Sunteți pe pagina 1din 46

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Specializarea: Silvicultură

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonatori științifici:

Prof.dr.ing. Ioan CLINCIU Șef lucr.dr.ing. Mihai Daniel NIȚĂ

BRAȘOV

2014

1

Absolvent:

Andrei Daniel NAZARE

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Cuprins

Capitolul 1. Cadrul natural şi social-economic al bazinului

4

1.1 Poziția geografică a bazinului

4

1.2 Geologia și litologia

4

1.3 Solurile

5

1.4 Clima

6

1.5 Aspecte privind cadrul social-economic

7

Capitolul 2. Morfometria şi hidrografia

8

2.1 Suprafața, perimetrul și forma bazinului

8

2.2 Altitudinea bazinului

9

2.3 Panta medie a bazinului

10

2.4 Lungimea si densitatea rețelei hidrografice

10

2.5 Lungimea medie a versanților

11

2.6 Lungimea si panta albiei principale

12

2.7 Ordinul hidrografic al bazinului

12

2.8 Concluziile studiului morfo-hidrografic

14

Capitolul 3. Studiul hidrologic al bazinului

15

3.1

Calculul debitului maxim de viitură

15

3.1.1 Probabilitățile de depășire

15

3.1.2 Debitul maxim la probabilitatea de referință (p=1%)

15

3.1.3 Debitul maxim la probabilitățile de calcul și de verificare

19

3.2

Calculul transportului de aluviuni

20

3.2.1

Calculul transportului de aluviuni de pe versanți

20

3.2.2

Calculul transportului de aluviuni de pe rețeaua hidrografică

22

3.2.3.

Volumul de aluviuni mediu anual

24

3.2.4

Volumul de aluviuni in aterisament

25

3.2.5

Transportul de aluviuni la o ploaie torențială

25

Capitolul 4. Soluţii tehnice de amenajare

27

4.1

Măsuri si lucrari pe versanții bazinului

27

4.1.1

Măsuri și lucrări pentru ameliorarea hidrologică și antierozională a pădurilor

28

4.2

Lucrări pe rețeaua torențială din bazin

29

4.2.1

Optimizarea amplasării lucrărilor hidrotehnice transversale

30

4.2.2 Împăduriri pe rețeaua torențială din bazin

33

2

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Capitolul 5. Breviar de calcule

34

5.1 Calculul deversorului

34

5.2 Calculul static al barajului

36

5.2.1 Schema de sarcini

36

5.2.2 Calculul de dimensionare

36

5.2.3 Calculul de verificare

37

5.3

Calculul disipatorului hidraulic de energie

40

5.3.1

Radierul

40

5.3.2

Zidurile de gardă

42

5.3.3.

Pintenul terminal

43

Capitolul 6. Evaluarea lucrărilor

44

6.1 Evaluarea lucrărilor propuse in suprafaţa bazinului

44

6.2 Măsuri de protecţie a muncii

44

Bibliografia:

46

3

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Cap.1 Cadrul natural şi social-economic al bazinului

1.1 Poziția geografică a bazinului

Unitatea de rang superior a bazinului care face obiectul prezentului studiu este bazinul hidrografic Tărlungul Superior. Din punct de vedere fizico-geografic, acest teritoriu este cuprins în unitatea Carpato- Transilvană (I) subunitatea Carpaților Orientali (A), grupa de la curbură (3). Astfel, localizarea se face pe versantul Nordic al curburii Carpaților Orientali, fiind încadrat de două lanțuri cunoscute de munți: M. Ciucașului la est și M. Baiului la vest. Bazinul studiat poartă numele de Bazinul lui Soare, component al Văii Adânci de Jos, care se află în imediata apropiere a acumulării Săcele, în treimea inferioară a acesteia, flancul vestic. Coordonatele geografice aproximative, obținute cu ajutorul GoogleMaps, ale bazinului sunt:

45.569817 latitudine N și 25.740165 longitudine E.

sunt: 45.569817 latitudine N și 25.740165 longitudine E. Figura 1.1 : Localizarea Bazinului lui Soare în

Figura 1.1: Localizarea Bazinului lui Soare în raport cu acumularea Săcele (www.google.ro/maps)

1.2 Geologia și litologia

Pe suprafața bazinului hidrografic Tărlungul Superior se identifică următoarele formațiuni geologice:

- formațiunea de Sinaia

- formațiunea de Comarnic și formațiunea Piscu cu Brazi

- conglomeratele de Ciucaș – Zaganu

- formațiunea de Bobu

Formațiunea de Sinaia ocupă o mare parte a suprafeței bazinului Tărlungul Superior, apare în jumătatea vestică a regiunii cuprinzând și Bazinul Valea lui Soare. Rocile care caracterizează această

4

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

formațiune litologica sunt gresii în alternanță cu marne, șisturi greso-marnoase, uneori marno-calcare și sunt cunoscute sub numele de ‘strate de Sinaia’. (Munteanu, Clinciu, 1977)

numele de ‘strate de Sinaia’. (Munteanu, Clinciu, 1977) Figura 1. 2: Imagine definitorie a rocii mamă

Figura 1.2: Imagine definitorie a rocii mamă din cuprinsul bazinetului studiat (fotografie proprie)

