiii astia, sa
nu-i mai lase sa se joace pe lnga ru. Pur si simplu, nu ar
trebui sa li se permita sa se apropie de el.
Sara se cutremura. Inima i batea att de nebuneste
,
nct se temea chiar sa nu fie auzita. Ar fi dorit sa se
ascunda mai bine, dar nu avea unde. Era convinsa ca ar fi
murit daca ar fi fost prinsa.
- Mama ei mi-a povestit ca i-a spus fiicei sale de o
mie de ori sa stea departe de apa, dar degeaba. O vad tot
timpul pe lnga ru. Va spun 'un lucru: daca ar fi copiii
mei, as avea eu grija sa nu se mai joace pe malul apei.
Le-as da o mie de lucruri de facut. I-as tine att de ocupati
nct nu ar mai avea timp de:.pien!ut pe malul rului, iar
daca nu m-ar asculta, ei bine, as avea eu ac de cojocul lor,
spuse o femeie matahaloasa.
Sara o privi din ascunzatoarea ei si se gndi: Daca
as fi copilul tau, mi-as construi o pluta si as pluti pe ru n
jos, ct mai departe de tine. La naiba cu voi toti! Nu sunteti
dect niste oameni rai, care nu nteleo-eti nimic. ) , 6',
Usa magazinului se deschise din nou. Intrara trei
barbati.
107
- Pustii sunt n regula, sPustunul din ei. Cel mai
mare s-a taiat cu o srma; dar nu ste nimic grav. Cred ca
nu va pati nimic, cel putin daca I u moare pe drum din
cauza hemoragiei.
Inima Sarei i sari din piept. 'eth! Ochii i se umplura
de lacrimi. Nu mai putea suporta durerea niciun minut.
- Este un notator puternic, ustiul. Eu unul m-as fi
gndit de doua ori naillte sa s,ar acel loc. Curentul apei
este foarte puternic acolo.
- Si nu l-a cusut la loc docto 'ul?
,
- Doctorul este plecat din or s. Au trebuit sa i duca
pe copii cu masina pna la spital 1din Fowlerville.
La spital? Seth este la spital! Sara nu mai putea sta
locului niciun moment. Alerga n goana catre iesire.
Nimeni nu o baga n seama. O 'oni apoi pe strada, cu
lacrimile siroindu-i pe obraji. Ni si mai amintea sa fi
trait vreodata un moment att d ngrozitor.
Alerga catre podul de pe ain Street, o apuca pe
alee, apoi pe cararile secrete cro' te de Seth si de ea, si
nu se opri dect n casuta din co ac. Faptul ca se afla n
locul lor secret, n timp ce el era janit si probabil speriat
de moarte, ntr-un loc n care ea nu l putea mngia si
consola, o facea pe Sara sa se simta nca si mai ngrozitor.
si acoperi fata cu palmele si pl~nse isteric, pna cnd
ramase fara lacrimi.
- Solomon, Solomon, undeJti? Am nevoie de tine.
,
Vreau sa l ajuti pe Seth. Solomo , unde esti?
Solomon plutea n cercuri la gi pe deasupra casutei
din copac. Sara si deschise ochii si privi cerul, dar nu
vedea nimic, din cauza lacrimilor. Isi sterse fata cu mneca
, , ,
108
si si sufla nasul n bati~ta. Acesta era att de nfundat
, , I
A A .. D 1 . IA S
Incat nu mal putea reSplja. e mu t nu mal p ansese ara
ca acum. Ce mai, nu se simtea deloc bine.
I '
Cnd l vazu pe folomon plutind pe cer, simti
imediat o stare de usurale.
Sara nvatase [oar e multe lucruri de la aceasta
bufnita magica si minunata. Iar cel mai important lucru
pe care l nvatase de la 1.era cu siguranta Legea Atractiei.
Aceasta este o lege mai im ortanta dect toate celelalte la un
loc, i explicase Solomo . Aceasta lege spune ca principiile
similare se atrag ntotdeauna.
Sara era perfect cOnftienta de faptul ca ceea ce simtea
acum nu corespundea ddoc cu Bunastarea de care vorbea
A vSl I D . v
In permanenta o omor. e aceea, st1a ca acesta nu o putea ajuta, si nici macr nu se putea apropia de ea, caci
Solomon era un profeso[ al Bunastarii.
Sara si ndrepta co~oana si si scoase elasticul cu care
si legase parul la spate tr-o coada. si tinu elasticul ntre
dinti si si pieptana par I 1 cu degetele, dupa care si-llega
la loc. si sterse fata cu I11lnec, respira profund si ncerca
sa cultive gnduri legatelde Bunastare, asa cum o nvatase
de attea ori pna atunii Solomon. Sara stia ca pentru a
reveni la starea de Buna tare trebuia sa scape de gndurile
traumatizante care o acinasera pna atunci, nlocu-
indu-le cu gnduri care sa corespunda sentimentului de
Bunastare. Nu i era n a deloc usor. Cum s-ar fi putut
gndi la ceva frumos c nd prietenul ei cel mai bun din
lume se afla ntr-un necaz att de mare?
Sara l privi pe Solbmon, c~re continua sa pluteasca
deasupra ei, n cercuri ~ari. Aripile sale puternice l ajutau
109
sa se ridice foarte sus pe cer, iar apoi sa coboare, dupa cum
dorea. Doar privind aceste acrobatii n aer, Sara ncepu sa
se simta mai bine. Cnd se mai linisti, Solomon putu n
sfrsit sa coboare lnga ea.
Totul este bine, buna mea Sara, i spuse el.
- Solomon, ti multumesc ca ai venit. Samuel a cazut
, ,
n ru, iar Seth l-a salvat, dar cred ca este ranit, si nu stiu
, ,
exact care este starea lui Samuel.
Solomon asculta eXplicatiile Sarei.
Atunci, Sara si dadu seama ca nu trebuia sa i explice
nimic lui Solomon, ntruct acesta stia ntotdeauna totul
,
despre orice. Cu siguranta, .stia ce s-a ntmplat cu Seth,
ntruct acesta era unul din prietenii lui apropiati.
Separe caai cazut n capcana brfilor de laMagazinul
lui Pete, Sara. Ai si uitat ca Bunastarea curge ntotdeauna
din abundenta?
Sara l privi pe Solomon.
- Da, cred ca am cam uitat, i raspunse ea n soapta,
simtindu-se stnjenita.
Sara, nu fii att de aspra cu tine. Toti oamenii cad
n permanenta n capcanaprezentului, lasnd evenimentele
curente sa leguverneze sentimentele. Acest lucru estenormal
Atunci cnd o persoana foarte draga experimenteaza ceva
neplacut, estefiresc sa te simti prost. Dar retine, Sara: tu
esti o persoana care si o+eraiubirea neconditionata, si ) J 'Je. "
oricepersoana care ntelege si traieste la unison cu iubirea
neconditionata sepoate simti bine n orice conditii.
Sara zmbi, amintindu-si de nenumaratele ore n
care discutase cu Solomon despre iubirea neconditionata.
Solomon i explicase ca era foarte usor sa te simti bine , ,
si sa iubesti pe cineva atunci cnd totul merge bine, dar
110
ca adevaratul test al iU!' rii neconditionate consta n a
te scufunda complet n ea atunci cnd lucrurile nu se
deruleaza asa cum ti-ai d ri tu.
Seth sifratele l~i sunt bine, Sara. Banuiala mea este ca
ranile produse de srma sf vor vindeca foarte rapid. Nu la fel de rapid se vor vindec1 nsa ranile produse de locuitorii
ngrijorati ai orasului si df parintii speriati.
Sara ntelese exac~ la ce se referea Solomon.
Experimenta~e ea nsasi un sentiment foarte neplacut
atunci cnd i ascultase e oamenii din magazin, ascunsa
n spatele ranului de ziare.
n aceastaprivinta, Yputem ajuta foarte mult, Sara.
- La ce te referi?
Cu siguranta, tu vej fi singura persoana care nu va
experienta negftiva prin care au trecut cei doi vei ramne singura persrana stabila din viata lui Seth,
constienta de faptul ca eferienta prin care a trecut nu a
ncalcat cu nimic legeaBunastarii.
Sara simti din nou n val de vinovatie, ntruct pna
, ,
atunci nu prea reusise sa e foca1izezeasupra Bunastarii de
care tot vorbea Solomon Dimpotriva, cazuse n capcana
emOtiilor negative traU[atizante, la fel ca si restul
orasului. - -
,
Nu-ti face probleme n legatura cu gndurile tale de
ngrijorare, Sara. Teama ra nu face dect sa a~ate iubirea
neconditionata pe care f-o porti lui Seth. ln realitate,
cunoasterea ta a devenit mai puternica dect daca nu ti-ai
fipi~rdut ncredereapentt o clipa. n acestfel, dorinta ta
de a-ti mentine echilibrul a devenit mult mai intensa.
Sara chiar se simtea ULT MAI BINE!
,
111
Sara> arata-ti iubirea fata de Seth prin ignorarea
completa a ranilor sale..
- Dar, Solomon, oare nu se va simti ca si cum l-as fi
" ,
abandonat?
Sara>eu nu ti sugerez sa l ignori cu totu!, ci doar sa
nu i acorzi atentia ta negativa. Acorda-i lui Seth ntreaga
ta atentie>dar nu tefocaliza dect asupra acelor aspecte ale
experientei sale care te fac sa te simti bine atunci cnd te
gndefti la ele..
Dupa parerea mea>aceastaexperienta vaavea consecinte
extrem de benefice pentru toata lumea>scumpa mea fata.
Vorbim mai trziu.
Solomon pled, dnd din aripile sale puternice.
Sara respira adnc. Solomon i daduse o tema deloc
usoara. Se ntreba cnd l va putea vedea pe Seth si ce i-ar
putea spune atunci. Se simti usurata ca nu trebuia sa l vada
chiar astazi, ntruct avea nevoie de timp pentru a se gndi
la toate acestea si pentru a practica gndurile pozitive.
112
CAPITOLUL 17
Sara l alina ~e Seth
A doua zi, Sara se uita tot timpul dupa Seth,
.li.ratacind pe coridoarele scolii. Sper ca se simte
bine, si spuse ea cu tristete. , ,
Cobor scarile de la etajul patru la etajul trei, apoi la
doi. Tocmai cnd se pregatea sa coboare la etajul unu, l
vazu pe Seth cobornd ncet treptele. ncetini pasul si se
lua dupa el, privindu-l din spate. Rucsacul cu carti i atrna
jalnic pe umarul drept. Pentru o clipa, Sara se ntreba
de ce nu si-l tinea n spate, asa cum facea ntotdeauna,
dar apoi observa un bandaj gros pe bratul lui stng, care
cobora de la umar si pna lavrful- degetelor.
Sara nghiti n sec, dndu-si seama ca Seth trebuia sa
se fi ranit destul de grav la brat. Cnd Seth dadu coltul,
ea vazu ca avea un bandaj mare inclusiv la cap, care i
acoperea ntreaga parte stnga a fetei. ncerca sa l strige,
dor~ndu-si sa l mngie n vreun fel. Sau poate ca si
dorea ca el sa o mngie pe ea? Ctrt este ca se opri nainte
ca pe gura sa i iasa vreun sunet.
113
Tinndu-se de balustrada pentru a-si reveni, ntruct
genunchii o cam lasaser:a, Sara si aminti de cuvintele
ntelepte ale lui Solomon: Cu siguranta, tu vei fi singura
persoana carenu va dramatiza experienta negativaprin care
au trecut cei doi. \Iei ramne singura persoana stabila din
viata lui Seth, constienta defaptul ca experientaprin carea
trecut nu a ncalcat cu nimic legeaBunastarii.
Ultimul lucru pe care si-l dorea Sara era ca Seth sa i
simta ngrijorarea. Dintr-odata se simti chiar fericita ca nu
daduse peste el ntreaga zi. Cu siguranta, avea nevoie de
mai mult timp pentru a-si regasi vibratia pozitiva. Cum
ar fi putut fi singura persoana stabila din viata lui, care
sa nu dramatizeze experienta negativa prin care a trecut,
cnd jumatate din corpul lui era nfasurat n bandajele
acelea ngrozitoare? Cum ar fi putut pretinde ca totul era
la fel ca de obicei?
Solomon, striga ea n mintea sa, am nevoie de ajutorul
tau. Dorescsa ma ajuti sa mafocalizez asupra unei imagini
pozitive, pentru a uita astfel de bandajele lui Seth.
Sara, gndeste-te ca aceste bandaje minunate l ajuta
considerabil pe Seth sa se vindece. Chiar sub ele opereaza
inteligentele celule ale Bunastarii. Acestea sunt conectate
acum la Sursa Universala de Energie, ntr-o masura mult
mai mare ca de obicei, ntruct au nevoie de ajutorul Ei
pentru a se vindeca. Corpul uman este o bijuterie, Sara.
Este pe ct de rezistent,pe att deflexibil De aceea,imaginea-
za-ti-1pefrumosul tau Sethfara acestebandaje, cu sanatatea
refacuta si intacta.
Sara zmbi. Solomon gasea ntotdeauna calea cea
mai potrivita de a o face sa se simta mai bine.
114
- ti multumesc, Sqlomon!
- Hei, Seth, asteap~a-ma!
Seth nu se misca f+rte repede, dar ajunsese deja la
jumatatea distantei dint~e scoala si parcare. Sara alerga ca
sa l prinda din urma.
- Buna! i spuse ea.
- Buna! i raspunse Seth, uitndu-se n alta parte.
- Am auzit ca esti un notator excelent si ca acel
, ,
curent puternic al rulu~' nu te-a clintit niciun pic, spuse
ea, ncercnd sa subli ieze cel mai pozitiv aspect al
experientei lui iesite din comun. , ,
Seth pastra tacerea.
- Si am mai auzit interventia ta rapida si inspirata
i-a salvat viata fratelui ta~I , Samuel!
Seth nu spuse nici ,cum nimic.
- Am auzit de asemfnea ca agrafa din parul doamnei
Carlisle a cazut n budinfa de banane, asa ca aceasta a fost
nevoita sa arunce ntregJI aluat, surse Sara.
Nu avea nicio idee Idece spusese acest lucru, dar se
bucura sa vada ca i smulsese un zmbet lui Seth.
n cele din urma, a1esta ~cepu sa rda de-a binelea:
- Sara, chiar s-a n~mplat asa ceva, sau ai inventat
ntreaga poveste?
- Nu, ti jur, chiar s a nrmpLit! Seth, stii ca eu nu te
mint niciodata. Cel puti , nu n chestiunile importante,
cum sunt cele legate de I udinca!
- Da, da, stiu! se di tra Seth. Bun, ma bucur atunci.
,
- Si eu ma bucur sa te vad, Seth. Mi-ai lipsit.
- Da, si tu mi-ai li I sit, Sara. Cred ca vor mai trece
,
cteva zile pna cnd ma voi putea da din nou cu frnghia
din copac, iar astazi nu ot veni oricum, pentru ca...
115
Se opri din explicatii, nedori~d sa i spuna ca trebuia
sa mearga la doctor ca sa.si schiJ.be bandaj ele.
- Nicio problema, i raspunsj Sara rapid. Recuperam
totul n cteva zile. Am cam un milion de lucruri sa-ti
spun, dar niciunul care nu poate astepta. Ne vedem m~i
trziu, Seth.
Seth dadu coltul si o lua catr1 casa sa. Sara se simti ca
dupa o cursa cu obstacole, n ti pul careia foarte multe
lucruri ar fi putut merge prost, ar care, din fericire, se
sfrsise cu bine. si zmbi usor n barba. Conversatia
) " ,
recenta cu Seth o facea sa se simt" bine. Nu fusese tocmai
perfecta, dar reusise ct de -ct sa nu dramatizeze excesiv
experienta lui, pe care marea maj ritate a oamenilor ar fi
considerat-o din start negativa. 90rea sa i ridice moralul lui Seth, nu sa i-l coboare, si spe~_tca reusise.
A ~i facu~ o treaba buna, Sara, arzi ea vocea lui Solomon
m mm tea el.
- Multumesc, i raspunse ea ~nsoapta. Iti multumesc
ca m-ai ajutat.
116
CAPITOLUL 18
Starea de oine aounda ntotdeauna
Se simti ciudat n drumul ei catre casuta din copac,
stiind ca Seth nu va fi acolo. Annette i spusese ca
nici ea nu credea ca va ajunge, ntruct tatal ei dorea sa i
faca cunostinta cu noua guvernanta, sau cam asa ceva.
Sara se decise sa se opreasca pe la Magazinul lui Pete
pentru a cumpara un baton de ciocolata. Se opri n fata
standului cu ciocolate, ncercnd sa se decida pe care sa
o aleaga. Alese una, dar apoi" si schimba optiunea si o
puse la loc. Alese alta, dar se razgndi din nou si o puse
si pe acea la loc. Se distra singura de propria ei indecizie.
De-a lungul anilor, Sara mncase foarte multe ciocolate,
dar astazi niciuna nu o atragea n mod deosebit. "Hm,
tu arati destul de bine", se decise ea n sfrsit pentru un
baton de ciocolata cu alune marca Hershey. Ramase n
fata tejghelei, asteptnd ca Pete sa vina si sa i ia banii.
Pete se afla mai ncolo, n dreptul raionului de
bauturi racoritoare, si discuta cu ctiva oameni. Nu parea , ,
sa o observe pe Sara, asa ca si continua povestea, stergnd
cu miscari mecanice tejgheaua.
117
- Ei bine, cel mai mic dintr1 pusti nu a patit nimic
serios, auzi Sara vocea unei fem i mbracate n alb. In
schimb, cel mare se pare ca va ra ne cu niste cicatrice
destul de urte. Ce pacat. Era u baiat att de frumos.
Hm, copiii astia! Nu nvata nicio ata sa se potoleasca.
Sara lasa batonul de ciocola a pe tejghea si iesi din
magazin. si pierduse complet int resul fata de dulciurile
de orice fel. Se ndrepta }ngrij~rat~Vcatre casuta din copac.
Se aseza pe platforma din f ta casutei si si strnse
genunchii la piept, sprijinindu-s~ barbia de ei. Era o zi
frumoasa de toamna, iar fosnetul Pfunzelor batute de vnt,
din care multe cadeau, o facu stvuite de toate celelalte
sunete din lume. Sara respira ad c.
Ei bine, Solomon, oriunde ai Ifi, astazi suntem numai
noi doi. La fel cape timpuri. Saraiprivi n sus. Din cnd
n cnd, o pala mai puternica df vnt facea copacii sa
se ncline, iar din ei cadea o verJtabila ploaie de frunze
ruginii n jurul ei. Sara se ntrel)a oare de ct timp era
nevoie pentru a fi acoperita n l~tregime de frunze. Se
amuza la gndul ca Seth i-ar fi escoperit corpul inert
complet acoperit cu frunze. Tare . i-as dori safie si el aici,
si spuse ea, simtind un sentiment futernic de singuratate.
O, Solomon, de ce ramn oamenii fU cicatrice?
Sara auzi un fosnet puternic deasupra capului. Un
nou val de frunze se abatu asupra ri, n timp ce Solomon
ateriza chiar lnga ea. Sara sari , sus, rznd si scutu-
rndu-si frunzele din par.
Chiar crezi ca toti oamenii raIn cu cicatrice, Sara?
- Nu stiu. Ramn?
Ei bine, Sara, depinde. Unii rmn si altii nu ramn. De fapt, totul depinde de nivelul lor de rezistenta, de ct de
118
se manifeste n mod norral sau de ct de mult i se opun.
vezi tu, corpul uman es1t alcatuit din miliarde de celule, si
fiecare dintre acestea co tine n sine viziunea propriei sale
perfectiuni si a locului ei ideal n cadrul ansamblului lafel
de perfect.
- Solomon, aceste ~elule gndesc? Vreau sa spun, cine
te aude ar putea crede cl ele sunt ca niste omuleti micuti.
Au intentii diferite si si focalizeaza constiinta altfel
dect voi, dar una peste alta sunt la fel de constiente ca si
voi. Nu estedelocgrefit s v spunem cagndesc. Adevarul este
ca detin o cunoasterefoa teputernica, iar cel mai important
lucru este ca sustin o .iziune impecabila a perfectiunii
lor, solicitnd ntotdeauna cu precizie ceea ce au nevoie
pentru a-si sustine aceas a perfectiune fara sfrsit. De fapt,
Sara, Forta Vietii pe c~e o experimenteaza corpul tau se
datoreaza nainte de to tefaptului ca acesteastiu sa ceara
toate lucrurile de carea nevoie.
- Uau! Dar, Solom1n, dac.:aaceste celule stiu cine sunt
si sustin viziunea perfectiunii lor, cum se face ca oamenii , , ,
se mbolnavesc, iar unii dintre ei ramn cu cicatrice?
Acest lucru nu li se datoreaza celulelor, ci faptului ca
oamenii sifac griji, se ter sau senfurie, nepermitnd astfel Energiei Universalepe cre o solicita celulele sa treacaprin
ei. Gndurile lor negativ( genereaza blocaje n trupurile lor,
care mpiedica Energia st curga liber.
vezi tu, Sara, ori ye cte ori cineva cere ceva - iar lucrul acesta este valabitnclusiv pentru minusculele celule
- elprimeste inevitabil crea cea cerut. Atunci cnd un corp
este ranit, celulele cele mlai apropiate de rana calculeaza cu
119
o precizie maxima de cta e~ergij au nevoie pentru a-Si
redobndi echilibrul si i transm t imediat Universului
cererea lor. Instantaneu, Energia cepe sa curga catre ele,
iar celelalte tesuturi ale corpului rectioneaza la rndullor.
Corpul alimenteaza aceasta zona cu substante nutritive
speciale, ajutnd-o sa se regenerez rapid Daca persoana
care locuieste n acest corp esteferi 'fta, plina de entuziasm
sau de apreciere, eapermite procesul 'natural al vindecarii. n
sc~imb, ~aca est~ trista, speriatd sat furioasa, ea mpiedica
prm rezzstenta ez acest proces.
~ Hmmm. Banuiesc ca nu est foarte usor sa te simti
, ,
fericit sau recunoscator daca tocm . ai avut un accident.
De acord cu tine. Este mai difi il dect n mod normal
dar chiar si asa, cu un anumit efort, orice om poate fice acest
lucru, ndeosebi daca ntelege cum (iecurge procesul natural
al vindecarii. Din pacate, Sara, n 19csa siflcalizeze atentia
asupra acestui proces pentru a observf n ce masura l accepta
sau i opun rezistenta, marea majoriPflte a oamenilor si pierd
vremea cu ceeacefic ceiUllti. Daca ob)erva ca alti oameni aflati
n aceasta situatie nu se vindeca, ei traJ concluzia gresita ca acest
lucru este normal atunci cnd te raneli, fara sa segndeasca Ul
fiptul ca ceiUllti nu i-au permis Energiei Universale sa curga
lin prin ei. De aceea, n loc sa se si'rta puternici si plini de
ncredere, ei se simt slabiti si vulnerabili. Personal acest lucru
mi separe ciudat, n co:ditiile n cantlexista attea dovezi ale
vindecarii care va nconjoara de pretu indeni.
- Deci, tu spui ca daca Seth s va simti fericit, nu va
ramne cu cicatrice?
