Cuprinsul Lucrãrii:

I.Introducere.
II.Istoria Taoistã a Religiilor.
1. Aspecte ale credinþei Taoiste – principii ºi metode practice.
 Limitarea vieþii omului.
2. Cele Cinci Religii.
3. Importanþa "Diferitelor Cãi", ca fiind îndeosebi localã.
III.Calea Spiritualã Rapidã.
1. Microcosmos – Macrocosmos, relaþia de similitudine.
2. Homunculus Primordial – interrelaþia dintre punctele auriculare.
3. Meridianele Auriculare – imaginea energiei ancestrale.
 Calea Spiritualã Rapidã.
IV.Cartea Universalã a Morþilor.
 Anexe.
 Bibliografie.
 2

I. Introducere

Când ne referim la o religie Taoistã principala interpretare este asociatã concepþiilor chineze
vechi dar în care se regãsesc în mod principial componente culturale locale, având influenþele unor
zone religioase învecinate, mult mai bine cunoscute ºi mai accesibile în cultura occidentalã. Aceastã
concepþie este o interpretare lapidarã, simplistã, cãci pãrþi importante ale acesteia se regãsesc în
majoritatea religiilor mari ºi, parþial ca aplicabilitate, în cele mai mici, constituind un veritabil
suport spiritual iar prin integrarea concepþiilor confucianiste ºi legiste a dus la crearea formelor
sociale de credinþã religioasã.
Se poate afirma cã interpretarea unei religii Taoiste nu este scopul principal, deoarece
aceasta este totuºi dedicatã unei pãrþi din ansamblul de scrieri ºi credinþe ce definitiveazã concepþia
unitarã asupra "transformãrii spirituale a Energiei naturale" ºi a celei umane, însã a fost denumitã
astfel deoarece este specificul culturii energetice "QI" ºi a formelor de menþinere a sãnãtãþii.

II. Istoria Taoistã a Religiilor

I. Aspecte ale credinþei Taoiste – principii ºi metode practice

Pentru a integra vechile concepþii chineze asupra Religiei, trebuie sã înþelegem conceptul de
energie "QI", care se regãseºte atât în corpul uman, în care circulã prin niºte trasee energetice
denumite meridiane energetice, dar ºi în naturã, omul fiind astfel într-o relaþie specificã, de unitate
cu aceasta ºi într-o continuã evoluþie; ca urmare a similitudinii de tip microcosmos-macrocosmos,
dupã cum susþin majoritatea religiilor importante natura are ºi un aspect de imperceptibilitate, cel ce
crede cã "vede" trãieºte în fapt o nefericitã iluzie. Din nefericire, aceasta nu este foarte bine
înþeleasã, acum însã se pot formula principiile legãturilor dintre om ºi transformãrile naturale, care
vor duce foarte probabil la identificarea modalitãþilor practice în care scopul milenar al
practicanþilor vechii arte KUNG FU – integrarea spiritualã a corpului, sã fie accesibil fãrã
ascetismul intens cerut pentru aceasta!
De ce se poate spune cã Religia Taoistã depãºeºte arealul bine delimitat al unei zone ce nu a
avut legãturi cu cultura occidentalã veche este un rãspuns simplu, deoarece energia "QI" determinã
toate fenomenele ºi aspectele naturale, acestea existând prin intermediul acestei energii ºi evoluând
datoritã unor legitãþi care depãºesc graniþele "Evoluþiei Naturale a Speciilor" – creatã de cultura
occidentalã pe baza unor fenomene chimice. Intrucât studiile de evidenþiere a energiei "QI" au
eºuat, aceasta neavând formã sau structurã materialã, singura formã de aprofundare ºi înþelegere a
acesteia rãmâne prin evidenþierea manifestãrilor acesteia, ducând astfel la concepþiile strãvechi în
care energia "QI" apare din nimic (WU JI) ºi determinã cele zece mii de lucruri.
Conceptul de apariþie a energiei "QI" este evidenþiat astfel:

TAO → WU JI → TAIJI → QI → CINCI ELEMENTE → ZECE MII DE LUCRURI

Bãrbat
Femeie

Intrucât WU JI – vidul primordial ca ºi TAO, sunt studiate ºi aprofundate prin diferite

concepte ºi tehnici de atingere a unei stãri similare acestora, ceea ce nu s-a studiat ºi înþeles, în
pofida tehnicilor specifice de exersare TAIJIQUAN, este principiul TAIJI, care determinã ºi
organizeazã energia "QI" ºi care este rãspunsul ºi metoda "CÃII SPIRITUALE RAPIDE" dar ºi
metoda practicã de aprofundare a principiilor punctelor energetice ale meridianelor.
Faptul cã TAIJI nu a fost aprofundat decât în aceastã credinþã strãveche este datorat
potenþialului acestuia de "modificare" a conºtiinþei religioase clasice în care un om are ca scop unic
credinþa într-o divinitate – sau mai multe, suficient pentru a nu "cãdea" în robia forþelor negative,
corupãtoare ale spiritului. Aceasta s-a datorat neînþelegerii acestui principiu dar ºi autosuficienþei ce
a limitat la mii de ani progresul cãtre reala cunoaºtere, care aºa cum susþin teoreticienii WU–WEI –
 3
a nonacþiunii, vidului, este dincolo de simþuri, chiar de imaginaþie. Ori tocmai aceastã încercare,
evidenþiatã în unele credinþe, de "stabilizare în WU–WEI", sau într-o stare specificã vidului, poate
duce la modificarea conºtiinþei, acesta intrând într-o stare confuzivã, de cele mai multe ori imposibil
de depãºit.
Pentru a defini conceptul TAIJI, trebuie sã înþelegem atributele energiei "QI" precum ºi
modul de determinare a Celor Cinci Elemente.
Energia "QI" este formatã din cele douã energii opuse dar complementare, YIN ºi YANG
care se genereazã reciproc una în cealaltã:
- YANG: energie, strãlucire, cãldurã, Soare, bãrbat...
- YIN: materie, întuneric, rece, Luna, femeie...

Aceste energii, nefiind statice, se transformã una în cealaltã cuprinzând fenomenele naturale,
corpul uman, fiind organizate la nivelul meridianelor energetice de cãtre propriile caracteristici ºi
tendinþe, acestea definind principiul TAIJI, ºi evoluând mai departe ca urmare a "Legii Celor Cinci
Elemente".
S-a constatat astfel, urmãrindu-se fenomenele naturale, existenþa unui principiu evolutiv
ciclic în care elementele provenite din energia "QI" au cinci caracteristici fundamentale: Metal,
Apa, Lemn, Foc, Pãmânt. Fiecare din Cele Cinci Elemente se genereazã ºi se intercondiþioneazã cu
alte elemente, dupã niºte reguli precise, determinând asfel "Legea Celor Cinci Elemente" (fig. 1).
Relaþia de similitudine a corpului uman cu evoluþia elementelor fundamentale constituie una
din pãrþile de bazã ale medicinii tradiþionale extrem orientale, fiecare organ intern, parenchimatos
sau cavitar având caracteristicile unui element, fiind astfel în relaþii de generare sau contradominare
cu organele asociate (tab. I).
Influenþarea unui meridian asociat unui organ printr-o tehnicã precisã duce la amplificarea
energiei acelui organ, urmatã de modificarea fiziologiei, acest fapt fiind studiat de medicina
traditionalã prin acupuncturã; trebuie arãtat cã înþeparea unui punct de acupuncturã nu este singura
metodã de influenþare a energiei unui meridian, între metodele de prevenire a afecþiunilor fiind
incluse ºi unele tehnici de apãrare ca "Dansul Celor Cinci Animale".
Relaþia dintre fenomenele exterioare ºi fiziologia energeticã umanã este mult mai complexã
ºi este datã de una din caracteristicile considerate a duce la progresul acestora cãtre o stare
superioarã, de elevaþie, în care aceasta se transformã pentru a defini o stare spiritualã, astfel:

MATERIE → ENERGIE → SPIRIT

Dacã în medicina tradiþionalã extrem orientalã, energia a fost studiatã ºi exemplificatã cu

rezultate semnificative, componenta spiritualã precum ºi modul "reîntoarcerii cãtre origine" este
totuºi puþin cunoscutã, singurele surse fiind cele de naturã religioasã ºi filosoficã, precum scrierile
filosofilor Lao Zi ºi Confucius, definind fiecare structura YIN sau YANG a filosofiei; de remarcat
cã ambele concepþii deþin elementele puse în evidenþã pentru prima datã în mod exemplar de
"Marele Studiu" – a cãrui autor nu este cunoscut cu exactitate.
Totuºi, tocmai aceastã "legãturã" a energiei cu spiritul "SHEN" constituie elementul esenþial
pentru a defini natura energiei ºi probabil singura metodã care poate duce la un progres real în
studiul relaþiilor corpului uman cu ritmurile naturale; descoperirea modului de organizare ºi
dezvoltare a punctelor unui organ de manifestare a unei loji energetice a dus la explicarea acestei
relaþii*.
Pentru a înþelege câteva din principiile de transformare a energiei într-o stare spiritualã, cãile
interne de transmutare energeticã constituie elemente foarte importante, exemplificând relaþia
unitarã în care unele fenomene externe se intercondiþioneazã cu cele interne, generându-se astfel
energia. Aceastã relaþie de intercondiþionare este unicã, nemaiîntâlnindu-se în nici o credinþã
religioasã, cu taote acestea fiind deosebit de avansatã. In relaþie cu particularitãþile meridianelor
extraordinare, aceste forme de exersare se împart în interne ºi externe, cizelate în special în ultimii
ani ºi având denumiri elocvente ca: "Poziþia Nemuritorului – Degetele Sabie", "Înotul Dragonului",

*v. Cap. III

 4
"Micul Circuit Ceresc – Respiraþia Embrionarã"...
Pentru exemplificare, vom detalia douã dintre acestea, considerate foarte eficiente:

Ex. 1: "Poziþia Degetelor Sabie" – este consideratã poziþia ce vindecã orice boalã.

