Sunteți pe pagina 1din 3

Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi

de Camil Petrescu
-apartenenta la roman subiectiv-

Camil Petrescu este o personalitate literara care se manifesta in poezie,proza,tea-
tru si filozofie materializand aceeasi conceptie artistica.Face parte dintre scriitorii care
au vazut idei fiind preocupati de exprimarea absolutului sub forma iubirii.
Romanul a aparut in anul 1930,dar geneza operei a stat mult sub semnul
incertitudinii.Poet,dramaturg si stralucit eseist,Camil Petrescu si-a descoperit relative
tarziu vocatia de romancier.Initial,in Viata literara din 21 octombrie 1929,autorul s-a
anuntat cu un volum de nuvele despre razboi.Foloseste experienta de viata ca
sublocotenent in Primul Razboi Mondial,romanul fiind rezultatul jurnalului de campanie
al eroului imprumutat autorului,al carui crez literar a fost expresia eu sunt cei dintre
acei care au vazut idei cu ochi halucinati si mistuiti launtric.
Tema fundamental o constituie conditia intelectualului marcata de cele doua
aventuri existentiale-aspiratia spre iubirea absoluta si tragedia razboiului-aceasta
directie tematica constituind o ilustrare a modernismului care sustine
citadinizarea,intelectualizarea prozei si accentuarea investigatiei psihologice.Asa cum se
anunta inca din titlu,opera contine doua parti care ii confera romanului doua mari
teme:dragostea si razboiul.
Titlul se construieste pe baza unei duble antiteze: ultima/intaia si
dragoste/razboi,exemplificand,astfel,o atitudine polemica la adresa literaturii de
senzatie,de tip romantic.El indica temele acestui roman,iubirea si razboiul.Substantivul
noapte-metafora timpului psihologic,exprima trairea in constiinta si abolirea
principiului cronologic.Cuvintele ultima si prima sunt frontierele temporale ale analizei
careia ii sunt supuse cele doua traiti,iubirea si razboiul ca experiente ale mortii,dar si
solidaritatii umane.
Romanul este structurat in 13 capitole distribuite in doua Carti cu titluri
semnificative,surprinzand doua ipostaze existentiale in Ultima noapte de dragoste-
sentimentul de iubire absoluta si in intaia noapte de razboi-imaginea razboiului tragic si
absurd.
Daca prima parte este o fictiune,deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu
traise o astfel de drama in iubire pana la scrierea romanului,partea a doua este,insa,o
experienta traita,scriitorul fiind el insusi ofiter al armatei romane in timpul Primului
Razboi Mondial.
In incipit,romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional-actiunea primului
capitol(La Piatra Craiului,in munte) este posterioara intamplarilor relatate in restul
Cartii intai.Chiar daca este vorba despre un roman modern,in incipit sunt fixate cu
precizie realista coordonatele spatio-temporale:In primavara anului 1916,la
fortificarea vaii Prahovei,intre Busteni si Predeal.Protagonistul,si in acelasi timp
naratorul intamplarilor din roman,Stefan Gheorghidiu,este concentrat pe Valea
Prahovei,unde combatantii fortifica zona in asteptarea intrarii Romaniei in Primul
Razboi Mondial.La popota ofiterilor,el asista la o discutie despre dragoste si
fidelitate,pornind de la un fapt divers citit in presa.Aceasta discutie declanseaza
memoria afectiva a protagonistului,trezindu-I amintiri legate de cei doi ani si jumatate
de casnicie cu Ela.
Finalul il readuce in prim-plan pe Gheorghidiu,care revine de pe front
ranit;primeste o scrisoare anonima prin care i se spune ca a fost inselat de Ela;o priveste
cu indiferenta si hotaraste sa divorteze,lasandu-I totul:absolut tot ce e in casa,de la
obiecte de pret la cartide la lucruri personale la amintiri.Adica tot trecutul,astfel el se
