Sunteți pe pagina 1din 129

Capitolul 1

Elemente de topologie n R
k
1.1 Structura de spat iu vectorial pe R
k
Vom nota cu (respectiv ) planul (spat iul cu trei dimensiuni) orientat si
cu
R
2
= R R = {(x, y) : x, y R} = {(x
1
, x
2
) : x
1
, x
2
R};
R
3
= RRR = {(x, y, z) : x, y, z R} = {(x
1
, x
2
, x
3
) : x
1
, x
2
, x
3
R}
Aplicat iile

2
: R
2
,
2
(x, y) = P(x, y)
si

3
: R
3
,
3
(x, y, z) = P(x, y, z)
snt biject ii. Vom identica n mod curent un punct din plan (spat iu) cu o
pereche ordonata (triplet ordonat) din R
2
(R
3
).
A R
2
(R
3
),
2
(A)(
3
(A)) se numeste imaginea plana (n spat iu) a
mult imii A.
1.1.1 Exemple 1. Fie A = {(x, y) R
2
: x
4
y
2
}. Imaginea plana a
mult imii A este port iunea hasurata din Figura 1 de mai jos.
1
2 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
-
x
y
0
I
II
III
IV
Figura 1
6
(x, y) I II III IV
y x
2
+ - -
y + x
2
+ + - +
y
2
x
4
+ - + -
= A = I III
6
-
=
z
y
x
0
Figura 2
1.1. Structura de spatiu vectorial pe R
k
3
2. Mult imea A = {(x, y, z) R
3
: x
2
+ y
2
z
2
= 1} are drept imagine
un hiperboloid de rotat ie din R
3
a carui imagine este schit ata n Figura 2 de
mai sus.
Distant a dintre doua puncte
Fie (x, y, z), (u, v, w) R
3
si e d distant a dintre aceste doua puncte (vezi
Figura 3); atunci
d =

d
2
1
+ (z y)
2
=

(x u)
2
+ (y v)
2
+ (z w)
2
.

In cazul particular al planului (deci daca z = 0), se obt ine


d =

(x u)
2
+ (y v)
2
iar pe dreapta d = |x u| si deci se regasesc
formulele cunoscute pentru distant a dintre doua puncte n plan si pe dreapta.
6
-
+
z
y
x
0
(x, y, z)
(u, v, w)
d
d
1
d
1
Figura 3
Inspirat i de aceste cazuri particulare vom introduce o distant a ntre doua
puncte arbitrare din R
k
.
1.1.2 Denit ie. Fie x = (x
1
, x
2
, ..., x
k
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
k
) R
k
; denim
distant a dintre punctele x si y ca ind numarul pozitiv
d(x, y) =

(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
+ ... + (x
k
y
k
)
2
.
4 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
Distant a dintre punctele spat iului R
k
are urmatoarele proprietat ile.
1.1.3 Teorema.
1). d(x, y) = 0 x = y;
2). d(x, y) = d(y, x), x, y R
k
;
3). d(x, z) d(x, z) + d(y, z), x, y, z R
k
.
Demonstrat ie. Vom demonstra numai proprietatea 3). Fie x = (x
1
, ..., x
k
),
y = (y
1
, ..., y
k
), z = (z
1
, ..., z
k
) R
k
; atunci, utiliznd inegalitatea lui Cauchy-
Schwarz-Buniakowski (

k
i=1

2
i

k
i=1

2
i
(

k
i=1

i

i
)
2
) obt inem
[d(x, z) + d(y, z)]
2
=
=
k

i=1
(x
i
z
i
)
2
+
k

i=1
(y
i
z
i
)
2
+ 2

i=1
(x
i
z
i
)
2

i=1
(y
i
z
i
)
2

i=1
(x
i
z
i
)
2
+
k

i=1
(y
i
z
i
)
2
+ 2
k

i=1
(x
i
z
i
)(y
i
z
i
) =
=
k

i=1
(x
i
y
i
)
2
= d
2
(x, y).

1.1.4 Denit ie. O funct ie d care la orice doua puncte x, y ale unei mult imi
X asociaza un numar pozitiv d(x, y) si care verica proprietat ile 1), 2) si 3)
din teorema precedenta se numeste metrica pe X. Metrica denita n 1.1.2
se numeste metrica euclidiana pe R
k
.

In R
2
adunarea a doua puncte x = (x
1
, x
2
) si y = (y
1
, y
2
) se face dupa
regula paralelogramului ilustrata mai jos:
6
-
q
q
r
x
1
x
2
y
x
x + y
(0, 0)
Suma este x + y = (x
1
+ y
1
, x
2
+ y
2
); vom deni dupa acelasi model
adunarea n R
k
.
1.1. Structura de spatiu vectorial pe R
k
5
1.1.5 Denit ie. Fie x = (x
1
, x
2
, ..., x
k
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
k
) R
k
si t R;
denim adunarea prin x + y = (x
1
+ y
1
, ..., x
k
+ y
k
) si nmult irea cu scalari
prin t x = (tx
1
, ..., tx
k
).
Fat a de aceste doua operat ii R
k
se organizeaza ca un spat iu vectorial real,
adica snt vericate proprietat ile:
1. x + (y +z) = (x +y) +z, x, y, z R
k
(asociativitatea adunarii).
2. 0 = (0, ..., 0) R
k
a.. x + 0 = x, x R
k
(0 se numeste element
neutru la adunare;
3. x R
k
, (x) R
k
a.. x + (x) = 0 (x se numeste opusul
elementului x).
4. x +y = y +x, x, y R
k
(comutativitatea adunarii).
Din proprietat ile 1. 4. deducem ca (R
k
, +) este un grup comutativ.
5. t (x +y) = t x + t y, x, y R
k
, t R.
6. (t + s) x = t x + s x, t, s R, x R
k
.
7. (t s) x = t (s x), t, s R, x R
k
.
8. 1 x = x, x R
k
.
1.1.6 Denit ie. A R
k
, x R
k
, t R denim
x + A = {x +y : y A} (translata mult imii A cu vectorul x) si
t A = {t x : x A}.
1.1.7 Denit ie. Fie x = (x
1
, ..., x
k
) R
k
; numarul pozitiv
x = d(x, 0) =

i=1
x
2
i
se numeste norma elementului x.
1.1.8 Propozit ie. Aplicat ia : R
k
R
+
este o norma pe R
k
adica
verica condit iile:
1. x = 0 x = 0.
2. t x = |t| x, t R, x R
k
.
3. x +y x +y, x, y R
k
.
1.1.9 Observat ii. (i) Rezulta din propozit ia precedenta ca (R
k
, ) este
un spat iu normat real.
(ii) d(x, y) = x y, x, y R
k
.
6 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
Inegalitatea de la punctul 3) al teoremei 1.1.3 (inegalitatea triunghiului)
devine, n anumite cazuri, egalitate; prezentamn dent ia urmatoare aceasta
situat ie speciala.
1.1.10 Denit ie. Fie x, y, z R
3
(sau R
2
); spunem ca z este ntre x si y
si notam cu x z y situat ia n care d(x, y) = d(x, z) + d(y, z).
Mult imea [x, y] = {z R
3
: x z y} se va numi segment cu capete x si
y.
Mult imea [x, y) = {z R
3
: xzy sau xyz} se va numi semidreapta
cu originea n x si care trece prin y.
Mult imea (x, y) = [x, y)[y, x) se va numi dreapta care trece prin punctele
x si y.
Denit ii similare se pot da pentru segmente, semidrepte sau drepte din R
2
.

In propozit ia urmatoare se dau caracterizari ale segmentelor, semidreptelor


si dreptelor din R
3
.
1.1.11 Propozit ie. Fie x, y R
3
; atunci:
1. [x, y] = {(1 t)x + ty : t [0, 1]}.
2. [x, y) = {(1 t)x + ty : t 0}.
3. (x, y) = {(1 t)x + ty : t R} = {x + t(y x) : t R}.
Demonstrat ie.
1. Fie t [0, 1] si z = (1 t)x + ty; atunci d(x, z) = x z = t(x
y) = tx y si d(y, z) = y z = (1 t)x y de unde rezulta:
d(x, z) + d(y, z) = x y = d(x, y) si deci z [x, y].
Reciproc, z [x, y], d(x, y) = d(x, z) + d(y, z); e t =
d(x, z)
d(x, y)
[0, 1].
Urmarind ca suport imaginea din Figura 4, obt inem:
6
-
+
0
q
p q
q
q
q
q
q
p
x
z
y
v
x
1
x
2
x
3
Figura 4
u
1.1. Structura de spatiu vectorial pe R
k
7
z
3
x
3
y
3
x
3
=
d(x, z)
d(x, y)
= t de unde z
3
= x
3
+ ty
3
tx
3
= (1 t)x
3
+ ty
3
.
Similar, z
2
= (1 t)x
2
+ ty
2
si z
1
= (1 t)x
1
+ ty
1
, deci z = (1 t)x + ty.
2. z [x, y) z [x, y] sau y [x, z] t [0, 1] a.. z = (1t)x+ty
sau s [0, 1] a.. y = (1 s)x + sz. Ultima egalitate se mai scrie
z = (1
1
s
)x +
1
s
y iar t =
1
s
1. Rezulta ca z [x, y) t 0 a..
z = (1 t)x + ty.
3. z (x, y) z [x, y) [y, x) t 0 a.. z = (1 t)x + ty sau
s 0 a.. z = (1 s)y + sx; ultima egalitate se scrie z = (1 t)x + ty
unde t = 1 s 1.

Exercit iu. Sa se arate ca x + [y, z] = [x +y, x +z] = x + [z, y].


Vectori
Fie x, y R
k
; segmentul orientat

xy este segmentul [x, y] caruia i s-a asociat


o direct ie: de la originea x la extremitatea y. Observam ca [x, y] = [y, x]
nsa

xy =

yx.
Spunem ca

xy este echivalent cu

uv daca exista z R
k
a.. z +x = u si
z +y = v si notam aceasta cu

xy

uv; observam ca

xy

0y x.
este o relat ie de echivalent a pe mult imea segmentelor orientate (este
reexiva, simetrica si tranzitiva). O clasa de echivalent a n raport cu relat ia
se numeste vector.
Asa cum am remarcat, vectorul generat de orice segment orientat

xy este
de asemenea generat de segmentul orientat

0y x care are originea n 0.
Astfel putem identica orice element x R
k
cu vectorul {z+

0x : z R
k
} =
{

zz +x : z R
k
}. Acesta este un motiv n plus sa numim elementele lui R
k
vectori.
Convent ie.

In cele ce urmeaza vom nota vectorii x din R
k
pur si simplu
cu x, urmnd sa se nt eleaga din context cnd este vorba de vectorul x R
k
si cnd de numarul real x; n mod similar vectorul nul 0 va notat cu 0.
Un versor este un vector x R
k
cu x = 1.

In cazul n = 3 versorii i = (1, 0, 0), j = (0, 1, 0), k = (0, 0, 1) formeaza o


baza n R
3
. Orice alt vector x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
se exprima n mod unic n
funct ie de acesti versori: x = x
1
i + x
2
j + x
3
k.

In R
k
versorii e
1
= (1, 0, 0, ..., 0, 0), e
2
= (0, 1, 0, ..., 0, 0), ...,
e
k
= (0, 0, 0, ..., 0, 1) formeaza o baza; orice vector x = (x
1
, ..., x
k
) R
k
se
scrie n mod unic n funct ie de versorii bazei: x = x
1
e
1
+ ... + x
k
e
k
.
8 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
Ecuat ia dreptei si ecuat ia planului
Inspirat i de propozit ia 1.1.11, extindem n R
k
not iunile de segment, semi-
dreapta si dreapta.
1.1.12 Denit ie. Fie x
0
= (x
0
1
, ..., x
0
k
), y
0
= (y
0
1
, ..., y
0
k
) R
k
; numim:
1. segment avnd drept capete punctele x
0
si y
0
mult imea
[x
0
, y
0
] = {x
0
+ t(y
0
x
0
) : t [0, 1]}.
2. semidreapta cu originea n punctul x
0
si care trece prin y
0
mult imea
[x
0
, y
0
) = {x
0
+ t(y
0
x
0
) : t 0}.
3. dreapta care trece prin punctele x
0
si y
0
mult imea
(x
0
, y
0
) = {x
0
+ t(y
0
x
0
) : t R}.
Ecuat ia x = x
0
+ t(y
0
x
0
), t R se numeste ecuat ia vectoriala a dreptei
(x
0
, y
0
); ecuat iile scalare sau parametrice ale acestei drepte snt:

x
1
= x
0
1
+ t(y
0
1
x
0
1
)
x
2
= x
0
2
+ t(y
0
2
x
0
2
)
.......
x
k
= x
0
k
+ t(y
0
k
x
0
k
)
, t R.
Daca se elimina parametru t, ecuat ia dreptei se mai poate scrie:
x
1
x
0
1
y
1
1
y
0
1
=
x
2
x
0
2
y
1
2
y
0
2
= ... =
x
k
x
0
k
y
1
k
y
0
k
. Se constata imediat ca, n cazul
particular n = 2, se obt ine ecuat ia plana a dreptei ce trece prin doua puncte,
ecuat ie cunoscuta din geometria analitica plana.
Din cele de mai sus rezulta ca ecuat ia unei drepte care trece prin x
0
si este
paralela cu versorul u
0
(dreapta ce trece deci prin x
0
si prin x
0
+ u
0
) va
x = x
0
+ tu
0
, t R

In cazul particular n = 3 vom nota cu


1
,
2
,
3
unghiurile facute de versorul
u
0
cu axele Ox
1
, Ox
2
si respectiv Ox
3
; atunci u
0
= (cos
1
, cos
2
, cos
3
) si
astfel obt inem ecuat ia normala a dreptei:
x
1
x
0
1
cos
1
=
x
2
x
0
2
cos
2
=
x
3
x
0
3
cos
3
.
1.1.13 Propozit ie. Fie x, y, z R
3
puncte necoliniare si (x, y, z) planul
care trece prin cele trei puncte; atunci:
(x, y, z) = {tx + sy + rz : t, s, r R, t + s + r = 1}.
1.1. Structura de spatiu vectorial pe R
k
9
Demonstrat ie.

1
q
q
x
v u
z w
y
-
Din gura de mai sus observam ca u (x, y, z) v (x, y), w (x, z)
a..

xu =

xv +

xw sau u x = v x + w x u = v + w x. Fie t, s R
a.. v = x + t(y x), w = x + s(z x). Atunci u = ty tx + x + sz sx =
(1 t s)x + tx + sz.

1.1.14 Denit ie. Fie x, y, z R


3
trei puncte necoliniare; numim plan
care trece prin x, y, z mult imea = {u = tx + sy + (1 s t)z : s, t R}.
Ecuat ia acestui plan este u = tx + sy + (1 t s)z, t, s R .
1.1.15 Exemplu.
Fie punctele necoliniare A = (a, 0, 0), B = (0, b, 0), C = (0, 0, c) R
3
; ecuat ia
planului care trece prin A, B si C este u = tA + sB + (1 t s)C =
(ta, 0, 0) +(0, sb, 0) +(0, 0, (1t s)c) = (ta, sb, (1t s)c). Daca notam cu
(x, y, z) coordonatele lui u obt inem

x = ta
y = sb
z = (1 t s)c
, t, s R. Eliminnd
parametrii t si s din ecuat iile de mai sus vom ajunge la ecuat ia planului prin
taieturi:
x
a
+
y
b
+
z
c
1 = 0.
Produs scalar
Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
si e unghiul

x0y; denim atunci
(x, y) = x y cos . Observam ca dreapta care trece prin punctele 0
si x este perpendiculara pe dreapta ce trece prin 0 si y daca si numai daca
(x, y) = 0.
Asa cum putem constata din gura de mai jos, cos = cos (
2

1
) =
cos
2
cos
1
+ sin
2
sin
1
=
y
1
y

x
1
x
+
y
2
y

x
1
x
=
x
1
y
1
+ x
2
y
2
x y
.
10 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
6
-

y
x

1
x
2
x
1
0
Rezulta deci ca (x, y) = x
1
y
1
+ x
2
y
2
; acesta ne permite sa extindem acest
produs la R
k
.
1.1.16 Denit ie. Fie x = (x
1
, ..., x
k
), y = (y
1
, ..., y
k
) R
k
; numim produs
scalar (sau produs interior) al vectorilor x si y numarul real:
(x, y) =
k

i=1
x
i
y
i
.
Vom spune ca vectorii x si y snt perpendiculari daca (x, y) = 0; vom nota
aceasta situat ie cu x y.
1.1.17 Observat ie. Desi notat ia pentru produsul scalar a vectorilor x si y
coincide cu aceea pentru dreapta care trece prin punctele x si y vom putea
sa distingem din context n ce sens este folosita.
1.1.18 Propozit ie. Produsul scalar pe R
k
are urmatoarele proprietat i:
(x, y) = (y, x), x, y R
k
,
(tx, y) = t(x, y), x, y R
k
, t R,
(x + y, z) = (x, z) + (y, z), x, y, z R
k
,
(x, x) = x
2
, x R
k
,
|(x, y)| x y
1
2
(x
2
+y
2
), x, y R
k
Demonstrat ie. Vom demonstra numai ultima inegalitate.
x, y R
k
, (xty, xty) 0 sau (y, y)t
2
2(x, y)t+(x, x) 0, t R;
deci discriminantul acestui trinom de gradul doi trebuie sa e negativ, de
unde: |(x, y)| x y.

Capitolul 1
Elemente de topologie n R
k
1.1 Structura de spat iu vectorial pe R
k
1.1.19 Denit ie. Din propozit ia precedenta remarcam ca
1
(x, y)
x y
1, x, y R
k
, x = 0 = y.
Rezulta atunci ca exista un unghi unic [0, ] a..
cos =
(x, y)
x y
.
Vom spune ca este unghiul dintre vectorii x si y (unghiul

x0y); regasim
astfel formula din cazul k = 2:
(x, y) = x y cos , x, y R
k
.
1.2 Relat ia de ordine pe R
k
1.2.1 Denit ie. Fie x = (x
1
, ..., x
k
), y = (y
1
, ..., y
k
) R
k
; spunem ca x
este mai mic dect y si notam cu x y situat ia n care x
1
y
1
, ..., x
k
y
k
.
1.2.2 Observat ie. Relat ia denita este reexiva, adica:
1. x x, x R
k
,
antisimetrica, deci:
11
12 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
2. x y si y x antreneaza x = y
si tranzitiva, deci:
3. x y si y z antreneaza x z.
Aceste proprietat i caracterizeaza relat ile de ordine; deci este o relat ie
de ordine pe R
k
. Acesta ordine nu este totala; de
exemplu (0, 1) nu este comparabil cu (1, 0) n R
2
.
1.2.3 Denit ie. O mult ime A R
k
este marginita superior n R
k
daca
exista un majorant pentru A, deci daca exista un element x
0
R
k
a..
x x
0
, x A.
O mult ime A R
k
este marginita inferior n R
k
daca exista un mi-
norant pentru A, deci daca exista un element x
0
R
k
a.. x x
0
, x A.
O mult ime este marginita daca este marginita superior si marginita in-
ferior.

In gura de mai jos se ilustreaza o astfel de situat ie n R


2
-
u x
0
A
u
y
0
6
x
0
este un majorant iar y
0
un minorant pentru mult imea A.
1.2.4 Teorema. Orice mult ime nevida si marginita superior (marginita
inferior) din R
k
admite margine superioara (margine inferioara).
Demonstrat ie. Presupunem ca x
0
= (x
0
1
, ..., x
0
k
) R
k
este un majorant
pentru mult imea nevida A. Fie A
1
= {a R : x = (a, x
2
, ..., x
k
) A}; A
1
este o mult ime nevida si marginita superior de x
0
1
n R. Rezulta ca exista x
1
=
sup A
1
R. Rat ionam similar pentru celelalte coordonate si gasim x
2
, ..., x
k
1.2. Relatia de ordine pe R
k
13
margini superioare pentru A
2
, ..., A
k
, respectiv. Fie x = ( x
1
, ..., x
k
) R
k
.
Rezulta imediat ca x este marginea superioara a mult imii A. Similar se
arata c a daca A este marginita inferior y = inf A.

1.2.5 Observat ie. Trebuie remarcat ca, spre deosebire de R, n R


k
, k 2,
6
A
nu ne putem apropia orict de marginea superi-
-
6
x
r +

In gura alaturata ilustram o astfel de situat ie.


oara a unei mult imi cu puncte din mult ime.
x = sup A nsa, x A, d(x, x) = x x r.
1.2.6 Denit ie. Fie x
0
R
k
si r R, r > 0; mult imea
S(x
0
, r) = {x R
k
: d(x, x
0
) = x x
0
< r}
se numeste sfera deschisa cu centrul n x
0
si de raza r iar mult imea
T(x
0
, r) = {x R
k
: d(x, x
0
) = x x
0
r}
se numeste sfera nchisa cu centrul n x
0
si de raza r.
1.2.7 Observat ie.

In cazul particular k = 3 sferele deschise snt exact
sferele geometrice pline fara coaja, iar sferele nchise snt sferele pline din
spat iu.
Pentru k = 2, sferele deschise (nchise) snt discurile geometrice deschise
(nchise); n cazul k = 1 sferele deschise snt intervale deschise iar sferele
nchise snt intervale nchise (centrul este n mijlocul intervalului iar raza
este egala cu jumatate din lungimea acestuia).
1.2.8 Propozit ie. O mult ime A R
k
este marginita daca si numai daca
exista un numar r > 0 a.. A T(0, r) (sau x r, x A).
14 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
Demonstrat ie. (=): Presupunem ca A este marginita; e y
0
= (y
0
1
, ..., y
0
k
)
un minorant si x
0
= (x
0
1
, ..., x
0
k
) un majorant pentru A.
Rezulta ca, x = (x
1
, ..., x
k
) A,
y
0
i
x
i
x
0
i
, i = 1, ..., k
si deci ca
|x
i
| max{|x
0
i
|, |y
0
i
|} max{|x
0
i
|, |y
0
i
|, i = 1, ..., k}.
Atunci

k
i=1
x
2
i
k max{(x
0
i
)
2
, (y
0
i
)
2
: i = 1, ..., k}, de unde
x

k max{|x
0
i
|, |y
0
i
| : i = 1, ..., k}.
Putem deci alege r =

k max{|x
0
i
|, |y
0
i
| : i = 1, ..., k}.
(=): Presupunem ca exista un numar r > 0 a.. A T(0, r) si not am
x
0
= (r, ..., r), y
0
= (r, ..., r). Este evident ca y
0
este un minorant iar x
0
este un majorant pentru mult imea A.

1.2.9 Observat ie. Fie x, y R


k
, x y; atunci [x, y] {z : x z y}.
Ilustram acest fapt n R
2
:
-
r
q pr
x
y
{z R
2
: x z y}
6
[x, y] = {z R
2
: d(x, z) + d(z, y) = d(x, y)}

i
1.3 Structura topologica uzuala pe R
k
1.3.1 Denit ie. Fie x
0
R
k
; o mult ime V R
k
se numeste vecinatate
a punctului x
0
daca exista un numar r > 0 a.. S(x
0
, r) V .
Vom nota cu V(x
0
) mult imea tuturor vecinatat ilor lui x
0
; V(x
0
) este o
submult ime a mult imii P(R
k
) a tuturor part ilor lui R
k
. Evident ca x
R
k
, r > 0, S(x, r) V(x).
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
15

In gura de mai jos V R


3
este un con plin cu vrful n y
0
iar x
0
este
un punct n interiorul lui V ; dupa cum se poate constata din gura, V este
vecinatate pentru x
0
dar nu este vecinatate pentru y
0
.
+
6
x
1
x
2
0
x
3
-
q

q
s
i
V
S(x
0
, r)
y
0
j
M
x
0
Teorema urmatoare pune n evident a cteva proprietat i importante ale
mult imii vecinatat ilor unui punct.
1.3.2 Teorema. Fie x
0
R
k
; x R
k
e V(x) mult imea vecinatat ilor lui
x. Atunci snt ndeplinite urmatoarele proprietat i:
(V
1
) V V(x
0
), V W = W V(x
0
),
(V
2
) V
1
, V
2
V(x
0
) = V
1
V
2
V(x
0
),
(V
3
) x
0
V, V V(x
0
),
(V
4
) V V(x
0
), W V(x
0
) a.. V V(x), x W,
(V
5
) y
0
= x
0
, V V(x
0
), W V(y
0
) a.. V W = .
Demonstrat ie. Vom schit a demonstrat ia doar pentru ultimele doua pro-
prietat i.
(V
4
). Oricare ar V V(x
0
) exista r > 0 asa fel nct S(x
0
, r) V ;
atunci W = S(x
0
, r) V(x
0
) si x W, d(x, x
0
) = x x
0
< r. Fie
r
1
= rxx
0
> 0; y S(x, r
1
), d(y, x
0
) = yx
0
yx+xx
0
<
r
1
+x x
0
= r deci y S(x
0
, r). Rezulta ca S(x, r
1
) S(x
0
, r) V ceea
ce antreneaza V V(x).
(V
5
). Fie y
0
= x
0
; atunci r =
1
2
d(x
0
, y
0
) =
1
2
x
0
y
0
> 0. S(x
0
, r)
V(x
0
), S(y
0
, r) V(y
0
) si intersect ia celor doua vecinatat i este vida.
Intr-adevar daca ar exista un element comun x atunci 2 r = d(x
0
, y
0
)
d(x
0
, x) + d(x, y
0
) < r + r = 2 r ceea ce este absurd.

16 Capitolul 1. Elemente de topologie n R


k

In practica este mai dicil de operat cu not iunea generala de vecinatate;


unele vecinatat i, cum ar de exemplu sferele, ofera simplicari ale rat iona-
mentelor.
1.3.3 Denit ie. Fie x
0
R
k
; o familie de mult imi V
0
(x
0
) P(R
k
) se
numeste sistem fundamental de vecinatat i daca:
1). V
0
(x
0
) V(x
0
);
2). V V(x
0
), W V
0
(x
0
) a.. W V .
1.3.4 Exemple. Urmatoarele familii de mult imi ofera exemple de sisteme
fundamentale numarabile de vecinatat i pentru un punct x = (x
1
, ..., x
k
) R
k
:
a).
_
S
_
x,
1
n
_
: n N

_
.
b).
_
k

i=1
_
x
i

1
n
, x
i
+
1
n
_
: n N

_
.
Avnd la dispozit ie not iunea de vecinatate putem trece la studiul convergent ei
sirurilor n R
k
.
1.3.5 Denit ie. O funct ie f : N R
k
se numeste sir de vectori n
R
k
; vom nota, n N, f(n) = x
n
= (x
n
1
, ..., x
n
k
). Sirurile de numere
reale (x
n
1
)
nN
, ..., (x
n
k
)
nN
se vor numi sirurile de coordonate asociate sirului
(x
n
)
nN
.
Ca si n cazul real, vom folosi pentru sirul f notat ia mai sugestiva f
(x
n
)
nN
sau pur si simplu (x
n
). Pentru a indica mult imea A R
k
ca mult ime
de valori pentru sirul f vom nota (abuziv !) (x
n
) A.
Fie f : N R
k
un sir; sirul g : N R
k
se numeste subsir al sirului
f daca exista o funct ie strict crescatoare : N N a.. g = f . Daca
notam (n) = l
n
, n N atunci un subsir al sirului f este g (x
ln
)
nN
unde
(l
n
)
nN
este un sir strict crescator de numere naturale.
1.3.6 Lema. Pentru orice mult ime innita de numere naturale N N
exista o unica biject ie strict crescatoare : N N.
Demonstrat ie. Fie N N o mult ime innita de numere naturale; deoarece
N este nevida si relat ia de ordine pe N este o relat ie de buna ordonare, exista
un cel mai mic element l
0
al mult imii N; mult imea innita N\{l
0
} este nevida
si deci are un prim element l
1
. Evident l
0
< l
1
. Continuam inductiv acest
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
17
procedeu; presupunem ca am determinat elementele l
0
< l
1
< l
2
< ... < l
n
ale
mult imii N, unde l
n
= min(N \ {l
0
, ..., l
n1
}). Mult imea N \ {l
0
, ..., l
n
} este
nevida (este o mult ime innita) si deci are un prim element l
n+1
; evident l
n
<
l
n+1
. Am denit astfel mult imea {l
0
, ..., l
n
, ...} N cu l
0
< l
1
< ... < l
n
< ....
Prin induct ie se poate arata ca l
n
n, n N si deci, n N, n {l
0
, ..., l
n
}
ceea ce nseamna ca N = {l
0
, ..., l
n
, ...}. Astfel am introdus o funct ie strict
crescatoare si surjectiva : N N, (n) = l
n
, n N. Daca
1
: N N
este o alta biject ie strict crescatoare,
1
(0) va cel mai mic element al
mult imii N si astfel va coincide cu l
0
.
1
(1) este cel mai mic element al
mult imii N \ {
1
(0)} = N \ {l
0
} si astfel coincide cu l
1
s.a.m.d.

In general
demonstram ca
1
(n) = l
n
, n N ceea ce arata ca
1
= .

1.3.7 Observat ie. Lema precedenta arma de fapt ca orice submult ime in-
nita a lui N dotata cu ordinea naturala este asemenea mult imii numerelor
naturale (are acelasi numar ordinal). Vom considera de acum ecare mult ime
innita de numere naturale ordonata strict crescator.
1.3.8 Propozit ie. Orice subsir al sirului f este restrict ia funct iei f la o
submult ime innita N N.
Demonstrat ie. Daca g este subsir al sirului f (x
n
)
nN
, g = f ,
unde : N N este o funct ie strict crescatoare; atunci g (x
ln
)
nN
unde
l
n
= (n), n N. Sa observam ca mult imea N = (N) = {l
n
: n N} este
o mult ime innita de numere naturale si ca g (x
n
)
nN
= f|
N
.
Invers, e N N a.. este o mult ime innita de numere naturale si e
: N N unica biject ie strict crescatoare a carei existent a este asigurata
de lema de mai sus; daca g = f|
N
, atunci g f este un subsir al sirului
f.

1.3.9 Observat ie.



In cele ce urmeaza vom folosi not iunea de subsir al unui
sir (x
n
)
nN
, dupa cum va mai convenabil, n una din cele doua accept iuni:
1. (x
ln
)
nN
, unde (l
n
) este un sir strict crescator de numere naturale sau
2. (x
n
)
nN
unde N este o submult ime innita de numere naturale.
Capitolul 1
Elemente de topologie n R
k
1.3 Structura topologica uzuala pe R
k
1.3.10 Denit ie. Fie (x
n
)
n
R
k
un sir de vectori si e x R
k
; vom spune
ca sirul (x
n
)
n
converge la x daca oricare ar o vecinatate V V(x) exista
un rang n
0
N asa fel nct oricare ar n n
0
, x
n
V ; vom nota aceasta
prin x
n
x sau, cnd vrem sa marcam spat iul n care are loc convergent a,
x
n

R
k
x.
Sirul (x
n
) R
k
este convergent daca exista x R
k
a.. x
n
x;
vectorul x se va numi limita sirului convergent (x
n
). Un sir care nu este
convergent se numeste divergent.
A stabili natura unui sir nseamna a stabili daca el este convergent sau
daca este divergent.
1.3.11 Observat ie. Formal, denit ia coincide cu aceea de la siruri de nu-
mere reale. De altfel, n orice spat iu abstract n care, printr-un procedeu
oarecare, am denit not iunea de vecinatate putem deni similar not iunea de
sir convergent.
1.3.12 Propozit ie. Un sir (x
n
) R
k
este convergent la x daca si numai
daca sirul de numere reale (x
n
x)
nN
este convergent la zero.
Demonstrat ie. (=) Presupunem ca x
n
x si e > 0 arbitrar; atunci
sfera S(x, ) V(x) si deci exista n
0
N a.. n n
0
, x
n
S(x, ) ceea ce
este echivalent cu x
n
x < . Deci x
n
x 0.
18
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
19
(=) Presupunem ca x
n
x 0 si e V o vecinatate arbitrara a lui
x. Din denit ia vecinatat ilor, exista r > 0 a.. S(x, r) V si astfel exista
n
0
N a.. x
n
x < r, n n
0
. De aici rezulta ca pentru orice n n
0
,
x
n
S(x, r) V .