Este o poziþie staticã, în care forma se combinã cu o respiraþie de tip imaginativ, în scopul
îndepãrtãrii energiilor negative din organism. Aceasta se practicã într-o stare cât mai relaxatã, în
funcþie de starea de sãnãtate ºi de voinþa persoanei, mergând pânã la 1-130 h.
Poziþia: picioarele se gãsesc la distanþa umerilor, cu tãlpile paralele, genunchii uºor îndoiþi.
Degetele picioarelor sunt uºor îndoite ºi se imagineazã cã sunt stabile în sol pânã la nivelul
genunchilor ce sunt vertical situaþi. Corpul este drept, foarte relaxat, cu umerii traºi uºor înainte ºi în
jos; abdomenul proeminã, cu muºchii pelvieni uºor încordaþi spre anterior. Privirea este spre înainte,
cu ochii întredeschiºi ºi privind la o distanþã neprecizatã. Braþele sunt la nivelul umerilor, spre
înainte, uºor îndoite la cot, fãcând un plan paralel cu solul iar degetul mare este situat peste degetele
IV, V, ce sunt lipite ºi îndoite, peste unghii pânã la baza acestora, în timp ce celelalte douã degete,
lipite unul de celãlalt, sunt orientate spre înainte. Se încearcã un uºor surâs.
Se imagineazã cum energia pozitivã din Univers este absorbitã la inspiraþie prin porii pielii
ºi condusã în abdomenul inferior în aºa numitul "câmp de cinambru inferior", iar pe expiraþie
energia negativã este eliminatã la marginea Universului.
Exerciþiul este contraindicat persoanelor hipertensive, care trebuie sã þinã braþele orientate în
jos, spre ºolduri ºi deasemenea sã-l practice o perioadã mai scurtã de timp. O altã contraindicaþie
este la gravide.

Ex. 2: "Micul Circuit Ceresc"

Aceastã formã internã de exersare a energiei se bazeazã pe conºtientizarea transformãrii

energiei la parcurgerea celor douã extrameridiane DU MAI ºi REN MAI, situate la nivelul liniei
mediane a corpului, subcutanat, primul posterior ºi al doilea anterior.
Acesta constã în conºtientizarea energiei pozitive ce s-a strâns în câmpul de cinambru
inferior ºi care, sub forma unei sfere de luminã ºi cãldurã de dimensiunile unei portocale pânã la o
minge de ping-pong parcurge progresiv cele douã meridiane energetice, dinspre inferior spre
superior ºi apoi revenind, de mai multe ori. Astfel, poziþia este fie aºezat, cu ºezutul pe marginea
scaunului, fie în poziþia semilotus, cu palmele pe genunchi privind în sus, bãrbia uºor în piept;
respiraþia trebuie sã devinã din ce în ce mai finã, abdominalã, corpul stã drept. Limba este
îndreptatã cãtre regiunea palatinã anterioarã.
Se conºtientizeazã cum energia se strânge progresiv în DAN-TIAN-ul inferior pânã când se
percepe o uºoarã încãlzire a acestuia dupã care este condusã imaginativ, prin punctele de mai jos, pe
niºte trasee percepute ca luminând sau fosforescente.
Punctele "Micului Circuit Ceresc" sunt:
- V.C. 4 – "XIA DAN-TIAN" sau Câmpul de Cinambru Inferior ; la patru laturi de police sub
ombilic.
- V.C. 1 – HUIYIN; la mijlocul distanþei între organul genital extern ºi orificiul anal.
- V.G. 1 – CHANGQIANG, denumit ºi WEILO; la baza coloanei, anterior de coccis.
- V.G. 4 – MINGMEN; sub apofiza spinalã a vert. L2.
- V.G. 14 – DAZHUI; sub apofiza spinalã a vert. C7(cea mai proeminentã).
- V.G. 16 – FENGFU; în fosa de sub protuberanþa occipitalã externã.
- V.G. 20 – BAIHUI; în creºtetul capului.
- Punct Extrameridian YINTANG: în terminologia specificã acesta face parte din meridianul DU
MAI, sau Cinambrul Superior – "SHANG DAN-TIAN"; punctul dintre sprâncene.
- V.G. 17 – SHANZHONG – Cinambrul Mijlociu sau "ZHONG DAN-TIAN"; punctul aflat la
mijlocul distanþei dintre mameloane.
Exerciþiul se practicã un timp de aproximativ cinci minute sau un numãr de cicluri preferat.
Considerându-se existenþa unor "viermi" ce consumã energia vitalã a corpului, scopul
acestui exerciþiu ca ºi a unor practici dietetice este suprimarea acestora având ca efect hrãnirea
 5
directã a corpului energetic embrionar ce se dezvoltã în cinambrul inferior; urmarea este la început
dobândirea unei stãri de sãnãtate deosebite ºi de creºtere a vitalitãþii organismului.
Progresia cãtre o stare spiritualã, precum ºi cunoaºterea relaþiilor YIN–YANG, a dus la
formele interne de exersare a energiei sau NEI–DAN, cele externe fiind WEI–DAN.
Scopul principal al unor metode de armonizare energeticã ºi diete este cel de întreþinere a
energiei ancestrale, ºtiut fiind cã afecþiunile consumã o parte din aceste energii considerate de
nerefãcut.

