Sunteți pe pagina 1din 2

Cunoasterea fenomenelor biochimice care au loc in timpul efortului fizic prezinta o importanta deosebita in

procesul de practicare stiintifica a culturii fizice si sportului. Orice activitate sportiva presupune un efort mai mic
sau mai mare, care implica un consum suplimentar de energie fata de cel solicitat in cadrul proceselor vitale
normale, asa numitul metabolism bazal.

Metabolismul bazal, numit si metabolismul energetic de repaus reprezinta bilantul energetic al unui organism aflat
in repaus complet la o temperatura mare ambianta de 20 grade C dupa un post de 12-18 ore. Metabolismul bazal
(MB) se exprima prin numarul de calorii degajate pe metru patrat de suprafata corporala timp de o ora. El variaza
in functie de sex si varsta, avand valori mai mari la barbati fata de femei si la tineri fata de varstnici. MB se refera
numai la energia necesara pentru intretinerea activitatii vitale in stare de repaus absolut, dar numeroase conditii
pot mari consumul energetic.

Travaliul muscular, chiar daca este foarte redus face sa creasca MB cu 20-60%, un efort moderat produce o
crestere de 100-200%, iar un efort fizic intens are ca rezultat o crestere de 10-20 ori a necesarului de energie.
Datorita reactiilor de asimilare si a miscarii organelor din tubul digestiv, alimentatia provoaca si ea o crestere a
consumului energetic.

Temperatura poate produce si ea un consum alimentar de energie, fie ca este vorba de lupta impotriva
temperaturilor coborate prin contractii musculare care degaja caldura, fie ca e vorba de neutralizarea
temperaturilor ridicate prin transpiratie. In urma unui efort care depaseste MB se produce lucru mecanic ce poate
fi masurat in kilogram-metri pe minut (Kgm/min).

Un sportiv poate efectua un efort de 110 Kgm/s timp de citeva secunde (8-10) sau de 1500-1700 Kgm/min timp
de aproape o ora. In acelasi timp, un organism tanar, sanatos, dar fara un antrenament prealabil poate produce,
destul de dificil, un lucru mecanic de numai 700-800 Kgm/min timp de 20-30 minute. Prin compararea acestor
valori se poate pune in evidenta foarte usor deosebirea dintre capacitatea de efort a organismelor antrenate si
neantrenate si se releva importanta antrenamentului si a obisnuintei de a efectua efort fizic, indispensabile pentru
realizarea oricarei performante sportive.

Si modul de utilizare a rezervelor glucidice este diferit la organismele antrenate fata de cele neantrenate. In
momentul in care necesitatile energetice ale organismului cresc fata de valorile normale intra in
actiune glicoliza care produce energie foarte rapid, dar in mod neeconomic deoarece materia prima nu este
folosita in totalitate pentru producerea energiei. Glicoliza este activata atunci cand creste concentratia acidului lactic
in sange, odata cu depasirea unui consum de 220 Kcal/Kg corp/min la organisme tinere neantrenate sau 280
Kcal/Kg corp/min la organisme antrenate.

La aceeasi intensitate a efortului, un organism antrenat consuma 57 ml O2/Kg corp/min iar un organism
neantrenat numai 45 ml O2/Kg corp/min. Consumul crescut al oxigenului de catre organismele antrenate se
datoreaza degradarii aerobe a glucozei, un sistem metabolic mult mai eficient de producere a energiei. Prin
solicitarile sale specifice care se repeta in mod regulat, antrenamentul ofera organismului posibilitatea de a
reactiona la solicitari, dobandirea unor caracteristici noi, manifestate prin restructurarea structurala si functionala
a organismului.

Experimentele au confirmat efectul pozitiv al antrenamentului fizic asupra capacitatii de neutralizare a pH-ului acid
al sangelui, rezultat ca urmare a efortului. In urma unor masuratori efectuate la boxeri, la inceputul efortului
transpiratia este foarte acida datorita producerii de acid lactic, ulterior ea va reveni la valori normale datorita
capacitatii crescute de neutralizare.

Revenirea este cu atat mai rapida si mai stabila cu cat organismul a fost mai bine antrenat. Experientele care au
fost efectuate pe animale au aratat ca antrenamentul duce nu numai la cresterea capacitatii generale de efort, ci
si la cresterea capacitatii de a bloca fenomenele negative consecutive unor eforturi intense. La cobaii care au fost
antrenati sa inoate s-a observat in ficatul lor o accelerare a procesului de utilizare a glucidelor, lipidelor si
proteinelor, ceea ce are ca urmare cresterea energiei produse intr-o anumita perioada de timp.

In ceea ce priveste creierul, la animalele antrenate s-a observat o crestere a capacitatii tesutului cerebral de a
neutraliza variatia de concentratie a diferitelor substante chimice din sange. Concentratia de ATP se mentine
constanta la acest nivel, in timp ce la animalele neantrenate aceasta valoare scade considerabil, influentand
negativ desfasurarea activitatii cerebrale.