Convergent a unui sir de vectori din R


k
se reduce la convergent a sirurilor
de coordonate asociate lui.
1.3.13 Teorema. Fie sirul (x
n
)
nN
R
k
, x
n
= (x
n
1
, ..., x
n
k
), n N si e
x = (x
1
, ..., x
k
) R
k
;
x
n

R
k
x x
n
i

R
x
i
, i {1, ..., k}.
Demonstrat ie. Demonstrat ia teoremei rezulta din inegalitat ile:
() |x
n
i
x
i
| x
n
x

k max{|x
n
i
x
i
| : i = 1, ..., k}.

Intr-adevar, daca presupunem ca x


n

R
k
x atunci x
n
x 0 si, din prima
inegalitate a relat iei (), x
n
i
x
i
, i = 1, ..., k.
Reciproc, daca i {1, ..., k}, x
n
i

R
x
i
, atunci > 0, n
i
N a..
(i) |x
n
i
x
i
| <

k
, n n
i
.
Fie n
0
= max{n
i
: i = 1, ..., k}; n n
0
si i = 1, ..., k, n n
i
si atunci, din
relat ia (i),
|x
n
i
x
i
| <

k
de unde

k max{|x
n
i
x
i
| : i = 1, ..., k} < .
Utiliznd inegalitatea din dreapta relat iei () rezulta ca x
n
x 0 si deci
x
n
x.

Propozit ia urmatoare pune n evident a cteva proprietat i generale ale


sirurilor convergente; vom face observat ia ca acestea snt asemanatoare pro-
prietat ilor generale ale convergent ei sirurilor de numere reale.
1.3.14 Propozit ie.
1). Limita unui sir convergent este unica.
2). Orice sir convergent este marginit.
20 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
3). x
n

R
k
x = x
n

R
x.
4). Dacantr-un sir schimbam ordinea termenilor natura sa nu se schimba
iar n cazul n care este convergent limita sa ramne aceeasi.
5). Daca unui sir i adaugam sau i suprimam un numar nit de termeni
natura sirului nu se schimba iar n caz de convergent a nici limita.
6). Orice subsir al unui sir convergent converge la aceeasi limita.
Demonstrat ie. Deoarece convergent a sirurilor n R
k
este echivalenta cu
convergent a sirurilor de coordonate, demonstrat ia proprietat ilor 1), 4), 5) si
6) se bazeaza pe proprietat ile similare ale sirurilor de numere reale.
2). Fie (x
n
) R
k
convergent si e x R
k
limita sa; atunci x
n
x 0.
Pentru = 1, n
1
N a.. x
n
x < 1, n n
1
. Notam cu
r = max{x
0
, x
1
, ..., x
n
1
1
, x + 1};
atunci, n N, x
n
r.

Intr-adevar, daca n < n
1
, atunci este evidenta
inegalitatea iar daca n n
1
, x
n
x
n
x +x < 1 +x r.
Rezulta ca {x
n
: n N} T(0, r) si deci (x
n
) este un sir marginit
(mult imea termenilor sai este o mult ime marginita).
3). Presupunem ca x
n

R
k
x; atunci, cum
|x
n
x| x
n
x, n N,
rezulta ca x
n

R
x.

Operat ii cu siruri convergente


1.3.15 Propozit ie. Fie (x
n
), (y
n
) R
k
, x, y R
k
, (t
n
) R si t R;
atunci:
1). x
n
x
y
n
y

= x
n
+y
n
x +y.
2). x
n
x
t
n
t

= t
n
x
n
t x.
3). x
n
x
y
n
y

= (x
n
, y
n
) (x, y).
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
21
Demonstrat ie.
1). Deoarece x
n
x si y
n
y, x
n
x 0 si y
n
y 0; concluzia
este o consecint a a inegalitat ii:
(x
n
+y
n
) (x +y) x
n
x +y
n
y.
2). t
n
x
n
tx t
n
x
n
t
n
x+t
n
xtx = |t
n
|x
n
x+|t
n
t|x.
Deoarece (t
n
) este convergent la t (deci este si marginit !) iar (x
n
) este
convergent la x, din inegalitatea de mai sus rezulta ca t
n
x
n
t x.
3). |(x
n
, y
n
) (x, y)| |(x
n
x, y
n
)| + |(x, y
n
y)| x
n
x y
n
+
x y
n
y. Deoarece (x
n
) este convergent la x si (y
n
) este convergent la
y (deci si marginit !), rezulta din relat ia de mai sus ca (x
n
, y
n
) (x, y).

Teoreme fundamentale
Rezultatele urmatoare reprezinta instrumente fundamentale ale teoriei con-
vergent ei n R
k
; formal ele snt identice cu rezultatele similare de pe R.
1.3.16 Teorema. Orice sir monoton crescator si marginit converge la
marginea superioara a mult imii termenilor sai.
Orice sir monoton descrescator si marginit converge la marginea infe-
rioara a mult imii termenilor sai.
Demonstrat ie. Fie (x
n
) R
k
un sir crescator si marginit, unde n
N, x
n
= (x
n
1
, ..., x
n
k
). T innd cont de denit ia relat iei de ordine rezulta ca
n N, i {1, ..., k}, x
n
i
x
n+1
i
.

In plus (x
n
) ind si marginit, exista
x = (x
1
, ..., x
k
) = sup{x
n
: n N}. Asa cum a rezultat din demonstrat ia
teoremei 1.2.4, x
1
= sup{x
n
1
: n N}, ..., x
k
= sup{x
n
k
: n N}. Rezulta
atunci din teorema de convergent a a sirurilor monotone de numere reale ca
x
1
= lim
n
x
n
1
, ..., x
k
= lim
n
x
n
k
si astfel, utiliznd teorema 1.3.13, x
n
x.
Pentru siruri descrescatoare demonstrat ia este asemanatoare.

1.3.17 Corolar. Orice sir monoton si marginit n R


k
este convergent.
1.3.18 Teorema (lema lui Ces`aro). Orice sir marginit n R
k
are subsiruri
convergente.
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia n cazul particular k = 2. Fie
(x
n
) un sir marginit din R
2
, x
n
= (x
n
1
, x
n
2
), n N si e x
0
= (x
0
1
, x
0
2
) un
22 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
minorant iar y
0
= (y
0
1
, y
0
2
) un majorant al mult imii termenilor sirului; atunci,
n N, rezulta x
0
1
x
n
1
y
0
1
si x
0
2
x
n
2
y
0
2
.
Sirul (x
n
1
)
nN
ind marginit n R, varianta scalara a lemei lui Ces`aro
ne asigura existent a unei mult imi innite N
1
N si a unui punct x
1

R a.. (x
n
1
)
nN
1
x
1
. (x
n
2
)
nN
1
este subsir al sirului (x
n
2
)
nN
; ind la
rndul sau marginit, exista o mult ime innita N
2
N
1
si un punct x
2
R
a.. (x
n
2
)
nN
2
x
2
. Sirul (x
n
1
)
nN
2
este subsir al sirului (x
n
1
)
nN
1
si deci
(x
n
1
)
nN
2
x
1
. Rezulta atunci ca sirul (x
n
)
nN
2
este un subsir al sirului
(x
n
)
nN
convergent la x = (x
1
, x
2
).

In cazul general demonstrat ia este similara.


mi
Fie (x
n
) un sir marginit din R
k
, x
n
= (x
n
1
, ..., x
n
k
), n N si e x
0
=
(x
0
1
, ..., x
0
k
) un minorant iar y
0
= (y
0
1
, ..., y
0
k
) un majorant al mult imii terme-
nilor sirului; n N si i {1, ..., k} rezulta x
0
i
x
n
i
y
0
i
.
Sirul (x
n
1
)
nN
ind marginit n R, varianta scalara a lemei lui Ces`aro
ne asigura existent a unei mult imi innite N
1
N si a unui punct x
1
R
a.. (x
n
1
)
nN
1
x
1
. Subsirul (x
n
2
)
nN
1
al sirului (x
n
2
)
nN
ind la rndul
sau marginit, exista o mult ime innita N
2
N
1
si un punct x
2
R a..
(x
n
2
)
nN
2
x
2
.

In acelasi mod obt inem mult imile innite N
2
N
3

... N
k
si punctele x
3
, ..., x
k
R a.. (x
n
3
)
nN
3
x
3
, ..., (x
n
k
)
nN
k
x
k
.
Sirurile (x
n
i
)
nN
k
snt subsiruri ale sirurilor (x
n
i
)
nN
i
, i {1, ..., k} si deci
(x
n
i
)
nN
k
x
i
, i {1, ..., k}. Rezulta atunci ca sirul (x
n
)
nN
k
este un
subsir al sirului (x
n
)
nN
convergent la x = (x
1
, ..., x
k
).

Inainte de a enunt a urmatoarea teorema vom deni not iunea de sir Cauchy.
1.3.19 Denit ie. Un sir (x
n
)
nN
R
k
se numeste sir Cauchy sau sir
fundamental daca > 0, n
0
N a.., n, m n
0
, x
n
x
m
< .
Rezulta imediat ca un sir (x
n
) este sir Cauchy daca si numai daca >
0, n
0
N a.. n k
0
, p N, x
n+p
x
n
< .

In teorema 1.3.13 am aratat ca un sir de vectori este convergent daca si


numai daca snt convergente toate sirurile sale de coordonate. O proprietate
similara are loc si pentru sirurile Cauchy.
1.3.20 Propozit ie. Fie (x
n
)
nN
R
k
, x
n
= (x
n
1
, ..., x
n
k
), n N; sirul
(x
n
) este sir Cauchy n R
k
daca si numai daca sirurile sale de coordonate
(x
n
1
)
n
, ..., (x
n
k
)
n
snt siruri Cauchy n R.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este o consecint a imediata a inegalitat ilor:
() |x
n
i
x
m
i
| x
n
x
m

k max{|x
n
i
x
m
i
| : i = 1, ..., k}, n, m N.
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
23

Intr-adevar, daca (x
n
)
n
este sir Cauchy, atunci > 0, n
0
N a..,
n, m n
0
, x
n
x
m
< . Din prima inegalitate din () rezulta ca, i =
1, ..., k, |x
n
i
x
m
i
| x
n
x
m
< deci sirurile (x
n
i
)
n
snt siruri Cauchy n
R, i = 1, ..., k.
Reciproc, daca presupunem ca, i = 1, ..., k, sirul (x
n
i
)
n
este sir Cauchy
n R, atunci > 0, n
i
N a.. n, m n
i
, |x
n
i
x
m
i
| <

k
. Fie atunci
n
0
= max{n
1
, ..., n
k
}; n, m n
0
,

k max{|x
n
i
x
m
i
| : i = 1, ..., k} < si
utiliznd inegalitatea a doua din () obt inem x
n
x
m
< ceea ce arata ca
sirul (x
n
)
n
este sir Cauchy n R
k
.

1.3.21 Teorema (teorema lui Cauchy). Un sir (x


n
) R
k
este convergent
daca si numai daca este sir Cauchy.
Demonstrat ie. Teorema se poate demonstra usor pe baza propozit iei
precedente si a variantei scalare a teoremei fundamentale a lui Cauchy. Astfel
un sir de vectori (x
n
)
nN
din R
k
este convergent daca si numai daca sirurile
sale de coordonate snt convergente (teorema 1.3.13); teorema lui Cauchy
pentru siruri de numere reale ne asigura atunci ca (x
n
)
n
converge daca si nu-
mai daca sirurile sale de coordonate snt siruri Cauchy si, conform propozit iei
precedente, aceasta are loc daca si numai daca (x
n
)
nN
este sir Cauchy.
Putem sa prezentam si o varianta directa de demonstrat ie care urmeaza
aceeasi linie cu demonstrat ia teoremei lui Cauchy din R (sa se compare !).
mi
Necesitatea. Presupunem ca sirul (x
n
) este sir convergent n R
k
; atunci
exista un x unic n R
k
a.. x
n
x. Rezulta ca > 0, n
0
N a.. n
n
0
, x
n
x <
1
2
. Atunci n, m n
0
, x
n
x
m
x
n
x+x
m
x < .
Sucient a.
1. Fie (x
n
) R
k
un sir Cauchy; vom arata nti ca (x
n
) este marginit.

Intr-adevar, pentru = 1, n
0
N a.. n n
0
, x
n
x
n
0
< 1. Rezulta
ca x
n
x
n
x
n
0
+ x
n
0
< 1 + x
n
0
. Atunci, n N, x
n
M =
max{x
0
, x
1
, ..., x
n
0
1
, 1 +x
n
0
} ceea ce arata ca (x
n
) este marginit.
2. Deoarece (x
n
) este marginit putem utiliza lema lui Ces`aro pentru a
pune n evident a un subsir (x
ln
)
nN
convergent la un element x R
k
(aici
(l
n
)
n
este un sir strict crecscator de numere naturale).
Fie > 0 arbitrar.
Deoarece (x
n
) este sir Cauchy, exista n
1
N a..
(1) x
n
x
m
<

2
, n, m n
1
.
24 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
Deoarece (x
ln
)
nN
converge la x, exista n
2
N a..
(2) x
ln
x <

2
, n n
2
.
Fie n
3
= max{n
1
, n
2
}; n n
3
rezulta l
n
n n
1
si n n
2
si astfel din
(1) si (2) obt inem:
x
n
x x
n
x
ln
+x
ln
x <

2
+

2
= ,
ceea ce arata ca x
n
x.

1.3.22 Teorema (teorema lui Cantor). Fie (x


n
) R
k
si (r
n
) (0, +);
daca snt ndeplinite condit iile:
1). T(x
n
, r
n
) T(x
n+1
, r
n+1
), n N,
2). lim
n
r
n
= 0,
atunci exista x R
k
a..

n=0
T(x
n
, r
n
) = {x}.
Demonstrat ie. n, p N, x
n+p
T(x
n+p
, r
n+p
) T(x
n
, r
n
) de unde
() x
n+p
x
n
r
n
.
Cum r
n
0, rezulta ca (x
n
) este sir Cauchy. Teorema lui Cauchy ne asigura
existent a unui element x R
k
a.. x
n
x. Daca n relat ia () trecem la
limita pentru p obt inem, t innd cont de proprietatea de continuitate a
normei, x x
n
r
n
, n N ceea ce arata ca x T(x
n
, r
n
), n N.
Daca

n=0
T(x
n
, r
n
) ar mai cont ine un element y, atunci x
n
y r
n
, n N;
rezulta ca x
n
y. Cum limita unui sir convergent este unica, x = y.

1.3.23 Observat ie. Vom prezenta o varianta a acestei teoreme n care


sferele nchise vor nlocuite cu mult imi dintr-o clasa mai larga. Pentru
aceasta avem nevoie sa introducem si alte elemente de topologie n R
k
.
Alte elemente de topologie pe R
k
1.3.24 Denit ie. Fie x R
k
, A R
k
; spunem ca:
1). x este punct aderent pentru mult imea A daca V A = , V V(x);
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
25
vom nota cu

A mult imea punctelor aderente ale mult imii A si o vom numi
aderent a sau nchiderea mult imii A.
2). x este punct de acumulare pentru mult imea A daca V A \ {x} =
, V V(x); vom nota cu A

mult imea punctelor de acumulare ale mult imii


A si o vom numi mult imea derivata a mult imii A.
3). x este punct interior pentru mult imea A daca A V(x); mult imea
punctelor interioare mult imii A se numeste interiorul mult imii A si se
noteaza cu

A.
4). x este punct izolat al mult imii A daca exista o vecinatate V V(x) a..
V A = {x}.
5). Mult imea A este mult ime nchisa daca A =

A.
6). Mult imea A este mult ime deschisa daca A =

A.
Capitolul 1
Elemente de topologie n R
k
1.3 Structura topologica uzuala pe R
k
1.3.25 Observat ie. Not iunile introduse n denit ia precedenta cu ajutorul
vecinatat ilor pot prezentate echivalent n limbajul unui sistem fundamental
de vecinatat i; vom folosi mult imea sferelor deschise drept astfel de sistem
fundamental de vecinatat i pentru a obt ine urmatoarele enunt uri echivalente:
1). x

A > 0, S(x, ) A = .
2). x A

> 0, S(x, ) A \ {x} = .


3). x

A > 0 a.. S(x, ) A.
4). x este punct izolat pentru A daca > 0 a.. S(x, ) A = {x}.
T innd cont de faptul ca ecare punct din R
k
admite un sistem fundamen-
tal de vecinatat i numarabil, putem caracteriza principalele not iuni topologice
introduse prin denit ia 1.3.23 cu ajutorul sirurilor.
1.3.26 Teorema. Fie x R
k
, A R
k
; atunci:
1). x este punct aderent pentru A daca si numai daca exista un sir (x
n
) A
a.. x
n
x.
2). x este punct de acumulare pentru A daca si numai daca exista un sir
(x
n
) A \ {x} a.. x
n
x.
3). A este mult ime nchisa daca si numai daca oricare ar un sir convergent
(x
n
) A, lim
n
x
n
A.
Demonstrat ie. 1). Fie x

A; n N

, S(x,
1
n
) V(x) si deci x
n

26
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
27
S(x,
1
n
)A. Atunci (x
n
) este un sir de puncte din A si x
n
x <
1
n
, n N

,
de unde x
n
x.
Reciproc, daca exista un sir (x
n
) A convergent la x, atunci, V
V(x), n
0
N a.., n n
0
, x
n
V .

In particular, x
n
0
V A de unde
V A = . Rezulta ca x

A.
2). Caracterizarea este evidenta daca t inem cont de punctul 3). al
propozit iei 1.3.25.
3). Fie A o mult ime nchisa, deci A =

A, si e (x
n
) A un sir convergent
la x; din punctul 1). x

A = A. Reciproc, presupunem ca orice sir conver-
gent din A are limita n A. Stim ca A

A (vezi propozit ia 1.3.26 punctul
1).); x

A, (x
n
) A a.. x
n
x (punctul 1).) si astfel x A. Rezulta
ca A =

A deci A este mult ime nchisa.

1.3.27 Exemple.
1). Sferele nchise snt mult imi nchise; sferele deschise snt mult imi deschise.

Intr-adevar, daca am presupune ca exista o sfera nchisa T(x, r) care nu este


mult ime nchisa ar rezulta ca y T(x, r)\T(x, r); atunci = xyr > 0
si deci S(y, ) T(x, r) = . Fie z un punct din intersect ie; atunci xy
x z +z y < r + = x y ceea ce este absurd.
Fie acum S(x, r) o sfera deschisa arbitrara din R
k
; sa aratam ca este vecina-
tate pentru orice punct al ei. Fie y S(x, r) si = r x y > 0. Vom
demonstra ca S(y, ) S(x, r) de unde va rezulta ca S(x, r) este vecinatate
pentru y. z S(y, ), z x z y +y x < +x y = r ceea
ce arata ca z S(x, r).
2). Fie A = A
1
A
2
{(0, 0)} R
2
unde A
1
= {(x, y) R
2
: y > 1} iar
A
2
= {(x, y) : R
2
: y x
2
1}. Imaginea mult imii A este schit ata n
imaginea de mai jos.
A
1
A
2
x
6
y
-

s
(0, 0)

28 Capitolul 1. Elemente de topologie n R


k
Atunci

A =

A
1


A
2
{(0, 0)} unde

A
1
= {(x, y) R
2
: y 1},

A
2
= A
2
= {(x, y) R
2
: y x
2
1}, A

=

A
1


A
2
,

A = {(x, y) R
2
: y >
1, sau y < x
2
1}; punctul (0, 0) este singurul punct izolat al mult imii A.
Mult imea A
1
este mult ime deschisa iar mult imea A
2
este mult ime nchisa.
Mult imea A nu este nici deschisa nici nchisa.
Remarcam aici ca daca o mult ime nu este deschisa nu rezulta ca ar
nchisa !!
3). Dreapta ce trece prin punctele x si y din R
k
,
(x, y) = {x + t (y x) : t R}
este o mult ime nchisa n R
k
care nu are puncte interioare. Pentru a demon-
stra ca (x, y) este mult ime nchisa este sucient sa aratam ca orice punct care
nu apart ine dreptei nu este punct aderent pentru aceasta.
Fie z (x, y); t R, e u = x + t (y x) (x, y). Atunci
() zu
2
= (zu, zu) = (zx, zx)2t(zx, yx)+t
2
(yx, yx) =
= x y
2
t
2
2t (z x, y x) +z x
2
.
Trinomul de gradul doi n t de mai sus are discriminantul
= 4
_
(z x, y x)
2
z x
2
x y
2

0
(inegalitatea lui Cauchy |(zx, yx)| zxyx din propozit ia 1.1.18).
Mai mult, discriminantul < 0 deoarece (z x, y x) = z x y x
are loc daca si numai daca exista t R a.. z x = t(y x) ceea ce este
imposibil (z / (x, y)). Atunci din ()
z u
2


4 x y
2
=
z x
2
x y
2
(z x, y x)
2
x y
2
= r
2
> 0.
Din cele de mai sus rezulta ca sfera deschisa S(z, r) nuntlneste (x, y) si deci
z / (x, y).
Segmentul nchis [x
0
, y
0
] = {x
0
+t (y
0
x
0
) : t [0, 1]} este de asemenea
mult ime nchisa. Trebuie sa ment ionam aici ca segmentul deschis ]x
0
, y
0
[=
{x
0
+ t (y
0
x
0
) : t ]0, 1[} nu este nsa mult ime deschisa n cazul k 2.
Daca x
0
< y
0
, mult imea {x R
k
: x
0
< x < y
0
} (paralelipipedul deschis)
este mult ime deschisa.
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
29
4). Mult imea A = {tx + sy + (1 t s)z : t, s R} din R
3
(gracul unui
plan care trece prin punctele x, y, z) este o mult ime nchisa n R
3
fara puncte
interioare.
Prezentam mai jos cteva relat ii imediate ntre not iunile introduse:
1.3.28 Propozit ie.
1).

A A

A, A



A,

A = A A

.
2). Mult imea punctelor izolate ale mult imii A este egala cu

A\ A

si deci cu
A \ A

(un punct aderent pentru A este sau punct de acumulare sau punct
izolat al mult imii A).
3). x A

x A \ {x}.
4). O mult ime A este nchisa daca si numai daca A

A.
5). O mult ime A este deschisa daca si numai daca A este vecinatate pentru
orice punct al ei.
Demonstrat ie. 1). x

A, A V(x) si deci x A; x A, V V(x), x
A V , deci V A = ceea ce spune ca x

A.
Am aratat deci ca:

A A

A.
A



A rezulta imediat din denit ia punctelor de acumulare.
Din cele demonstrate pna acum rezulta ca AA



A. Fie acum un element
arbitrar x

A; daca x A atunci x A A

. Daca x / A, V V(x),
V A\{x} = V A = (x este punct aderent pentru A). Rezulta ca x A

.
Aceasta demonstreaza incluziunea inversa

A A A

.
2). Fie x un punct izolat al mult imii A si e V o vecinatate a sa a..
V A = {x}; atunci x A

A si evident ca x / A

. Invers, daca x

A\ A

atunci din 1) x A; cum x / A

exista o vecinatate a sa V a.. V A\{x} = ;


atunci V A = {x} si deci x este punct izolat al mult imii A.
3). Este evidenta.
4). Din 1).

A = AA

; A este nchisa daca si numai daca A =



A = AA

ceea ce este echivalent cu A

A.
5). Este o consecint a imediata a denit iilor mult imilor deschise si a
punctelor interioare.

Propozit ia urmatoare prezinta cteva proprietat i ale mult imilor nchise si


ale celor deschise.
1.3.29 Propozit ie. Fie A R
k
; atunci:
1). A este mult ime nchisa daca si numai daca R
k
\A este mult ime deschisa.
2).

A este mult ime nchisa (cea mai mica mult ime nchisa care cont ine
30 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
mult imea A).
3).

A este mult ime deschisa (cea mai mare mult ime deschisa cont inuta n
mult imea A).
mi
Demonstrat ie. 1). Presupunem ca A este mult ime nchisa (A =

A); pentru a demonstra ca R


k
\ A este deschisa trebuie sa aratam ca R
k
\
A =

R
k
\ A. Incluziunea

R
k
\ A R
k
\ A este asigurata de punctul 1). al
propozit iei 1.3.26. Fie acum x R
k
\ A; rezulta ca x / A =

A. Exista
deci o vecinatate V a lui x a.. V A = sau, echivalent, V R
k
\ A.
Ultima incluziune ne asigura ca R
k
\ A este vecinatate a punctului x si deci
ca x

R
k
\ A.
Reciproc, e R
k
\A mult ime deschisa si x

A; daca presupunem ca x / A
atunci x R
k
\ A =

R
k
\ A si deci R
k
\ A V(x). Cum x

A ar trebui ca
(R
k
\ A) A = ceea ce este absurd. Deci ipoteza x / A este falsa, de unde
rezulta ca A =

A si deci A este mult ime nchisa.
2). A arata ca

A este nchisa revine la a demonstra ca

A =

A; din
propozit ia 1.3.26 punctul 1). stim ca

A

A. Presupunem ca incluziunea
inversa nu are loc si e atunci x

A \

A. Deoarece x nu este punct aderent
pentru A, exista o vecinatate V a sa a.. V A = . Din proprietatea
(V
4
) a teoremei 1.3.2 exista o vecinatate W V(x) a.. V V(y), y W.
Deoarece x

A, W

A = . Fie atunci y W

A. Rezulta ca V V(y) si,
cum y

A, V A = ceea ce reprezinta o contradict ie.
Fie acum F =

F o alta mult ime nchisa ce cont ine A; x

A, (x
n
)
A F a.. x
n
x. Caracterizarea mult imilor nchise data n teorema 1.3.28
punctul 3). ne permite sa armam ca x = lim
k
x
n
F. Deci

A F.
3). Demonstrat ia este asemanatoare celei de la punctul precedent; se
arata ca

A =

A.

Putem acum extinde teorema lui Cantor (teorema 1.3.22) de la clasa


sferelor nchise la aceea a mult imilor nchise; sa denim nti diametrul unei
mult imi marginite.
1.3.30 Denit ie. Fie A R
k
o mult ime marginita; dupa propozit ia 1.2.8
exista r > 0 a.. A T(0, r); atunci, x, y A, d(x, y) = x y
x + y 2 r. Deci mult imea {d(x, y) = x y : x, y A} este
marginita n R si deci exista
(A) = sup{x y : x, y A} R
+
1.3. Structura topologic a uzual a pe R
k
31
Numarul (A) se numeste diametrul mult imii A.
1.3.31 Teorema (teorema lui Cantor). Fie (F
n
)
nN
un sir de mult imi
nchise nevide din R
k
; daca snt ndeplinite condit iile:
1). F
n
F
n+1
, n N,
2). lim
n
(F
n
) = 0,
atunci exista x R
k
a..

n=0
F
n
= {x}.
mi
Demonstrat ie. Demonstrat ia este asemanatoare demonstrat iei teore-
mei 1.3.22. Fie x
n
F
n
, n N (F
n
snt mult imi nevide). Atunci, n, p
N, x
n+p
F
n+p
F
n
de unde x
n+p
x
n
(F
n
) 0. Rezulta ca (x
n
) este
sir Cauchy n R
k
si deci converge la un x R
k
. Dar, n N, (x
m
)
mn
F
n
de unde rezulta ca x F
n
, n N. Deoarece (F
n
) 0, intersect ia acestor
mult imi nu poate cont ine si alte puncte.

Vom introduce acum o not iune topologica de mare important anntreaga


analiza matematica: not iunea de mult ime compacta.
1.3.32 Denit ie. O mult ime A R
k
se numeste mult ime compacta daca
pentru orice sir de elemente din A se poate gasi un subsir convergent la un
punct din A.

Inainte de a da exemple de mult imi compacte vom prezenta o caracterizare


importanta a acestor mult imi n R
k
.
1.3.33 Teorema. O submult ime din R
k
este compacta daca si numai daca
este m arginita si nchisa.
Demonstrat ie. Fie A R
k
o mult ime compacta; sa presupunem nti
ca A nu este marginita. Rezulta din propozit ia 1.2.8 ca nu exista nici-o
sfera nchisa centrata n origine care sa cont ina mult imea A. Deci n
N

, x
n
A\ T(0, n). Atunci sirul (x
n
) A si, cum A este compacta, exista
(x
ln
)
nN
un subsir al sau convergent la un punct din A. Pe de alta parte,
n N

, x
ln
> l
n
n ceea ce conduce la concluzia absurda ca acest subsir
este nemarginit. Deci ipoteza ca A este nemarginita este falsa.
Sa aratam ca A este nchisa. Vom folosi punctul 3). al teoremei 1.3.28.
Fie deci (x
n
) A un sir convergent si e x = lim
n
x
n
; deoarece A este
compacta exista un subsir (x
ln
) al sirului (x
n
) convergent la un punct y A.
32 Capitolul 1. Elemente de topologie n R
k
Rezulta ca x
ln
x si, cum limita unui sir convergent este unica, x = y. Deci
lim
n
x
n
A ceea ce arata ca A este nchisa.
Reciproc, sa presupunem ca A este o mult ime marginita si nchisa din R
k
si sa consideram un sir (x
n
) A. Rezulta ca (x
n
) este marginit si atunci,
din lema lui Ces`aro (teorema 1.3.18), el are un subsir (x
ln
) A convergent.
Deoarece A este nchisa lim
n
x
ln
A. Deci A este compacta.

1.3.34 Exemple. 1). Submult imile nite ale lui R


k
snt mult imi compacte
(orice sir de elemente dintr-o astfel de mult ime cont ine un subsir constant).
2). Sferele nchise snt mult imi compacte (snt mult imi marginite si nchise -
vezi punctul 1) de la exemplul 1.3.27).
3). Segmentele nchise snt mult imi compacte (vezi punctul 3) de la exemplul
1.3.27); semidreptele sau dreptele nu snt compacte.
Capitolul 2
Funct ii de mai multe variabile
2.1 Denit ii. Exemple.
2.1.1 Denit ie. Fie A R
k
si f : A R
l
;
daca k = l = 1, f este o funct ie reala de o variabila reala,
daca k > 1 si l = 1, f este o funct ie reala sau scalara de mai multe
variabile,
daca k = 1 si l > 1, f este o funct ie vectoriala de o variabila reala,
n sfrsit n cazul k > 1, l > 1, f este o funct ie vectoriala de mai multe
variabile reale.
Mult imea G
f
= {(x, f(x) : x A} R
k
R
l
R
k+l
se numeste gracul
funct iei f.
2.1.2 Exemple.
1). Fie x
0
, y
0
R
k
; funct ia f : R R
k
, f(t) = x
0
+ t(y
0
x
0
), t R,
este o funct ie vectoriala de o variabila. Gracul lui f este dreapta care trece
prin punctele x
0
si y
0
. f|
[0,1]
- restrict ia acestei funct ii la intervalul nchis
[0, 1] - are drept grac segmentul de capete x
0
si y
0
.
2). Fie x
0
, y
0
, z
0
R
3
; funct ia f : R
2
R
3
, f(t, s) = t x
0
+ s y
0
+ (1
t s) z
0
, (t, s) R
2
, are drept grac planul care trece prin x
0
, y
0
si z
0
.
3). Aplicat ia f : [0, +)[0, 2) R
2
denita prin f(r, u) = (x, y) unde
_
x = r cos u,
y = r sin u
este o surject ie; ea reprezinta trecerea de la coordonatele
carteziene n plan la cele polare. Restrict ia ei la (0, +) [0, 2) este o
biject ie pe R
2
\ {(0, 0)}.
33
34 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
4). Aplicat ia f : [0, +)[0, 2)[

2
, +

2
] R
3
denita prin f(r, u, v) =
(x, y, z) unde
_
_
_
x = r cos ucos v,
y = r sin ucos v
z = r sin v
este o surject ie; ea reprezinta trecerea de
la coordonatele carteziene la coordonatele polare n spat iu. Semnicat ia vari-
abilelor r, u si v este redata n schit a de mai jos.