Limitarea Vieþii Omului

Intuirea unei existenþe îndelungate, de tip secular, este dificil de realizat prin prisma teoriei
evolutive, în care trebuie sã evoluãm lent, dar continuu pânã la o stare când vom fi apþi de a ne
transforma corpurile pentru acel moment. Astfel, în perioada premergãtoare stabilirii conceptelor
devenite tradiþionale atât în practicile medicinii tradiþionale, dar ºi în exemplele date în principalele
credinþe religioase, scopul oricãror practici de naturã esotericã era atingerea unei condiþii
neobiºnuite prin viaþa îndelungatã mergând pânã la atingerea imortalitãþii, atât prin folosirea unor
preparate speciale cât ºi datoritã exerciþiilor specifice. Exemplele date de reprezentanþii religiilor ce
îºi afirmã condiþia umanã sunt elocvente în acest sens. Putem sã amintim astfel tradiþiile Taoiste
instituite de Maestrul Broascã, Maestrul Stilului SUN, de Regele WEN – creatorul considerat al
Hexagramelor.
Aceastã stare este însã evidenþiatã ºi de credinþa budistã, ce pune pe un plan superior efortul
uman de tip moral ºi ceremonial, de credinþele hinduse de evoluþie prin purificarea progresivã a
spiritului pânã la intrarea acestuia dupã moarte într-o Împãrãþie cereascã, pentru a aºtepta învierea
trupurilor.
Unul din miturile "cãderii" omului dintr-o condiþie iniþialã în care nu era afectat de trecerea
prin viaþã ºi renaºtere, este cel evidenþiat prin descrierea creºtinã a "scãderii" vieþii omului pânã la
120 de ani, ca urmare a unor "pãcate" comise de aceºtia, având anterior o vârstã de pânã la 8-9 sute
de ani. Corelarea acelei perioade cu existenþa unor fãpturi ca Titanii, personaje uriaºe, nu este se
pare întâmplãtoare ºi se întâlneºte ºi la alte religii, precum ºi în religia Taoistã în care "puntea de
legãturã între Cer ºi Pãmânt" a fost ruptã de ZHONG LI, la însãrcinarea lui HUANG DI, pentru ca
descinderile Zeilor sã înceteze.
Aceste personaje uriaºe considerate a fi posesoarele cunoaºterii, atât medicale cât ºi
tehnologice, sunt reprezentate în diferite culturi prin statuiete gigantice ºi simboluri de naturã
nepãmânteanã – pentru acele timpuri. Dacã existenþa acestor fãpturi o vom clarifica mai târziu,
diminuarea duratei de viaþã a omului rãmâne o problemã dificilã dacã nu imposibil de rezolvat prin
mijloacele raþiunii clasice sincretist – dialectice. Acest fapt se datoreazã, conform medicinii
tradiþionale extrem orientale, apartenenþei creierului – organ responsabil de conºtientizarea prin
intermediul simþurilor a unor fenomene exterioare, de loja energeticã Apã, ce aparþine de organul
Rinichi ºi, deci, cuprinderea simultanã a celor Cinci Loje Energetice este aproape un fiasco. Aceastã
deosebire poate fi însã clarificatã prin cunoaºterea apartenenþei energetice de tip YANG ºi YIN, în
care cele douã stãri principale Viaþa ºi Moartea se transpun fiecare unor transformãri în care viaþa
capãtã valenþele energiei YANG. Ori tocmai aici se aflã explicaþia acestei diminuãri a duratei vieþii
ºi metoda de transcendere a acesteia!
Dacã înainte de "cãderea" dintr-o stare iniþialã paradisiacã omul se afla dincolo de
schimbãrile mult prea rapide ºi neprielnice a unei vieþi aºezate, ulterior intrarea ºi conservarea vieþii
în "câmpurile de energie diferenþiatã" a atras instantaneu modificãri fiziologice ale unor organe
interne, ce au modificat circuitele interne fiziologice afectând îndeosebi loja energeticã Renalã.
Aceste modificãri au avut ca ºi consecinþã inevitabilã "consumarea" rapidã a energiei ancestrale, cu
origine renalã ZHONG QI, viaþa diminuându-se astfel pânã chiar la 30-50 de ani, în unele regiuni
primitive.
Originea acestei intrãri într-o lume a schimbãrilor, dintr-o stare premergãtoare de legãturã
intrinsecã cu divinitatea ca existenþã într-o "grãdinã" comunã, este arãtatã de "Legea Schimbãrilor"
sau YI JING. Aici se explicã trecerea din aceastã stare iniþialã, simbolizatã prin hexagrama KUN,
cãtre o stare complet opusã simbolizatã de hexagrama KAN, în care apar ºi o serie de "pedepse",
 6
inerente dealtfel pentru calitatea acesteia.
Existenþa unei "erori" primordiale este nefondatã astfel, simpla acceptare a acestei evoluþii
prin naturã aducând cunoaºterea ºi eliberarea de principiile rigide ale unor teologii impuse. Trebuie
remarcat cã aceastã transformare nu este una izolatã, iniþialã, ea regãsindu-se ºi în principalele
religii, în care unii oameni, deosebit de credincioºi, fiind supuºi acestor "încercãri", ca pilda lui
IOV, BUDDHA ...
Astfel, aceastã transformare*, de un profund mister al realitãþii, este rãspunsul pentru
limitarea duratei vieþii, dar o Cale concretã nu poate fi stabilitã fãrã a sintetiza celelalte componente
majore spirituale ca: Cele 12 Animale, Relaþia "QI" – Legea Celor Cinci Elemente, Relaþia "QI" –
Om – Naturã.
In Spiritul uman se regãsesc ºi Transformãrile ºi Relaþia cu energia "QI", acesta fiind scopul
practicilor abstracte de reintegrare fizico-spiritualã ºi de o restitutio ad integrum.

III. Cele Cinci Religii

Existenþa unor entitãþi ce transcend condiþia umanã este constatatã din timpurile antice,
fiecare din cele Cinci Religii mari având ca precursori numeroase simboluri ale acestora. Aceste
entitãþi aveau o importanþã mai mare sau mai micã, fiind implicate în fenomenele naturale ºi deci,
influenþând în mod indirect viaþa de atunci. ªi atunci se putea "comunica" cu aceste entitãþi, prin
metode de tip extatic ºi astfel era cunoscut modul de abordare legat de viitorul aºezãrii respective.
Dacã în majoritatea credinþelor ancestrale acestea erau personificate, având puterea de a
influenþa vieþile oamenilor, în modul de abordare Taoist, deºi au existat astfel de mituri, au fost
repede ignorate prin existenþa unei Cãi a fenomenelor naturale evidenþiate în Cartea Schimbãrilor,
entitãþile ce o constituie fiind asocieri de TRIGRAME.
Þinând cont ºi de dualismul fiecãrei loje energetice din medicina tradiþionalã, aceste credinþe
ancestrale nu reprezintã altceva decât componenta YANG, activã, iniþiatoare, a unei loje cu
influenþã preponderentã în zona respectivei credinþe. Astfel, contrar afirmaþiilor unor religii de luptã
acerbã împotriva vechilor credinþe, acestea au fost necesare ºi constituie ºi astãzi elementul ascuns,
vechi, iniþiatic, al formelor de credinþã ancestralã.
Principalele Sisteme Religioase s-au concretizat, de-a lungul timpului, conform cu aspectele
reprezentative, de ordin teoretic, dar ºi ca urmare a unor evenimente sociale ce au întãrit poziþia
acestora atât prin întindere cât ºi ca importanþã religioasã. Dar care este reala importanþã a acestora
ºi care dintre religii "corespunde" conºtiinþei umane având deopotrivã ºi valenþe iniþiatice!? Pentru
fiecare din acestea, tendinþa evidenþiatã în timp este de a-ºi afirma simplitatea ºi naturaleþea nefiind
întâlnitã o relaþie de intercomuniune cu alte credinþe majore, iar principiile fiecãreia sunt complet
diferite de ale altor Sisteme Religioase; totuºi, finalitatea este asemãnãtoare, în care adepþii vor
beneficia de multiple avantaje paradisiace în tãrâmurile fericiþilor.
Principalele Religii sunt:
• Creºtinism.
• Religia Mozaicã.
• Animismul Hinduist.
• Budism.
• R. Musulmanã.

Vom descrie unele caracteristici ale patru dintre acestea, evidenþiind în principal relaþiile
dintre ele, ºi deasemenea, "suportul" pe care-l au în creºtinism.

Religia Mozaicã

Relaþia de interdependenþã cu creºtinismul este una de fond, profeþi ulteriori lui Moise – ce a
fundamentat statual principalele Legi ale credinþei Iudaice, pregãtind emanciparea acestui sistem al
iubirii, aceasta având ºi un rol de elevare spiritualã, dupã cum vom vedea ulterior.
Având aceeaºi sursã a credinþei ca în creºtinism, cu o divinitate unicã dar având alt Nume -

*Diferenþierea energeticã a Regiunilor este studiatã în capitolul III.

 7
IAHVE, religia iudaicã pune în prim plan, pentru prima datã în mod direct o unicã credinþã, meritul
vechilor Profeþi fiind astfel unul aparte, în arealul acelei perioade, de coexistenþã cu o diversitate de
credinþe de tip musulman, dar ºi cu unele practici locale de tip extatic – orgiastic.
Putem sã remarcãm ca ºi unicitate a acestei religii, integrarea directã, în scop de
fundamentare a principiilor iniþiale, de bazã, a unor aspecte de naturã practicã, precum Kabbala –
sistem divinatoriu ºi astronomic, prin folosirea numerelor, împreunã cu unele influenþe Hermetice ºi
Zoroastrice. Aplicarea unor exerciþii asemãnãtoare "purificãrii progresive", foarte asemãnãtoare
celor orientale, a contribuit la fundamentarea unui sistem în care aplicarea în viaþa de zi cu zi a unor
precepte de tip divinatoriu este principala motivaþie a adeptului. Aceste precepte, atunci ca ºi în
prezent, intrau într-o disensiune evidentã credinþelor ºi practicilor lui Canaan, cu toate influenþele
stabilizatoare ale sincretismului persan ºi cu toate cã originea iudaicã a unor reprezentanþi de
credinþã musulmanã este de netãgãduit.

Animismul Hinduist

Hinduismul, având o origine orientalã, aparþine vastului panteon de credinþe ºi practici