1.3 Solurile

În descrierea și caracterizarea solurilor s-au folosit studiile de teren și laborator efectuate între anii 1974-1976 care au avut la bază material cules de-a lungul a 11 profile morfologice transversale ale bazinului. Astfel, identificate în bazinul Tărlungul Superior, sunt soluri slab-moderat acide cu conținut moderat sau chiar ridicat de baze de schimb și cu o slabă migrare a argilei pe profil. Atât aciditatea moderată, cât și conținutul de baze de schimb, sunt rezultatul naturii calcaroase a liantului rocii din substrat. În cuprinsul suprafeței bazinului se întâlnesc depozite de pantă sau depozite detritice de pantă pe care s-au format soluri moderat scheletice, cu volum edafic relativ redus și rezerve diminuate de apă accesibilă din cauza drenajului intern activ. Un volum edafic mai mare găsim la solurile de pe versanții cu înclinarea între 10°-25°, așadar cu relief mai domol și schelet mai scăzut al depozitelor de pantă. Soluri mai profunde, uneori chiar lipsite de schelet, cu textură fină și drenaj intern slab, s-au format pe depozitele coluviale sau coluvionate din treimea inferioară a versanților cu înclinarea sub 10°. Caracterizate de o răspândire mult mai redusă, depozitele aluviale, clasificate în depozite stratificate de terasă și depozite aluviale de bolovănișuri și pietrișuri, au susținut formarea solurilor crude, ocupate numai de anin și salcie. (Munteanu, Clinciu, 1977)

5

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

1.4 Clima

Bazinul hidrografic Tărlungul Superior se încadrează în zona climei temperate, în regiunea de tranziție dintre climatul continental de nuanță atlantică, din vest, și cel excesiv continental, din est. Din punct de vedere al zonalitații climatice locale, se află în ambele subetaje ale etajului montan: montan inferior și montan superior. Conform sistemului de clasificare Köppen, repartizarea se face în provincia climatică boreală, cu ierni reci, strat stabil de zăpada în lunile de iarnă, precipitații suficiente în tot cursul anului și cu un regim termic relativ moderat. (Munteanu, Clinciu, 1977) Regimul termic este caracterizat printr-o temperatură medie anuală de 5°C, fenomene de inversiune termică, o amplitudine medie anuală de 20.5°C (care indică o excesivitate termică accentuată), o medie de 130 zile/an cu îngheț și o variație a numărului zilelor de iarnă de la aproximativ 45-55 zile în etajul climatic montan inferior, până la 100-120 zile, în etajul montan superior.

până la 100 - 120 zile, în etajul montan superior. Figura 1.3: Efectul inversiunilor termice in

Figura 1.3: Efectul inversiunilor termice in cadrul bazinetului studiat fâșia de molid, inversată altitudinal cu cea a fagului. (fotografie proprie)

Regimul pluviometric este cel mai bine descris prin prisma variațiilor mari de altitudine întâlnite în cuprinsul bazinului. Astfel, mulți parametri evaluați prezintă valori constant crescătoare odată cu creșterea altitudinii zonei în care sunt analizați. Cantitatea medie anuală de precipitații variază între 800mm și 1200mm, în funcție de altitudine, după cum s-a menționat mai sus, dar și de la an la an, după cum au arătat datele rețelei meteorologice de stat. Numărul mediu al zilelor cu precipitații (P≥0.1mm) este cuprins între 150 zile, în etajul montan inferior, și 180 zile, în etajul montan superior. În bazinul hidrografic Tărlungul Superior sunt posibile ploi excepționale care să însumeze peste 150-200mm în 24 ore și a căror intensitate să atingă 0.5-2.5 mm/min,

6

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

capabile să provoace apariția viiturilor pe văile cu caracter torențial. Valoarea folosită pentru perioada de 24 ore în graficul care evidențiază acest caracter este cea colectată în stația Fundata în 19 iunie 1924. Atunci s-au colectat 306mm în decursul a 24 ore. (Munteanu, Clinciu, 1977)

1600 1400 1200 1000 24 ore 800 Anuală 600 400 200 0 Pe culmi Pe
1600
1400
1200
1000
24 ore
800
Anuală
600
400
200
0
Pe culmi
Pe vale

Figura 1.4. Evidențierea caracterului torențial datorat cantităților maxime de precipitații în 24h, comparativ cu cele medii anuale.

Regimul vântului avertizează în primul rând, în domeniul de amenajare a bazinelor torențiale, de producerea fenomenului de foehn care duce la topirea bruscă a stratului de zăpada, declanșând astfel fenomene torențiale. Vântul dominant este cel din nord-vest, cu particularități impuse de morfologia bazinului.

1.5 Aspecte privind cadrul social-economic

Obiectivele care se au în vedere pentru protejare prin amenajarea văilor torențiale, și în special a Văii Adânci de Jos, sunt, prioritar, drumul național DN1a, drum forestier Valea Adanca de Jos și acumularea Săcele. Pentru ca acest obiectiv să fie îndeplinit cu succes este necesară o întreagă gamă de măsuri, multe dintre care se concentrează pe ameliorarea albiilor pârâielor torențiale din bazinul hidrografic Tărlungul Superior. Starea actuală a fondului forestier și, implicit, a suprafețelor de pe care se colectează debitele de viitură, este rezultatul intervenției factorului antropic, materializat printr-o gospodărire nerațională a pădurilor în trecut. Aceste intervenții ‘necugetate’ au avut rol declanșator în evoluția intenselor procese torențiale menționate. Dintre activitățile care formează factorul antropic, menționam câteva: practicarea pășunatului în pădure, neîntreținerea corespunzătoare a rigolelor și a șanțurilor de scurgere a drumurilor forestiere, limita extrem de neregulată dintre pădure și pășune, nemenținerea stării de curățenie a albiilor. În concluzie, rămâne la aprecierea autorităților dacă comunitatea din vecinătatea B.H. Tărlungul Superior va deveni un factor antropic destabilizator sau, măcar o parte din aceasta, va fi educată și poate chiar încadrată drept forță de muncă care contribuie la ameliorarea proceselor eruzionale și torențiale din cuprinsul acestuia.