Exact, Sara. Corpul lui si amztteste perfect cum afost
construit nainte de a fi ranit. De aceea, daca Seth i va
permite, el va sti sa si restabileasca ceasta perfectiune.
120
- Dar, Solomon, priveste cicatricea mea.
Sara si sufleca marginea pantalonilor si expuse o
cicatrice lunga situata lnga osul piciorului.
- Odata, stateam pe o creanga care s-a rupt. Am
cazut din copac si m-am ranit la picior. Cum se face ca
mi-a ramas aceasta cicatrice urta?
Ce altceva ti amintefti din acea zi?
- mi amintesc ca mi s-au rupt pantalonii, iar piciorul
meu sngera serios. Mama era foarte nervoasa pe mine,
ntruct mi spusesesanu ma mai urc n copaci. Mi-a aruncat
pantalonii, spunndu-mi ca erau prea deteriorati ca sa mai
poata fi reparati. Mi-a pus apoi pe rana o alifie rosie care
m-a usturat. De fapt, m-a durut ngrozitor, ca sa fiu sincera.
Mama mi-a explicat ca alifia ucide microbii. n final, mi-a
nfasurat piciorul ntr-un bandaj, de sus pna jos, de parca
m-as fi ranit la ntregul picior, nu doar la glezna.
Ce altceva s-a mai ntmplat atunci?
- Pai, n acea zi de smbata, am mers cu familia
mea la piscina din Fowlerville,_dar eu nu am avut voie
sa intru n apa. Era foarte cald, iar bandajul mi se uscase
pe piciorul ranit. M-a durut foarte tare cnd mama mi
l-a scos. Nu am putut nici macar sa fac baie foarte mult
timp. Si...
Este suficient, Sara. Privind retroactiv situatia, cum ai
zice ca te-ai simtit atunci: fericita, plina de entuziasm fi de
apreciere, sau trista, dezamagita fi furioasa?
- Pai, nu este foarte greu sa-ti raspund. Eram foarte
suparata pe mine nsami pentru ca am cazut din copac.
Ar fi trebuit sa fiu mai atenta. n al doilea rnd, eram
nervoasa din cauza ca mi-am stricat perechea de pantaloni.
121
Eram si speriata, ntruct stiam ca nu aveam voie sa ma , ,
urc n copac si ca mama avea sa ma certe.
Sara ofta ndelung. ~Simplul fapt ca vorbea de aceea
amintire o facu sa simta din nou tristete a si durerea ei
, ,
de atunci.
Sara, n mod normal nu te-as ncuraja sa petreci
att de mult timp amintindu-ti de ceva care te-a fiicut sa
nu te simti bine, dar ,de vreme ce doresti sa ntelegi acest
subiect extrem de important al vindecarii corpului fizic, este
important sa realizezi ce anume mpiedica procesul natural
al vindecarii.
- Sa nteleg ca daca o persoana ranita s-ar putea simti
bine, rana ei s-ar vindeca rapid, fara sa lase n urma nicio
cicatrice?
Foarte corect.
Sara se aseza, frecndu-si cicatricea de pe picior. O avea
de peste doi ani, asa ca i era greu sa si imagineze lipsa ei.
Sentimentele pozitive sunt raspunsul corect n fata
tuturor experientelor vietii, Sara.
Sara continua sa si frece absenta piciorul, ncercnd
sa si aduca aminte mai multe amanunte legate de acea zi
n care cazuse din copac. n ziua aceea, o familie de la oras
le facuse o vizita, urmnd sa si petreaca ntreaga zi cu
familia ei. Veneau n fiecare an, odata sau de doua ori, dar
Sara nu se bucura niciodata. Vizitele respective nsemnau
de fiecare data sarcini n plus pentru ea, curatarea ntregii
case si foarte multe cumparaturi, ca sa nu mai vorbim
de pregatirea mncarii. n timp ce parintii ei se bucurau
sincer de vizita prietenilor lor, nu acelasi lucru l putea
spune Sara de copiii acestora. Familia respectiva avea doi
122
copii: un baiat de vrsta fratelui ei mai mic, si Kay, o fata
cu un an mai mare dect Sara. Kay era o fata de la oras.
Purta haine scumpe si avea o atitudine foarte ntepata
(dupa parerea Sarei). Facea tot timpul comparatii ntre
viata ei perfecta de la oras si viata de "la tar' a Sarei, care , , " ,
nu se ridica nicio clipa la standardele ei. Sara ncerca din
rasputeri sa fie politicoasa cu ea, desi comentariile fetei i
se pareau n mod evident grosolane si deliberate, dar cnd
Kay facu observatia ca era pacat ca orasul Sarei nu avea
o piata speciala din care sa poata fi cumparate alimente
potrivite pentru ocazii speciale, rabdarea Sarei se epuiza
brusc. si aminti cum i-a ntors spatele acelei fete si cum ) )
a alergat n curtea din spate, hotarta sa se comporte
exact pe dos dect s-ar fi asteptat o fata de la oras de la
o domnisoara bine crescuta. n aceasta stare de furie, se
)
urca n copac, spunndu-si ca spera sa nu o mai vada
vreodata la fata pe acea fata nesimtita si dezgustatoare. ) ) )
Sara, privind retroactiv lucrurile, nu crezi ca nsasi
cazatura ta din copac s-a suprapus perfect cu sentimentele
tale de atunci?
- Ba da, rse Sara. n aceasta privinta, nu ncape nici
cea mai mica ndoiala.
n acest caz, tinnd cont de ceea-cesimteai atunci si de
rezistentape careo opuneai dejafluxului Energiei Universale
nainte de a cadea din copac, nu ti separe firesc ca aceasta
rezistenta s-a amplificat DUPA caderea din copac, cnd
deja sufereai din cauza durerii, a dezamagirii pe care i-ai
provocat-o mamei tale si a distrugerii pantalonilor?
Desi Solomon nca se mai aBa n toiul explicatiei,
, ,
Sara nu l mai asculta dect pe jumatate, fiind scufundata
123
n propriile ei gnduri. si mai rmintea nca fata amuzata
a lui Kay privind-o de' sus dup~ ce cazuse.
- Era ca si cum toate lucr~rile urte pe care le spusese ntreaga zi despre familia noastrj, s-ar fi adeverit. i oferisem
dovada perfecta, caznd pe jos I hiar n fata ei.
Solomon pastra tacerea. Sti ca Sara ntelesese perfect.
Sara l privi pe Solomon S ofta ndelung.
- Pai, nu ma mai mtr n acest caz ca ramnem cu
cicatrice. Nu este deloc usor sa te scufunzi n fluxul
,
Bunastarii Universale n astfel e momente.
Solomon rse. Ei bine, ara, vestea buna este ca
procesul devine din ce n ce mai ufor, daca l practici.
- De acord, Solomon. Cled ca ar trebui sa plec. ti
multumesc.
,
Cu cea mai mareplacere, Sara.
- Solomon, spuse ea rapid, nainte ca acesta sa si
ia zborul. Seth era ntr-o disp zitie proasta n ziua cnd
a ncercat sa l salveze pe Sam el? De aceea s-a ranit att
de tare?
Realitatea estesaSeth erachliarfoarte bine dispus atunci
cnd Samuel a cazut n apa. Totmai din cauza acestei stari
interioare pozitive fi a Sistemu!lUisau de Ghidare Interior
s-a simtit el inspirat sa o apuc pe acea carare n drumul
spre casa. Un om mai putin con ctat laflux nu l-arfi gasit
niciodata pe Samuel.
- Dar, Solomon, nu ntfleg. Daca Seth era deja
conectat la Sistemul lui de Ghidare, cum se face ca s-a
ranit att de rau? I
Sara, nu-i lasape cei de la magazin sa te influenteze
cu comentariile lor negative. Dl'Caprivim lucrurile dintr-o
124
cu bine atunci.
- Dar, Solomon, nu ltar fi putut salva Seth pe Samuel
fara sa fie ranit?
Cu siguranta, Sara'1ceasta este,una din posibilitati. Nu trebuie nsa sa crez~l,ca atunci s-a ntmplat ceva
cumplit. Oportunitatile cete mai sublime se ascund uneori
n spatele unor aparente dfcultati. Nu poti descoperiaceste
veritabile comori dect at1nci cnd ntelegi n profunzime ca Bunastarea abunda cu jdevarat n jurul tau.
- Bine, Solomon. c~de obicei, ai dreptate, dar mie
mi se pare ca...
Sara, ti mai amintest' deprietenul tau blanos carete-a
mpins fara sa vrea n apa [ului?
- Nu l voi uita niciodata.
Cum crezi ca s-au si~tit ceilalti oameni n legatura cu
acel incident? Crezi caauflrstfericiti ca ai cazut n apa si ca
ai plutit kilometri ntregi I'n vale?
- Nu, Solomon. ToJi sunt convinsi si astazi ca am 1 ' ,
trait o experienta cumPli~a. Ma acuza ca nu ar fi trebuit
sa merg pe puntea din bu, teni si, n general, mi spun ca
nu ar mai treb~i sa ma apropii vreodata de ru.
Iar tu, cesimti, Sara?fie ti pare rau caai cazut atunci
n apa?
Fata Sarei se lumina.Inte-lesese~ - Nu, Solomon, nufmi pare rau nicio clipa ca am
trait acea experienta.
De ce nu? De ce nu si!rntisi tu lafeZ ca ceilalti oameni 1- ) ) )
n ceeacepriveste experien1ata?
- Pentru ca, atunci crnd am iesit n acea zi din ru,
nu numai ca nu mi-a fo~t teama, dar m-am simtit mai puternica. Tot ce mi sgusesera 'pna atunci o;menii,
125-
cum ca ar trebui sa-mi fie trama de ru, se dovedise neadevarat. Ma simteam n siruranta, orice ar fi gndit
ei. Atunci am stiut pentru pri1a data ca rul nu nsemna
o amenintare pentru mine, SOlrmon. Cred ca acela a fost
primul moment n care mi-am savurat propria Bunastare
interioara. Nu as schimba aceas a experienta pentru nimic
n lume, Solomon. Nicio fa.r~a din ea.
Deci, vrei sa spui ca atukzci cnd privesti ceva din
exterior, este posibil 'sa nu i lntelegi adevarata valoare
intrinseca (interioara)?
Sara zmbi. Solomon era latt de ntelept. ntelegea
totul.
Si ca numai cel care traiestj efectiv o experientai poate
cunoasteadevarata valoaresau m tivul carea stat la baza ei?
Sara, la fel ca n cazul ta , experienta lui Seth se va
dovedi extrem de valoroasape+ru el. El se va bucura de valoarea ei multi ani la rnd. IBunastarea se revarsa din
abundenta, Sa:a, indtifierent cum li se pare celorlalti la
, I '
prima vedere.
Sara zmbi. Se simtea min~nat.
- ti multumesc, S;lomon. ti multumesc din inima!
" "
126
CAPITOLUL 19
lucrurile se rezolva ntotaeauna
Sara de-abia astepta sa se rentlneasca n casuta
din copac cu Seth si cu Annette. Noua nvatatura , ,
pe care o primise despre Bunastare o exalta la culme, asa
ca astepta cu nerabdare recuperarea rapida a lui Seth.
De-abia astepta sa i spuna acestuia de celulele din corpul
sau si de impresionanta lor cunoastere, care l va ajuta
sa revina pe frnghie ntr-un timp foarte scurt. Ce mai,
Sara traia o stare de vitalitate -si de entuziasm absolut
,
fantastica.
n timp ce trecea dintr-o sala de clasa n alta (pentru
ora utmatoare), ea se uita dupa Seth si dupa Annette.
Practica deja n mintea ei conversatiile cu cei doi prieteni
ai ei. Era plina de entuziasm la gndul ca le va povesti
acestora ce a nteles n ultimele zile, despre cum se
aranjeaza lucrurile chiar si atunci cnd par sa nu mearga
deloc bine.
Sara o vazu pe Annette ndreptndu-se catre ea si o
astepta. Annette nu parea nsa deloc fericita.
127 -
- Ce s-a ntmplat? murmura Sara, regretnd ca a
nceput conversatia pe o_vibratie att de negativa.
- O, Sara, tocmai l-am vazut pe Seth, care mi-a spus ca
parintii lui i-au interzis sa mai vina la casuta din copac. Nu
mai doresc ca el sa se apropie de ru. Ce ne facem, Sara?
Sara ramase stana de piatra. Nu-i venea sa si creada
urechilor.
Nu tepierde prea curnd cufirea, Sara, auzi ea vocea
lui Solomon n mintea ei. Ai trecut tu prin situatii mai
reledect aceasta, iar lucrurile s-au rezolvat ntotdeauna cu
bine. Nu ceda ispitei speculatiilor negative.
Annette arata de parc~ era pe punctul de a izbucni
n plns. Desi Sara se simtea la rndul ei zdruncinata de
teribila veste, cuvintele lui Solomon o ajutara sa reziste,
ntruct stia ca acesta avea perfecta dreptate.
- Annette, nu-ti face griji, ncerca Sara sa si consoleze
prietena. Am trecut noi prin experiente mai neplacute ca
aceasta, si totul s-a terminat cu bine.
,
- Asa o fi, spuse Annette, destul de moale.
- Nu, pe bune, Annette. Domnul Wilsenholm
detine n proprietate ntregul teren de pe malul rului,
inclusiv plopul cu casuta din copac. Cred ca detine n
proprietate jumatate din oras. Cnd a aflat ca ne jucam
ntr-unul din copacii lui, si-a iesit din minti si si-a propus " , , ,
sa taie toti copacii de pe malul rului.
- Glumesti? spuseAnnette. Toti acei copaci minunati? , , ,
Dar este ngrozitor!
- Da, dar exact asta vreau sa ti spun, Annette. n
final, nu i-a mai taiat. Si-a schimbat parerea. Solomon
spune ca noi putem schimba ntreaga realitate asa cum
dorim, prin simpla schimbare a gndurilor noastre.
128
Clopotelul suna si fetele tresarira. Le venea greu
sa renunte la acest subiect important si sa se ntoarca
la plictiseala orelor de clasa. Sara ar fi dorit sa i explice
lui Annette cum a reusit sa i salveze pisicul din copac
doamnei Wilsenholm si cum aceasta l-a convins apoi
pe barbatul ei ca Sara si Seth se simteau ntr-o deplina
siguranta n copaci. Ar fi vrut sa i dea numeroase alte
exemple de evenimente care pareau sa se deruleze extrem
de prost, dar pe care au reusit sa le schimbe prin gndurile
lor, sub calauzi rea nteleapta a lui Solomon. Schimbarea
gndurilor lor i-a ajutat sa si schimbe sentimentele, si
astfel sa atraga n viata lor o realitate mult mai armonioasa
sau o solUtie ideala. Ar fi dorit sa i povesteasca lui Annette
de perioada n care familia lui Seth planuia sa paraseasca
orasul din cauza ca tatal acestuia si pierduse slujba de la
magazinul de electronice si ct de fericiti au fost Sara si
Seth cnd domnul Wilsenholm i-a oferit acestuia slujba
de administrator al domeniului sau. Apoi, ct de groaznic
s-au simtit atunci cnd tatal lui Seth a refuzat sa accepte
slujba, pentru a-si schimba apoi parerea atunci cnd a
nteles mai bine situatia. n scurtul rastimp n care Sara l , ,
cunoscuse pe Seth, cei doi au primit nenumarate dovezi
ale Bunastarii care a rezultat dintr-0 criza aparenta.
- Totu! va fi bine, ncerca Sarasao consolezepe Annette.
Haide sa ne ntlnim la casuta din copac dupa scoala.
- Sper ca Solomon sa ne ajute sa rezolvam aceasta
problema, Sara.
- Totul va fi bine, i repeta Sara. Vei vedea.
- Oh, sper sa fie asa, spuse. Annette, mergnd cu
spatele n directia clasei sale.
12~
Si eu sper safie asa, si spuse ~ara n sinea ei, dndu-si
seama ca nu era chiar att de sigur~pe ct ncercase sa para.
Stabilir~a aorintelor
,
A-
Intimp ce se ndrtpta catre casuta din copac, Sara
devenea din ce 1 ce mai furioasa. Se gndise la
ce i spusese Solomon defpre vindecarea corpului uman si
despre ct de rapid se poa~eproduce aceasta atunci cnd nu
i OPAui rezistenta. Parintiitlui Seth sunt att deprosti, se gndi
ea. In loc sa l ajute pe Set. sa se simta mai bine, l pedepsesc
interzicndu-i exact lucrul pe care l iubeste cel mai mult pe
lume. Parca ar fi hotarti si l mpiedice sa se vindece!
- Sara, asteapta-ma! !uzi ea vocea lui Seth din spate.
.Se simti stnjenita ci Seth o surprindea chiar n toiul
unui gnd negativ referitrr la.parinJii lui (P?ate chiar cel
mai negativ pe care l grdise vreodata!). Incerca sa si
schimbe starea de SPirit,~ar privirea o dadu de gol.
- Sara, ce s-a ntm lat? Arati de parca cineva ti-ar fi
calcat pisica cu masina, a zecea oara.
Sara rse.
~ Nu-ti face problele. Pisica mea are o mie de vieti.
- Cred ca ti-a spus nette: am fost exilat temporar,
ncerca Seth sa para mp v cat.
131
- Da, am auzit.
- Sara, nu-ti face probleme~din aceasta cauza. Am
trecut noi prin situatii mai rele de t aceasta. Sunt convins
ca va trece si asta. Oricum nu a, putea face cine stie ce
figuri pe frnghie cu bandaj ele acestea.
Sara l privi pe Seth n ochl Dorea sa se convinga ca acesta se simtea cu adevarat a1t de bine cum ncerca
sa para. Seth nu par~ del~c qeranjat de privirea ei.
Dimpotriva, parea senin si mpadat.
- Stiu. Ai dreptate, Seth. Totul va fi bine. Stiu acest
lucru.
- Sara, va doresc distractie p~acuta, tie si lui Annette.
Ne vedem mai trzius.
Sara se simti usurata. Era feri ita ca Seth nu se simtea
, , ,
furios pe parintii sai si ca nu pv ea sa opuna o stare de
rezistenta care sa mpiedice vindec ea rapida a ranilor sale.
Sara iesi de pe drumul prin ipal si intra pe cararea
din padure care conducea la cas1a din copac, n timp ce
Seth si continua drumul catre Iasa. Nu i se parea nsa
corect ca Seth sa nu poata veni. ara se ntrista.
O vazu pe Annette stndjpe platforma din fata
casutei nca nainte de a ajunge a pom. Annette studia
cu interes cerul. Sara si lasa lucr riIe la baza copacului si
urca scara construita de Seth. Si luatia i se paru din nou
nedreapta! Seth ar fi trebuit sa fi acolo.
Parca ieri se dadea fericita cu frnghia mpreuna
cu Seth, bucurndu-se de prie enia lor speciala si de
uimitoarele lor secrete, iar acum, ~ntr-o singura clipa, Seth
~usese izgonit din casuta din cop~c si izolat de Solomon. In schimb, aceasta fata noua pu~ea veni Bira probleme.
132
Sarei nu-i convenise de~la bun nceput faptul ca Seth o
invitase pe Annette n ,ercullor, dar acum se parea ca
aceasta l nlocuise cu t tu!. Seth nu mai putea veni, n
schimb Annette era acol?
- Buna, Annette, 'tii spuse ea pe un ton destul de
placid. Auzindu-si prop ia voce, si dori sa fi ncercat cel
putin sa para mai vesela.
- Buna, Sara, i raspl nse Annette, cu nimic mai bine
dispusa dect ea.
- Deci, iata-ne, co~tinUa Annette.
- Da, i raspunse S ra.
Solomon le privi pe Ftecum seinstaleaza de undeva de
sus. Dupa ce se asigura ct se simt suficient de confortabil,
cobor de-a lungul rulu~ si ateriza pe platforma lor. Bufl
bunele r.
iubitoare de libertate!
Fetele se distrara.
- Solomon, ntotde~una esti att de fericit? Sincer safiu, da, Anfette. ~onsider orice alternativa la
starea de fericire inaccePt~bila'
Sara l privi pe Solo ono i admira filozofia de la care
nu se abatea niciodata si are,l fa.c~asa caute ntotdeauna
numai lucruri care l fac au sa se simta bine. Si-ar fi dorit
,
sa i semene mai mult.
- Inacceptabila? sguse Annette. Suna ca si cum
aceasta ar fi optiunea ta.
Chiar este. ntotdea1na. Privind fata extreml de atenta a lui Annette, care i
sorbea cuvintele din ciic lui Solomon, Sara si aminti
de nenumaratele momere ~ care discutase ea nsasi cu I [133
Solomon ~espr~ ace.stsubiect. D~vaceea, ~aArapute~ ghici
cu destula certItudIne ce avea Ja spuna In contInuare
Annette, ntruct i spusese ea 4saSi aceleasi cuvinte de
attea ori nainte:
- Dar, Solomon, uneori lubrurile se petrec pur si
simplu. Nu le poti controla ntot~eauna. Vrei nu vrei, n
viata s.epetrec si lucruri care te faCIsa te simti rau.
)
Stiu ca uneori asa pare} A'fnette, dar te asigur ca
nu exista nici cea mai mica jarra de adevar n aceasta
afirmatie. In timp, vei ajunge sa Jtelegi ca tu poti controla
ntotdeauna ceeace simti.
Sara stia ca Solomon ave dreptate, ntruct si
demonstrase de nenumarate ori stesi ca si poate schimba
gndurile, si implicit starea de sEirit. Dar n timp ce o
asculta pe Annette discutnd cu flomon, nu putea sa nu si aduca aminte de moartea marei lui Annete, gndin-
du-se ct de ngrozitor trebuie sr i se fi parut acesteia si
ct de imposibil trebuie sa fi fost. a se concentreze la ceva
frumos n acea perioada.
- Dar, Solomon, protesta ~nette.
Sara si trase genunchii la Pjept si si sprijini barbia
de ei. si nchise ochii, anticipnd ntrebarea dureroasa pe
care avea sa i-o puna Annette lui Solomon n legatura cu
moartea mamei sale.
- Dar, Solomon, continuaAIfnette, cum ne-am putea
simti bine eu si cu Sara n timp cf ne dam cu frnghia de
pe aceasta platforma stiind ca pr~etenul nostru Seth, cel
care a construit-o, nu mai are voif sa se joace cu noi?
Sara si deschise ochii si o plriViuimita pe Annette.
Situatia teribila si imposibil de controlat la care facea
134
referire nu era moartea rpamei sale, ci izgonirea lui Seth
din casuta din copac!
Solomon o privi pel Sara zmbind. n mod evident,
savura revelatia ei.
,
Sara nu ntelegea cut, dar i separea caAnnette reusise sa lase undeva n spate I_moartea mamei sale. Solomon
discutase multe ore cu ~ara despre puterea reorientarii
atentiei catre alte lucrurll, datatoare de viata, pentru a se
simti bine n momentul prezent, dar pna acum Sara nu
ntelesese niciodata foartf limpede ce dorise sa spuna.