animiste, denumite astfel datoritã credinþei într-o evoluþie progresivã prin transmigraþie a
individului spre o stare finalã, când într-un efort de naturã cosmicã, eliberatoare, acesta va atinge o
stare aparte numitã Sâmadhi sau iluminarea, acest moment coincizând cu o ultimã existenþã în
forma umanã. Caracteristica, opusã credinþelor altor religii cu excepþia budismului, este ca aceastã
evoluþie va trece prin reîntrupare, persoana având posibilitatea sã progreseze în viaþa urmãtoare;
aceastã transmigraþie spiritualã este însã limitatã, la un moment când acest Ciclu se încheie, spiritul
acestuia se va întrupa în diferite forme animale ºi chiar în unele minerale ºi vegetale, pânã când,
dupã o lungã perioadã de timp va avea o nouã ºansã ca persoanã umanã, sã-ºi atingã scopul
existenþial.
Calea – denumitã Dhyâna, are ca scop purificarea asceticã – prin izolare, în scopul unei
uniuni spirituale a spiritului individual Atman, cu cel divin sau Brahma, sau prin identificarea
relaþiei de similitudine.
Aceastã relaþie este admirabil evidenþiatã în Bhagavad – Gitâ, în care Bhagavad îi aratã lui
Arjuna modul sãu existenþial, precum ºi metodele practice de transcendere a condiþiei umane;
condiþia Acestuia aratã, în contradicþie cu principiile ascetice ce caracterizeazã credinþele locale,
sfârºitul tragic al sfinþilor ºi asceþilor, aceºtia rãmânând chiar cu caracterizarea specificã credinþei
budiste, de "adepþi ai simþurilor". Tendinþa localã de "glorificare" a propriei metode de transcendere
a efemeritãþii este combãtutã astfel, aceºtia urmãrind obþinerea de beneficii proprii în defavoarea
progresului spiritual.
Caracteristica practicilor ascetice locale este credinþa în elevarea spiritului prin "ascensiunea
unei energii" interne, amplificatã de tehnici specifice ºi diete speciale, în care aceastã energie situatã
la baza coloanei, în coccis, ascensioneazã ºi stimuleazã niºte centri energetici denumiþi CHAKRE,
situaþi median ºi în relaþie cu glandele endocrine, pânã când are loc uniunea acestei energii cu
CHAKRA din creºtetul capului denumitã Sahasrara - moment ce coincide cu "iluminarea" ºi în
acelaºi timp cu transcenderea condiþiei umane. Aceastã tehnicã, aparent similarã celei prezentate
anterior, nu presupune o "revenire" a energiei, aceasta acumulându-se în aceºti centri energetici,
pentru a elibera spiritul individual Atman, prin creºtetul capului, sau prin punctul dintre sprâncene.
Pentru purificarea necesarã acestui efort de transcendere a condiþiei umane, tendinþa de
sacralizare datã de credinþa în reîntruparea de tip animist este un fapt statuat, având implicaþii în
credinþa ºi practica religioasã a adeptului. De remarcat este importanþa acordatã în practica
spiritualã a studiului ºi "purificãrii" chakre-lor. Dupã conceptele medicinii tradiþionale extrem
orientale, confirmate prin experimente actuale, acestea sunt "reprezentãri energetice" ale glandelor
endocrine corespunzãtoare, concentrarea pe acestea nefiind beneficã structurilor mentale, acestea
neputând diminua conºtient "haosul" hormonal ºi, asfel, putând apare dereglãri majore mentale ºi
sociale.
Marele merit ºi în acelaºi timp uimitoarea observare a interrelaþiei om – naturã aparþine
preceptelor clasice hinduse, care au sacralizat formele naturale în pofida concepþiei de progresivã
transmigraþie, insuficient explicate. Acest precept a contribuit esenþial la fundamentarea teoriei
 8
budiste a Celor Doisprezece Animale, ce va determina apariþia Zodiacului Chinezesc ºi a teoriei
interrelaþiei cu spiritul uman, al lumii materiale.

Budism

Având ca origine religii strãvechi, precum religia Bon, care asemãnãtor celorlalte sisteme
iniþiatice, punea accentul pe credinþa în strãmoºi mitici ce erau în comuniune directã cu Cerul,
fondatorul budismului – Buddha, a integrat vechile credinte animiste ºi a creat un sistem iniþiatic al
dualismului, în care efortul personal este însoþit de credinþa în Acesta, prin aceasta adeptul fiind
într-un progres rapid, putând atinge încã din timpul vieþii înãlþarea la condiþia de Buddha.
Credinþa budistã în esenþã este asemãnãtoare celei animist hinduse, rolul simþurilor ºi al
confuziei generate de relaþia simþuri-minte-spirit este elocvent aprofundatã, precum ºi concepþia
dezbãtutã de hinduism a intercomuniunii spirit individual – naturã, în care s-a concluzionat unitatea
dintre acestea.
Dacã în vechiul crez erau necesare meditarea spre un obiect s-au reprezentare "sacralizate",
în scopul "deosebirii" relaþiei unitare minte – obiect, în budism aceastã relaþie aparþine exclusiv
minþii – prin intermediul simþurilor ºi nu spiritului, care în esenþã nu are legãturi cu materia.
Multitudinea de rituri prin care adepþii intrã într-o Cale de Mijloc, a nondualismului moral,
formeazã astfel o religie a pãcii spirituale ºi a credinþei cã Buddha poate rãsplãti efortul fizic ºi
moral necesare pentru intrarea dupã moarte într-un tãrâm sau mai multe paradisiace.

Religia Musulmanã

Religie unicitarã, în care existã o singurã divinitate, ce nu acceptã alte forme de credinþã:
"Nu puneþi alþi Zei lângã El", a dus în timp la o conturare pregnantã a acestui caracter de
nondualitate, cu tot îndemnul dat de cãtre profetul Mahomed de a-ºi continua credinþa* datoritã unor
similitudini monoteiste.
Credinþa comunã cã omul a fost fãcut "dintr-un cheag de sânge", precum ºi unele teorii
similare celor animiste, de parcurgere a unui Ciclu de viaþã de la mineral, plantã ºi apoi animal,
cãtre starea umanã, atestate în diferite scrieri*, prefigureazã caracterul mistic al religiei musulmane,
cu particularitatea de o intensã unicitate divinatorie în care, pentru anumite confrerii mistice, scopul
final al adeptului era unirea cu Profetul.
Dacã în tehnica rugãciunii dikr începând din sec. al-XIII-lea se prezintã o anumitã
"fiziologie misticã": poziþii corporale, o disciplinã a respiraþiei, manifestãri cromatice ºi acustice
etc., caracterul de retragere solitarã pentru integrarea acestora, prezent în tipologia animistã, nu este
prezent, îndemnul fiind ca acestea sã fie urmate în societate.
Similitudinea cu concepþiile credinþei creºtine este evidenþiatã ºi prin originea credinþei
musulmane, aceasta cãpãtând însã aspecte proprii, evidenþiate în mod repetat, referitoare la originea
"dintr-un cheag de sânge" a omului, acesta fiind deci o creaþie limitatã, netrebuind sã-ºi uite aceastã
origine, dar ºi prin scopul de unificare a celorlalte credinþe, fie chiar ºi prin anularea "de facto" a
acestora.
Acest caracter activ, dominator, este propriu religiei musulmane, ce îºi arogã astfel poziþia în
cadrul lojii energetice active, caracterizatã ca "purificatoare" prin însãºi caracterul ei. Acest caracter
activ nu este compatibil cu religia creºtinã, fapt datorat tendinþei de "limitare – diminuare" în relaþie
cu aceasta, fapt impropriu pentru preceptele caracteristice acesteia.
Tendinþa de transformare ºi integrare este datã de principiul de generare – stimulare, în care
ambele loje energetice se influenþeazã reciproc prin regula "Mamã – Fiu".

Cele Cinci Loje Energetice ºi principalele Religii sunt:

• Loja Metal: Religia Mozaicã.

• Loja Apa: Religia Animist – Hindusã, Taoism.

*Referitor la reprezentanþii religiei iudaice.

*MATHANAVI III.
 9
• Loja Lemn: Religia Budistã.
• Loja Foc: Religia Musulmanã.
• Loja Pãmânt: Religia Creºtinã.

Se poate completa astfel evoluþia ºi modificarea în timp a principalelor momente, proprii

fiecãreia, din cele Cinci Religii în care una se transformã parþial ºi subtil în cealaltã, caracterul
unicitar menþinându-se prin cele cinci modalitãþi de manifestare a credinþei, ce se pot sintetiza în
douã tipologii evolutive: metoda proprie, a efortului personal ºi relaþia de indisolubilitate cu
divinitatea ce are ºi rolul de transformare implicitã a adeptului.

IV. Importanþa "Diferitelor Cãi" – ca fiind în principal localã

In decursul unor perioade relativ bine definite ale vieþii individuale, se manifestã în mod
direct caracteristicile specifice Lojelor energetice, asemãnãtor Ciclului de Generare – Dominare ce
caracterizeazã astfel ºi fiziologia energeticã a corpului uman. Aceste influenþe sunt mult
diversificate, neputând fi cuprinse în totalitate, incluzând ºi unele tendinþe de integrare a unor
elemente religioase specifice altor culturi sau chiar unor perioade de timp. Astfel, fiecare din Cele
Cinci Religii cuprinde momente dominante ºi influenþe ce tind sã transforme personalitatea,
pregãtind momentul când urmãtoarea componentã religioasã îºi va începe tendinþa dominantã, pe
fondul creºtinismului – ca religie cuprinzãtoare ºi stabilizantã. Natura stabilizantã nu este totuºi o
regulã impusã ci este data de modul simbolic ºi tipologia integratoare specificã a religiei creºtine, ce
tinde sã "transforme " o persoanã întruna complet nouã, aparte, datã de tendinþa cãtre simplitate dar
ºi prin eliminarea multitudinii de rituri sacrificiale caracteristice vechilor credinþe.
Un exemplu de naturã simbolicã este dat de organizarea ºi transformarea energiei la nivelul
unor puncte de auriculopuncturã, conform cu principiile "Legii Celor Cinci Elemente". Aceste
puncte sunt situate la nivelul Conchãi inferioare auriculare, în porþiunea incipientã a Helixului ºi
aparþin: duodenului, stomacului, cardia, splina. Cele douã simboluri, ideograme prezente în fig. 3,
reprezintã ideogramele "QI" ºi respectiv "SHI", având mai multe sensuri: ideograma "SHI" aparþine
lojei energetice Pãmânt (WU). In Ciclul de Generare – Dominare aceasta este generatã, printr-o
ideogramã de "transfer", din ideograma prezentatã astfel: componenta YANG -linia verticalã devine
mai scurtã ºi tinde sã piardã componenta orizontalã; componenta YIN – linia înclinatã, se
orizontalizeazã. Astfel, pentru a deveni stabilã din punct de vedere al structurii energetice,
componenta auricularã a lojei energetice a Splinei – Stomac, genereazã punctele prin intermediul
ideogramei "Mamã" – "QI" la nivelul extremitãþilor acesteia, fapt datorat structurii iniþiale de tip
YIN auricular, aceasta aparþinând lojei energetice a rinichiului.
Aceastã transformare susþinutã de ideogramele corespunzãtoare aratã importanþa poziþiei –
formã datã de caracteristicile energiei "QI" dar ºi dificultatea foarte mare, poate imposibilitatea
cuprinderii formelor naturale complexe, aceasta fiind parte integrantã a naturii spirituale.