7

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Cap.2 Morfometria şi hidrografia

În vederea înțelegerii în detaliu a proceselor de eroziune, a celor pluviale, torențiale, de transport și depozitare a aluviunilor, dar și a efectelor acestora și a factorilor care le influențează, a luat formă nevoia de a analiza o serie de parametri morfometrici și hidrografici. Aceștia sunt calculați, fie empiric, fie pe cale grafică, pentru ‘Bazinul lui Soare’, în cuprinsul acestui capitol.

2.1 Suprafața, perimetrul și forma bazinului

În studiul bazinelor, în vederea evaluării potențialului torențial, pe de o parte, și a ameliorării acestui caracter, pe de altă parte, suprafața de calcul, și pe cât posibil reală, a acestora este un factor determinant în majoritatea elementelor caracteristice de interes. Astfel, într-un fel sau altul, toate elementele scurgerii, forma bazinului, densitatea rețelei hidrografice, chiar și lungimea de calcul a versanților, sunt dependente de suprafața bazinului. În cazul acestui studiu, suprafața de calcul a Bazinului lui Soare a fost calculată pe cale grafică de pe un plan la scara 1:3000, valoarea rezultată fiind verificată cu datele din amenajament. Pentru delimitarea suprafeței s-a folosit cumpăna apelor care sunt concentrate în acest bazin, stabilită prin trasarea unei linii perpendiculare pe curbele de nivel din limita inferioară a conului de dejecție.

de nivel din limita inferioară a conului de dejecție. Figura 2.1. Planul suprafeței care descrie B.H.

Figura 2.1. Planul suprafeței care descrie B.H. Bazinul lui Soare. Scara 1:3000 (fotografie proprie; desen propriu)

Calculul propriu-zis al suprafeței s-a efectuat prin metoda caroiajului. Vom folosi în continuare valoarea rezultată, adică 67,1ha (671,850 m2 sau 0.67km2).

8

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Perimetrul este parametrul care, împreună cu suprafața, este factorul cu care se caracterizează, pe cale

analitică, forma bazinului. La fel ca în cazul suprafeței, perimetrul a fost calculat pe cale grafică, de pe

același plan amintit anterior. S-a determinat un perimetru de 3285 metri (3.285km).

Odată intrați în posesia valorilor suprafeței și a perimetrului, putem descinde la descrierea formei

bazinului în vederea analizei vitezei de concentrare a scurgerilor de pe întregul bazin într-un punct inferior,

de interes. Menționez că o formă mai apropiată de cea circulară facilitează scurgerea rapidă, în timp ce una

alungită întârzie această concentrare, întârziind astfel momentul debitului maxim de vitura prin secțiunea

de calcul.

Pentru estimarea corectă și obiectivă a acestei forme, vom folosi valorile coeficientului lui

GRAVELIUS, calculate după formula:

, unde

Gr =

2√∗

(2.1)

– lungimea cumpenei apelor (perimetrul), in km F – suprafața bazinului, in km 2

S-a calculat Gr=1.12 , ceea ce înseamnă, din punct de vedere al formei, un bazinet relativ apropiat de

forma circulară, optimă pentru concentrări rapide de scurgeri și, implicit, pentru producerea unor viituri

periculoase in eventualitatea unor ploi torențiale sau topiri bruște a zăpezii.

În acest moment avem un prim indice al potențialului ridicat torențial al bazinetului, care justifică

continuarea studiului în vederea amenajării albiei și ameliorării proceselor de eroziune și transport de

aluviuni.

2.2 Altitudinea bazinului

Un element important și interdependent cu clima este altitudinea bazinului. În acest subcapitol vom

stabili atât altitudinea medie cât și pe cele minime și maxime.

Energia de relief, scurgerea și, în cazul bazinetelor mici, chiar durata și intensitatea ploii depind în

mod direct de altitudine. În vederea evidențierii aportului acestui parametru la procesele de interes din

cadrul bazinului, toate cele trei valori (medie, minimă și maximă) sunt calculate, după cum urmează:

Altitudinea minimă (H min ) reprezintă diferența de nivel dintre nivelul mării si cel mai jos punct al

bazinului (intersecția cu emisarul);

H min = 820 m

Altitudinea maximă (H max ) cel mai înalt punct situat pe cumpăna apelor, decris prin cota față de

nivelul mării;

H max = 1120 m

Altitudinea medie (H med ) este o valoare de sinteză, calculată ca media aritmetică a valorilor

extreme ale altitudinii;

9

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

H med = +

2

(2.2)

H med = 970 m

Definită drept energie de relief, diferența de nivel dintre altitudinea maximă și cea minimă prezintă o

importanță deosebită în cadrul bazinetelor mici, cum este și cazul celui studiat, unde aceasta influențează

puternic microclimatul și chiar formele de relief întâlnite. În cazul bazinelor mari, această influență a

energiei de relief este mult diminuată de suprafața la care se raportează. Energia de relief medie este de

150m, în timp ce energia de relief totală este de 300m. În calculele privind alți parametri morfometrici sau

hidrologici, unde este cazul, se va volosi valoarea altitudinii medii a bazinului.

