Sunteți pe pagina 1din 37

PRESSTERN-KITS.

RO
CART;l
ROMANA
o$$g
AJur:
PENrn,,
^@,-
Cuprins
Proba orall
Situalia de cominucare.
Elementele situafiei de
comunicare
Siluofia de comunicare este orice situatie in care este prezent5 o informatie se
numeqte situatie de comunicare.
Elementele situatiei de comunicare
Emisdtorul: sursa de informalie prezent[ intr-o situalie de comunicare; cel care
transmite un mesaj c[tre receptor.
Receptorul: beneficiarul informaliei intr-o situalie de comunicare.
Mesqjul: ln orice situalie de comunicare vehiculul informatiei se numeqte mesaj'
Mesajul reprezintd o unitate lntre conlinut Si
formi de expresie. Acesta constd in
gAnduri, sentimente, idei desprinse din realitate sau este rod al imagina{iei
emillltorului.
Codult sistemul de comunicare pe baza c[ruia se construiesc mesajele, Codul trebuie
sl fie comun atAt emil5torului cAt gi receptorului. Limbile naturale (ex' limba
romAnS, Iimba englez[ etc.) sunt coduri verbale. Alte coduri sunt: muzica, alfabetul
Morse, simbolurile $tiintifice
etc.
Canalul: este un element foarte important, el este mediul, mijlocul prin care se
transmit semnalele codului (ex. aerul reprezinti canalul in comunicarea oral6;
telefonia fix[ sau rnobil[, poqta electronic[ reprezintd canale ln comunicarea la
distantd.)
Referentul: in orice situalie de comunicare, mesajul vehiculeazi informaiii despre
un anumit referent (ex. in prezentarea trXsdturilor unui peisaj, referentul este
,,peisajul")
ContextuL este un ansamblu de informa{ii cunoscut atAt de emi}6tor cAt qi de
receptor qi care il ajut6 la intelegerea mesajului pe cel din urmd.
2
Tipuri de comunicare
Cea mai cunoscutd formd de comunicare este comunicarea intre oameni, Aceastd
formi de comunicare este expresia celei mai inalte inteligen{e cunoscute pe p[mAnt
qi se numeEte comunicare interuman[ sau interpersonald (comunicare intre oameni
= comunicare interumand). Codul folosit in comunicarea interumanl se numeqte
limbi naturalh
Qimbi naturali
-
ex. limba romAn5, limba maghiarl, limba englez5
etc,). Comunicarea bazatd pe limbile naturale se nume$te comunicsre uerbald.
Existd qi comunicare nonuerbs.Id, in care nu se intrebuinleazi limba natural[ qi
care se realizeazd prin mimicd qi gesturi. Comunicarea nonverbali poate avea loc pi
intre oameni qi animale.
Cornunicarea parooerbald este acea formi a comunicdrii in care mesajul verbal
este insotit de elemente paraverbale sau prozodice (ex. accentul, intonalia, pauzele
intenlionate) ale ciror semnificatii se pot deduce din context.
Comunicarea verbali la rAndul sdu este doud feluri: comunicare orald (se adreseaz5
sim(ului auditiv) qi comunicare scrisd (se adreseazd simlului vizual).
Funcliile comunicdrii
Ftrncfia emotiud (expresiud): se expriml starea afectivi a emildtorului, reacfiile
sufleteqti ale acestuia la contactul cu o anumitd realitate.
Funcfic conatiud: se referi la efectul de convingere pe care mesajul trebuie si-l
aibl asupra destinatarului, de la care se intenfioneazl si se oblin[ un r[spuns
(verbal, comportamental).
Funcfiapoeficd: prin care mesajul este pus in valoare ca element in sine, atrigAnd
atenlia asupra modului in care este formulat (are inten{ia de a sensibiliza), Spre
deosebire de limbqjul ptiinfific, la care conteazi cu precidere confinutul comunicXrii,
limbajul poetic pune accentul pe expresie.
Funclia referengiald: este legatd de realitatea pe care o exprim[ mesajul sau de
situafia in care se face comunicarea.
Flrncfic metalinguisficd: datoritd acestei funcfii, mesajul contiue referiri la codul
utilizat; aceata presupune gesturi, mimieA, un anumit ton, Aceastd functie se
manifestd cAnd apare neeecltatea de a re atrage atntla aauprr eodului utillzat,
Firncfiaf,atrcd: prin eare este vizat eanalul de eomunicare
6i
controlul functionHrii lul,
are in vedere stabilirea qi menfinerea contactului lntre emithtor gi receptor,
3
Stilurile funclionale
Este o variantd a limbii literare, folositl intr-un domeniu determinat cu trisdturi
lingvistice specifice.
Stilurile funclionale:
'
Stilul
EtrTnfrlc
(domeniul qtiin{elor exacte)
.
StiIuI administrqtiv fiuridic,
relalii administrative, oficiale)
,
Stilulpublicisfic (ln mass-media qi publicitate)
.
Stilul colocuial
(relalii interpersonale in planul vielii cotidiene)
,
StiIuI b eletristic/ artistic (domeniul literar)
Stilul qtiinlific
Este folosit ca form[ de comunicare in domeniul qtiin]ei qi a tehnicii cu scopul de a
informa, de a explica sau de a argumenta un punct de vedere, o idee, un fapt.
Caracteristici:
.
Corectitudine (espectd normele limbii literare), obiectiuitate (comunicarea este
lipsitA de incdrc6turl afectivd; exprimd adevdruri unanim recunoscute),
proprietate (foloseqte cuvinte adecvate domeniului qtiin[ific respectiv termeni
monosemantici), accesibilitate (este relativd, deoarece orice lucrare qtiinlificl are
in vedere un anumit nivel de cunoqtinte).
.
Transmite informalii pe baza unei gAndiri logice, argumentatiue, deductiue'
.
Folose$te termeni de specialitate gi neologisme dintr-un anumit domeniu
qtiin{ific.
.
Stilul textului poate fr: polemic, critic, neutru.
Funclia mesajului qtiin{ific este:
.
informarea,
.
educarea,
Discursul qtiinlific poate fi argumentatiu, descriptiu sau explicatiu'
ParticularitXti lingvistice :
a) Laniuelleical:
.
Fiecare domeniu al qtiinlei qi tehnicii are o terminologie proprie.
. Termenii lexicali sunt monosemantici.
A
-t
. Se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (ex. antebra!, contraofensivi,
cvasicomplet, autocamion, izotermic, extrafin etc.).
.
Sunt frecvente neologismele.
. 'Iermenii
lexicali se folosesc in forme apropiate pe plan internalional (ex.
telefon, televiziune, computer).
lr) La niuel morfologic sunt frecvente:
. Substantive provenite din infinitive lungi sau din adjective (ex. trecerea,
ecualie cu doud necTtnoscute,inuersa unei matrice etc.).
. Infinitilul cu valoare de imperativ in obserr,afii gi note: a se vedea, a se urma etc.
. lnlocuirea pers. I. sg. cu pers. I. pl. (pluralul academic, pluralul autorului).
r') La niuel sintactrc predomind subordonarea fald de coordonare.
tl) l,a nivel stilistic:
. Coordonarea sub diferite forme: enumeragie qi repetifte; paralelism
Ei
antitezd.
. Citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ.
. Succesiunea intrebare
-
r[spuns ca modalitate de construc{ie a discursului
ptiintific.
Modalit5lile de comunicare sunt:
. Monologul scris (in lucriri qi documente qtiinlifice qi tehnice).
, Monologul oral (in prelegeri, expuneri, comunichri cu caracter qtiinfific qi tehnic).
, Dialoguloral (ln cadrul colocviilor, seminarelor gi dezbaterilor qtiintifice),
Stilul administrativ
(oficial, juridic)
Este folosit in sfera relatiilor oficiale pentru a stabili o relatie de comunicare intre
institutiile publice sau intre o persoanh oficiald qi o persoand fizicd.
Caracteristici:
. Respectd normele limbii literare.
.
Este obiectiv, impersonal, neutru (f1ri incircdturd emolional[/afectivd).
'
Este accesibil, clar, precis (lipsit de ambiguitate).
. Foloseqte cliqee lingvistice, terminologie de specialitate (exprimare formald).
. Mesajul este denotativ,
.
Continutul este normativ (in textele de lege).
. Modul de expunere este formal.
5
Tipuri de texte: orticol de lege, cerere, proces-uerbal, memoriu de actiuitate,
curriculurn uitae etc.
Funclia mesajului oficial este:
. informarea (de interes public sau de interes personal),
. educerea,
.
enunlorea unei hotdrdri, precizdri.
Particulariti!i lingvistice :
a) La niuel leical se foloseqte terminologie specificX: adeverinld, adresi, domiciliu,
consiliu, dosar, decizie, dare de seam[, ordine de zi etc,
b) La niuel morfologic sunt frecvente:
. Substantive provenite din infinitive lungi: elaborarea, convocarea, executarea,
clarificarea etc,
. Infinitir,ul cu valoare de imperativ: a se vedea, a se intocmi, a depune etc.
. Viitorul cu valoare de imperativ: vor organiza, vor inmAna, vor acorda, vor
aloca etc.
. Reflexiv-pasilul: se intocmesc, se aleg, se stabile$te, se organizeazi etc.
. Expresiiverbale impersonale: este necesar.
. Adverbe
Ei
loculiuni adverbiale de tipul: in mod necesar, in mod obligatoriu, de
asemenea etc.
. Prepozitii gi loculiuni prepozitionale de tipul: in calitate de, in scopul, in
vederea, referitor la etc.
c) La niuel sintacfic sunt frecvente:
. Grupurile predicative cu verbele ,,a trebui", ,,a
putea",
. Construclii infinitivale: ,,indatorirea de a respecta legile
1drii".
d) La niuel sfr/isfic se caracterizeazd prin;
o Prezenta unor cligee (ex,
,,drept
care s'a tncheiat prezentul proces'verbal'r).
. Coordonarea ln frazd,
. Lipsa predicatului sau a verbului copulativ (ex, Fumatul interzis!, Intrarea
opritd!, Ieqire).
. Respectarea unor reguli de graficd (ex, cerere, curriculum-vitae etc.).
Textul de lege (tip de text oficial)
Este un tip de text oficial
furidic),
o comunicare in masd care aduce reglementdri
referitoare la un anumit comportament civic, social, moral, cetd{enesc etc.
o
(tarerea (tip de text oficial)
l,lstc un tip de text oficial, cu puternice caracteristici formale care confine o solicitare
st:r'isi adresat6 unei oficialit5{i in vederea oblinerii unei solu{ii.
Curriculurnuitae (tip de text oficial)
l,lste un tip de text oficial, o scurti autobiografie care cuprinde toate datele privind
informaliile personale, situatia profesionald, educalia qi formarea, aptitudinile
$i
rrrrnpeten{ele personale, pasiunile si hobby-urile etc. unei persoane.
Stilul publicistic
lndeplinegte funclia de mediatizare, de largi informare a opiniei publice despre
diverse evenimente (economice, politice, sportive, sociale).
Caracteristici:
. Influenleazd opinia publici.
.
Contopeqte dou[ tipuri de comunicare: informatiud qi afectiutr.
. Eexprimi o tendintd, o atitudine.
. Continutul reflect[ realitatea imediati (transmite informa{ii actuale).
. Se caracterizeazl prin accesibilitate.
'
Unele forme se apropie de stilul qtiintific sau de stilul colocvial sau de stilul beletristic.
r Poate fi completat de mijloace extralingvistice (desen, schit6, scheme etc,).
Are forme rariate: articol, cornunicat, reportqj,
Etire,
interuiu, text publicitol
(slogan publicitor).
Func{ia mesajului publicistic este:
. informarea,
. mobilizarea,
. conuingerec (are caracter persuasiv).
Persuasiunea poate fi: adresatd rafiunii, adresatd afectiuitd{ii.
Particulariteti Ingvistice :
. Respect6 normele limbii literare.
. Utilizeazi titluri gocante pentru a atrage atenlia sau a stArni interesul.
.
Utilizeazi citate din surse directe,
. Este sensibil la nouthti, la inovatii.
. Propozitiile sunt enun{iative, lungi, dezvoltate sau enumerative.
. Recurge la formuliri eliptice.
. Uneori recurge la figuri de stil qi procedee artistice, construc[ii retorice etc.
7
Reclc'ma (tip de text publicistic)
Este un discurs fhcut de o institulie specializati la cererea unui client. ln cazul acestui
tip de discurs nu intereseazd autorul. Tema unei reclame este produsul sau serviciul
pe care il promoveazd din perspectiva calithtilor, a efectului sau a beneficiilor.
Discursul reclamelor se situeazl la granila dintre nonficlional qi fictional, fiindc[ o
parte a discursului foloseqte termeni cu sens denotativ (partea care se refer5 direct la
produs/serviciu), iar o alti pade (prin care produsul este mediatizat) foloseqte un
diccurg fietional (iocurl tle cuvinter omonimer metafore, personificdri etc,),
Aatfel, neelsmd st ur text de dlmenalunlrodunc eu putarnlsH funette per6uncly{,
Estc constrult ln
jurul
unul slogan ql poate fl dublat de o lmagine,
Caracteristici:
. Sl fie relevanttr pentru public qi pentru produs.
, Sd evidentieze cel putin un beneficiu al produsului,
r Sd transmitd un singur mesaj clar, concis, cu umor.
.
SE influenteze consumatorul.
Exemplu:
,,Radio
de pici"
-
reclami pentru un post de radio condus de copii.
. Efectul publicitar este obfinut prin omonimia cuvAntului,,prci ".
.
,,pici": copil mic.
.
Verbul ,,a
pica" la persoana a doua, nr. sg. ,,de
prci" este o expresie care exprimi
admiraIia.
.
,,Radio de pici" are doud sensuri: radio condus de copii, un post de radio
uimitor.
Stilul colocvial
indeplineqte funclia de comunicare in sfera relaliilor particulare, in planul vielii
cotidiene.
Este stilul funcfional stdpAnit de toti vorbitorii. Este stilul conversa{iei uzuale.
Modalit6fi de comunicare:
. Dialogulorsl.
. Dialogul scris (scrisori).
. Monologulscris
Qurnalintim).
. Monologul oral (reletdri, anecd.ote, urdri,felicitdri etc.).
B
Caracteristici:
.
Abundentd (repetilii, tautologii, cliqee
- ex. ,,ce mai faci?",
,,sd-li fie de bine,, etc.)
sau economie in exprimare (ex, abrevieri:
,,fe, fe urgent6" = foarte, foarte urgentX;
,,casd" = casd de bilete).