Transformãrile date de Elementele Lojelor Energetice sunt complexe, ele cuprinzând nu

numai elemente naturale sau componente ale corpului uman dar ºi unele posibilitãþi de transformare
în elemente de naturã spiritualã sau materialã, unele devenind sesizabile sub forma unor apariþii
vizibile dar uºor de interpretat ca extraplanetare. Un astfel de exemplu e dat de "Obiectele
Zburãtoare Neidentificate" care rãmân un mister ºi un mod miraculos de manifestare spiritualã a
Lojei Energetice Metal, care în decursul generãrii lojei Apã, în anumite condiþii specifice, ocoleºte
acest Ciclu ºi genereazã direct o formã care, deºi materialã, are caracteristicile specifice energiei,
ca: viteza foarte mare, invizibilitate, strãlucire, opriri bruºte, fiinþe ciudate, tehnologie radioactivã...
Condiþiile de apariþie a acestor entitãþi sunt strict izolate, þinând de creºterea semnificativã, în
anumite zone, a densitãþii elementului Metal, fapt favorizat de diminuarea elementului
 10
contradominant Lemn*.
Aparent haotice ºi miraculoase, aceste apariþii reprezintã "rãspunsul" naturii la tehnologia pe
care nu trebuie sã o atingem , nefiind decât un moment aparte, izolat; acestea nu existã în realitate,
ele pierzându-ºi structura dupã un timp relativ scurt, cu unele excepþii.
Relaþia de similitudine între caracteristicile majore ale transformãrilor energetice ºi unele
aspecte ale influenþelor de tip spiritual este evidenþiatã ºi prin transformãri sociale complexe. Dacã,
dupã cum am arãtat, în trecut aceste influenþe erau evidenþiate în principal prin exemplificãrile unor
persoane, modificãrile ciclice pot aduce ºi aspecte de naturã socialã. Acestea, deºi denumite ciclice,
nu sunt identice datoritã componentei materiale indisolubile care nu este aceeaºi. Unele influenþe þin
de natura milenarã, cuprinzãtoare, a unor elemente, influenþând caracteristici sociale chiar aparent
stabile, rigide*.
Influenþa religioasã, ca ºi componentã spiritualã a omului, este una semnificativã, putând
schimba în mod specific tendinþele ºi modul social al individului, dat de tipologia lojelor energetice.
Deºi fiecare din cele Cinci Religii îºi arogã influenþa iniþialã, dominantã, asupra altor
credinþe, acestea sunt date numai de caracteristica zonei ºi de tipul persoanei respective, nefiind
indicate decât excepþional în alte zone, ce se aflã sub influenþa unor "linii de câmp energetic"
diferite, date de transformãrile naturale. Astfel, deºi diferite, fiecare din cele Cinci Religii sunt
esenþiale, ele fiind parte integrantã a elementelor naturale în cadrul "Legii Celor Cinci Elemente".

*Influenþa acestuia în sec. al-XX-lea a fost semnificativã.

*Un moment social semnificativ s-a produs prin apariþia "Marelui ªobolan", când în sec. al-XX-lea, influenþa milenarã
a diminuãrii componentei active a lojei Lemn a dus la posibilitatea acþionãrii distructive a Elementului Metal cu
afectarea unor zone specifice acestor Elemente.
 11

Legea Celor Cinci Elemente

 12

Micul Circuit Ceresc

 13

Homunculus Auricular
 14
III. Calea Spiritualã Rapidã

I. Microcosmos – macrocosmos, relaþia de similitudine

Relaþia interior – exterior, microcosmos – macrocosmos, YIN–YANG, reprezintã natura

dualã, dar complementarã a lucrurilor, în care fiecare componentã se transformã una în cealaltã
conform unor legi ºi principii proprii, integrându-se în ritmurile naturale.
Datoritã faptului cã aceastã relaþie este una unitarã, asemãnãtoare teoriei protonului pereche,
în care modificarea caracteristicilor unuia duce la inversarea similarã a caracteristicilor celuilalt,
studierea caracteristicilor microcosmosului în profunzime nu va duce la un rezultat concludent,
neputându-se evalua componenta similarã acestuia, ce se aflã la distanþe intangibile. Altfel spus,
caracterul inteligibil nu se poate naºte printr-o singurã caracteristicã ci prin integrarea întregului
obiect informaþional ºi material, interior ºi exterior, energie ºi materie!
Asemãnarea celor douã stãri a fost semnalatã încã din cele mai vechi timpuri, prin observaþii
atente ale fenomenelor naturale, ca ºi asupra corpului uman, observându-se influenþa intrinsecã a
unor fenomene exterioare asupra fiziologiei corpului, fapt concluzionat ºi de relaþia de generare a
energiei "QI" din principiul TAIJI ºi a omului din energia "QI". Astfel, fenomenele exterioare au
un ecou interior, iar modificarea conºtientã a interiorului prin concentrarea pe structurile energetice
ale organelor pot produce un fenomen exterior, aceasta fiind teoria capacitãþilor paranormale de tip
conºtient*.
Faptul cã omul reprezintã componenta naturalã similarã "Celor Cinci Elemente" îl aduce în
postura de Stãpân al naturii, el reprezentând componenta activã, creatoare, YANG, natura fiind
supusã, pasivã, YIN; totuºi, aceste caracteristici se pierd uneori tocmai datoritã transformãrii celor
douã energii YIN ºi YANG.
Aceastã unitate indisolubilã om – naturã a fost exemplificatã în mod diferit prin miturile
Omului Primordial: mitul lui PANKU, BHAGAVAD etc., ce cuprindea întreaga lume cu al sãu
corp. Aceste mituri sunt reale, ele exemplificând starea spiritului, care este întreþinut de energia
"QI", fiind universal, în toate lucrurile, cuprinzând toate cerurile ºi Universul, dar existând într-un
corp material, limitat, trecãtor. Spiritul, în esenþã este nemuritor, imaterial, intangibil,
caracteristicile sale fãcând posibilã transformarea corpului cãtre o stare în care acesta se identificã
cu caracterul "SHEN".
In aceastã stare, se exercitã o punte de legãturã conºtientã între energie ºi materie, minte ºi
corp, microcosmos – macrocosmos, refãcându- se legãtura primordialã Cer – Pãmânt existentã în
stare nativã; tot în aceastã legãturã constã secretul nemuririi, a transformãrii spirituale a corpului ºi
redobândirea stãrii iniþiale umane, cãci, aºa cum sunt descrise tãrâmurile cereºti KUNLUN sau
insulele minunate ale Nemuritorilor, acestea vor deveni implicit accesibile ca un paradis regãsit.
In ce constã aceastã legãturã spiritualã? Aceasta nu este posibil de descifrat prin intermediul
concepþiilor constructiv – mentale strict logico – materiale ºi nu îºi are corespondent direct material
în corpul uman, în pofida similitudinii acestuia cu macrocosmosul – Univers. Nu poate fi descifratã
nici prin studierea caracteristicilor energiei dar aceasta este suportul esenþial în definirea
caracteristicilor spiritului "SHEN"; devine însã accesibilã prin studierea manifestãrilor acesteia, fapt
ce se poate realiza prin reunirea manifestãrilor de ansamblu: Evoluþia celor Doisprezece Animale,
caracterul de monadã – celulã primordialã a acestuia, relaþiile dintre Cele Cinci Elemente...
Aceastã interpretare fundamentalã a caracteristicilor spirituale a fost posibilã ºi prin
realizarea Hãrþii Auriculare a Punctelor de Acupuncturã, ºtiut fiind cã urechile reprezintã organele
de manifestare ale rinichilor, deþinãtorii energiei ancestrale ZHONG QI ºi originea principalelor trei
extrameridiane, precum ºi prin descoperirea reprezentãrilor auriculare ale celor trei extrameridiane.