2.3 Panta medie a bazinului

Pentru procesele erozionale și transportul de aluviuni, dar și pentru modul și ritmul de desfășurare al

acestora, panta medie a bazinului este un indicator cantitativ. Drept element de calcul apare în unele

formule empirice de calcul a debitului maxim de viitură dar și în metodele de evaluare a transportului de

aluviuni. S-a observat că, cu cât panta unui bazin este mai mare, cu atât capacitatea de eroziune și transport

a unei formațiuni torențiale este mai pronunțată.

În vederea determinării valorii acestei pante, ne folosim de diferențele dintre cotele curbelor de nivel

succesive, lungimile acestor curbe de nivel dar și de suprafața bazinului. Formula pentru panta medie a

bazinului este:

,unde

= ∗∑

(2.3)

H – diferența de nivel dintre două curbe de nivel succesive (m) l i – lungimea curbelor de nivel (m 2 ) F – suprafața bazinului (m 2 )

În B.H. Bazinul lui Soare, panta s-a calculat, ca și în cazul suprafeței și a perimetrului, de pe planul de

situație la scara 1:3000. Valoarea rezultată este: I b = 34% sau I b = 18.78°.

2.4 Lungimea si densitatea rețelei hidrografice

În calculul densității și a lungimii medii de scurgere pe versanți, lungimea rețelei hidrografice este un

element care deține o pondere egală cu cea a suprafeței în determinarea valorilor celor doi parametri. În

cazul bazinetului studiat, conform măsurătorilor efectuate pe planul de situație (scara 1:3000), această

valoare este de 1350m (1.35km).

În același timp, densitatea rețelei hidrografice indică gradul de fragmentare a reliefului și poate fi

considerată un indicator indirect al concentrării scurgerii pe albie în cuprinsul bazinului.

Calculul densității se efectuează prin raportarea lungimii rețelei hidrografice la suprafața bazinului,

10

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

astfel:

,unde

=

D r – densitatea rețelei (m/ha) L r – lungimea rețelei (m) F – suprafața (ha)

(2.4)

În bazinul care face obiectul studiului, densitatea rețelei hidrografice este de 20.09 � ℎ . Comparativ

cu cea a bazinului hidrografic Tărlungul Superior sau, mai ales, cu cea a României, această valoare a densității este foarte mare, semnalând o fierastruire, o fragmentare intensivă a suprafeței bazinului și, astfel, timpi de concentrare a scurgerii în secțiunea inferioară de calcul foarte mici. Toate acestea

accentuează caracterul pronunțat torențial al bazinului.

25 20 15 10 5 0
25
20
15
10
5
0

Densitatea rețelei hidrografice (m/ha)

România (z. montana)25 20 15 10 5 0 Densitatea rețelei hidrografice (m/ha) B.H. Tărlungul S. Bazinul lui Soare

B.H. Tărlungul S.25 20 15 10 5 0 Densitatea rețelei hidrografice (m/ha) România (z. montana) Bazinul lui Soare

Bazinul lui Soare25 20 15 10 5 0 Densitatea rețelei hidrografice (m/ha) România (z. montana) B.H. Tărlungul S.

Figura 2.2. Bazinul lui Soare - comparație cu unități de rang superior

2.5 Lungimea medie a versanților

Pentru o estimare corectă a timpului de concentrare a scurgerii, este necesară cunoașterea lungimii

medii de scurgere pe versanți. Această lungime coincide cu lungimea medie a versanților. În vederea

calculării acestei valori, se vor folosi atât lungimea rețelei hidrografice, cât și suprafața bazinului, după

următoarea formulă:

,unde

=

5.5∗

(2.5)

L v – lungimea medie a versanților (m) L r – lungimea rețelei (m) F – suprafața

Clasificări a versanților bazinelor s-au făcut și în funcție de această lungime, astfel:

- versanți scurți:

L v < 100 metri

 

- versanți medii:

L v = 100

200

metri

- versanți lungi:

L v = 200

500

metri

- versanți foarte lungi:

L v > 500 metri

Calculele efectuate cu valorile specifice bazinului luat în considerare, au rezultat cu o valoare de

11

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

273.71m, ceea ce clasifică versanții, după criteriile mai sus menționate, în categoria celor lungi.

2.6 Lungimea si panta albiei principale

Acești doi parametri morfohidrografici ai albiei vor fi folosiți, panta mai mult decât lungimea, în diverse calcule, începând cu debitul maxim de viitură, trecând pe la transportul de aluviuni, până la panta de aterisare din amontele fiecărei lucrări hidrotehnice transversale propuse. Lungimea albiei principale este distanța, măsurată pe albia reprezentată schematic și la scară, dintre confluența cu emisarul apelor și punctul de izvorâre al acesteia. Pe planul de situație cu care s-a lucrat, măsurătoarea a condus la o lungime a albiei principale de 1170m. În cazul calculului debitului maxim de viitură, cu formula rațională, panta albiei principale este factor important și proporțional cu valoarea acestui debit. Panta se obține, în general, prin raportarea diferenței de nivel, dintre punctele extreme ale albiei, la lungimea acesteia, redusă la orizont.

ale albiei, la lungimea acesteia, redusă la orizont. Figura 2.3. Panta – exemplificarea calculului Pentru

Figura 2.3. Panta exemplificarea calculului

Pentru bazinul care face obiectul prezentului studiu, panta albiei principale a fost calculată, după metoda demonstrată în figura 2.3, și rezultatul este o valoare de 19% (0.192). Această valoare, împreună cu profilul longitudinal al albiei, indică potențial mediu de torențialitate, dar care, împreună cu ceilalți parametri calculați anterior, prezintă un real pericol de producere a unor viituri.