-
6
x
y
z
(x, y, z)
r
u
v
(x, y, 0)
(0, 0, 0)
Restrict ia acestei aplicat ii la (0, +) [0, 2) (

2
, +

2
) este o biject ie
pe R
3
\ {(0, 0, z) : z R}
5). Norma pe R
k
este o aplicat ie scalara de mai n variabile reale.
Produsul scalar (, ) pe R
k
este o aplicat ie scalara de 2 k variabile.
2.1.3 Denit ie. Fie f : A R
k
R
l
; x A, f(x) R
l
deci f(x) =
(f
1
(x), ..., f
m
(x)) unde f
1
, ..., f
m
: A R snt funct ii scalare. Funct iile
f
1
, ..., f
m
se numesc funct iile de coordonate ale lui f. Daca e
1
, ..., e
m
este baza canonica n R
l
(e
i
= (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0), unde cifra 1 este plasata
pe locul i) atunci, x R
k
, i {1, ..., m}, f
i
(x) = (f(x), e
i
) sau, scris
funct ional, f
i
= (f, e
i
).
Vom mai scrie f = (f
1
, ..., f
m
) pentru a nota ca f
1
, ..., f
m
snt funct iile
scalare de coordonate ale funct iei f.
Operat ii cu funct ii
Fie f, g : A R
k
R
l
si t R; denim atunci funct iile suma, produs cu
scalari si produs scalar n felul urmator:
f + g : A R
l
, (f + g)(x) = f(x) + g(x), x A;
t f : A R
l
, (t f)(x) = t f(x), x A;
(f, g) : A R, (f, g)(x) = (f(x), g(x)), x A.
Primele doua snt funct ii vectoriale iar ultima este funct ie scalara.
2.2. Limite de functii 35
Daca f : A R
k
R
l
, f = (f
1
, ..., f
m
) iar g : B R
l
R
p
, g =
(g
1
, ..., g
p
) si daca este ndeplinita condit ia de compunere f(A) B atunci
putem deni funct ia compusa:
g f : A R
p
, (g f)(x) = g(f(x)), x A. Funct ia g f se reprezinta
prin funct iile sale de coordonate prin:
g f = (g
1
(f
1
, ..., f
m
), ..., g
p
(f
1
, ..., f
m
)) .
2.2 Limite de funct ii

In cele ce urmeaza vom deni not iunea de limita a unei funct ii de mai multe
variabile ntr-un punct de acumulare a mult imii de denit ie.
2.2.1 Denit ie. Fie f : A R
k
R
l
si a A

(a punct de acumulare
pentru A); spunem ca elementul L R
l
este limita funct iei f n punctul a
daca pentru orice sir (x
n
) A \ {a}, x
n

R
k
a, f(x
n
)
R
l
L.
Vom nota aceasta situat ie cu lim
xa
f(x) = L.
Vom spune ca o funct ie f are limita ntr-un punct de acumulare a A

daca exista L R
l
a.. lim
xa
f(x) = L.
2.2.2 Observat ie. Ca si n cazul funct iilor de o variabila reala apare
restrict ia x
n
= a, k N; aceasta precaut ie se datoreaza urmatoarei situat ii:
este posibil sa avem a A si lim
xa
f(x) = f(a). Daca nu am folosi restrict ia
ment ionata, printre sirurile (x
n
) A cu x
n
a ar putea gura si sirul con-
stant x
n
= a, k N iar pentru acest sir f(x
n
) f(a) !
Ca si n cazul convergent ei sirurilor, existent a limitei unei funct ii vectoriale
se reduce la existent a limitelor funct iilor sale scalare de coordonate.
2.2.3 Teorema. Fie f = (f
1
, ..., f
m
) : A R
k
R
l
, a A

si L =
(L
1
, ..., L
m
) R
l
; funct ia vectoriala f are limita L n a daca si numai daca,
i {1, ..., m}, funct ia scalara f
i
are limita L
i
n a.
Demonstrat ia este o consecint a imediata a denit iei si a teoremei 1.3.13.
2.2.4 Propozit ie. Fie f : (
1
,
2
) (
1
,
2
) R, a (
1
,
2
), b (
1
,
2
).
Presupunem ca snt ndeplinite condit iile:
1). lim
(x,y)(a,b)
f(x, y) = l,
2). x (
1
,
2
), lim
yb
f(x, y) = g(x),
3). y (
1
,
2
), lim
xa
f(x, y) = h(y).
Atunci lim
xa
g(x) = l si lim
yb
h(y) = l.
36 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
Demonstrat ie.

Intr-adevar, condit iile 2). si 3). denesc funct iile scalare
g : (
1
,
2
) R si h : (
1
,
2
) R.
Din 1)., > 0, > 0 a.. (x, y) (
1
,
2
) (
1
,
2
) \ {(a, b)} cu
|x a| < si |y b| < rezulta |f(x, y) l| <

2
; alegem destul de mic
pentru ca (a , a + ) (
1
,
2
) si (b , b + ) (
1
,
2
).
Fie x (a , a +) \ {a} arbitrar, dar momentan xat; deoarece g(x) =
lim
yb
f(x, y),
x
> 0 a.. y (b
x
, b+
x
) cu y = x, |f(x, y)g(x)| <

2
;
evident putem alege
x
< .
Fie un y (b
x
, b +
x
) (b , b +) cu y = x; cum x (a , a +)
si (x, y) = (a, b), |f(x, y) l| <

2
. Atunci |g(x) l| |g(x) f(x, y)| +
|f(x, y) l| <

2
+

2
= .
Rezulta ca exista lim
xa
g(x) = l. Similar se arata ca lim
yb
h(y) = l.

2.2.5 Denit ie. Limitele lim


xa
g(x) = lim
xa
_
lim
yb
f(x, y)
_
si lim
yb
h(y) =
lim
yb
_
lim
xa
f(x, y)
_
se numesc limite iterate ale funct iei f n punctul (a, b).
2.2.6 Observat ie. Daca limitele iterate ale unei funct ii ntr-un punct de
acumulare a mult imii sale de denit ie exista si nu snt egale, funct ia nu poate
avea limita n acel punct. Este nsa posibil ca limitele iterate sa existe, sa e
egale, si totusi funct ia sa nu aiba limita. Sa se studieze n acest sens exemplul
urmator.
Fie f : R
2
R denita prin
f(x, y) =
_
xy
x
2
+ y
2
, (x, y) = (0, 0),
0 , (x, y) = (0, 0).
Sa se arate ca lim
x0
_
lim
y0
f(x, y)
_
= 0 = lim
y0
_
lim
x0
f(x, y)
_
dar funct ia nu are
limita n (0, 0).
Capitolul 2
Funct ii de mai multe variabile
2.2 Limite de funct ii
Urmatoarul rezultat este o caracterizare de tip pentru limita unei funct ii.
2.2.7 Teorema. Fie f : A R
k
R
l
, a A

si L R
l
;
lim
xa
f(x) = L daca si numai daca
( ) > 0, > 0 a.. x A \ {a}, x a < , f(x) L < .
Demonstrat ie. (=): Presupunem ca lim
xa
f(x) = L si totusi condit ia
( ) nu are loc; atunci exista > 0 a.. k N

, x
n
A \ {a} cu
x
n
a <
1
k
si f(x
n
) L . Rezulta ca (x
n
) A\{a}, x
n
a si totusi
f(x
n
) L ceea ce contrazice ipoteza.
(=): Presupunem ca este ndeplinita condit ia ( ) si e (x
n
)
A \ {a}, x
n
a; > 0 e > 0 numarul a carui existent a este asigurata
de condit ia ( ). Deoarece x
n
a, k
0
N a.. k k
0
, x
n
a < .
Rezulta atunci ca f(x
n
) L < ceea ce arata ca f(x
n
) L.

2.2.8 Observat ie. Teorema precedenta poate reformulata astfel:


lim
xa
f(x) = L pentru orice sfera S(L, ) R
l
exista o sfera S(a, )
R
k
asa fel nct, oricare ar x A S(a, ) \ {a}, f(x) S(L, ).
Putem formula o condit ie echivalenta n limbajul vecinatat ilor.
2.2.9 Propozit ie. lim
xa
f(x) = L V V(L), U V(a) a.. x
A U \ {a}, f(x) V .
37
38 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
Putem acum prezenta o condit ie de existent a a limitei unei funct ii ntr-un
punct de acumulare a mult imii sale de denit ie.
2.2.10 Teorema (teorema lui Cauchy). O funct ie f : A R
k
R
l
admite
limita ntr-un punct de acumulare a A

daca si numai daca


(C)
> 0, > 0, x, y A \ {a}, x a < , y a < , f(x) f(y) < .
Demonstrat ie. Necesitatea. Presupunem ca funct ia f are limita n a; deci
exista L R
l
a.. lim
xa
f(x) = L. Utiliznd condit ia ( ) din teorema
2.1.7, > 0, > 0 a.., x, y A \ {a}, x a < , y a <
f(x) L <

2
, f(y) L <

2
de unde f(x) f(y) < .
mi
Sucient a.
a). Presupunem condit ia (C) ndeplinita si e (x
n
) A \ {a}, x
n
a;
atunci k
0
N a.. k, l k
0
, x
n
a < , x
l
a < . Rezulta ca
f(x
n
) f(x
l
) < . Atunci (f(x
n
)) este un sir Cauchy n spat iul R
l
si deci
este convergent (teorema 1.3.20).
b). Fie acum doua siruri (x
n
), (y
n
) A\{a} convergente la a; construim
atunci sirul (z
n
) A \ {a} punnd z
2k
= x
n
si z
2k+1
= y
n
, k N. Sirul
(z
n
) este convergent la a si atunci, procednd n acelasi fel ca n a)., (f(z
n
))
este convergent n R
l
. Atunci exista un element L R
l
a.. f(x
n
) L si
f(y
n
) L.
Deci pentru orice sir din (x
n
) A \ {a} convergent la a sirul (f(x
n
))
converge la acelasi element L R
l
; atunci lim
xa
f(x) = L.

Operat ii cu funct ii cu limita


Demonstrat ia propozit iei urmatoare se bazeaza pe denit ia limitei unei funct ii
ntr-un punct de acumulare si pe operat iile corespunzatoare cu limite de
siruri.
2.2.11 Propozit ie. Fie f, g : A R
n
R
l
si a A

a.. lim
xa
f(x)
R
l
si lim
xa
g(x) R
l
; atunci:
2.3. Functii continue 39
1). lim
xa
(f(x) +g(x)) = lim
xa
f(x) + lim
xa
g(x),
2). lim
xa
(t f(x)) = t lim
xa
f(x),
3). lim
xa
(f(x), g(x)) =

lim
xa
f(x), lim
xa
g(x)

,
4). lim
xa
f(x) = lim
xa
f(x).
Daca m = 1, f(A) R

si lim
xa
f(x) = 0,
5). lim
xa

1
f(x)

=
1
lim
xa
f(x)
.
2.2.12 Propozit ie. Fie f : A R
n
R
l
, a A

, g : B R
l
R
p
, b B

si f(A) B.
Daca exista lim
xa
f(x) = b, exista lim
yb
g(y) = l si f(x) = b, x
A \ {a} atunci exista lim
xa
(g f)(x) = l.
Demonstrat ie. Fie (x
k
) A \ {a}, x
k
a; deoarece f(A) B, sirul
(y
k
) = (f(x
k
)) B. Cum f(x) = b, x A \ {a}, y
k
= b, k N.

In
sfrsit din lim
xa
f(x) = b rezulta ca y
k
b. Dar lim
yb
g(y) = l si deci
(g f)(x
k
) = g(y
k
) l. Rezulta atunci ca exista lim
xa
(g f)(x) = l.

Semnul unei funct ii cu limita


2.2.13 Propozit ie. Fie f : A R
k
R si a A

; daca exista lim


xa
f(x) =
L = 0 atunci > 0 a.. x S(a, ) A \ {a}, f(x) L > 0 (funct ia f are
acelasi semn cu limita sa L pe o vecinatate a punctului a).
Demonstrat ie. Deoarece L = 0, =
|L|
2
> 0; utiliznd condit ia ( ) din
teorema 2.2.4, > 0 a.. x A \ {a} cu x a < , |f(x) L| < .
Rezulta deci ca x S(a, ) A \ {a},
L
|L|
2
< f(x) < L +
|L|
2
.
Daca L > 0 rezulta ca f(x) >
L
2
> 0 iar daca L < 0, f(x) <
L
2
< 0.

In
ambele cazuri f(x) are acelasi semn cu L si deci f(x) L > 0.

2.3 Funct ii continue


2.3.1 Denit ie. Fie f : A R
k
R
l
si a A; spunem ca funct ia f este
continua n a daca (x
n
) A, x
n
a = f(x
n
) f(a).
40 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
Funct ia f este continua pe mult imea A daca este continua n toate
punctele mult imii A.
Daca f nu este continua ntr-un punct b A spunem ca f este discon-
tinua n b.
Exemplu. Fie funct ia f : R
2
R denita prin
f(x, y) =

x
2
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0),
0 , (x, y) = (0, 0).
(a, b) R
2
\ {(0, 0)}, (x
n
, y
n
) (a, b), f(x
n
, y
n
) f(a, b). Astfel f este
continua n (a, b).
Daca (a, b) = (0, 0) si consideram un sir (x
n
) R \ {0}, x
n
0 si un
t R atunci sirul (x
n
, tx
n
) R
2
\{(0, 0)} converge la (0, 0) iar f(x
n
, tx
n
) =
1 t
2
1 +t
2
. Rezulta ca limita lui (f(x
n
, y
n
)) depinde de t si deci f este discontinua
n (0, 0).
Remarcam din denit ie ca problema continuitat ii se punen toate punctele
mult imii de denit ie a unei funct ii: si n punctele de acumulare si n cele
izolate; n propozit ia urmatoare stabilim legatura ntre existent a limitei si
continuitatea unei funct ii ntr-un punct.
2.3.2 Propozit ie. Fie f : A R
k
R
l
si e a A;
1). Daca a este punct izolat pentru A atunci f este continua n a (fara
nici-o alta condit ie).
2). Daca a A A

atunci condit ia necesara si sucienta ca f sa e


continua n a este ca sa existe lim
xa
f(x) = f(a).
Demonstrat ie. 1). Daca a este punct izolat al mult imii A atunci exista
o vecinatate V V(a) a.. V A = {a}. Atunci, (x
n
) A cu x
n
a,
n
0
N a.. n n
0
, x
n
= a. Rezulta ca sirul (f(x
n
)) este constant (cu
except ia unui numar nit de termeni) si deci converge la constanta f(a).
2). Fie acum a A A

. Presupunem nti ca f este continua n a si ca


(x
n
) A\ {a}, x
n
a; din denit ia continuitat ii, f(x
n
) f(a). Rezulta ca
exista lim
xa
f(x) = f(a).
Sa presupunem acum ca exista lim
xa
f(x) = f(a). Daca (x
n
) A este
un sir arbitrar cu x
n
a atunci putem avea urmatoarele trei situat ii:
a). Sirul (x
n
) are tot i termenii (cu except ia eventuala a unui numar nit
dintre ei) diferit i de a; din denit ia limitei rezulta atunci ca f(x
n
) f(a).
2.3. Functii continue 41
b). Sirul (x
n
) are tot i termenii (cu except ia eventuala a unui numar nit
dintre ei) egali cu a; atunci sirul (f(x
n
)) este un sir constant si deci converge
la valoarea constantei f(a).
c). Sirul (x
n
) are o innitate de termeni egali cu a si o innitate de
termeni diferit i de a; e N, M N, N M = N doua mult imi innite a..
x
n
= a, n N si x
n
= a, n M. Atunci (x
n
)
nN
A \ {a} este un
subsir al sirului (x
n
)
nN
si deci este convergent la a; cum lim
xa
f(x) = f(a),
(f(x
n
))
nN
f(a). Sirul (x
n
)
nM
este constant si deci si (f(x
n
))
nM
este
constant egal cu f(a) si astfel converge la f(a). Rezulta ca (f(x
n
))
nN
are
doua subsiruri convergente la aceeasi limita f(a), subsiruri ce epuizeaza sirul;
atunci (f(x
n
))
nN
f(a).

In toate cele trei situat ii posibile f(x


n
) f(a) si astfel f este continua
n a.

Propozit ia urmatoare reduce studiul continuitat ii unei funct ii vectoriale


la studiul continuitat ii funct iilor scalare de coordonate.
2.3.3 Propozit ie. Fie f = (f
1
, ..., f
l
) : A R
k
R
l
si a A; f este
continua n a daca si numai daca, i {1, ..., l}, f
i
este continua n a.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este o consecint a a denit iei continuitat ii si
a caracterizarii convergent ei sirurilor data n teorema 1.3.13.
Teorema urmatoare da caracterizari pentru continuitate asemanatoare
celor date pentru limita unei funct ii n teorema 2.2.4 si n propozit ia 2.2.6.
2.3.4 Teorema. Fie f : A R
k
R
l
si a A; urmatoarele armat ii snt
echivalente:
1). f este continua n a;
2). > 0, > 0 a.. x A cu x a < , f(x) f(a) < ;
mi
3). V V(f(a)), U V(a) a.. x A U, f(x) V .
Demonstrat ie. (1). 2).): Daca a AA

armat ia este o consecint a a


punctului 2) din propozit ia 2.3.2 si a teoremei 2.2.4 n care se da caracteri-
zarea ( ) pentru limita unei funct ii ntr-un punct de acumulare.
Daca a este punct izolat f este automat continua; n mod asemanator
condit ia 2) este automatndeplinita deoarece exista o vecinatate si deci o sfera
S(a, ) a.. S(a, ) A = {a} si pentru orice x S(a, ) A, f(x) f(a) =
f(a) f(a) = 0 < , > 0.
Condit ia 2). poate reformulata astfel: S(f(a), ), S(a, ) a.. x
S(a, ) A, f(x) S(f(a), ).
42 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
T innd cont ca familia sferelor cu centrul ntr-un punct formeaza un sistem
fundamental de vecinatat i pentru acel punct, 3). este echivalent cu 2).

Operat ii cu funct ii continue


Urmatoarea propozit ie este o consecint a a propozit iilor 2.2.11 si 2.3.2.
2.3.5 Propozit ie. Fie f, g : A R
k
R
l
si a A a.. f si g snt continue
pe A; atunci:
1). f +g : A R
l
este continua pe A,
2). t f : A R
l
este continua pe A, t R,
3). (f, g) : A R este continua pe A,
4). f : A R este continua pe A.
Daca l = 1, si f(A) R

5).
1
f
: A R este continua pe A.
Propozit ia 2.2.12 are urmatoarea replica pentru continuitate:
2.3.6 Propozit ie. Fie f : A R
k
R
l
, a A, g : B R
l
R
m
, b B si
f(A) B.
Daca f este continua n a si g este continua n b atunci gf este continua
n a.
Daca f este continua pe A si g este continua pe B atunci g f este
continua pe A.
Demonstrat ia este o consecint a imediata a denit iei continuitat ii.

In sfrsit, avem pentru continuitate un rezultat asemanator propozit iei


2.2.13n care se precizeaza semnul local al unei funct ii cu limita; demonstrat ia
utilizeaza propozit ia 2.2.13 si din nou propozit ia 2.3.2.
2.3.7 Propozit ie. Fie f : A R
k
R, a A a.. f este continua n a;
daca f(a) = 0 atunci > 0 a.. x S(a, ) A, f(x) f(a) > 0 (funct ia f
are acelasi semn cu f(a) pe o vecinatate a punctului a).
Proprietat i ale funct iilor continue pe mult imi

In aceasta sect iune vom prezenta cteva rezultate deosebit de importante


privind comportarea funct iilor continue pe diverse tipuri de mult imi.
2.3. Functii continue 43
2.3.8 Teorema. Fie f : A R
k
R
l
; daca mult imea A este compacta
n R
k
si funct ia f este continua pe A atunci mult imea valorilor lui f, f(A),
este mult ime compacta n R
l
.
Demonstrat ie. Pentru a demonstra ca mult imea f(A) este compacta n
R
l
trebuie sa aratam ca f(A) este marginita si nchisa (vezi teorema de
caracterizare 1.3.33).
Sa presupunem prin reducere la absurd ca f(A) nu este marginita; rezulta
ca putem alege, n N, un element x
n
A a.. f(x
n
) n. Sirul
(x
n
) A admite un subsir (x
ln
) convergent la un element x A (A este
mult ime compacta). Deoarece f este continua pe A, f(x
ln
) f(a) si deci
sirul (f
ln
) este marginit (propozit ia 1.3.14). Aceasta intra n contradict ie cu
f(x
ln
) l
n
n, n N. Deci ipoteza ca f(A) este nemarginita conduce
la o contradict ie.
Sa aratam acum ca f(A) este mult imenchisa. Vom utiliza pentru aceasta
caracterizarea mult imilor nchise prezentata n teorema 1.3.28, punctul 3).
Fie deci (y
n
) f(A) un sir convergent la un element y R
l
; atunci exista
sirul (x
n
) A a.., n N, y
n
= f(x
n
). Deoarece A este compacta sirul
(x
n
) admite un subsir (x
ln
) convergent la un element x A. Cum funct ia f
este continua n x, lim
n
f(x
ln
) = f(x). Pe de alta parte, f(x
ln
) = y
ln
y.
Unicitatea limitei unui sir convergent ne conduce la concluzia y = f(x)
f(A). Deci orice sir convergent din f(A) are limita n f(A) ceea ce nseamna
ca f(A) este mult ime nchisa.
f(A) ind mult ime marginita si nchisa este mult ime compacta n R
l
.

Un corolar al acestei teoreme utilizeaza faptul ca mult imile compacte din


R admit un cel mai mic si un cel mai mare element (si ating marginile).
2.3.9 Corolar (teorema lui Weierstrass). Fie f : A R
k
R; daca A
este compacta n R
k
si f este continua pe A atunci exista doua elemente
x
m
, x
M
A a.. f(x
m
) f(x) f(x
M
), x A.
2.3.10 Observat ie.

In cazul l > 1 concluzia teoremei lui Weierstrass nu
mai are loc; ntr-adevar, asa cum se poate usor verica, aplicat ia iden-
tica f : R
2
R
2
, f(x) = x, x R
2
este continua peste tot. Sfera
nchisa T((0, 0), 1) R
2
(discul nchis cu centrul n origine si de raza 1
din plan) este o mult ime compacta (marginita si nchisa) dar mult imea
f(T((0, 0), 1)) = T((0, 0), 1) nu are un cel mai mic si nici un cel mai mare
element (inf T((0, 0), 1) = (1, 1) iar sup T((0, 0), 1) = (1, 1)).
44 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
Ca si funct iile reale de o variabila reala, funct iile vectoriale de mai multe
variabile continue pe mult imi compacte snt continue uniform. Sa precizam
sensul acestei continuitat i uniforme.
2.3.11 Denit ie. Fie f : A R
k
R
l
; spunem ca funct ia f este uniform
continua pe A daca, > 0, > 0 a.. x, y A cu x y < , rezulta ca
f(x) f(y) < .
2.3.12 Observat ie. Sa observam ca daca o funct ie f : A R
k
R
l
este
uniform continua pe A:
> 0,

> 0 a.. x A, y A cu x y < , f(x) f(y) < =


> 0, x A,
,x
> 0 a.. y A cu x y < , f(x) f(y) <
x A, > 0,
,x
> 0 a.. y A cu x y < , f(x) f(y) <
x A, f este funct ie continua n x
f este continua pe mult imea A.
Asa cum se observa din cele de mai sus, alegerea lui este, n cazul
funct iilor uniform continue, independenta de x A si deci, pentru astfel de
funct ii, continuitatea n ecare punct x se scrie n mod uniform (cu acelasi
dependent doar de ); de aici si denumirea de uniforma continuitate.
Rezulta ca orice funct ie uniform continua pe o mult ime este continua
pe acea mult ime; reciproca acestei armat ii nu este adevarata nici pentru
funct iile reale de o variabila reala si cu att mai mult ea nu va funct iona
pentru funct iile de mai multe variabile.
Un exemplu remarcabil de funct ii uniform continue l constituie funct iile
lipschitziene.
2.3.13 Denit ie. O funct ie f : A R
k
R
l
este funct ie lipschitziana
pe A (sau verica condit ia lui Lipschitz pe mult imea A) daca exista un
numar L > 0 (constanta lui Lipschitz) a.. f(x)f(y) Lxy, x, y
A.
2.3.14 Propozit ie. Orice lipschitziana pe o mult ime este uniform continua
pe acea mult ime.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, e f : A R
k
R
l
o funct ie lipschitziana pe
A cu constanta Lipschitz L; atunci > 0, =

L
> 0 a.. x, y A cu
x y < , f(x) f(y) L x y < L

L
= .

In propozit ia urmatoare dam o carcaterizare secvent iala (cu ajutorul


sirurilor) a uniformei continuitat i a unei aplicat ii.
2.3. Functii continue 45
2.3.15 Propozit ie. O funct ie f : A R
k
R
l
este uniform continua pe A
daca si numai daca oricare ar doua siruri (x
n
), (y
n
) A cu x
n
y
n
0
R
k,
f(x
n
) f(y
n
) 0
R
l (primul 0 este elementul nul din R
k
iar al doilea 0
elementul nul din spat iul R
l
).
Demonstrat ie. (=): Presupunem ca f este uniform continua si e doua
siruri (x
n
), (y
n
) A cu x
n
y
n
0
R
k; > 0, din condit ia de uniforma
continuitate, > 0 a.. x, y A cu x y < , f(x) f(y) < .
Deoarece x
n
y
n
0
R
k, n
0
N a.. n n
0
, x
n
y
n
< si atunci
f(x
n
) f(y
n
) < , n n
0
. Aceasta antreneaza f(x
n
) f(y
n
) 0
R
l .
(=) Sa presupunem ca, desi condit ia secvent iala este ndeplinita, f nu
este uniform continua. Atunci exista un numar
0
> 0 a.., n N

si deci
pentru =
1
n
exista x
n
, y
n
A cu x
n
y
n
<
1
n
si totusi f(x
n
) f(y
n
)

0
. Rezulta atunci ca x
n
y
n
0
R
k si f(x
n
)f(y
n
) 0
R
l ceea ce contrazice
ipoteza facuta.

Am observat ca orice funct ie uniform continua este continua; n situat ia


n care mult imea de denit ie a funct iei este compacta, are loc si reciproca
acestei condit ii.
2.3.16 Teorema (teorema lui Cantor). Fie A R
k
o mult ime compacta si
f : A R
l
o funct ie continua pe A; atunci f este uniform continua pe A.
mi
Demonstrat ie. Sa presupunem prin reducere la absurd ca f este
continu a pe mult imea compacta A dar ca nu este uniform continua; uti-
liznd caracterizarea secvent iala din propozit ia precedenta, exista doua siruri
(x
n
), (y
n
) A cu x
n
y
n
0
R
k dar f(x
n
) f(y
n
) 0
R
l . Atunci
0
> 0 si
exista o mult ime innita N N a.. f(x
n
) f(y
n
)
0
, n N.
Deoarece A este compacta, exista o mult ime innita N
1
N a.. subsirul
(x
n
)
nN
1
sa e convergent la un element x A si exista o submult ime innita
N
2
N
1
a.. subsirul (y
n
)
nN
2
sa convearga la un element y A; atunci
(x
n
)
nN
2
converge la x (este un subsir al sirului (x
n
)
nN
1
).
Deoarece (x
n
y
n
)
nN
2
0
R
k rezulta x = y. Funct ia f este continua pe
A si deci este continua n x; cum (x
n
)
nN
2
x si (y
n
)
nN
2
x, (f(x
n
)
f(y
n
))
nN
2
f(x)f(x) = 0
R
l . Dar aceasta vine n contradict ie cu condit ia
f(x
n
) f(y
n
)
0
, n N
2
. Contradict ia obt inuta arata ca ipoteza ca f
nu este uniform continua este falsa.

Capitolul 2
Funct ii de mai multe variabile
2.3 Funct ii continue
Proprietat i ale funct iilor continue pe mult imi
O alta proprietate remarcabila a funct iilor continue este aceea de a conserva
conexiunea. Vom introduce nti not iunea de mult ime conexa prin arce n
R
k
.
2.3.17 Denit ie. Fie x, y R
k
; o funct ie : [a, b] R
k
, continua pe
segmentul [a, b] R, cu proprietatea ca (a) = x si (b) = y se numeste
drum sau arc ce uneste x cu y. Mult imea G

= ([a, b]) = {(t) R


k
: t
[a, b]} se numeste gracul arcului .
2.3.18 Observat ie.

In denit ia unui drum, intervalul [a, b] R poate
nlocuit cu oricare alt interval nchis. De exemplu, daca : [a, b] R
k
este
un drum ce uneste punctele x si y din R
k
si denim : [0, 1] [a, b] prin
(t) = (1 t) a +t b, t [0, 1] atunci este de asemenea un drum ce
uneste x cu y si care are acelasi grac (G

= G

).
Mai exact, vom spune ca doua drumuri : [a, b] R
k
si : [c, d] R
k
snt echivalente daca exista o funct ie surjectiva si strict crescatoare :
[c, d] [a, b] a.. = (sa observam ca o asemenea funct ie este o
biject ie continua si cu inversa continua, deci este un homeomorsm). Este
clar ca daca uneste punctul x cu y atunci are aceeasi proprietate. Relat ia
introdusa ntre drumuri este o relat ie de echivalent a (reexiva, simetrica si
tranzitiva). O clasa de echivalent a n raport cu aceasta relat ie se numeste
46
2.3. Functii continue 47
curba n R
k
. Astfel n denit ia de mai sus se poate nlocui drumul cu
orice alt drum echivalent.
2.3.19 Exemple. 1). : [0, ] R
2
, (t) = (cos t, sin t), t [0, ], este
un arc plan ce uneste punctul (1, 0) cu (1, 0). Gracul acestui drum este
un semicerc plasat pe cercul cu centrul n (0, 0) si de raza 1.
2). x, y R
k
, : [0, 1] R
k
, (t) = (1 t) x +t y, t [0, 1], este un
drum ce uneste punctele x si y; gracul sau este segmentul [x, y].
2.3.20 Denit ie. O mult ime A R
k
se numeste mult ime conexa prin
arce daca pentru orice doua puncte x, y A exista un drum care uneste
x cu y a.. G

A.
O mult ime deschisa si conexa prin arce se numeste domeniu.
A R
k
se numeste mult ime convexa daca pentru orice doua puncte
x, y A segmentul [x, y] A.
2.3.21 Observat ii. 1). Intuitiv o mult ime conexa prin arce este o mult ime
format a dintr-o singura bucata.
2). Asa cum am observat n exemplul de mai sus, un segment [x, y] R
k
este gracul unui drum ; rezulta de aici ca orice mult ime convexa este
conexa prin arce.
3). Singurele mult imi conexe prin arce n R snt intervalele.

Intr-adevar,
e A R conexa prin arce si e x, y doua puncte arbitrare n A si z a..
x < z < y. Deoarece A este conexa prin arce exista un drum, deci o funct ie
continu a : [a, b] R R care uneste x cu y si al carei grac, G

, este
inclus n A. Atunci (a) = x < z < y = (b) si, deoarece aplicat ia
are proprietatea lui Darboux, exista c [a, b] a.. (c) = z.

Insa, cum
(c) G

A, rezulta ca z A. Astfel, mult imea A, odata cu doua


puncte, cont ine si orice punct aat ntre ele; deci A este interval.
Deoarece intervalele snt mult imi convexe rezulta ca, n R, mult imile
conexe prin arce coincid cu mult imile convexe.

In general nsa, pentru k > 1, reciproca nu este adevarata dupa cum


putem usor remarca din exemplele urmatoare.
2.3.22 Exemple. 1). Orice sfera deschisa sau nchisa din R
k
este mult ime
convex a (si deci conexa prin arce).

Intr-adevar, e S(x, r) R
k
o sfera
deschisa cu centrul n x si de raza r; u, v S(x, r) vom demonstra ca
[u, v] S(x, r). w [u, v], t [0, 1] a.. w = (1 t) u + t v. Atunci
48 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
wx = ((1t)u+tv)((1t)x+tx) = (1t)(ux)+t(vx)
(1 t) u x + t v x < (1 t) r + t r = r de unde w S(x, r).
2). Un cerc din R
2
este o mult ime conexa prin arce care nu este convexa.

Intr-adevar, e C(x, r) = {y R
2
: y x = r}; u, v C(x, r), ,
[0, 2) a.. u = x + (r cos , r sin ) si v = x + (r cos , r sin ); vom pre-
supune ca . Atunci aplicat ia : [, ] R
2
denita prin (t) =
x +(r cos t, r sin t), t [, ] este un drum ce uneste u si v si G

C(x, r).
Este evident ca, pentru u = v, [u, v] C(x, r).
3). Gracul oricarui drum din R
k
este o mult ime conexa prin arce.