Se sprijini de copa, dornica sa asculte cu atentie
explicatiile lui Solomon, pe care le auzise ea nsasi data
trecuta, referitoare la ctnexiunea cu Fluxul Bunastarii
indiferent de ceea ce se n~tmPIan experienta ta curenta si
despre controlul asupra entimentelor tale prin controlul
felului n care ti directi nezi atentia.
" ,
Solomon ncepu: Ta,( cesepetrece este un lucru bun. Sara si Annette i sOlrbeauliteralmente cuvintele din
gura lui Solomon. Niciufa nu spuse nimic. Cu siguranta,
atentia lor era focalizata fruta la suta asupra lui.
Lucrurile pe carevoi te numiti "bune" sunt bune tocmai
pentru ca v~fac sa va simriti ~ine a:unci cnd vaflcalizati
asupra lor. In mod natur'fh ele atrag apoi alte lucruri bune
n viata voastra. Lucrurzt'}/ pe care voi le numiti "rele" sunt
si ele bune, pentru ca va ,ermit sa stiti ce anume v-ati dori > ) ) ,
n locul lor, respectivcare[unt lucrurile pe carele considerati
"bune". Din cauza sen~imentelor neplacute pe care le
simtiti n prezenta lor, el vafac ~sadeveniti mai constiente
de adevaratele voastre d rinte. In- clipa n care o dorinta
se naste n VOi,.binele nrepe ~eja sa curga catre voi, caci
, 135
I
orice dorinta asupra careia t: ftcJzeZ atentia meamna o
cerere adresata Universului careia fcesta i raspunde. TO~ce
va mai ramne de facut n acest caz este sa descoperiti cum
i puteti permite dorintei voastre ~ndeplinite sa ajunga la voi. Aceasta este cheia, marele secref: acceptarea binelui care
va este oferit.
Sara zmbi ascultndu-l pe Solomon. Nimic nu-i
placea mai mult pe lume d.ect sa l asculte pe acesta
explicnd cum functioneaza lucr rile. Solomon i spusese
nu odata ca nu poti preda o n atatura prin cuvinte si
ca singurul maestru ade~arat ste experienta directa
sau viata. Desigur, situatia ideali' este cea care combina
, ,
explicatiile n cuvinte cu experie ta de viata. De aceea,
Sarei i placea la nebunie sa asculte explicatiile lui Solomon
care corespundeau cu experiente e ei de viata. De pilda,
si aminti ca Solomon i spuses odata ca nu poti sti , , ,
niciodata mai clar ce anume ti d, resti dect atunci cnd
, ,
renunti la ceva ce nu ti doresti u adevarat. Solomon i
, "
explica acelasi lucru lui Annette, dar n cuvinte diferite:
Atunci cnd o dorinta noua se n ste n tine, Universul i
raspunde ntotdeauna. TOt ce ti m .i ramne defacut este sa
descoperi cum opoti lasa sa vina!. tine.
Personal numesc acestproces: rtaAcceptarii, continua
Solomon.
- Ce anume trebuie sa aCctptam de fapt? ntreba
Annette, nelamurita.
Ceea ce considerati ca este bUlpentru voi: Luciditatea
Gndirh Forta Vietii, Bunastare , Sanatatea, Echilibrul
Puterea de Concentrare, Abundent. , ntoarcerea lui Seth la
,.
casuta din copac...
136
- Deci, tu spui cal este ceva bun atunci cnd se
ntmpla ceva rau, cum r fi interdictia lui Seth de a mai
veni aici, ntruct ne aj ta sa ne dam seama ce anume
ne dorim cu adevarat, reppectiv situatia de dinainte, dar
mult mai intens dect pha acum?
Exact!
- Bine, dar nu ar fifl ost mai bine daca Seth nu ar fi
primit deloc aceasta inte dictie?
La prima vederepo .te parea astfel dar lucrurile nu
prea stau asa, ntruct arest nou contrast va ajuta sa va
definiti mult mai limpede dect nainte ceanume va doriti.
Fara acest contrast, voi at1 rata distractiafocalizarii asupra
lui, si implicit progresul tJostrucatre o situatie mai buna
dect nainte.
Annette nu parea co
- Stiu si eu, Solomor ...
Vedeti ~oi,fetelor, p~ntea ceamai frumoasa a minunatei
voastrevietifizice estetoc ai definirea noilor voastredorinte.
voi, oamenii, sunteti un fel de.pionieri n aceasta lume.
voi sunteti cei care decid ti ncotro doriti sa va ndreptati,
dupa care tot felul de forte ale Universului va ajuta sa va
ndepliniti aceastadorintt
Sara zmbi. si ami, ti ~um rlumise Solomon cu o
alta ocazie aceste f~rte u iversale: "Znele Universului".
Solomon o privi pe Sara. Am putea numi acesteforte
Znele Universului.
Sara chicoti. i pladea la nebunie cnd Solomon i
citea gndurile.
- Tot nu nteleg, selplnse Annette. Mie mi se pare
ca...
137
De pilda, continua Solomon, daca v-ati putea adresa
direct Znelor Universului n legatura cu actuala situatie
n care va aiflati, ce le-ati st>une?Ce dorinta ati dori sa vi se , , r , ,
ndeplineasca?
- Am vrea ca Seth sa se poata ntoarce la casuta din
copac, spuse Annette.
Foarte bine.
- Dar, Solomon, ajuI?-gem de unde am plecat,
adica ...
Ai perfecta dreptate n aceastaprivinta, Annette. De
aceea, voi reformula ntrebarea: ati mai dori sa le cereti
Znelor si altceva? .
- Am vrea ca trupul lui Seth sa sevindece, adauga Sara.
- Asa este, dar, Solomon, protesta din nou Annette,
am ajuns tot de unde am plecat, ceva de genul: ce rost
are sa te ranesti numai ca sa te vindeci, sau ce rost are sa
primesti interdictia de a mai veni aici numai pentru ca
interdictia sa tifie apoi anulata? Nu pricep!
Sara se ncrunta. Annette avea dreptate.
Ei bine, fetelor, ce-arfi sa va gnditi o vreme la acest
subiect. Primul pas ar consta n a descoperi ce dorinte noi
au aparut n voi ca urmare a acestei situatii, astfel nct sa
nu mai ajungeti din nou n punctul din care ati plecat. Ce
anume va doriti acum, ntr-o masura mai mare ca oricnd
nainte? Pna cnd veti gasi raspunsul cred ca voi reflecta
eu nsumi la acestsubiect dintr-o perspectiva mai nalta. Cu
aceste cuvinte, Solomon si lua zborul.
,
Petele se privira uimite.
- Multumesc mult, Solomon, ne-ai ajutat foarte
mult! spuse Annette pe un ton ironic.
138
- Da, spuse si Sara, zmbind.
- Ei bine, ce ne dorim ACUM? repeta Annette
ntrebarea lui Solomon.
- Eu una vreau ca Seth sa se ntoarca! ncepu Sara.
- Iar eu doresc sa se vindece complet, adauga
Annette.
- Si sa nu ramna cu cicatrice, continua Sara. Si as
, , ,
mai vrea ca parintii lui sa l lase n pace sa faca ce vrea.
- Da, fu de acord Annette. Si eu mi-as dori ca adultii
, , ,
sa nu ne mai trateze ca pe niste copii. La urma urmelor,
stim mult mai multe dect cred ei ca stim.
, ,
- Asa este, confirma Sara. Si sa aiba mai multa
, ,
ncredere n noi.
- Si sa ne asculte ntr-o mai mare masura ideile.
,
- Sa nu ne mai domine att de tare.
- Sa ne lase mai multa libertate.
Sara si Annette se privira.
- Pai, mie mi se pare ca ne-am cam lamurit ce ne
dorim. Stiu ca ne-am gndit si pna acum la aceste lucruri,
dar niciodata att de clar ca acum, spuse Annette.
- Asa este, spuse si Sara. A fost super.
Solomon se ntoarse si ateriza din nou pe
platforma.
Ei bine, fetelor, din naltimile~n care m-am ridicat,
am ajuns la concluzia ca dorintele voastre au ajuns pe un
nivel nou, calitativ superior. As zice chiar ca ati parcurs
perfect Pasul Unu.
Sara si Annette zmbira.
,
Asta nseamna ca a sosit momentul sa trecem la
Pasul Trei.
..:.... La Pasul Trei? se mira Annette. Pai, ce s-a ntmplat
cu Pasul Doi?
139
Pasul Doi nu estetreaba ta, Annete. Este treabaZnelor
Universului. Iata cum functioneaza mecanismul: Pasul
Unu consta n a cere ceva. Pasul Doi reprezinta raspunsul
Znelor Universului. n sfrsit, Pasul Trei consta n a intra
ntr-o stare de receptivitatepentru a primi ceeaceati cerut.
Vedeti voi, fetelor, contrastul minunat al timpului
si spatiului face ca dorintele sa se nasca n voi. De ndata
ce o dorinta se naste, chiar daca nu i dati glas, Znele
Universului o aud si trecpe loc la ndeplinirea ei.
- Solomon, ele raspund la toate dorintele?
Absolut la toate, Annette, jara nicio exceptie.
- Hm, nu prea mi V:inesa cred. Stim amndoi ca
oamenii cer o sumedenie de lucruri pe care nu le primesc.
Estefoarte adevarat, Annette, dar asta numai dintr-un
singur motiv. Ei nu intra n starea receptivade care vorbeam
si nu observafaptul ca Universul le-a ndeplinit dorinta.
Uneori estenevoie de cevaefortpentru a intra n aceasta
stare receptiva. De regula nsa, nu este deloc dificil. TOt ce
trebuie safaceti este sa cautati un gnd pozitiv pna cnd
l gasiti. n continuare, cautati un gnd care vaface sa va
simtiti chiar mai bine dect primul. Daca veti continua cu
acestproces)veti ajunge n scurt timp lastareade receptivitate
de care vorbeam.
- Dar, Solomon, ce se ntmpla daca ncercam, dar
pur si simplu nu putem gasi un astfel de gnd?
Atunci dati-va cuftnghia voastrasi gnditi-va la alte
lucruri. Lucrul cel mai important este sa va deschideti n
fata binelui oferit de Univers. De aceea, daca nu reusiti sa
va simtiti bine din cauza unui anumit gnd, atunci treceti
la altul, care vi separe mai reconfortant.
140
Si retineti: pna cnd nu vetifi absolut sigure ca v-ati
deschis suficient de mult, nu ncercati sa faceti ceva. ya
dorescdistractieplacuta, ncheie Solomon, parasind brusc
platforma.
- Cred ca mai bine ne-am da cu frnghia, spuse
Annette, fara prea mult entuziasm.
- Da, asa cred si eu, i raspunse Sara. , ,
Niciuna din fete nu era prea ncntata la gndul sa
sedea fericite cu frnghia n conditiile n care Seth nu se
putea bucura mpreuna cu ele.
- Daca nu facem altceva dect sa ne plngem de
mila, nu cred ca l vom ajuta cu ceva pe Seth.
- Asa este. Vrei sa te dai tu prima? spuse Sara,
ntinzndu-i frnghia Annettei.
- Bine, spuse Annette, punndu-si piciorul n
interiorullasoului de la capatul de jos al acesteia.
Lua frnghia n mini si se arunca deasupra rului.
Nu si mai desprinse nsa minile si nu se lasa cu capul
n jos. Se limita doar sa se balanseze de cteva ori. Sara o
privi de pe platforma, ntrebndu-se de ce nu face Annette
trucurile ei obisnuite.
Dintr-odata, Annette si scoase plina de entuziasm
piciorul din lasou si sari pe malul opus.
- Sara, Sara! striga ea de jos. Am o idee! Vrei sa te
nvat cum sa zbori cu capul n jos?
Sara simti cum o cuprinde entuziasmul.
- Da! i raspunse ea fericita .
. - Bine, n acest caz va trebui sa cobori.
- Sa cobor? Sara se simti dez~magita.
- Bine, dar vreau sa mi dau drumul de sus.
141
- Stiu, si o s-o faci la momentul potrivit, dar pna
atunci va trebui sa cobori.
Sara cobor scara. Annette si sufleca pantalonii.
- Ce faci? o ntreba Sara.
- Va trebui sa intram n apa. Eu am nvatat sa atrn
cu capul n jos pe frnghie ntr-o sala de sport. Va trebui
sa ncepi prin a practica simpla atrnare de frnghie, fara
sa te tii cu minile de ea, nainte de a putea sari din copac.
Trebuie sa ncepi cu prima leCtie, Sara, si abia apoi vei
putea trece la avansati.
- Oh, spuse Sara dezamagita, desi era convinsa ca
Annette avea dreptate. Annette, nu stiu daca e o idee
foarte buna sa intram n apa. Rul este destul de adnc
n anumite locuri, iar curentul este mai puternic dect ti
...
ImagmeZI.
Annette se uita la apa.
- Cred ca ai dreptate, Sara.
Sara era ncntata ca Annette nu i-a pus la ndoiala
opinia, avnd o ncredere neconditionata n ea, dar atunci
ce era de facut?
- n cazul acesta, cum facem? spuse Annette. Este
prea periculos sa te lasi cu capul n jos direct de pe
frnghie, si la fel de periculos sa o facem aici, jos.
- Ei bine, acum stim ce nu ne dorim, continua
,
Annette, ca si cum ar fi dorit sa repete ceea ce tocmai
nvatase de la Solomon. Nu ne dorim ca tu sa ti rupi , ,
gtuI caznd de pe frnghie, dar nici sa fim duse la vale
de curentul rului. Ceea ce ne dorim este o alta frnghie.
Sara, mai stii vreo frnghie care atrna dintr-un copac,
dar nu deasupra rului?
Sara se gndi o vreme.
142
- Da, spuse ea fericita. Exista o frnghie care atrna
dintr-un copac chiar n c~rtea casei mele. Are un cauciuc vechi care atrna de ea, drr am putea scapa usor de el".
,,Atunci, sa mergerrr' i spuse Annette bucuroasa.
Hai sa vedem cum arata frnghia ta.
Fetele si adunara lU9rurile si alergara catre casa Sarei.
- Ei bine\ iat-o, i spuse Sara cu respiratia taiata,
lasndu-si lucrurile pe ia ba.
ncepu imediat sa dezlege nodul gros care lega
cauciucul de frnghie.
- Ce zici? Crezi ca v' m putea da jos acest cauciuc?
- O, Sara, las-o balta. Frnghia este, oricum, prea
scurta. Ar trebui sa fie m it mai lunga ca sa poti atrna de
ea. Frnghia ta nu este b na. Va trebui sa gasim alta.
Sara se simti extre de dezamagita. Era gata sa
ncerce chiar acum atrn rea cu capul n jos.
- Banuiesc ca l-am putea ntreba pe profesorul de
sport daca nu putem foI Isiuna din frnghiile din sala de
gimnastica de la scoala. Cred ca de acolo a luat si Seth
frnghia pe care a folosit o pentru casuta din copac.
- Da, sigur, i raspun e Annette sarcastica, si probabil
peste un an, dupa ce pa intii nostri vor fi completat cel
putin o mie de cereri, ia scoala va fi cumparat plase de
siguranta si asigurari d sanatate,' precum si personal
rofesionist de asistenta
de a ne folosi de frnghie.
- Pai, este ntotdeatna usor sa ti imaginezi ce nu
va merge binel si ce nu-ti doresti. Cred ca ar trebui sa
, r '
nce~cam si varianta O!USa, dupa cum ne nvata n
permanenta Solomon. red ca ,ar trebui sa discutam
despre noua noastra dori ta.
143-
- Ne dorim o frnghie, sil asta chiar acum! spuse
Annette, rznd.
- Ne dorim o frnghie SUf'illientde lunga, intra Sara
n jocul Annettei.
- Ne dorim o frnghie m'l-re, fina si matasoasa, o
completa Annette.
- Dorim ca aceasta sa atrn~ de un copac, sau ...
- Sau de un pod, sau ...
- Sau de cer. ..
Fetele rsera.
- Da, grozav. Ne dorim un Icrlig urias prins de cer,
spuse Annette.
- Un crlig urias! exclama 'ara. Stiu eu unde exista
un astfel de crlig, si are si o fr ghie foarte lunga prinsa
de el: n hambarul familiei W lsenholm. Mi-am adus
aminte! L-am vazut cnd am lu t scara ca sa salvez puiul
de pisica al doamnei Wilsenhol !
- Unde este hambarul acesta,tara? Hai sa mergem la el.
- Stii, e chiar distractiv, sp se Sara. Facem exact ce
ne-a nvatat Solomon. Mai nti, ne-am gndit la ce nu ne
dorim, respectiv la caderea mea de pe frnghie, rupndu-
mi gtui sau fiind dusa la vale de curentul rului. n acest
fel, am nteles mai clar ce anume ne dorim. ICu ct ne-am
,
gndit mai mult la aceasta dori ta, cu att mai limpezi
au devenit gndurile noastre, na cnd am ajuns la
concluzia ca avem nevoie de o fi~nghie perfecta pentru a
practica pe ea. Acum, tot ce mai avem de facut este sa ne
asiguram ca vom accepta darul niversului pentru noi.
- Ei bine, mie mi se pare ca s~ntem destul de receptive
n acest moment. Ne simtim foa te bine, iar tu ti-ai adus
, ,
aminte de frnghia din hambaru familiei Wilsenholm.
144
- Da, dar gndul &a intra n hambarul altcuiva fara
a-i cere permisiunea nu ma face deloc sa ma simt la fel de
bine. Pe de alta parte, u-mi vine nici sa i bat domnului
Wilsenholm la usa pen Iru a-i cere permisiunea.
- Atunci, ce facem?
- Cred ca va tre ,ui sa amnam pentru o vreme
actiunea. Oricum, s-a Efut cam trziu. Hai sa ne ntlnim
mine la casuta din co~ac. O sa l ntrebam pe Solomon
cum trebuie sa procedaf1. - S-a facut. Ne vedem mine.
~l~
145
CAPITOLUL 21
Nasterea unei dorinte
, ,
Sara se gndi toata seara la frnghia din ham barul
domnului Wilsenholm, si de-abia astepta sa
ncerce atrnarea cu capul n jos pe ea. La nceput,
singurul lucru care o atragea era ideea de a zbura cu
capul n jos si cu bratele ntinse lateral, la fel cum facuse
Annette prima data, dar ntre timp Sarei i venise ideea
de a profita de moment pe~tru a nvata toate trucu-
rile pe care le stia Annette, daca aceasta era dispusa sa
i le predea.
A doua zi dupa scoala, fetele se dus era la casuta din
copac. Nu apucara bine sa 'se aseze pe platforma cnd
aparu Solomon. va salut, micutele mele pasarele. vad ca
ntre timp ati clocit o dorinta noua, care a devenit ct se
poate de clara.
Sara si Annette rsera.
,
- O, Solomon, suntem att de fericite sa te vedem!
ncepu Annette. ntr-adevar, am clocit o dorinta noua,
dar nu stim cum sa o transformam n realitate.
,
147
Ei bine, aceasta nu este treaba voastra, Annette. Dupa
parerea mea, voi v-ati facut perfect datoria: ati dat nastere
unei dorinte noi.
- Dar, Solomon, nu am facut nimic nca! Mai sunt
attea lucruri de facut nainte de a...
Annette, sunt de acord ca urmeaza sa sepetreaca nca
foarte multe lucruri, dar cel mai important dintre ele afost
dejafacut. voi ati dat nastereunei dorinte claresifocalizate.
n continuare, tot ce ma[ trebuze safaceti estesa acceptati ca
ea sa vafie ndeplinita.
- Solomon, cine te asculta ar putea crede ca lucrurile
sunt ct se poate de simple: nu trebuie dect sa va
deschideti, sa acceptati si sa permiteti. Nu crezi totusi ca , , , , )
ar trebui sa si FACEM ceva?
De ndata ce o dorinta afost clocita, cel mai important
lucru pe care l puteti face este sa i permiteti manifestarea.
Acest lucru devine posibil numai atunci cnd gndulla ea
vaface sa va simtiti bine. O alta alternativa consta n a nu
va mai gndi deloc la ea. Defapt, singurele momente n care
opuneti rezistenta nfata binelui pe care vi-Iofera Universul
sunt cele n care nu va simtiti bine.
Daca asfi n locul vostru, eu as FACE orice ce mi-ar
treceprin minte caresa ma faca sa ma simt bine.
- Sa nteleg ca nu ai alerga prin tot orasul ncercnd
sa gasesti o frnghie lunga pe care sa faci exercitii?
Ei bine, asputea face si asta, dar numai daca mi s-ar
parea amuzant. Daca nu mi s-arparea amuzant, asface cu
totul altceva. Am remarcat n timp ca atunci cnd sunteti
fericite, piesele depuzzle au tendinta sa searanjeze de la sine
la locurile lor. Practic, va mpiedicati pur si simplu de ele.
148
Carareasedesfiifoarancontinuu nfata voastra.imi amintesc
perfect ca Sara a trecut de cteva oriprin acestproces.
Auzindu-si numele, Sara tresari. n timp ce Solomon
vorbea, se scufundase adnc n gndurile ei, amintindu-si
de lucrurile miraculoase care i se ntmplasera ei si lui
Seth. Trecusera mpreuna prin attea situatii aparent
imposibile, dar care se terminasera cu bine dupa ce
cautasera mpreuna modalitati de a se simti bine, fara a
ncerca din rasputeri sa influenteze n vreun fel lucrurile.
Ce-i drept, problemele cu care se confruntasera atunci
erau mult mai importante dect simpla gasire a unei
frnghii de care sa se agate cu capul n jos.
- Solomon, spuse ea, acest mecanism functioneaza
mai bine daca ti doresti foarte tare ceva?
, ,
Sara, mecanismul functioneaza ntotdeauna, indiferent
daca dorinta ta este mare sau mica. Am observat nsa ca
cu ct dorinta voastra este mai mare, cu att mai intensa
devine tendinta voastra de a gasi modalitati de a va simti
bine. Mecanismul functioneaza cu att mai rapid cu ct
va simtiti mai bine, ntruct cu ct va simtiti mai bine, cu
) " J J
att mai deschifi deveniti n fata binelui pe care vi-l ofera
Universul ca raspuns la dorinta voastra.
De regula, cea mai buna cal~ de a ajunge rapid la
aceastastare de deschidereinterioara consta n a te gndi la
dorinta ta fi la motivele careau stat la baza ei.
Annette vorbi ncet, alegndu-si cu atentie cuvintele:
- mi doresc sa gasim o frnghie puternica si groasa,
ntruct vreau ca Sara sa fie ntr-o deplina siguranta atunci
cnd va atrna cu capul n jos. -
Foarte bine, Annette, spuse Solomon, zmbind.
149
- Iar eu mi doresc sa gasim o frnghie puternica si
groasa DEOARECE vreau sa nvat sa zbor cu capul n
jos, la fel ca Annette, o completa Sara cu entuziasm.
- Si DEOARECE sunt foarte multe lucruri amuzante
,
pe care le putem face pe frnghie, pe care nu le-am mai
ncercat nici eu de foarte multa vreme, adauga Annette.
- Si DEOARECE vreau si eu sa nvat toate aceste
, "
lucruri amuzante, si mai vrea,.usa pot zbura pe frnghie
cu capul n jos atunci cnd Seth va reveni printre noi.