. Are mare incircituri afectivi (exprimi indeosebi gAnduri, idei, sentimente ex.
sentimentele se exprimd prin diminutive, augmentative, superlative).
.
Recurge la miiloace nonverbale (gesturi, mimici).
.
Unele reguli gramaticale pot fi incdlcate.
. Se pot folosi termeni argotici, elemente de
jargon, particularitili regionale.
.
Presupune relaxarea qi naturalelea comunic[rii.
. Calitdtile individuale ale stilului sunt: naturalefea, variafia stilisticd si oralitatea
Func{ia mesajului colocvial este:
.
informareq,
.
diuertismentul (de a distra),
. cominicareo (convirbirea) obignuitd, simpld.
Din punct de vedere afectiv (emotional) mesajul poate fi:
.
emottu (transmite emotii, sentimente),
. persuasiu,
. critic,
. exprimdoopinie.
Particularitefl [ngvistice :
.
La nivel lexical: regionalisme, elemente de jargon, argou, neologisme la modd.
. La nivel morfo-sintactic:
. Utilizeazd variante literare qi variante regionale ale cuvintelor, ale plr{ilor de
vorbire de ex. forme pronominale gi verbale regionale (ila, aia, [gtia, s-o dus, o
fost etc.)
r Pronume, adjective qi adverbe nehot[rAte (ex. unul, altul, cineva, undeva etc.)
.
La nivellexical:
'
Recurge la formuliri eliptice, inversiuni, intreruperi, paranteze
. Folose$te diminutive, superlative expresive, zicale, proverbe, abrevieri, uneori
figuri de stil uzuale, cuvinte peiorative, construclii cu interjeclii
Jurnalul (tip de text colocuial)
Este specie a memorialisticii care constd in insemnlrile zilnice ale unei persoane cu
scopul de a nu uita trecutul,
9
Caracteristici:
r Notarea calendaristicd a evenimentelor,
. Subiectivitatea,sinceritatea.
'
Destinatia este refuzatd, are caracter intim.
. Exprimarea este spontand, naturald.
'
Se foloseqte persoana I.
Scrisosrea (tip de text colocuial)
Este o formd de comunicare scrisX intre douX persoane aflate la o distan{6 spa{ial6
mai mare, un schimb de idei, opinii, impresii a doi oameni sau a doui personalitdli.
Stilul artistic
(beletristic)
Este o formi de comunicare literari, avAnd domeniul de manifestare esteticul. Se
opune tuturor stilurilor functionale pentru ci nu transmiterea informaliei este
esentiald ci forma (modul) de transmitere a informaliei.
Caracteristici:
.
Libertatea in exprimare.
. Influentarea esteticd a receptorului.
. Stilul este individualizat.
.
Utilizeazd toate mijloacele de expresie (sensul conotativ al cuvintelor, figuri de stil,
imagini artistice).
r Nu are mijloace de exprimare formale, prestabilite, dupd modele.
r Se caracterizeazd prin boghlie lexicald.
.
Utilizeazi moduri de expunere: dialog, monolog, descriere, naraliune.
Funcfia mesajului artistic este:
. inlluentareesteticd,
. informare subiectiud (emotional[, prin sentimente),
.
func(i.e
poetrcd (esteticd).
Calit[Iile generale qi particulare
ale stilului
I)cfinitii ale stilului:
. Felul personal de a se exprima al unei persoane.
.
Modul particular de folosire a resurselor limbii in diverse domenii de activitate.
.
Ansamblul mijloacelor folosite pentru a obline efecte artistice (in acceplie literari).
CaItetile generale ale stilului
Clo,rito,tes.:
. Exprimarea clard, logicd, coerentl a gAndurilor, sentimentelor gi a ideilor.
r Se obtine prin folosirea unor cuvinte al clror sens ste consacrat
Ei
prin evitarea
termenilor prea specializali, rarl, eonstruetli pleonactiea, echlvoce, paradoxale,
Abateri d.e Ia clsritate:
a) Obscuritatea:
r Pronuntarea incorectA, deformat[ a cuvintelor
. Text ilizibil (grafie-scris)
. Folosirea unor cuvinte necunoscute (regionale, arhaice, neologice)
'
Folosirea unor forme qi structuri sintactice neobiqnuite
b) Nonsensul: exprimd o contradic{ie logicd, formularea sau conlinutul devin
absurde. Ex.:
,,M-am transportat la localitate, pentru ca sd-!i repet cd te iubesc precum iubegte
sclavul lumina qi orbul libertatea." (L L. Caragiale)
c) Paradontl: exprimd o opinie contrard celei general acceptate sau eviden{iazd o
contradicfie fali de uzul curent, Receptorul este surprins, suferl un goc psihic, Ex.:
,,Cine-ar
putea si spunX
CAli secoli au trecut
De-o lund,
De cAnd nu te-am vdzut." (George TopArceanu)
d) Echiuocul: consecin{a unei formuldri care se poate interpreta diferit, Ex. I
Sunt haine (echivoc grafic).
haine = imbricdminte
haine
= rdi
10
11
e) Pleonasmul: repetarea aceleiagi idei prin doutr cuvinte diferite aflate ln raport de
subordonare. Ex,: primele inceputuri; moq b5trAn; avansali inainte; prea superior.
fl
Tautologia; repetarea aceleiaqi idei prin doud cuvinte aflate in relatie de
coordonare (ex, cergeqte mild qi lndurare; este umflat qi boboqat) sau asociere (ex.
m6nAncd curechi cu varzi) sau repetitia aceluiaqi cuvAnt intr-o funclie sintacticX
diferit6 (femeia-i tot femeie).
Corectitudinea: respectarea normelor limbii literare in organizarea comunicirii.
Originalitatec: se opune stilului banal, permite personalizarea textului. Ex.
operele literare.
Precizia: consti in utilizarea riguroasl a mijloacelor lingvistice necesare pentru
exprimarea ideilor qi sentimentelor.
Aboteri de Iaprecizie:
o Prolixitatec: in exprimare trddeazi o gAndire lipsitl de contur, nedisciplinati,
Comunicarea este inclrcat[ de cuvinte de prisos.
o Digresiunec: este o abatere de la ideea centrald, directoare a comunicdrii,
vorbitorul dezvolt5 idei paralele sau suprapuse ideii centrale, Ex. ,,Bonjur... Md
recomand Tarsifa Popeasca, vdduva lui priotu Sava de la Caimata, care a ddrAmat-
o Pache cAnd a ficutbulivardul dl nou, qi fiu-meu, Lae Popescu" (I. L. Caragiale)
Proprietatea: utilzarea mijloacelor adecvate pentru exprimarea gAndurilor gi
sentimentelor. Proprietatea termenilor presupune cunoaqterea sensurilor primare,
derivate, figurate ale cuvintelor.
Lipsa de proprietate poate fi inleleasl in doul feluri:
. Modificarea intelesului unui cuvAnt prin transfer (ex. metafora).
. lntrebuintarea greqit6, nepotriviti a cuvintelor.
Ex. Ceasulvid cb stalioneazd. (incorect).
/
Ceasulvld cd std. (corect).
Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literari.
Abateri de Ia puritate:
'
Folosirea unor cuvinte, sensuri qi construcfii arhaice sau neologice.
. Folosireacuvintelorpopular-regionale.
. Folosirea termenilor argotici etc.
L2
Calitelile particulare ale stilului
Naturalelea: exprimarea fireasc[, degajatd, lipsitd de constrAngere. Aceastd
calitate are doui izvoare: stipAnirea perfectd a resurselor limbii
Ei
stipAnirea
obiectului comunicdrii.
Simplitatea: constd in reliefarea valorii sugestive a cuvintelor, formelor qi
structurilor simple. Se realizeazi prin folosirea structurilor sintactice obiqnuite,
simple cu circulatie largd in rAndul vorbitorilor de limba romAni.
Arrnonia: este o calitate care conferi comunicdrii muzicalitate.
Dernnitatea: constd in folosirea cuvintelor qi expresiilor admise de simtul cultivat
al limbii. Ea cere sd se evite ceea ce este necuviincios, grosolan, trivial,
Retorlsmul: constd in folosirea unor cuvinte qi structuri care imprimX comunicirii
o noth entuziasti, pateticd.
Urnorul: const[ in sesizarea qi reliefarea aspectelor ridicole ale vie]ii.
Ironio': consti in sesizarea, evidentierea qi negarea aspectelor negative ale vietii,
prin disimulare.
13
Tipuri de texte
Textul este o succesiune ordonati de cuvinte, propozifii, fraze prin care ni se
comunici idei.
Textul narativ (literar qi nonliterar)
Presupune o succesiune de evenimente desfdqurate ln timp qi spatiu. Accentul lntr-un
text narativ cade pe ce se lntAmpl[. Drept urmare, existH qi multe texte nonliterare
narative, Dach lntr-o descriere accentul cade pe grupul nominal (substantiv +
adjectiv, cu rol de epitet), tntr-o naraliune accentul se deplaseazd c[tre grupul verbal,
deoarece verbele indicd o cronologie a evenimentelor, Timpurile verbale folosite
frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus. Textul narativ se
defineEte printr-o situa{ie in care existl narator, ac}iune personaje, nara}iune ca mod
de expunere.
Textul descriptiv (literar qi nonliterar)
Iivocl scene, persoane, obiecte, emotii qi se concentreazl asupra detaliilor
tlcscliptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de citre autor,
Bste nn text in care sunt prezentate informa{ii despre obiecte, personaje, locuri,
fenomene ale naturii etc. Descrierea poate apirea atAt \n texte literare (tabloul
-
descrierea unui peisaj, a unor scene din viala sociali, a unui interior sau a unui obiect
eIc.; portetul
-
descrierea fizicd qi/sau moral[ a unui personaj), cat qi in texfe
nonliterare (ghiduri turistice, texte qtiintifice, prezentarea unor produse etc.).
Descrierea literard/subiectivd se caracterizeazd prin urrndtoarele
trrisritun..
. infEtiqeaz6 un coll din naturd, un fenomen, un personaj.
. Prezintd impresiile pe care le produce obiectul descris.
. Transmite emotii qi sentimente (prezen{a subiectivitdjii).
. Apar imagini artistice (vizuale, auditive, dinamice, olfactive etc.).
.
Contine multe figuri de stil, mai ales epitete, metafore, compara{ii, personificdri,
enumeralii.
'
Predomind substantivele qi adjectivele cu valoare de epitet, iar verbele sunt
putine.
L4
Itolositd in textele narative, descrierea are rolul unei pauze narative
-
timpul
rrara{iunii avanseazd, in timp ce timpul actiunii sth pe loc.
Descrierea literard poate
fi:
. De tip tablou (tabloul unei lupte, al unui anotimp, al unui fenomen al naturii)
. De tip portref (prezentarea sumari sau amXnunlitl a trds[turilor fizice sau morale
ale unui personaj).
'h d.sdturile des crierii
stiinffice /
obiectiu e
/nonliter
sr e :
.
Oferh informafii precise, exacte.
. Nu include pHrerile gi impresiile personale.
. Nu apar figuri ile stil.
. Exprimarea este clari qi concisd.
. Obiectivitate.
Textul informativ
(nonliterar)
Este textul care transmite un mesaj intr-o manieri organizati, ierarhizati,
Informaliile transmise nu vizeazi stabilirea unei concluzii, Transmite cititorilor idei,
modeleaz6 intelegerea, ofer[ explica{ii in legdturi cu diverse obiecte, fenomene,
situatii, atitudini ale unor persoane, demonstreazl cum se face un lucru, cum
funclioneazl un aparat, cum se fac obiectele etc. Uneori textul informativ se poate
combina cu texte de tip explicativ, descriptiv sau argumentativ. Texte informative
sunt considerate gtirile, articolele de ziare, textele qtiinlifice, textele de tip utilitar
(modul de folosire a unor aparate, relete culinare, reclamele publicitare, anunfurile,
buletinul meteo etc,). lntrebdrile care evidenliazi specificul textului sunt: Despre ce
se informeazd?, Cine?, Ce?, l,Jnde?, C\tm?, De ce?. ln textele informative, emildtorul
este o prezenJd discreti, estompatd.
Textul argumentativ
(nonliterar)
Este scris cu scopul de a convinge cititorul cX o afirma{ie este
justd,
cd poate sX
accepte opinia exprimatd. in exprimarea punctului de vedere scriitorul apeleazE la
diverse strategii retorice, Textul argumentativ apare in diverse situafii de
comunicare: in discursuri politice, prezentdri de carte, eseuri, cronici, articole de
presd, reclame publicitare etc.
15
Textul argumentativ are trei pirfi:
. O ipotezd (teza, propozitia care exprimi ideea de bazd ca argumentarea sX fie
validX, propozitia care exprimd ideea de bazd trebuie sd aibd valoare de adev6r).
. Argumentul,/ ar gumentele qi exemplul/ exemplele.
, Concluzia (concluzie: propozilia declarativd cu valoare de adevir, propozilia care
exprimh clar pozifla celui care a construit argumentatia),
Discursul argumentativ se recunoaqte dupi prezen{a indicatorilor de argumentare:
pentru cd, deoerece, de aceea, intrucdt, deci, asadar care introduc argumentele,
dacd.
Si
numai dacd, prin care se introduc argumente restrictive, in primul rAnd, in
al doilea rdnd care introduc argumentele lntr-o ordine preferatX de emildtor
(ordinea logicd),in concluzie, nu poete, nu trebuie care introduc concluziile.
Tipuri de raporturi qi conectori
Registre stilistice
Scnsul unui text este determinat de situa{ia de comunicare in care se realizeazi
llansmiterea mesajului, de identitatea emil[torului
Ei
a receptorului, de momentul,
Iocul
Ei
scopul comunic[rii.
l{egistrul limbii reprezintd un mod de utilizare concretd a nivelurilor de limbd
cxistente, acoperind toati sfera activit[fii de comunicare verbal5.
Utilizarea limbii romAne in situalii concrete de comunicare actualizeazd diferite
registre stilistice in funclie de care existi mai multe tipuri de limbaje.
Limbajul standard
(curent)
Este o variantd stilisticd a limbii literare folositd in comunicarea zilnicd, in condifii
obignuite de comunicare.
Este utilizat cel mai frecvent in ziare, in
Ecoal6,
in situa{iile oficiale de comunicare, in
planul vie{ii cotidiene.