2.7 Ordinul hidrografic al bazinului

În vederea ușurării evidențierii capacității de evacuare și, în același timp, transport de aluviuni, a fiecărui segment de albie, dar și de înregistrare a celor cu proprietăți și caracteristici asemănătoare, s-a recurs la atribuirea ordinelor hidrografice pentru fiecare segment în parte. Astfel, rezultatul este o schemă hidrografică care poate să răspundă mai multor nevoie și anume:

- sistematizarea pe ordine a întregii rețele hidrografice;

- amplasarea secțiunilor hidrologice de calcul;

- determinarea numărului și lungimii, totale și medii, a segmentelor rețelei hidrografice;

12

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

- reprezentarea schematică a lucrărilor hidrotehnice de amenajare a albiilor torențiale.

Pentru albia din cuprinsul bazinului în cauză, s-a recurs la atribuirea ordinelor potrivit sistemului STRAHLER (1956), după cum urmează:

- ordinul I se atribuie talvegurilor elementare, ramificațiile terminale ale rețelei hidrografice care, la rândul lor, nu mai primesc afluenți;

- un segment de ordinul II se formează din unirea a două segmente de ordinul I;

- din unirea a două segmente de ordinul II ia naștere un segment de ordinul III, ș.a.m.d.

ordinul II ia naștere un segment de ordinul III, ș.a.m.d. Figura 2.4. Punctul de confluență al

Figura 2.4. Punctul de confluență al albiei principale cu un afluent (fotografie proprie)

Următoarea schemă prezintă ordinele atribuite albiei principale și celei secundare, din cuprinsul B.H. Bazinul lui Soare.

albiei principale și celei secundare, din cuprinsul B.H. Bazinul lui Soare. Figura 2.9 Ordinul bazinului, schematic

Figura 2.9 Ordinul bazinului, schematic

13

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

2.8 Concluziile studiului morfo-hidrografic

Caracteristicile care descriu cel mai bine cadrul în care se desfășoară procesele torențiale și de eroziune în cuprinsul unui bazin sunt cele morfologice și hidrografice. În urma analizei ambelor tipuri, în capitolul a cărei concluzie o trasăm aici, am observat că, deși unii parametri nu conduc în mod explicit la formarea viiturilor torențiale, cum ar fi panta albiei principale, alții completează și compensează această trăsătură, aceștia găsindu-se în număr chiar mai mare decât primii menționați. Astfel, forma bazinului, densitatea rețelei hidrografice, panta medie a bazinului și chiar energia de relief sunt toți parametri ai căror valori indică sau caracterizează un bazinet cu un real potențial torențial, a cărui amenajare și ameliorare sunt obiective rațional justificate.

14

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Cap.3 Studiul hidrologic al bazinului

3.1 Calculul debitului maxim de viitură

3.1.1 Probabilitățile de depășire

Probabilitatea de depășire a debitului maxim de viitură este exprimarea procentuală a raportului dintre numărul anilor în care valoarea acestui debit a fost depășită și numărul de ani din perioada stabilită, drept statistic semnificativă, pentru calculul probabilistic al debitelor maxime. Indiferent de tipul lucrării hidrotehnice de amenajare a torenților (deversoare, canale), dimensionarea hidraulică se face în funcție de debitul maxim de calcul, căruia i se atribuie o probabilitate de depășire, iar verificarea se face în funcție de debitul maxim de verificare, căruia i se atribuie probabilitatea de verificare. Pentru ambele cazuri, clasificarea se face, conform standardelor, în funcție de clasa de importanță a lucrărilor din bazin, stabilită, la rândul ei, în raport cu categoria de importanță a obiectivului periclitat de viituri.

Tabelul 3.1 – Încadrarea conform STAS-urilor

 

Obiectivele periclitate de viituri torențiale

 

Importanța

Posibilitățile de depăsire ale debitului maxim (p%)

       

lucrarilor de

   

Nr.

Denumirea

Încadrarea

amenajare a

Conform standardului

Adoptate

Crt

în

Importanța

torenților

specificările

 

În condiții de exploatare

   

standardului

STAS

De

De

STAS

Categoria

STAS

Clasa

Normale

Speciale

calcul

verificare

   

Alimentări

                 

cu apă

4068/

2%

0.5%

1

Acumularea

pentru

4273-

1

4272-

III

2-82

Săcele

municipii

83

83

cu peste

250,000

locuitori

   

Construcții

             

2%

0.5%

hidrotehnic

4273-

3

4068/

2%

0.5%

2

Drum național

e pentru

83

4272-

IV

2-82

DN1A

drumuri

83

naționale

   

Drumuri

 

4

         

3

Drumul forestier Valea Adancă de Jos

forestiere

5576-

5576-

IV

4068/

2%

0.5%

principale

88

88

2-82

sub 50000

 

tone anual

3.1.2 Debitul maxim la probabilitatea de referință (p=1%)

Metodologia elaborată de I.C.A.S București pune la dispoziție 8 metode indirecte de calcul a debitului

maxim și una directă. În cadrul acestei metodologii, este impus ca, în cazul studiilor preliminare ale proiectării să fie aplicate minim 2 metode, din care una să fie formula rațională - varianta 1.