Sara si Annette straluceau de fericire, lasndu-se duse
,
de valul entuziasmului lor.
Solomon le zmbi. Ei -bine, fetelor, ceea ce ati facut
adineauri aflstsa practicati n conditii idealeArtaAcceptarii.
Ati observat ct de bine va simtiti doar gndindu-va la
ceea ce va doriti, chiar daca nu FACETI nimic concret n
aceasta clipa?
- Da, Solomon, a fost cu adevarat distractiv. Iar
atunci cnd vom ajunge sa si FACEM ceea ce ne-am
propus, va fi SI MAI amuzant.
Nu am NICI cea mai mica ndoiala. Sunt ntru totul
de acord cu voi. ntre timp, credca ma voi duce sa ma bucur
de apusul soarelui. Conversatia noastra m-a desfatat la
culme, bunele mele diavolitel nenaripate.
- A spus diavolite, sau mi s-a parut mie? rse Annette.
- Da, asa a spus. Este att de amuzant, i raspunse
Sara vesela.
Sara si Annette se dadura pe rnd cu frnghia. Sara
se dadu prima si ateriza perfect pe malul opus al rului,
dupa care reveni la baza copacului si privi zborul Annettei,
1 Joc de cuvinte n textul original: fiend - diavolita, prin comparatie cufriend - prieten(a).
150
ncercnd sa surprind~ toate detaliile tehnicii perfecte
a acesteia. Pentru o cltPa, simti o anumita nerabdare.
De-abia astepta sa poatt zbura si ea cu capul n jos. Hm,
se gndi ea, nu practic afceptarea. si dadea seama ca acest sentiment de nerabdare Inu o facea sa se simta foarte bine.
"Ma rog, nu va trece ,ult si voi putea zbura si eu la fel
ca ea", si spuse ea cu vice tare, timp n care sentimentul de disconfort aproapelca disparu. "Ce frumos zboara,
continua ea. Este atl de dragUta ca doreste sa ma nvete si pe mine aceasfa tehnica." Dupa aceste cuvinte,
sentimentul de disconi0rt disparu cu totul, iar Sara se
simti din nou minunat!
,
Annette ateriza peifect, ca de obicei, dupa care fetele
si strns era lucrurile si o pornira pe carare. Drumul
pna la sosea nu era de~oc lung, dar cararea facea diferite
ocolisuri, si ntotdeaUln li se parea o aventura sa mearga
pe ea. Fetele sporovai a fericite de-a lungul ntregului
drum, pasind n sig ranta prin padurea ntunecata,
ntruct cunosteau fiectre bU,stean peste care trebuiau sa
sara si fiecare tufis de qre trebuiau sa se fereasca. , , 1,
Cnd iesira n strata principala, si mijira ochii ca sa
se obisnuiasca din nou FUlumina puternica. - Fereste-te! striga IAnnette speriata, reusind sa evite
n ultima clipa coliziUliea cu cineva care se afla chiar la
iesirea cararii si care pa~ea sa stea ghemuit.
- Doamna Wilsentolm! strig~ Sara. Ati patit ceva?
- Nu am patit nimic Sara,rsedoamna Wilsenholm. Este
o zi minunata, asaca m-am decis sa merg pe jos pna la piata.
Din pacate, mi-am ncarJat prea tare plasele,iar una dintre ele
s-a rupt, iar cumparaturil~mi s-au mprastiat pe jos".
151
Sara si Annette o ajutara sa adune conservele, sticlele
si portocalele mprastiate pe tot drumul. Nu era de mirare
ca doamnei Wilsenholm i se rupsese plasa, se gndira ele.
- Le-'am putea pune n rucsacurile noastre cu carti,
se oferi Sara. Cred ca daca le-am mparti n mod egal, am
avea destul spatiu pentru toate lucrurile.
- Buna idee, fu de acord Annette.
Doamna Wilsenho)m le, privi pe fete cum baga
cumparaturile ei n rucsacurile lor.
- Ce sa zic, fetelor, cu siguranta mi-ati salvat ziua. , ,
Sara, mie mi se pare ca esti zna mea buna. Ori de cte
ori am nevoie de ajutor, mi' iesi n cale. Nu cred nsa ca
am cunoscut-o pe prietena ta.
- O, scuzati-ma, spuse repede Sara. Doamna
Wilsenholm, aceasta este prietena mea, Annette. Annette,
ti-o prezint pe doamna Wilsenholm.
Annette i zmbi politicoasa, apoi o privi pe Sara.
Petele reusira sa si pastreze calmul interior, dar n sinea
lor fierbeau. Solomon tocmai le spusese ca piesele de
puzzle se vor aranja de la sine si ca se vor mpiedica pur si
simplu de ele, dar asta era prea de tot!
Sara si Annette si pusera rucsacurile n spate si o
pornira la drum, alaturi de doamna Wilsenholm. Sara
zmbi la gndul imaginii ciudate pe care o alcatuiau
mpreuna, dar pe strada nu mai trecea nimeni.
- Aceste rucsacuri sunt grozave, spuse doamna
Wilsenholm. Ce inventie minunata. Noi nu aveam asa
, ,
ceva cnd eram copii. Ce-i drept, nici nu trebuia sa ducem
n fiecare zi un morman de carti cu noi. Hm, nclin sa
cred ca rucsacurile voastre sunt foarte grele. mi pare rau
ca v-am ncarcat si mai tare.
,
152
- O, stati linistita, dloamna, nu sunt deloc att de , , ,1
grele. De altfel, rucsacurilf sunt create special ca sa poata transporta n siguranta grtutati mari. Ne bucuram ca va
putem fi de folos.
- Ce casa frumoasa spuse Annette, cnd ajunsera n curtea casei doamnei Wilfenholm. Doamne, ce gradi~a
superba. Parca ar fi un Par~Ulet, Mi se pare MINUNATA!
Annette nu-si dadus seama ct de mult i lipseau
parcurile imense si peluze e frumos ngrijite din fosta ei
viata de la oras. Majoritat a locuitorilor din oraselul.
erau oameni mai degraba pragmatici. Cei mai multi dintre
ei reuseau sa scape de b ruieni tunzndu-si ocazional , ,
gazoanele sau dnd drum 1animalelor sa pasca n curte,
dar nu prea aveai ocazia sa vezi gradini frumos ngrijite n
acest oras. Singurele flori c re puteau fi vazute prin curtile
oamenilor erau cele salbat ce, care cresteau la ntmplare,
fara nicio ngrijire speciat. De aceea, Annette privi cu
ncntare gradina superba a doamnei Wilsenholm, parca
neputndu-si satura suflet 1si savurnd fiecare detaliu. , ,
Doamna Wilsenhol nflori de fericire. Era foarte
mndra de gradina ei, ia aprecierea lui Annette era n
mod evident sincera si ne ,refacuta.
, --
- Ei bine, ma bucur cv ti place gradina mea, Annette.
Cei mai multi dintre oamfnii de pe aici nu prea au ochi
pentru asa ceva. Ce-i drep , nici eu nu am plantat aceste
flori pentru altcineva, ci entru propria mea ncntare.
Lasati-va bagajele pe verrnda si haideti sa va prezint
locurile.
Sara zmbi. Annette pare sa '0 fi cucerit de tot pe
doamna Wilsenholm, se grdi e~. I [153
- Haideti n spate, fetelor.IVreau sa va arat rondurile
cu crini si gradina de legume .
. Hm, si spuse Sara, nu ftiat ca are un rond cu crini fi
o gradina de legume. Se simti u,or trista ca nu fusese mai
atenta la gradina superba a doatnei Wilsenholm. Privind
interesul sincer al lui Annette si fericirea spontana cu care
i raspundea doamna Wilsenh ,lm, si dori sa fi fost mai
constienta de frumus.etea locuIti. ,Annette asculta c~ int~res foate explicatiile doamnei
Wilsenholm si exclama de fcntare ori de cte ori descoperea o ~oua minunatie. I Sara le urma de la spate,
a simta vreu
constate ct de bine se simtea~ mpreuna prietena ei si
doamna Wilsenholm.
- Ce sepetrece acolo?ntre~IaAnnette, aratnd catre un
loc mai ndepartat, de la capatul proprietatii.
- Ei bine, n sfrsit am reu it sa l conving pe domnul
Wilsenholm sa construiasca o t' scina, i raspunse femeia.
Mi-am dorit ntotdeauna una. imic nu mi se pare mai
relaxant dect miscarilefacute n pa. Stii, gravitatialasaurme
adnei asupra oaselor batrne si o~osite'!'1a rog, nu cred ca ai
de unde sa stii, dar te asigur ca asi este. In apa, greutatea pare
sa dispara. Stii, eram o notatoare destul de buna n tinerete. , ,
- Ati participat inclusiv la competitii? o ntreba
Annete, fascinata.
- O, da, i raspunse doamra Wilsenholm.
- Ma nnebunesc dupa aSi ceva. Aveti si trofee?
, , ,
- Da, am, chiar destul det multe, ca sa fiu sincera.
Nu prea mai stiu pe unde au aluns, dar am cu siguranta
un scrin plin cu trofee pe undeta. Ultima data cnd l-am
154
vazut, cred ca era n hamlbar. Ai participat la competitii
de not, Annette?
- Nu, doamna, nu td not, ci de gimnastica. Practic
gimnastica acrobatica dd cnd eram mica, dar mi-ar
placea foarte tare sa part+p si la concursurile de not.
Hamb~rul! striga Srra n mintea ei. Unde este
hambarul? In timp ce ~lllette si doamna Wilsenholm
discutau despre not, sr.ra simti o stare de panica:
ham barul disparuse!
- Doamna Wilsenhilm! spuse ea. Ce s-a ntmplat
cu hambarul dumneavoasltra?
- O,vechi tura aia. DOinul Wilsenholm l-a dezafectat,
Sara. Exact n locul lui est1 construita piscina.
A ~ara si ~nette se prfi{,ira.Amndoua simteau ca li se
trantlse o usa m nas.
,
- O, spuse Sara dez agita.
- Pai, cred ca ar treb i sa mergem, spuse si Annette.
Va multumim pentru t r, doamna Wilsenholm. Aveti
un domeniu cu adevarat minup.at. Mi-a facut o placere
enorma sa l vizitez.
- Poti reveni oricndf Annette. La fel si tu, Sara. Vei
, ,
fi ntotdeauna binevenite n gradina mea.
- Va multumim, spu e Annette.
Sara zmbi si dad din cap. Se simtea att de , ,
dezamagita nct nu avu uterea sa spuna nimic. Fetele se
ndreptara apoi pe alee ca re poarta mare din metal.
- Ei bine, asta e! spu e Sara.
- Da, ne vedem minf la casuta din copac, i raspunse
Annette.
- Bine. Pe mine.
155
CAPITOLUL 22
Cum sa fii n starea ae rece~tiYitate
Sara se aseza pe platforma din fata casutei din
copac, asteptnd-i pe Annette si pe Solomon.
Stia ca Seth nu va veni. Sarei i se parea ngrozitor ca se
obisnuise pna ntr-att cu absenta lui Seth. Nene, nu , ,
sunt prea bine dispusa, i spuse ea.
- Ai ajuns deja? auzi Sara vocea Annettei de
dedesubt.
- Da, vino sus, i raspunse Sara.
Annette se urca pe scara si se ntinse pe platforma,
chiar lnga Sara. Niciuna din fete nu spuse nimic.
Sara se lasa pe spate, cu capul lnga capul Annettei.
- Ei bine, Annette, arati la fel de dezamagita cum
ma simt eu, i spuse ea.
\ - Sper ca nu arat la fel de dezamagita cum ma simt
eu, rse Annette. Sara, ce nu este n regula cu noi? Parca
nu am fi noi nsine .
. ,
- Pai, banuiesc ca am fost att de sigure de noi si
de solutia pe care am gasit-o nct ... Eram convinse ca
157-
ntregul Univers va coopera cu noi, exact asa cum ne
spusese Solomon. Dupa care toata aceasta fantezie a fost
data peste cap. Lucrurile s-au petrecut de parca i-am fi
spus doamnei Wilsenholm: ,0, doamna Wilsenholm,
putem folosi frnghia mare din hambarul dumneavoastra
pentru a nvata sa facem acrobatii pe ea?', iar ea ne-ar fi
raspuns: O, nu, fetelor, fi ca sa fiu sigura ca nu o veti face,
voi dispune imediat darmarea hambarului!'''
Fetele ncepura sa rda:
Solomon pluti n jos si ateriza pe platforma. Buna,
fetelor!
Fetele tresarira.
- Buna, Solomon!
Este foarte important sa ntelegeti ca Universul nu
lucreaza niciodata mpotriva voastra. Orice s-ar ntmpla,
totul conspira exclusiv n favoarea voastra, nu invers.
- La nceput, asa ni s-a parut si noua. Am dat nas n
nas cu doamna Wilsenholm la scurt timp dupa ce mi-am
adus aminte de frnghia din ham barul ei. Dar apoi. ..
Lucrurile se deruleaza ntotdeauna n favoarea voastra,
fetelor, dar numai daca lepermiteti acest lucru. Universul va
raspunde la toate dorintele voastre. Aceasta ecuatie sublima
a creatiei are doar treiparti: unu - cere; doi - Universul ti " ,
raspunde ntotdeauna; fi trei - trebuie safii ntr-o dispozitie
receptiva, adica safii la unison cu ceea ce ai cerut, din punct
de vedere energetic. n caz contrar, nu poti primi ce ai cerut
si ce ti este of.'erit. , , 'J~
Vedeti voi, fetelor, atunci cnd ajungeti la concluzia ca
lucrurile nu se deruleaza n favoarea voastra, pornind de la
diferite dovezi pe care le-ati adunat, voi ntrerupeti procesul
de acceptare.
158
- Dar, Solomon, ntregul hambar a disparut! protesta
Sara, dupa care izbucni n rs.
Annette se distra si ea de ridicolul situatiei.
) )
Solomon zmbi. Daca acel hambar ar fi fost singurul
canal prin care putea curge Bunastarea voastra, atunci ai fi
avut dreptate safii suparata, Sara. Din fericire, numarul acestor
canale este nesfrsit, asa ca supararea cauzata de nchiderea
unuia dintre ele nu face dect sa le nchida si pe celelalte.
Universul are capacitatea perfecta de a raspunde la toate
dorintele voastre. Trebuie sa va amintiti nsa ca ori de cte ori
) )
va lasati cuprinse de emotii negative, voi blocati ndeplinirea
acestor dorinte, pentru ca nu mai sunteti ntr-o dispozitie
receptiva. Apropo, v-am explicat ca singurul lucru care va
poate mpiedica vreodata sa va bucurati de ndeplinirea
dorintelor voastre este lipsa voastra de receptivitate?
- Uau! exclama Annette. Suna grozav!
Chiar este, Annette. De aceea, estefoarte important sa
fiti atente la semnalele minunate pe care vi le ofera emotiile
voastre negative. Altfel spus, ori de cte ori simtiti o emotie
negativa, opriti-va si spuneti-va: Jn aceasta clipa, eu fac
exact unicul lucru care ma poate mpiedica sa ma bucur de
ndeplinirea dorintelor mele. "Apoi izbucniti n rssi cautati
un gnd care sa va bine dispuna, astfel nct sa intrati din
nou n starea de receptivitate.
- Deci, Solomon, vrei sa spui ca daca nu vom mai face
acel unic lucru care ne mpiedica sa ne bucuram de ndeplinirea
dorintelor noastre, aceasta se vor ndeplini inevitabil?
Exact asta vreau sa spun, Annette. lIoi nu trebuie dect
sa cereti. Universul va raspunde pe Joc, dar voi trebuie sa
primiti ceea ce va ofera el.
159 -
- Mi se pare foarte usor.
- Da, si mie, sp.use si S~ra. Amndoua fetele se
simtira mai bine.
,
- Sara, hai sa facem un pa t. Haide sa ne propunem
sa fim extra-atente la starea no stra de spirit, astfel nct
vibratia acesteia sa nu mai coboare niciodata. Eu una
,
vreau sa ramn tot timpul n sarea de receptivitate si sa
mi ndeplinesc toate dorintele.
- Si eu.
- Trebuie neaparat sa i sp~nem si lui Seth. Tare mi
e dor de el.
- Si mie.
,
Fetele se privira. Tocma iesisera din starea de
receptivitate, si erau amnaoua onstiente de acest lucru.
- Iar facem chestia aia! sp se Sara.
- Repede am mai cazut n capcana, i raspunse
Annette. Nici nu am apucat ~ine sa ne decidem sa nu mai iesim niciodata din stare~1de receptivitate ca am si
cazut n capcana gndurilor nelative. Iar acum, ma tem
ca iar fac acelasi lucru!
,
- Se pare ca nu este att ~e simplu, rse Sara. Si eu
fac acelasi lucru!
,
Fetele se privira din nou.
- Solomon, cine seia dupa t~ne,poate crede ca nimic nu
este mai simplu pe lume dect s, rami tot timpul n starea
de receptivitate. In realitate, nu erte deloc att de usor.
- Iar facem acest lucru! fPusera amndoua fetele
ntr-un glas.
- Ei bine, vestea buna este ta cel putin am nceput sa
ne dam seama cnd nu sunteml n starea de receptivitate.
160
Nu mi se pare putin lucru. De ndata ce ne dam seama ca
nu suntem n starea de receptivitate, putem face ceva ca
sa reintram n ea, spuse Sara.
- Cu siguranta, trebuie sa existe foarte multe lucruri
la care ne putem gndi pentru a reintra n aceasta stare.
Iar atunci cnd ajungem n ea, toate dorintele noastre ni
se pot ndeplini.
Este minunat cnd te gndefti la acest proces, fetelor.
TOate lucrurile bune pe care vi le-ati putea dori vreodata fi
croiesc drum catre viata voastra. TOt ce trebuie sa faceti voi
este sa le permiteti sa vina.
- Eu una cred ca voi reusi, spuse Annette.
- Da, si eu, adauga Sara.
Jucati-va cu acest proces, le sfatui Solomon. Este foarte
distractiv sa ti dai seama cnd esti si cnd nu esti n starea
) } , ,
de receptivitate. Este la fel de amuzant sa observi procesul
inclusiv la alte persoane. Este foarte ufor sa ti dai seama
cnd este cineva receptiv la binele pe care i-lofera Universul
fi cnd nu. Bun, am plecat. Ne mai vedem.
Annette si Sara l privira pe Solomon, care si lua
zborul si se ridica sus pe cer.
- Crezi ca Solomon ne vede ntotdeauna? ntreba n
soapta Annette.
- Da, cred ca da.
- Pe tine nu te deranjeaza? Stii tu, sa te vada n orice
moment ...
- Pai, la nceput ma deranja, dar dupa o vreme
mi-am dat seama ca Solomon ma iubeste neconditionat.
, ,
Sentimentele lui pentru mine nu .se schimba niciodata,
indiferent ce fac sau ce simt. De aceea, n loc sa mi fac
161 -
griji n legatura cu ceea ce ar putea gndi despre mine, am
ajuns sa ma simt bine la gndul ca stie ntotdeauna ce fac,
ntruct stint constienta ca ma iubeste. Stii, te iubeste la
, ",
fel de mult si pe tine.
Annette zmbi.
- Da, stiu.
,
CAPlfrOLUL 23
Cum sa ~ase~ti ~anauri care te
fac sa te simti oine
,
Trecu aproape o luna, iar Sara si Annette
se straduira 1in rasputeri sa fie atente la
sentimentele lor. Tot prapicnd, cele doua fete devenira
foarte pricepute la Pastra[.leastarii de receptivitate.
- Sara, am auzit ca cineva ti-a calcat ieri pisica cu
masina, o tachina Annet e.
,
- Cu att mai bine i raspunse Sara, distrndu-se.
Am auzit ca pisicile plat9 sunt la moda.
- Am observat de a~emenea ca Magazinul lui Pete a
ars aseara.
- Cu att mai bi~e, rse din nou Sara. Oricum
mncam prea multe ciOCIolate, asi ca era timpul sa ma
cam las de acest sport.
- Am auzit ca fratelf tau mai mic a fugit de acasa.
- Ura! E adevarat! Udiversul chiar mi raspunde la toate
dorintele mele. Acum, mt simt cu adevarat mplinita!
Annette rse:
- Pe bune, Sara, n1cepem s~ devenim din ce n ce
mai bune, nu crezi?
163
Sara fu de acord cu ea. Descoperise ca era extrem
de usor sa gaseasca tot timpul gnduri pozitive, care o
faceau sa se simta bine, cu un efort mult mai mic de.ct
ar fi crezut initial. Acest lucru o ncnta cu att mai mult
,
cu ct ntelesese ct de multe lucruri depind de starea ei
pozitiva de spirit.
De pilda, daca descoperea ca i era dor de Seth, se
gndea imediat la o amintire vesela sau si imagina o
astfel de scena n viitor:- Daca si facea griji n legatura cu
vindecarea ranilor lui Seth sau cu faptul ca parintii acestuia
continuau sa i interzica sa vina la casuta din copac, ncerca
sa si aduca aminte ca viitqrul i pregatea numai lucruri
bune. Si cum Sara, Annette si Seth cereau acelasi lucru,
, , ,
iar Universul raspunde ntotdeauna la solicitarile tuturor
oamenilor, era n mod evident doar o chestiune de timp
pna cnd se vor reuni cu totii la casuta din copac.
- Hai sa jucam un joc, i spuse Annette plina de
entuziasm.
- Bine, fu de acord Sara, neavnd idee la ce se gndea
Annette.
Annette rse.
- O, Sara, ma nnebunesc dupa tine. Esti o prietena
att de minunata. Esti oricnd gata pentru orice, nu-i asa?
Sara zmbi. si dadea seama dupa entuziasmul Annettei
ca aceastaaveao idee buna. Iar Saraaveancredere nAnnette.
Nu si-o putea imagina propunndu-i vreodata cevacare sa o
faca sa nu se simta bine.
- Spune, ce joc vrei sa jucam?
- Jocul tras ului cu urechea.
- Ce!?
- Jocul trasului cu urechea.
164
- Nu am auzit niciodata de acest joc, rse Sara.
Tocmai l-ai inventat?
- Da, i zmbi Annette. Asculta, nu crezi ca ar fi
. amuzant? Ne vom plimba prin ntregul oras, facndu-ne ca
ne vedem de treburi, si vom asculta ce spun ceilalti oameni.
Sara o privi pe Annette. n ultima vreme facuse
eforturi considerabile sa nu-si mai bage nasul n oala
celorlalti. De aceea, jocul propus i se parea destul de
ciudat.
- i vom spune ,Jocul Intrarii n Starea de Recepti-
vitate'. Vom asculta ce spun oamenii si ne vom gndi n
ce masura sunt acestia receptivi la ndeplinirea dorintelor
lor sau nu.
Sara se lumina la fata. Abia acum ntelegea despre ce
era vorba.
- Deci, nu se pune problema sa ne bagam nasul n
oala altora, ci mai degraba sa adunam dovezi referitoare
la starea lor de receptivitate?
- Exact! Unde crezi ca ar trebui sa ncepem mai nti?
- Cred ca cel mai bun "loc pentru nceput ar fi
Magazinul lui Pete. Oamenii se aduna adeseori n fata
barului si discuta cu Pete, iar noi ne putem ascunde
perfect n spatele standului de ziare. astfel nct sa nu fim
vazute.