Intr-
adevar, e : [a, b] R
k
un drumn R
k
si e G

= {(t) : t [a, b]} gracul


acestui drum. Oricare ar x, y G

, c, d [a, b] a.. x = (c), y = (d).


Atunci aplicat ia : [c, d] R
k
denita prin (t) = (t), t [c, d] (restrict ia
funct iei la intervalul [c, d]) este un drum care uneste x cu y si al carui grac
este cont inut n G

.
4). Fie x si y doua puncte distincte din R
k
; mult imea formata din cele
doua puncte A = {x, y} nu este conexa prin arce.
5). Vom prezenta acum o mult ime ceva mai complicata care nu este
conexa prin arce.
Fie A = {(x, sin
1
x
) : x (0, 1]} R
2
. Atunci A este conexa prin arce dar

A nu este conexa prin arce.


Fie u = (x, sin
1
x
), v = (y, sin
1
y
) A si sa presupunem ca x < y; atunci
aplicat ia : [x, y] A denita prin (t) = (t, sin
1
t
), t [x, y], este con-
tinua, are gracul n A si (x) = u, (y) = v deci este un arc ce uneste u cu
v. Rezulta ca A este conexa prin arce.
Sa notam cu B = {0} [1, 1]; se poate usor constata ca

A = B A.
Sa presupunem ca

A este conexa prin arce; atunci exista o funct ie continua
: [0, 1]

A a.. (0) = (0, 1) si (1) = (1, sin 1) (un arc ce uneste punctele
(0, 1) si (1, sin 1) din mult imea

A). Fie u : [0, 1] R, v : [0, 1] R funct iile
de coordonate ale lui ; atunci u si v snt continue pe [0, 1]. Mult imea B
este nchisa n R
2
si atunci
1
(B) este nchisa si marginita n [0, 1] deci
este compacta; e atunci t
0
= sup
1
(B)
1
(B). Rezulta ca u(t
0
) =
0, v(t
0
) [1, 1] si t > t
0
, (t) A de unde u(t) > 0 si v(t) = sin

1
u(t)

.
Consideram un sir arbitrar (x
n
) 0; atunci, cum n N

, u(t
0
+
1
n
) > 0,
exista un sir strict crescator (k
n
) + a.. 0 = u(t
0
) < x
kn
< u(t
0
+
1
n
).
Funct ia u ind continua are proprietatea lui Darboux si deci exista, n
N

, t
n
(t
0
, t
0
+
1
n
) a.. u(t
n
) = x
kn
. Atunci t
n
t
0
si deci u(t
n
)
2.3. Functii continue 49
u(t
0
) = 0 iar v(t
n
) v(t
0
). Daca alegem de exemplu x
n
=
1
n
atunci
v(t
n
) = sin

1
u(t
n
)

= sin(k
n
) = 0 si deci v(t
0
) = 0; pe de alta parte daca
x
n
=
2
(4n + 1)
atunci v(t
n
) = sin

(4k
n
+ 1)
2

= 1 de unde v(t
0
) = 1 ceea
ce reprezinta o contradict ie. Deci

A nu este conexa prin arce.
2.3.23 Teorema. Fie f : A R
k
R
l
; daca mult imea A este conexa prin
arce si funct ia f este continua pe A atunci mult imea valorilor lui f, f(A),
este conexa prin arce n R
l
.
Demonstrat ie. Fie u, v f(A) doua puncte arbitrare si e x, y A a..
u = f(x) si v = f(y). Deoarece A este conexa prin arce, exista o funct ie
continu a : [a, b] R R
k
a.. G

A si (a) = x, (b) = y. Atunci


f : [a, b] R
l
este funct ie continua (compunerea a doua funct ii continue
este funct ie continua - propozit ia 2.3.6), u = f(x) = f((a)) = (f)(a), v =
f(y) = f((b)) = (f )(b) si G
f
= (f )([a, b]) = f(([a, b]) f(A);
deci f este un arc ce uneste u cu v si a carui grac este inclus n f(A).

2.3.24 Observat ie. Trebuie sa remarcam aici ca imaginea printr-o funct ie


continu a a unei mult imi convexe este mult ime conexa prin arce dar nu este,
n mod obligator, convexa. De exemplu, la 2.3.19 punctul 1), funct ia duce
mult imea convexa [0, ] n semicercul ([0, ]) care nu este mult ime con-
vexa.

In general un drum este o funct ie continua pe o mult ime convexa (un
interval nchis n R) a carui imagine, gracul drumului, nu este n mod obli-
gatoriu convexa. Conexiunea prin arce este o proprietate topologica (legata
de structura topologica a spat iului) pe cnd convexitatea este legata de struc-
tura algebrica de spat iu liniar.

In cazul particular al mult imii R mult imile
conexe prin arce coincid cu mult imile convexe ale lui R care snt intervalele.
Vom prezenta n nalul acestei sect iuni o aplicat ie interesanta a teoremei
de mai sus.
Fie C = C(x, r) = {y : y x = r} R
2
un cerc cu centrul n x si
de raza r din R
2
; aplicat ia s : C C denita prin s(y) = 2x y, y C
asociaza ecarui punct de pe cercul C punctul sa diametral opus; este evident
ca s este funct ie continua si ca s s este aplicat ia identica pe C.
2.3.25
mi
Teorema. Daca f : C R este o funct ie reala continua atunci
exista y C a.. f(y) = f(s(y)) (deci exista doua puncte diametral opuse n
care f ia aceeasi valoare).
50 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
Demonstrat ie. Denim funct ia g : C R prin g(y) = f(y) f(s(y)), y
C; se observa ca g este o funct ie continua. Cum C este mult ime conexa
prin arce (exemplul 2.3.22, punctul 2)), teorema 2.3.23 ne asigura ca g(C)
este conexa prin arce n R deci este convexa si deci este un interval. Fie
acum y
0
C; daca g(y
0
) = 0 rezulta ca f(y
0
) = f(s(y
0
)). Daca g(y
0
) = 0,
g(s(y
0
)) = f(s(y
0
)) f(s(s(y
0
))) = f(s(y
0
)) f(y
0
) = g(y
0
); atunci g(y
0
)
si g(y
0
) apart in intervalului g(C) si au semne contrare. Rezulta ca 0 g(C)
si deci exista z
0
C a.. f(z
0
) = f(s(z
0
)).

2.3.26
mi
Observat ii. 1). Daca imaginam un meridian (sau o paralela)
a globului pamntesc ca un cerc si consideram funct ia care da temperatura
la un moment dat n ecare punct al acestui meridian atunci este plauzibila
ipoteza ca aceasta funct ie este continua. Consecint a acestei ipoteze este ca
exista n ecare moment pe ecare meridian (ca si pe ecare paralela) doua
puncte diametral opuse cu aceeasi temperatura.
2). Rezultatul stabilit n teorema precedenta este o varianta simpla a teo-
remei lui Borsuk-Ulam care arma ca pentru orice funct ie continua denita
pe C(x, r) = {y : y x = r} R
3
R
2
exista doua puncte diametral
opuse n care f ia aceeasi valoare.
2.4 Aplicat ii liniare

In aceasta sect iune vom studia o clasa particulara de aplicat ii continue,


aplicat iile liniare.
2.4.1 Denit ie. O funct ie T : R
k
R
l
se numeste aplicat ie liniara sau
operator liniar daca conserva structura de spat iu liniar, adica daca verica
condit iile:
1). T(x + y) = T(x) + T(y), x, y R
k
,
2). T(t x) = t T(x), x R
k
, t R.
2.4.2 Lema. Fie T : R
k
R
l
, T = (T
1
, ..., T
l
) o aplicat ie liniara; atunci:
1). T(0) = 0;
2). T(x y) = T(x) T(y), x, y R
k
;
3). j {1, ..., l}, funct iile de coordonate T
j
: R
k
R snt aplicat ii
liniare.
2.4. Aplicatii liniare 51
Demonstrat ie. 1). T(0) = T(0 + 0) = T(0) + T(0) de unde T(0) = 0.
2). T(xy) = T(x+(1) y) = T(x) +T((1) y) = T(x) +(1)T(y) =
T(x) T(y).
3). x, y R
k
, relat ia T(x + y) = T(x) + T(y) scrisa pe componente
conduce la (T
1
(x + y), ..., T
l
(x + y)) = (T
1
(x) + T
1
(y), ..., T
l
(x) + T
l
(y)) de
unde rezulta ca T
j
(x + y) = T
j
(x) + T
j
(y), j {1, ..., l}. La fel se arata ca
T
j
(tx) = tT
j
(x), j {1, ..., l}.

Fie {e
1
, ..., e
k
} baza canonica a spat iului R
k
si {f
1
, ..., f
l
} baza canonica a
lui R
l
; reamintim ca i {1, ..., k}, e
i
= (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0) unde cifra 1 apare
pe locul i iar, j {1, ..., l}, f
j
= (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0) unde cifra 1 apare pe
locul j.
Dac a T : R
k
R
l
este o aplicat ie liniara atunci, x = (x
1
, ..., x
k
) R
k
,
(1) T(x) = T

i=1
x
i
e
i

=
k

i=1
x
i
T(e
i
).
i {1, ..., k}, T(e
i
) R
l
si deci T(e
i
) =

l
j=1
a
i
j
f
j
.
Vom nota cu A
T
=

a
1
1
a
2
1
a
k
1
a
1
2
a
2
2
a
k
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
1
l
a
2
l
a
k
l

lk
matricea cu l linii si k coloane
format a cu elementele a
i
j
si o vom numi matricea asociata aplicat iei liniare
T; observam ca aceasta matrice nu depinde dect de aplicat ia T.
Revenind n relat ia (1) obt inem
(2) T(x) =
k

i=1

j=1
a
i
j
x
i
f
j

=
l

j=1

i=1
a
i
j
x
i

f
j
.
Sa notam cu T
1
, ..., T
l
funct iile scalare de coordonate ale aplicat iei T;
atunci din (2),
(3) T
j
(x) =
k

i=1
a
i
j
x
i
, j {1, ..., l},
52 Capitolul 2. Functii de mai multe variabile
de unde, daca scriem elementele din R
k
si pe cele din R
l
uni-colonar, obt inem:
T(x) =

T
1
(x)
T
2
(x)
.
.
.
T
l
(x)

k
i=1
a
i
1
x
i

k
i=1
a
i
2
x
i
.
.
.

k
i=1
a
i
l
x
i

a
1
1
a
2
1
. . . a
k
1
a
2
1
a
2
2
. . . a
k
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
1
l
a
2
l
. . . a
k
l

x
1
x
2
.
.
.
x
k

si deci ajungem la formula de reprezentare a aplicat iei liniare T:


T(x) = A
T
x, x R
k
.
Reciproc, orice aplicat ie T : R
k
R
l
denita prin T(x) = A x, x R
k
,
unde A este o matrice de tip l k, este o aplicat ie liniara.
2.4.3 Exemple. 1). Orice aplicat ie liniara T : R R este de forma
T(x) = a x, x R unde a R este un numar xat. Matricea asociata lui
T este o matrice de tip 1 1 avnd ca singur element pe a.
2). Aplicat iile liniare scalare T : R
k
R snt de forma T(x) = a
1
x
1
+
... + a
k
x
k
, x = (x
1
, ..., x
k
) R
k
unde A
T
= (a
1
, ..., a
k
)
1k
este matricea
asociata. Observam ca n cazul particular k = 2, T
1
(0
R
) = {x = (x
1
, x
2
) :
a
1
x
1
+ a
2
x
2
= 0} este o dreapta care trece prin origine.

In cazul k = 3,
T
1
(0
R
) reprezinta un plan care trece prin (0, 0, 0).
2.4.4 Propozit ie. Orice aplicat ie liniara T : R
k
R
l
este funct ie lipschi-
tziana deci este funct ie uniform continua si deci continua.
Demonstrat ie. Vom utiliza notat iile din relat ia (1) de mai sus; x R
k
,
T(x) =
k

i=1
x
i
T(e
i
)
k

i=1
T(e
i
) |x
i
|
k

i=1
T(e
i
) x.
Daca notam L =

k
i=1
T(e
i
) obt inem T(x) L x, x R
k
. Atunci,
x, y R
k
, T(x) T(y) = T(x y) L x y, ceea ce arata ca T
este funct ie lipschitziana.

In teorema urmatoare prezentam comportarea aplicat iilor liniare fat a de


operat iile uzuale.
2.4. Aplicatii liniare 53
2.4.5 Teorema. 1). Fie T, S : R
k
R
l
doua operat ii liniare; atunci:
a). T + S este operat ie liniara si A
T+S
= A
T
+ A
S
.
b). t T este operat ie liniara, t R si A
tT
= t A
T
.
2). Fie T : R
k
R
l
si S : R
l
R
m
doua operat ii liniare; atunci
S T : R
k
R
m
este operat ie liniara si A
ST
= A
s
A
T
.
Demonstrat ie. 1). Este usor de vericat ca adunarea si nmult irea cu
scalari pastreaza liniaritatea operat iilor. Sa ne ocupam de matricile asociate.
x R
k
, (T +S)(x) = T(x) +S(x) = A
T
x +A
S
x = (A
T
+A
S
) x; pe
de alta parte, (T + S)(x) = A
T+S
x de unde A
T+S
= A
T
+ A
S
.
La fel demonstram si b).
2). Se arata imediat ca S T este operat ie liniara de la R
k
la R
m
.
x R
k
, (S T)(x) = S(T(x)) = A
S
T(x) = A
S
A
T
x; pe de alta parte,
(S T)(x) = A
ST
x de unde rezulta ca A
ST
= A
S
A
T
.

Capitolul 3
Diferent iabilitatea funct iilor de
mai multe variabile
3.1 Derivata dupa o direct ie
Reamintim ca daca f : A R R si a

A atunci f este derivabila n a
daca exista si este nita limita: lim
xa
f(x) f(a)
x a
= lim
t0
f(a + t) f(a)
t
;
aceasta limita se noteaza cu f

(a) si se numeste derivata funct iei f n punctul


interior a.

In cazul funct iilor de mai multe variabile aceasta denit ie nu poate


adaptata fara anumite precaut ii.
Sa ne imaginam interiorul unei camere ca pe o mult ime din R
3
n care
avem plasata o sursa de caldura. Ne punem problema studierii variat iei
temperaturii n punctele interioare. Este evident ca apropierea de sursa de
caldura va marcata de o crestere a temperaturii iar departarea de aceasta
sursa va nsemna o scadere a temperaturii deci ca variat ia de temperatura
depinde de direct ia pe care ne deplasam.
Sa observamnti ca, daca a R
k
si u R
k
\{0}, atunci dreapta care trece
prin a si are direct ia u este dreapta care trece prin punctele a si a+u; aceasta
dreapta este deci (a, a+u) = {(1t)a+t(a+u) : t R} = {a+tu : t R}.
Fie f : A R
k
R si a

A; oricare ar un vector u R
k
\ {0}, cum
a

A, > 0 a.. a + tu A, t R cu |t| < .

Intr-adevar e r > 0 a..
S(a, r) A si e t a.. a + tu a = |t| u < r; atunci numarul =
r
u
54
3.1 Derivata dup a o directie 55
verica cerint a de mai sus.
-
6
s
a
A
u
r
a + tu
a + u
( < t < )
Y
r
a u
i
r

Putem deci deni funct ia g : (, ) R, g(t) = f(a + tu), t (, );


funct ia g este restrict ia funct iei f la un segment de pe dreapta ce trece prin
a si are direct ia u. Vom spune ca f are derivata n a dupa direct ia u daca g
are derivata n origine. Mai precis:
3.1.1 Denit ie. Fie f : A R
k
R, a

A si u R
k
\ {0}; daca exista
lim
t0
f(a + tu) f(a)
t
R atunci spunem ca funct ia f are derivata n a pe
direct ia u si notam
df
du
(a) = f

u
(a) = lim
t0
f(a + tu) f(a)
t
R.
3.1.2 Observat ii. (i).
df
du
(a) = g

(0).
(ii). Fie v =
1
u
u versorul asociat direct iei u; atunci
df
du
(a) = lim
t0
f(a +
t
u
u) f(a)
t
u
= u
df
dv
(a).
3.1.3 Exemple. 1). Fie T : R
k
R un operator liniar; a R
k
, u
R
k
\ {0},
dT
du
(a) = lim
t0
T(a + tu) T(a)
t
= T(u).
56 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Rezulta ca un operator liniar are derivatan orice punct si dupa orice direct ie.
Aceasta derivata nu depinde de punctul a ci numai de direct ia u.
2). Fie : R
k
R aplicat ia norma pe R
k
si e a, u R
k
\ {0};
d
du
(a) = lim
t0
a + tu a
t
= lim
t0
(a + tu, a + tu)
1
2
(a, a)
1
2
t
=
= lim
t0
(a + tu, a + tu) (a, a)
t(a + tu +a)
=
(a, u)
a
.
Pentru a = 0,
d
du
(0) = lim
t0
|t|
t
si aceasta limita nu exista. Deci nu
are derivata n origine pe nici-o direct ie.
Vom prezenta acum o interpretare geometrica a derivatei dupa o direct ie.
Fie f : A R
2
R, a = (a
1
, a
2
)

A si u = (u
1
, u
2
) un versor din R
2
;
presupunem ca funct ia f are derivata
df
du
(a) n a dupa direct ia u.

In planul x
1
0x
2
consideram semidreapta (d) : x = a + tu, t > 0 care
trece prin punctul a si are direct ia u. Fie M = (a
1
, a
2
, 0) originea acestei
semidrepte si e N = (a
1
+tu
1
, a
2
+tu
2
, 0) un punct pe aceasta semidreapta.
Asa cum se observa din gura urmatoare, punctele P = (a
1
, a
2
, f(a
1
, a
2
)) si
R = (a
1
+ tu
1
, a
2
+ tu
2
, f(a
1
+ tu
1
, a
2
+ tu
2
)) apart in gracului funct iei f,
G
f
= {(x
1
, x
2
, f(x
1
, x
2
)) : (x
1
, x
2
) A}.
= ~
6
x
3
P
Q
R
M
q
q
q
q
x
1
x
2
0
N
G
f
z
S
(d)
Fie () :
x
1
a
1
u
1
=
x
2
a
2
u
2
planul care cont ine semidreapta (d) si este
perpendicular pe planul x
1
0x
2
. Planul (), care n gura noastra cont ine
punctele P si R, decupeaza n pnza G
f
arcul de curba PR = G
f
().
Fie Q = (a
1
+ tu
1
, a
2
+ tu
2
, f(a
1
, a
2
)) proiect ia lui P pe dreapta NR.

In
triunghiul PQR, dreptunghic n Q, vom nota cu
t
masura unghiului

QPR;
atunci tg
t
=
RQ
PQ
=
f(a
1
+ tu
1
, a
2
+ tu
2
) f(a
1
, a
2
)
t
=
f(a + tu) f(a)
t
.
3.1 Derivata dup a o directie 57
Trecnd la limita dupa t 0, rezulta ca exista lim
t0

t
=
0
si ca, la limita,
coarda PR tinde la tangenta n P la arcul de curba G
f
(), tangenta care
n gura de mai sus este notata cu PS. Atunci tg
0
=
df
du
(a).
Deci, n cazul particular n care u este un versor, derivata unei funct ii
ntr-un punct dupa direct ia u este tangenta trigonometrica a unghiului facut
de tangenta geometrica n punct la curba G
f
() cu planul x
1
0x
2
.
Ecuat ia acestei tangente la curba este ecuat ia parametrica a unei drepte
ce trece prin punctul P si are direct ia data de vectorul (tu
1
, tu
2
, SQ) =
(tu
1
, tu
2
, PQ tg
0
) =

tu
1
, tu
2
, t
df
du
(a)

R
3
ceea ce este echivalent cu
direct ia data de vectorul v =

u
1
, u
2
,
df
du
(a)

.
Atunci ecuat ia parametrica a tangentei n P la arcul de curba decupat de
() n G
f
va :
x = (a, f(a)) + t

u,
df
du
(a)

= (a
1
, a
2
, f(a
1
, a
2
)) + t

u
1
, u
2
,
df
du
(a)

sau, daca scriem pe coordonate:


(T
u
)

x
1
= a
1
+ tu
1
x
2
= a
2
+ tu
2
x
3
= f(a
1
, a
2
) + t
df
du
(a)
, t R.
3.1.4 Propozit ie. Fie f : A R
k
R, a

A asa fel nct f are derivata
n a dupa orice direct ie u R
k
\ {0}; atunci operatorul T : R
k
R denit
prin
T(u) =

df
du
(a) , daca u = 0,
0 , daca u = 0,
este un operator omogen, adica satisface proprietatea:
T( u) = T(u), R, u R
k
.
Demonstrat ie. Daca = 0 sau daca u = 0 condit ia de omogenitate este
evident ndeplinita.
Fie acum R \ {0}, u R
k
\ {0},
T( u) =
df
d( u)
(a) = lim
t0
f(a + t u) f(a)
t
=
58 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
= lim
t0
f(a + t u) f(a)
t
= T(u).
3.1.5 Observat ie.

In general, asa cum vom remarcan exemplul 3.1.6, acest


operator nu este aditiv si astfel nu este un operator liniar. Acest fapt se poate
interpreta geometric n cazul k = 2 n felul urmator: desi exista tangente la
curbele G
f

u
n (a, f(a)) pe toate direct iile u R
2
\{0} aceste tangente nu
snt plasate ntr-un acelasi plan si deci nu exista un plan tangent la gracul
lui f n punctul (a, f(a)).
Cazul particularn care operatorul T este liniar (cazn care vom avea si un
plan tangent la gracul funct iei) joaca un rol deosebit n teoria diferent iala a
funct iilor de mai multe variabile; acest caz va tratat n paragraful urmator.
3.1.6 Exemplu. Fie f : R
2
R denita prin
f(x, y) =

xy
2
x
2
+ y
4
, (x, y) = (0, 0),
0 , (x, y) = (0, 0).
Daca (x
k
) R este un sir de numere reale strict pozitive convergent la 0 si
> 0, sirul ((x
k
,

x
k
))
kN
R
2
este convergent la (0, 0) iar f(x
k
,

x
k
)

1 +
2
. Cum limita sirului valorilor depinde de parametru real rezulta ca
funct ia f nu are limita n (0, 0) si deci nu este continua n acest punct.
Pe de alta parte, (u, v) R
2
\ {(0, 0)},
df
d(u, v)
(0, 0) = lim
t0
f(t(u, v))
t
=
= lim
t0
tu t
2
v
2
(t
2
u
2
+ t
4
v
4
)t
=

v
2
u
, u = 0,
0 , u = 0.
Deci exista derivata n origine a lui f pe orice direct ie (u, v) R
2
fara ca
f sa e continua n (0, 0).
Gracul funct iei f are tangenta n (0, 0, 0) pe orice direct ie (u, v) R
2
\
{(0, 0)}; ecuat iile parametrice ale acesteia snt:

x = tu
y = tv
z = t
v
2
u
, t R, daca u = 0 si

x = tu
y = tv
z = 0
, t R, daca u = 0, v = 0.
Operatorul T nu este liniar; ntr-adevar T((1, 0)) + T((0, 1)) = 0 = 1 =
T((1, 1)) = T((1, 0) + (0, 1)). Evident ca tangentele ale caror ecuat ii le-am
scris mai sus nu snt plasate n acelasi plan.
3.1 Derivata dup a o directie 59
3.1.7 Teorema (teorema de medie). Fie A R
k
o mult ime deschisa si
e f : A R o funct ie care admite derivata n orice punct din A pe orice
direct ie. Oricare ar a, b A cu proprietatea ca segmentul nchis [a, b] A
exista c [a, b] asa fel nct:
f(b) f(a) =
df
d(b a)
(c).
Demonstrat ie. Fie deci a, b A cu proprietatea ca [a, b] A si e
funct ia reala de o variabila reala g : [0, 1] R denita prin g(t) = f(a +
t(b a)), t [0, 1]; atunci g este derivabila pe [0, 1].

Intr-adevar, x
0
=
a + t
0
(b a) [a, b] A, t
0
[0, 1], si deci f are derivata n x
0
pe direct ia
b a. Atunci lim
tt
0
g(t) g(t
0
)
t t
0
= lim
tt
0
f(a + t(b a)) f(a + t
0
(b a))
t t
0
=
= lim
tt
0
f(a + t
0
(b a) + (t t
0
)(b a)) f(a + t
0
(b a))
t t
0
=
= lim
s0
f(x
0
+ s(b a)) f(x
0
)
s
=
df
d(b a)
(x
0
). Rezulta ca g este derivabila
n orice punct t [0, 1] si g

(t) =
df
d(b a)
(a + t(b a)). Putem deci sa
aplicam funct iei g teorema cresterilor nite a lui Lagrange. Exista atunci un
punct [0, 1] a.. g(1) g(0) = g

(). Fie c = a + (b a) [a, b]; atunci,


nlocuind n formula de mai sus pe g, obt inem f(b) f(a) =
df
d(b a)
(c).

3.1.8 Corolar. Fie A R


k
o mult ime deschisa si convexa; o funct ie f :
A R care are derivata nula n orice punct din A si pe orice direct ie este
constanta pe A.
Demonstrat ie.

Intr-adevar, A ind convexa, odata cu orice doua puncte
a, b A, [a, b] A; rezulta din teorema precedenta ca f(a) = f(b).

Un rol important n studiul derivatelor unei funct ii l joaca derivatele


dupa direct iile particulare date de vectorii bazei canonice.
3.1.9 Denit ie. Fie f : A R
k
R si e a

A; i {1, ..., k} e
e
i
= (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0) unde cifra 1 este plasata pe locul i. Daca funct ia f ad-
mite derivata n punctul a pe direct ia e
i
atunci aceasta se numeste derivata
part iala a funct iei f n raport cu x
i
si se noteaza:
df
de
i
(a) =
f
x
i
(a) = f

x
i
(a).
60 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
3.1.10 Observat ii. 1). Presupunem ca a = (a
1
, ..., a
k
)

A; atunci
f
x
i
(a) = lim
t0
f(a
1
, ..., a
i1
, a
i
+ t, a
i+1
, ..., a
k
) f(a
1
, ..., a
i
, ..., a
k
)
t
=
= lim
x
i
a
i
f(a
1
, ..., a
i1
, x
i
, a
i+1
, ..., a
k
) f(a
1
, ..., a
i1
, a
i
, a
i+1
, ..., a
k
)
x
i
a
i
.
Rezulta ca derivata part iala n raport cu x
i
se obt ine ca o derivata obisnuita
a funct iei f n care xam celelalte variabile si derivam numai dupa x
i
.
2).

In cazul particular k = 2 variabila curenta se noteaza cu (x, y) si
atunci vom obt ine doua derivate part iale ale unei funct ii:
f
x
si
f
y
.

In cazul k = 3 avem trei derivate part iale notate cu


f
x
,
f
y
si respectiv
f
z
.
3.1.11 Denit ie. Sa presupunem ca f : A R
k
R admite derivata
part iala n raport cu o variabila x
i
n toate punctele interioare ale lui A;
daca funct ia
f
x
i
:

A R admite derivata part iala n raport cu variabila x
j
n punctul a

A atunci

x
j

f
x
i

=

2
f
x
j
x
i
se numeste derivata part iala
de ordin doi. Aceasta derivata se numeste mixta daca i = j.

In cazul i = j
ea se noteaza cu

2
f
x
2
i
.
3.1.12 Observat ii. 1). Trebuie sa atragem atent ia asupra scrierii derivate-
lor part iale mixte

2
f
x
j
x
i
; ordinea de la numitor x
j
x
i
nseamna ca prima
derivare s-a facut dupa x
i
iar a doua dupa x
j
. Este important de ret inut ca,
n general, derivatele mixte nu snt egale:

2
f
x
j
x
i
=

2
f
x
i
x
j
. Astfel o funct ie
de k variabile poate avea k
2
derivate part iale de ordin doi.
2).

In cazul k = 2 putem avea urmatoarele derivate part iale de ordin doi:

2
f
x
2
,

2
f
xy
,

2
f
yx
si

2
f
y
2
.

In cazul k = 3 avem derivatele de ordin doi:

2
f
x
2
,

2
f
yx
,

2
f
zx
,

2
f
xy
,

2
f
y
2
,

2
f
zy
,

2
f
xz
,

2
f
yz
si

2
f
z
2
.
Asa cum vom remarca n exemplul urmator, o funct ie care are derivata
ntr-un punct dupa toate direct iile nu este neaparat continua.
Capitolul 3
Diferent iabilitatea funct iilor de
mai multe variabile
3.2 Diferent iala
Rezulta din exemplul 3.1.6 ca not iunea de derivata dupa o direct ie nu este
cel mai bun substitut multi-dimensional pentru derivatele funct iilor reale de
o variabila. Vom introduce, ca si pentru funct ii de o variabila, not iunea de
funct ie diferent iabila de mai multe variabile.
3.2.1 Denit ie. Funct ia f : A R
k
R este diferent iabila n punctul
a

A daca exista un operator liniar T : R
k
R si o funct ie : A R
continua si nula n a
_
lim
xa
(x) = (a) = 0
_
a..
(D) f(x) = f(a) + T(x a) + (x) x a, x A.
Daca f este diferent iabila n a spunem ca T este diferent iala funct iei f n
a si notam aceasta cu df(a) = T.
3.2.2 Observat ii. 1). Condit ia de diferent iabilitate este o condit ie locala;
astfel este sucient ca sa existe operatorul liniar T : R
k
R si o funct ie
denita pe o vecinatate V A a lui a, continua si nula n a, pentru care
relat ia (D) sa e vericata.

Intr-adevar, n aceasta situat ie putem deni
: A R prin (x) =
_
_
_
(x) , x V,
f(x) f(a) T(x a)
x a
, x A \ V
asa fel
61
62 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
nct relat ia (D) este vericata cu pe toata mult imea A si este evident ca
este continua si nula n a.
2). Diferent iala unei funct ii de mai multe variabile este un operator liniar,
deci o funct ie. Apelnd la reprezentarea operatorilor liniari de la R
k
la R (vezi
exemplul 2.4.3, 2).), d = (d
1
, ..., d
k
) R
k
a.., h = (h
1
, ..., h
k
) R
k
,
df(a)(h) = T(h) = A
T
h = (d
1
, ..., d
k
)
_
_
_
h
1
.
.
.
h
k
_
_
_
= d
1
h
1
+ ... + d
k
h
k
= (d, h).
3). Daca T : R
k
R este un operator liniar si a R
k
putem scrie:
T(x) = T(a) + T(x a) + 0 x a, x R
k
. Concluzia este ca T este
diferent iabil n toate punctele lui R
k
si diferent iala sa dfT(a) = T este aceeasi
n toate punctele a R
k
.
3.2.3 Teorema. Fie f : A R
k
R si a = (a
1
, ..., a
k
)

A; atunci
urmatoarele armat ii snt echivalente:
(i) f este diferent iabila n a.
(ii) d R
k
, : A R
k
R
k
o funct ie continua si nula n a a..:
f(x) = f(a) + (d, x a) + ((x), x a), x A.
Demonstrat ie.
(i) = (ii): Presupunem ca f este diferent iabila n a si e T : R
k
R
un operator liniar si : A R continua si nula n a a..
(D) f(x) = f(a) + T(x a) + (x) x a, x A.
Atunci exista d R
k
a.. T(h) = (d, h), h R
k
(vezi observat ia 3.2.2, 2).).
Fie : A R
k
denita prin:
(x) =
_
_
_
(x)
x a
(x a) , x = a
(0, ..., 0) , x = a
, x A.
Atunci (x) =
|(x)|
x a
x a = |(x)| 0, deci : A R
k
este o
funct ie continua si nula n a.
Deoarece ((x), x a) =
(x)
x a
(x a, x a) = (x) x a, atunci
relat ia (D) ne conduce la (ii).
3.2 Diferentiala 63
(ii) = (i): Din (ii) rezulta ca putem construi operatorul liniar T : R
k

R denit prin T(h) = (d, h), h R


k
.
Fie funct ia : A R denita prin
(x) =
_
1
xa
((x), x a) , x = a,
0 , x = a.
Remarcam atunci ca este vericata relat ia (D).
Folosind inegalitatea lui Cauchy (vezi ultima inegalitate din propozit ia
1.1.18), obt inem:
|(x)|
1
x a
(x) x a, x = a
de unde rezulta ca lim
xa
(x) = 0 si deci funct ia f este diferent iabila n a.