II. Homunculus Primordial – interrelaþia dintre punctele auriculare

La nivelul corpului uman, energia "QI" care circulã prin trasee energetice denumite

*Dupã cum se ºtie acest fenomen prezintã un factor de risc, deoarece modificarea unei structuri energetice interne în
mod repetat va duce la influenþarea negativã a organelor asociate, putând apare afecþiuni complexe.
 15
meridiane, se manifestã în mod direct la nivelul unor puncte, în care capãtã caracteristicile Celor
Cinci Elemente, având astfel o legãturã bivalentã exterior – interior. Dacã unul din rolurile
fundamentale ale energiei este cel de determinare a fiziologiei organelor asociate, rolul mai puþin
cunoscut este acela de generare al energiei spirituale "SHEN" care, aºa cum s-a arãtat, are
proprietãþi aparte, depãºind unicitatea corpului uman.
Relaþia spirit – minte, cãci transformarea spirit – materie are loc la nivelul creierului, acesta
fiind considerat o extensie a mãduvei coloanei cu apartenenþã în loja renalã, este ca o interfaþã a
nonimplicãrii spirituale, dimensiunea universalã a acestuia ºi procesele mentale caracterizate de
asociaþii de percepþii ale simþurilor ºi observaþii memorate care sunt interpretate mental datoritã
noþiunilor memorate în acest sens.
Caracteristica acestei "legãturi" – interfeþe spirituale este descrisã ca o "frânghie foarte finã",
ce ar face legãtura cu compartimentele cerebrale subconºtientale ce sunt descrise ca aparþinând
înþelepciunii.
Pierderea percepþiei acestei legãturi constituie "marea nefericire", fapt datorat confuziei
percepþiei directe, mentale, cu valorile spiritului, lumea materialã perceputã fiind în diferite
concepþii strãvechi ca fiind o "iluzie", iar calea de a scãpa de aceastã iluzie fiind "detaºarea" de
aceasta.
Concepþia Taoistã, în aceastã interpretare nu corespunde acestor descrieri, ci calea de
"detaºare" din starea de dominare senzorialã constã în realizarea cauzelor ce duc la nonidentificarea
minþii cu spiritul; metodele sunt diferite ºi constau în exerciþii specifice Celor Cinci Loje Energetice
cu rol în armonizarea interioarã ºi "pierderea" legãturilor mentale ce blocheazã transformarea
energiei în spirit. Aceste legãturi se nasc din suprastimularea unor compartimente cerebrale prin
intermediul unor "plãceri" fizice sau mentale, care creeazã în mod proporþional reþele neuronale, ce
alimenteazã astfel ºi mai mult aceste zone. Depãºirea acestora nu este uºoarã datoritã legãturilor aºa
zis karmice (cauzã ºi efect) ce apar imediat ºi se manifestã amplificat.
Dacã realizarea directã a entitãþii spirituale este dincolo de imaginaþie sau simþuri,
identificarea componentelor acestuia, în Cele Cinci Elemente, reprezintã scopul ºi metoda de
identificare cu acesta. Astfel, legãtura spiritualã minte – spirit, se poate studia la nivelul organului
de manifestare a lojei energetice renale, care este Harta Auricularã a Acupunctelor. Punctele
auriculare au o dispoziþie auricularã conformã cu anumite particularitãþi ale energiei, fiind specificã
energiei de transformare a lojei renale, adicã energia YANG–QI. Cum în naturã energia YANG–QI
se poate defini ca TAI YANG ºi SHAO YANG, manifestarea prin dispoziþia punctelor auriculare
aparþine energiei SHAO YANG, ce deasemenea corespunde unor animale, ca ºi parte naturalã
activã. Aceste animale sunt Cele Doisprezece Animale ce se întâlnesc ºi în Zodiacul Chinezesc, dar
care corespund fiecare unuia din cele doisprezece meridiane energetice; cele trei extrameridiane ce
pornesc din rinichi se întâlnesc la nivel auricular prin meridianele auriculare de acupuncturã.
Caracteristicile punctelor auriculare de acupuncturã precum ºi dispoziþia acestora, au dus la
dezvoltarea teoriei Homunculusului Primordial, în care fiecare din Cele Doisprezece Animale este
parte componentã a unuia singur prin pãrþile sale ce se armonizeazã energetic cu acesta, date de
natura ºi apartenenþa fiecãruia.
Astfel, coloana de maimuþã are ºi forma specificã, dar ºi caracteristicile de influenþã
energeticã ale acesteia; corpul dragonului se aflã în relaþie de antagonism cu "cei cinci
mormoloci"... Un mod aparte de manifestare este pintenul cocoºului, ce apare ca o formã pur
energeticã de legãturã între douã puncte auriculare, fapt determinat de poziþia homunculusului,
demonstrând astfel ºi corespondenta realã a "poziþiilor terapeutice", de recuperare energeticã.
Homunculusul primordial aratã liniile de dezvoltare ale punctelor auriculare fiind astfel în
directã relaþie cu teoria WU JI – TAIJI – QI, în care energia se organizeazã specific exterior –
interior, în funcþie de apartenenþa de lojã energeticã.
Descoperirea celor douã animale ce corespund meridianelor extraordinare auriculare, a
apãrut în mod implicit din Homunculusul Primordial, acestea fiind:
4. Elefantul – corespunde meridianului REN MAI.
5. Mormolocul – corespunde meridianului DU MAI, împreunã cu Dragonul.
Reprezentarea în Homunculus a elefantului este una aparte, aparþinând coapselor, fiind astfel
 16
susþinãtorul "întregului"* ºi în relaþie directã cu una din cele trei componente umane: gambele,
celelalte douã fiind reprezentate de ochi ºi mâini.
Crestele Homunculusului, la nivelul helixului auricular, reprezintã "Cei Cinci Mormoloci",
care formeazã împreunã cu Dragonul, Cele ªase Linii Distincte.
Fiecare persoanã este o entitate unicã, nãscându-se din condiþii excepþionale, în care, într-o
stare de reuniune parcã irealã a celor paisprezece animale, în anumite condiþii de mediu vegetal ºi
într-un anumit loc ºi conjuncturã astralã, se genereazã structura energeticã propice "matricii"
materiale. Aceasta va genera ulterior valorile spirituale, acesta creând "firul" de legãturã cu partea
materialã.
Relaþia spiritului cu componentele naturale este una complexã, acesta fiind parte integrantã
cu transformãrile naturale, prin intermediul energiei "QI" ce se aflã într-o stare dinamicã, atât în
interiorul corpului dar ºi prin comunicarea cu exteriorul, la nivelul unor puncte ale corpului ca:
JING distale, BAIHUI, YINTANG ...

Meridianele Auriculare – imaginea energiei ancestrale. Destinaþia Spiritualã a

Energiei.

La nivelul punctelor auriculare se constituie homunculusul primordial, ca reprezentare a

structurii energetice a lojei renale, acesta arãtând imaginea complexã a dezvoltãrii ºi relaþiilor dintre
punctele auriculare. Deasemenea, ca mod de "destinaþie a materiei" reprezentatã de homunculus, se
manifestã meridianele auriculare, în numãr de patru, trei dintre acestea fiind "imaginea" celor trei
meridiane extraordinare, de origine renalã.
Meridianele extraordinare se considerã cã reprezintã transformãrile unor trigrame, fiecare
meridian fiind în esenþã scopul ºi manifestarea unei trigrame. Odatã cu descoperirea meridianelor
auriculare, ca imagine a celor somatice extraordinare, se poate afirma cã aceastã relaþie este diferitã,
fiecare linie a unei trigrame corespondente aparþinând unui meridian. Astfel, dacã meridianul DU
MAI corespunde trigramei QIAN, liniile de transformare, adicã inferioarã ºi superioarã reprezintã
meridianele auriculare DU MAI – D.M.A.. Aceastã concepþie este întãritã de apartenenþa de lojã
renalã a energiei ancestrale ZHONG QI, care îºi are corespondentul auricular la nivelul celor douã
meridiane extraordinare auriculare: D.M.A. ºi R.M.A., structura acestor meridiane arãtând forma ºi
caracteristicile YIN–ZHONG QI ºi YANG–ZHONG QI (fig. 6).
Meridianele auriculare prezintã o tipologie somaticã, fiind organizate în mod asemãnãtor
celor somatice corespondente; acestea prezintã în acelaºi mod, o destinaþie spiritualã, având un scop
definit, care împreunã cu caracteristicile proprii, ne aratã destinaþia spiritualã a energiei ºi Calea
Spiritualã Rapidã.

Calea Spiritualã Rapidã – Harta Spiritului

Spiritul uman, deºi considerat a nu avea nici una din proprietãþile materiei, se aflã în relaþie
directã cu mintea printr-o legãturã subtilã transpunând esenþa sa în procese mentale legate de
coordonarea de ansamblu a cauzalitãþilor ºi conºtientizarea mentalã a acestuia. Ori tocmai aceastã
conºtientizare presupune transformarea existenþei proprii sau integrarea cu valorile acestuia, în
scopul atingerii stadiului de finalitate al destinului, în care valorile spirituale: universalitatea,
indestructibilitatea, realizarea unitãþii proprii etc., sunt integrate în propriul corp material, depãºind
condiþia iniþialã de diferenþiere calitativã.
Presupunerea de nonimplicare a spiritului în materie este parþial adevãratã, acesta neavând
formã ºi limite, este universal rãspândit, dar în acelaºi mod coordoneazã materia dupã niºte legitãþi
date de transformãrile hexagramelor. Astfel, aceastã implicare "pasivã", aratã legãturile cu lumea
materialã precum ºi organizarea acestor legãturi, acestea fiind structurate pe "Zone de Influenþã
Energeticã " ce dau mai departe specificul local: climatic, vegetativ etc.