Sara si Annette coborra din copac.
- O sa ne distram pe cinste, spuse Sara.
Clopotelul magazinului suna cnd intrara n
magazin, fapt care le facu pe fete sa tresara putin, ca si
cum-ar fi fost prinse cu mna-n sac.
- Buna, fetelor, le spuse Pete, care tocmai alimenta
raionul de dulciuri. Cu ce va pot ajuta astazi?
165
- O, deocamdata cu nimic,1i raspunse Sara rapid.
Nu dorim dect sa ne uitam.
- Da, la revistele cu benzt desenate, o completa
Annette.
- Ei bine, stiti unde se afli acestea, le spuse Pete, deschiznd o noua cutie cu ~atoane de ciocolata si
nemaiacordndu-Ie nicio atentie.
Sara si Annette sefurisara d spatele magazinului.
- Oare de ce ma simt ca si Cbl m as spiona pe cineva?
spuse Sara n soapta.
Annette rse si i raspun~e,acoperindu-si gura cu palma:
- Poate pentru ca exact asta Ifaci.
Amndoua se distrara.
- Nu e nimeni n magazin, I spuse Sara. Nu cred ca
am mai vazut vreodata acest loc att de gol.
Chiar atunci, se auzi din n~u clopotelul. Trei femei
intrara n magazin.
- Hai sa stam jos, spuse un~ dintre ele.
Mesele erau asezate la perde, n partea din spate a
magazinului. I
- Asezati-va acolo! AseZati' -va acolo! sopti Sara,
spernd ;a fe:neile se vor as~za l' masa cea m~i apropiata
de ele, astfel nct sa poata auzi cI spun.
Din fericire, femeile paruraJa i dea ascultare.
- Ura! si spuse triumfatoar Sara.
- Sst! i reaminti Annette. SYntem sub acoperire.
- Ma doare spatele de mor, Feplnse una din femei, foarte grasa. Nu stiu cu ce i-am ~resit. Doctorul spune ca
nu ntelege de ce am dureri atJ de mari. La analize nu
mi iese nimic rau.
166
Sara vazu cum Annrte scoate un caiet si noteaza n
el: "Nr. 1, se concentreara asupra unui lucru pe care nu
si-l doreste."
, ,
- Pai, probabil durjrea va disparea nainte sa-ti dai seama, i raspunse o alt, femeie primeia. Uneori, aceste
afectiuni dispar la fel de fapid cum apar.
Annette nota: "Nr. T ncearca sa o influenteze pe m.
1si sa o readuca n starea de receptivitate".
, - Nu prea cred, spu~e prima femeie. Nici nu-mi mai
amintesc cum este sa nu +doara spatele. Cred ca va trebui
sa ma obisnuiesc cu aceasta durere. Nici analgezicele nu
au vreun ~fect. Ca sa fiu 1incera, nu cred ca doctorul meu
I
are habar ce face.
Annette nota: "Nr.ll nu pare dispusa sa intre n
starea de receptivitate." $ara citi cele scrise de Annette si
rse cu mna la gura. I
Chelnerita se aprofie de masa ca sa ia comanda.
Sara si Annette se privira. Erau multumite de dovezile
adunate deja.
Dupa ce chelnerit~ pleca, Sara si Annette auzira o
alta voce:
- Elizabeth, i-ai spu~ lui Emily despre surpriza ta?
Sara o privi pe Ahneue scriind: "Nr. 3 schimba
subiectul. Cele trei femdi se simt mai bine."
NAvd 1. v v v
- u mca, ar wcmal ma pregateam, raspunse
cealalt~ voce. Am obtinft slujba. Ma mut n oras!
- In oras? se mira prima femeie. Nu ti-e frica sa te
muti singura 'n oras? I '
- Frica? De ce sa-mi fie fri<;:a?spuse a doua femeie,
mai putin vesela nsa calnainte.
167
- Pai, stii ct de periCUloasaleste viata la oras. Nu te
uiti la stiri? Attea lucruri cump ite se petrec la oras. O,
mi fac griji pentru tine. Sper ca le vei descurca.
- Nu-ti face probleme, i sPJse Uz. O sa ma descurc
perfect.
Vocea ei nu prea indica nsl" siguranta. Dimpotriva,
parea o persoana cu totul diferit" de cea care vorbise ceva
mai devreme.
Sara citi ce scrisese Anrietter "Nr. 1 cstiga. Nr. 2 a
iesit din starea de receptivitate."
- Uz se descurca ntotdeau a, spuse a treia femeie.
Uz, tu te descurci ntotdeauna de minune, indiferent
unde te afli sau ce faci. Ti s-a tmplat vreodata ceva
rau? Nu, si raspunse ea singura. Niciodata! Uz, parca ai
fi fermecata, si nu vad niciun mo iv sa se schimbe ceva n
aceasta privi~ta. Ai o ocazie mi1unata, pe care o meriti
si pe care sper sa nu o ratezi. SUfatt de fericita pentru
tine. Sunt absolut convinsa ca ti a merge excelent. Sunt
mndra de tine!
Sara si Annette se privira. "tau! Ce val de energie
receptiva." Fetele erau att de uimit de acest flux de gnduri
pozitive nct pentru o clipa uitara "se ascund si si ridicara
capetele ca sa vada cine este persoara care le-a emis.
- Ati gasit ce cautati, fetelor~ le striga Pete de la bar.
- Da, spuse Sara. Adica nu.
Fetele se grabira sa iasa din 1agazinullui Pete.
- Hai sa asteptam putin, sa}, spuse Annette.
- De ce?
- Tu nu vrei sa ne uitam mai ndeaproape la cele trei
femei? Si sa ghicim care dintre ,le au spus lucrurile pe
care le-am notat?
168
- o, ba da. Vreau, A~'I raspunse Sara.
Fetele se asezara pe banca din fata unicei institutii
, , ,
financiare a orasului si asteptara ca cele trei femei sa , '. '
si termine masa. n S~Arsit,clopotelul de la intrarea
Magazinului lui Pete se auzi din nou si femeile iesira.
Ramasera cteva minut n fata magazinului pentru a
mai schimba cteva vor e nainte de a se desparti. Sara
si Annette erau prea deFlarte pentru a le auzi vocile. n
sfrsit, femeile se desParJra si plecara n drumul lor.
, , ,
La un moment dat, una dintre ele se ntoarse din
drum si se ndrepta glont atre Sara si Annette. Era o femeie
supla, cu o mina feri~ita'1mbracata cu o rochie nflorata
n culori luminoase. Isi tinea pe umar un jerseu la fel de placut. Nu parea sa mear9a, ci mai degraba sa pluteasca. n
timp ce trecea pe lnga fer' le spuse n treacat:
- Ei, fetelor, ati m[i vazut vreodata o zi att de
frumoasa ca aceasta?
- Nu, doamna, i rasprsera SarasiAnnette ntr-un glas. - Nici eu, le sPus. femeia. Nu-i asa ca suntem
norocoase? -
- Foarte norocoase, li spuse Annette.
Sara o privi pe priettna ei cum noteaza nca ceva n
caietul ei: "Nr. 3 continua s~ fie ntr-o stare receptiva.
Simte nevoia sa le-o tra11mita tutu~or celor din jurul ei,
inclusiv necunoscutilor."
,
- 0, la naiba, se a zi o voce nemultumita dintr-o
masina aflata n fata lor.
, Sara si Anne;te nu~ura deloc surprinse sa o vada
pe femeia ~ceagrasa stnd n fata unei masini cu portiera
deschisa. Isi prinsese mAneca de mnerul portierei, iar
cnd trase, aceasta se rupse.
169
- Grozav! Acum mi-am rupt si rochia!
Sara si Annette chicotira. Annette nota: "Lucrurile
nu s-au schimbat cu nimic n bine pentru nr. 1. Continua
sa nu fie receptiva la binele pe care i-l ofera Universul."
- Ai grija! se auzi o noua voce.
Sara si Annette se uitara n directia vocii si vazura
, "
un carucior gol, scapat de sub control, care se ndrepta n
viteza catre masina fem,eiigra.se.Aceasta ramase paralizata,
incapabila sa faca vreo miscare. Nu apuca dect sa si
acopere fata cu minile si sa tipe: , "
- O, nu, sotul meu o sa ma omoare!
Sara avu un reflex nemaipomenit. ncepu sa alerge
cu viteza maxima catre scena si reusi sa devieze directia
" ,
caruciorului chiar nainte ca acesta sa loveasca masina
,
femeii. Aceasta din urma ramase socata, cu minile la
ochi, asteptnd inevitabilul accident. Vaznd ca acesta nu
se produce, si lua palmele de pe fata si o descoperi pe
Sara stnd zmbitoare lnga ea.
- Buna ziua, i spuse Sara. Era ct pe-aici sa fiti lovita
de acest carucior.
- Doamna, cred ca asta e ziua dumneavoastra
norocoasa, striga de pe margine cineva care asistase la
ntreaga scena.
- Nu prea mi vine sa cred, i raspunse femeia
sarcastica. Eu nu am niciodata asa ceva.
,
- Asa ceva? o ntreba Sara, creznd ca vorbeste cu ea.
, ,
- Zile norocoase. Vara mea (tocmai am luat prnzul
cu ea) mi povesteste tot timpul ct de norocoasa este. Tot
timpul i merge bine. Nu si mie nsa. Pe mine, norocul
pare sa ma ocoleasca.
170
- Pai, li spuse Sara 1timiditate, poate ca tocmai afi
avut un moment norocosi daca nu o zi nueaga. Poate ca
destinul dumneavoastra se va schimba ncepnd de acum.
Privind fata senina a ' arei, femeia simti ca se relaxeaza
, I '
si i zmbi larg.
- Stii, scumpo, sjar putea sa ai dreptate. ti
multumesc din suflet. Da, chiar cred ca am avut un
, I
moment norocos.
- ti doresc o zi exc9lenta, continua femeia, n timp
ce si baga cheile n contact.
, 1 . I d 1
nstantaneu, se apn~se ra IOU.
- Ca sa vezi, spuse f<i:meia,privind-o uimita pe Sara.
Este chiar melodia mea Jreferata.
- Hei, rse Sara. D011amomente norocoase unul dupa
celalalt. Eu cred ca a nce Iut deja sa va mearga mai bine.
Femeia rse.
- Cine stie? Poate ca f dreptate. Sa speram ca este asa.
Sara si ncrucisa deretele si i le arata femeii. Aceasta
rse din nou.
- Ma numesc Sara se prezenta fata, ntinzndu-i
mna femeii, asa cum o nvatase mama ei ca era frumos.
, ,
- Eu sunt Emily, i Iaspunse femeia. Stai asa. Am pe
undeva o carte de vizita De fapt, -este cartea de vizita a
sotului meu, dar mi-am cris pe ea si numele meu. , ,
Sara lua cartea de izita si aproape ca o scapa din
mini cnd citi: "NumarlW 1n reparatii casnice."
O, Annette, nu o sa-,fi vina sa crezi, se gndi ea.
l~-
171
CAPITOLUL 24
E afagut sa ai un loc al tau
Annette i spusese ca nu va putea veni la casuta
din copac timp de cteva zile, ntruct pleca
la oras cu familia ei ca sa si viziteze matusa. De aceea,
, , ,
Sara se ndrepta catre casa fara sa se grabeasca. Lnga
Magazinul lui Pete, se decise sa intre si sa si ia un baton , ,
de ciocolata.
Dupa ce plati ciocolata si se pregati sa iasa, dadu nas
n nas cu doamna Wilsenholm.-
- O, buna, Sara, i spuse aceasta. Ma bucur sa te vad.
Sara rse, amintindu-si de ultima data cnd o ntlnise
,
pe doamna Wilsenholm. Era. mpreuna cu Annette si o
ajutase pe aceasta sa si culeaga de ~pe jos cumparaturile
risipite. Doamna Wilsenholm se prinse de ce rde si se distra
la rndul ei, amintindu-si ce se ntmplase atunci.
- Se pare ca ne ntlnim n circumstante mai bune,
nu-i asa, scumpo?
- Da, i raspunse Sara zmbind.
- Sara, nu am putut sa nu rerp.arc data trecuta ca nu
pareai deloc fericita de noua mea piscina. A.:j vrea sa-ti
173-
spun ca tu si prietena ta sunteti mai mult dect binevenite
sa notati n ea ori de cte ori veti dori, de ndata ce va
, - ,
fi terminata, desigur. Asta nu nseamna ca le voi permite
sa noate n piscina mea si altora, dar tu si prietena ta
att de draguta veti fi ntotdeauna binevenite. Si, desigur, , , ,
J si prietenul tau Seth. Asta numai daca ti place sa noti, , "
evident. Apropo, ti place?
- 0, da, doamna. Sunteti foarte amabila. Sunt ct se
,
poate de fericita ca va.faceti aceasta piscina. Sunt convinsa
ca va va face foarte bine pentru sanatate. Doar ca...
Sara ezita.
- Ce anume, draga mea?
- Am fost extrem de surprinsa auzind ca nu mai
aveti ham barul.
,
- 0, vechitura aia. Hambarul era la fel de batrn ca
si aceste dealuri. Aproape la fel de batrn ca mine.
Sara se distra. Doamna Wilsenholm avea n mod
evident simtul umorului.
,
- Sara, hai sa bem mpreuna un suc, i propuse
doamna Wilsenholm. Nu-mi place sa stau singura la
masa. Ce ai prefera?
Fara sa mai astepte raspunsul Sarei, doamna
Wilsenholm se ndrepta catre mesele din partea din spate
a magazinului si lua loc la una din ele.
Sara o urma si se aseza lnga ea, ntr-un separeu.
Doamna Wilsenholm comanda un shake de nghetata.
- Pete face cel mai bun shake de nghetata din lume,
spuse ea. Vrei si tu unul, Sara?
- Da, multumesc, i raspunse fata, zmbind.
Era greu sa reziste unei astfel de invitatii, cu att mai
mult cu ct shake-ul i fusese recomandat drept cel mai
bun din lume.
174
- Acum, spune-mi, Sara, de ce era att de important
pentru tine hambarul meu?
Doamna Wilsenholm o trata pe Sara ca pe o veche
prietena. Fata se simtea bine vaznd ca un adult este att
de interesat de preocuparile ei.
- Pai, stiti. .. spuse ea, Annette se poate da ...
Se opri. Dintr-odata, nu i se mai parea o idee att
de nteleapta sa i povesteasca proprietaresei copacului ca
obisnuiau sa se dea cu frnghia din el, deasupra rului, si
ca Annette si desprindea minile de pe frnghie si plutea
cu capul n jos! Daca doamna Wilsenholm s-ar fi speriat?
Daca le-ar fi interzis tuturor sa mai vina la casuta din
,
copac?
- Continua, Sara. Ce ziceai ca face prietena ta,
Annette?
- Ei bine, ncepu Sara, ncercnd sa se decida daca
merita sa i spuna doamnei Wilsenholm tot adevarul sau
nu. Stiti, Annette este gimnasta, si nca una foarte buna. , , ,
Poate sa... Mi-a spus ca ma va nvata sa fac cteva din
tehnicile pe care le stie, dar n acest scop avem nevoie de o
frnghie lunga si sigura. Mi-am adus atunci aminte ca am
vazut o astfel de frnghie n hambarul dumneavoastra. La
nceput, ne-am gndit sa va cerem voie sa practicam pe ea,
dar cum hambarul a disparut) cred_canu mai este cazul.
- Hei, Sara, problema este foarte simplu de rezolvat.
La urma urmelor, nu avem nevoie de un hambar ca sa
atrnam o frnghie de el, cnd avem attia copaci prin
preajma. Uite cum facem, scumpo. O sa l ntreb pe
domnul Wilsenholm ce s-a ntmplat cu frnghia aceea
lunga, iar apoi vom gasi un loc de care sa o atrnam. Sunt
convinsa ca prietenul tau, Seth, ar putea gasi un astfel de
loc lnga caSUtavoastra din copac.
175
Sara sari n sus. 1 se parea ciudat ca altcineva n afara
de Annette si de Seth sa yorbeasca de casuta lor din copac.
Chelnerita aduse shake-urile. Sara ncepu imediat sa suga
din paiul ei, ncercnd sa-si ascunda astfel tulburarea.
- Stii, trec pe acolo destul de des, continua doamna
Wilsenholm.
Sarei nu-i venea sa si creada urechilor. Doamna
)
Wilsenholm trecea pe la casuta din copac?
Doamna Wilsenholm observa stnjeneala Sarei.
- De regula, ma duc acolo cnd sunteti la scoala.
Exista pe malul rului o stnca mare pe care mi place
sa ma asez. Nimic nu se compara cu contemplarea apei
care curge pentru a-ti ridica starea de spirit. Sa stii nsa ca
nu vin niciodata atunci cnd stiu ca va aflati acolo, tu si
, ) )
prietenii tai, Sara. Stiu foarte bine ct de important este
sa ai un loc speCial, numai al tau.
Sara respira adnc, apoi sorbi din nou din paiul ei.
- Nu-i asa ca e un shake foarte bun?
)
- Chiar este, i raspunse Sara. Va multumesc foarte
mult ca m-ati invitat.
)
- Saptamna trecuta am vazut o bufnita foarte mare
n casuta din copac, Sara, i spuse doamna Wilsenholm,
studiindu-i atenta reactia fetei. Ai vazut-o si tu?
,) )
Sara se neca. Tusi si si duse servetulla gura, ncercnd
sa si revina. Nu-i venea sa si creada urechilor.
, )
- Era foarte frumoasa. A venit de dincolo de ru si
)
s-a asezat chiar n casuta voastra, dupa care si-a luat din ) , )
nou zborul, trecnd pe lnga mine. Parca m-ar fi privit
sa vada ce fac. n final, s-a ntors n casuta din copac. Ai
vazut si tu bufnita, Sara?
, )
- O, da, i raspunse Sara, ncercnd sa para calma, dar
nu foarte interesata de subiect. Am tot vazut-o pe acolo.
176
-Hmmm.
Sara si tinu respirrtia. - As;a-~i place I~ie la tara, Sara. Exista att ea
animale si pasari frujoase care traiesc alaturi de noi.
Desigur, se feresc de nri, oamenii, si bine fac, dar mi se
pare minunat ca ne putFm ntelege. mi face mare placere
sa stiu ca pomii mei sunt folositi de tine si de prietenii tai,
, r"
Sara; a, si de bufnita ac ea.
Sar~ ofta usu:ata. r fost foarte aproape, se gndi ea.
mi place foarte mult aCfasta doamna, adauga imediat.
Sara si sorbi ultira picatura din deliciosul shake
de nghetata, fadnd ur zgomot puternic cu paiul care
aspira lichidul amestelat cu aer. Doamna Wilsenholm
facu acelasi lucru, n acelasi timp cu ea. Amndoua
izbucnira n rs.
- O sa-I ntreb pe Idomnul Wilsenholm de frnghie
chiar deseara, Sara. O srovedem noi cum o putem atrna
de copac dupa aceea.
Sara si-ar fi dorit sloi spuna doamnei Wilsenholm ca
nu doreste ca altcineva sa se apropie de casuta din copac
pentru a atrna frnghii' Cum i-ar fi putut spune nsa ca
nu era binevenita pe prlpria ei proprietate?
- Daca stau sa a gndesc mai bine, continua
doamna Wilsenholm, ,oate ca nu ar trebui sa trimit pe
cineva acolo. n fond, ni ne dorim ca tot orasul sa stie d
locul vostru secret.
Sara se simti usurata. Doamna Wilsenholm parea sa
i c}teasca gndurile.
- Vedem noi cum facem, .Sara. O sa te anunt de
;hie.
177
- Va multumesc, i raspunse tara, inclusiv pentru cel
mai bun shake de nghetata din lume.
- Ma bucur ca ti-a placut, stumpo. Ne vedem mai
trziu.
: c ~ITOLUL 25
O bufni,a care acce~ta
Solomon, sti~i ca doamna Wilsenholm stie de
- existenta ta?
De ce te surprinde qcest lucru att de tare, Sara?
- Deoarece existe+a ta ar trebui sa fie un secret. Eu credeam ca singurii car~'stim de tine suntem noi, eu, Seth
si Annette.
, Doamna Wils~nhol~ ~veq vrsta ta, Sara, cnd ne-am
cunoscut pentru przma data.
- Ce!? Ai cunoscu~-o de cnd era fetita?
Numele ei este AdeVine, apropo. La a;ea vreme, toata
lumea o striga Maddie. Era un adevarat baietandru, Sara.
Acefti copaci nu erau Chirr att de mari atunci ca acum, dar
oricum se catara pna n vrful lor. TataLei era proprietarul
fabricii de cherestea, f1 nainte de a muri, i-a lasat-o
mOftenire doamnei Wils1nholm fi sotului ei. o - Solomon, cum t9-a cunoscut doamna Wilsenhom,
vreau sa spun Maddie?
Cred ca cel mai bin1ear fi daca ai ntreba-o personal.
179
Sara se simti dezamagita. Si-tr fi dorit sa afle mai
multe despre felul n care o cu oscuse Solomon pe
doamna Wilsenholm cnd ~aceasta era mica. Ea nsasi se
simtise foarte reticenta la gndul de a-i mpartasi doamnei
Wilsenholm relatia ei cu Solomon Acesta fusese att de
,
mult timp un secret foarte bine pastrat nct nu-i venea
sa discute deschis cu toata lumea d~spre el.
Vorbim mai trziu, Eta me.ad~aga,i spuse Solomon,
ntinzndu-si aripile, gata sa-si ia ztorul.
- Solomon, asteapta, spuse ra id Sara.
Solomon si strnse aripile la oc si o privi cu iubire
pe Sara.
- Solomon, cti alti oameni jn oras stiu de tine?
O, af zice ca a~Jos; destul de uIti d;-~ lungul anilor,
Sara. Cei mai multi dintre ei nu-s' mai amintesc nsa de
ntlnirea noastra. 'Unii nu m-au ~tcunoscut niciodata, n
timp cealtii m-au cunoscut, dar n timp au uitat de mine.
- Eu nu voi uita niciodata de tine, Solomon, striga
Sara. Cum ar putea cineva ...
Maddie este una din acelepenl'Soanerare, la fel ca fi
tine, Sara, cu care am stabilit o lega[uraeterna. Apropo, ea
are o legatu~alafel de strnsa fi laJleide eterna inclusiv cu
tine, Sara. Iti doresco seara minuna(a.
Solomon se nalta pe cer si di~paru din vedere.
Sara ramase pe platforma did fata casutei. Capul i
se nvrtea din cauza informatiildr primite. Nu stia ce
, I '
trebuia sa faca n continuare si nlu-si dadea seama nici
, ,
macar ce simte. Si-ar fi dorit sa l gaseasca pe Seth si sa i
povesteasca tot ce a aflat. UltimelF informatii erau prea
din cale-afara, asa ca nu le putea p~stra numai pentru ea.
180
Am o legatura eter~ cu doamna Wlsenholm! s spuse
ea. Ciudat lucru. Ma rtreb ce a vrut sa spuna Solomon? Oare de aceea tot apareldoamna Wilsenholm n viata mea
exact la timp pentru a rya ajuta?