15

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

3.1.2.1 Formula rațională - varianta 1

1) Relația de calcul

,unde

,1% = 0.167 ∗ ∗ 1%

(3.1)

Q max,1% - debitul maxim (m 3 /an)

c - coeficientul de scurgere mediu pe bazin

i 1% - intensitatea medii a ploii de calcul de probabilitate 1% (mm/min), de durată egală cu timpul de concentrare a scurgerii în bazin

F- suprafața bazinului (ha)

Se admite ipoteza că debitul maxim de viitură, în bazinul torențial studiat, este generat de ploaia a

cărei durată este egală cu timpul de concentrare a scurgerii în acest bazin. Timpul în care scurgerea,

formată în cel mai îndepărtat punct al bazinului, ajunge în secțiunea de calcul, definește timpul de

concentrare.

Timpul de concentrare a scurgerii în bazin, Tc în minute, este suma dintre timpul de scurgere pe

versant, Tv, și timpul de scurgere pe albie, Ta. Următoarele relații exprimă metoda de calcul a acestor

ultimi doi timpi:

,unde

= 0.5 0.5

=

(3.2)

(3.3)

L v – lungimea medie a versanților I b – panta medie a bazinului (versanților)

L a – lungimea albiei principale

I a – panta albiei principale

S-a calculat, folosind formulele descrise mai sus, timpul de concentrare a scurgerii in bazin:

= + = 10,86 + 4.46 = 15,32 (3.4)

2) Intensitatea medie a ploii de calcul

Pentru determinarea intensității medii a ploii de calcul, bazinul studiat s-a încadrat în zona montană

M4, conform localizării pe harta României cu zonele pluviale stabilite de către Maria Platagea în 1974.

Următorul tabel descrie valorile corespondente durată/intensitate la probabilitatea de 1%.

16

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Tabelul 3.2 Stabilirea intensității ploii

T(min)

10

20

30

i(mm/min)

2.83

1.98

1.62

Interpretând datele din tabel, s-a stabilit valoarea intensității ploii:

i 1% = 2.50 mm/min

3) Coeficientul mediu de scurgere pe bazin se determină folosind formula:

,unde

= 1

(3.5)

c – coeficient mediu de scurgere pe bazin c z – coeficientul retenției c i – coeficientul infiltrației

Pentru stabilirea acestor doi coeficienți (cz și ci), se folosește o diagramă elaborată de I. Clinciu și N.

Lazăr în 1987. De remarcat că, folosirea acestei diagrame necesită cunoașterea categoriei și subcategoriei

hidrologice în care se încadrează fiecare unitate de studiu hidrologic (u.s.h.), dar și cuantumul ploii

(H=i*T). În cazul bazinului nostru, H = 38.3mm.

ploii (H=i*T). În cazul bazinului nostru, H = 38.3mm. Figura 3.1. Diagramele coeficienților de retenție și

Figura 3.1. Diagramele coeficienților de retenție și infiltrație (N. Lazăr, I. Clinciu, 1987)

17

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Deoarece suprafața întregului bazin nu este omogenă din punct de vedere al categoriilor și subcategoriilor hidrologice, a fost necesară divizarea acesteia pe, mai sus menționatele, unități de studiu hidrologic. Aceste unități au fost alese după criterii ale omogenității proceselor de eroziune iar suprafețele lor sunt descrise grafic în figura 3.2.

Repartiția suprafeței bazinului (67.1ha) pe u.s.h. -uri u.s.h. 1 (14.8ha) u.s.h.2 (0.95ha) u.s.h. 3 (4.03ha)
Repartiția suprafeței bazinului (67.1ha) pe u.s.h. -uri
u.s.h. 1 (14.8ha)
u.s.h.2 (0.95ha)
u.s.h. 3 (4.03ha)
u.s.h. 4 (26.88ha)
u.s.h. 5 (2.01ha)
u.s.h. 6 (0.34ha)
u.s.h. 7 (5.03ha)
u.s.h. 8 (0.67ha)
u.s.h. 9 (10.74ha)
u.s.h. 10 (1.13ha)

Figura 3.2. Repartiția suprafeței bazinului pe u.s.h.-uri

Datele extrase din diagrame și de pe figura 3.2 (repartiția suprafeței pe u.s.h.-uri) sunt centralizate în următorul tabel:

Tabelul 3.3 – Calculul c mediu ponderat, in funcție de u.s.h.

   

Cartare

       

u.s.h.