*Relaþia de susþinere a corpului Homunculusului ºi legãtura directã cu gambele – de apartenenþã umanã aratã
complexitatea generãrii energiei din unirea componentelor într-un Ansamblu Energetic, format nu numai din
Homunculusul Auricular dar ºi din calitãþile celorlalte loje energetice; acest fapt aratã cã fiecare din componentele de
structurã sunt esenþiale, elefantul fiind poate cel mai important, dar ºi cel mai defavorizat – prin numãrul acestora.
 17
Aceste Zone de Influenþã Energeticã sunt organizate la rândul lor, dând un mare Organism,
asemãnãtor cu cel uman în privinþa funcþiilor acestuia, fiecare zonã coordonând sau stimulând o alta
aflatã în legãturã într-un mod identic funcþionãrii Ciclului Meridianelor Energetice.
Acest Organism este reprezentat de Homunculusul Primordial, care reprezintã întreaga
lume, împãrþitã în zone continentale, care respectã la nivel energetic ºi material în mod identic
calitãþile zonei homunculare din care face parte*. Aceste zone diferite de influenþã a spiritului
asupra materiei, la nivelul unor puncte auriculare prin Homunculusul Primordial, constituie
HARTA SPIRITULUI UMAN.
Conform cu HARTA SPIRITULUI UMAN, lumea materialã este în relaþie directã cu cea
spiritualã, prin intermediul structurilor energetice, acestea având la rândul lor o serie de legitãþi
specifice.
Aºa cum s-a arãtat în capitolul anterior, încercãrile ºi metodele de transcendere a corpului
material spre o destinaþie spiritualã prezintã o mare diversitate, majoritatea bazându-se pe conceptul
de transformare a corpului, chiar la diminuarea fiziologiei acestuia pentru valorile spirituale,
considerate imuabile. Toate aceste încercãri prezintã un grad ridicat de ezoterism, devenind
anacronice cu lumea modernã, a dezvoltãrii sociale, spre o stare socialã mai bunã. Totuºi, valoarea
acestor tehnici rãmâne una realã, multe din aceste metode, deºi locale, punând în continuare în
valoare principiile fiziologiei energetice, rolul preponderent fiind cel terapeutic ºi de menþinere
ritualicã a tradiþiei.
Integrarea vechilor descrieri despre un loc al destinaþiei spirituale – vezi Mtele KUNLUN*,
cu teoria Homunculusului Primordial ºi principiile deja cunoscute ale unor puncte somatice, a dus la
afirmarea existenþei Cãii Spirituale Rapide, o cale care, deºi pare a avea doar o structurã spiritualã,
se dovedeºte, prin legãturile specifice ale spiritului cu lumea materialã, a fi o cale realã, existând
atât în interiorul lumii noastre energetice, ca prefiguratã de la începutul existenþei, cât ºi în lumea
exterioarã, ca un drum îngust, cãtre o Impãrãþie a Spiritului, materialã, în care valorile acestuia
dãinuiesc ºi îºi aºteaptã redescoperirea încã de la "cãderea" din aceastã Impãrãþie.
Aceastã Cale uimitoare, atât de simplã încât nu poate fi descoperitã, îºi aratã marginile
numai celui ce cunoaºte teoria unificãrii simþurilor, aºa cum s-a afirmat din vechime, dar având
cunoºtinþele meridianelor extraordinare auriculare ºi a Homunculusului Primordial, aceasta devine
vizibilã arãtând astfel nu numai un sens al existenþei dar ºi dificultatea de abordare a acesteia prin
intensitatea transformãrilor ce au loc cu fiecare apropiere de aceasta.
Calea cãtre aceastã lume a valorilor spirituale este deci una directã, existând ca reprezentare
materialã a punctului "ZERO" auricular (conductul auditiv extern), punctul de intrare fiind, conform
Hãrþii Spirituale în zona Muntelui KUNLUN.
Calea de apropiere este una specialã, particularitãþile energetice nefiind favorabile unei prea
mari comunicãri cu lumea exterioarã, fiind protejatã de energii ce nu pot fi depãºite de un adept al
senzaþiilor tari; de aceea, aceasta are un traseu curbat ce se aseamãnã cu vechea ideogramã pentru
energia "QI":

Remarcabilã este asemãnãrea Cãii cu corpul curbat al unui ºarpe, tocmai aceastã formã
putând reprezenta atracþia specialã a lumii în continuã schimbare, trecãtoare, ce a exercitat-o asupra
primilor oameni, ispita fiind tocmai aceastã dorinþã de cunoaºtere, urmatã de pierderea stãrii
primordiale, inalienabile*.

*Se remarcã dimensiunea extrem de redusã a Universului extraplanetar – marginile homunculare, în comparaþie cu
implicarea terestrã a relaþiilor spirit – materie. Douã din punctele localizate de pe aceastã Harta Spiritualã sunt:
III. Triunghiul Bermudelor – la nivelul punctului ce corespunde articulaþiei scapulo – humerale.
IV. Zona actualei Japonii – la nivelul unui punct localizat în porþ. ant.-inf. a choncãi inferioare, imediat anterior de
meatul acesteia.
*Conform cu descrierile antice, Muntele Sacru KUNLUN, din Marea de Vest, ar avea douã etaje: un con în picioare,
peste care se aflã un con rãsturnat.
*Deºi Harta Spiritualã este neconcordantã cu ceea ce numim distanþe, margini geografice, structura acesteia aratã în
mod precis influenþa diferitelor tipuri de energie asupra zonelor geografice; totuºi actualele concepte de calculare a unor
distanþe nu se pot aplica, nepermiþând o identificare precisã a intrãrii în aceastã împãrãþie, situatã la unirea cerurilor cu
 18
Cu toate acestea, posibilitatea unei reuºite este mult mai mare prin respectarea traseului
acesteia, fapt ce poate preîntâmpina influenþa distructivã a zonei de influenþã a Tigrului, ce se aflã
ca pavãzã a intrãrii.
Reintrarea în lumea predestinatã a valorilor spirituale, anuleazã astfel condiþia existenþialã a
unui sfârºit prefigurat, corpul fiind transfigurat, scopul pe care orice concept religios l-a afirmat, de
"realizare spiritualã postexistenþialã", devenind unul existenþial, accesibil ºi direct.
Energia ºi valorile spirituale nu ar avea valoare dacã nu ar conþine rãspunsul practic la
valorile acestora, aºa cum au fost ele demonstrate elocvent, de vechii practicanþi ai diferitelor religii
ºi care au fost transmise pânã astãzi.
Structura Homunculusului Primordial, ce prefigureazã inclusiv unele animale protoistorice,
ne aratã cã valorile energetice au evoluat constant, pregãtindu-ne pentru ca ºi corpul fizic sã fie
capabil de transformarea încã din viaþa actualã, într-unul etern, al posibilitãþilor nelimitate, aºa cum
a fost el construit încã de la începuturile existenþei.

