Sunteți pe pagina 1din 6
 
„NEPLĂCERILE EVENTUALE" DE LA NOI RĂSPUNS
VIITORULUI2
N-am crezut niciodată că
Viitorul
 are redactori deştepţi, dar nici aşa de proşti cum se dau de gol în cazul de faţă nu i-am crezut. într-adevăr: Care ziar din ţară ar fi avut mai mult interes să treacă sub tăcere scrisoarea publicată de mine la Paris, decît ziarele guvernamentale? Şi mai mă întreb: Care e ziarul... „comunist" (?!) şi „socialist" de la noi ce ar fi rele
1Referire la guvernarea lui Aleksandăr Ţankov (1879-1959), om
 
politic bulgar: ca prim-ministru (1923-1926), a dispus reprimarea mişcărilor muncitoreşti
(n. red.). 2
 Scris la Nisa în noiembrie 1925, articolul a apărut în
Facla
 , 28 nov.
 
(n. LU.)
216
 
1925
vat-o dacă
Viitorul
 s-ar fi mulţumit să tacă chitic? Unde e presa comunistă? Unde e măcar cea socialistă? în lipsa uneia şi a celeilalte,
Viitorul
 îşi permite luxul de a denunţa „propaganda mea contra... ţării" „într-o anumită presă franceză".Mai întîi de toate, ţin să se ştie că această „anumită presă franceză" în care s-a publicat scrisoarea mea1nu e nici bolşevică, nici socialistă, nici ovreiască, aşa cum i-ar plăcea
Viitoru-lui
 să se înţeleagă, ci e
ParisSoir 
, adică organul de seară al lui
Le Journal
, organ de guvemînt cînd îi convine şi unul dintre cele patru-cinci ziare de mare tiraj ale Franţei, proprietatea dlui Letellier, arhimilionar şi burghez sadea. Mai adaug că titlul „România însîngerată" sub care a apărut scrisoarea mea, precum şi introducerea din fruntea scrisorii nu-mi aparţin mie, ci redacţiei lui
ParisSoir.
 Şi apoi, ce am spus în această scrisoare?Vai, mi-e şi ruşine să pretind că am luat apărarea vreunui obijduit sau că aş fi înfierat cum se cuvine practica guvernamentală din actuala Românie Mare!Reîntors la Paris, n-am putut să las nedezminţit zvonul pe care-1 răspîndise o parte din presa franceză, şi mai ales
ParisSoir 
, cum că aş fi fost „arestat" în ţară. Cred că cu asta i-am dat guvernului un certificat de bună purtare. Dar nici nu puteam să ascund ticăloşia Siguranţei, care s-a pus în calea mea de cîte ori am încercat să iau contact cu o lume de care sunt legat prin sentimente şi prin aspiraţii. Şi cu prilejul acesta, venindu-mi la îndemînă, am spus că la noi puşcăriile gem de oameni schingiuiţi şi că ovreii nu găsesc odihnă nici în mormînt.„Amici din Franţa!", am strigat, „luaţi mai bine apărarea acestora, decît a unui om care n-a fost decît ameninţat cu arestarea!"
*
Amici din România!, strig eu acum, după cît se pare, am  încercat creez „o atmosferă de discredit moral faţă de
1Vezi mai sus, pp. 213-216 (
n
.
red.).
217
 
între banchet şi ciomăgeală 
ţara noastră", scriind aceste adevăruri banale... Spune
Viito-rul
 că cică fac „propagandă contra ţării"!Care
ţară 
? Ce ţară
a voastră 
?Cine îţi dă dreptul, spurcăciune brătienistă, să te confunzi cu
ţara care geme sub călcîiul nefaştilor tăi patroni
?Confundă-te cu Banca Naţională, cu afacerea paşapoartelor şi cu specula sîngelui românesc! Confundaţi-vă, ticăloşilor, cu asasinii ţărănimii de la 1907, cu schingiuitorii satelor, cu poliţia
voastră 
 bătăuşă şi cu hoardele
voastre
 antisemite, dar lăsaţi-ne nouă pe cei speculaţi, pe cei prigoniţi, pe cei asasinaţi, pe cei schilodiţi! Daţi-ne cel puţin dreptul la milă faţă de cei care zac pe ţimenturile puşcăriilor
voastre
; pe cei care aşteaptă cu anii judecarea proceselor lor; pe cei care fac cu lunile greva foamei, ca şi pe toţi cetăţenii care nu pot să practice nişte drepturi acordate de Constituţie şi legi fără să înfunde ocnele, fără să aibă capetele „sparte" (nu „sparte" am spus eu, proştilor, ci „scalpate") şi unghiile smulse, şi ţurloaiele zdrobite — da,
 pot să dovedesc toate aceste orori
 —, nu cer
Viitorului
 decît să intervină pe lîngă marea presă franceză ca să-mi publice: 1. documentele personale care-mi vin din toate unghiurile ţării, precum şi ce-am văzut cu ochii mei în ţară; şi 2. tot ce e public la noi, grozăviile descrise prin broşuri, ziare şi la tribuna parlamentului.Să-mi înlesnească
Viitorul
 această divulgare, şi atunci va vedea şi străinătatea dacă „aceste orori s-au săvîrşit numai în imaginaţia maladivă" a subsemnatului ori sunt fapte din domeniul public al ţării şi care, la noi, nu mai mişcă pe nimeni.
*
Dar
Viitorul
 merge mai departe. El afirmă că scrisoarea mea din
ParisSoir 
 nu e un gest spontan şi unic în activitatea mea publicistică din străinătate, ci că semnatarul acestor linii de mult „continua să strecoare în coloanele ziarelor comuniste de la noi şi din străinătate, cu care are legături de... prietenie, ştiri tendenţioase şi neadevărate, numai în218

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Anulați oricând
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505