F(ha)

hidrologică

c

z

c

i

c=1-c z -c i

c*F i

1

14.8

D

0.06

0.34

0.6

8.88

2

0.95

B

0.28

0.38

0.34

0.32

3

4.03

D

0.06

0.34

0.6

2.41

4

26.88

B

0.28

0.38

0.34

9.13

5

2.01

B

0.28

0.38

0.34

0.68

6

0.34

D

0.06

0.34

0.6

0.20

7

5.03

C

0.25

0.38

0.37

1.86

8

0.67

D

0.06

0.34

0.6

0.40

9

10.74

A

0.37

0.38

0.25

2.68

10

1.73

D

0.06

0.34

0.6

1.03

Coeficientul mediu de scurgere pe întregul bazin este:

18

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

4) Debitul maxim

= ∑∗

= 27.5967.185 = 0.41

(3.6)

Acum se pot înlocui toți termenii formulei raționale, astfel:

,1% = 0.167 0.41 2.50 67.18 = 11.49 3 3.1.2.2 Diagrama morfo-etalon

(3.7)

Cu ajutorul acestei diagrame se poate calcula expeditiv debitul maxim de viitură, în condițiile în care

bazinul este clasificat, după sistemul STRAHLER, de ordinul 2 hidrografic și se află în arealul de roci

metamorfice și sedimentare al zonelor pluviale M1-M2.

Pentru folosirea diagramei sunt necesare cunoștințe despre ordinul hidrografic, după cum s-a

menționat, suprafața și coeficientul de scurgere mediu pe bazin. Toate aceste elemente fiind cunoscute

(ordinul 2, S=67.18, c=0.41), folosind diagrama, s-a determinat debitul specific maxim

(qmax,1%[m3/s*ha]). Valoarea acestuia este de 0.17 m3/s.

Trecerea la mărimea hidrologică de interes în cadrul prezentului studiu se face cu relația:

,unde

,1% = ,1%

(3.8)

k – coeficient dat, în funcție de zona pluvială, în corpul diagramei (k=1) q max,1% - debitul specific maxim de asigurare 1%

F – suprafața bazinului

În final, se înlocuiesc toate elementele cunoscute în formula debitului maxim de viitură a bazinului:

,1% = 1 0.17 67.18 = 11.42 3

(3.9)

3.1.3 Debitul maxim la probabilitățile de calcul și de verificare

În vederea determinării debitului maxim la probabilitățile de calcul și de verificare, s-a considerat,

mai întâi, asupra adoptării debitului maxim la probabilitatea de referință. Acesta va îndeplini simultan

condițiile (1)să fie cel mai mare obținut dintre toate metodele aplicate și (2)să nu depășească cu mai mult

de 30% valoarea obținută prin metoda rațională varianta 1. S-a adoptat Q max,1% =11.49m 3 /s.

Indiferent de metodele aplicate pentru stabilirea debitului maxim la probabilitatea de referință,

stabilirea acestuia pentru o anumită probabilitate se face cu formula:

,unde

,% = % ,1%

(3.10)

Q max,1% - debitul maxim la probabilitatea de referință

K p% - un coeficient de trecere de la Q max,1% la debitul maxim corespunzator p%

Q max,p% - debitul maxim la probabilitatea p%

Valorile coeficientului K p% , pentru p=2 si p=0.5, au fost preluate din tabelul ‘Valorile coeficientului

19

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

K p% la diverse probabilitati dupa KRITKI-MENKEL’, si sunt: K 2% = 0.78 ; K 0.5% = 1.23.

1) Cazul debitului maxim de calcul (p%=2)

,2% = 0.78 11.49

Rezultatul este Q max,2% = 8.96 m 3 /s.

(3.11)

2) Cazul debitului maxim de verificare (p%=0.5)

,0.5% = 1.23 11.49

Rezultatul este Q max,0.5% = 14.13 m 3 /s.

(3.12)

3.2 Calculul transportului de aluviuni

Scopul final al întregii cercetări hidrografice și pluviometrice este amelioarea bazinetului care s-a

dovedit a fi un potențial risc de viitură sau care, prin transportul anual de aluviuni, scade calitatea apelor

din aval. Astfel, pe lângă evaluarea cantității de aluviuni sau a măsurii în care este influențată turbiditatea

apelor din aval, prezentul studiu trebuie să verifice și potențialul de ameliorare a văii prin lucrările

hidrotehnice transversale propuse.

3.2.1 Calculul transportului de aluviuni de pe versanți

Versanții unui bazinet cu potențial torențial, cum este și cel studiat, prezintă o sursă constantă de

aluviuni provenite din eroziunea pluvială de suprafața. Această cantitate de aluviuni, în strânsă

interdependență cu caracteristicile morfo-hidrografice ale bazinului, poate fi determinată prin o formulă

empirică, descrisă în continuare:

,unde

= ∗∗� ∗∑( 1 ) (3.13)

a – coeficient adimensional, stabilit în funcție de lungimea medie a versanților;

b – coeficient de reducere a volumui de aluviuni antrenate de pe versanți, în cazul în care aceștia sunt constituiți dintr-o succesiune de terase; I b – panta medie a bazinului (a versanților);

q 1i indice specific de eroziune în suprafață (m3/an/ha) al unei anumite categorii de teren din bazin;

F i suprafața, în hectare, a categoriei de teren respective;

Pentru a realiza încadrarea formei versanților într-o categorie, conform tabelului 3.5, întregul bazinet

a fost parcurs și au fost făcute observații cu privire la caracteristicile acestora. Astfel, s-a putut evalua

microrelieful, dar și caracteristicile staționale a unor u.s.h. uri, descrise la pct. 4.2.2.