3.2.4 Teorema. Fie f : A R


k
R o funct ie diferent iabila n a

A;
atunci:
1). f este continua n a.
2). Oricare ar u R
k
\ {0} f are derivata n a dupa direct ia u si
df
du
(a) = (df(a))(u).
Demonstrat ie. Fie operatorul liniar T : R
k
R si funct ia : A R
continu a si nula n a a..
(D) f(x) = f(a) + T(x a) + (x) x a, x A.
1). Deoarece orice operator liniar este funct ie lipschitziana, deci uniform
continu a si deci continua pe R
k
(propozit ia 2.4.4), din relat ia (D) obt inem:
lim
xa
(f(x) f(a)) = lim
xa
T(x a) +lim
xa
(x) x a = 0. Rezulta
ca f este continua n a.
2). Oricare ar u R
k
\ {0} exista > 0 a.. oricare ar t R cu
|t| < , a + tu A; din relat ia (D) obt inem atunci
lim
t0
f(a + tu) f(a)
t
= lim
t0
T(tu) + (a + tu) tu
t
=
= lim
t0
_
T(u) +
|t|
t
(a + tu) u
_
= T(u).
Deoarece T este diferent iala funct iei f n a rezulta ca
df
du
(a) = (df(a))(u).

64 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor


3.2.5 Observat ie. Funct ia din exemplul 3.1.6 are derivata n origine dupa
orice direct ie (u, v) R
2
nsa aceasta derivata nu este funct ie liniara de (u, v)
si deci f nu este diferent iabila n (0, 0).
3.2.6 Corolar. Daca f : A R
k
R este diferent iabila n a

A atunci
f are derivate part iale n a n raport cu oricare variabila x
i
si
f
x
i
(a) = (df(a))(e
i
), i = 1, ..., k.
3.2.7 Observat ii. 1). Fie f : A R
k
R o funct ie diferent iabila n a

A
si e T = df(a); atunci d = (d
1
, ..., d
k
) R
k
a.. T(h) = (d, h), h R
k
.
Rezulta ca T(e
i
) = (d, e
i
) = d
i
, i = 1, ..., k. Din corolarul precedent obt inem
ca d
i
=
f
x
i
(a), i = 1, ..., k. Atunci matricea de reprezentare a operatorului
liniar T este A
T
=
_
f
x
1
(a), ...,
f
x
k
(a)
_
1k
. Aceasta matrice se mai noteaza
cu f(a) si se numeste gradientul lui f n a. Rezulta atunci ca diferent iala
lui f n a se reprezinta prin:
df(a)(h) =
f
x
1
(a)h
1
+ ... +
f
x
k
(a)h
k
= (f(a), h) , h = (h
1
, ..., h
k
) R
k
.
2). Daca o funct ie este diferent iabila ntr-un punct atunci diferent iala
ei este unica; ntr-adevar, din observat ia precedenta, diferent iala este unic
determinata de derivatele part iale ale funct iei.
3). Denim i = 1, ..., k, funct iile f
i
: R
k
R prin f
i
(x) = (x, e
i
) =
x
i
, x = (x
1
, ..., x
k
) R
k
. Atunci ecare f
i
este un operator liniar si deci
este diferent iabil n orice punct iar df
i
(a) = f
i
n orice punct a R
k
(vezi
observat ia 3.2.2, 3).). Vom conveni sa notam df
i
(a) = dx
i
, i = 1, ..., k si
atunci dx
i
(h) = h
i
, i = 1, ..., k.
Atunci diferent iala unei funct ii f : A R
k
Rntr-un punct interior al
mult imii A se va scrie:
df(a)(h) =
f
x
1
(a)dx
1
(h) + ... +
f
x
k
(a)dx
k
(h), h R
k
sau, daca o scriem funct ional,
df(a) =
f
x
1
(a)dx
1
+ ... +
f
x
k
(a)dx
k
.
3.2 Diferentiala 65
4).

In teorema 3.2.4 am remarcat ca o funct ie f diferent iabila ntr-un
punct a interior mult imii sale de denit ie A R
k
admite derivata dupa orice
direct ie u R
k
\ {0}. Utiliznd observat iile de mai sus putem scrie:
df
du
(a) =
k

i=1
f
x
i
(a)u
i
= (f(a), u) = f(a) u cos
unde este unghiul dintre vectorul gradient f(a) si vectorul direct ie u R
k
.
Vom prezenta acum o interpretare geometrica a diferent ialei unei funct ii
de dou a variabile.
Fie f : A R
2
R si a = (a
1
, a
2
)

A; presupunem ca funct ia f este
diferent iabila n a; atunci dupa corolarul 3.2.4, f are derivata n a dupa orice
versor u = (u
1
, u
2
) R
2
\ {0} si
df
du
(a) = df(a)(u)
Ca si atunci cnd am prezentat o interpretare geometrica a derivatei dupa
o direct ie, vom considera n planul x
1
0x
2
semidreapta (d) : x = a + tu, t > 0
care trece prin punctul a si are direct ia u.
Fie () :
x
1
a
1
u
1
=
x
2
a
2
u
2
planul care cont ine aceasta semidreapta si
este perpendicular pe planul x
1
0x
2
. Planul () decupeaza n pnza G
f
un
arc de curba care pleaca din punctul P = (a
1
, a
2
, f(a
1
, a
2
)) G
f
si care
este plasat pe G
f
. Asa cum am observat, exista tangenta la acest arc de
curba si are direct ia data de vectorul v =
_
u
1
, u
2
,
df
du
(a)
_
. Deoarece funct ia
este diferent iabila n a,
df
du
(a) variaza liniar cu u (corolarul 3.2.4) si atunci
direct iile v se plaseaza pe un plan cnd vectorul u parcurge versorii lui R
2
.

Intr-adevar, n acest caz: v =


_
u
1
, u
2
,
f
x
1
(a) u
1
+
f
x
2
(a) u
2
_
=
= u
1

_
1, 0,
f
x
1
(a)
_
+ u
2

_
0, 1,
f
x
2
(a)
_
+ (1 u
1
u
2
) (0, 0, 0), adica
v descrie un plan care trece prin origine si prin punctele
_
1, 0,
f
x
1
(a)
_
si
_
0, 1,
f
x
2
(a)
_
.
66 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Daca eliminam parametrii u
1
si u
2
din ecuat ia parametrica a acestui plan
obt inem ecuat ia sa explicita
() x
3
= df(a)(x
1
, x
2
) =
f
x
1
(a) x
1
+
f
x
2
(a) x
2
.
Deoarece direct iile tangentelor n P la arcele de curba de pe gracul lui f
(dupa toate direct iile u posibile) snt coplanare, aceste tangente snt si ele
coplanare si genereaza planul tangent la suprafat a G
f
n punctul P.
Rezulta ca daca o funct ie f este diferent iabila ntr-un punct a atunci
gracul sau admite un plan tangent n punctul (a, f(a)) si acesta este paralel
cu planul () : x
3
= df(a)(x
1
, x
2
).
Ecuat ia planului tangent n P se obt ine prin translat ia planului () cu
vectorul (a
1
, a
2
, f(a
1
, a
2
)) ceea ce ne conduce la ecuat iile parametrice:
_

_
x
1
= a
1
+ u
1
x
2
= a
2
+ u
2
x
3
= f(a
1
, a
2
) +
f
x
1
(a) u
1
+
f
x
2
(a) u
2
, u
1
, u
2
R
Daca eliminam parametrii obt inem ecuat ia explicita a acestui plan tangent:
(T) x
3
f(a
1
, a
2
) =
f
x
1
(a) (x
1
a
1
) +
f
x
2
(a) (x
2
a
2
).
Asa cum am observat, existent a derivatelor part iale ale unei funct ii (chiar
existent a derivatelor dupa toate direct iile) ntr-un punct nu antreneaza dife-
rent iabilitatea funct iei. Putem totusi formula o condit ie sucienta de dife-
rent iabilitate n limbajul derivatelor part iale.
3.2.8 Teorema (criteriul de diferent iabilitate). Fie f : A R
k
R, a

A
si r > 0 a.. sfera deschisa S(a, r) A. Daca f admite derivate part iale
n raport cu toate variabilele n toate punctele sferei S(a, r) si acestea snt
continue n a atunci f este diferent iabila n a.
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia n cazul particular k = 2; n cazul
general demonstrat ia nu comporta dect dicultat i de scriere.
Presupunem deci ca f : A R
2
R, (a, b)

A si S((a, b), r) A; de
asemenea presupunem ca exista
f
x
,
f
y
: S(a, r) R si ca
(1) lim
(x,y)(a,b)
f
x
(x, y) =
f
x
(a, b) si lim
(x,y)(a,b)
f
y
(x, y) =
f
y
(a, b).
3.2 Diferentiala 67
Fie (x, y) S((a, b), r) \ {(a, b)} un punct xat pentru moment; atunci:
(2) f(x, y) f(a, b) = [f(x, y) f(x, b)] + [f(x, b) f(a, b)].
Funct ia de o variabila g = f(x, ) : [b, y] R este derivabila pe [b, y] si
g

(t) =
f
y
(x, t), t [b, y]. Atunci putem sa aplicam acestei funct ii teorema
lui Lagrange; deci exista d(x, y) ]b, y[ a..
(3) f(x, y) f(x, b) =
f
y
(x, d(x, y)) (y b).
Schit am mai jos pozit ia punctelor care apar n demonstrat ie.
6
-
ar
q
q
r
x
y
0
(a, b)
(x, y)
K
(c(x), b)
w
(x, d(x, y))
r
s
(x, b)

In mod asemanator consideram funct ia de o variabila h = f(, b) : [x, a] R;


h este derivabila pe [x, a] si h

(t) =
f
x
(t, b), t [x, a]. Deci exista c(x)
]x, a[ a..
(4) f(x, b) f(a, b) =
f
x
(c(x), b) (x a).

Inlocuind (3) si (4) n (2) obt inem:


f(x, y) f(a, b) =
f
x
(c(x), b) (x a) +
f
y
(x, d(x, y)) (y b) =
=
f
x
(a, b) (x a) +
f
y
(a, b)) (y b)+
+
_
f
x
(c(x), b)
f
x
(a, b)
_
(x a) +
_
f
y
(x, d(x, y))
f
y
(a, b)
_
(y b).
68 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Deoarece (x, y) este arbitrar n S((a, b), r) \ {(a, b)}, putem deni acum:

1
(x, y) =
_
f
x
(c(x), b)
f
x
(a, b) , (x, y) = (a, b)
0 , (x, y) = (a, b)
si

2
(x, y) =
_
_
_
f
y
(x, d(x, y))
f
y
(a, b) , (x, y) = (a, b)
0 , (x, y) = (a, b)
.
Astfel exista d =
_
f
x
(a, b),
f
y
(a, b)
_
R
2
si o funct ie vectoriala
: S((a, b), r) R
2
, = (
1
,
2
) a.., (x, y) S((a, b), r),
f(x, y) = f(a, b) + (d, (x a, y b)) + ((x, y), (x a, y b)).
Asa cum am remarcat n observat ia 3.2.2, 1)., condit ia de diferent iabilitate
este locala; deci este sucient ca relat ia de mai sus sa e vericata pe o
vecinatate a lui (a, b).
Atunci este sucient sa demonstram ca este continua n (a, b) pentru
ca sa rezulte, din teorema 3.2.3, (ii), ca f este diferent iabila n (a, b).
Din (1), > 0, > 0, < r a.. (x, y) S((a, b), ),
(5)

f
x
(x, y)
f
x
(a, b)

<
si
(6)

f
x
(x, y)
f
x
(a, b)

< .
Dar (x, y) S((a, b), ), (c(x), b) S((a, b), ) si (x, d(x, y)) S((a, b), ).
Rezulta atunci din denit ia funct iilor
1
si
2
si din relat iile (5) si (6) ca
|
1
(x, y)
1
(a, b)| < si |
2
(x, y)
2
(a, b)| < ,
ceea ce arata ca lim
(x,y)(a,b)

1
(x, y) =
1
(a, b) = 0 si lim
(x,y)(a,b)

2
(x, y) =

2
(a, b) = 0.

Criteriul de diferent iabilitate din teorema precedenta sugereaza introdu-


cerea unei clase importante de funct ii diferent iabile.
3.2 Diferentiala 69
3.2.9 Denit ie. Fie D R
k
o mult ime deschisa; spunem ca o funct ie
f : D R este de clasa C
1
pe D sau ca f C
1
(D) daca toate derivatele
part iale ale lui f exista si snt continue n toate punctele mult imii D.
Utiliznd criteriul de diferent iabilitate din teorema 3.2.8, obt inem:
3.2.10 Corolar. O funct ie de clasa C
1
pe D este diferent iabila n toate
punctele mult imii D.
Capitolul 3
Diferent iabilitatea funct iilor de
mai multe variabile
3.2 Diferent iala
Diferent iabilitatea funct iilor vectoriale
Sa consideram acum pe rnd conceptele de derivata dupa o direct ie, dife-
rent iabilitate si diferent iala pentru funct iile vectoriale. Aceasta ofera un bun
prilej de reluare si de xare a not iunilor si rezultatelor deja prezentate pentru
funct iile scalare.
Derivata dupa o direct ie
3.2.11 Denit ie. Fie f : A R
k
R
l
, a

A si u R
k
0; spunem ca
f are derivata n a dupa direct ia u daca exista
df
du
(a) = lim
t0
1
t
[f(a + tu) f(a)] R
l
.
Expresia din paranteza patrata de mai sus este un vector iar fract ia din
fat a este un scalar; vom conveni totusi, pentru asemanarea cu cazul scalar,
sa scriem
df
du
(a) = lim
t0
f(a + tu) f(a)
t
.
3.2.12 Observat ii. 1). Daca (f
1
, ..., f
l
) snt funct iile scalare de coordo-
nate ale lui f atunci, din teorema 2.2.3 stim ca limita funct iei vectoriale
70
3.2 Diferentiala 71
f(a + tu) f(a)
t
exista daca si numai daca, j 1, ..., l, exista limita
funct iei scalare
f
j
(a + tu) f
j
(a)
t
, pentru t 0, deci daca si numai daca f
j
are derivata n a dupa direct ia u si n plus:
df
du
(a) =
_
_
_
_
_
df
1
du
(a)
.
.
.
df
l
du
(a)
_
_
_
_
_
.
2).

In cazul particular cnd u = e
i
, i = 1, ..., k, obt inem
df
de
i
(a) =
_
_
_
_
_
_
df
1
de
i
(a)
.
.
.
df
l
de
i
(a)
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
f
1
x
i
(a)
.
.
.
f
l
x
i
(a)
_
_
_
_
_
_
3). Daca k = 1 atunci j = 1, ..., l,
df
j
de
1
(a) = lim
t0
f
j
(a + t) f
j
(a)
t
= f

j
(a) si deci
df
de
1
(a) =
_
_
_
f

1
(a)
.
.
.
f

l
(a)
_
_
_
.

In acest caz vom conveni sa spunem ca funct ia f este derivabilan a; notam


f

(a) =
df
de
1
(a) =
_
_
_
f

1
(a)
.
.
.
f

l
(a)
_
_
_
R
l
si o numim derivata funct iei f n a.
3.2.13 Denit ie. Sa presupunem ca funct ia vectoriala f are derivate dupa
tot i vectorii bazei canonice e
1
, ..., e
k
n a; atunci matricea
J
f
(a) =
_
_
_
_
_
_
f
1
x
1
(a) . . .
f
1
x
k
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
l
x
1
(a) . . .
f
l
x
k
(a)
_
_
_
_
_
_
lk
se numeste matricea jacobiana atasata funct iei f n punctul a (numele
este dat n onoarea matematicianului german Carl Jacobi).
72 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor

In cazul particular l = k aceasta matrice este patratica; determinantul


asociat ei
detJ
f
(a) =
D(f
1
, ..., f
k
)
D(x
1
, ..., x
k
)
(a) =

f
1
x
1
(a) . . .
f
1
x
k
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
k
x
1
(a) . . .
f
k
x
k
(a)

se numeste determinantul funct ional sau jacobianul lui f n a.


Este evident ca, si pentru funct iile vectoriale, existent a derivatelor dupa orice
direct ie ntr-un punct nu va antrena, n general, continuitatea.
Diferent iabilitatea
3.2.14 Denit ie. O funct ie f : A R
k
R
l
este diferent iabila n a

A
daca exista un operator liniar T : R
k
R
l
si o funct ie : A R
l
continua
si nula n a a..
(D) f(x) = f(a) + T(x a) +|x a| (x), x A.
Operatorul T se numeste diferent iala lui f n a si se noteaza df(a) = T.
3.2.15 Observat ii. 1). Relat ia (D) de mai sus este vectoriala (o relat ie
ntre vectori din R
l
).
2). Funct ia f este diferent iabilan a daca si numai daca exista un operator
liniar T : R
k
R
l
a.. lim
xa
f(x) f(a) T(x a)
|x a|
= 0.
Daca n relat ia (D) egalam componentele vectorilor din cei doi membri
obt inem:
3.2.16 Teorema. Funct ia f : A R
k
R
l
, f = (f
1
, ..., f
l
), este diferent i-
abila n a

A daca si numai daca, j 1, ..., l, f
j
este diferent iabila n a
si
df(a)(h) =
_
_
_
df
1
(a)(h)
.
.
.
df
l
(a)(h)
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
k

i=1
f
1
x
i
(a)h
i
.
.
.
k

i=1
f
l
x
i
(a)h
i
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
3.2 Diferentiala 73
=
_
_
_
_
_
_
f
1
x
1
(a) . . .
f
1
x
k
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
l
x
1
(a) . . .
f
l
x
k
(a)
_
_
_
_
_
_
lk

_
_
_
h
1
.
.
.
h
k
_
_
_
k1
= J
f
(a) h, h R
k
.
3.2.17 Observat ii. 1). Matricea jacobiana a funct iei f n a este chiar ma-
tricea asociata diferent ialei lui f n a (diferent iala privita ca operator liniar).
Rezulta ca diferent iabilitatea ntr-un punct antreneaza existent a matricii ja-
cobiene n acel punct.
2). Daca k = 1 atunci f : A R R
l
, f = (f
1
, ..., f
l
) este diferent iabila
n a

A daca si numai daca, j = 1, ..., l, f
j
: A R R este diferent iabila
n a deci daca si numai daca f
j
este derivabila n a si
df(a)(h) =
_
_
_
f

1
(a)
.
.
.
f

l
(a)
_
_
_
h, h R.
Rezulta ca, n acest caz, f este diferent iabila n a daca si numai daca f
este derivabila n a si df(a)(h) = f

(a) h, h R (vezi observat ia 3.2.12, 3)).

In cazul k > 1 existent a matricii jacobiene ntr-un punct nu antreneaza,


n general, diferent iabilitatea n acel punct; totusi t innd cont de teorema
de mai sus si de criteriul scalar de diferent iabilitate, putem obt ine varianta
vectoriala a acestui criteriu.
3.2.18 Teorema (criteriul de diferent iabilitate). Fie f : A R
k
R
l
si
a

A; daca matricea jacobiana a lui f exista pe o vecinatate a lui a si este
continua n a (toate derivatele part iale care formeaza aceasta matrice snt
continue n a) atunci f este diferent iabila n a.
3.2.19 Denit ie. O funct ie vectoriala f denita pe o mult ime deschisa
D R
k
este de clasa C
1
pe D, sau f C
1
(D), daca matricea jacobiana a
funct iei f exista si este continua n toate punctele lui D.
3.2.20 Corolar. O funct ie vectoriala de clasa C
1
pe mult imea deschisa
D R
k
este diferent iabila n toate punctele lui D.
74 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
3.2.21 Exemple. 1). Fie f : [0, +[[0, 2[ R
2
, denita prin f(r, u) =
(r cos u, r sin u), (r, u) [0, +[[0, 2[;f reprezinta trecerea de la coordo-
natele polare la cele cartezienen plan; f este diferent iabila pe ]0, +[]0, 2[.
Matricea jacobiana a lui f este J
f
=
_
cos u r sin u
sin u r cos u
_
, jacobianul lui f este
detJ
f
= r iar diferent iala lui f ntr-un punct (r, u) va :
df(r, u) =
_
cos u dr r sin u du
sin u dr + r cos u du
_
.
2). Trecerea de la coordonatele polare la cele carteziene n spat iu este
data de funct ia f : [0, +[[0, 2[[

2
, +

2
] R
3
,
f(r, u, v) = (r cos ucos v, r sin ucos v, r sin v),
(r, u, v) [0, +[[0, 2[[

2
, +

2
]
f este o funct ie diferent iabila pe ]0, +[]0, 2[]

2
, +

2
[. Matricea
jacobiana a lui f este J
f
=
_
_
cos ucos v r sin ucos v r cos usin v
sin ucos v r cos ucos v r sin usin v
sin v 0 r cos v
_
_
.
Jacobianul transformarii este detJ
f
= r
2
cos v. Diferent iala funct iei f este
df(r, u, v) =
_
_
cos ucos v dr r sin ucos v du r cos usin v dv
sin ucos v dr + r cos ucos v du r sin usin v dv
sin v dr + r cos v dv
_
_
.
Operat ii cu funct ii diferent iabile
3.2.22 Teorema. Fie f, g : A R
k
R
l
doua funct ii diferent iabile n
a

A; atunci:
1). f + g este diferent iabila n a si d(f + g)(a) = df(a) + dg(a).
2). t f este diferent iabila n a si d(t f)(a) = t df(a).
3). (f, g) : A R este diferent iabila n a si
d(f, g)(a) = (df(a), g(a)) + (f(a), dg(a)).
Demonstrat ie. Fie T = df(a) : R
k
R
l
diferent iala lui f n a si S =
dg(a) : R
k
R
l
diferent iala lui g n a; T si S snt operatori liniari. Fie
: A R
l
si : A R
l
doua funct ii continue si nule n a a..:
(D
f
) f(x) = f(a) + T(x a) +|x a| (x), x A.
3.2 Diferentiala 75
(D
g
) g(x) = g(a) + S(x a) +|x a| (x), x A.
Atunci (f +g)(x) = (f +g)(a) +(T +S)(xa) +|xa| (+)(x), x A.
Deoarece T + S este operator liniar iar funct ia + este continua si nula
n a rezulta ca f + g este diferent iabila n a si ca d(f + g)(a) = T + S =
df(a) + dg(a).
La fel se demonstreaza si 2).
3). Din (D
f
) si (D
g
) obt inem, x A a,
(f(x), g(x)) = (f(a), g(a))+(f(a), S(xa))+(T(xa), g(a))+(x) |xa|,
unde
(x) = (f(a), (x)) +
1
|x a|
(T(x a), S(x a)) + (T(x a), (x))+
+((x), g(a)) + ((x), S(x a)) + ((x), (x)) |x a|.
Denim (a) = 0 si atunci : A R.
Fie R : R
k
R, R(h) = (f(a), S(h)) + (T(h), g(a)); atunci R este opera-
tor liniar si
(f, g)(x) = (f, g)(a) + R(x a) + (x) |x a|, x A.
Ramne sa demonstram ca este continua n a. x A a,
[(x)[ |f(a)||(x)|+
1
|x a|
|T(xa)||S(xa)|+|T(xa)||(x)|+
+|(x)| |g(a)| +|(x)| |S(x a)| +|(x)| |(x)| |x a|

In propozit ia 2.4.4 am aratat ca orice operat ie liniara este lipschitziana; e


deci L
T
, L
S
> 0 a.. |T(x a)| L
T
|x a| si |S(x a)| L
S
|x a|.
Deoarece si snt funct ii continue si nulen a, lim
xa
|(x)| = |(a)| =
0 si lim
xa
|(x)| = |(a)| = 0. Rezulta imediat ca lim
xa
(x) = 0 = (a)
ceea ce arata ca (f, g) este diferent iabila n a.
d(f, g)(a) = R = (f(a), S) + (T, g(a)) = (f(a), dg(a)) + (df(a), g(a)).

3.2.23 Teorema. Fie f : A R


k
R
l
si g : B R
l
R
m
a.. f(A) B;
daca f este diferent iabila n a

A iar g este diferent iabila n b = f(a)

B
atunci g f : A R
m
este diferent iabila n a si
d(g f)(a) = [dg(f(a))] df(a).
76 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Demonstrat ie. Fie T : R
k
R
l
, S : R
l
R
m
operatori liniari a.. df(a) =
T si dg(f(a)) = S; e : A R
l
continua si nula n a si : B R
m
continua si nula n b = f(a) a..
(1) f(x) = f(a) + T(x a) +|x a| (x), x A,
(2) g(y) = g(b) + S(y b) +|y b| (y), y B,
x A, y = f(x) B si atunci, din (2),
(3) g(f(x)) = g(f(a)) + S(f(x) f(a)) +|f(x) f(a)| (f(x)).

In (3) nlocuim f(x) f(a) cu valoarea sa obt inuta din (1) si t inem cont
de liniaritatea lui S; atunci, x A a,
(4) g(f(x)) = g(f(a)) + S [T(x a) +|x a| (x)] +
+|T(x a) +|x a| (x)| (f(x)) = g(f(a)) + S(T(x a))+
+|x a|
_
S((x)) +
_
_
_
_
1
|x a|
T(x a) + (x)
_
_
_
_
(f(x))
_
.
Fie atunci : A R
m
denita prin
(x) =
_
_
_
S((x)) +
_
_
_
_
1
|x a|
T(x a) + (x)
_
_
_
_
(f(x)) , x ,= a
0 , x = a
Atunci (4) se scrie
(g f)(x) = (g f)(a) + (S T)(x a) +|x a| (x), x A.
Cum S T : R
k
R
m
este operator liniar, pentru a demonstra ca g f este
diferent iabila n a, este sucient sa aratam ca este continua n a.
Deoarece este continua si nula n a iar S este continuu pe R
l
(propozit ia
2.4.4) si se anuleaza n 0 rezulta ca
(5) lim
xa
S((x)) = 0.
3.2 Diferentiala 77
Utiliznd iar propozit ia 2.4.4, rezulta ca T este lipschitzian; exista deci
L > 0 a.. |T(x a)| = |T(x) T(a)| L |x a|, x A. Atunci
(6)
_
_
_
_
1
|x a|
T(x a) + (x)
_
_
_
_
|(f(x))| (L +|(x)|) |(f(x))|.
Funct ia f este diferent iabila n a si deci este continua n a (corolarul 3.2.4,
1).); deoarece este continua si nula n b = f(a), rezulta ca
(7) lim
xa
(f(x)) = (f(a)) = 0.
Atunci, din (5), (6) si (7) rezulta ca lim
xa
(x) = 0 = (a).

3.2.24 Corolar.

In ipotezele teoremei precedente
J
gf
(a) = J
g
(f(a)) J
f
(a).
Demonstrat ie.
Din teorema 3.2.16 stim ca d(g f)(a)(h) = J
gf
(a) h, h R
k
.
Din teorema precedenta, h R
k
, d(g f)(a)(h) = [dg(f(a)) df(a)] (h) =
dg(f(a))(df(a)(h)) = J
g
(f(a)) J
f
(a) h, de unde rezulta relat ia din corolar.
De altfel, rezultatul acestui corolar este si consecint a imediata a teoremei
2.4.5, 2)., unde se arata ca matricea asociata compunerii a doua aplicat ii
liniare este produsul matricilor asociate a celor doua aplicat ii.
Sa consideram funct iile de coordonate ale aplicat iilor vectoriale f si g:
f = (f
1
, ..., f
l
), g = (g
1
, ..., g
m
); atunci relat ia din corolar se scrie:
_
_
_
_
_
_
(g
1
f)
x
1
(a) . . .
(g
1
f)
x
k
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
(g
m
f)
x
1
(a) . . .
(g
m
f)
x
k
(a)
_
_
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
_
_
g
1
y
1
(f(a)) . . .
g
1
y
l
(f(a))
.
.
.
.
.
.
.
.
.
g
m
y
1
(f(a)) . . .
g
m
y
l
(f(a))
_
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
_
f
1
x
1
(a) . . .
f
1
x
k
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
l
x
1
(a) . . .
f
l
x
k
(a)
_
_
_
_
_
_
Elementul de pe linia i si coloana j din matricea produs se obt ine nmult ind
linia i din primul factor cu coloana j din factorul doi; astfel obt inem, i =
1, ..., m, j = 1, ..., k:
78 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
(DC)
(g
i
f)
x
j
(a) =
g
i
y
1
(f(a))
f
1
x
j
(a) + ... +
g
i
y
l
m
(f(a))
f
l
x
j
(a)
3.2.25 Cazuri particulare.
1). m = 1

In acest caz (g f)(x


1
, ..., x
k
) = g(f
1
(x
1
, ..., x
k
), ..., f
l
(x
1
, ..., x
k
)).
Formula (DC) devine
(g f)
x
j
(a) =
g
y
1
(f(a))
f
1
x
j
(a) + ... +
g
y
l
(f(a))
f
l
x
j
(a), j = 1, ..., k.
Fie acum k = l = 2 si funct iile f : A R
2
R
2
, g : B R
2
R,
(x, y)
f
(u(x, y), v(x, y)) R
2
, (u, v)
g
g(u, v) R. Funct ia compusa
h = g f este denita prin h(x, y) = g(f(x, y)) = g(u(x, y), v(x, y)), (x, y)
A. Daca (a, b)

A, f este diferent iabila n (a, b) si g este diferent iabila n
f(a, b)

B atunci dh(a, b) = dg(f(a, b)) df(a, b) ceea ce antreneaza pentru
matricile jacobiene: J
h
(a, b)
12
= J
g
(f(a, b))
12
J
f
(a, b)
22
. Scriind explicit
aceasta ultima relat ie, obt inem:
_
h
x
(a, b)
h
y
(a, b)
_
=
_
g
u
(f(a, b))
g
v
(f(a, b))
_

_
_
_
u
x
(a, b)
u
y
(a, b)
v
x
(a, b)
v
y
(a, b)
_
_
_
de unde:
_

_
h
x
(a, b) =
g
u
(f(a, b))
u
x
(a, b) +
g
v
(f(a, b))
v
x
(a, b)
h
y
(a, b) =
g
u
(f(a, b))
u
y
(a, b) +
g
v
(f(a, b))
v
y
(a, b)
Daca am presupune, n plus, ca exista
g
u
(u, v),
g
v
(u, v) pe o ntreaga
vecinatate a lui f(a, b) si snt la rndul lor diferent iabile n f(a, b) iar f
admite derivate part iale de ordin doi, atunci am putea aplica formula de
derivare de la funct ii compuse pentru a obt ine derivatele de ordin doi ale lui
3.2 Diferentiala 79
h n (a, b); vom prezenta mai jos calculul acestor derivate fara a mai pune n
evident a punctele n care snt calculate (derivatele lui h si cele ale lui u si v
snt calculate n (a, b) iar derivatele lui g n f(a, b)):

2
h
x
2
=
_

2
g
u
2

u
x
+

2
g
vu

v
x
_

u
x
+
g
u


2
u
x
2
+
+
_

2
g
uv

u
x
+

2
g
v
2

v
x
_

v
x
+
g
v


2
v
x
2

2
h
yx
=
_

2
g
u
2

u
y
+

2
g
vu

v
y
_

u
x
+
g
u


2
u
yx
+
+
_

2
g
uv

u
y
+

2
g
v
2

v
y
_

v
x
+
g
v


2
v
yx

2
h
xy
=
_

2
g
u
2

u
x
+

2
g
vu

v
x
_

u
y
+
g
u


2
u
xy
+
+
_

2
g
uv

u
x
+

2
g
v
2

v
x
_

v
y
+
g
v


2
v
xy

2
h
y
2
=
_

2
g
u
2

u
y
+

2
g
vu

v
y
_

u
y
+
g
u


2
u
y
2
+
+
_

2
g
uv

u
y
+

2
g
v
2

v
y
_

v
y
+
g
v


2
v
y
2
Capitolul 3
Diferent iabilitatea funct iilor de
mai multe variabile
3.2 Diferent iala
3.2.26 2). k = m = 1
Fie f : A R R
l
si g : B R
l
R cu condit ia de compunere f(A) B;
atunci f(t) = (f
1
(t), ..., f
l
(t)), t A, iar funct ia compusa este
h : A R R, h(t) = g(f
1
(t), ..., f
l
(t)), t A; h este deci o funct ie reala
de o variabila reala.
Fie a

A; daca f este diferent iabila n a si g este diferent iabila n f(a)

B atunci: dh(a) = dg(f(a)) df(a) iar matricile jacobiene verica relat ia


J
h
(a)
11
= J
g
(f(a))
1l
J
f
(a)
l1
ceea ce explicit se scrie:
_
h

(a)
_
=
_
g
y
1
(f(a)) . . .
g
y
l
(f(a))
_

_
_
_
f

1
(a)
.
.
.
f

l
(a)
_
_
_
,
de unde obt inem
h

(a) =
g
y
1
(f(a)) f

1
(a) + ... +
g
y
l
(f(a)) f

l
(a).
O situat ie concreta n care putem ntlni o astfel de compunere este aceea
n care A este un interval nchis din R, f este o funct ie continua (deci un
drum sau un arc) cu gracul ntr-o mult ime din R
3
(care poate gndita
80
3.2 Diferentiala 81
ca interiorul unei ncaperi) iar g reprezinta temperatura n punctele acelei
ncaperi. Funct ia g f reprezinta temperatura de-a lungul drumului f iar
derivata acesteia reprezinta variat ia temperaturii pe arcul f.
Fie l = 2, : A R R
2
, (t) = (u(t), v(t)) si f : B R
2
R
a.. (A) B; atunci funct ia compusa este h = f : A R
R, h(t) = f(u(t), v(t)), t A. Daca este diferent iabila pe

A (ceea ce,
dupa observat ia 3.2.17, 2), este echivalent cu a spune ca este derivabila pe

A) , f este diferent iabila pe



B iar (

A)

B atunci h este derivabila pe

A si
h

(t) =
f
u
(u(t), v(t)) u

(t) +
f
v
(u(t), v(t)) v

(t), t

A.
Daca a = (a
1
, a
2
)

B (deci r > 0 a.. T(a, r) A) , u = (u
1
, u
2
) R
2
0
si =
r
u
atunci = (
1
,
2
) : [, ] R
2
, (t) = a + tu, t [, ]
este un drum al carui grac este un segment ce trece prin a si are direct ia u.
Daca f este diferent iabila n a atunci h = f este derivabila n 0 si, dupa
formula de derivare de mai sus,
h

(0) =
f
x
(a)

1
(0) +
f
y
(a)

2
(0) =
f
x
(a
1
, a
2
) u
1
+
f
y
(a
1
, a
2
) u
2
=
= df(a)(u) =
df
du
(a).
Rezulta ca derivata funct iei f n a dupa direct ia u este derivata unei funct ii
compuse.
3). k = 2, l = 3, m = 1
Fie f = (f
1
, f
2
, f
3
) : A R
2
R
3
, g : B R
3
R cu f(A)
B; daca f este diferent iabila n punctul a

A si g este diferent iabila n
f(a)

B atunci funct ia compusa h = g f : A R
2
R, h(x, y) =
g(f
1
(x, y), f
2
(x, y), f
3
(x, y)) este diferent iabilan a si dh(a) = dg(f(a))df(a)
de unde obt inem J
h
(a)
12
= J
g
(f(a))
13
J
f
(a)
32
sau scris dezvoltat (fara
a mai pune n evident a punctele n care snt calculate derivatele part iale):
_
h
x
h
y
_
=
_
g
y
1
g
y
2
g
y
3
_

_
_
_
_
_
_
_
f
1
x
f
1
y
f
2
x
f
2
y
f
3
x
f
3
y
_
_
_
_
_
_
_
.
82 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Putem atunci obt ine derivatele part iale ale funct iei compuse h:
_

_
h
x
=
g
y
1

f
1
x
+
g
y
2

f
2
x
+
g
y
3

f
3
x
h
y
=
g
y
1

f
1
y
+
g
y
2

f
2
y
+
g
y
3

f
3
y
.
3.3 Diferent iale de ordin superior
Derivate mixte
Asa cum am ment ionat deja, derivatele part iale mixte de ordin doi ale unei
funct ii de mai multe variabile nu snt, n general, egale.