Caracteristici:
. Utilizarea unui vocabular uzual, inteles de oricine.
r Pronuntare ingrijitI, eliminAndu-se termenii regionali, populari, arhaici, jargonul,
argoul,
. Respectarea normelor limbii literare (corectitudine).
. Eliminarea expresivititii, a afectivitXtii, a spontaneit[tii.
Limbajul literar
Este aspectul cel mai ingrijit al limbii care se manifestd mai ales in exprimarea scrisd
gi necesiti respectarea anumitor norme.
Caracteristici:
. Utilizarea unui lexic diversificat, sofisticat.
. Formulare ingrijitd, elevat6.
. Respectarea normelor limbii literare (corectitudine).
Raporturi Conectori
Comparativ
(analogic, insumare)
9i...9r,'
de asemenea; adicd; in plus; ca gi; mai degrabd;
Ia
fel
ca
6i;
Ia asta se mai adaugd; acest lucru se
aseamdnd cu; acest lucru aminteEte de eIc,
Disjunctiv
(alternativ)
sau... sau; nici... nici...;
fie... fie;
numai dacd; cu
excepfia; acestfapt exclude; acestfapt diferd de; ... este
incompatibil cu eIc.
Contradictiv
(opozitie)
dar; ori; cu toqte acestea; prin opozifie cu,' ln sens
contrar; in pofida; ln loc de; chiar dacd; impotriua elc.
Enplicativ
(cauzd/efect, motivalie)
pentru cd; deoarece;
fiindcd;
iatd de ce; din moment ce;
din cauzd cd; prin urmare; ca urmare etc.
Deductiv
(concluzie)
ln consecinfd; deci; acestfapt implicd
/
aduce cu sine
/
conduce Ia; drept urmare etc.
Enumerativ
(ierarhizare)
in primul rdnd; in al doilea rdnd; in cele din urmd eIc.
L6
L7
Limbajul oficial (solemn)
Este folosit in sfera relaliilor oficiale sau culturale. Se utilizeazd atAt in scris cAt
Ei
oral, ca de exemplu in diploma{ie, politicd, justi{ie, examene.
Caracteristici:
.
Utilizeaz6 un limbaj pretentios, cu termeni de specialitate,
r Pronuntia este foarte ingrijit[, uneori formal5,
r Sunt respectate cu strictele normele limbii literare la orice nivel.
'
Exprimarea este clar[, precis[, sobrA, foarte formald.
r
Este un stil obiectiv, impersonal.
Limbajul familiar (colocvial)
Este un limbaj utilizat, ln special, tn comunicarea oral5, cu persoanele foarte
apropiate, ca rude, prieteni, cunogtinle. tn scris, apare in corespondenlX qi, mai rar,
in scrierea de tip jurnalistic,
Caracteristici:
r Are o puternicd notd de expresivitate, spontaneitate, naturalefe.
. Are lnclrcdturX afectivd (emotional6) prin folosirea diminutivelor, augmentativelor,
superlativelor expresive, a interjecf iilor.
. Predomind termenii familiari, uneori argotici.
.
Pronunlia nu este foarte ingrijiti, normele limbii literare nu sunt rcspectate cu strictele.
Limbajul popular (regional)
Este mai ales oral, fiind folosit qi in literatura scrisi cu scopul de a reda culoarea
locald sau de a crea impresia de autenticitate. Are un aspect mai pu{in elaborat.
Existi variante regionale ale limbajului popular.
Regionalismele sunt forme lingvistice specifice vorbirii dintr-o anumitd zond
geografici a
|irii.
Existi:
. Regionalisme fonetice: chiatrd, dd pd,
Sarpili
etc.
. Regionalisme morfosintact ice
fdcutdrd,,
g iurat, b ag iucurind elc.
. Regionalisme lexicale: curechi, barabule, buduroi, ddulat, cucurln, Iepedeu etc.
. Regionalisme semantice: deloc\nBanat inseamnl imediat.
1B
Limbajul arhaic
l,lste o variantl a limbii care conline cuvinte, expresii, forme gramaticale care
tlispirut din limba comund sau nu se mai folosesc in vorbirea actuald.
liste utilizat in operele literare cu efect expresiv, avdnd funclie de evocare sau
(:r'earea
a culorii locale.
Limbajul argotic
Este definit ca un limbaj codificat, folosit de anumite grupuri sociale cu inten{ia de a
nu fi in[eleqi de alli vorbitori.
Caracteristici:
.
Se utilizeaz[ de grupuri sociale restrAnse.
. Utilizeazi un vocabular specializat, cu termeni codificafi.
. Vocabularul se schimb[ repede pentru a nu fi in{eles.
. Se reinnoieqte, se imbogdte$te permanent,
Limbajul de
jargon
Este o variantd a limbii care se delimiteazi dupi criterii sociale, culturale sau
profesionale. Este folosit de anumite categorii de vorbitori cu scopul de a impresiona
prin modul de exprimare qi de a se distinge de restul vorbitorilor.
Jargonul este:
. Un limbaj tehnic, de specialitate.
. Un limbaj deformat prin preluarea de cuvinte strdine (din alte limbi).
au
de
L9
Textul literar qi
textul nonliterar
Mesajul poate fi structurat sub
functie de scopul comunicdrii
transmise.
forma unui text literar sau text nonliterar, 1n
qi modul particular de concretizare a informa{iei
Si aib[ caracter reflexiv.
Sd emo{ioneze receptorul.
Si aibl o construclie specificd Qimbaj conotativ, bogltie lexicali, unicitate,
expresivitate).
Textul nonliterar
Se raporteazd la anumite aspecte ale realitd{ii
Ei
comunicd un confinut in care se
manifestd mai ales functia referenliald a comuniclrii.
Textul nonliterar prezintd realitatea qi are ca scop transmiterea de informatii c5tre un
cititor prin diferite registre stilistice. Yizeazf domenii diverse ca de exemplu cel
qtiinfific, juridico-administrativ
sau mass-media audio-vizuald.
Caracteristici:
. Este o situa[ie de comunicare din care lipsesc mijloacele artistice (pot fi folisite
mijloace artistice dar nu cu efect expresiv).
r Transmiterea informaliilor se bazeaz5 pe sensul denotativ al cuvintelor prin care
se transmit informa{ii despre realitate,
. Emitdtorul este obiectiv qi prezintd realitatea concretd.
. Receptorul este cititorul.
.
Contextul comunicirii diferd in functie de ideile autorului, in func{ie de tipul
comunicirii,
. Mesajul este unic, neutru.
. Limbajul se caracterizeazd prin exactitate, precizie qi claritate deoarece se
ltilizeaz| sensul propriu al cuvintelor.
. Continutul se adreseazd mai ales raliunii pi gAndirii logice.
Pe scurt
Pentru ca un text sd fie considerat nonliterar trebuie:
. Si transmitd idei, informa{ii, date, evenimente sau intAmpldri reale.
. Si aibi caracter obiectiv, cu afectivitate minimd.
. Sd informeze receptorul.
'
Sd utilizeze un limbaj specializat pe domenii de activitate.
. Sd se respecte normele de redactare a textului func{ional.
a
a
a
Textul literar
Este o formd de comunicare artisticX, pentru cd in el se recunoa$te originalitatea
reflectdrii lumii inconjuritoare de cdtre scriitorul operei literare (populare sau culte),
Aceste texte sunt fic{iuni, chiar daci pornesc de la realitate.
ln textul literar se manifestd funclia poetich a limbajului, pentru c[ accentul se pune
pe expresivitatea confinutului, pe modul de transmitere a mesajului qi nu pe
informaliile oferite.
Caracteristici:
o Este o situafie de comunicare in care sunt prezente mijloacele artistice (figuri de
stil, imagini artistice),
.
Transmiterea informaliilor se bazeazH pe sensul conotativ al cuvintelor prin care
se sugereazl ac{iuni, stdri sufletegti, atitudini ale unui personaj (in textele epice)
sau ale eului liric (in textele lirice).
.
Emitdtorul este subiectiv, prezentAnd o lume fictivd.
'
Receptorul este cititorul,
.
Contextul comunicXrii se raporteazd la ac{iune, narator, personaje, conflicte,
spafiu
Ei
timp (ln textele epice) sau la eul liric (ln textele lirice).
. Mesajul poate fi interpretat ln mai multe feluri deoarece are ca scop oblinerea
efectului expresiv gi al sensibilizdrii,
. Limbajul este expresiv, realizAndu-se cu ajutorul figurilor de stil
9i
al procedeelor
artistice.
r
Continutul se adreseazd sensibilitHtii, imaginafiei qi emofiei estetice a cititorului,
o Are caracter reflexiv.
Pe scurt
Pentru ca un text sd fie considerat literar trebuie:
. SX contind fapte qi intAmpldri imaginare.
r Sd transmitX o impresie individuald, subiectivi asupra realitdlii.
20
2L
Proba scrisfl
(subiectul
r + z)
Genuri literare
Genul liric
Genul liric desemneaz[ acele opere liteare in care se dezvhluie complexitatea lumii
interioare qi viziunea unicx despre lume, filtratd prin prisma eului creator.
Caracteristici:
. Transmite in mod direct triirile, sentimentele, ideile eului liric.
'
Favorizeazd sensurile figurate ale cuvintelor.
o Recurge la imagini artistice, figuri de expresivitate
Ei
la figuri de stil in exprimarea
ideilor, sentimentelor, gAndurilor.
'
Recurge la mijloace de expresie formale (elemente de prozodie) cum ar fi ritmul,
rima, versul, versul liber, strofa.
. Trdirile eului liric sunt de o mare diversitate (iubire, tristefe, bucurie, fericire,
melancolie, nostalgie, apdsare sufleteascd etc.) gi sunt exprimate prin diferite
ipostaze ale acestuia: indrdgostit, contemplator, confesor etc.
spccii literare: oda,irnnul, elegia, pastelur, sonetul, ronderur,rneditafia etc.
Comunicarea in textul poetic
(lrrrrunicarca
in textul poetic este axati mai mult pe pro\,'ocarea sensibilitetii, a emo{iei.
M
ij
lo ac e Ie c onrunicdrii
Propozil[a: textul poetic presupune un alt tip de propozi]ie ce nu se organizeazd
pentru a reda o ac{iune, ci pentru a reda un imaginar poetic.
secuenfa poeticd: reprezintd o succesiune de propozilii care alcdtuieEte o imagine
poetici, axat6 pe o idee, o emo{ie.
strofa: poate si se identifice cu secventa poeticS, sd cuprind6 mai multe secvente sau
sd alcdtuiascd o secven{d cu strofa/strofele urmdtoare.
Instan(ele comunicdrii in textul poetic
Comunicarea in textul poetic este definitd prin eul liric qi prin raportul autor-eul liric.
Autorul/ P oetul: creatorul versurilor.
24
LtLl liric: este acea instan{[ (acel cineua, mai mult sau mai pu{in identificabil) care
comunic6 prin textul poetic idei, gAnduri, sentimente. Este ,,o
voce" a emi{dtorului
care este o abstrac{ie
Ei
nu trebuie confundatd cu persoana fizich (poetul).
Mdrcile lexico-gramatlcole (insemne/embleme) ale prezen{ei eului liric in textul
poetic pot fi:
. Verbe Ia persoana I, pronume
5i
adjectiue pronominale de persoana f (daci sunt
dominante, vorbim despre o confesiune lirici
/
mirturie
/
destdinuire directi a
sentimentelor sau ale gAndurilor).
. Verbe, pronume, adjectiue pronominale de persoana a II-a, uerbe Ia imperatiu,
substantiue in uocatiu, interjeclii exclamatiue (daci sunt prezente vorbim de un
discurs liric
/
un monolog adresat, respectiv o adresare directi c[tre ,,un
personaj
Iiric".Ex. ,,Ce te legeni..." de Mihai Eminescu).
. Verbe, pronume
9i
adjectiue pronominale de persoana I plural (dacd sunt
prezente atunci ipostaza eului liric este acela de reprezentant al unei colectivit6li
in numele clreia vorbegte),
Tipuri de lirism
.Lirdsm subiectiu: tipul de discurs Iiric prin excelen{d subiectiv, personal, rostit cel
mai adesea Ia persoana L
Lirism obiectiu: tipul de discurs liric prin care subiectivitatea eului este disimulatd,
iar autorul comunici cu cititorul prin intermediul unor mbqti sau roluri. Poezia liricX
obiectivd este numitfl qi lirica rolurilor (ex,
,,Luceaf6rul",
de Mihai Eminescu). Se
caracterizeazH prin folosirea persoanei a III-a,
Tr[s[turile limbaj ului poetic
Reflexiuitatec este o caracteristicd a limbajului poetic modernist. Textul liric este
un monolog interior sau un monolog adresat cu puternice note meditative, avAnd
caracter confesiv, prin care se exprimi trdiri, emofii sau idei profunde, Tonul poeziei
poate fi elegiac, Intelectualizarea emotiei contribuie la reflexivitatea limbajului
poetic, deoarece discursul poetic este, in primul rAnd, rezultatul unui proces de
meditalie asupra condiliei umane. Din punct de vedere stilistic, limbajul reflexiv
presupune confesiunea directi, prezen{a mdrcilor gramaticale ale eului liric,
valorificarea sensurilor figurate ale cuvintelor, prin care poetul igi mdrturiseqte
trdirile, emotiile. (Ia moderni$ti, Ia romantici)
Ambiguitateo este o trlsituri specificd a Iiricii moderniste gi a liricii
contemporane, realizati printr-un limbaj poetic aparent simplu, fird o evidentd
25
incirc[turl de figuri de sti]. Invers proportional cu simplitatea limbajului creqte insi
dificultatea descifririi ideii poetice, a mesajului. ln poezia postmoderni ambiguitatea
discursului liric este sporit de renunlarea la punctualie sau de asocierile aparent
absurde ale unor termeni, (Ia moderniEti, Ia postmodernigti)
Sugestia este una dintre caracteristicile limbajului poetic. Imaginarul poetic este
conturat ln imagini cu mare putere de evocare, astfel incAt spa{iul poetic devine o
stare de spirit. Cu ajutorul simbolurilor, al imaginilor artistice, al asocierilor
neobiqnuite (inedite) de termeni sau cu ajutorul alegoriei este construit mesajul. (la
simboliEti)
Expresiuitatea se referd la capacitatea limbajului poetic de a exprima lntr-o
manierd plasticd, diferitfl de acea a limbajului uzual, idei concentrate, cu maximd
incdrc[turi afectivl qi subiectivh. Expresivitatea se realizeaz5 atAt prin figuri de stil,
prin imagini artistice, prin sintaxa poetic6, prin topic6, punctua{ie qi prozodie, cAt qi
prin modul individual al fiecirui poet de a folosi materialul lexical (sensurile
cuvintelor) al limbii.