- Sara! Ma bucur latt de mult ca esti nca aici. Ma
temeam sa nu fi plecat.
- Seth! Seth! SUt att de fericita sa te vad! Dar
pentru numele lui Du nezeu, ce faci aici? Credeam ca
nu mai ai voie sa vii! I u o sa ai necazuri? O, Seth, mi-a
fost att de dor de tine.1Am attea lucruri sa ti spun!
Sara l privi pe Setf' Se simtea att de fericita.
- Seth, vad ca est~ complet refacut. Ranile nu ti se
mai vad deloc. Nu se 0fserva nici urma de cicatrice!
- Mda, i raspunse Seth relaxat. Mie nu-mi ramn
niciodata cicatrice.
Sara zmbi. Aveau att de multe de discutat,
- Cnd m-am ntJrs azi acasa de la scoala, continua
,
Seth, mama mi-a spu ca a sunat tata de la serviciu si
ca i-a spus sa ma trim'ta la grajduri, unde el si domnul
Wilsenholm aveau cev~ de lucru pentru mine. M-am dus
asadar la grajduri, un -lletata mi-a dat o frnghie uriasa
si mi-a spus ca trebuia sa i-o duc doamnei Wilsenholm.
Mi-a spus ca s-a oferit sa i-'o duca el nsusi, dar doamna
Wilsenhom i-a preciza clar ca doreste sa i-o duc eu. De
aceea, tata mi-a spus: ,Ea e sefa, asa ca nu am purut-o
contrazice." De aceea, i-a spus ca i duc frnghia si sa
fac orice mi spune sa ac. A adaugat ca era vorba de un
feLde proiect, pe care l puteam realiza dupa ore, daca
doream. Apoi, tata m- privit n ochi si mi-a spus: "Iar tu
doresti acest lucru, nU-l asa, fiule? , r ,
181
Sara ncepu sa rda. De fapt, nu se mai putea opri
din hohotit.
Seth rnji si el, savurnd rsul necontrolat al Sarei.
- Sara, ce gasesti att de amuzant? Spune-mi, Sara,
ce ti se pare att de nostim?
- Mama, dar multe mai am sa-ti povestesc! i spuse
Sara, ncercnd sa se opreasca din rs, dar fara prea mare
succes. Este una dintre Qoi.
- Cine? Ce vrei sa spui?
- Maddie. Doamna Wilsenholm. Este la fel ca noi.
l cunoaste pe Solomon, Seth. De fapt, l-a cunoscut nca
de cnd avea vrsta noastra ..
- Sara, ce tot spui acolo!?
Seth pur si simplu nu putea sa nteleaga.
- Seth, gndeste-te putin. Aminteste-ti cum apare
tot timpul n viata noastra doamna Wilsenholm exact la
momentul potrivit. ti mai aduci aminte cum ne-a salvat
casuta din copac, si n general cum l-a mpiedicat pe sotul
ei sa taie toti copacii din zona?
- Da, i raspunse Seth, ezitnd.
- Si cum a fost ideea ei ca tatal tau sa devina
,
administratorul fermei?
Seth dadu din cap.
- Da, asa e.
- Iar acum, uita-te si tu: nu numai ca a aranjat n acest
fel lucrurile nct sa te poti ntoarce la casuta din copac,
dar chiar l-a determinat pe tatal tau sa ti porunceasca sa
faci acest lucru. O, Seth, este cea mai uimitoare femeie
pe care o cunosc. Si este una dintre noi, Seth! l cunoaste
pe Solomon!
182
- Sara, de unde st!" tu acest lucru?
,
- Pentru ci ma tot izbesc de ea. mi iese tot timpul n
cale. Oriunde m-as du I ' hop si ea. Odata, m-a invitat la
un shake de nghetata si mi-a povestit ci vine adeseori la
casuta noastra din copac I dar nu atunci cnd suntem noi aici,
ntruct nu doreste sa nd deranjeze. Mi-a spus ci vine aici de multi ani de zile. A adaukat apoi ci a vazut o bufnita mare n
casu~anoastra si m-a nttebat daci am vazut-o si e~.
) ) I )
- Solomon!? L-a vazut pe Solomon!?
- Da, iar cnd i-{m spus acest lucru lui Solomon,
acesta nici nu a clipit macar. Dimpotriva, mi-a spus ct
se poate de calm: ,0, Ha, o cunosc pe Maddie de multi
ani de zile.' A adauga~ ci foarte multi oameni din oras
l-au cunoscut cnd er+ copii la fel ca'noi, dar ca cei mai
multi dintre ei nu-si rai amintesc de el. Dar doamna
, )
Wilsenholm si-l amintfste perfect."
- Sara!Sem! Sunt att de bucuroasa ci sunteti aici!striga
Annette cu respiratia ta+ta de jos, urcndu-se n copac.
- Annette, te-ai tttors! Super! Te-ai distrat bine? O,
Annette, nu o sa-ti vina sa crezi tot ce s-a ntmplat!
- Spune-mi ;epedt Ce s-a ntmplat? Seth, ce faci tu
aici? Nu o saai necaziri? Uita-te la tine. Arati minunat.
De fapt, arati perfect! _
Sem ncepu sa r<ila.Fetele ~orbeau n acelasi timp,
si foarte rapid. Cei trei se simteau att de bine sa fie din
nou mpreuna. I
- Nu numai ca nu voi avea necazuri, spuse Seth lent
si deliberat, dar tata cHiar mi-a poruncit sa vin aici.
Sara dadu din ca4
- O, Doamne, 1}nnette, avem att ea lucruri sa-ti
povestim!
[83
- Sara, ai facut rost de frnghie! spuse plina de
entuziasm Annette.
- De unde stii? o ntreba Sara.
- Pentru ca am vazut-o la baza copacului. Uite-o
colo! Annette i arata ceva jos.
Sara si Annette sarira n picioare si se luara n brate. , "
- Am reusit! strigara ntr-un glas.
- De fapt, ce-i cu frnghia asta? le ntreba Seth.
- De unde sa ncepem? spuse Sara, scuturnd din cap.
- A fost ideea lui Solomon, o completa Annette.
- Hm, ntr-un fel, continua Sara. Dupa ce ai primit
interdictia de a mai veni aici, fie-am trezit ca ne este dor de
,
tine. Nu prea ni se mai parea distractiv ma tine, asa ca l-am
ntrebat pe Solomon ce sa facem, iar el ne-a raspuns sa gasim
un gnd care sa ne faca sa ne simtim bine (stii cum face el
ntotdeauna!). Nu ne-a fost nsa deloc usor sa gasim un astfel
de gnd n absenta ta. Ori de cte ori ncercam sa emitem
gnduri fericite legate de tine, ne aminteam instantaneu ca
nu poti fi cu noi. De aceea, Solomon ne-a spus ca ar trebui sa
ne gndim la altceva. Ne-am dat pe rnd cu frnghia, dupa
care lui Annette i-a venit ideea de a ma nvata sa zbor si eu cu
, ,
capul n jos, la fel ca ea. A adaugat nsa ca avem nevoie de o
frnghie mare pe care sa putem practica fara pericol, nainte
de a sari cu frnghia ta deasupra rului. Prinse cu aceasta
activitate, am uitat de tristetea noastra legata de absenta , ,
ta. Si astfel ne-am stabilit misiunea de a gasi o frnghie
potrivita ...
Sara se ntrerupse, ncepnd sa rda. Annette rdea si ea.
- Ce-i att de amuzant? le ntreba Seth, naucit.
- Solomon este o pasare att de desteapta, i ras-
punse Sara.
184
Chiar atunci, Solomon si facu teatral aparitia n , ,
mijlocul lor, cobornd aproape n picaj din naltimi.
Dupa cte constat, ntregul grup s-a reunit din nou.
- Solomon, a functionat!
,
- Ce a functionat? Seth nu pricepea o iota din ce
spuneau fetele.
Sigur ca afunctionat, Sara. ntotdeauna functioneaza.
- Ce functioneaza ntotdeauna? ntreba Seth, la fel
,
de nelamurit.
Totul functioneaza ntotdeauna) i zmbi Solomon. Tot
ce v-ati putea dori vreodatafunctioneaza impecabil ndreptn-
du-se catre voi) cu conditia sa i penniteti sa vina la voi.
Sara si Annette ramasera tacute, zmbind si ascultnd
, ,
dialogul dintre cei doi.
- Hmm, mi-e mult mai usor sa ti accept cuvintele , ,
astazi, Solomon, dect mi-a fost luna trecuta, cnd Seth a
primit interdictie sa mai vina aici, spuse Annette.
Solomon zmbi.
- Solomon, tu ai stiut de la bun nceput cum se vor
derula lucrurile?
Lucrurile "se deruleaza ntotdeauna): ntruct procesul
devenirii nu nceteaza nicio clipa.
- Bine, bine, dar ntelegi c~vrea~ sa spun. Ai stiut ca
doamna Wilsenholm va aranja astfel lucrurile nct Seth
sa se poata ntoarce la casuta din copac?
Ei bine) Sara) eu nu mi pierd niciodata timpul
ncercnd sa mi imaginez CUM se vor derula lucrurile.
Ce-i drept) am stiut nsa ca ele se vor derula N FAVOAREA
VOASTRA) ntruct Universul raspunde tuturor cererilor
care i sunt adresate. n continuare) totul depinde numai de
voi) sa acceptati ceea ce vi se ofera.
185
- Arta Acceptarii, zmbi Sara.
Foarte corect, Sara. ndeplinirea oricarei dorinte
reprezinta un proces care are trei pasi. Pasul unu consta n
a cere ceea ce doresti. Pasul doi nu depinde de tine, ci de
Univers, care ti raspunde ntotdeauna. n sfrsit, pasul trei
consta n a primi ceeace ti esteoferit.
- Suna destul de simplu, spuse Seth. Atunci, care-i
trucul? _
Trucul?ntreba Solomon.
- Da. Cu siguranta, lucrurile nu pot fi att de simple,
Solomon. Eu unul am cerut foarte multe lucruri pe care
nu le-am primit. De fpt, toti oamenii din lume si
doresc diferite lucruri, dar putini sunt cei care le primesc
cu adevarat. Deci, care-i trucul?
Solomon zmbi. Ei bine, Seth, "trucul" consta n
faptul ca atunci cnd ceri ceva ce nu ai, tu esti att de
constient de faptul ca nu ai lucrul respectiv, nct ntreaga
ta fiinta vibreaza la unison cu sentimentul ca nu l ai. De
buna seama, atunci cnd emiti un astfel de semnal lucrul
respectivnupoate veni la tine, ntruct acestlucru ar ncalca
LegeaAtractiei.
Trebuie sa emiti un semnal care rezoneaza perfect cu
dorinta ta pentru ca aceastasa sepoata ndeplini.
Ochii Sarei si ai lui Annette se luminara. ntelesesera.
, ,
- Da, Seth, de pilda, noi ne-am dorit ca tu sa te
ntorci la casuta din copac, dar ne-am dorit acest lucru
ntr-o maniera foarte neinspirata, spuse Annette.
Sara rse.
- Maniera neinspirata serefera exact la ce avrut saspuna
Solomon despre semnalele care se opun dorintei noastre.
186
- Am tot ncercat saemitem gnduri fericite referitoare
la ntoarcerea ta, dar ori de cte ori am facut acest lucru, ni
se facea si mai dor de tine. De aceea, Solomon ne-a sugerat
sa ne gndim la altceva, i explica Annette.
- Asa este. Atunci, lui Annette i-a venit ideea de a
,
ma nvata cum sa zbor cu capul n jos pe frnghie. Sper
sa nu ma ntelegi gresit, Seth, dar ne-am ambalat att de
tare tot cautnd o frnghie, nct am uitat cu desavrsire
ct de mult ne lipseai.
- Da, iar gasirea unei frnghii nu s-a dovedit att de
usoara cum ne-am imaginat la nceput, asa ca a trebuit sa
ne facem tot felul de planuri. Nu se pune problema ca am
fi uitat complet de tine, Seth, dar atentia noastra a fost
distrasa pentru o vreme.
Solomon le ntrerupse. Lucrul cel mai important
pe care trebuie sa l ntelegi este ca atunci cnd ceri ceva,
ntreaga manifestare se rearanjeaza astfel nct sa ti ofere ce
ai cerut. Nu trebuie sa ceri la infinit acelasi lucru. Daca ai
trecut de Pasul Unu (cererea), cel Y(lai bine este sa ntelegi ca
poti trece direct la Pasul Trei (acceptarea).
- Bine, dar ce se ntmpla cu Pasul Doi? ntreba Seth.
Pasul Doi nu este treaba ta.
- Pai, a cui treaba este?
Este treaba Legii Atractiei, a Fortei Creatoare a Vietii,
a Fortei Divine, a Znelor Universului. Cele mai variate
forte ale Bunastarii Universale se trezesc si ncearca sa ti
ndeplineasca dorinta.
Sara, Seth si Annette ramasera ta<:::uti. Cuvintele lui
, ,
Solomon pareau att de adevarat~ si de sigure nct i
faceau sa viseze.
187
Pasul Trei, continua Solo1on, estesingurul lucru care
ar trebui sa tepreocupe si constc;n a intra n rezonanta cu
propria ta dorinta.
- Si cum as putea face acest lucru? ceru Seth explicatii
suplimentare.
Nefacnd acel unic lucru care poate mpiedica
manifestarea dorintei tale.
Sara si Annette ncepura din nou sa rda, zapacindu-l
complet pe Seth. ' .
- Solomon, ce vrei sa sput? La ce lucru te referi?
De fapt, este vorba de mai multe lucruri, respectiv de
toate acele lucruri care nu-tefac a te simti bine. vezi tu, ori
de cte ori simti o emotie negatiba, cum arfi teama, mnia
sau vinovatia, tu tefocalizezi arpra opus~lui dorintei tale (care te-arface automat sa te si~;ti bine). In acestfel, tu nu
ai cum saprimesti ceeaceTI DXORESTLpentru ca emiti o
vibratie care rezoneaza cu ceea NU ti doresti.
, , ,
- De pilda, cnd ne si1team triste pentru ca nu puteai ~fi cu noi, i explica Saja, noi taceam exact acest
lucru. In schimb, cnd atentia ~oastra s-a focalizat asupra
unui alt subiect, care nu ne tatea sa ne simtim triste, ci
dimpotriva, am nceput sa emijem o cu totul ~ta vibratie,
pozitiva de data aceasta, asa ca ..
- Am putut primi ceea ce ne doream de fapt, ncheie
Annette fraza Sarei.
Ei bine, copii, cred ca ati I nteles. Cred ca veti avea
nevoie de multe ore de reflectie numai ca sa va dati seama
cte intentii ati emis n ultimele Isaptamni si cte dintre ele
s-au mplinit deja.
Atunci cnd se ntmpla as'F/ de lucruri, unii oameni
le considera un fel de magie, altii le numesc miracole, dar
188
n realitate ei nsisi sunt cei careAU PERMIS ndeplinirea
propriilor lor dorinte, n mod constient sau inconstient,
deliberat sau nu.
- Gndeste-te putin, Sara, spuse Annette, plina de
entuziasm, de cum ne-am schimbat intentia, ncepnd sa
cautam o frnghie, au si nceput sa se declanseze cele mai
uimitoare lucruri.
Ei bine, copii, cele mai uimitoare lucruri chiar ncep
sa se ntmple de ndata ce ti stabilesti o dorinta. Ele ncep
sa sederuleze chiar n momentul n care te afli n toiul unei
dileme, al unei probleme sau chiar al unei catastrofe. Tu nu
poti observa nsa aceste semne dect daca ncetezi sa mai
opui rezistenta si ncepi sa le accepti.
- Hmmm, exclama Sara, sprijinindu-se mai bine de
copac. Toti trei se simteau minunat. , ,
- Suntem att de norocosi, spuse Annette. De fapt,
poate nu norocosi este cuvntul, ci ...
Annette, nu trebuie sa teferesti de acest cuvnt, care te
face ntotdeauna sa te simti mai bine. Atunci cnd te simti
norocos,tu te afli cu siguranta n rezonanta cu dorintele tale.
Ori de cte ori te simti norocos,binecuvntat, fericit sauplin
de apreciere, tu acceptipractic ndeplinirea dorintelor tale.
n schimb, daca te simti f{hinionist, trist, coplesit de
tristete, de vinovatie, de rusine sau de mnie, ori daca simti
oricealta emotie negativa, tu nu te mai afli practic n starea
de receptivitate.
Da, estefoarte bine sa te simti "norocos". Bine copii,
am plecat. va las sa va savurati propria binecuvntare.
- La revedere, Solomon, ne vedem mine!
Sunt o bufnita att de norocoasa, spuse Solomon n
loc de ramas bun, lundu-si zborul de pe platforma.
189 -
Copiii izbucnira n rs.
Hm, aveai dreptate, Annette, striga Solomon de sus.
Nici mie nu-mi place cum suna acest cuvnt. Sa vedem,
ce suna mai bine n asocierecu cuvntul bufizita? Bufizita
care chiuie. Bufizita care accepta! Da, sunt o bufizita care
accepta. Eu sunt o bufizita care accepta. Mult mai bine!
Cred caprefer aceasta expresie!
CAPITbLUL 26
Elioerarea oe ~n~urile n~rijoratoare
Sara se afla deja n qasuta din copac si i astepta pe
Annette si pe Set~ sa vina. Se sprijini relaxata de
copac si privi rul de dedeslubt, simtindu-se pur si simplu
bine. Respira adnc si si Jtinse bratele deasupra capului,
simtind cum o trec fiorii pe sira spinarii.
- Ma simt grozav, strir:a ea n gura mare. Mi-as dori
ca toti oamenii din lume sa se simta la fel de bine ca
mine: cel putin pentru o clfPa. Cu siguranta, nu si-ar mai dori atunci sa se ntoarca lr starea lor de dinainte.
Sara se simtea de parca ar fi plutit. Celelalte
evenimente ale zilei pareat sa 'se fi petrecut demult, sau
unei alte persoane, si nu stmtea niciun pic de nerabdare
cu privire la ceea ce va urmi' Annette si Seth ntrziau mai
mult ca de obicei, dar Sar nu se simti nici nerabdatoare,
nici nelinistit~. Mo~en~ul i se pare~ ~ur si simp~u perfect.
Tot ce facea 1 se;parea ldejal, la umson cu donntele cele
mai intime ale sufletului Fi. Nu i lipsea nimic. Nu si
dorea ceva anume. Toate erau la locul lor.
191 -
- Cred ca asa ar trebui sa ma simt tot timpul, si , ,
spuse ea cu voce tare. _
Ai perfecta dreptate, Sara, i raspunse Solomon,
ateriznd pe platforma ei. Afa ar trebui sa te simti n
fiecare moment: perfecta fi n expansiune, cafi cum ai avea
totul, dar ai deveni mai mult; satisfacuta, dar dornica sa
experimentezi lucruri noi; completa, dar n plina evolutie.
Sara simti o iubire extatica coplesind-o si si privi , , "
bunul prieten naripat.
- O, Solomon, e att de bine sa te simti att de bine.
,
Ce-o fi cu mine? rse ea.
Ai devenit una cu esenta ta, Sara. Sau poate arfi mai
bine sa spun ca te-ai deschis n sfrfit n fata esentei tale
reale, permitndu-i sa se manifeste prin tine. Aceasta este
starea ta existentiala normala. De fapt, arfi stareafireasca
a tuturor oamenilor, daca aceftia s-ar deschide n fata ei,
acceptnd-o.
- Stiu ca ai dreptate, Solomon, si nu-mi doresc , ,
nimic altceva dect sa o accept n permanenta. Cred ca
toti oamenii si-ar dori acest lucru, daca ar sti ct de bine
" ,
s-ar putea simti, si mai ales cum sa o faca. De ce nu ne
simtim ntotdeauna asa, Solomon? De ce este att de greu
sa te deschizi si sa accepti? , ,
Sa zicem ca efti opiatra pretioasa bleumarin, lafel ca
apa oceanului. ncetul cu ncetul, din cauza expunerii la
elementeledin mediul tau, pe tine s-a depus un strat de noroi.
Din cauza acestui nvelif nenatural, tu nu mai vezi lafel de
clar canainte. Acest lucru s-a ntmplat cu toti oamenii, dar
cuputin efort, ei pot scapa de aceasta acumulare nefireasca
de sedimente, stralucind la fel de puternic ca odinioara fi
simtindu-se mai bine ca oricnd.
192
Att timp ct vei r1mne n aceasta stare de spirit
extatica, ti vafi usor sa rtelegi acest lucru. Oricum, mult
mai usor dect daca nu v,e-aisimti bine. Sa vedem acum
cum functioneaza proces+ minti/ Esti o fata tnara care
sta n casuta ei din copacfsteptndu-si prietenii, dar n loc
sa te simti usoarasifericiti' sa zicem ca te simti mpovarata
de totfelul de gnduri negre-Acestea reprezinta noroiul care
acoperapiatra pretioasa. pe pilda, sa zicem ca profesorul
tau preferat paraseste sco1la si acest lucru te ntristeaza
profund, sau ca ai vazut iste baieti certndu-se n parcare
si ti-ai imaginat cele mai neplacute scenarii (din categoria
ntmplarilor pe care le-a vazut la televizor), sau ca ti-ai
auzit tatal plrigndu-se e seful lui, aseara, dupa cina, si
ti-ai dat seama ca n ulti1a vreme nu se mai simte att de bine la slujba. Sau poate aj auzit ca mama prieten ei tale cea
mai buna este bolnava, falY carete ntristeaza si teface sa te
simti putin vulnerabila. C~fiecare situatie negativa la care te gndesti, bucuria taprifordiala pare sa se reduca.
Daca te afli ntr-o sJtuatie de acestfel, ia o decizie:
"Ma voi gndi mai trzi1la profesorul meu preferat care
paraseste scoala. Acum dorfc sa ma gndesc la cevaftumos,
de pilda sa mi aduc aminfe de cele mai ftu moasemomente
pe care le-am petrecut al."turi de el Mi-ar fi placut ca
baietii aceia sa nu sefi cer at n parcare, dar pna una alta
mi voi vedea de treburile mele si voi porni de la premisa
ca s-au mpacat. Oricum le doresc tot binele din lume.
Mi-as dori catatal meu sa St simta bine la slujba, dar aceasta
nu esteproblema mea, ci a lui. Sunt convinsa ca nu are
nevoie de ajutorul meu pentru a sesimti bine. Oricum, tata
se descurca ntotdeauna pJ1fict, n orice situatie s-ar afla.
193-
Mi-al dori ca mama prietenei mefe sa se vindece, dar grijile
mele nu opot ajuta cu nimic. De fceea, voi lasaprocesul de vindecarepe seamafamiliei sale, aldoctorilor, a ngerilor sau
a lui Solomon al ei.
Daca nca ti mai ramn gJduri negre, spune-ti: "Nu
trebuie sa ma gndesc la acest luJu chiar acum. Poate mai
trziu, dar nu acum. "ncearcasa ~tiimaginezi eliberareade
aceastapovara, prin renuntarea J'gndurile de ngrijorare,
unul cte unul. Prin renuntarea la fiecare gnd, te simti
putin mai uloara, mai relaxata, mai fericita, pna cnd,
fara nicio exceptie, ajungi sa simti din nou claritatea,
lumina li fericirea care reprezintaIesenta ta.