In teorema urmatoare prezentam doua criterii (condit ii suciente) pentru


ca derivatele mixte sa coincida.
3.3.1 Teorema. Fie f : A R
k
R si a

A.
1). Criteriul lui Schwarz.
Fie i, j 1, ..., k; daca exista

2
f
x
i
x
j
,

2
f
x
j
x
i
pe o vecinatate a punc-
tului a si snt continue n a atunci

2
f
x
i
x
j
(a) =

2
f
x
j
x
i
(a).
2). Criteriul lui Young.
Daca, i 1, ..., k, exista
f
x
i
pe o vecinatate a punctului a si este
diferent iabila n a atunci

2
f
x
i
x
j
(a) =

2
f
x
j
x
i
(a), i, j 1, ..., k.
mi
Demonstrat ie. Observam nti ca demonstrat ia se poate reduce la cea
din cazul k = 2.

Intr-adevar, n loc sa studiem problema pentru funct ia de
k variabile f consideram funct ia de doua variabile
(x
i
, x
j
) f(a
1
, ..., a
i1
, x
i
, a
i+1
, ..., a
j1
, x
j
, a
j+1
, ..., a
k
)
3.3 Diferentiale de ordin superior 83
ale carei derivate de ordin doi dupa x
i
si x
j
n punctul a coincid cu cele ale
lui f.
Fie deci f : A R
2
R si (a, b)

A. Consideram S A o sfera cu
centrul n (a, b) si de raza r drept vecinatate pe care au loc condit iile din
criteriul lui Schwarz, respectiv cele din criteriul lui Young.
Fie (x, y) S cu x ,= a si y ,= b un punct arbitrar dar xat si e expresia
g(x, y) = f(x, y) f(x, b) f(a, y) + f(a, b). Denim doua funct ii de o
variabil a astfel:
: [a, x] R R, (t) = f(t, y) f(t, b), t [a, x] si
: [b, y] R R, (s) = f(x, s) f(a, s), s [b, y].
Atunci g(x, y) = (x) (a) = (y) (b).
Din ipotezele ambelor criterii rezulta ca exista
f
x
si
f
y
pe S si astfel
si snt derivabile pe intervalele lor de denit ie si

(t) =
f
x
(t, y)
f
x
(t, b), t [a, x],

(s) =
f
y
(x, s)
f
y
(a, s), s [b, y].
Putem astfel sa aplicam teorema cresterilor nite (teorema lui Lagrange)
celor doua funct ii.
Deci exista c (a, x) si d (b, y) a..
(1) g(x, y) =

(c)(x a) =

(d)(y b)
iar
(2)

(c) =
f
x
(c, y)
f
x
(c, b),
(3)

(d) =
f
y
(x, d)
f
y
(a, d).
1). Sa presupunem acum ca ne situamn condit iile criteriului lui Schwarz;
atunci exista

2
f
xy
,

2
f
yx
pe S si snt continue n (a, b).

In (2) si (3) putem aplica din nou teorema lui Lagrange si obt inem
punctele e [b, y] si f [a, x] a..
(4)

(c) =

2
f
yx
(c, e)(y b),
84 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
(5)

(d) =

2
f
xy
(f, d)(x a).
Reprezentam pozit ia posibila a acestor puncte n gura urmatoare:
6
-
ar
x
y
0
q
q q
q
r
(c, y)
q
(c, e)
(a, b)
-
-
(c, b)
6
(f, d)
(x, y)
r
(x, d)
(x, b)
Din (1), (4) si (5) rezulta ca, (x, y) S, x ,= a, y ,= b, exista doua puncte,
(c(x, y), e(x, y)), (f(x, y), d(x, y)) (a, x) (b, y), a..
(6)

2
f
yx
(c(x, y), e(x, y)) =

2
f
xy
(f(x, y), d(x, y)).
Trecem la limita pentru (x, y) (a, b) n (6) si, deoarece derivatele mixte
snt continue iar
lim
(x,y)(a,b)
c(x, y) = a = lim
(x,y)(a,b)
f(x, y),
lim
(x,y)(a,b)
e(x, y) = b = lim
(x,y)(a,b)
d(x, y), rezulta ca

2
f
yx
(a, b) =

2
f
xy
(a, b).
2). Sa presupunem acum ca
f
x
,
f
y
snt denite pe S si snt diferent iabile
n (a, b). Atunci exista toate derivatele de ordin doi ale lui f pe S si exista
doua funct ii , : S R continue si nule n (a, b) a..
(7)
f
x
(x, y) =
f
x
(a, b) +

2
f
x
2
(a, b)(x a) +

2
f
yx
(a, b)(y b)+
+(x, y) |(x, y) (a, b)|, (x, y) S,
(8)
f
y
(x, y) =
f
y
(a, b) +

2
f
xy
(a, b)(x a) +

2
f
y
2
(a, b)(y b)+
3.3 Diferentiale de ordin superior 85
+(x, y) |(x, y) (a, b)|, (x, y) S.
Deoarece (c, y), (c, b) S, din (2) si (7) obt inem
(9)

(c) =

2
f
yx
(a, b)(y b) + (c, y) |(c, y) (a, b)| (c, b) [c a[,
si cum (x, d), (a, d) S, din (3) si (8) rezulta
(10)

(d) =

2
f
xy
(a, b)(x a) +(x, d) |(x, d) (a, b)| (a, d) [d b[.
Atunci, din (1), (9) si (10) rezulta ca
(11)

2
f
yx
(a, b)(y b)(x a) + (c, y) |(c, y) (a, b)|(x a)
(c, b)[ca[(xa) =

2
f
xy
(a, b)(xa)(yb)+(x, d)|(x, d)(a, b)|(yb)
(a, d) [d b[(y b).

Imp art im relat ia (11) cu (x a)(y b) si obt inem:


(12)

2
f
yx
(a, b) + (c, y)
|(c, y) (a, b)|
y b
(c, b)
[c a[
y b
=
=

2
f
xy
(a, b) + (x, d)
|(x, d) (a, b)|
x a
(a, d)
[d b[
x a
.
Deoarece (x, y) este arbitrar n S l putem alege a.. [x a[ = [y b[;
n acest caz
|(c, y) (a, b)|
[y b[

|(x, y) (a, b)|
[y b[

2,
|(x, d) (a, b)|
[x a[

|(x, y) (a, b)|
[x a[

2,
[c a[
[y b[

[x a[
[y b[
= 1,
[d b[
[x a[

[y b[
[x a[
= 1.
Putem atunci trece la limita n relat ia (12) pentru (x, y) (a, b) cu
condit ia ca [x a[ = [y b[; deoarece si snt continue si nule n (a, b)
rezulta ca

2
f
yx
(a, b) =

2
f
xy
(a, b).

86 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor


3.3.2 Denit ie. Fie f : A R
k
R
l
o funct ie diferent iabila n toate
punctele interioare ale mult imii A; atunci, h R
k
, putem deni funct ia
g
h
:

A R
l
prin g
h
(x) = df(x)(h), x

A.
Daca, h R
k
, funct ia g
h
este diferent iabila n punctul a

A, spunem
ca funct ia f este diferent iabila de doua ori n a.
Diferent iala a doua a funct iei f n a este prin denit ie aplicat ia:
d
2
f(a) : R
k
R
l
, d
2
f(a)(h) = dg
h
(a)(h), h R
k
.

In cazul particular k = 2, l = 1, f : A R
2
R este diferent iabila
de doua ori n punctul interior (a, b)

A daca, (h, k) R
2
, aplicat ia
g
(h,k)
:

A R denita prin g
(h,k)
(x, y) = df(x, y)(h, k), (x, y)

A, este
diferent iabila n (a, b).
3.3.3 Propozit ie. Fie f : A R
2
R o aplicat ie diferent iabila n toate
punctele mult imii deschise A; f este diferent iabila de doua ori n (a, b)

A
daca si numai daca
f
x
si
f
y
snt funct ii diferent iabile n (a, b).

In acest caz
d
2
f(a, b)(h, k) =

2
f
x
2
(a, b) h
2
+ 2

2
f
xy
(a, b) hk +

2
f
y
2
(a, b) k
2
.
Demonstrat ie. Sa reamintim ca, (x, y)

A, (h, k) R
2
,
g
(h,k)
:

A R, g
(h,k)
(x, y) = df(x, y)(h, k) =
f
x
(x, y) h +
f
y
(x, y) k.
Daca f este diferent iabila de doua ori n (a, b) atunci, (h, k) R
2
, g
(h,k)
este diferent iabila n (a, b).
Rezulta ca g
(1,0)
=
f
x
si g
(0,1)
=
f
y
snt diferent iabile n (a, b).
Reciproc, daca
f
x
si
f
y
snt diferent iabile n (a, b) atunci
f
x
h+
f
y
k
este diferent iabila n (a, b), (h, k) R
2
(vezi teorema 3.2.22, punctele 1) si
2)). Rezulta ca g
(h,k)
este diferent iabila n (a, b) si deci f este diferent iabila
de doua ori n (a, b).

In acest caz
d
2
f(a, b)(h, k) = dg
(h,k)
(a, b)(h, k) =
g
(h,k)
x
(a, b) h +
g
(h,k)
y
(a, b) k =
3.3 Diferentiale de ordin superior 87
=
_

2
f
x
2
(a, b) h +

2
f
xy
(a, b) k
_
h +
_

2
f
yx
(a, b) h +

2
f
y
2
(a, b) k
_
k.
Criteriul lui Young ne asigura ca derivatele part iale mixte ale lui f n punctul
(a, b) snt egale; deci:
d
2
f(a, b)(h, k) =

2
f
x
2
(a, b) h
2
+ 2

2
f
xy
(a, b) hk +

2
f
y
2
(a, b) k
2
.

3.3.4 Observat ii. 1). T innd cont de notat iile dx(h, k) = h, dy(h, k) = k
(vezi observat ia 3.2.7, 3)) putem scrie funct ional relat ia de mai sus:
d
2
f(a, b) =

2
f
x
2
(dx)
2
+ 2

2
f
xy
dxdy +

2
f
y
2
(dy)
2
unde toate derivatele de ordin doi ale lui f snt calculate n punctul (a, b).
2). Fie acum k oarecare si l = 1; presupunem ca f : A R
k
R este
diferent iabila pe

A si e a

A. Presupunem ca, h = (h
1
, ..., h
k
) R
k
funct ia g
h
:

A R, g
h
(x) = df(x)(h) =
k

j=1
f
x
j
(x) h
j
, x

A, este
diferent iabila n a sau, echivalent, ca, j = 1, ..., k, funct ia
f
x
j
() este
diferent iabila n a. Atunci d
2
f(a)(h) = dg
h
(a)(h) =
k

i=1
g
h
x
i
(a) h
i
de unde
d
2
f(a)(h) =
k

i,j=1

2
f
x
i
x
j
(a) h
i
h
j
Asa cum se constata diferent iala a doua este o forma patratica n h.
Daca trecem la scrierea funct ionala
d
2
f(a) =
k

i,j=1

2
f
x
i
x
j
(a) dx
i
dx
j
3).

In cazul general f = (f
1
, ..., f
l
) : A R
k
R
l
, h R
k
, funct ia
g
h
:

A R
l
este denita prin g
h
(x) = df(x)(h) =
_
_
_
df
1
(x)(h)
.
.
.
df
l
(x)(h)
_
_
_
. Rezulta
88 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
ca funct ia vectoriala g
h
are componentele scalare (g
h
1
, ..., g
h
l
) unde, j =
1, ..., l, g
h
j
(x) =
k

i=1
f
j
x
i
(x) h
i
. Funct ia g
h
este diferent iabila n a, h R
k
,
daca si numai daca
f
j
x
i
() este diferent iabila n a, i = 1, ..., k, j = 1, ..., l.
Atunci d
2
f(a)(h) = dg
h
(a)(h) = J
g
h(a) h. Matricea jacobiana a funct iei
g
h
este data de
J
g
h(a) =
_
_
_
_
_
_
g
h
1
x
1
(a) . . .
g
h
1
x
k
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
g
h
l
x
1
(a) . . .
g
h
l
x
k
(a)
_
_
_
_
_
_
si deci
d
2
f(a)(h) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
k

i=1

2
f
1
x
1
x
i
(a) h
i
. . .
k

i=1

2
f
1
x
k
x
i
(a) h
i
.
.
.
.
.
.
.
.
.
k

i=1

2
f
l
x
1
x
i
(a) h
i
. . .
k

i=1

2
f
l
x
k
x
i
(a) h
i
_
_
_
_
_
_
_
_
_

_
_
_
h
1
.
.
.
h
k
_
_
_
,
de unde
d
2
f(a)(h) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
k

i,j=1

2
f
1
x
i
x
j
(a) h
i
h
j
.
.
.
k

i,j=1

2
f
l
x
i
x
j
(a) h
i
h
j
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, h R
k
.
4). Asa cum am remarcat mai sus la punctele 2) si 3), diferent iabilitatea
tuturor derivatelor part iale de ordinul nti ale unei funct ii ntr-un punct
echivaleaza cu faptul ca funct ia este diferent iabila de doua ori n acel punct.
Atunci putem reformula criteriul lui Young:
Daca o funct ie este diferent iabila de doua ori ntr-un punct atunci derivatele
mixte de ordin doi ale funct iei n acel punct coincid.
5). Observam o asemanare a formulei care da diferent iala a doua cu
formula de ridicare la patrat si atunci introducem (pentru funct ii scalare de
3.3 Diferentiale de ordin superior 89
doua variabile) notat ia:
d
2
f =
_

x
dx +

y
dy
_
(2)
(f)

In formula de mai sus, numarul 2 de la exponent semnica ridicarea la putere


pentru dx si dy si derivatele de ordin doi ale lui f pentru

x
si

y
.

In cazul general se obt ine o formula de diferent iere asemanatoare celei


din cazul funct iilor de doua variabile
d
n
f =
_

x
dx +

y
dy
_
(n)
(f) =
n

i=0
C
i
n

n
f
x
ni
y
i
(dx)
ni
(dy)
i
.
De exemplu, pentru n = 3 obt inem
d
3
f =

3
f
x
3
(dx)
3
+ 3

3
f
x
2
y
(dx)
2
(dy) + 3

3
f
xy
2
(dx)(dy)
2
+

3
f
y
3
(dy)
3
.
O formula similara, care mimeaza ridicarea la putere, funct ioneaza si n
cazul general f : A R
k
R:
d
n
f =
_

x
1
dx
1
+ ... +

x
k
dx
k
_
(n)
(f).
6). Criteriile lui Schwarz si Young acopera situat ii diferite. Astfel daca
o funct ie ndeplineste condit iile din criteriul lui Young este diferent iabila de
doua ori dar nu rezulta ca derivatele sale mixte snt continue. De asemenea
este posibil ca o funct ie sa aiba derivate mixte continue ntr-un punct dar
funct ia sa nu e diferent iabila de doua ori.
O situat ie n care se aplica ambele criterii de egalitate a derivatelor part iale
mixte este prezentata mai jos.
3.3.5 Denit ie. Fie D R
k
o mult ime deschisa; o funct ie f : D R
l
este de clasa C
2
pe D (notat ie: f C
2
(D)) daca exista toate derivatele
part iale de ordin doi ale tuturor funct iilor de coordonate ale lui f si acestea
snt continue pe D.
Similar, spunem ca f este de clasa C
n
pe D si notam f C
n
(D) daca
funct iile de coordonate ale lui f au toate derivatele part iale pna la ordinul n
inclusiv si acestea snt continue pe D.
90 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
3.3.6 Observat ie. Funct iile de clasa C
2
pe D ndeplinesc condit iile din
criteriul lui Schwarz dar si pe acelea ale criteriului lui Young.

Intr-adev ar,
putem aplica criteriul de diferent iabilitate (teorema 3.2.8) derivatelor part iale
de ordin nti; rezulta ca acestea snt diferent iabile pe D. Deci pentru aceste
funct ii toate derivatele mixte de ordin doi coincid pe D.
3.3.7 Teorema. O funct ie de clasa C
2
pe D este diferent iabila de doua ori
n toate punctele lui D.
Demonstrat ie. Asa cum am remarcat mai sus, o funct ie de clasa C
2
are
derivate part iale de ordin nti si acestea snt diferent iabile n toate punctele
lui D; de aici rezulta ca funct ia este diferent iabila de doua ori pe D.

In mod similar se obt ine:


3.3.8 Teorema. O funct ie de clasa C
n
pe D este diferent iabila de n ori n
toate punctele mult imii D.
3.4 Formula lui Taylor
Vom ncepe cu o forma simpla a formulei lui Taylor, forma care este pusa n
evident a de teorema lui Lagrange.
3.4.1 Teorema (teorema lui Lagrange). Fie A R
k
o mult ime deschisa si
convexa si e f : A R o funct ie diferent iabila pe A; atunci, a, b A,
c [a, b] a..
f(b) f(a) = df(c)(b a)
Demonstrat ie. Deoarece f este diferent iabila pe A, din corolarul 3.2.4,
2), f admite derivata n orice punct a A pe orice direct ie u R
k
0 si
df
du
(a) = df(a)(u).
Din teorema de medie (teorema 3.1.6), a, b A, c [a, b] a..
f(b) f(a) =
df
d(b a)
(c)
(A este mult ime convexa si deci condit ia [a, b] A este ndeplinita).
Rezulta ca f(b) f(a) = df(c)(b a).

3.4 Formula lui Taylor 91


3.4.2 Observat ii. 1). Daca a = (a
1
, ..., a
k
), b = (b
1
, ..., b
k
), relat ia din
teorema se poate scrie dezvoltat (vezi si observat ia 3.2.7, 1))
f(b) f(a) =
f
x
1
(c)(b
1
a
1
) + ... +
f
x
k
(c)(b
k
a
k
).
Pentru cazul k = 2 formula revine la
f(b) f(a) =
f
x
(c)(b
1
a
1
) +
f
y
(c)(b
2
a
2
).
2). Teorema lui Lagrange se poate reformula:
Fie a A; x A, c
x
[a, x] a..
f(x) = f(a) + df(c
x
)(x a).

In aceasta varianta obt inem o formula de tip Taylor de ordin zero cu restul
R
0
(f, x) = df(c
x
)(x a).
Prezentam acum formula lui Taylor n forma sa generala.
3.4.3 Teorema (formula lui Taylor). Fie A R
k
o mult ime deschisa si
convexa, a A si f : A R o funct ie diferent iabila de (n + 1) ori pe A (n
particular f C
n+1
(A)); x A, c [a, x] a..
f(x) = f(a)+
1
1!
df(a)(xa)+... +
1
n!
d
n
f(a)(xa)+
1
(n + 1)!
d
n+1
f(c)(xa).
Demonstrat ie. x A, [a, x] A; n plus, deoarece a si x snt puncte
interioare lui A, r > 0 a.. S(a, r) A si S(x, r) A. Atunci
a + t(x a) S(a, r) A
r
|x a|
< t <
r
|x a|
iar
a + t(x a) S(x, r) A 1
r
|x a|
< t < 1 +
r
|x a|
; e intervalul
deschis I =
_

r
|x a|
, 1 +
r
|x a|
_
R. Denim : I A,
(t) = a + t(x a) = (a
1
+ t(x
1
a
1
), ..., a
k
+ (x
k
a
k
)), t I;
(I) este un segment deschis din A care cont ine segmentul nchis ([0, 1]) =
[a, x]. Funct ia este derivabila pe I (vezi observat ia 3.2.12, 3)) si

(t) =
_
_
_

1
(t)
.
.
.

k
(t)
_
_
_
=
_
_
_
(a
1
+ t(x
1
a
1
))

.
.
.
(a
k
+ t(x
k
a
k
))

_
_
_
=
_
_
_
x
1
a
1
.
.
.
x
k
a
k
_
_
_
= x a, t I.
92 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Rezulta ca este derivabila de oricte ori pe I si
(n)
(t) = 0 R
k
, n 2.
Sa consideram acum funct ia h : I R, h = f . Asa cum am constat
ntr-unul dintre cazurile particulare de derivare a funct iilor compuse (vezi
3.2.25, 2)) h este derivabila si, t I,
h

(t) =
f
x
1
((t))

1
(t) + ... +
f
x
k
((t))

k
(t) =
=
k

i=1
f
x
i
((t)) (x
i
a
i
) = df((t))(x a).
Deoarece f este diferent iabila de doua ori, i = 1, ..., k,
f
x
i
este diferent iabila
si putem aplica iar formula de derivare a funct iilor compuse; rezulta ca h este
derivabila de doua ori si, t I,
h

(t) =
k

i,j=1

2
f
x
i
x
j
((t)) (x
i
a
i
)(x
j
a
j
) = d
2
f((t))(x a).
Rezulta din aproape n aproape ca h este derivabila de (n + 1) ori pe I si
h
(i)
(t) = d
i
f((t))(x a), t I, i = 1, ..., n + 1.
Putem atunci sa aplicam funct iei h formula lui Maclaurin pe intervalul I;
cum 0, 1

I = I, ]0, 1[ a..
h(1) = h(0) +
h

(0)
1!
+ ... +
h
(n)
(0)
n!
+
h
(n+1)
()
(n + 1)!
.
Fie atunci c = () [a, x].

Inlocuind n relat ia precedenta
h(1) = f(x), h(0) = f(a), h
(i)
(0) = d
i
f(a)(x a), i = 1, ..., n si
h
(n+1)
() = d
n+1
f(c)(x a),
obt inem formula din enunt ul teoremei.

3.4.4 Corolar. Fie A deschisa si convexa n R


k
, a A si f : A R o
funct ie diferent iabila de doua ori pe A; atunci, x A, c [a, x] a..
f(x) = f(a) +
k

i=1
f
x
i
(a)(x
i
a
i
) +
1
2
k

i,j=1

2
f
x
i
x
j
(c)(x
i
a
i
)(x
j
a
j
).
3.4 Formula lui Taylor 93
Demonstrat ie.

Intr-adevar n acest caz formula lui Taylor se scrie:
f(x) = f(a) +
1
1!
df(a)(x a) +
1
2!
d
2
f(c)(x a)
Utilizam acum formulele care dau diferent iala de ordin 1 (observat ia 3.2.7,
1)) si diferent iala de ordin 2 (observat ia 3.3.24, 3)) si obt inem relat ia din
enunt ul corolarului.

3.4.5 Observat ie.



In cazul k = 2 reformulam corolarul precedent:
Fie A R
2
deschisa si convexa, (a, b) A si f : A R o funct ie
diferent iabila de doua ori pe A; atunci, (x, y) A, (c, d) pe segmentul
ce uneste (a, b) cu (x, y) a..
f(x, y) = f(a, b) +
f
x
(a, b)(x a) +
f
y
(a, b)(y b)+
+
1
2
_

2
f
x
2
(c, d)(x a)
2
+ 2

2
f
xy
(c, d)(x a)(y b) +

2
f
y
2
(c, d)(y b)
2
_
.
Capitolul 3
Diferent iabilitatea funct iilor de
mai multe variabile
3.5 Puncte de extrem
Problema existent ei punctelor de extrem pentru o funct ie reala se rezolva
cu mijloace topologice; de exemplu teorema lui Weierstrass (corolarul 2.3.9)
este un instrument util n rezolvarea acestei probleme.
Pentru a gasi efectiv punctele de extrem ale unei funct ii trebuie nsa sa
utilizam, ca si n cazul funct iilor de o variabila, aparatul diferent ial. Asa
cum vom remarca, diferent iala nti ne va oferi condit ii necesare de extrem
iar diferent iala a doua va da condit ii suciente.
3.5.1 Denit ie. Fie funct ia f : A R
k
R.
Un punct a A este un punct de minim local pentru f daca exista o
vecinatate a sa, V V(a), a.., x V A, f(x) f(a)
Un punct a A este un punct de maxim local pentru f daca exista o
vecinatate a sa, V V(a), a.., x V A, f(x) f(a)
a A este punct de extrem local daca este punct de minim local sau
punct de maxim local.

In cele ce urmeaza vom detalia condit iile necesare pentru ca un punct sa


e punct de extrem local pentru funct ii de doua variabile, marcnd modicarile
necesare n cazul k > 2.
94
3.5 Puncte de extrem 95
3.5.2 Teorema (teorema lui Fermat).
Fie f : A R
2
R si (a, b)

A un punct de extrem local pentru f.
1). Daca f are derivate part iale n (a, b) atunci acestea snt nule.
2). Daca f este diferent iabila n (a, b) atunci df(a, b) = 0 ceea ce revine la
df(a, b)(h, k) = 0, (h, k) R
2
.
Demonstrat ie. Fie (a, b) un punct de minim local pentru f.
Deoarece (a, b) este punct interior pentru Asi punct de minim local pentru
f putem determina un numar r > 0 a..
1. S((a, b), r) A si
2. f(x, y) f(a, b), (x, y) S((a, b), r).
1). Denim funct ia g :]ar, a+r[R prin g(t) = f(t, b), t ]ar, a+r[;
observam ca t ]a r, a + r[, (t, b) S((a, b), r) A si deci funct ia g este
bine denita.
Funct ia g verica ipotezele teoremei lui Fermat pentru funct ii reale de o
variabil a reala.

Intr-adevar, a este punct interior pentru mult imea de denit ie
a funct iei g. Din condit ia 2. g(t) g(a), t ]a r, a + r[; deci a este punct
de minim local pentru g.

In plus, deoarece f are derivate part iale n (a, b), g
este derivabila n a si g

(a) =
f
x
(a, b).
Aplicam atunci teorema lui Fermat pentru g si obt inem g

(a) = 0.
Rezulta deci ca
f
x
(a, b) = 0.

In mod asemanator se deneste h :]b r, b + r[ R, h(t) = f(a, t), t


]b r, b + r[, si se arata ca h

(b) =
f
y
(a, b) = 0.
2). Daca f este diferent iabila n (a, b) atunci f are derivate part iale n
(a, b) si df(a, b) =
f
x
(a, b)dx +
f
y
(a, b)dy. Folosind punctul 1). rezulta ca
f
x
(a, b) =
f
y
(a, b) = 0 si deci df(a, b) = 0.

3.5.3 Observat ie. Rezultatul teoremei precedente se extinde evident n


cazul k > 2. Astfel, daca f : A R
k
R are un punct de extrem local n
a

A si f este diferent iabila n a atunci df(a) = 0.
3.5.4 Denit ie. Fie f : A R
k
R si a

A a.. df(a) = 0; atunci a se
numeste punct critic al funct iei.
96 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
3.5.5 Observat ii. 1). Teorema lui Fermat spune ca punctele de extrem
local, interioare mult imii de denit ie a unei funct ii, se gasesc printre punctele
critice ale funct iei.
Fie f : A R
k
Rsi a

A; a este punct critic pentru f daca df(a)(h) =
k

i=1
f
x
i
(a)h
i
= 0, h = (h
1
, ..., h
k
) R
k
. Daca nlocuim, i = 1, ..., k, pe h
cu e
i
, obt inem
f
x
i
(a) = 0. Rezulta ca a este punct critic pentru f daca si
numai daca
f
x
i
(a) = 0, i = 1, ..., k.
Concluzia este ca punctele critice ale lui f se obt in rezolvnd sistemul de
k ecuat ii cu k necunoscute
_

_
f
x
1
(x
1
, ..., x
k
) = 0
. . .
f
x
k
(x
1
, ..., x
k
) = 0
.
2).