Figurile de stil
Fi.gurile de sfil sunt procedee prin care se modifici in{elesul propriu al unui cuvAnt
sau constructia gramaticalI uzualE pentru a da mai multl fortd unei imagini sau
expuneri. Sunt utilizate pentru a cre$te expresivitatea unui text, care nu definegte, ci
sugereazd, pentru c[ Iumea prezentatd este imaginard, Figurile de stil nu se opresc la
limita unui cuvint, ci implicd secvenle mai ample, uneori lntregul text.
Figuri de sunet
Aliteralia consti in repetarea unor consoane sau silabe de obicei din rdddcina
cuvintelor, cu efect imitativ sau expresiv (simbolic). Ex.: ,,Prin vulturi vdntul viu
vuia" (George CoFbuc)
Asono:nfa constd in repetarea vocalei accentuate in dou6 sau mai multe cuvinte.
Ex.:
,,Cdci
unde ajunge nu-i hotar" (Mihai Eminescu)
Onomatopeec este un cuvAnt alctrtuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se
imit[ sau se sugereaz[ sunete din natur[. Ex.: Tbopotele de pe coridor i-au
determinat sE iasX din sala de qedinte.
26
Figuri semantice
Personfficared este o figurd de stil prin care se atribuie insuqiri omeneEti unor
fiin{e necuvAntdtoare, unor lucruri sau unor fenomene ale naturii. Ex.: ,,Din
v[zduh
cumplita iarnd cerne norii de zdpad6..." (Vasile Alecsandri)
Cornpo;rafia este figura de stil cu ajutorul cireia se exprimd un raport de
asemdnare intre doui obiecte, persoane sau ac{iuni, cu scopul de a evidentia unul
dintre termeni. Comparalia are doi termeni intre care apare un element de legdtur[,
care poate fi', ca, atm, precum, asemenea, aidoma, Iafel ca, asemdndtor cu etc, Ex.:
,,RAul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur..." (Vasile Alecsandri)
Epitetul este figura de stil care constd in determinarea unui substantiv sau verb
printr-un adjectiv, adverb etc., pentru a exprima acele insugiri ale obiectului care
infdfiqeazh imaginea lui aga cum se reflectd in simlirea qi fantezia scriitorului. Ex.: ,,O
pasdre cu glas arnar
/
Strebate parcul secular" (George Bacovia)
/ ,,ln seara
rizvrititi care vine
/
De la strdbunii mei pAnd la tine" (Tudor Arghezi)
Alegoria este figura de stil care consti in prezentarea unei idei abstracte prin
elemente concrete, substituind o imagine cu alta pe baza unor asemXniri. Ex.:
Alegoria moarte-nunti din balada populari,,Miori{a".
Metqfora este figura de stil prin care se trece de la sensul obipnuit al unui cuvAnt la
alt sens, prin intermediul unei comparafii subinfelese. Metafora este numit[
Ei
compara{ie prescurtatX din care s-a eliminat elemntul de legdturX dintre cei doi
termini compara{i. Metafora se combine frecvent cu alte figure de stil. Ex.: Pdrea cI
printre nouri s-a fost deschis o poartd,
/
Prin care trece albl regina nopfii moart[.
(Mihai Eminescu)
Figuri de construc{ie
Inuersiunea este figura de stil care consti in modificarea topicii propozifiei cu
scopul de a scoate in evidenfd, a accentua un cuvent din propozitie, Ex,:
,,Lacul
codrilor albastru
/
Nuferi galbeni il incarc[" (Mihai Eminescu)
Repetifia este figura de stil care const5 in reluarea de doud sau mai multe ori a
aceluiapi cuvent sau grup de cuvinte cu scopul accentuIrii acesteia/ acestora, Prin
repetifie se realizeaz[
Ei
muzicalitatea unui text, Ex,: ,,Dormeau adAnc sicriele de
plumb,
/
gi
flori de plumb gi funerar vestmAnt -
/
Stam singur ln cavou,.,
$i
era
vAnt...
/
gi scArfAiau coroanele de plumb." (George Bacovia)
Enumerafia este o figuri de stil, care conste in numirea consecutive a unor
argumente si fapte referitoare la aceeagi imprejurare sau Ia aceeaqi temd, pentru a
27
I
reda ceva cu mai multi for{5 de convingere. Ex.: ,,Si strecor pe un fir de a\d
I
Micqorata, sub{iata
Ei
nepipiita vaia}[." (Tudor Arghezi)
Oximoronul este o figurd de stil care exprim[ o ironie subtild sau un adev[r
usturitor sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. Ex.: ,,Suferin{[,
tu, dureros de dulce" (Mihai Eminescu)
Figuri de gdndire
Illperbola este o figurd de stil care constd tn exagerarea reattdili, folosind expresii
gi imagini sugestive, pentru a impresiona mai puternic, Ex,: ,,$i vorba'l e tunet,
r[sufletul ger,
/
Iar barba din stAnga-l qiunge la ce,
f $i
vodi'i un munte.
(George Co+bue)
AnfCteaa erte o flgurd de Etll baaatd
Fe
opodtla dlntrc dou& ldel, fensmene' altuatll,
prsonajo' exprosil etc,, care se pun reelproc ln relief, Ex,l ,,Ea un lnger ce se roag6
f
El un demon ce viseaz[," (Mihai Eminescu)
Figuri de adresare
Inuocafia retoricd este o formuli retoricX de adresare citre o persoand, absenti
sau imaginar6, de la care nu se agteapti, de fapt, nicio intervenlie, in literatura
clasic6, presupune ruga adresatl de poet muzei sau divinitetii.
Interogaliaretoricd este figura de stil care constl intr-o intrebare sau un qir de
intreb6ri adresate unui auditoriu din partea ciruia nu se aqteapt[ rispuns. Ex.: ,,Voi
sunteli urmaqii Romei?..." (Mihai Eminescu)
Exclannalia retoricd este figura de stil care const[ intr-un enun! prin care se
exprimi un sentiment puternic (tristele, bucurie, furie, surprizi etc.). Ex.: ,,Lumina
ce largb e! /
Albastru ce crud!" (Lucian Blaga)
Imprecalia este o figurI de stil prin intermediul ciruia se cere cu persisten!5
pedepsirea unei persoane sau se exprimX dorinla de a pedepsi, Se mai numeqte qi
blestem. Ex.: ,,Cd aga te-oi blestema,
/
De luna pe cer a sta
/
SteIeIe cd uor pica
/ $i
pdmdntul cd s-a-ntinde
/ $i
blestemul meu te prinde." (Mihai Eminescu)
Elemente de recurentd
Motiu poetic: unitate minimald care contribuie la conturarea temei intr-un text
poetic. ln literatura romantici, de exemplu, se intAlnesc motive precum
fortuna
28
Iabilis, uiala ca uis, titanul, oglinda etc. tn poezia simbolisti, motive frecvente sunt
muzica, oraSul, ploaia, neurozele eIc.
Lsitmotiu: o sintagm[, ofrazd., o idee care se repetX in opera literard, mai ales in
crealiile lirice (ex,
,,Sunt singur" in poezia
,,Lacustrd" de George Bacovia)
Elemente de prozodie
Versul este un rAnd dintr-o poezie. Se mai numegte shh.
Strofa reprezinti un grup de doui sau mai multe versuri unite prin inleles. Strofele
se delimiteazi lntre ele printr-un spatiu alb gi au un numlr diferit de versuri, dupd
cum urmeaz5:
. Strofa alcetuite dintr-un singur vers se numeste monostih.
.
Strofa alcdtuitd din doud versuri se numeEte drshh.
. Strofa alcdtuitd din trei versuri se numeEte terfind.
.
Strofa alcdtuitd din patru versuri se numeqte catren.
Poeziile in care versurile nu sunt gqupate pe strofe se numesc astrofice sau
continusttue.
Versul a,lb este versul frrd rimi.
Md.surs. reprezintl numdrul de silabe dintr-un vers. Ea se poate afla in urma
despdrtirii versului in silabe. Pentru a afla mdsura versurilor unei strofe sau a unei
poezii, va trebui aflat mai intAi m[sura fieclrui vers.
Ti oheul este unitatea metric[ alcdtuitd dintr-o silabi accentuati gi una
neaccentuata. Troheul este, in general, specific versului popular, fiind mai alert, mai
dinamic. Se asociazd cu stirile de suflet senine, optimiste. Se regiseqte gi in crealia
culti. Ex.:
,,Doini, do:ini, gientic
dulce ." (Folclor)
Iannbul este unitatea metricd alcdtuitd, in versificalia modernd, din prima silabd
neaccentuati gi a doua accentuata, Iambul este un metru grav, cu o tonalitate joasi,
scdzut6, sugerAnd tristelea, ap6sarea, meditalia, Ex.: ,,Mdritd fle dimineata,,.,'
(George Coqbuc)
Rimc reprezinti identitatea sunetelor la sfhrqitul a doui sau mai multe versuri,
incepand cu ultima vocal[ acc,entuatd, consti in a face si coincid[ silabele de la
sfrrqitul a doud sau mai multe versuri, Aceastd potrivire lncepe cu ultima vocali
accentuatd, CAnd rima este imperfectd, ea poart6 numele de asonanfd, ln aceastx
situafie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor gi, aproximativ, consoanele,
Tipuri de rimi:
. Rima imperecheatd: versurile rimeazi doui cAte doui (aabb).
29
v
il-
. Rima lncruciqatI: primul vers al unui catren rimeazd cu al treilea, iar al doilea
rimeazX cu al patrulea (abab).
. Rimd imbrl{iqati: rimeazi primul vers cu al patrulea
9i
al doilea cu al treilea
(abba).
. Monorim[: constd intr-o rimd ce apare succesiv la mai multe versuri qi este
specifici poeziei populare (aaaa).
. Rimd alb6: in poeziile contemporane (fdrd rimd).
Func{iile rimei:
. Metricd (parte componentd a metrului ce determind ritmul poetic).
. Eufonicd (valoare sonorX, muzicald),
. Organizatorici (determind organizarea textului in strofe).
. Semanticd (accentueazd sensul versurilor).
'
Esteticd (sensibilizeazS receptorul).
Arta poeticd este opera literard in versuri in care autorul igi exprimd crezul
liric/propriile convingeri despre arta literari qi despre aspectele esentiale ale
acesteia, Autorul iqi exprimd in mod direct concep{ia despre poezie (principiile de
creatie: elemente de laborator poetic, surse de inspiralie, teme, modalit5{i de crea{ie
qi de expresie; rolul social al poeziei) qi despre rolul poetului (rela{ia poet-
crea{ie/inspira{ie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea; rolul siu social).
Textul epic
f
proza narativ[
Acfiunea
Acfiunea este totalitatea faptelor
9i
intAmpldrilor dintr-o operd epic, Poate fi:
. SimplX, lineari, cu un singur plan narativ.
. Complexi, ramificati, cu ac{iune desfiqurati pe mai multe planuri.
Momentele subiectului
Subiectul operei literare este constituit din succesiunea faptelor qi a intAmplErilor la
care participd personaje care sunt caracterizate prin intermediul evenimentelor
povestite.
. Expozifiunea: este partea de inceput a ac{iunii in care sunt precizate locul,
timpul, unele personaje gi imprejuririle in care se desfiqoarb acfiunea.
. Intriga: este momentul care instaleazi conflictul operei, care pune in migcare
acfiunea.
3o
. Des:ft$urarea ac;iunii: conline totalitatea intAmpl5rilor Ei
a evenimentelor
care formeazd ac{iunea operei.
. Punctul culrninant: reprezint[ maxima intensitate a conflictului din operd.
. Deznoddtndntul: este finalul ac{iunii care cohtine rezolvarea conflictului.
Naraliunea
Este principalul mod de expunere al textelor epice care otganizeazd compozi[ia operei.
Narafiunea este o relatare a unor intAmpldri intr-o anumit[ ordine, care, legate de
personqje, formeazd acliunea unei opere epice, Autorul povestepte fapte qi intAmpl[ri
prezentate intr-un loc
Ai
un timp determinat.
Instanlele comuniclrii narative
Orice operi literari epicd instituie o rela[ie de comunicare specificd gi presupune
existenfa instanlelor comunicdrii Rarati!'ei autor, narator, personqi qi cititor,
eomunicare se face dinspre autor cbtle cititor prin intermediul naratorului qi al
person4jelor,
Autorul
Autorul este o persoani reald care ueeazd o operd qi igi prezinti propria viziune
despre realitate.
Cititorul
Cititorul este o persoand real5 care recepteazd mesajul unei opere literare, text pe
care il cunoaqte prin actul naririi.
Nglo,torul
Naratorul relateazd faptele
9i
intAmpldrile la care participd un anumit numdr de
personaje, El este vocea delegati de autor pentru a povesti lntAmpl{rile gi pentru a
descrie locurile qi personajele,
in funclie de perspectiva narativ[ existi mai multe tipuri de naratori:
o Narator omniscient: cel care qtie totul despre personaje, cum gAndesc pi cum
aclioneazl ele, Relatarea evenimentelor se realizeazd la persoana a III-a,
nara{iunea fiind obiectivE.
t Nerator omniprezent
/
narator-personaj: cel care participH la ac{iune qi este
implicat afectiv in evenimente. Relatarea se realizeazd la persoana I, nara{iunea
fiind subiectivi.
31
rr
. Narator-martor: cend relatarea faptelor se face din punctul de vedere
naratorului. EI povesteqte la persoana I dar nu apare in dialoguri.
ln funclie de gradul implicdrii in evenimente naratorul poate fi:
.
Obiectiu; neimplicat in evenimente, omniscient qi omniprezent, poveste$te,
mod obiEnuit, la persoana a III-a
t Subiectiu: este qi personaj al operei qi povestegte evenimentele la persoana I
Personojul
Personajul este o persoand fictivi, creati de autor care ac{ioneazi intr-o operd literari.
Personajele pot fi incadrate tipologic:
. Dupd locul ocupat in operi:
. Principal
. Secundar
, Eqisodic
. Dupd modul in care sunt constituite:
. Indiuidual
. Colectiu
. DupI calithlile morale pe care le de{ine:
.