elibereaza de drama erotica.Sfarsitul operei este unul deschis,pentru ca cititorul inca isi
pune intrebarea daca a fost sau nu Gheorghidiu inselat.
Perspectiva narativa este de tip subiectiv,renuntandu-se astfel la pretentia de
omniscienta a prozatorului realist.Autorul se dovedeste,astfel,consecvent cu afirmatiile
din Noua structura si opera lui Marcel Proust:sa nu descriu ceea ce vad,ce aud,ce
inregistreaza simturile mele.Aceasta este singura realitate pe care o pot
povesti,realitatea constiintei mele,a continutului meu sufletesc.Din mine insumi nu pot
iesi,nu pot vorbi onest decat la persoana intai.
Romanul incepe cu prezentarea lui Stefan Gheorghidiu ca sublocotenent
contribuind la amenajarea fortificarii de pe Valea Prahovei in Primul Razboi Mondial si
continua cu discutia ofiterului in jurul unei crime in care sotul isi ucide sotia pentru ca l-
a inselat.Unii sunt pentru achitarea sotului,altii pentru condamnarea lui,iar altii sunt
indiferenti.Stefn socheaza prin opinia sa:cei care se iubesc au drept de viata si de moarte
unui asupra celuilalt.
In continuare se nareaza idila,apoi casatoria lui Stefan cu tanara Ela,casatorie
fericita si modesta pana in clipa cand Stefan mosteneste averea unchiului sau,Tache
Gheorghidiu,care il pune la adapost de griji si are prea multe afinitati cu un dansator pe
nume Grigoriade,orgoliul sau fiind ranit.
Stefan revine de pe front intr-o noapte si nu o gaseste pe Ela acasa.Il anunta
printr-n bilet ca doarme la verisoara ei,Anisoara,dar Stefan se indoieste de acest lucru.Se
intoarce la unitate si este coplesit de intrabri fara raspuns,simtind suferintele si
chinurile geloziei.In finalul primei carti,Stefan Gheorghidiu se hotaraste sa rupa
casatoriea.
Partea a doua prezinta imaginea razboiului ca un adevarat sfarsit de lume,acum
confruntandu-se drama sa cu drama mortii collective.Soldatii mor nevinovati,sunt
infometati,plini de paduchi,ordinele comandantilor incompetent se contrazic,marsurile
sunt ucigatoare,iar foamea si moartea ii pandesc la fiecare pas.Reprezentativ este
capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu.Oamenii se strang animalic unii in altii
si-si ascund capetele in pamant si spera sa mai auda bubuitura urmatoare ca sa fie siguri
ca mai traiesc.Un ostas alerga fara cap pe campul de lupta,totul avand aspect de
apocalipsa.Ranit si spitalizat,Stefan se intoarce la Bucuresti,la Ela,dar se simte intrainat
definitive,devine nepasator si se salveaza spunand:sunt obosit,mi-e indiferent daca e
nevinovata sau vinovata.Ii lasa Elei casele,banii,lucrurile personale,adica tottot
trecutul,el ramanand un insinguratic si un inadaptat in aceasta lume nedreapta,fara
scrupule,cu milionari analfabeti:Tanase,Vasilescu,Lumanararu;cu politicieni abjecti:Nae
Gheorghidiu;cu o lume degradata moral,corupta definitic.El ramane in lumea ideilor
pure.
Tipul de naratiune prezent in roman este naratiunea homodiegetica.Relatarea se
face la persoana I,cititorul asistand parca la confesiunea personajului principal care
traieste doua experiente fundamentale:iubirea si razboiul.Naratorul este implicat,devine
personaj,confera autenticitare spuselor sale,iar faptele si personajele sunt prezentate ca
evenimente interioare,sunt permanent interpretate si analizate.
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi devine unul dintre punctele de
referinta in dezvoltarea literaturii romane moderna,propunand o constructive
subiectiva,in care timpul present si subiectiv,fluxul constiintei,naratiunea la persoana
I,luciditatea autoanalizei si unicitatea perspective narrative contureaza o viziune
distincta asupra lumii(razboiului) si experientei personale a dragostei.

S-ar putea să vă placă și