In cazul k = 2 ecuat ia planului tangent ntr-un punct (a, b) n care
funct ia f este diferent iabila este
z f(a, b) =
f
x
(a, b)(x a) +
f
y
(a, b)(y b).
Daca punctul (a, b) este punct critic atunci
f
x
(a, b) =
f
y
(a, b) = 0 si deci
ecuat ia planului tangent revine la z = f(a, b) ceea ce reprezinta un plan
paralel cu planul x0y.
Rezulta cantr-un punct de extrem local planul tangent la gracul funct iei
este paralel cu planul x0y. Aceasta interpretare geometrica este n concor-
dant a cu aceea de la funct ii reale de o variabila; amintim ca, n cazul unei
funct ii de o variabila, ntr-un punct de extrem local tangenta la gracul
funct iei era paralela cu axa 0x.
3). Ca si la funct ii de o variabila, condit ia ca un punct sa e punct critic
este doar o condit ie necesara nu si sucienta pentru ca el sa e punct de
extrem.
Daca consideram, de exemplu, funct ia f : R
2
R, f(x, y) = xy, (x, y)
R
2
atunci
f
x
= y,
f
y
= x si astfel singurul punct critic al funct iei f este
3.5 Puncte de extrem 97
punctul (0, 0). Observam nsa ca, n orice vecinatate a originii, se gasesc
puncte (x, y) cu f(x, y) > 0 = f(0, 0) si puncte (x, y) cu f(x, y) < 0 = f(0, 0).
Rezulta ca punctul critic (0, 0) nu este punct de extrem local.
3.5.6 Denit ie. Un punct critic care nu este punct de extrem pentru o
funct ie f se numeste punct sa pentru f.
Gracul unei funct ii n vecinatatea unui punct sa arata, n cazul k = 2,
ca n gura de mai jos.
-
6
0
z
y
(a, b)

f(a, b)
(x, y, f(x, y))

(T)

q
Se observa ca, n orice vecinatate a punctului (a, b, f(a, b)), gracul funct iei
are puncte situate deasupra si sub planul tangent(T).
Pentru a selecta punctele de extrem din mult imea punctelor critice avem
nevoie de condit ii suplimentare, condit ii exprimabile prin intermediul dife-
rent ialei a doua. Pentru aceasta vom studia semnul diferent ialei de ordin
doi. Remarcam ca rezultatele urmatoare snt valabile n cazul mai general al
teoriei formelor patratice.
3.5.7 Denit ie. Fie f : A R
k
R o funct ie de doua ori diferent iabila
n a

A; diferent iala a doua, d
2
f(a), este pozitiv denita daca
d
2
f(a)(h) > 0, h R
k
\ {0}.
d
2
f(a) este negativ denita daca
d
2
f(a)(h) < 0, h R
k
\ {0}
deci daca (d
2
f(a)) este pozitiv denita.
d
2
f(a) este nedenita daca h, h

R
k
\ {0} a.. d
2
f(a)(h) > 0 si
d
2
f(a)(h

) < 0.
98 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
3.5.8 Observat ie. Fie f : A R
2
R o funct ie diferent iabila de doua ori
n (a, b)

A; atunci, dupa propozit ia 3.3.3, diferent iala a doua n punctul
(a, b) este denita prin:
d
2
f(a, b)(h, k) =

2
f
x
2
(a, b)h
2
+ 2

2
f
xy
(a, b)hk +

2
f
y
2
(a, b)k
2
, (h, k) R
2
.
Fie M =

2
f
x
2
(a, b), N =

2
f
xy
(a, b), P =

2
f
y
2
(a, b).
T innd cont ca d
2
f(a, b)(h, k) = Mh
2
+ 2Nhk + Pk
2
este un trinom de
gradul doi n h si k se verica usor ca:
d
2
f(a, b)(h, k) > 0, (h, k) = (0, 0)
_
N
2
M P < 0,
M > 0.
Rezulta deci ca
d
2
f(a, b) este pozitiv denita
_
N
2
M P < 0,
M > 0.
Similar se arata ca
d
2
f(a, b) este negativ denita
_
N
2
M P < 0,
M < 0.
si ca
d
2
f(a, b) este nedenita N
2
M P > 0.

In cazul general putem demonstra urmatoarea propozit ie:


3.5.9 Propozit ie. d
2
f(a) este pozitiv denita daca si numai daca exista
un numar m > 0 a..
d
2
f(a)(h) m h
2
, h R
k
.
mi
Demonstrat ie. Sucient a condit iei este evidenta; ntr-adevar, din
relat ia d
2
f(a)(h) m h
2
, h R
k
rezulta ca d
2
f(a)(h) > 0, h R
k
\{0}.
Sa presupunem acum ca d
2
f(a) este pozitiv denita.
Fie C = {h R
k
: h = 1} cercul cu centrul n origine si raza 1
din R
k
; C este mult ime marginita si nchisa, deci este o mult ime compacta
(teorema 1.3.33).
3.5 Puncte de extrem 99
d
2
f(a) : C R, d
2
f(a)(h) =
k

i,j=1

2
f
x
i
x
j
(a)h
i
h
j
, h = (h
1
, ..., h
k
) C,
este o funct ie continua pe C. Rezulta atunci din teorema lui Weierstrass
(corolarul 2.3.9) ca exista h
0
C a.. d
2
f(a)(h) d
2
f(a)(h
0
). Deoarece
h
0
= 0 (h
0
= 1), m = d
2
f(a)(h
0
) > 0.
Fie acum h R
k
\ {0}; atunci
1
h
h C de unde rezulta ca
d
2
f(a)
_
1
h
h
_
m.
Dar d
2
f(a)
_
1
h
h
_
=
1
h
2
d
2
f(a)(h) de unde obt inem
d
2
f(a)(h) m h
2
, h R
k
\ {0}.
Deoarece inegalitatea este evidenta pentru h = 0, rezulta ca ea este vericata
pentru orice h R
k
.

Sntem acumn masura sa prezentam condit ii suciente de extrem pentru


funct ii reale de mai multe variabile.
3.5.10 Teorema. Fie A R
k
o mult ime deschisa si convexa, e f : A R
o funct ie de clasa C
2
pe A si e a A un punct critic pentru f (df(a) = 0).
1). Daca d
2
f(a) este pozitiv denita atunci a este un punct de minim
local pentru f.
2). Daca d
2
f(a) este negativ denita atunci a este un punct de maxim
local pentru f.
3). Daca d
2
f(a) este nedenita atunci a nu este un punct de extrem local
pentru f.
Demonstrat ie. Aplicam funct iei f formula lui Taylor de ordin 1 (coro-
larul 3.4.4); rezulta ca, x A, c
x
[a, x] a..
f(x) f(a) = df(a)(x a) +
1
2
d
2
f(c
x
)(x a).
Deoarece a este punct critic pentru f, df(a) = 0 si astfel relat ia de mai
sus se scrie:
(1) f(x) f(a) =
1
2
d
2
f(a)(x a) +
1
2

_
d
2
f(c
x
)(x a) d
2
f(a)(x a)

. .
E
.
100 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Fie x A \ {a}; vom exprima n alt fel paranteza patrata E din relat ia (1)
de mai sus.
E =
k

i,j=1

2
f
x
i
x
j
(c
x
)(x
i
a
i
)(x
j
a
j
)
k

i,j=1

2
f
x
i
x
j
(a)(x
i
a
i
)(x
j
a
j
) =
=
k

i,j=1
_

2
f
x
i
x
j
(c
x
)

2
f
x
i
x
j
(a)
_
(x
i
a
i
)(x
j
a
j
) =
=
k

i,j=1
_

2
f
x
i
x
j
(c
x
)

2
f
x
i
x
j
(a)
_

x
i
a
i
x a

x
j
a
j
x a
x a
2
.
Denim acum funct ia : A R prin
(x) =
_

_
k

i,j=1
_

2
f
x
i
x
j
(c
x
)

2
f
x
i
x
j
(a)
_

x
i
a
i
x a

x
j
a
j
x a
, x = a
0 , x = a
.
Atunci relat ia (1) se scrie
(2) f(x) f(a) =
1
2
d
2
f(a)(x a) +
1
2
(x) x a
2
.
1). Sa presupunem acum ca d
2
f(a) este pozitiv denita; din propozit ia
3.5.9, exista m > 0 a.. d
2
f(a)(h) mh
2
, h R
k
. Deoarece f C
2
(A),
lim
x0

2
f
x
i
x
j
(c
x
) =

2
f
x
i
x
j
(a), i, j = 1, ..., k si cum
x
i
a
i
x a

x
j
a
j
x a
1
rezulta ca lim
xa
(x) = (a) = 0.
Atunci exista o sfera deschisa S(a, r) a.., x S(a, r),
m
2
< (x) <
m
2
.
Din (2) obt inem
f(x) f(a)
m
2
x a
2

m
4
x a
2
=
m
4
x a
2
0, x S(a, r),
ceea ce arata ca a este un punct de minim local pentru f.
2). Cum d
2
f(a) este negativ denita, (d
2
f(a)) este pozitiv denita si
deci exista m > 0 a.. d
2
f(a)(h) (m)h
2
, h R
k
.

In continuare
demonstrat ia se face la fel ca la punctul precedent.
3.5 Puncte de extrem 101
3). d
2
f(a) ind nedenita, exista h, h

R
k
a.. d
2
f(a)(h) > 0 si
d
2
f(a)(h

) < 0. Fie > 0 a.. t (, ), x = a + th, x

= a + th

A
(a este punct interior pentru A).

Inlocuind n relat ia (2) si t innd cont ca d


2
f(a)(th) = t
2
d
2
f(a)(h), t
R, h R
k
, obt inem, t (, ):
f(a + th) f(a) =
1
2
d
2
f(a)(h) t
2
+
1
2
(a + th) t
2
h
2
,
f(a + th

) f(a) =
1
2
d
2
f(a)(h

) t
2
+
1
2
(a + th

) t
2
h

2
.
Deoarece lim
xa
(x) = 0, putem gasi r a.. 0 < r < si t (r, r),

1
2
d
2
f(a)(h) < (a + th) h
2
iar (a + th

) h

2
<
1
2
d
2
f(a)(h

).
Rezulta atunci ca t (r, r),
f(a + th) f(a) >
1
4
d
2
f(a)(h) t
2
> 0
iar
f(a + th

) f(a) <
1
4
d
2
f(a)(h

) t
2
< 0.
Deci n orice vecinatate a punctului a gasim si valori ale lui f mai mari ca
f(a) si valori mai mici ca f(a). Rezulta ca a nu este punct de extrem local
pentru f.

In cazul particular k = 2 condit iile din teorema precedenta se pot pune


sub o forma usor de vericat n cazuri concrete.
3.5.11 Corolar. Fie A R
2
o mult ime deschisa si convexa, f : A R o
funct ie de clasa C
2
pe A si e (a, b) A un punct critic pentru f.
Not am M =

2
f
x
2
(a, b), N =

2
f
xy
(a, b), P =

2
f
y
2
(a, b).
1). Daca N
2
MP < 0 si M > 0 atunci (a, b) este punct de minim local.
2). Daca N
2
MP < 0 si M < 0 atunci (a, b) este punct de maxim local.
3). Daca N
2
MP > 0 atunci (a, b) nu este punct de extrem local.
Demonstrat ie. Concluzia corolarului rezulta din teorema precedenta si
din observat ia 3.5.8.
Vom da n cazul general, fara demonstrat ie, condit ii suciente de extrem.
102 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
3.5.12 Denit ie. Fie f : A R
k
R o funct ie diferent iabila de doua ori
n a

A; atunci matricea
H
f
(a) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_

2
f
x
2
1
(a)

2
f
x
1
x
2
(a) . . .

2
f
x
1
x
k
(a)

2
f
x
2
x
1
(a)

2
f
x
2
2
(a) . . .

2
f
x
2
x
k
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

2
f
x
k
x
1
(a)

2
f
x
k
x
2
(a) . . .

2
f
x
2
k
(a)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
se numeste hessiana lui f n a (de la numele matematicianului german
Ludwig Otto Hess (1811-1874)).
3.5.13 Corolar (condit iile lui Sylvester
1
). Fie A R
k
o mult ime deschisa
si convexa, f : A R o funct ie de clasa C
2
pe A, a A un punct critic
pentru f si d
1
=

2
f
x
2
1
(a), d
2
=

2
f
x
2
1
(a)

2
f
x
1
x
2
(a)

2
f
x
2
x
1
(a)

2
f
x
2
2
(a)

, ..., d
k
= det(H
f
(a)),
minorii principali ai matricii hessiene.
1). Daca d
1
, d
2
, ..., d
k
snt tot i pozitivi atunci a este un punct de minim
local pentru f.
2). Daca d
1
, d
2
, ..., (1)
k
d
k
snt tot i pozitivi atunci a este un punct de
maxim local pentru f.
Snt situat ii n care, asa cum vom remarca n exemplul urmator, corolarul
precedent nu este aplicabil.
3.5.14 Exemplu. Fie funct ia f : R
3
R, f(x, y, z) = x
5
+ y
5
+ z
5

5xyz, (x, y, z) R
3
. Pentru a gasi punctele critice ale funct iei f rezolv am
sistemul obt inut din anularea derivatelor part iale ale funct iei.
_

_
f
x
= 5x
4
5yz = 0
f
y
= 5y
4
5xz = 0
f
z
= 5z
4
5xy = 0
.
1
James Joseph Sylvester (1814-1897), matematician englez.
3.5 Puncte de extrem 103
Mult imea solut iilor sistemului este S = {(1, 1, 1), (1, 1, 1), (0, 0, 0)}.
Derivatele part iale de ordin doi snt:
_

2
f
x
2
= 20x
3
,

2
f
xy
= 5z

2
f
y
2
= 20y
3
,

2
f
xz
= 5y

2
f
z
2
= 20z
3
,

2
f
yz
= 5x
.
Deci matricea hessiana asociata lui f n punctul critic (1, 1, 1) A este
H
1
=
_
_
20 5 5
5 20 5
5 5 20
_
_
. Minorii principali ai acestei matrici snt pozitivi
deci (1, 1, 1) este un punct de minim local pentru f.
Matricea hessiana asociata lui f n punctul critic (1, 1, 1) A este
H
2
=
_
_
20 5 5
5 20 5
5 5 20
_
_
. Aici d
1
< 0, d
2
> 0 iar d
3
< 0. Deci (1, 1, 1)
este un punct de maxim local pentru f.
Matricea hessiana n (0, 0, 0) este matricea nula; deci corolarul precedent
nu poate preciza natura acestui punct critic.
f(0, 0, 0) = 0 iar f(x, x, x) = 3x
5
5x
3
= x
3
(3x
2
5). Se observa ca,
pe orice vecinatate V a originii si (x, x, x) V , f(x, x, x) ia valori pozitive
daca x < 0 si valori negative daca x > 0. Rezulta ca acest punct critic este
un punct sa.
Capitolul 3
Diferent iabilitatea funct iilor de
mai multe variabile
3.6 Teorema de inversare locala
Vom prezentantai cateva proprietat i legate de inversarea operatorilor liniari.
3.6.1 Propozit ie. Fie T : R
k
R
l
un operator liniar si e A
T
matricea
asociata (T(x) = A
T
x, x R
k
).
a). Daca T este injectiv atunci k l.
b). T este bijectiv daca si numai daca k = l si A
T
este nesingulara.
Demonstrat ie. a). Am aratat ca un operator liniar T este injectiv daca
si numai daca T(x) = 0
R
l = x = 0
R
k. Ecuat ia vectoriala T(x) = 0
R
l este
echivalenta cu A
T
x = 0
R
l sau, daca A
T
=
_
_
a
11
a
1k

a
l1
a
lk
_
_
, cu sistemul
(S)
_
_
_
a
11
x
1
+ + a
1k
x
k
= 0

a
l1
x
1
+ + a
lk
x
k
= 0

In general acest sistem are


kr
solut ii, unde r = rangA
T
; aceasta notat ie
vrea sa spuna ca solut ia generala a sistemului depinde de k r parametri
care variaza independent n R.
Deoarece sistemul (S) are solut ia unica x = 0
R
k rezulta k = r min{k, l}
de unde k l.
104
3.6 Teorema de inversare local a 105
b). Necesitatea. Fie T un operator liniar bijectiv; atunci T este injectiv
si T
1
: R
l
R
k
este de asemenea operator liniar si injectiv. Rezulta din a)
k l si l k, deci k = l.
Matricea A
T
este deci n acest caz patratica si pentru ca sistemul (S) sa
aiba solut ie unica trebuie ca detA
T
= 0 si deci A
T
este nesingulara.
Sucient a. Fie k = l si A
T
matrice nesingulara. Atunci sistemul (S) are
numai solut ia banala ceea ce ne asigura ca T este injectiv.
Oricare ar y = (y
1
, , y
k
) R
k
sistemul
(S

)
_
_
_
a
11
x
1
+ + a
1k
x
k
= y
1

a
k1
x
1
+ + a
kk
x
k
= y
k
are, conform teoremei lui Cramer, solut ie unica. Deci, oricare ar y R
k
exista x R
k
asa fel ncat T(x) = y ceea ce arata ca T este surjectiv.
Deci T este un operator liniar si bijectiv.

3.6.2 Observat ie. Fie A R


k
, a

A si f : A R
l
, f = (f
1
, , f
l
), o
funct ie diferent iabila n a. Diferent iala funct iei f n a, df(a) : R
k
R
l
, este
un operator liniar a carei matrice asociata este matricea jacobiana a lui f n
a: J
f
(a) =
_
_
f
1
x
1
(a)
f
1
x
k
(a)

f
l
x
1
(a)
f
l
x
k
(a)
_
_
. Propozit ia precedenta ne asigura ca
df(a) este bijectiv daca si numai daca k = l si J
f
(a) este nesingulara; aceasta
nseamna ca jacobianul lui f n a,
D(f
1
, , f
k
)
D(x
1
, , x
k
)
(a) = detJ
f
(a), este diferit
de zero.
3.6.3 Denit ie. Fie U si V doua mult imi deschise din R
k
; o aplicat ie
f : U V se numeste difeomorsm sau izomorsm diferent ial ntre
mult imile U si V daca f este bijectiva, f C
1
(U) si f
1
C
1
(V ).
3.6.4 Observat ie. Criteriul de diferent iabilitate ne asigura ca orice difeo-
morsm ntre doua mult imi deschise U si V este o aplicat ie diferent iabila n
toate punctele mult imii U; inversa acestei aplicat ii este de asemenea difeo-
morsm ntre V si U si deci este diferent iabila pe V .
Teorema urmatoare caracterizeaza difeomorsmele utilizand proprietatea
de bijectivitate a diferent ialei.
106 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
3.6.5 Teorema. Fie U si V doi deschisi din R
k
si e f : U V o aplicat ie
bijectiva de clasa C
1
pe U (f C
1
(U)).
Funct ia f este un difeomorsm ntre U si V daca si numai daca
1. f
1
: V U este continua pe V si
2. df(a) : R
k
R
k
este operator liniar si bijectiv, oricare ar a U.
Demonstrat ie. Necesitatea. Daca f este difeomorsm ntre U si V
atunci, din observat ia precedenta, f
1
: V U este diferent iabila pe V si
deci este continua pe V .
f
1
f = id
U
: U U, id
U
(x) = x, x U (aplicat ia identica pe U);
id
U
este diferent iabila pe U si, oricare ar a U, d(id
U
)(a) : R
k
R
k
este aplicat ia identica pe R
k
(id
R
k : R
k
R
k
, id
R
k(h) = h, h R
k
). Ma-
tricea asociata acestui operator liniar (matricea jacobiana a sa) este matricea
unitate I
k
=
_
_
1 0

0 1
_
_
.
Deoarece f si f
1
sunt diferent iabile (f este difeomorsm) putem aplica
formula de diferent iere a funct iilor compuse:
id
R
k = d(id
U
)(a) = d(f
1
)(f(a)) df(a).
Matricile jacobiene asociate acestor operatori se vor gasi atunci n relat ia:
I
k
= J
f
1(f(a)) J
f
(a),
de unde
1 = detI
k
= detJ
f
1(f(a)) detJ
f
(a).
De aici rezulta ca detJ
f
(a) = 0 si deci ca J
f
(a) este nesingulara. Observat ia
3.6.2 ne asigura atunci ca df(a) : R
k
R
k
este operator liniar si bijectiv.
Sucient a. Fie f : U V o biject ie de clasa C
1
pe U astfel ncat f
1
este continua pe V si, oricare ar a U, df(a) : R
k
R
k
este operator
liniar si bijectiv. Pentru a demonstra ca f este difeomorsm ntre U si V
este sucient sa aratam ca f
1
C
1
(V ).
Vom demonstra ntai ca f
1
este diferent iabila pe V .
Fie b V un punct arbitrar si e a = f
1
(b) U; deoarece f C
1
(U), f
este diferent iabila pe U si deci f este diferent iabila n a. Rezulta ca exista
: U R
k
continua si nula n a astfel ncat
(1) f(x) = f(a) + df(a)(x a) +||x a|| (x), x U.
3.6 Teorema de inversare local a 107
Vom nota df(a) = T; din ipoteza T este un operator liniar si bijectiv pe R
k
.
Oricare ar y V exista x U astfel ncat f(x) = y si atunci, din (1),
obt inem:
(2) y b = T(x a) +||x a|| (x).
Aplicat ia T
1
: R
k
R
k
este de asemenea operator liniar si, aplicand T
1
n relat ia (2), obt inem:
(3) T
1
(y) T
1
(b) = x a +||x a|| T
1
((x)),
sau
(4) x a = T
1
(y) T
1
(b) ||x a|| T
1
((x)).
Deoarece T
1
este aplicat ie liniara ea este lipschitziana si deci exista o
constanta L > 0 astfel ncat ||T
1
(y) T
1
(b)|| L ||y b||. Aplicand
norma n relat ia (4) si folosind inegalitatea precedenta obt inem:
||x a|| L ||y b|| +||x a|| ||T
1
((x))||,
de unde
(5)
||x a||
||y b||

L
1 ||T
1
((x))||
.
Observ am ca x = f
1
(y) si, deoarece f
1
este continua, y b = x =
f
1
(y) f
1
(b) = a; atunci
(6) lim
yb
||T
1
((x))|| = ||T
1
((a))|| = 0
si deci exista > 0 astfel ncat
||T
1
((f
1
(y)))|| <
1
2
, y S(b, ).
Din (5) rezulta
(7)
||x a||
||y b||
< 2L, y S(b, ).
Relat ia (4) se poate rescrie
(8) f
1
(y) = f
1
(b) + T
1
(y b) ||x a|| T
1
((x)).
108 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Fie funct ia : V R
k
denita prin
(y) =
_
_
_
1
||y b||

_
f
1
(y) f
1
(b) T
1
(y b)

, y = b
0 , y = b
.
Atunci, din (7),
(9) (y) =
||x a||
||y b||
T
1
((x)).
Din (6) si (7) rezulta ca lim
yb
(y) = 0 = (b) iar din denit ia lui
(10) f
1
(y) = f
1
(b) + T
1
(y b) +||y b|| (y), y V,
ceea ce arata ca f
1
este diferent iabila n n b, oricare ar b V . Deci f
1
este diferent iabila pe V .
Deoarece f f
1
= id
V
, aplicand formula de diferent iere a compunerii,
(11) J
f
(f
1
(y)) J
f
1(y) = I
k
, y V.
Deoarece df(f
1
(y)) este bijectiva, J
f
(f
1
(y)) este nesingulara si deci in-
versabila. Din relat ia (11) deducem:
(12) J
f
1(y) =
_
J
f
_
f
1
(y)
_
1
, y V.
Elementele matricii J
f
(f
1
(y)) sunt de forma
_
f
i
x
j
f
1
_
(y); f
1
ind con-
tinua, acestea vor funct ii continue de variabila y, oricare ar i, j = 1, , k
(am notat f = (f
1
, , f
k
) si am t inut cont ca f C
1
(U), deci ca
f
i
x
j
sunt
continue pe U). T inand cont de modul n care se construieste inversa unei
matrici rezulta din (12) ca elementele matricii J
f
1(y) sunt funct ii continue
de y pe V deci ca f
1
C
1
(V ).
Astfel rezulta ca f este un difeomorsm ntre deschisii U si V .

3.6.6 Observat ie. Relat ia (12) din demonstrat ia teoremei precedente ne


arata ca, oricare ar y V , df
1
(y) =
_
df(f
1
(y))

1
.

In general aplicat iile f : U V pe care le ntalnim n practica nu sunt


aplicat ii bijective astfel ncat nu este n general posibil sa denim inversa
lui f pe mult imea V . Ne punem problema daca aceasta funct ie nu poate
inversata macar local, pe vecinatatea unor puncte din U. Teorema urmatoare
da condit ii suciente n care o astfel de inversare locala este posibila.
3.6 Teorema de inversare local a 109
3.6.7 Teorema (teorema de inversare locala). Fie D un deschis din R
k
si
e f : D R
k
, f C
1
(D).
Dac a a D este un punct n care df(a) : R
k
R
k
este bijectiva atunci
exista o mult ime deschisa U n R
k
, a U D, asa fel ncat V = f(U) este
deschis a si f este un difeomorsm ntre U si V .
Demonstrat ia teoremei precedente este destul de laborioasa si nu o vom
prezenta.
3.6.8 Observat ii. (i) Sa remarcam ca, n ipotezele teoremei, f este in-
versabila local pe U si f
1
este de clasa C
1
pe mult imea deschisa V , vecina-
tate a punctului f(a). Oricare ar y V , exista un punct unic x U asa
fel ncat f(x) = y; f este diferent iabila pe U si atunci, din teorema 3.6.5,
df(x) este o biject ie.
(ii) Sa presupunem k = 1; n acest caz f : D R R este de clasa C
1
pe D daca f este derivabila si are derivata continua pe D. Fie a D astfel
ncat df(a) : R R sa e bijectiva. Deoarece df(a)(h) = f

(a) h, h R,
df(a) este bijectiva daca si numai daca f

(a) = 0. Deci n acest caz teorema


precedenta se formuleaza astfel: Daca f este de clasa C
1
pe D atunci pentru
orice punct a D pentru care f

(a) = 0 exista o vecinatate deschisa U asa


fel ncat restrict ia lui f la U este inversabila si are inversa derivabila.

In
plus (f
1
)

(b) =
1
f

(f
1
(b))
.
3.6.9 Exemplu. Sa rezolvam sistemul
_
x
2
1
+ x
2
2
= y
1
x
2
1
x
2
2
= y
2
unde y
1
, y
2
sunt numere arbitrare n R dar xate.
Sistemul de mai sus poate transformat ntr-o ecuat ie vectoriala. Denim
f : R
2
R
2
prin f(x
1
, x
2
) = (x
2
1
+ x
2
2
, x
2
1
x
2
2
) si atunci sistemul de mai
sus este echivalent cu ecuat ia vectoriala f(x) = y, unde x = (x
1
, x
2
) iar
y = (y
1
, y
2
).
Observam ca f C
1
(R
2
) si ca
J
f
(x) =
_
2x
1
2x
2
2x
1
2x
2
_
, x = (x
1
, x
2
) R
2
.
Rezulta ca df(a) este bijectiva daca si numai daca J
f
(a) este nesingulara
ceea ce revine la 8a
1
a
2
= 0 (a = (a
1
, a
2
)). Deci df(a) este bijectiva daca si
numai daca a nu se gaseste pe axele de coordonate.
110 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Sa luam un punct a din cadranul I (a
1
> 0, a
2
> 0); atunci putem
considera U = {(x
1
, x
2
) : x
1
> 0, x
2
> 0} (ntreg cadranul I). Din sistem
rezulta ca
y
1
+y
2
2
= x
2
1
> 0 si
y
1
y
2
2
= x
2
2
> 0; de aici f(U) = V unde
V = {(y
1
, y
2
) R
2
: y
1
< y
2
< y
1
}.
6
-
6
-
x
2
x
1
y
1
y
2
-

f
f
1
U
V
Restrict ia funct iei f la U este inversabila si f
1
: V U este denita
prin
f
1
(y
1
, y
2
) =
_
_
y
1
+ y
2
2
,
_
y
1
y
2
2
_
.
3.7 Funct ii denite implicit
Fie A R
2
, F : A R si (x
0
, y
0
)

A a.. F(x
0
, y
0
) = 0. Ne punem proble-
ma gasirii de condit ii n care, local (pe o vecinatate a punctului (x
0
, y
0
)), sa
putem rezolva ecuat ia F(x, y) = 0 obt inndu-l pe y funct ie de x.
Mai exact, ne intereseazan ce condit ii putem gasi doua intervale deschise
I, J R, x
0
I, y
0
J, I J A si o funct ie : I J a..
{(x, y) I J : F(x, y) = 0} = {(x, (x)) : x I}.
Observam ca membrul doi din relat ia de mai sus este gracul funct iei ;
astfel problema se poate formula astfel: n ce condit ii mult imea
{(x, y) I J : F(x, y) = 0} reprezinta gracul unei funct ii ?