Pctzitiu
. NclJ1tiu
. Dupir laportul Ior cu realitate:
. Fcntosfic
. Legendar
. Istoric
. Alegoric
al
ln
Realist (caracter tipic care se manifesti in imprejurdri tipice, provenit din
diferite straturi sociale)
Naturahsf (caracter complicat psihic, cu comportament qi ac{iune determinate
de cauze ereditare, instinctuale, obsesii)
Modern (caracter individualizat, dilematic, contradictoriu, cu viziuni inedite
asupra existen[ei, cu sondarea vie]ii interioare)
Instan{ele narative
Perspectiua nolatiud: denumeqte raportul dintre vocea narativi qi evenimentele
descrise.
. Auctoriald: prezentarea evenimentelor din perspectiva naratorului obiectiv,
naraliunea fiind realizatd la persoana a III-a.
. Auctoriald: relatarea evenimentelor din perspectiva naratorului subiectiv,
nara[iunea fiind realizatd la persoana I.
Perspectiua temporald: relatarea evenimentelor intr-o anumitd ordine.
.
Cronologicd, continud (bazatd pe relatarea in ordinea deruldrii evenimentelor).
. Disconhnud (bazati pe alternanla temporald a evenimentelor).
Perspectiu a spafiald: relatarea intAmpldrilor intr-un anumit spa{iu.
. ReaI, concret,
. Imaginar, ?nchis (interiorul personajului).
Conflictul
Conflictul pune in migcare ac{iunea unei opere literare gi determind comportamentu},
reacfiile, gAndurile
9i
atitudinile personajelor.
Conflictul poate fi:
. in functie de num[rul personajelor implicate:
. Indiuidual: Iegat de un singur personaj, care eviden{iazd trisdturile
personajului.
,
Calectia: intre dou6 sau mai multe colectivit[fi, din eare una poate fi
intruchipat de un singur prEon4i, earc astfel dcvinc peroonqj rcprezcntant
(exponential),
. in functie de domeniul la care se referX:
. Social
r Lstoric
. Moral
. Psihologic
. Dupd gradul ior de complexitate:
o Caractere (sunt construite pe o singuri tr[sdturd psihologicd,
general-umani)
. Tipologice (sunt reprezentative pentru un caracter uman qi au
definitorie)
. Complexe (cu trisituri complexe, uneori contradictorii)
. in functie de curentul literar:
. Clasic (caracter puternic, dominat de atitudini morale puternice)
. Romanttc (caracter excep{ional, cu trdiri interioare antagonice,
rdzvrdtiIi)
32
au valoare
o trdsdturd
inadapta{i,
33
:
. ln functie de rela{iile dintre personaje qi specificul acfiunii:
. Principal
. Secundar
, Euolutiu
Motiv literar
Motivul reprezintd modalitatea prin care se realizeaz{ tema unei opere literare. Poate
fi o situa{ie cu caracter de generalitate, o structurl sau o formulS repetatd in cadrul
aceleiaqi creafii sau in mai multe creatii.
Lait-motiuul este acel motiv care se repeti intr-o operi literard
Ei
constituie un
element de legdturi in structura operei literare'
Tem[, idee, titlu
Temc este aspectul cu caracter de generalitate care sti lahaza unei opere literare in
jurul cdreia se dezvoltd o intreag[ lume imaginari.
fdeea este conceplia sciitorului despre o problematici legatl de via{['
fitIuI este un mijloc conven{ional de identificare a unei opere, dar in general face
referire la tema, ideea operei sau la personajul central al operei (personaj eponim)'
lnceput, final, secvent[ narativ[
Inceputul este inceputul unei opere epice care exprimi in mod concis semnifica[ia
lntregului text. Poate con{ine descrierea mediului, fixa locul debutului sau al
desfiquririi actiunii, face referire Ia un eveniment anterior.
Finalul este partea de sfhrqit al unei opere epice care evidentiazd viziunea
scriitorului asupra reprezent5rii operei qi viziunea artistici ca o concluzie 9i
asigurh
coerenta textului.
secuenfa nsratiud este partea unui text narativ care con{ine o singuri ac{iune,
realizatd de unul sau mai multe personaje.
Prolog, epilog
h'ologul este partea de inceput a operei literare in cuprinsul cdreia este anun{at[
tema qi conflictul operei Ei
are rolul de a capta aten{ia cititorului. Uneori sunt
anticipate evenimente care vor urma in decursul acfiunii. Poate apirea sub forma
unui monolog expozitiv sau sub forma unui dialog intre personaje'
34
Epilogul este partea finalX a unei opere epice avAnd rol de concluzie' Rolul
epilogului este acela de a sublinia ideea principali a operei sau de a oferi informa{ii
ulterioare despre destinul unor personaje.
Mijloace
Ei
modalitili de caracterizare a personajului literar
Caracterizarea personajului este un procedeu literar
9i
un tip de text descriptiv prin
care este prezentat un personaj al unei opere literare, relevAndu-se trdsdturile sale
fizice, morale, comportamentale, relalia cu alte personaje qi cu mediul in care
ac{ioneazd,
Portrete
Portretul
Tt2ic
inseamn[ detalii referitoare la infrligarea Ei
vestimenta{ia
personajului.
PortretuI moral prezintd trisiturile suflete$ti, trdslturile de caracter, atitudinea
moral6 qi principiile etice ale personajului.
Portretul psihic contureazX caracteristici ale personalitilii eroului, tr6sdturile sale
inndscute.
Portretul complex cuprinde trisiturile fizice, morale qi psihologice ale personajului
caracterizat.
Mijlo ac ele Si
mo d olitd.tile de coir acterizsr e ale p er sonoiului liter
qr
sunt :
Caracterizare directd: este o modalitate de caracterizare clasicd, descriptivd de tip
portret. Se realizeazi prin:
. Caracterizare ficutd de citre autor/ narator
'
Caracterizare ficutd de cltre alte personaje
. Caracterizare ficutd de personajul insu$i (autocaracterizare)
Caracterizqre indirectit: este o modalitate de caracterizare bazati pe deduc{ie' Se
realizeaz[ prin;
. Faptele personajului
. Modul cum vorbeqte
. Comportament $i
atitudine
. Gesturi
Si
mimici
. Vestimentatie
r Nume sau porecld
Relafia cu alte personaje: este o modalitate de caracterizare bazatX pe interrela{iile
dintre personaje.
35
Mediul
/
cadrul in care acfioneazd: este o modalitate de caracterizare care are la
baz[ identitatea social[ a eroului gi raportul lui cu rea]itatea.
Genul dramatic
Genul dramatic este una dintre categoriile fundamentale ale literaturii
Ei
reunegte
acele opere literare in care autorul igi exprimd ideile, sentimentele gi concepliile prin
intermediul personajelor gi al ac{iunii, scriitorul fiind prezent numai in indica{iile
scenice qi de regie cuprinse in didascalii. Genul dramatic cuprinde totalitatea
operelor literare cu structurh dialogatd menite sd fie prezenate pe o scend.
Tr[s5turile genului dramatic
.
Cuprinde opere redactate cu scopul punerii in scen6, este destinati interpretdrii
scenice.
. Operele dramatice au caracter ficlional.
. Exprimarea indirectd a raportului euiui creator cu lumea prin prezen{a ac}iunii
9i
a personajelor.
.
lnftiti$eazi, cu ajutorul personajelor, o intAmpiare, o inldnluire de evenimente,
plovocate de o cauzh anume, de variate stiri conflictuale.
. Dramaturgul nu povestegte faptele, ci le lasd si se desfbqoare in fa{a (cititorului)
spectatorului.
, Atitudinea, ideile qi sentimentele autorului reies indirect, vor fi deduse de (cititor)
spectator in urma (lecturii textului) vizion[rii spectacolului.
. Spatiul si timpul sunt, oarecum, limitate.
. Actiunea este bine organizatd, concentratX.
.
Autorul se manifestd direct doar prin metatext, iar indirect prin cele expuse in
indica{iile scenice.
. Personajele iau aproape in totalitate locul autorului qi au roluri decisive, fiind
for{ele dramei.
. Modul de expunere este dialogul.
36
Structura qi compozilia textuiui dramatic
Actele sunt principalele diviziuni ale operei dramatice care structureazd subiectul,
reprezentAnd o etapd a desfhgurdrii ac{iunii in piesa de teatru.
Tsblourile sunt diviziuni specifice pieselor moderne sau pot fi subdiviziuni ale
actelor qi marcheazi schimbarea de decor sau trecerea timpului.
Scenele marcheazi ieqirile sau intr[rile personajelor in scend'
Indicafiile scenice
/
didascalii cuprind indica{iile autorului destinate actorilor,
regizorului in vederea montdrii spectacolului, Aceste indicafii se pot referi la decor, la
gesturile, mimica, intona{ia sau mi$carea actorilor, la efectele de sunet sau lumini'
personqjele
operei dramatice sunt cele care participh la subiectul piesei. Personajele
operelor dramatice se pot calsifica in func{ie de importanla pe care o au in derularea
evenimentelor in personaje principale, secundare, episodice sau figuran{i. AvAnd in
vedere felui in care sunt conturate ele pot fi indiuidualizate, tipice sau simbolice.
Conflictul dramatic
Esenla unei opere dramatice este date de conJTict, care se definegte prin urmdtoarele
trisdturi:
. opozitia intre for{e ostile in planul faptelor, al reac}iilor, al atitudinilor.
. Prezenta unui obstacol intre forlele opuse.
. Crearea unei situatii de crizi.
. Conflictul este suslinut qi prin tehnica suspansului, care produce unele evenimente
neaqtepate, duce la rdsturnari de situatie.
Conflictul dramatic poate fi:
. Co4tlict exteriori opozilia dintre doud sau mai
atitudini, sentimente sau idei.
. Co4flict interior: in plan intim, cAnd personajul
contradic{ii interioare.
Modul de expunere
Modul de expunere specific operelor dramatice este dialogul care presupune o
succesduns de replici care se intercondilioneazi semantic:
. Interogatia marcheaz[ declanqarea dialogului'
. Replicile pot fi scurte, laconice sau ceremonios ample (realizate prin alternarea
timpurilor verbale, exclamalii, pauze in rostire),
. Din dialog derivi qi cAteva procede artisticer apostrofa, invocatia, interogafia retoricX.
multe personaje, dintre
este dilematic, sfAqiat de
37
-r
Dialogul alterneazd cumonologul dramatic care poate fi de doufi feluri:
r Solilocuiu (se
tine
in prezenfa sau absenta unui personaj de care se face abstraclie),
. Monologul propriu-zis, destinat unui personai, cu intenfia clard de a fi receptat
Modalitili de caracterizare a personajului dramatic
Caracterizare directd se realizeazi de citre:
. Alte personaje din pies6
. Personajul insu$i
AErqatarlaaran lndb'cetd se realizeaz6 prin:
. Prln actiunile, gAnurlle, vorbele, atltudlnlle personajului qi mai ales prin situatiile
ln care este pus
. Mediul ambiant qi social
. Numele personajului
. Relatia cu celelate personaje
'
Didascalii
Speciile genului dramatic: comedia, tragedia qi drama
Comedia este o specie a genului dramatic, care satirizeazd intAmpldri, aspecte
sociale, moravuri prin intermediul personajelor ridicole, lntre care se nasc conflicte
puternice gi are scopul de a indrepta defectele umane prin rAs, avAnd rol moralizator.
Modalitatea artisticd folositd este comicul, acesta fiind o categorie esteticd care are la
bazii contrastul dintre esen[i
Ei
aparen{i.
Tipuri de comic:
. Comicul de intenfie
-
apar{ine autorului qi const6 in morar,urile sau defectele
umane alese pentru a fi sanc[ionate.
.
hmicul de situatie leiese diD ilcurcitu4 otrfizii, coincid4e, echiwc,
Islatf su@Biw, guiproquo - ut (= lnlocuirea cuiva plid altciDwa, substituire),
acumularca progresivl, repetilia, volutia irvIsi e&.
.
Comicul dp nume
-
nunle persoMjlor sult susEiti, *icAnd trimiter spre
caracterul aceltora.
. Comicul dp cara1tet
-
peftonajl inhuchi!aze defecte unan.
.
Comiarl de Limbaj
-
rciese dh gre-eti, ticuri \rbale, no$ens, asociera unor
cuvitrt opure ca Eens etc.
fitagedia elt o spcie a gnutui dran|tic, ln
liozi
sau ln \rsuri, rcprezentend
personaje putemic aryajat in lulta cu destinul potrhniq cu ordinea existertl a
lunii ori cu propdite lor s[tine[t, acelt conflict solugonandu-s cu martea
38
39
Drannaeste o specie a genului dramatic, caracterizati prin ilustrarea vie[ii reale prin
intermediul unui conflict complex qi puternic al personajelor, cu intAmpl6ri 9i
situa[ii
tragice, in care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperi o male varietate
tematici: social[, istorici, mitologica, psihologicx etc. Drama are tendinia de a
reflecta intreaga complexitate a vielii reale, fiind o specie supusd conventiilor, altfel
decAt tragedia, folosind atAt personajele individualizate, cAt qi personaje tipice, din
care, de altfel, a evoluat, Drama apeleaztr la un limbaj solemn, ce alterneazH cu cel
familiar, dar poate sd recurgi Ei
la resurse lexicale comice' Componenta esen{ial5 a
acestei specii literare rimAne insi conflictul prin care se contureazX personalitatea
eroilor dramatici.
l['
I
i
i
I
i
tr
Curente culturale qi literare
Curent literar
-
miqcare literarh care grupeazd scriitorii dintr-o anumit5 epocd
istoric[, ei avAnd o viziune comun[ despre arta scrisului, care se exprimd prin teme,
motive comune, stlri
Fi
viziuni artistice asemdnltoare, formule expresive tipice.
Sintagma ,,curent literar" este formulati
Ei
in alti termeni: perioada literard, stilul
epocii,
S
coala lit er a.r d.
Caracteristicile unui curent literar sunt:
r Existenta unui program estetic
Ei
conturarea unei congtiin[e estetice a creatiilor.
'
Acoperi o perioadd mai ampl6.
. Se dezvolt[ intr-un context geografic pi cultural larg, international,
'
Exist[ un cod stilistic comun, sustinut prin reviste, cenacluri, societi{i literare.
. Scriitorul iqi pistreazl originalitatea, dar respectd gi o parte din principiile
estetice, din regulile codului stilistic respectiv.