IV. CARTEA UNIVERSALÃ A MORÞILOR

Aceastã Carte încearcã sã descrie separaþia trupului uman de spirit ºi transformarea
elementelor în forme pure, pentru renaºterea finalã.
Conform teoriei YIN–YANG, corpul uman reprezintã componenta materialã, YIN, care
capãtã astfel întregile valenþe ale acesteia, iar energia internã, componenta activã, întreþinutã de
corp, de tip YANG. Neevidenþierea unui substrat organic specific al traseelor energiei "QI", aratã o
relaþie fiziologicã aparte cu partea materialã, în care, pentru a putea fi sublimatã la un nivel suficient
acestei transformãri, aceasta parcurge diferite stadii la nivel celular, în organitele celulare
generatoare a energiei ca probabil, un stadiu intermediar.
Aceastã transformare a materiei, în diferite ritmuri în funcþie de organul corespondent, dar ºi
de organism, reprezintã copia, la dimensiuni macrocosmice, a separaþiei elementelor corporale, în
stadiul de existenþã postexistenþialã, proces coordonat de legitãþi ºi principii date de ritmurile
naturale.
Dupã cum este cunoscut, intuirea unei vieþi de dupã moarte a dus la formarea unor concepþii
aparte, specifice unor zone culturale care, de fapt, au fost coordonate de tipologia energeticã a zonei
în care au apãrut. Acestea s-au concretizat în apariþia unor mituri ºi entitãþi spirituale, în esenþã
caracterizate prin pozitive ºi negative, bune ºi rele, care sunt reprezentãri portretizate ale YIN ºi
YANG, câteva exemple fiind: Isis ºi Osiris, Kama ºi Indra, credinþele ºamanice ale "ridicãrii
spiritului" protejat de zeul GAIA – al pãmântului, etc.
Toate acestea aratã tendinþa cãtre ascensiunea spiritului cãtre un loc predestinat, paradisiac,
dar la care se poate ajunge doar evitând unele forþe negative, ce tind sã opreascã ºi chiar sã
"închidã" spiritul din drumul acestuia. Astfel, cunoaºterea numelor unor entitãþi benefice ar fi
"singura metodã" de evitare a acestor forþe obscure, cunoaºtere ce a dus la crearea unor rituri
specifice concretizate în diferite "Cãrþi ale Morþilor": egipteanã, tibetanã ...
Accentuarea traseului spiritual este caracteristica acestor Cãrþi, fãrã însã a defini "locul"
cãtre care trebuie sã ajungã spiritul ºi nu existã o abordare a evoluþiei corpului dupã separaþia de
partea spiritualã, care ar mai rãmâne totuºi un anumit numãr de zile – patruzeci, "legat" de acesta
printr-o legãturã foarte finã, luminoasã, ce strãbate creºtetul capului, numitã MU. Dupã cum vom
vedea, aceastã legãturã cu corpul este mult mai intensã decât s-a crezut, fiind "interfaþa"
transformãrilor cu lumea subpãmânteanã a corpului, prin natura spiritului, acesta fiind mic ºi la
dimensiuni microcosmice.
Destinul spiritual al omului este mult mai important, fiind elocvent prezentat în creºtinism,
în care se accentueazã conceptul de "reînviere" a corpurilor precum ºi redobândirea caracteristicilor
spirituale ale acestora: eternitatea, capacitãþi psihice de influenþare a materiei, telepatia etc.
De ce este totuºi "necesar" de a trece prin acest stadiu "intermediar" a cãrui descriere este
similarul unor suferinþe accentuate, extrem de neplãcut, numit "IAD", "Tãrâmul de Dincolo"?
Aceastã "trecere" este datoratã pierderii relaþiei de conºtienþã cu valorile spirituale, urmate de

pãmântul.
 19
transformarea progresivã a corpului cu unele "valori ale corpului inferior", fapt constatat ºi de
apariþia a diferite afecþiuni dificil de tratat; deasemenea mintea suferã o alterare, o dominare a
emoþiilor ºi percepþiilor materiale, senzoriale, "ascunzând" interfaþa de legãturã cu spiritul, acesta
rãmânând un "martor tãcut" al impasibilitãþii mentale.
In acest mod, pentru a putea recãpãta puritatea necesarã acestei reuniri energetice ºi
spirituale, corpul se va disocia în elementele constitutive ale lojelor energetice, parcurgând diferite
stadii în care acestea se reorganizeazã ºi, paradoxal, parcurg experienþe unice, specifice, cãpãtând în
final întregul KUNG FU, statuat de aceste experienþe diferite; aceste forme vor putea forma în final
corpul subconºtiental ce va fi în directã relaþie cu spiritul propriu, reîntrupat. Deºi va pãrea un alt
corp, acela este propriul corp, dar transformat, cuprinzând potenþialitãþile necesare valorilor
spirituale.
Realizarea "trecerii prin starea intermediarã" se datoreazã ritmurilor naturale, fiecare
componentã naturalã, vegetalã sau animalã, se aflã într-un ciclu de generare – transformare, în care
fiecare poate fi o pradã sau un consumator al altei specii, într-un mod propriu fiecãreia. Astfel, acest
Ciclu de interrelaþie constituie, pe lângã valorile unice de întreþinere a energiei "QI", ºi marele
laborator energetic al corpurilor, în care componentele minuscule sunt prelucrate, trecând apoi în alt
animal sau într-o plantã, chiar rocã, cãpãtând astfel caracteristicile formei prin care a trecut. Aceastã
"trecere" constituie memoria ancestralã originarã, dar ºi germenii sãdiþi profund subconºtiental ai
formelor energetice ce vor forma viitorul corp spiritual, în momentul renaºterii.
Drumul parcurs de componentele materiale este diferit, fiind în relaþie cu aceste zone
energetice ce se întrepãtrund ºi formeazã un Ciclu unitar conform cu Ciclul de Circulaþie Energeticã
prin Meridiane, coordonat de caracteristicile meridianelor extraordinare.
De remarcat este componenta de finalitate a evoluþiei materiale a componentelor corporale,
care este zona Boului, în relaþie cu organul asociat, al ochiului. Se explicã în acest mod importanþa
aparte acordatã inimii, a cãrei sentiment dominant este cel afectiv, al iubirii, aici aflându-se o
"cheie"* cãtre lumea spiritualã, putându-se depãºi în mod direct condiþia umanã, fãrã a mai fi
necesarã parcurgerea "disocierii corporale".
Trecerea componentelor materiale în diferite forme naturale, se manifestã într-un mod rapid,
intens, extrem de neplãcut, fapt datorat metabolismului animal, trecerii într-un altul sau "închiderii"
într-o rocã etc. Aceastã trecere perceputã de spirit, care se aflã în relaþie cu toate aceste componente,
este interpretatã drept "IAD", o pedeapsã, fapt în parte adevãrat, fiind cu atât mai lungã cu cât este
necesarul de purificare – transmutare a elementelor proprii. Deºi aparent trecerea este resimþitã ca
un chin, "iluzia" menþinându-se în lipsa organului de interpretare, ce se aflã în acelaºi Ciclu, aceasta
pune ºi bazele percepþiei spirituale, permiþând reîntoarcerea la starea iniþialã, primordialã a omului.
Toate aceste transformãri sunt influenþate de Hexagramele YI JING, parcurgând stadiile coordonate
de acestea.
Se poate concluziona inexistenþa unor astfel de entitãþi astrale, atotputernice, incluzând
spiritul negativ – Diavolul, care, nu reprezintã decât o portretizare necesarã, a elementelor active,
"chinuitoare", distructive, ce tind sã "corupã" spiritul uman. Acestea se integreazã în teoria
transformãrilor, ce se aflã în toate aceste procese de transmutare materialã, fiind în relaþie directã cu
valorile spirituale.
Trebuie sã aducem recunoºtinþa ºi admiraþia noastrã pentru Dumnezeu ºi Duhul Sfânt, ce au
pregãtit aceste destine pentru fiecare ºi care au creat relaþiile de coordonare ºi unitate naturalã,
fiindu-ne astfel promis încã de la început, ceea ce ne-a fost dat de la început.
Destinul omului este una cu spiritul ºi corpul sãu, primul fiind asemãnarea naturii cu valorile
spirituale, al doilea fiind asemãnarea energiei, dar cu valorile proprii.
Acest dualism, unic în naturã, conþinând armonios toate Cele Cinci Elemente, reprezintã
însãºi Calea, fiind piatra de temelie a Acesteia ºi rãspunsul pentru dorinþa ancestralã, dar atât de
dificil de atins, a Sfântului Graal, a Cãii Spirituale Rapide cãtre completa cunoaºtere a Omului
Primordial.

*Aceastã zonã specialã, unicã, se aflã în m-þii Tibetului, ºi ar conþine numai "Calea", fãrã explicaþii privind alte
considerente de evitat.
 20

Tab. 1
LOJA
ENERGETICÃ/
LEMN FOC PÃMÂNT METAL APA
CALITÃÞI
Splina/
Organ YIN Ficat Inima Plãmâni Rinichi
Pancreas

Organ YANG Vezica biliarã Intestin subþire Stomac Intestin gros Vezica urinarã

Gust Acru Amar Dulce Astringent Sãrat

Simþ Ochi Limba Gura Nas Urechi

Calitãþi psihice Imaginaþie Creativitate Meditaþie Intuiþie Spontaneitate

Exprimare Unghii Gât Buze Piele Pãr de pe cap

Emoþii
Bunãtate/ Bucurie/ Empatie/ Curaj/ Calm/
Pozitive
Furie Urã Anxietate Tristeþe Teama
/ Negative

Culoare Verde Roºu Galben Alb Negru

Climat Vânt Fierbinte Umed Uscat Rece

Dezvoltare Rãsãrire Creºtere Coacere Recoltare Stocare

Energia Generatoare Expansivã Stabilizatoare Contractantã Conservantã

Planeta Jupiter Marte Saturn Venus Mercur

Etapa de viaþã Copilãrie Tinereþe Maturitate Bãtrâneþe Moarte

Sunet vindecãtor Hsu Her Hoo Shee Chway

Numãr 3,8 2,7 5,10 4,9 1,6

CELE CINCI ENERGII ELEMENTARE ªI UNELE DIN

CALITÃÞILE ASOCIATE
21
22
 23

Bibliografie

1. Mihai Fasolã - " Meridianele Auriculare de Acupuncturã"; subcapit. "Homunculus

Primordial"; subcapit. "DANSUL CELOR PAISPREZECE ANIMALE" – 2003 – npb.
II. Mihai Fasolã – "Semnificaþia Hexagramelor prin Simboluri Naturale" – 2004 – npb.
III. Mircea Eliade – "Istoria Credinþelor ºi Ideilor Religioase" – 1991; capitolele descriptive ale
religiilor.
24