In cazul n care exista o astfel de funct ie ea se numeste funct ie denita


implicit sau funct ie implicita.
Ne intereseaza deci sa vedem n ce condit ii ecuat ia F(x, y) = 0 deneste
local o funct ie implicita; n cazul n care aceasta funct ie exista, este ea deriv-
abila ?
3.7 Functii definite implicit 111
Exemplul urmator arata ca nu putem explicita ecuat ia F(x, y) = 0 n
vecinatatea oricarui punct.
3.7.1 Exemplu. Fie F : R
2
R, F(x, y) = x
2
+ y
2
1, (x, y) R
2
.
1). Fie (x
0
, y
0
) = (0, 1) atunci exista I = (1, 1), J = (0, 2), 0 I, 1 J
si exist a funct ia : I J, (x) =

1 x
2
, x I a..
{(x, y) I J : F(x, y) = 0} = {(x, (x)) : x I}.
2). Fie acum (x
0
, y
0
) = (1, 0); sa presupunem ca exista intervalele deschise
I, J R, 1 I, 0 J si ca exista o funct ie : I J a..
{(x, y) I J : F(x, y) = 0} = {(x, (x)) : x I}.
Atunci exista n N a.., x
n
=
_
1
1
n
2
I, iar
1
n
,
1
n
J si astfel
(x
n
,
1
n
), (x
n
,
1
n
) {(x, y) I J : F(x, y) = 0};
rezulta atunci ca (x
n
) =
1
n
si (x
n
) =
1
n
, ceea ce este absurd.
Formulam urmatoarea teorema de existent a si derivabilitate pentru funct ii
de o variabila denite implicit.
3.7.2 Teorema (teorema funct iilor implicite). Fie D R
2
o mult ime de-
schisa, F : D R si (x
0
, y
0
) D a.. sa e vericate urmatoarele condit ii:
1). F(x
0
, y
0
) = 0,
2). F C
1
(D),
3).
F
y
(x
0
, y
0
) = 0.
Atunci exista intervalele deschise I, J R cu (x
0
, y
0
) I J D si
exista o funct ie : I J cu proprietat ile:
a). {(x, y) I J : F(x, y) = 0} = {(x, (x)) : x I},
b). este de clasa C
1
pe I si, x I,

(x) =
F
x
(x, (x))
F
y
(x, (x))
.
Demonstrat ie. Vom prezenta doua demonstrat ii pentru aceasta teo-
rema.
I. Prima demonstrat ie se bazeaza pe proprietatea de semn local a funct i-
ilor continue si pe proprietatea lui Darboux (o funct ie continua care ia valori
de semn contrar la capetele unui interval se anuleaza pe acel interval).
112 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Deoarece
F
y
este continua pe D si
F
y
(x
0
, y
0
) = 0 atunci exista o
vecinatate a lui (x
0
, y
0
) pe care
F
y
are acelasi semn ca n (x
0
, y
0
); sa pre-
supunem ca acest semn este pozitiv.
Fie deci I
1
= [a, b] si J = [c, d] astfel ncat
(x
0
, y
0
) (a, b) (c, d) I
1
J D si
F
y
(x, y) > 0, (x, y) (a, b) (c, d).
6
-
r
r
r
q r
r
y
(x
0
, y
0
)
(x)
d
c
a
b
I
(x
0
, c)
x
x
0
x
(x
0
, d)
r
*
k
Fie g : [c, d] R, g(y) = F(x
0
, y); atunci g este derivabila pe [c, d] si
g

(y) =
F
y
(x
0
, y), y [c, d].
Rezulta ca funct ia g este strict crescatoare pe [c, d] si, cum g(y
0
) =
F(x
0
, y
0
) = 0, g(c) < 0 < g(d).
Funct iile h
c
, h
d
: [a, b] R, h
c
(x) = F(x, c), h
d
(x) = F(x, d), x [a, b]
sunt continue si
h
c
(x
0
) = F(x
0
, c) = g(c) < 0 < g(d) = F(x
0
, d) = h
d
(x
0
).
Rezulta ca exista o vecinatate a punctului x
0
pe care funct ia h
c
este negativa
si h
d
este pozitiva. Fie deci I un interval deschis a.. x
0
I (a, b) si
F(x, c) = h
c
(x) < 0 < h
d
(x) = F(x, d), x I.
Deoarece pentru orice x I F(x, ) este o funct ie continua exista (x) (c, d)
astfel ncat F(x, (x)) = 0. Pe de alta parte I (c, d) (a, b) (c, d) si deci,
3.7 Functii definite implicit 113
x I,
F
y
(x, y) > 0, y [c, d].
Atunci F(x, ) este strict crescatoare pe [c, d] si deci (x) = y este singurul
punct din intervalul [c, d] pentru care F(x, y) = 0.
Astfel am pus n evident a o funct ie : I J = (c, d) asa fel ncat,
oricare ar (x, y) I J, F(x, y) = 0 y = (x) ceea ce este echivalent
cu egalitatea:
{(x, y) I J : F(x, y) = 0} = {(x, (x)) : x I}.
Sa demonstram ntai ca este continua pe I.
Fie x
1
I, > 0 si c
1
= (x
1
) , d
1
= (x
1
) +
6
-
r
r
y
(x
0
, y
0
)
(x
1
)
d
c
I
x
0
x
x
1
x
1

x
1
+
-
r
q
d
1
c
1
r
r
j 9
Din discut ia facuta mai sus asupra semnului lui F rezulta F(x
1
, c
1
) < 0 <
F(x
1
, d
1
). Utilizand iarasi proprietatea de semn local a funct iilor continue,
exista > 0 asa fel ncat oricare ar x (x
1
, x
1
+ ), F(x, c
1
) < 0 =
F(x, (x)) < F(x, d
1
) si atunci c
1
= (x
1
) < (x) < (x
1
) + = d
1
sau
|(x) (x
1
)| < . Rezulta ca este continua n x
1
si deci, cum x
1
este
arbitrar n I, este continua pe I.
Sa aratam acum ca este derivabila pe I.
Fix am un punct x
1
I si e y
1
= (x
1
); (x
1
, y
1
) I J D si deoarece
F C
1
(D), F este diferent iabila n (x
1
, y
1
). Deci exista o funct ie : D R
continu a si nula n (x
1
, y
1
) astfel ncat
F(x, y) = F(x
1
, y
1
) +
F
x
(x
1
, y
1
) (x x
1
) +
F
y
(x
1
, y
1
) (y y
1
)+
+(x, y)
_
(x x
1
)
2
+ (y y
1
)
2
, (x, y) D.
114 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor

In particular, oricare ar x I, (x, (x)) D si deci, nlocuind n relat ia


precedenta pe y cu (x) si t inand cont ca F(x, (x)) = 0 = F(x
1
, y
1
),
obt inem
0 =
F
x
(x
1
, y
1
) (x x
1
) +
F
y
(x
1
, y
1
) ((x) (x
1
))+
+(x, (x))
_
(x x
1
)
2
+ ((x) (x
1
))
2
, x I
si, cum
F
y
(x
1
, y
1
) > 0,
(x) (x
1
)
x x
1
=
F
x
(x
1
, y
1
)
F
y
(x
1
, y
1
)
(x), unde
(x) =
(x, (x))
F
y
(x
1
, y
1
)

_
(x x
1
)
2
+ ((x) (x
1
))
2
x x
1
.
Evident |(x)|
|(x, (x))|
F
y
(x
1
, y
1
)
, x I. Deoarece este continua, lim
xx
1
(x) =
(x
1
) = y
1
si deci lim
xx
1
(x, (x)) = (x
1
, y
1
) = 0; rezulta ca lim
xx
1
(x) = 0
si deci
lim
xx
1
(x) (x
1
)
x x
1
=
F
x
(x
1
, y
1
)
F
y
(x
1
, y
1
)
.
Cum x
1
este arbitrar n I, este derivabila pe I si

(x) =
F
x
(x, (x))
F
y
(x, (x))
, x I.
Sa observam ca este continua pe I si ca
F
x
si
F
y
sunt continue pe d;
atunci

este continua pe I si deci C


1
(I).
mi
II. Vom prezenta acum o demonstrat ie bazata pe teorema de inversare
locala.
Fie f : D R
2
funct ia denita prin f(x, y) = (x, F(x, y)), oricare ar
(x, y) D. Observam ca f C
1
(D), f(x
0
, y
0
) = (x
0
, 0) si
det (J
f
(x
0
, y
0
)) =

1 0
F
x
(x
0
, y
0
)
F
y
(x
0
, y
0
)

=
F
y
(x
0
, y
0
) = 0.
3.7 Functii definite implicit 115
Rezulta ca J
f
(x
0
, y
0
) este nedegenerata si deci ca df(x
0
, y
0
) : R
2
R
2
este
un operator liniar si bijectiv. Conform teoremei de inversare locala exista un
deschis U R
2
astfel ncat (x
0
, y
0
) U D, V = f(U) este un deschis din
R
2
si f este un difeomorsm ntre U si V .
Putem presupune fara sa restrangem generalitatea ca U este un produs
cartezian de doua intervale deschise U = I

J, x
0
I

si y
0
J.
Deoarece V este deschisa si f(x
0
, y
0
) = (x
0
, 0) V , exista un interval
deschis I
1
I

si un interval deschis J
1
astfel ncat (x
0
, 0) I
1
J
1
V .
(x
0
, y
0
) = f
1
(x
0
, 0) f
1
(I
1
J
1
) U.
Deoarece f este aplicat ie continua, f
1
(I
1
J
1
) este o mult ime deschisa
si deci exista I - un interval deschis - astfel ncat x
0
I I
1
si exista un
interval deschis J

asa fel ncat (x


0
, y
0
) I J

f
1
(I
1
J
1
).
Fie p
2
: R
2
R, p
2
(u, v) = v, (u, v) R
2
(proiect ia pe coordonata a
doua). Atunci p
2
este operator liniar si deci este diferent iabil pe R
2
.
Oricare ar x I, (x, 0) I J
1
I
1
J
1
, de unde
f
1
(x, 0) f
1
(I
1
J
1
) U = I

J
si deci p
2
(f
1
(x, 0)) J.
Denim atunci : I J prin (x) = p
2
(f
1
(x, 0)), x I.
Pentru orice (x, y) I J, F(x, y) = 0 f(x, y) = (x, 0) (x, y) =
f
1
(x, 0) y = p
2
(x, y) = p
2
(f
1
(x, 0)) = (x) (x, y) = (x, (x)),
pentru orice x I.
Deci verica condit ia a) din concluzia teoremei.

In plus, oricare ar
x I, F(x, (x)) = 0. Deoarece este o compunere de funct ii diferent iabile
( = p
2
f
1
g, unde g : I I J
1
, g(x) = (x, 0)) ea este derivabila si deci
putem deriva relat ia de mai sus dupa x; obt inem:
F
x
(x, (x)) +
F
y
(x, (x))

(x) = 0
de unde gasim si relat ia b) din concluzia teoremei.
F C
1
(D) ceea ce antreneaza continuitatea lui

pe I.

3.7.3 Observat ii. 1).



In exemplul 3.7.1, 2) nu este vericata condit ia 3).
din teorema precedenta; ntr-adevar,
F
y
(1, 0) = 2y|
y=0
= 0 si, asa cum am
vazut, nu este posibila explicitarea ecuat iei F(x, y) = 0 n (1, 0).
116 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
2). Daca F C
2
(D) atunci funct ia este de clasa C
2
pe I; derivata a
doua se obt ine folosind formula de derivare a funct iilor compuse n relat ia
care da derivata lui .

(x) =
_

2
F
x
2
+

2
F
yx

(x)
_

F
y

F
x

_

2
F
xy
+

2
F
y
2

(x)
_
_
F
y
_
2
.
Daca n formula de mai sus nlocuim valoarea derivatei lui obt inem:

(x) =

2
F
x
2

_
F
y
_
2
2

2
F
xy

F
x

F
y
+

2
F
y
2

_
F
x
_
2
_
F
y
_
3
unde toate derivatele part iale ale lui F snt calculate n (x, (x)).
Capitolul 3
Diferent iabilitatea funct iilor de
mai multe variabile
3.7 Funct ii denite implicit
3.7.4 Exemplu (foliul lui Descartes). Sa consideram funct ia denita im-
plicit prin ecuat ia F(x, y) = x
3
+ y
3
3xy = 0. Ecuat ia data este simetrica
n (x, y) ceea ce nseamna ca {(x, y) R
2
: F(x, y) = 0} = {(y, x) R
2
:
F(x, y) = 0}. Rezulta ca mult imea {(x, y) R
2
: F(x, y) = 0} este sime-
trica fat a de prima bisectoare. Punctele n care prima bisectoare ntalneste
mult imea de mai sus sunt (0, 0) si (
3
2
,
3
2
). Vom gura port iunea din mult ime
plasata deasupra bisectoarei ntai (y x). Utilizand sirul lui Rolle putem
arata c a, oricare ar x (,
3
2
], exista un unic y x asa fel ncat
F(x, y) = 0.
F C
1
(R
2
) si
F
y
= 3y
2
3x. Daca rezolvam sistemul
_
y
2
x = 0
x
3
+ y
3
3xy = 0
obt inem punctele n care nu putem aplica teorema funct iilor implicite: (0, 0),
(
3

4,
3

2). Pentru orice alt punct (x


0
, y
0
) R
2
se obt in intervalele I si J si
funct ia : I J derivabila cu derivata

(x) =
x
2
y
x y
2
, x I. Punctele
critice se obt in rezolvnd sistemul
_
x
2
y = 0
x
3
+ y
3
3xy = 0
care ne conduce la
solut ia (
3

2,
3

4); daca observam ca

(
3

2) < 0, rezulta ca punctul critic de


mai sus este un punct de maxim local.
Notand y = tx n F(x, y) = 0, obt inem ecuat iile parametrice ale foliului
117
118 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
lui Descartes:
_

_
x =
3t
t
3
+ 1
y =
3t
2
t
3
+ 1
, t R. Tabelul de variat ie al lui x ca funct ie
de t este urmatorul:
x

(t)
x(t)
1 0
+ +
0 0
: :
t
+

Se observa ca x t 1, t > 1; atunci putem sa calculam panta
si ordonata la origine a asimptotei oblice la gracul lui : m = lim
x
y
x
=
lim
t1
t = 1 si n = lim
x
(y mx) = lim
t1
3(t
2
+ t)
t
3
+ 1
= 1. Rezulta ca
gracul funct iei admite ca asimptota dreapta de ecuat ie x + y + 1 = 0.
Tabelul de variat ie al singurei solut ii y = (x) x a ecuat iei F(x, y) = 0
va :

(x)
(x)

+
x
0
3

2
3
2
0

0
3

4
3
2
j
*
j
+
+
0
Gracul funct iei implicite arata ca n gura de mai jos:
-
q
q
(
3

2,
3

4)
(0, 0)
x
y
pq
q
c
c
s
(
3
2
,
3
2
)
6
Daca simetrizam acum gracul de mai sus fat a de prima bisectoare obt inem
3.7 Functii definite implicit 119
gracul foliului lui Descartes.
6
-
q
q
q
(
3

2,
3

4)
(
3

4,
3

2)
(0, 0)
x
y
pq
q
q
c
c
c
Din gura putem observa ca explicitarea este imposibila n punctele (0, 0)
si (
3

4,
3

2).

In cele ce urmeaza vom prezenta o aplicat ie a teoremei 3.7.2.


Aplicat ie. Fie un interval K R si e f : K R, f C
1
(K) si
y
0


K a.. f

(y
0
) = 0. Denim atunci F : R K R, F(x, y) = x f(y).
Fie x
0
= f(y
0
); atunci snt ndeplinite condit iile din teorema 3.7.2 si deci
exista intervalele I, J R, x
0


I, y
0


J, I J R K si o funct ie
: I J derivabila a.. {(x, y) I J : x = f(y)} = {(x, (x)) : x I}
si

(x) =
1
f

((x))
. Putem constata usor ca (f )(x) = x, x I si ca
( f)(y) = y, y (I). Rezulta ca este inversa a funct iei f local pe o
vecinatate a lui y
0
si obt inem formula de derivare a inversei unei funct ii de o
variabil a.

Incheiem acest paragraf cu doua teoreme care extind rezultatul din 3.7.2
la cazul funct iilor scalare de mai multe variabile si respectiv la cazul funct iilor
vectoriale de mai multe variabile.
3.7.5 Teorema. Fie F : D R
k
R R si x
0
= (x
0
1
, ..., x
0
k
), y
0

R, (x
0
, y
0
) D a.. sa e vericate urmatoarele condit ii:
1). F(x
0
, y
0
) = 0,
2). F C
1
(D),
3).
F
y
(x
0
, y
0
) = 0.
Atunci exista doua mult imi deschise I R
k
, J R cu (x
0
, y
0
) I J
D si exista o funct ie : I J cu proprietat ile:
a). {(x, y) I J : F(x, y) = 0} = {(x, (x)) : x I},
120 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
b). este de clasa C
1
pe I si, x = (x
1
, ..., x
k
) I, i = 1, ..., n,

x
i
(x) =
F
x
i
(x, (x))
F
y
(x, (x))
.
3.7.6 Teorema. Fie F : D R
k
R
l
R
l
, F = (F
1
, ..., F
l
) si x
0
=
(x
0
1
, ..., x
0
k
) R
k
, y
0
= (y
0
1
, ..., y
0
l
) R
l
, (x
0
, y
0
) D, asa fel ncat sa e
vericate urmatoarele condit ii:
1). F(x
0
, y
0
) = 0,
2). F C
1
(D),
3).
D(F
1
, ..., F
l
)
D(y
1
, ..., y
l
)
(x
0
, y
0
) = 0.
Atunci exista doua mult imi deschise I R
k
, J R
l
cu (x
0
, y
0
) I J
D si exista o funct ie
= (
1
, ...,
l
) : I J cu proprietat ile:
a). {(x, y) I J : F(x, y) = 0} = {(x, (x)) : x I},
b). este de clasa C
1
pe I si, x = (x
1
, ..., x
k
) I, i = 1, ..., k,
_

1
x
i
(x) =
D(F
1
, F
2
, ..., F
l
)
D(x
i
, y
2
, ..., y
l
)
(x, (x))
D(F
1
, ..., F
l
)
D(y
1
, ..., y
l
)
(x, (x))

l
x
i
(x) =
D(F
1
, ..., F
l1
, F
l
)
D(y
1
, ..., y
l1
, x
i
)
(x, (x))
D(F
1
, ..., F
l
)
D(y
1
, ..., y
l
)
(x, (x))
Demonstrat ie. Vom schit a demonstrat ia teoremei; demonstrat ia este
asemanatoare demonstrat iei II a teoremei 3.7.2; ea se bazeaza pe teorema de
inversare locala (teorema 3.6.7).
Fie f : D R
k
R
l
R
k
R
l
, f(x, y) = (x, F(x, y)), oricare ar
(x, y) = (x
1
, , x
k
, y
1
, , y
l
) D; evident f C
1
(D), f(x, y) =
= (x
1
, , x
k
, F
1
(x
1
, , x
k
, y
1
, , y
l
), , F
l
(x
1
, , x
k
, y
1
, , y
l
))
3.7 Functii definite implicit 121
si deci
J
f
(x, y) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0

0 1 0 0
F
1
x
1

F
1
x
k
F
1
y
1

F
1
y
l

F
l
x
1

F
l
x
k
F
l
y
1

F
l
y
l
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(k+l)(k+l)
Rezulta ca detJ
f
(x, y) =
D(F
1
, , F
l
)
D(y
1
, , y
l
)
(x, y). Din ipoteza detJ
f
(x
0
, y
0
) = 0
si deci df(x
0
, y
0
) : R
k+l
R
k+l
este o biject ie.
Teorema de inversare locala ne asigura ca exista un deschis U R
k+l
astfel ncat (x
0
, y
0
) U D, V = f(U) este deschis n R
k+l
si f este
difeomorsm ntre U si V ; putem presupune fara a restrange generalitatea
ca U = I

J, unde I

R
k
, J R
l
sunt mult imi deschise.
Deoarece f(x
0
, y
0
) = (x
0
, 0) V , exista mult imile deschise I
1
I R
k
si
J
1
R
l
astfel ncat (x
0
, 0) I
1
J
1
V de unde (x
0
, y
0
) f
1
(I
1
J
1
) U.
Funct ia f ind continua, f
1
(I
1
J
1
) este mult ime deschisa si deci exista
doi deschisi I I
1
R
k
, J

R
l
astfel ncat
(x
0
, y
0
) I J

f
1
(I
1
J
1
) U = I

J;
deci (x
0
, y
0
) I J I
1
J I

J = D.
Fie p
l
: R
k
R
l
R
l
, p
l
(x, y) = y, (x, y) R
k
R
l
( proiect ia pe R
l
); p
l
este operator liniar si deci este diferent iabil.
Denim : I R
l
prin (x) = p
l
(f
1
(x, 0)), x I.
Oricare ar x I, (x, 0) I J
1
I
1
J
1
V si deci f
1
(x, 0) U =
I

J; astfel (x) = p
l
(f
1
(x, 0)) J si deci : I J.

In plus, daca y = (x), atunci (x, y) = f


1
(x, 0), de unde F(x, y) = 0.
Rezulta imediat ca {(x, y) I J : F(x, y) = 0} = {(x, (x)) : x I}.
este compunere de trei funct ii diferent iabile ( = p
l
f
1
g, unde g :
I I J
1
, g(x) = (x, 0)) si deci este diferent iabila. Daca = (
1
, ,
l
)
atunci, oricare ar x I,
_
_
_
F
1
(x
1
, , x
k
,
1
(x
1
, , x
k
), ,
l
(x
1
, , x
k
)) = 0

F
l
(x
1
, , x
k
,
1
(x
1
, , x
k
), ,
l
(x
1
, , x
k
)) = 0
122 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Fie i {1, , k}; derivand n relat iile de mai sus dupa x
i
obt inem
_

_
F
1
x
i
+
F
1
y
1


1
x
i
+
F
1
y
l


l
x
i
= 0

F
l
x
i
+
F
l
y
1


1
x
i
+ +
F
l
y
l


l
x
i
= 0
sau
_

_
F
l
y
1


1
x
i
+ +
F
1
y
l


l
x
i
=
F
1
x
i

F
l
y
1


1
x
i
+ +
F
l
y
l


l
x
i
=
F
l
x
i
Acesta este un sistem liniar de l ecuat ii cu l necunoscute:

1
x
i
, ,

l
x
i
.
Determinantul sitemului este
D(F
1
, , F
l
)
D(y
1
, , y
l
)
(x, (x)) = det (J
f
(x, (x))) .
Sa remarcam ca f : U V este difeomorsm si deci, oricare ar (x, (x))
I J I

J = U, df(x, (x)) : R
k+l
R
k+l
este o biject ie (vezi teorema
3.6.5) ceea ce antreneaza ca J
f
(x, (x)) este nesingulara.
Rezulta ca sistemul de mai sus este compatibil si determinat iar solut ia
sa este data de
_

1
x
i
(x) =
D(F
1
, F
2
, ..., F
l
)
D(x
i
, y
2
, ..., y
l
)
(x, (x))
D(F
1
, ..., F
l
)
D(y
1
, ..., y
l
)
(x, (x))

l
x
i
(x) =
D(F
1
, ..., F
l1
, F
l
)
D(y
1
, ..., y
l1
, x
i
)
(x, (x))
D(F
1
, ..., F
l
)
D(y
1
, ..., y
l
)
(x, (x))
.

Capitolul 3
Diferent iabilitatea funct iilor de
mai multe variabile
3.8 Extreme condit ionate
3.8.1 Denit ie. Fie f : A R
k
R, l < k, g
1
, ..., g
l
: A R; consideram
mult imea F = {x A : g
1
(x) = 0, ..., g
l
(x) = 0} A.
Un punct a F se numeste punct de minim local condit ionat pentru
f n raport cu legaturile date de funct iile g
1
, ..., g
l
daca exista o vecinatate a
sa V V(a) a.. f(x) f(a), x F V .
Un punct a F se numeste punct de maxim local condit ionat pentru
f n raport cu legaturile date de funct iile g
1
, ..., g
l
daca exista o vecinatate a
sa V V(a) a.. f(x) f(a), x F V .
Punctele de minim local condit ionat sau de maxim local condit ionat se
numesc puncte de extrem local condit ionat sau puncte de extrem
local cu legaturi (condit iile sau legaturile ind date de relat iile g
i
(x) =
0, i = 1, ..., l). Daca nu este pericol de confuzie, vom mai spune prescurtat
ca un astfel de punct este un punct de extrem condit ionat pentru f.
3.8.2 Observat ii. 1). Punctele de extrem local condit ionat pentru f snt
puncte de extrem obisnuite pentru restrict ia funct iei f la mult imea F, f|
F
.
Cu toate acestea nu putem aplica teoria dezvoltata mai sus pentru a gasi
aceste puncte. Reamintim ca am cautat punctele de extrem ale unei funct ii
printre punctele critice interioare mult imii de denit ie a funct iei. Este nsa
posibil ca mult imea F sa nu aiba nici-un punct interior.
123
124 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
De exemplu, e f, g : R
2
R, f(x, y) = x
2
+ y
2
, g(x, y) = x + y
1, (x, y) R
2
. Atunci F = {(x, y) R
2
: x + y 1 = 0} = {(x, 1 x) : x
R} reprezinta o dreapta n R
2
si deci F nu are puncte interioare.
-

6
z
y
x
(
1
2
,
1
2
)
F
f|
F
(x, 1 x) = 2x
2
2x +1, x R, si deci are un punct de minim local
n punctul (
1
2
,
1
2
) F; rezulta ca punctul (
1
2
,
1
2
) este un punct de minim local
condit ionat pentru funct ia f. Remarcam ca funct ia f are un minim absolut
pe R
2
n (0, 0).
2). Asa cum am observat n exemplul de mai sus, daca sistemul
(C)

g
1
(x
1
, ..., x
k
) = 0
. . .
g
l
(x
1
, ..., x
k
) = 0
s-ar putea rezolva si deci am determina l dintre numerele x
1
, ..., x
k
funct ie
de celelalte k l atunci, nlocuindu-le, funct ia f ar ramne funct ie de k l
variabile independente (fara legaturi) si punctele de extrem s-ar putea deter-
mina prin metoda expusa n sect iunea precedenta.

In general acest lucru nu
se poate face explicit nsa, daca g = (g
1
, ..., g
l
) : A R
k
R
l
este o funct ie
de clasa C
1
pe A si rangul matricii jacobiene J
g
ntr-un punct a

A este egal
cu l - numarul condit iilor impuse - atunci sistemul de mai sus admite local
(pe o vecinatate a punctului a) o solut ie; deci l dintre variabilele x
1
, ..., x
k
snt funct ii (chiar funct ii diferent iabile !) de celelalte kl.

In cele ce urmeaza
vom presupune ca aceste condit ii snt ndeplinite si ne propunem sa gasim
metode specice de obt inere a punctelor de extrem condit ionat pentru f.
Urmatoarea teorema prezinta o condit ie necesara pentru ca un punct sa
e punct de extrem local condit ionat.
3.8.3 Teorema. Fie D R
k
o mult ime deschisa, e l < k si funct iile
f, g
1
, ..., g
l
: D R de clasa C
1
pe D; e F = {x D : g
1
(x) = 0, ..., g
l
(x) =
3.8 Extreme conditionate 125
0} si a F un punct de extrem local condit ionat pentru f. Atunci exista l
numere reale
1
, ...,
l
a..
f(a) =
1
g
1
(a) + ... +
l
g
l
(a).
Demonstrat ie. Vom schit a demonstrat ia teoremei n cazul l = 1. Pre-
supunem deci ca f, g : D R, f, g C
1
(D), F = {x D : g(x) = 0} si
a F un punct de minim local pentru f condit ionat de g; exista atunci o
vecinatate V D a sa a.. f(x) f(a), x V F.
Din observat ia precedenta vom presupune ca rang(J
g
(a)) = 1. Deoarece
J
g
(a) =

g
x
1
(a)
g
x
k
(a)

1k
aceasta antreneaza ca una dintre derivatele
part iale din matricea jacobiana este nenula. Vom presupune ca
g
x
k
(a) = 0.
Putem atunci aplica atunci teorema 3.7.5 (varianta scalara a funct iei de mai
multe variabile denita implicit). Exista deci deschisii I R
k1
, J R a..
( a, a
k
) = ((a
1
, , a
k1
), a
k
) I J V D si exista funct ia : I J
cu proprietat ile:
a). {( x, x
k
) = (x
1
, , x
k1
, x
k
) I J : g(x
1
, , x
k
) = 0} =
= {( x, ( x)) : x = (x
1
, x
k1
) I} si
b).

x
i
( x) =
g
x
i
( x, ( x))
g
x
k
( x, ( x))
, x I, i = 1, , k 1.
Oricare ar x I, ( x, ( x)) I J V D si g( x, ( x)) = 0 deci
( x, ( x)) V F de unde f( x, ( x)) f(a). Rezulta ca funct ia h : I R
denita prin h( x) = f( x, ( x)), x = (x
1
, , x
k1
) I are un minim local
n punctul a = (a
1
, , a
k1
) I; deoarece h este diferent iabila n a rezulta
din teorema lui Fermat (teorema 3.5.2) ca

h
x
1
( a) = 0

h
x
k1
( a) = 0
, de unde

f
x
1
(a) +
f
x
k
(a)

x
1
( a) = 0
f
x
2
(a) +
f
x
k
(a)

x
2
( a) = 0

f
x
k1
(a) +
f
x
k
(a)

x
k1
( a) = 0
.
126 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor

In relat iile de mai sus nlocuim derivatele part iale ale lui si obt inem

f
x
1
(a) =
f
x
k
(a)
g
x
k
(a)

g
x
1
(a)

f
x
k1
(a) =
f
x
k
(a)
g
x
k
(a)

g
x
k1
(a)
f
x
k
(a) =
f
x
k
(a)
g
x
k
(a)

g
x
k
(a)
Notam =
f
x
k
(a)
g
x
k
(a)
si aunci f(a) = g(a).

3.8.4 Denit ie. Numerele


1
, ...,
l
se numesc multiplicatori Lagrange
asociat i funct iei f si legaturilor g
1
, ..., g
l
n punctul critic condit ionat a.
3.8.5 Observat ie.

In teorema precedenta
f(a) =

f
x
1
(a), . . . ,
f
x
k
(a)

este gradientul lui f n a (vezi observat ia 3.2.7, 1)) si g


1
(a), ..., g
l
(a) snt
gradient ii funct iilor g
1
, ..., g
l
n a.
3.8.6 Denit ie. Consideram sistemul de k + l ecuat ii:
(EC)

f
x
1
(x
1
, ..., x
k
) =
1

g
1
x
1
(x
1
, ..., x
k
) + ... +
l

g
l
x
1
(x
1
, ..., x
k
)
. . . . . .
f
x
k
(x
1
, ..., x
k
) =
1

g
1
x
k
(x
1
, ..., x
k
) + ... +
l

g
l
x
k
(x
1
, ..., x
k
)
g
1
(x
1
, ..., x
k
) = 0
. . . . . .
g
l
(x
1
, ..., x
k
) = 0
3.8 Extreme conditionate 127
cu k + l necunoscute.
Daca sistemul are o solut ie, (a
1
, ..., a
k
,
1
, ...,
l
) atunci spunem ca punc-
tul a = (a
1
, ..., a
l
) este un punct critic condit ionat pentru funct ia f n
raport cu legaturile date de funct iile g
1
, ..., g
l
iar
1
, ...,
l
snt multiplicatorii
Lagrange asociat i funct iei f si legaturilor g
1
, ..., g
l
n acest punct.
3.8.7 Observat ie.
T innd cont de denit ia precedenta putem reformula teorema 3.8.3:
Punctele de extrem condit ionat ale funct iei f n raport cu legaturile date de
funct iile g
1
, ..., g
l
se gasesc printre punctele critice condit ionate ale funct iei.
Se observa ca o solut ie a sistemului din denit ia precedenta ne pune
la dispozit ie att punctele critice condit ionate (potent iale puncte de extrem
condit ionat) ct si multiplicatorii Lagrange asociat i.
3.8.8 Denit ie. Fie
1
, ...,
l
multiplicatorii Lagrange asociat i funct iei f :
D R
k
R si legaturilor g
1
, ..., g
l
: D R n punctul critic a =
(a
1
, ..., a
k
) F = {x D : g
1
(x) = ... = g
l
(x) = 0}; funct ia L : D R,
denita prin L(x) = f(x)
1
g
1
(x) . . .
l
g
l
(x), x D, se numeste
funct ia lui Lagrange.
3.8.9 Observat ii. 1). Deoarece (a
1
, ..., a
k
,
1
, ...,
l
) este o solut ie a sis-
temului din denit ia 3.8.6, remarcam ca a este un punct critic al funct iei L
si ca L(a) = f(a).
2). Daca a este un punct de minim local pentru L atunci exista o
vecinatate a sa V asa fel nct, x V A, L(x) L(a) = f(a); rezulta
ca, x V F, f(x) = L(x) L(a) = f(a), ceea ce arata ca un asemenea
punct este punct de minim local condit ionat pentru f. La fel se arata ca
daca a este punct de maxim local pentru L atunci el este punct de maxim
local condit ionat pentru f.
Rezulta ca este sucient sa studiem comportamentul lui Ln punctul critic
a; acest studiu se va face, conform teoremei 3.5.10, analiznd comportarea
formei patratice de k variabile data de diferent iala a doua a funct iei lui
Lagrange n a, d
2
L(a) =
k

i,j=1

2
L
x
i
x
j
(a)dx
i
dx
j
.
Cele spuse mai sus argumenteaza urmatoarea teorema:
3.8.10 Teorema. Fie a un punct critic condit ionat al funct iei f n raport
cu legaturile date de funct iile g
1
, ..., g
l
si L funct ia lui Lagrange.
128 Capitolul 3. Diferentiabilitatea functiilor
Daca d
2
L(a) este pozitiv denita a este un punct de minim local condit ionat
pentru f.
Daca d
2
L(a) este negativ denita a este un punct de maxim local condit ionat
pentru f.
3.8.11 Observat ie. Este posibil ca d
2
L(a) sa nu e pozitiv sau negativ
denita si totusi sa putem decide asupra punctelor critice condit ionate. Ast-
fel, deoarece (x
1
, ..., x
k
) este o solut ie a sistemului (C) (observat ia 3.8.2, 2)),
dx
i
, i = 1, ..., k nu snt independente. Daca diferent iem condit iile (C) n
punctul a obt inem sistemul
g
1
x
1
(a)dx
1
+ ... +
g
1
x
k
(a)dx
k
= 0
g
2
x
1
(a)dx
1
+ ... +
g
2
x
k
(a)dx
k
= 0
. . .
g
l
x
1
(a)dx
1
+ ... +
g
l
x
k
(a)dx
k
= 0
Asa cum am remarcat n 3.8.2, 2), presupunem tacit ca rangul matricii jaco-
biene J
(g
1
,...,g
l
)
(a) este l; atunci sistemul de mai sus permite sa determinam
liniar l dintre dx
1
, ..., dx
k
n funct ie de celelalte k l diferent iale si astfel
d
2
L(a) este o forma patratica depinznd de k l variabile; dupa cum aceasta
este pozitiv denita, negativ denita sau nedenita, a este un punct de minim
condit ionat, de maxim condit ionat sau nu este punct de extrem condit ionat.
3.8.12 Exemplu. Sa se determine distant a de la punctul (x
0
, y
0
) R
2
la
dreapta (d) ax + by + c = 0.
Consideram funct ia f : R
2
R denita prin f(x, y) = (xx
0
)
2
+(yy
0
)
2
;
sa determinam punctul de minim condit ionat de g(x, y) = ax + by + c = 0.
Sistemul (EC) care determina punctele critice condit ionate devine n acest
caz:

2(x x
0
) = a
2(y y
0
) = b
ax + by + c = 0
de unde

x
1
= x
0
+
a
2
y
1
= y
0
+
b
2
si, nlocuind n ecuat ia dreptei, obt inem multiplica-
torul =
2(ax
0
+ by
0
+ c)
a
2
+ b
2
si punctul critic condit ionat (x
1
, y
1
).
3.8 Extreme conditionate 129
Funct ia lui Lagrange este L : R
2
R, L(x, y) = (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2

(ax + by + c) si deci d
2
L(x
1
, y
1
) = 2(dx)
2
+ 2(dy)
2
este pozitiv denita.
Rezulta ca (x
1
, y
1
) este punct de minim condit ionat pentru f.
Valoarea minimului este f(x
1
, y
1
) = (x
1
x
0
)
2
+(y
1
y
0
)
2
=

2
(a
2
+ b
2
)
4
=
(ax
0
+ by
0
+ c)
2
a
2
+ b
2
.
Distant a de la (x
0
, y
0
) la dreapta (d) se va obt ine extragnd radical din
valoarea minima a lui f; se obt ine valoarea cunoscuta
|ax
0
+ by
0
+ c|

a
2
+ b
2
.