Tot ceea ce teface sa nu te s~mtifericita reprezinta un
atalament fata de cevacarete mpfedica sa te simti astfel. De
pilda, daca te simti furioasa li ai reuli sa te detajezi de acest
sentiment, te-ai umple imediat de bucurie. Daca te simti
trista li ai reuli sa te detalezi de [1 ristete, ai deveni imedi~t
fericita. Daca ai o durere de cap li ai reuli sa uiti pentru
o clipa de ea, te-ai simti imediat minunat. Orice stare de
spirit care nu rezoneaza cu feriCZI~rea absoluta se datoreaza
unui gnd de care continui sa te cramponezi. Din fericire,
tu ai oricnd capacitatea de a renluntala el.
Sara zmbi. ntelegea perfect ce i spunea Solomon.
Savurndu-si propria fericire, sehtreba de cesecramponau
oamenii de lucrurile care nu i ticeau fericiti.
Ei bine, fata mea draga, ne vldem mai tdrziu. ti doresc
o dupa-amiaza splendida.
Solomon se ridica n aer, la fel de usor ca o pana, si
zbura departe. Sara zmbi priVin~ usurinta cu care plutea.
"Exact asa ma simt acum, si spuse ea cu voce tare. Te
iubesc, Solomon."
194
CAPItOLUL 27
Intentia ae a te simti Dine
, ,
Sara, esti sus? selauzi vocea lui Seth de jos.
- - Da, sunt ai+' striga Sara, privind n jos si
vazndu-1 pe Seth care cobora pe carare.
Hm, se ntmpla cev+ si spuse ea. Simtise n tonul
vocii lui Seth ceva nou si re simti usor tensionata, nefiind
, "
prea sigura ca si dorea sa e despre ce era vorba.
ncerca sa si adune g~A ndurile si sa ramna n starea de
, ,
bunastare pe care o simtis pna.atunci, dar era constienta
ca starea ei de fericire se d'minua vaznd cu ochii.
- Sara, cred ca se ntAmpla ceva neplacut si as vrea sa
I ' ,
nu te superi.
- Ce anume?
- Ei bine, am vazut ~ macara uriasa pe podul de pe
Main Street.
Sara nu avea nicio ide! la ce se referea Seth. Oare de ce
si imagina acesta ca aceast~ informatie ar putea-o supara?
-;-Sara, cred ca se pre~atesc sa ndrepte barele ndoite
ale podului, stii, locul acela care ti place att de mult.
Cred ca intentioneaza sa luna si niste cabluri noi. , .H"
195 -
a att de brusc nct se
aina si cartile unde era,
, ,
- Oh, spuse Sara.
Starea ei de spirit se schim
simti usor ametita. Lasndu-si
", ,
ncepu sa coboare rapid scarile.
- Sara, nu cred ca e o idee buna. Oricum, au blocat
ntregul trafic.
- Trebuie sa ma duc sa vad celsentmpla. Vii cu mine? Seth i citi hotarrea n ~riviri. O mai vazuse si
altadata n aceasta sta;e, asa-ca sti a ca nu are niciun se~s
, ,
sa ncerce sa o opreasca.
- Da, vin, i raspunse el, ~obornd dupa ea. Sara
alerga repede, iar Seth trebui s~ o ia la fuga ca sa poata
tine pasul cu ea.
Pe pod erau adunati foarte iUlti muncitori. La capete
erau asezate conuri portocalii 8e sosea, ca sa mpiedice
circulatia masinilor. Macaraua ~jriasa era plasata chiar n
mijlocul podului, iar domnul Tjompson, seriful orasului,
dirija traficul auto.
- Hei, copii, astazi nu pute i trece pe pod. Nu vreau
sa dea ceva peste voi, sau sa nc rcati pe cineva.
Sara se opri brusc. Si-ar fi dorit sa i strige napoi:
"Tu esti cel care ncurca lucruril , nu noi!"
- Of, Doamne, se lamenta a, de ce n4-puteau sa lase
lucrurile asa cum erau?
,
Sara se simtea groaznic. ~' e fapt, nici nu-si mai
amintea cnd se simtise ultima d ta att de rau. Starea ei de
proasta dispozitie er~ cu att mai cumplita cu ct se simtise
att de bine doar cu cteva minJte n urma. Nu avea cum
sa si pastreze nsa acea stare de s9irit n conditiile n care se
ntmpla ceva att de neplacut prntru ea.
196
- Sara, hai sa ne ntdarcem la casuta din copac. Hai
, I
sa l chemam pe Solomo . Poate ca el ne va putea ajuta.
Sara l urma pe Seth napoi la casuta din copac. si
simtea corpul att de greu nct de-abia reusea sa avanseze
de-a lungul cararii. Emoti"1e ei se schimbasera brusc. Daca
mai nainte se simtea at de furioasa nct ar fi fost n
,
stare sa l arunce pe serif d pe pod, acum se simtea absolut
neputincioasa. Peste toate, se simtea stnjenita si suparata
pe ea nsasi din cauza incfPacitatii ei de a-si pastra starea
extatica de mai nainte. Prtctic, trecuse brusc de la cea mai
fericita la cea mai nefericifstare din viata ei.
va salut, bunii mei rieteni nenaripati, ciripi Solo-
mon, ateriznd pe platfor a. Sa nteleg ca sedimentele ti-
au acoperit din nou privir, a limpede, Sara?
Seth asculta uimit. Ju avea habar despre ce vorbea
Solomon.
De ce nu-i explici lui eth la ce ma refer, Sara?
Sara nu si ridica rivirile din pamnt. De fapt,
ultimul lucru din lume pe care sH dorea la ora actuala era
sa i explice lui Seth desprr pietrele pretioase bleumarin si
despre stralucirea lor.
Solomon ramase taCJt, a~tept~d ca Sara sa nceapa.
Seth pastra si el tacerea.
Sara ofta. Pur si sim lu, nu-i veneau cuvintele.
Ei bine, Sara,p'oate CaI ai putea sa ncepi prin a-i povesti
lui Seth cum am ajuns sfi discutam de piatra pretioasa.
Povestefte-i cum te-ai simltit ceva mai devreme, iar apoi
reda-i conversatia noastra. r
- Ei bine, ncepu Sala, aproape n soapta, am ajuns
ceva mai devreme la casup din copac si am stat singura
197
o vreme. Ma simteam incredibil de bine, ca si cum nu
, ,
as fi avut nicio grija pe lume, ca si cum totul ar fi fost
perfect n lumea mea. Nu-mi venea sa cred. Aproape ca
mi venea sa mi strig fericirea, ca sa stie ntreaga lume.
Apoi mi-am dorit ca toti oamenii sa se simta exact la
fel. Mi-am dorit de asemenea ca aceasta stare sa nu mai
nceteze niciodata.
Atunci a aparut ,Solomon, care mi-a spus ca noi
ne-am simti ntotdeauna astfel daca nu ne-am crampona
fara ncetare de tot felul de gnduri negre, care ne fac sa
nu ne simtim bine. Mi-a explicat ca noi suntem ca niste
, - '
pietre pretioase extrem de frumoase, care se acopera lent
cu sedimente, pe masura ce ne lasam furati de griji si de
alte gnduri care nu ne sunt pe plac. Solomon a insistat
ca ori de cte ori ne dorim cu adevarat acest lucru, noi ne
putem scutura de aceste sedimente, revenind la acea stare
extatica de spirit.
Sara l privi pe Solomon.
- Asa se petrec lucrurile, nu-i asa, Solomon?
ntotdeauna se ntmpla ceva, n legatura cu care nu
putem face nimic, iar atunci ne simtim mizerabil, iar
sedimentele ncep sa se depuna pe noi, schimbndu-ne
starea de spirit. Asa se explica de ce cu ct mbatrnesc, cu
att mai putin fericiti devin oamenii, nu-i asa? Sufletele " ,
lor se acopera cu sedimente.
ntr-adevar, asa se petrec lucrurile, Sara. ncetul cu
ncetul, oamenii ncep sa si faca tot mai multe griji si sa se
bucure din ce n ce mai putin. Dar sa stii, Sara, ca acest lucru
nu este absolut obligatoriu. Nimeni nu te obliga sa lasi aceste
sedimente sa se acumuleze, ntunecndu-ti astfel claritatea si
198
bucuria. Daca ti vei curata nestemata n fiecare zi, aceasta
va ramne curatafi stralucitoare. Toti oamenii pot face acest
lucru, oricnd doresc, cultivnd gndurile care le produc
bucurie. Nimeni nu te obliga sa te gndefti la lucruri care
nu tefac sa te bucuri, Sara. Din fericire, ai la dispozitie o
multitudine de gnduri din carepoti alege.
- Stiu, Solomon, dar nu ma pot mpiedica sa nu ma
ntristez la gndul ca mi distrug locul meu preferat din
ntreaga lume.
Ei bine, Sara, tu ai optiunea de a te crampona de acest
gnd, care este absolut justificat, ntruct este adevarat:
ntotdeauna ti-a placut la nebunie acel loc, iar acum
muncitorii sepregatescsa ndrepte barelendoite alepodului.
ntrebarea pe careaf dori eu sa ti-o pui este:"Cum ma simt
atunci cnd ma gndesc la acest lucru?"Daca raspunsul este:
"Nu ma simt delocfericita': atunci sfatul meu arfi sa cultivi
un alt gnd, astfel nct sa nu acumulezi sedimentele de care
vorbeam.
- Ca de pilda? .
De pilda, te-ai putea gndi la aceasta casuta magica
din copac, care oricum este infinit mai minunata dect acel
loc. Te-aiputea gndi lafaptul capoti veni oricnd dorefti
aici, fara safii deranjata de nimen'. Te-ai putea gndi la
frnghia cu careva leganati deasupra rului, sau laprietenii
tai, Seth fi Annette, sau chiar la mine, prietenul tau att de
adorabil, de drag, de mort (cares-a dovedit n celedin urma
a nu fi chiar att de mort!).
Sara rse. La fel si Seth.
,
Te-aiputea gndi lafaptul ca rul continua sa curga,
soarele sa rasara fi sa apuna, ploaia sa cada, vegetatia
199
sa creasca, luna sa apara pe cer, sau la un milion de alte
lucruri minunate, care, daca le-ai acorda atentia ta, te-ar
face instantaneu sa te simti mai bine, tocmai pentru ca ti
plac att de mult. n acestfel aceasta stare de disconfort
te-ar parasi, Iasndu-te din nou n starea ta naturala de
bunastare. Aceasta esteesenta ta, Sara. Nicio alta stare nu te
vaputea satisface vreodata.
n timp, vei ajunge la o stare n care nimic nu va mai
contapentru tine dect sa te sImti bine. Faptelepropriu-zise
sau revelareaadevarului nfata altor oameni ti se vorparea
infinit mai putin importante atunci dect descoperireade
gnduri caresa tefaca sa te simti bine.
Sara ramase tacuta. Se simtea deja mai bine, acest
lucru era absolut sigur, dar nca mai era ceva care o
necajea. Solomon i ajutase pe ea si pe Seth de att ea ori
sa se simta mai bine, si de fiecare data lucrurile au sfrsit
, ,
prin a lua o turnura noua, mulndu-se dupa noua lor
stare de spirit. si aminti de domnul Wilsenholm, care
dorea sa taie copacii de pe malul rului. De ndata ce
Sara si Seth reusisera sa se transpuna ntr-o stare de spirit
mai buna, domnul Wilsenholm si-a schimbat complet
atitudinea si nu a mai taiat copacii. Dimpotriva, chiar
le-a acordat permisiunea de a se juca n ei. si aduse
aminte de intentia tatalui lui Seth de a parasi orasul si de
ntorsatura miraculoasa care s-a produs dupa ce ea si cu
Seth si-au schimbat n bine starea de spirit. Si lista putea
continua astfel la infinit. n cele din urma, si formula
clar ntrebarea:
- Dar, Solomon, tu ne-ai ajutat ntotdeauna sa ne
simtim mai bine, si astfel sa schimbam lucrurile asa cum
" ,
doream. Cum se face ca de data aceasta nu putem face
nimic pentru a schimba situatia?
200
Solomon zmbi. s'll 'a,eu nu v-am nvatat saschimbati
lucrurile, ci doar sa in rati ntr-o stare d~ spirit care ;a
rezoneze cu Bunastarea oastranaturala.
- Dar, Solomon, ~cei oameni se pregatesc sa mi
distruga locul preferat 1e pe pod.
Sara, cum te-ai simtf daca alti copii din orafar descoperi
acel locfi fi-ar propune sfol viziteze nfiecare zi?
- Nu as fi deloc n ntata.
)
Dar daca le-ar pla ea cu adevarat? Daca acel loc ar
deveni locul lorpreferat, fa fel ca n cazul tau?
- 0, nteleg, Sol0rrr-0n. Vrei sa spui ca ar trebui sa l
mpartasesc cu ceilalti. Stiu ca asa ar trebui, dar ... , ) J '
Ai ncerca atunci s~ organizezi locul, astfel nct sa
puteti stape rnd acolo?fi inventa reguli, cum ca trebuie sa
ai o anumita vrsta sau . anumita naltime pentru a putea
sta n acel loc?
- .Solo~o~, nu ~t1leg ce ~rei sa spui: ~i se pare ca
nu faCIdecat sa complIcilucrunle. ProbabIl ca m-as duce
eu n alta parte, dar ... r
Afa este, Sara. Ar 1 mult prea complicat sa ncerci
sa organizezi totul astfe nct sa le faci tuturor pe plac.
Oricum, nu cred ca ai rfusi nici daca ai ncerca o suta de
ani. n schimb, un lucrl pe care l poti reufi cu ufurinta,
pentru simplul motiv ca nu este deloc greu, este sa ti muti
atentia de la lucrul care te deranjeaza fi sa ti-o focalizezi
asupra unui alt lucru carj teface sa te simti bine. Ce-i drept, aceastapoveste necesitau1anumit efort, mai ~lesla nceput,
dar n timp devine din cf n ce mai ufoara. In acestfel, vei
ncepe sa te simti din ce f~ce mai bine.
- Dar, Solomon, as a tot nU'mi rezolva problema cu
locul meu preferat de p pod.
201
'-
Sara, de ce ti doresti att de 'mult acest loc?Nu ca sa
te simti bine?
- Ba da.
Iar daca te simti DEJA bine, Inu crezi ca este lafel de
bine casi cum ai avea acel loc?
Sa;a ramase tacuta. Solomo9 avea dreptate.
- Dar, Solomon, eu credea I ca ne nveti cum sa
,
transformam realitatea ~sa cum n dorim!
Asa este, Sara, dar transfOrma ea realitatii asa cum ti
doresti nu are nimic de-a face cu rezistenta opusa n fata
dorintelor celorlalti oameni, caresitoresc oaltfel de realitate.
Transformarea realitatii asa cum ti doresti nseamna sa
gasesti acelegnduri care tefac sa (simti bine, astfel nct
sa devii receptiva la binele pe car! ti-l ofera Universul ca
raspuns la dorintele tale.
Lucrurile se termina ntotdeuuna cu bine. Asa este
natural. Daca te lupti mpotriva ~nei situatii pe c~re nu
ti-o doresti, tu mpiedici practic aC4st proces natural, care ar face ca totul sa se termine cu bine p,entru tine.
- Deci, vrei sa spui ca daca :Ji gasi gnduri pozitive, care ma fac sa ma simt bine, nu ~i vor mai distruge locul
preferat de pe pod?
vreau sa spun ca daca vei gaS~' gnduri care tefac sa te
simti bine, pur si simplu te vei si .ti bine, si nU-ti va mai
pasa de locul tau preferat de pe pod care nu ti oferea nimic
n plus.
- Dar, Solomon, nu vreau d locul meu preferat de
pe pod sa fie distrus, i spuse Sara agitata.
Solomon zmbi. Sara, ce-ar}fi sa ti faci din fericire
principalul tel al vietii? Singurul te1al vietii?"Nimic nu este
mai important dect sa ma simt bine. "
202
- Si ce se va ntmpla cu locul meu favorit de pe pod?
Orice s-ar ntmpla leu el, nu va mai conta pentru tine.
- De ce nu?
Pentru ca oricum vr fi; fericita.
Sara ncepu sa rdt .Isi dadea seama ca nu l poate
clinti pe Solomon din e lui.
l7ezi tu, Sara, oam rii cred adeseori ca nu se pot simti
bine dect daca lucrurile rvolueaza ntr-un anume fel Cnd
descopera ca nu au puterra de a schimba realitatea asa cum
si doresc, ei se resemneala si traiesc o viata neflutincioasa si
, }) r ,
nefericita.
ncearca sa ntelegi ca puterea ta consta n capacitatea
ta de a percepe aceasta Jealitate n asa fel nct sa te simti
bine. Daca vei reusi saJafi acest lucru, vei capata puterea de
a realiza absolut orice t vei dori.
Tot ceea ce ti dor1sti tu ncearca sa ajunga la tine,
dar tu ai datoria de a-i 'deschide poarta, iar acest lucru nu
devine posibil dect atuJci cnd te simti bine.
Sara ramase tacutaI. ncepea sa nteleaga ce dorea sa
spuna Solomon. I
Tu traiesti ntr-o lume uriasa, Sara, n care numerosi
alti oameni ;i doresc la )ndullo'r tot felul de lucruri, multe
dintre ele diferite de dotintele tale~ Tu nu i poti convinge
sau obliga sa fie de acoM cu tine, si nu i poti distruge pe
toti cei care nu sunt de a[ord cu tine. Singurul lucru care ti
mai ramne de facut dafa doresti sa duci o viata fericita si
mplinita este sa te deciZTi odata pentru totdeauna, sa te simti
bine cu orice pret. Daca vei practica schimbarea gndurilor
tale si focalizarea lor as ra lucrurilor care teJac sa te simti
bine, vei descoperi cel mtti mare secret al vietii ...
203
\.
,
- ti multumesc, Solomon. Cred ca am nteles. Cel
) ) )
putin, pentru moment.
Ma bucur de acest lucru, fata mea draga.
CAPITOLUL 28
Zoor la naltime
1
Sara si deschise brusc ochii. Ceva o trezise din
som~. Ramase pe ntuneric si asculta, dar ntreaga
casa era scufundata n liniste. Se uita la ceas si constata ca
era ora 1: 11 dimineata. Este mult prea devreme sa ma dau
jos din pat, si spuse ea, asa ca se ntoarse pe partea cealalta
si adormi la loc.
,
Se trezi din nou cu aceeasi senzatie. Ceasul arata ora
, ,
2:22.
- Ma rog, ofta ea, si se culca la loc.
Se trezi apoi pentru a treia oara. Se uita imediat la
ceas, care arata ora 3:33. Sara zmbi.
- Asta e prea din cale-afara! E prea ciudat.
Eu nu asspune caeprea ciudat, Sara. Nu estenici prea
mult, nici prea putin, ci exact att de ciudat ct trebuie, se
auzi vocea linistita a lui Solomon din bezna.
,
- Unde esti? i sopti Sara.
ntlneste-te cu noi la casuta din copac, i raspunse
vocea lui Solomon.
Sara sari din pat. Se simtea complet trezita, dar nu
era sigura daca nainte visase sau auzise cu adevarat vocea
205
/
lui Solomon. Se uita la ceas. Acesta indica tot ora 3:33.
Sari din pat si si trase un pulover si niste dres uri direct
peste pijama. si lua apoi pantofii si o haina mai groasa,
dupa are deschise fereastra dormitorului ei. Mara, luna
stralucea cu putere. Desi ochii nca i se mai obisnuiau , ,
cu ntunericul, nu avu probleme sa si gaseasca drumul
pe cararea din padure. "Exact att de ciudat ct trebuie,
se distra ea. Nu sunt convinsa ca altcineva ar h de aceeasi
parere."
n timp ce se apropia de casuta din copac, auzi voci.
Distinse vocea lui Seth, apoi pe cea a lui Annette. Ce se
ntmpla? se ntreba ea.
- Seth, Annette, ce faceti aici? le striga ea de jos, n
timp ce se urca n casuta.
- Sara, s-a ntmplat un lucru foarte ciudat. M-am
trezit mai nti la ora 1:11, apoi la 2:22 ...
- Iar apoi la 3:33, termina Sara fraza Annettei.
- Si eu la fel, spuse Seth. A fost ntr-adevar ciudat! Si
atunci, ni s-a parut ca am auzit vocea lui Solomon, care
ne-a spus sa ne ntlnim la casuta din copac.
- Este preaaaa ciudat! spuse Annette, cuprinsa de hori.
- Este ciudat exact att ct trebuie, rse Sara.
Exact att ct trebuie, o imita Solomon, care tocmai
ateriza pe platforma.
- Solomon! exclamara cei trei, anticipnd plini de
entuziasm ce avea sa se ntmple. De ce ne-ai chemat aici?
Mai nti de toate, doresc sa va spun ca nu ne-am adunat
nca cu totii. Trebuie sa o afteptam fi pe Maddie. Sunt multi
ani de cnd zburam mpreuna ori de cte ori este luna plina.
A fost ideea ei sa va invit fi pe voi de aceasta data.
206
- Maddie zboara? se minuna Sara. Nu-i venea sa si
,
creada urechilor.
- Bine, dar este adulta!
- Cine este Maddie? ntreb ara n acelasi timp Annette
si Seth.
,
- Stiti voi, doamna Wilsenholm. Numele ei este
, ,
Madeline, dar cnd era mica i se spunea Maddie, le
explica Sara.
varsta nu are nimic de-aface cu zborul Sara. Zborul
este legat de u?urinta interioara pe care o simti. Niciun om
care sesimte mpovarat de griji ?iprobleme nu poate zbura.
De fapt, cel carese nalta estespiritul omului, Sara.
Stiu ca vi separe ca ati venit aici n trupurile voastre
frumoase, dar realitatea este ca acesteacontinua sa doarma
n paturile voastre. Astazi vom zbura numai cu partea
voastra esentiala, care reprezinta adevarul fiintei voastre. Si
va asigur ca vom petrece de minune.
- Vrei sa spui ca nu suntem ntr-adevar aici, cu tine?
Sigur ca sunteti aici, cu mine, dar nu n corpurile
voastre, care continua sa doarma n pat.
- Dar, Solomon, am mar zburat mpreuna cu tine si
nainte, iar atunci corpul meu s-a ridicat n aer.
Ai zburat ntr-adevar cu mine, Sara, darfrumosul tau
corp se odihnea lini?tit n pat..ul tau.:.
- Dar, Solomon, mi amintesc perfect ca am zburat
mpreuna cu tine.
TU ai zburat cu mine, Sara, nu?i corpul tau. Mine ti
vei aminti inclusiv de acest zbor. Daca te vei simti fericita,
fara griji, permitndu-i esentei tale sase manifeste prin tine,
ti vei aminti cu siguranta.
- Chiar vom zbura, Solomon? ntreba Annette, care
nu mai avea rabdare. Nu-mi pasa daca sunt n corp sau
207
nu, Sara. Tot ce mi doresc este sa zbor! Cum putem face
asta? Haideti sa-i dam drumul.