Clasicismul
Curent literar manifestat in FranJa secolului al XVIIlea.
I'rincipiile estetice ale clasicismului:
. DominX rafiunea, ordinea qi rigoarea, care presupun m[sur[ in toate, echilibru,
logicd, perfectiune, armonie, obiectivitate.
r Stilul operei este caracterizat prin sobrietate, claritate, simplitate, nefiind apreciat
pitorescul de limbaj.
. Atentia este lndreptat[ cdtre fiin{a uman6: om bine-educat, moral, generos,
capabil de fapte eroice, dupi modelul antic.
. Personajul literar este un ideal uman, care are trdsdturi specifice ca: vitejia,
curajul, laEitatea, zgArcenia.
. Eroii clasici sunt caractere puternice, proprii lor stdpAni care-gi fac mereu datoria,
invingAndu-qi sentimentele potrivnice.
. Finalitatea operei clasice este deopotrivl estetica qi etica.
. Fenurile literare nu trebuie s[ fie amestecate.
. Arta este chematX sd evoce generalul gi esentialul.
. Arta este mimesis: datoria scriitorului este sd creeze o lume verosimil6.
4o
a
a
a
I
a
a
Romantismul
Curent literar manifestat la sfrrEitul secolului al XVIIIIea
Ei
inceputul secolului nl
XIXlea.
Principiile estetice ale romantismului:
. Domind sentimentalismul care presupune pasiune, vis, subiectivism, spontaneitate,
sinceritate emolional6.
. Cultivi sensibilitatea, imagina{ia, fantezia.
. Scriitorii evadeazd din lumea realX in lumea fanteziei, a visului sau in trecut,
evadarea fiind o formd de refuz a realitilii,
. Cadnrl ideal pentru vis este noaptea, iar motilul tipic este luna, un obiect al meditatiei.
r Se caracterizeaz[ prin contradic[ia calitHlilor umane.
Eroul romantic este un erou nelnfeles, singuratic, avAnd trls5turi excepfionale qi
acfioneaz6 ln situafii excepfionale.
Se introduc noi categorii estetice ca: urAtul, grotescul, fantasticul.
Domind libertatea formali in exprimare, se lXrgesc sursele de inspirafie'
Se manifest[ interes pentru meditatiile filozofice, pentru definirea timpului qi a
spafiului.
Se caracterizeazd prin amestecul genurilor literare.
Modul de exprimare preferat este ironia romantic5.
Procedeul preferat de romantici este antiteza
Ei
hiperbola.
Realismul
Curent literar care se manifesti la mijlocul secolului al XIX-lea gi care pune accent pe
relalia dintre artd qi realitate, pe aspectele legate de redarea obiectivd a realitifii
complexe a vie{ii
Ei
incadreazd personajele in tipologii,
La nivelul stilului narativ se cautd obiectivitatea qi o exprimare cAt mai exact6, ceea ce
se numeEte stil anticalofil (acest stil este o atitudine a scriitorilor moderni de a
renunla la infrumuse{are in favoarea exprimirii exacte a faptului de viatl).
Trdsiturile curentului realist:
. Reprezentarea veridicd
/
autenticd a realitilii contemporane
Ei
a moralurilor
epocii.
. Adoptarea stilului impersonal, obiectiv (fXrX implicare in via{a personajelor),
. Romanele prezintd eEecul unei lumi, a sentimentelor umane degradate.
4L
V
t
I
I
a
a
I
I
Se manifesti interes pentru aspecte ale societ5{ii sau mentalitatea unei epoci care
influenleazb individul,
Se manifestd o atitudine critici fa{6 de societate (fresed social6),
Se lnlflturi lirismul sau idealizarea,
Se utilizeazfi tehnicile de analizd psihologic[, accentul punAndu-se pe ilustrarea
complexlt[]li umaRe,
Se obiectivizeaz[ perspectiva narativ[.
Se realizeaz[ obseryarea social[ qi psihologicd,
Se recurge la tehnica detaliului.
Teme preferate sunt: averea, familia, parvenirea, avari{ia.
apisarea singurltilii, spaima de moarte sau de neant, oboseala psihic[, izolarea,
monotonia.
Se utilizeazi aceleaqi recuzite de teme: iubirea (motiv de reverie qi newozi), oraEul
sufocant (element al izolirii), natura dezolanti qi apocaliptici, singurdtatea,
condifia nefericit[ a poetului intr-o lume superficiali, moartea, vdzutd ca
descompunere lentd.
Motivele tipice: culori, metale qi pietre pre{ioase,
linuturi
exotice, apa sau ploaia,
amurgul, florile cu parfum puternic, vAntul, frigul, instrumente muzicale,
anotimpurile (toamna), iubita bolnavh sau moartd.
Vizionarismul poetic se bazeazd pe coresponden{a intre lumea erterioari qi cea
interioarS.
Principalul mijloc de exprimare artisticd este simbolul (figurh de stil prin care se
exprimX o imagine abstarcti cu ajutorul unei imagini/obiect concret), corespondenla
(mijloc de exprimare artisticX prin care se exprimi rela{ia intre eul liric
Ei
univers), sinestezia (figur[ de stil care reprezintd realitatea prin amestecarea de
diferite simturi).
Se recurge la sugestia senzatiilor qi a stirilor poetice care se produc simultan.
Se pune accent pe muzicalitate prin: repetifii, refrene, muzicalitatea/sonoritatea
versurilor, ritmuri gi rime, eufonii, enumeralii, repetifii,
Se valorificd forfa de sugestie a culorilor, fiecirui sentiment ii corespunde o culoare,
Se cultivi versul liber: strofl asimetric[, versificatie liberi, ritm variabil.
Modernismul
Curent literar care se manifesti in literatura romAn6 in perioada interbelici.
Trdsiturile poeziei/liricii moderniste sunt:
r Preocuparea pentru marile probleme ale cunoaqterii.
'
Preferinta pentru universul citadin, pentru complexitatea acestuia,
.
Cultivarea luciditdtii in actul de crealie liricd,
. Disparitia speciilor eongasrate gi lnlocuirea lor cu formule poetice inEofite (neobiqnuite):
,,inberipfle", ,,pgalm", ,,grion"r ,,poem intr"un v6rit',
,,eatren", cAnt6o",
r Artle poetlce dobAndese o valoare emblematleA pentru unlversul poctle, pentru
estetica personali, pentru viziunea asupra lumii.
. Noul limbaj poetic se caracterizeazi printr-un vocabular insolti (neobiqnuit), prin
ambiguitate semanticd, prin sintaxb elipticX, prin lnnoirea metaforei, preferinta
pentru versul alb (f[rb ritm, fhr6 rimd).
r Coexistenla in versificatie a prozodiei consacrate cu versul liber, versul alb,
absen{a strofelor (strofe inegale) ritmuri interioare.
t
!
a
a
Naturalismul
Naturalismul este o continuare a realismului.
. Analizeaz[ realitatea, dar accentueazd aspectele eibrutale, crude sau patologice.
r Sunt importante stirile fizice qi instinctuale, schimbirile de comportament din
cauza mediului,
. Se pune accent pe investigarea psihologicd sau psihicd a individului.
'
Sthrile analizate sunt: obsesia, frica, ldcomia, declinul psihic sau moral, nebunia.
Simbolismul
Curent literar care se manifestd la inceputul secolului al )O(Jea qi pune accent pe
valorile muzicale si simbolice ale cuvAntului, pe st6rile sufleteqti vagi, pe sugestie,
mister, coresponden{e intre lumea inconjuritoare Ei
sentiment.
Caracteristicile simbolismului sunt:
r Este definiti ca,,arta de a sim{i".
. Se foloseFte simbolul pentru a sugera corespondenfele dintre diferite elemente ale
universului, legdturile ascunse dintre lucruri.
'
Se cultiv[ sugestia pentru exprimarea stdrilor inefabile, vagi, confuze, speciflce
universului poetic.
. Viziunile poetice ating domeniul suprarealitlfii, al inefabilului.
. Se manifestd preferinta pentru stirile confuze, imprecise prin care se transmit
diverse senza{ii, impresii, stdri ale spiritului.
. Stirile poetice se caracterizeazd prin decaden{d, astfel stirile sugerate sunt:
tristefea, suferinfa, deznddejdea, frica, delirul, nevroza, spleen-ul (plictisul),
42
43
I
Modificarea punctua{iei convenlionale (versurile incep frrd majusculd, dispar
punctul qi virgula), se folosesc intens punctele de suspensie ca semn al sugestiei.
Ilustrarea esteticii urAtului.
a
a
a
a
a
Poezia se caracterizeazi prin expansiunea imaginatiei, a fanteziei.
Se preferd parodia, umorul, ludicul.
Se cultive sensibilitatea, ironia, exotismul qi confesiunea.
Limbajul poetic este surprinzdtor, caracterizat prin ermetism, abstractizare,
esen{ializare.
Se preferi exprimarea metaforic[.
Se introduc elemente suprarealiste.
Postmodernismul
Curent literar ce indici exact legXtura cu modernismul, situAndu-se istoric dupi
momentul ,,modernism",
Acest curent literar apare nu doar in literaturd, culturd,
arhitecturd sau in artele plastice, ci qi in filozofie sau disciplinele social-politice.
Trisiturile postmodernismului sunt:
Postmoderniqtii modificd fundamental conceptul de ,,literatur5", care se extinde
acum dincolo de spaliul pur beletristic, introducAnd qi genurile nonficlionale
fiurnal,
corespondenfi, literaturd de popularizare) qi literaturile noncanonice
(literatura minoritililor nalionale, de exemplu).
Scriitorul postmodern tr[iegte aplsat de povara secolelor anterioare, fiind conqtient
ci totul a fost deja scris gi c5 el trebuie acum s5 reinventeze fragmentele culturale
cu sens, potrivit sensibilitX{ii sale,
Autorul postmodern preferi jocul
cu limbajul qi colajul de sintagme, de teme sau
de motive din epocile literare precedente.
Citatul ironic, jocul sau parodierea modelelor, dialogul intertextual, paraftaza indicd
presiunea livrescului (a cotidianului) asupra existentei,
Se anuleazi granitele culturale, limitele genurilor qi ale speciilor literare.
Literatura este inscenati, in mod ludic, fhri tragism gi fhrd inocen{i.
Fragmente, sintagme, laitmotive, atitudini din texte clasice consacrate sunt
reasamblate qi puse lntr-o noud lumin[.
Este desolemnizat discusul poetic prin valorificarea prozaismului,
Se refuzX stilul inalt, solemn, ermetic qi impersonal qi se valorifici, in mod creativ
stilurile poetice consacrate, prin ironie, parafraz[ qi parodie.
Se practici o poeticd a concretului, a banalului, a livrescului.
Se cultivh intertextualitatea, metatextualitatea qi a transtextualitatea.
Este o atitudine culturald care se manifestd ln literatura romAnfi in perioada
interbelicX qi exprimX un atagament excesiv pentru valorile trecutului, ale traditiei,
v[zute intr-o pozitie de superioritate fatX de cele noi.
ln literatura romAn6, de orientare tradi{ionalistX au fost: sdmdndtorismul, poporanismul
qi g&ndirismul. Aceste doctrine preiau ideea cd istoria, folclorul qi natura patriei sunt
domenii relevante ale specificului unui popor, la care se adduga, in perioada
interbelicd, 9i
credinta ortodox6.
TrdsXturile tradilionalismului sunt:
. lntoarcerea la originile literaturii.
. Ideea cd mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor.
Tradilionalismul
a
a
a
Neomodernismul
Este un concept ce desemneazd spiritul generaliilor de creatori care s-au afirmat
dupl cel de-al doilea rdzboi mondial. Neomodernismul reprezint[ un curent literar
destul de eterogen, ai c6rui reprezentanli au exploatat intr-o manieri personal5 toate
resursele liricului, de la rAsul grotesc la sensibilitatea pur6, de la ironie la tragic, de la
retorica angajat6 la inefabilul sublim al cuvAntului liber.
Trisdturile neomodernismului sunt:
. lntoarcerea poeziei spre lirism, spre filozofie, spre problemele existenliale.
. Neomoderniqti adoptd formula liric[ a depoetizdrii, a respingerii formelor patetice,
grave.
. Reinterpreteazd marile teme ale literaturii dintr-o perspectivd ludicd, amuzanth,
chiar dac6 ascunde aspecte tragice.
44
Promoveazd problematica
tiranului.
Pune accent pe etic, etnic, social.
Cultivi universul patriarhal al satului.
Istoria
Ei
folclorul sunt principalele izvoare de inspira{ie, dar intr-un mod exaltat.
Ilustrarea specificului nalional, in spirit exagerat.
Introducea ideilor religioase (ortodoxiste) in opere.
a
a
a
a
a
45
Moduri de expunere
Nara!iunea
Naraliunea este un mod de expunere care constd in relatarea unor fapte, intAmpllri
sau evenimente intr-o anumitd succesiune de momente desfigurate intr-un spatiu qi
timp determinat, la care participi unul sau mai multe personaje. Este un mod de
expunere specific operelor epice. Toate aceste intAmplXri dintr-o naratiune, legate de
personaje, formeazl actiunea.
Naraliuneo presupune:
. Unpouestitor sauunnarator (cel care relateazd sau povesteqte faptele) care poate
fi: autorul (relatarea se face la persoana a III-a, deoarece vorLeqte despre altii) sau
un personaj al operei (relatarea se face la persoana I, vorbeqte despre sine qi iqi
asum6 rolul de narator qi de personaj).
. O actiune (totalitatea faptelor giintAmplirilor desfdqurate).
. Personaje (persoanele fictive care participd la acliune).
Existd rnsi rnulte hpuri de narafiune :
. Narafiunea Ia persoana / (naratorul este participant la actiune).
. Naratiunea Ia persoana q
III-a (naratorul se afl[ deasupra faptelor, qtie totul qi ii
povestegte cititorului).
. Narafiunea impersonald (naratorul se ascunde ln spatele personajelor gi le lasd sd
actioneze singure).
Acfiunile narate se deqftEoard:
. Intr-un spa[iureal sauimaginar.
. Intr-un timp real sau imaginar.
Fap tele p ot
fi
pr ezentate :
.
Cronologic (in ordinea in care s-au petrecut in timp).
. tn ordine temporaldintdmpldtoare.
Funcllile narcflunli,.
. Pune tn relatie o stare de tnceput a unor lucruri cu alta final[, modificat[,
r Este un mijloc indirect de caracterizare a personajelor.