,
- Ce se vede acolo? ntreba Solomon, aratnd catre
zare, dincolo de ru.
Prin aer plutea o forma alba, care se ndrepta catre ei.
- Este doamna Wilsenholm, spuse Sara. Maddie,
Maddie, tu esti! Zbori!
- Sigur ca zbor, Sara. Si trebuie sa recunosc ca este o
noapte ct se poate de potrivita pentru asta. Vreti sa veniti
si voi? spuse Maddie, prinznd-o pe Sara de mna.
Fara sasegndeasca la ceea ce face, Sara si dadu drumul
de pe platforma si pluti alaturi de doamna Wilsenholm. i
ntinse mna Annettei, care i-o prinse la rndul ei pe a lui
Seth, si astfel zburara toti patru deasupra rului.
- Iuhuu! se auzi vocea lui Seth.
- Va vine sa credeti ce se ntmpla? spuse Annette.
Va vine sa credeti? repeta ea. Mi se pare incredibil!
Sara rse. si mai amintea nca de uimirea pe care o
traise cnd a zburat prima data. Era o stare de exaltare
tara limite, iar acum o simtea din nou.
,
-Sara, ce-ar fi sale spui lui Annette si lui Seth ce ti mai
amintesti despre zbor? i spuse doamna Wilsenholm.
- Ei bine, nu sunt foarte multe lucruri de spus. Tot
ce trebuie sa faci este sa te decizi unde doresti sa mergi,
dupa care, nu stiu cum se face dar ncepi sa plutesti ntr-
acolo. Daca doresti sa zbori n sus, este suficient sa privesti , ,
n sus. Daca doresti sa cobori, este suficient sa ti ntinzi
, ,
piciorul n jos, n directia n care doresti sa cobori.
- ncercati, le spuse doamna Wilsenholm, zmbind.
- Sus! striga Seth, care se nalta instantaneu. Ceva
mai sus, spuse el, si se nalta nca putin. , , ,
208
- Eu vreau sa merg lcolo, spuse Annette, aratnd cu
un gest categoric un pu4ct din zare, deasupra rului.
Instantaneu, ncepJ sa pluteasca ntr-acolo.
- Si eu la fel, spuse para, care o urma imediat.
- Eu vreau sa merg ~nsus, apoi n jos, si din nou sus,
si iarasi jos! striga Seth p in de entuziasm, facnd miscari
n zigzag pe cer.
Nu se putea opri di rs.
- Mama, e super! le striga el fetelor.
- Vrei sa zburam caye scoala? l ntreba Annette.
- Da, fu de acord Seth.
- Si eu, adauga Sara
O luara toti trei cad'e scoala. Doamna Wilsenholm
i urma ndeapr~ape. 1'
Plutira pe deasupral stadionului de fotbal, dar si
ncetinira drumul ca sa ~e ajunsi din urma de doamna Wilsenholm. J
- Nu ati observat, co~ii, ca ori de cte ori va manifestati o anumita intentie, aceastl se ndeplineste pe loc?
- Ba da, si este groz~v! i raspunse Annette.
~. - Ati observat si faptrl ca fiu este nevoie de cuvinte,
ci doar de o intentie clara?
D S'm pl .. d' A A IV
- a, spuse e . ra~t1c,once ne onm, se mtamp a.
- Haideti sa ne prin8\em de mini si am sa va arat
ceva foarte interesant.
Sara, Seth, Annett1 si doamna Wilsenholm se
prinsera de mini, formnd un cerc n aer.
I
- Acum, Sara, tu mant'festa-ti intentia de a o lua n sus.
, ,
Annette, ia decizia de a o lua n jos, iar tu, Sem, gndeste-te
ca vrei sa o apuci lateral. Lf trei: unu, doi, trei!
- Nu s-a ntmplat mimic! De ce nu s-a ntmplat
I
nimic?
209 -
- Acum haideti sa ne dani drumul la mini. Sara, continua sa ti manifesti- intentialde a o lua n sus, Annette
, , ,
n jos, iar Seth ntr-o parte.
- Oooh! exelamara cei tr~i, apucnd-o n directii
diferite.
Se distrau la culme. n cele ~in urma, se adunara din
nou n cercul initial. I
- Vedeti v;i, copii, atundi cnd plutesti de unul
singur si stii foarte limpede-ce ahume ti doresti, intentia
, , l' , ,
ti este imediat ndeplinita, ntruct esti la unison cu tine
, I '
nsuti. n schimb, atunci cnd te afli ntr-un grup n care
toti au intentii diferite, nI}-se nltmpla nimic.
- Iar acum, haideti sa ne P1indem din nou minile si
sa ne dorim cu totii sa mergem n sus.
Cei trei facura cu li se SPUSti: si si proiectara la unison
intentia de a urca. l
~ Uau! spuse Sara. E super.
- Maddie, de ce nu am a~ucat-o fiecare n directia
lui, atunci cnd nu ne-am man~festat intentiile la uniso~?
ntreba Sara. Vreau sa spun, del ce nu am ~btinut fiecare
ceea ce ne doream, desprinznju-ne din formatie?
- S-ar fi putut ntmpla. In cazul anumitor oameni,
chiar asa se petrec lucrurile, d~r voi sunteti foarte buni
prieteni. Cred ca intentia voasjra de a ramine mpreuna
s-a dovedit mai puternica decit aceea de a o lua pe o
cale separata. De aceea, ati prkferat sa ramneti pe loc,
asteptnd o decizie colectiva a intregului grup.
- Hei, unde-i Solomon? l
Sunt aici, spuse Solomon de undeva de sus, mult
deasupra lor. mi plac tehnici4e voastre. Cred ca ati dus
zborul cu un pas mai departe.
Toata lumea rse.
210
I
- Este att de distractiv, spuse Annette. Mi-as dori sa
putem ramne ntotdea1na aici.
Zborul este un lucri minunat, copii. Eu l practic tot
timpul dar la urma urlelor sunt opasare, asa ca n-am ce
sa-i fac! Oricum, v-ar p~inde bine si voua sa zburati din
cnd n cnd, fara a uifa nsa de destinul vostru uman.
Perspectiva umana este1arte importanta pentru evolutie.
Cred totusi ca mai putfti ramne aici timp de cteva
minute. Mai exista cine~a care doreste sa zboare de mult
timp mpreuna cu voi.
- nca o persoana? spuse Sara, surprinsa. Cine
altcineva mai stie de tind, Solomon?
Nu este de prin zo~a, Sara, dar va cunoaste pe toti
foarte bine. j
Solomon sentoarse i privi catre stadionul de fotbal. O
~
forma frumoasa, foarte alba, plutea pe deasupra acestuia.
- Mama, mama! 01 mama, tu esti! striga Annette,
zburnd glont n bratele~amei sale.
Sara, Seth si Maddi se tinura deoparte, lasnd-o pe
Annette sa se bucure de entlnirea cu mama ei.
- O, mama, mama, lesti aici si esti att de reala.
, "
Mama Annettei rse usor.
,
- Pai, chiar as zice ca sunt reala, Annette. Cu totii
suntem. Suntem n'totdearna foarte ,reali. Ma bucur ca n~-
am putut rentlni n aces~fel.
- Mama, ai de gnd sa te ntorci iarasi si sa traiesti
I ) ) ,
printre noi, asa cum a faaut Solomon?
- O, scumpa mea!1 Si cum le-am putea explica
vecinilor ce s-a ntmp~at? Oricum, nu te voi parasi
nicio.data, Annette. Voi jl ntotdeauna aproape de tine,
doar la un gnd distanta. Ori de cte ori vei avea nevoie
de mine, voi fi lnga tine, iar n momente foarte speciale,
211-
precum cel din aceasta seara, malvei putea vedea. n plus,
ori de cte ori vei fi fericita, ma Jid putea auzi si simti, asa
, "
cum ti-am mai spus ..
Annette i zmbi mamei ,ale. Nu stia de ce, dar
ntelegea perfect tot ce i spunea aceasta. 1se parea perfect
logic si linistitor. I
- Mama, cum e atunci cnd mori?
- Ei bine, Annette, n-as s~~sa ti spun. Se pare ca nu exista deloc moarte. Sunt la fel de vie ca oricnd. De
fapt, sunt chiar mai vie acum. si sunt att de fericita. O,
Annette, nu mi-as fi imaginat l'iciodata ca exista att de
multa fericire. -
- Sunt ncntata sa aud asta, mama. Si eu sunt
fericita .. l'
- Stiu, scumpa mea. Constat acest lucru n fiecare zi.
- Ei bine, copii, cred ca ajl trebui sa plecam, spuse
Maddie.
- Mama, o sa te mai vad?
- Sigur, Annette, o sa ni vedem frecvent. Acum
distreaza-te cu prietenii tai. Si nu uita sa i saruti pe cei
de-acasa din partea mea. I
Mama lui Annette disparu P1ecerul noptii, iar cei patru
continuara sa pluteasca ncet pe deasupra stadionului de
fotbal. Sara i lua pe Annette si pe Seth de dupa gt. Seth o prinse pe Maddie, care o printe si ea pe Annette. Astfel
uniti, plutira toti patru pe deasUlprastadionului.
Sara se ntoarse pe partea jbealalta si deschise ochii.
Ceasul arata ora 3:34. Zmbi.
- Mama, dar stiu ca a fost Fiudat!
Doar att de ciudat ct trebuie) auzi ea vocea lui
I
Solomon n mintea ei.
212
uIt I I I Mai
CAPIfrOLUL 29
Sara de-abia aste~ta ca scoala sa se termine, ca
sa se poata ntlji cu Annette si cu Seth pentru
a vorbi ~u ei despre ex~erienta incredibila de noaptea
trecuta. Incepuse chiar I~se ntrebe daca aceasta fusese
reala, caci cu ct trecea ti pul, cu att mai mult i se parea
ca visase.
ntelesese ce i spus9se Solomon atunci cnd acesta
afirmase ca trupul ei a rarl1asn pat, n timp ce constiinta
ei traia acele experiente Imagice, dar aceasta experienta
depasea practic tot ce tr~-' se vreodata Sara. De aceea, i se
parea prea sublima pentr a fi adevarata. Oare aveau sa si
aduca aminte de ea si ceilfti doi, asa cum si-o amintea ea?
) , , ,
Sara o vazu pe Anrette ndrepJndu-se catre ea
ntr-un grup de copii. ~Ir fi dat orice sa o poata trage
deoparte, pe coridor, pen ru a o ntreba daca a trait vreo
experienta mai interesan a noaptea trecuta. Stia nsa ca
nu putea vorbi de fata cu eilalti copii, care nu ar fi nteles
niciodata ce dorea sa spu
213
Sara privi fata frumoasa a Annettei n timp ce se
apropia. Oare si mai ad~ce aminte? se ntreba ea. Annette
o privi n ochi, ca si cum i-ar fi auzit gndurile, si i zmbi
complice. n aceasta dimineata, fata Annettei era mai , ,
frumoasa si mai stralucitoare ca oricnd. Parea perfect
calma si relaxata. Arata fericita!
- Ne vedem mai trziu, Sara, i striga Annette, cu o
intonatie speciala care o-facu pe Sara sa stie dincolo de orice
ndoiala ca Annette va veni mai trziu la casuta din copac.
Sara se grabi sa se ntoarca n clasa. Mi-as dori saputem
merge chiar acum la casuta din copac, toti trei, si spuse ea.
Seth veni alergnd din spate si i strecura un biletel
de hrtie, trecnd apoi mai departe fara sa i spuna nimic,
dar tacndu-i cu ochiul.
Pe biletel erau doar cteva cuvinte: "CASUTA DIN
, ,
COPAC, DISEARA, ABSOLUT SIGUR!"
si aduce aminte, zmbi Sara.
Se auzi si ultimul clopotel, iar Sara se duse glont la
casuta din copac. De-abia astepta sa se ntlneasca acolo
cu Seth si cu Annette pentru a discuta despre ntmplarile
noptii trecute.
Cnd ajunse, Annette se afla deja n copac, si nainte
ca Sara sa apuce sa urce, aparu si Seth din spate.
Sara chicoti, ncercnd sa urce treptele scarii cte
doua odata. I se parea ca Seth avea sa i se urce n spinare
daca nu se grabea.
Cei trei ramasera fa.rasuflare pe platforma, privindu-se.
Prima care lua cuvntul fu Annette:
- Chiar s-a ntmplat ceea ce cred eu ca s-a ntmplat
noaptea trecuta?
214
- Eu cred ca ceea ce crezi ca s-a ntmplat, chiar
s-a ntmplat, dar nu sunt sigura ce anume crezi ca s-a
ntmplat, i raspunse Sara, chicotind.
- Un lucru este absolut sigur, spuse si Seth. Nu cred
ca ar trebui sa mai spunem cuiva ceea ce cred eu ca Sara
crede ca tu crezi ca s-a ntmplat.
Solomon plana n zbor si ateriza n mijlocul lor. va
salut cu drag, bunii mei prieteni nenaripati. Sau poate ca
ar trebui sa spun: simpaticele mele stafii. Ce mai e nou? Sau
mai bine zis: cepuneti la cale?
Rsera cu totii.
,
- Solomon, spuse Sara. Ne bucuram att de mult ca
te vedem. Nu-i asa ca noaptea trecuta a fost uimitoare?
Mie nu mi s-a parut chiar att de uimitoare, raspunse
Solomon. Mi s-a parut mai degraba normala.
- Da, dar ceea ce este normal pentru tine, Solomon,
este uneori ct se poate de uimitor pentru noi, ceilalti, i
spuse Seth.
De fapt, Seth, voi trei sunteti cei care ati redescoperit
ceea ce este normal.
- Normal? spusera n acelasi timp Sara si Annette.
Tu numesti asta normal?
Da, copii. Este ct sepoate de normal sa va reamintiti
de natura voastra nelimitata.
Este ct sepoate de normal safiti fericiti fi sa plutiti pe
cer ntr-o stare de abandon relaxat, sa ntelegeti ca nu exista
moarte, fi deci nici separatie realafata de cei dragi.
Este ct sepoate de normal sa va simtiti vii, constienti , , "
de sine fi plini de iubire .
.
215
Este ct sepoate de nonnal sa cun~asteti starea de Bunastare
fi sa ntelegeti ca orice s-ar ntmpla, TOtulEste Bine.
Cei trei ascultara n tacere cuvinte inspirate ale lui
Solomon.
Este ct sepoate de normal sa va iubiti propria viata ...
Sa va simtiti plini de entuziasm n ceea ce privefte
viitorul. ..
Sa ntelegeti ca aceasta calatorie minunata nu nceteaza
niciodata ...
Sa ftiti ca o sa va descurcati ntotdeauna, oriceprobleme
vor aparea ....
Sa i iubiti pe ceilalti, care se vor juca mpreuna cu voi
de-a lungul drumului ...
Sa ntelegeti ca suntem cu totii diferiti, fi totufi perfecti
exact afa cum suntem ...
Sa realizati ca acest joc nu se va termina niciodata ...
Si ca nu puteti gresi, orice atiface ... , ) J ,
Sa va simtiti att de ndragostiti de propria voastra
esenta nct nimic sa nu va mai poate distrage vreodata de
la aceasta stare de fericire fara seaman ...
TOate acestea SUNT normale.
Desigur, fi celelalte lucruri pe care le fac oamenii sunt
lafel de normale.
Cei trei rsera din nou.
- O, Solomon, spuse Annette, te iubesc att de mult.
Sunt att de fericita. Nu pot sa-ti spun ct de fericita ma
simt.
Stiu ca esti fericita, i zmbi Solomon. , ,
- Deci, Solomon, ce urmeaza? l ntreba Sara, stiind
,
ca Solomon poate vedea viitorul apropiat si ndepartat.
216
Mai mult, i rasPfnse simplu Solomon. ' - Mai mult ce? i1.sista Sara.
Mai mult din toate acele lucruri asupra carora va veti
focaliza atentia.
Sara rse.
- O, da. Acest luciu este valabil ntotdeauna, nu-i asa?
Chiar afa este. A'la s-au petrecut fi afa se vor petrece
ntotdeauna lucrurile.
Solomon si lua ztorul de pe platforma si se ndrepta
catre orizont. Cei trei rieteni l privira cum zboara pna
cnd disparu din ved re. Se privira apoi n ochi, fericiti
ca sunt prieteni.
- Deci, spuse Anrette, sarind n picioare. Sara, esti
pregatita sa nveti sa zpori pe frnghie cu capul n jos?
Seth zmbi cu g~ra pna la urechi. Stia ct de mult
si dorea Sara sa nvetClacest lucru. , , I
Sara zmbi, priviyd. u-Sl cu drag prietenii. - Mai mult, spusr ea. Imi place cum suna.
I NCEPUTUL
217
v
o SINTEZA N 12 PUNCTE A
NVATATURILOR ABRAHAM-HICKS
,
1. Tu efti o extensie fizica a unei realitati nefizice.
Tot-ceea-ce-este, sau ceea ce unii oameni numesc
Dumnezeu, nu reprezinta o realitate terminata, care
te asteapta sa o prinzi din urma. Tu esti o fiind care , , ,
gndeste si care cauta mai mult: mai multe experiente
Placute si naltatoare. (Prin trairea acestor experiente, tu , , ,
aduci, literalmente, raiul pe pamnt).
2. Tu te afli in acest corp deoarece ai optat pentru
acest lucru.
Tu ai ales oponunitatea de a experimenta acest
contrast delicios n timp si spatiu, si ai venit n aceasta , , ,
lume cu multa nerabdare, de-abia _asteptnd sa cocreezi
mpreuna cu alte fiinte aflate n cautarea fericirii, prin
acordarea gndurilor tale cu realitatea dorita. (Ce, unde,
cnd si cu cine cocreezi reprezinta de asemenea optiuni
ale tale).
219
3. Fundamentul vietii tale este libertatea; scopul
vietii tale este bucuria.
,
Tu esti liber sa optezi pentru a descoperi noi si noi
manifestari ale bucuriei tale. Prin exprimarea acestei
bucurii, tu vei creste, iar prin cresterea ta vei contribui , ,
la cresterea Totalitatii. (Tu esti liber sa optezi inclusiv
, "
pentru absenta libertatii sau pentru durere ... dar tot ce
aleg oamenii porneste d~ la convingerea lor ca i va face
fericiti).
4. Tu esti un creator; instrumentul cu care creezi
,
sunt gndurile tale.
Legea Universala a Atraqiei ti permite sa atragi catre
tine esenta tuturor lucrurilor carora le acorzi atentia ta,
, ,
indiferent daca acestea sunt dezirabile sau indezirabile.
n acest fel, tu creezi adeseori ura sa-ti dai seama ca faci
,
acest lucru. Emotiile tale ti permit sa constientizezi n
ce masura corespunde sau nu realitatea pe care o atragi
(creezi) cu ceea ce ti doresti. (Asupra caror lucruri ti , , ,
focalizezi atentia?)
5. Tu poti deveni, avea sau face tot ce ti poti
imagina.
Atunci cnd te ntrebi de ce ti doresti un anumit
, ,
lucru, tu activezi practic esenta dorintei tale, iar Universul , ,
ncepe sa o atraga catre tine. Cu ct sentimentele tale sunt
mai intense, cu att mai rapid ajunge la tine manifestarea
fizica a dorintei tale. (Este la fel de usor sa creezi un castel
, ,
sau un nasture).
6. n procesul de alegere a gndurilor, emotiile
reprezinta cea mai buna calauza.
220
Fiinta ta InterioLa plina de iubire te caIauzeste in
permane~ta prin em{1tiile tale. Atunci cnd culti~i un
gnd dori.t :au ne~~r~ ' t~ si~ti imp:icit o e~oti~ po~itiva
sau negatIva. Daca It11el schImba gandul, Itl vei schImba
automat si emotia, si hnplicit realitatea pe care ti-o creezi. , "1. '
(Fa mai multe alegeri ln fiecare zi).
7. U.nivers~l te rdo~a pur {i simplu, ntruct ti
cunoarte mtentza sup'liema.
Tu ai optat pentr a veni pe pamnt cu cele mai bune
intentii, iar universul te calauzeste n permanenta de-a , "
lungul caii alese de ti I e. Ori de cte ori te simti bine, tu
accepti n viata ta nt -o masura mai mare acea realitate , ,
pe care ai avut intentir sa o experimentezi atunci cnd ai
venit pe acest pamnt deci care corespunde perspectivei
tale superioare. (Tu esti un spirit ntrupat).
8. Relaxeaza-te si bucura-te de bunastarea ta
,
naturala. Totul este bre. (Chiar este!)
Esenta tuturor IUfrurilQr pe care le apreciezi curge n
permanenta n realita~ea ta. Cu ct descoperi mai multe
lucruri de apreciat, 01 att mai multe cai ti se deschid
n fata care te vor co duce catre si mai multa apreciere. , ~ .'
(Vibratia pe care o emiti este tott.na cu vibratia gndurilor , , ,
tale. Tu atragi aceeasi ibratie pe care o emiti).
9. Tu e{ti un crea[or al cararilor mentale care te pot
conduce pe Calea UnTa a Bucuriei tale..
Nimeni altcinevr nu te poate mpiedica sa ti
direqionezi gndurile asa cum doresti. Nu exista limite
ale calatoriilor tale launtrice care te vor conduce catre
221
experientele exterioare. Pe calea catr'e fericire, vei descoperi
tot ceea ce ti doresti sa devii, sa i si sa faci. (Nu te vei
" r'
putea bucura nsa de aceste exper ente dect daca le vei
permite inclusiv celorlalti sa se bl cure de propriile lor
experiente personale).
10. Actiunile care trebuie nt}eprinse si schimbul de
posesiuni sunt efecte secundare aleifocalizarii tale asupra
bucuriei.
De-a lungul calatoriei tale dtliberate catre fericire,
tu te vei simti inspirat sa executi lnumite actiuni, te vei
bucura de re:urse abundente. si ;ei fti n functie de ceea ce
vei simti ct de mult te-ai aproPiatde mplinirea menirii
tale n viata. (Multi oameni nteleg e dos aceasta premisa;
de aceea, nu se bucura dect prea I utin de aCtiunile si de
posesiunile lor).
11. La momentul potrivit, t~ poti parasi acest corp
fizic fara boala si fara durere.
Nu este deloc necesar sa at~agi boala sau un alt pretext pentru a parasi acest corp pzic. Starea ta naturala
este sanatatea si bunastarea, indife~ent daca optezi pentru
a veni n acest corp, pentru a ram~ne n el sau pentru a-l
parasi. (Alegerea depinde numai dr tine).
12. Tu nupoti muri, ntruct 8.t'Sti una cu viata eterna.
Tu poti opta pentru a te r laxa si pentru a face
tranzitia catre starea ta nefizica, de nergie pura si pozitiva.
Starea ta naturala este vesnicia. (Di treaza-te ct mai mult
cu aceste legi. Nu ai c~m sa greJesti, si nici cum sa le
'1' ,
epuizezi).
222
RS. Nu este deloc necesar ca altcineva sa nteleaga
Legile Universului sau procesele descrise n aceasta carte
Pentru ca tu sa traiesti o eXllerienta de viata minunata, , :r, ,
fericita si constructiva, caci tu singur ti atragi experienta de
viata. Tu si numai tu!
, ,
)