. Pune in relatie diferite spatii qi momente in care se des{hqoard actiunile.
46
Descrierea
Descrierea este un mod de expunere prin care se prezint6 caracteristicile unui coll
din naturi, ale unui peisaj, unui obiect, unui fenomen al naturii, unui personaj sau
ale unei stdri suflete$ti. lntr-o descriere literard, naratorul iqi poate exprima
Ei
sentimentele legate de obiectul descrierii (uimire, incAntare, bucurie, fric6, dragoste
etc.) Si
are rol de pauzl narativ[. Descrierea contribuie la conturarea caracterului
unor personaje sau oferd detalii ale cadrului in care se petrec evenimentele,
in funclie de modul prezentirii, descrierea poate fi:
. Litersrd/subiectiud
c gtiinfficd/obiectiud
Descrierile literare (eryresiue) pornesc de la impresii qi p6reri personale. EIe nu
explici, ci se strdduiesc s[ sugereze frumuselea, mdre[ia sau la nevoie urAlenia a ceea
ce este descris. intr-o poezie liric5, descrierea are rolul de a face cunoscute sthrile
sufleteqti ale eului liric, stiri declanqate de contemplarea unui peisaj, de evocare unei
fiin{e dragi etc. ln interiorul unei naraliuni, descrierea intrerupe cursul povestirii. La
inceputul acesteia, descrierea ajuti la crearea cadrului sau a atmosferei de basm in
care se vor desf[qura intAmpldrile povestite. ln interior, pe parcursul naratriunii,
descrierea are funcJia de a crea o pauzi in ritmul desfXEurdrii ac[iunii. La sfhrgitul
unei naraliuni, descrierea poate realiza simetria compoziliei, revenind la decorul de
inceput.
D e scrier e a subiectiu d/ liter ar d D escrier ea obiectiu d/ qtiinfficd
Comunic[ informatii prezentate prin
prisma unei perceplii personale.
Comunici informalii, date precise
(nume, ani, stiluri, detalii tehnice).
Foloseqte un limbaj mai pufin
specializat, mai apropiat de cel familiar.
Folosegte un limbaj tehnic de
specialitate.
Se descrie prin implicarea
observatorului ln prezentare.
Se descrie printr-o prezentare neutr6,
detaqatd a observatorului,
FoloseEte o gam5 bogati de figuri de stil
(epitete, comparatii, metafore, repetifii
etc.) qi imagini artistice,
Folosegte doar enumeralia qi nu alte
figuri de stil sau imagini artistice,
FoloseEte in special persoana I, dar qi a
II-a qi a III-a.
Foloseqte numai persoana a III-a.
47
-Tt-
tn func1ie de obiectul descrierii, descrierea literarl poate fi:
, De tip tablou (de exemplu: descrierea viscolului, a unui codru, a unui anotimp,
etc.)
, De tip portret (de exemplu: prezentarea trisiturilor fizice
Ei
morale ale unui
personaj, ilustrarea unui sentiment sau a unei stdri sufleteqti).
Descrierea se deosebeqte de alte moduri de expunere prin urmdtoarele caracteristici:
r Frecventa substantivelor, a adjectivelor, cu accent pe verbele statice la modul
a
a
indicativ, timpul prezent sau imperfect.
Prezenfa imaginilor artistice gi a figurilor de stil.
Sunt prezentate trdsiturile caracteristice ale unui obiect, ale unui col{ din naturX
etc,
Prepentarea imaginilor poate fi sistematied qi nesistematieh
(sistematicbr
din
plnnul depKrtet 6pre se! aptoplat FBU {nvsrsi de la dreepte la atAnga 6su lnvcrsi de
sus tn
Joa
aeu inverai nealrterfletis&i Eel sere degerie
Frealnt6
ee6a e6 vcde pl
aude
pc mEsurH ee p6repe rsalltetss dcecrls&),
Prezenfa cadrului temporal ql spatlal: (de exemplu: un decor interlor, un pelsaj,
un anotimp etc.).
Prezenla unui cAmp lexical dominant.
Dialogul
DialoSul ste un Inod de o.punerc crre rproduc! h Elod dirct cuvidele pBo'4jlor,
hsutrazn o slie de replici prin carc vocs
leFo!4dor
substituie !I'@ laatorului,
@nfednd actiunii caractr scedc. Dialosul
loate
fi
$
o Eoilalitate prir car 3
@racterizea"i un personaj p sine LDsusi.
Dialogul litnr ar umntoaEle bisAturi sFcifice:
. AcceDtul ste po!
F
iEtrlocutor
ii
pe elanentele tiryvistie ate adEirii.
.
Existi runeroa8e Eferiri la situatia de mmunicar.
.
tue, simultar, o \adat de cadr Eferrliale (rferiri la spatiu).
.
sunt przente element ile netalinbaj (sFlturi, ninici).
.
Surt ftsvrte fohele intemSat .
Monologul
MoDologul elte un trlod de expumr, ur tip de discuE la (LN nu se aqteapti dspuns,
nu contine rcplici, ru ar, b nod oblicatoriu, destinatar.
48
4s
Existd mai multe tipuri de monolog literar:
. Monologul interior ajutd la caracterizarea de personaj pentru cE sunt redate
gAndurile qi sentimentele acestuia.
. Monologul o.dresat este destinat unui grup de personaje, poate lua forma unei
declaratii sau a unei confesiuni sau povestiri.
Monologul literar are urmitoarele tr[sdturi specifice:
r Accentul este pus pe locutor (cel care vorbeEte),
o Existd puline referiri la situatia de comunicare.
. Are un cadru unic de referinfl.
. Lipsesc elementele metaligvistice (care transmit informafii despre limbajul insuqi),
r Sunt prezente exclamatiile qi interoga{iile retorice.
v
Semnele de
puntuafie gi
de
ortografie
Semnele de punctualie
Semnele de punctua{ie marcheaz6 grafic pauzele qi intona{ia enunlurilor, delimitAnd
in acelaqi timp unit6[i sintactice.
Punctul
[.]
Marcheazd sfrrqitul qi intonafia unei propozitii/fraze enuntiative.
Valoarea expresiud: la sfArqitul unor propozilii enuntiative scurte qi repetate,
precum qi la fragmentarea propoziliilor qi a frazelor mdreqte expresivitatea textului,
sugerAnd stdri sufleteqti tensionate.
Semnul exclam[rii
[!]
. Marcheazi finalul
Ei
intonatia unui enunj exclamativ sau imperativ.
. lzoleaz| un vocativ sau o interjeclie.
Valoerea expresivd: marcheazi grafic o atitudine a vorbitorului, o stare sufleteasc[.
Aceasta poate fi: suferinla, bucuria, deznddejdea, admiralia, regretul, dezaprobarea,
ciuda etc. Contextul are un rol foarte important in identificarea corectd a acestei stiri.
Prezenta propoziliilor exclamative intr-un text narativ (cAnd nu apartin personajelor)
indicd implicarea afectivi a naratorului, iar intr-unul liric reprezintl o marcd a eului
Iiric. Propozitiile exclamative imprimd textului o notE puternicd de subiectivitate.
Semnul intreb[rii
[?]
r Marcheazd sfrrgitul qi intona{ia unor propozi{iil frazeinterogative.
e lzoleazd cuvinte cu sens interogativ.
Valoarea expresiud; poate sugera o gami variatd de sentimente gi stf,ri sufleteqti:
suferinla, uimirea, nehotdrArea, indignarea, Propozitiile interogative care repreainti
de fapt false lntreb[ri se numesc interogafii retorice, Vorbitorul comunicH ceva,
vrAnd sX sublinieze mesajul, si-i impresioneze gi sX-i implice pe cititori,
Folosirea impreuni a celor doui semne de punctuafie (semnul intrebXri respectiv
semnul exclamirii) contribuie la expresivitatatea textului, mlregte incflrcitura
afectivh a mesajului, prin sugerarea unor stdri qi atitudini complexe, imprecise
nuan{ate ale vorbitorului.
Doud puncte
[:]
Au rolul de a atrage atentia asupra a ceea ce urmeazd. Semnaleazd:
. Vorbire indirectl
.
O enumeratie
'
O explicatie
Punctele de suspensie
[...]
Pot indeplini mai multe roluri:
. Marcheazdintrerupereavorbirii,
. ln citate indicd lipsa unor propozi[ii sau fraze.
. Indicd lipsa verbului la mod predicativ, suplinind linia de pauzi sau virgula,
o Pot marca o vorbire incoernentE.
Virgula
[,]
Stabilegte raporturi de coordonare prin juxtapunere, atAt la nivelul frazei, cAt qi al
propozi[iei:
'
Izoleazi o propozi[ie (o parte de propozitie) intercalatd.
. Desparte o constructie incidentl (propozitie, grup de cuvinte, cuvinte),
t lzoleazb adverbe de afirmatie qi de negafie, date ca rlspuns la intrebiri,
. Se folo$este inaintea unor conjunclii adversative: dar, iar, ins6, ci.
'
Se foloseqte inaintea unor conjunc{ii disjunctive cAnd acestea precedd qi primul
termen: sau, ori, fie.
. Marcheazd absenfa predicatului sau a verbului copulativ,
t lzoleazd o construclie gerunziali, participalX sau infinitivali, aqezatd la inceputul
propozitiei.
. Desparte, in anumite condilii, o subordonati de regenta ei.
Punct qi virgulX
[;]
Pauz6 mai mare decAt cea redatX prin virgul6, dar mai mic[ decAt cea redatd de punct.
Valoarea expresiud: marcheaz6 o coborAre a tonului gi o pauzd mai mare. ConferX
frazei o anumit6 armonie, ritmicitate,
5o
51
Y
Valoareq expresiud: marcheazi o intrerupere a vorbirii, intenlionati sau nu,
lntreruperea intenlionat[ se face pentru a sugera ceva (a avertiza). Se folosesc de
asemenea pentru a exprima ironia. Aparitia lor la sfArqitul unor replici ale
personajelor indici stdri suflete$ti precum: emolia, furia, ezitarea etc,
La sfArqitul unor unitdli sintactice,
Frezenta
lor indic[ posibilitatea continu[rii
gdndului, o invitalie la refleclie. Punctele de suspensie marcheazd o pauzd
psihologicd, transmit gi starea de indecizie sau de emotie a vorbitorului. Pot
semnifica tdcerea, pauza, lipsa, indecizia.
Ghilimele
[,,"]
Reprezentarea exactX a unui enun!, spus, scris de altcineva,
r Marcheazd folosirea vorbirii directe.
. Au rolul de a atrage atenlia asupra unui cuvAnt sau de a indica o atitudine ironic[.
Linia de pauz[
[-]
. Delimiteazi cuvintele qi construcliile incidente sau apozifiile explicative.
. Marcheazd absenta predicatuluisau averbului copulativ.
Valoarea expresiud: stilistic linia de pauzd contribuie Ia dinamizarea discursului, dar
5i
la fragmentarea lui, sau in cazul unor precizhri suplimentare, la sporirea
semnificafiilor gi a trimiterilor.
Parantezele
[0]
. Marcheazd o explicalie, o precizare, un detaliu.
. Izoleazd cuvinte (constructii) incidente.
Cratima[-]
. Marcheazd in limba romAnd rostirea impreuni a douh sau mai multe cuvinte, fie
ci lipsesc sunete, fie ci nu lipsesc in cazul in care inlocuiegte apostroful (in acest caz
atrage dup[ sine c[derea unei silabe
-
in poezie pentru a men{ine mdsura gi ritmul).
. Se foloseste qila scrierea unor cuvinte compuse (ex. cdine-Iup).
. Se intrebuinteazi la desplr{irea cuvintelor in silabe.
. Se mai foloseqte intre doui numerale exprimAnd aproximafia (ex. peste doud-trei ztle).
. Se utilizeazd in repeti{ii (ex. incet-incet).
Apostroful
[']
Marcheazh absen{a accidentald in rostire a unor sunete (ex. Un' te duci? Dom'Ie!).
Semne de ortografie
Sennde dE ortosraffe ln limba rcnAn lunt lnrudite cu !mrcle de puncturtie. s
indmpl{ ca 8mnle de purctualie s! fie folo6ite ca GeDe de ortoEran. A6tfel
punctul ca semD de ortogmtu rnarchelzl de ohicei abrvierile. semnel dE ortografie
propiu-zis su cranlmo
ri
apostrofut h sens stdct sennel de ortosraffe surt
semne auxilisie iololite b scrb, de rsde, h nilul cur{ntului
52
53
v
Locu[iuni qi expresii
a bate
A se bate cu pumnii in piept
= a se mAndri, a se fuduli
Abate pe cineua Ia cap = a cicili pe cineva cu vorba
A bate palma cu cineua = a da mAna cu cineva; a incheia cu cineva o tranzaclie
A bate un record (sportiu)
= a depS$i un record
A se bate cap tn cap = a fi in opozi{ie, in contradicfie, a nu se potrivi
A bate Ia ma1ind = a dactilografia
A bate Ia ochi = a frapa
Abate mult drum = a parcurge o distanti lungX
A bate cdrnpii = a divaga, a vorbi aiurea
cap
Cu noaptca-n cop
=
dis-de-diminea{d
(|'&nd) pcste cdp = exagerat de...
Cu capul plecaf
=
ruqinat, umilit, invins
Pe &rpd cop =
pe dupd gAt, la ceafX
Brttut (sau cttzut) in cop = tempit, prost
A se da peste cap = 4 face tumbe; a face imposibilul
A da (ceva) peste cap =
a schimba cu totul ordinea lucrurilor
A scoate capulin lume = a ieqi intre oameni, in societate
A nu-Si (mai) uedea capul de... = a fi copleqit de...
A-Si pierde capul = a se zdpdci
A nu mai auea unde sd-Si pund capul = a ajunge ffird adipost
A da din cap = a cl6tina capul (in semn de aprobare, de refuz etc.)
A umbla cu capul in traistd = a fi distrat, neatent
A se da cu capul de to{i perefti (sau de perefi)
= a fi cuprins de disperare sau de necaz
A-;i lua lumea in cap = a pleca departe
A-1i pleca capul
= a se simti ruqinat, umili! a se supune
Vai de capul lui = vai de el
A cddea pe capul cuiua = a sosi pe neaqteptate Ia cineva (creAndu-i neplSceri)
ada
A da o masd, o petrecere etc. = a oferi o masl
A(Si) da bund ziua (sau bund seara, bine[e etc.) = 4 (se) saluta
A da cu arendd = a arenda
A da (cu) imprumut = a imprumuta
A da inapoi = a inapoia, a restitui
A da in primire = a preda
A da cuiua de lucru = a insdrcina pe cineva cu o munc[
A dain judecatd
= a chema o persoani in fata unei instan{e judecdtoreqti in calitate de pArAt
A da o
fatd
dupd cineua = a chsitori cu
A-Ei da uia[a = a-qi jertfi viafa din devotament
A da (pe cineva sau ceva) dracului = a renunta 1a...
A dape gdt (saupeste ccp) = a 5.u
A da gduri
= a gXuri
A da uiafd= a na$te; a fiuri
1
orum
A pune pe cineua pe drumuri = a face pe cineva sd meargd mai mult decAt ar fi
necesar pentru rezolvarea unei probleme.
Abate drumul = a umbla de colo-colo, f[rX rost, a umbla haimana
Afi de pe drumuri = a fi {drd familie, fXr[ locuintl stabili
Ardmdne pe drumuri = a s[rici
Aldsa pe drum = a da (pe cineva) afarl din cas[ sau din serviciu, a sirici (pe cineva)
A aduna pe cineua de pe drumuri = a da cuiva adipost
Pe drum =
gata si vin5, si soseascd, sd apari, s[ se nasci
A stain drumul cuiua sau a-i sfc cuiuain drum = a se afla inaintea cuiva
A se da din drumul cuiua = a se da la o parte
A-giface drumin uiafd = a reugi
A-Siface drum =
a inainta intr-o mullime
1
a ouce
A duce (pe cineva) cu uorba = a in$ela (pe cineva) ficAndu-i promisiuni mincinoase
A-I duce pe cineua gdndul
= a-i veni cuiva ceva in minte
A duce
Erija
(cuiva sau a ceva) = a fi ingrijorat
A(-i) duce dorul = a-i fi dor de cineva
A (o) duce Ia capdt (saa laindeplinire, Ia bun q,ftr,si t) = a indeplini
i
54
55
floare
In
floarea
u dr stei = tAndr
Floare Ia ureche = foarte uqor de rezolvat
Deflorile mdrului sau deflori de cuc =
in zadar, degeaba, gratuit
Copil dinflori =
copil nelegitim
a fugi
A-ifugi ochii dupd cineua = a privi insistent, cu admiralie, cu dor
Afugi in lume = a pleca de acasi (fir[ s[ se qtie unde)
frunzI
Cafrunza pi caiarba =
numeros
A fiiaf'runzd Ia cdini = a pierde vremea f[rX treab6; a trAnddvi
rugl
Afugi printre degete = a-i aluneca cuiva ceva din mAnd
gAnd
A-Si lua gdndul
= a renunta
Cagdndul = extrem de repede
A sta pe gdnduri
=
a chibzui, a reflecta
A pune pe gdnduri = a ingrijora (pe cineva)
A-Siface gdnduri
= a se ingrijora
A-i stu gAndul Ia ceua = a fi preocupat de ceva
A-gi punein gdnd
= a lua hotdrArea si...
Apune gdndrdu
= a avea intenlii rele fa{d de cineva
A-Ibate gdndul
= a intentiona, a pldnui s[.,.
5o
gura
Cu sufletuI Ia gur(t
= abia mai putAnd respira (de emo[ie sau de oboseali)
A uita de Ia mdnd pdnd Ia gurd
= a uita repede, a fi uituc
A scoate (sau a scdpo ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie
A (ipa ca din gurd. de garpe
= a
tipa
din risputeri, deznddljduit
A pune (sau a luo, a bdga) ceua in gurd
= a mAnca (putin)
A da (cuiva) murd-n gurd
= a-i da (cuiva) ceva de-a gata
De-ale gurii
=
(lucruri de) mAncare
A td,cea din gurd
= a nu vorbi
Ainchide cuiua gura
= a face pe cineva sd nu mai vorbeasci
A auea gura spart(t = a nu putea
{ine un secret, a dezvdlui
inimI
A unge (pe cineva) Ia inimd
= a incAnta, a bucura (pe cineva)
A-i merge (cuiva ceva) Ia inimd = a-i pl[cea (ceva) foarte mult
A-Si cdlca pe inimd = a renun{a la propriul punct de vedere
(Aft) cu inima uSoard =
(a fi) fdri griji, bine dispus
A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mili de cineva
A i se topi inima = a suferi foarte tare
A se
ffirpi
Ia inimd = a fi colpeqit de durere
A pune (ceva) lc inimd
= a se sup[ra (pentru ceva) mai mult decAt meritd
Inimdrea = mAhnire, durere, amdr[ciune
A-piface inimd rea
= a se mAhni
Inimd. dreaptd
= om drept, cinstit, corect
Cu inimd
= bun, milos, infeleg6tor, uman
A auea inimd. bund = a fi bun, milos, in{elegitor, darnic
Joc
A juca un joc mere
= a intreprinde o actiune riscantd
A-gi pune capulinjoc
= a intreprinde o ac{iune riscantd
A descoperijocul cuiua
= a surprinde manevrele sau intenfiile ascunse ale cuiva
Afacejoculcuiuc
=
a seryi intereselor cuiva
Afiin joc
= a se afla lntr-o situalie criticd, a fi in primejdie
I
a
(se) juca
A se juca cufocul = a trata in mod uguratic un lucru primejdios sau o problemX gravi
A se juca cu sdndtatea (sau cu uiafa) = a-gi neglija
A juca
festa
cuiua = a face cuiva o
farsd,
aJ picili
a lua
A-gl lua nddcJdaa (de la eineva sau de la ceva) - a renunta la eeva, a nu mai spera
d-pf lua ssdn{d
s
a oe r$zgAndl
d nu-,ri luaochtl de 1a,,,. s privl lnrtrtent
A-gf lua o griJd de pe cap
r
6 sc6pa de o gr$5, a se elibera
A-t lua cuiua (o suferintd) cu mdna
o
a face sA-i treao6 cuiva (o suferint[) imediat
A lua purceaua de coad&
=
a
ge
lmb&ta
A se lua de cap cu cineua
=
a se lncleqta la bdtaie cu cineva
A (o) Iua Ia mdsea = a bea peste m[surl
A-gi lua nasul Ia purtare = a se obrdznici
A-i lua (cuiva) uicfc = a omori
A-si lue uiata (sa:u zilele) = 2 t" sinucide
lume
De cdnd e lumea
Si
pdmdntul = din totdeauna
CAt @) lumea (Si pdmdntul) = veFnic
Pdnd-i lumea = velnic
Parcd toatd lumea e (sau arJt) a lui=foarte fericit
A se duce in lume = a pleca departe, fhrd sd se qtie unde
A lua lumea de-a lungul (Si de-a IanI) = a cutreiera toatd lumea
Aiesi Ia lume = a ajunge la lumind
a lumina
A lumina (a,iva) calect (sau drumul) = a c5lXuzi, a conduce spre {inti
A se lumina de ziud = a se face ziu6
A se lumina a ploaie (despre cer, udzduh) =
a cepeta o lumini difuzi care anunfd
venirea ploii
-c)
5o
luminI
La lumins msre = fi{iq, in v[zul tuturor
Pe lumind = in timpul zilei
tn lumina... =
prin prisma (unei anumite concep{ii), din punctul de vedere nl
A da lumind = a lumina
A uedea lumina zilei
= a se na$te
A rd,sdri Ia lumind = a apirea, a iegi la vedere, a se ardta
A ieSi Ia lumind = a ieSi la iveal6, a se dezvdlui
A pune in lumind = a scoate in eviden!6, a sublinia
A pune intr-o lumind bund = a scoate in evidenli aspectele pozitive
Auedea lumina tiparului
= a fi publicat, tipdrit
(Limpede) ca lumina zilei
=
de netigdduit, clar, evident
mdnI
Pe sub mdnd =
pe ascuns
Inmdnd = direct, personal
Mdnd-n mdnd = in colaborare
Peste mdnd = anevoios, incomod, dificil
A bofe (sau s da) mdna (cu cineva) = a se intelege cu cineva
A pune mdna infoc pentru cineua
=
a garanta pentru cineva sau pentru ceva
A pune (sau a incruci.t a) mdinile pe piepf
= a muri
A se spdla pe mdini = a rcfuza s6-pi ia rdspunderea unei probleme
Cumdna goal(t
= flrd a aduce nimic, f[rd a lua nimic
(O) m&nd. de ajutor
=
spnjin, ajutor
noapte
Noapte de noapte =
in fiecare noapte; mereu
Zi
Si noapte= tot timpul, neintrerupt, continuu
Cunoapteaincap = dis-de-dimineaf8, in zori
59
pIm0nt
Ca de Ia cer Ia pdmdnt
=
deosebire mare dintre doui lucruri
Ca pdmdntul = cu deslvAr$ire, de tot
La pdmdnt = intins, culcat pe jos
Parcd I-ainghifit pdmdntul
= a dispbrut
A-i ueni cuiua sd intre in pdmdnf
= a se ruFina
Anufi cupicioarele pe pdmdnt
= a nu avea simlul realitd{ii
I
a pleca
A-Si pleca capul
=
a (se) supune, a (se) umili
A (nu) aueaunde sd(-Ei) plece capul = a (nu) se (putea) odihni
A(-;i) pleca inima =
a da ascultare pdsului, suferin{elor cuiva
A(-Si) pleca urechea = a asculta cu aten{ie, a lua in serios
A se pleca spre apus = a fi in declin (despre persoane)
prclor
Din cap pdndin picioare
=
in intregime
A se pune pe picioare
= a se insdn[toqi dupi o boal6 lung[
Apune piciorul (undeva)
= a c6lca, a pdqi
A pune pe picioere
=
a inilia, a organiza ceva, a face s[ meargi
A sfo (sau a rdmdne, afl In picioare
= a exista sau a continua sI existe
A sdriintr-un picior
= a se bucura mult
a sta
A-i sta cuiua in cale
=
a ie$i inaintea cuiva (lmpiedicAndul s5 inainteze)
A sta defald = a asista
A stain umbrd = a fi modest, retras
A sta deoparte = a nu interveni
A-i sta (cuiva) sub nos =
a fi la indemAna cuiva
A sta pe capul cuiua
=
a impov[ra, a incomoda
A sta grdmadd.
= a se ingrdmidi, a se imbulzi
A sta cu mdinile ?n sdn =
a sta in inactivitate
A sta cu ochii pe cineua =
a supraveghea pe cineva
6o
suflet
Cusuflet = cuinsufletire, cu elan
A*siincdrca sufletul cu... = a comite o fapti rea
A auea (ceva) pe suflet
= a fi preocupat, chinuit de ceva
A nu auea (pe cineva) Ia suflet
= a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza
Cu sufl.etul Ia gurd
=
respirAnd foarte greu de oboseald sau de emo{ie
Ay' (sau a seface) trup gi suflet cu cineua
= a fi extrem de devotat cuiva
A-gi uinde sufletul = a picdtui foarte tare
A i se rupe sufletul
= a suferi foarte mult
a tdia
A td.ia nodul gordian
= a g[si solufia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica <r
situa{ie incurcat[
AC$i) tdia drum
= a-qi face loc indeplrtAnd obstacolele
A tdia rdul de Ia rdddcind
= a lua m[suri energice pentru a starpi radical un rlu
A tdia gi a spdnzura
= a proceda arbitrar qi abuziv
A-i tdia cuiua (taatd) porta
=
a face s6-i piardE cheful (cuiva), curajul de a face ceva
A-i tdia (auiua) cuud.ntul
= a descuraja (pe cineva)
ump
De laun frmp = i11..nXnd de la un moment dat
Cu timpul
= cu incetul, treptat
Lc (sau din) timp
= la momentul potrivit
Din timp in timp = din cAnd in cAnd, uneori, cAteodatd
(fl
tot timpul = mereu, intruna
E timpul (sd...)
= a venit momentul (s5..,)
Pe timpuri
= demult, odinioard
ochi
Vdzdndcu ochii
= repede
Ochiin eshi = privindu-se unul pe altul
Cu ochii inchigi
=
pe dinafard, pe de rost; foarte ugor, fird dificultiti
Afi numai ochi
5i urechi
=
(a privi) foarte atent (la ceva)
Cd.t uezi cu ochii
= cdt cuprinzi cu privirea, pAnd la depdrtlri foarte mari
6r
Auedea cu ochii lui =
a vedea el lnsu$i, a fi de fatd la o lntAmplare
A uedea cu ochii slnJia
=
a nu avea pdreri proprii, a
judeca prin prisma altuia
A pdzi pe cineua ca pe ochii din cap =
spdzi, a ingriji pe cineva cu cea mai mare atentie
aiubipecineuacapeluminaoehihr
(sau mai multde&tochiidinccp) =
3 iuSi 6;ttotsuflehrl
A nu auea ochi sd uezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva
A priui pe cineua cu ochi buni =
a simpatiza pe cineva
A nu uedea inaintea ochilor =
a fi foarte supdrat
A dq oehii eu eineua =
a tntdlni pe cineva
Dc
pahlt
lum/l
* de formA, pentru R salva aparenfele
A prlul ea oehlde pletrd
"
a
Frlvl
nep6sAt0r' raca, hmdrmurlt
A-aveaoch{
, o ee ar6ta priceput in a aprecla un lucru dlntr-o privire
A mdsura din ochi
=
a aprecia cu aproximalie, cu privirea, lnsuqirea unui obiect
via![
PIin de uia[d. = energic, viguros, vesel
Fdrd (pic de) uiqtd =
fbr[ v]ag[, ftri vigoare
De uiald = vslr sociabil
Pevia[dsipemoarte=cuinverFunare,dintoateputerile,curisculviefii
Cuuiafd =
avAntat, viu
Cu preful uielii = cu orice risc
Aft in uiasd =
a tr[i
A aduce (pe cineva) Ia uiafd =
a insdn[tosi
A lua viatd =
a lua fiinld, a se na$te
vis
Caprin uis =
vag, confuz
A-Si uedea uisul cuochii = a-$i indeplini cea mai arzdtoare dorin!6
weme
Cuuremea =
dup[ un timp oarecare' cAndva
Dinureme =
mai inainte, inainte de a fi prea tArziu
Din ureme in ureme =
din cAnd in cAnd, uneori
Toatduremea = continuu, mereu
lnureme ce =
in timPul in care
O ureme =
o perioadh de timP
A-gi pierde uremeo =
a-Fi irosi timpul in zadar, a lenevi
6z