20

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Facultatea de Silvicult ură și Exploatări Forestiere Figura 3.3 Aspectul versantului la limita superioară a

Figura 3.3 Aspectul versantului la limita superioară a pădurii (fotografie proprie)

Valorile ambilor coeficienți adimensionali (a și b) se preiau din tabelele următoare, în funcție de lungimea medie a versanților, respectiv măsura în care se întâlnesc terase în cuprinsul versanților. Acest aspect a fost caracterizat în baza observațiilor proprii făcute în teren în timpul parcurgerii acestuia în vederea recunoașterii limitelor de u.s.h.

Tabelul 3.4 Valorile coeficientului a din formula 3.13

L

b

50

100

200

300

400

500

Coeficientul a

0.70

1.00

1.40

1.70

2.00

2.20

Tabelul 3.5 Valorile coeficientului b din formula 3.13

   

Lungimea talvegului principal (km)

Nr. Crt.

Specificarea

1

5

10

20

 

Exista albii majore si terase. Versantii au partea

       

1

inferioara in panta usoara; albia prezinta coturi

0.80

0.65

0.57

0.50

numeroase

 

Nu exista albii majora si terase. Versantii au

       

2

panta mare in partea inferioara. Albia are coturi

1.00

0.85

0.77

0.70

numeroase.

3

Situatie intermediara intre cele de mai sus

0.9

0.75

0.67

0.60

21

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

În urma consultării tabelelor 3.4 și 3.5, s-au adoptat următoarele valori ale coeficienților: a = 1.60 și b

= 0.9.

Pentru indicele specific de eroziune în suprafață (q1i), se revine la datele furnizate de figura 3.2

(Repartiția suprafeței bazinului în u.s.h.-uri) iar, pentru determinarea propriu-zisă a valorii acestuia, se va

consulta tabelul ‘Valorile indicelui de eroziune în suprafatădin lucrarea Amenajarea Bazinelor

Hidrografice Torențiale (Munteanu, Clinciu, 1982). În acest ultim tabel menționat, valorile indicelui sunt

identificate în funcție de categoria de teren din care face parte fiecare u.s.h.

Pentru a păstra în evidența acest complex de date, se întocmește următorul tabel:

Tabelul 3.5 – Stabilirea indicelui q 1i și a potențialului de retenție mediu pe bazin (Z i )

 

u.s.h.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

 

F

i [ha]

14.8

0.95

4.03

26.88

2.01

0.34

5.03

0.67

10.74

1.73

Cat. teren

5

3

5

1

2

8

3

7

1

7

 

q

1i

0.5

1.0

0.75

0.05

0.80

5.00

1.00

1.25

0.1

1.25

F

i *q i [m 3 /an]

7.4

0.95

2.87

1.34

1.6

1.7

5.03

0.84

1.07

2.16

 

Z

i [mm]

6

12

6

16

15

3

12

4

16

4

 

Z i *F i

88.8

11.4

24.18

430.08

30.15

1.02

60.36

2.68

171.84

6.92

Potențialul de retenție mediu pe bazin, notat Z i , se extrage din același tabel ca si q 1i și va fi folosit în

calculul expeditiv atât al indicelui de eroziune pe rețea, cât și cel al pantei standard. Vom detalia metoda în

cadrul calculului transportului de aluviuni pe rețea.

Pentru determinarea ultimului factor necunoscut, al formulei volumului de aluviuni de pe versant, se

însumează rândul F i *q 1i din tabelul 3.5. Se efectuează înlocuirea termenilor în formulă și rezultă:

= 1.60 0.9 0.34 24.96 = 20.84

(3.14)

3.2.2 Calculul transportului de aluviuni de pe rețeaua hidrografică

Ținând seama de caracteristicile unei viituri torențiale, putem deja presupune că valorile volumului de

aluviuni desprins de pe rețeaua hidrografică, de către eroziunea pluvială, vor fi mai mari decât cele ale

volumului de aluviuni de pe suprafața versanților. Este de așteptat ca, în cadrul dimensionării și amplasării

lucrărilor transversale cu rol de retenție, componenta de bază, sau importantă, să fie acest W aa .

Formula de calcul a acestei componente a volumului de aluviuni anual (sau total) este următoarea:

,unde

= ∗∑( 2 ) ∗�

(3.15)

b – același coeficient adimensional folosit în relația (3.13) L i lățimea albiei pe serctorul în calcul

22

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

q 2i indecele specific de eroziune pe rețea, indicat de diagramele specifice, în funcție de Z

I a – panta albiei principale

I – panta standard, determinată pe cale expeditivă, în funcție de Z și lățimea albiei

pe cale expeditivă, în funcție de Z și lățimea albiei Figura 3.4 Aspectul albiei principale in

Figura 3.4 Aspectul albiei principale in una din secțiunile măsurate (fotografie proprie)

În scopul determinării elementelor de calcul a volumului de aluviuni de pe rețea, s-a întocmit

următorul tabel:

Tabelul 3.6 – Stabilirea elememtelor de calcul a W aa

Lungimea albie (Li) [km]

0.480

0.870

Latimea albie

3.3

9.5

Diam. aluviuni

>7

1-7

Indice de eroziune (q 2i )

80

100

L

i *q 2i

38.4

174

Panta etalon (I)

0.15

0.11

Indicele de eroziune de pe rețea și panta etalon vor fi stabilite, pe cale expeditivă, folosind ‘Graficul

indicelui de eroziune pe albii (dupa R. Gaspar A. Apostol), pentru acoperirea cu vegetație a bazinului

corespunzătoare valorii Z(mm)’ furnizat in Amenajarea azinelor hidrografice torențiale, Partea a II-a

(Munteanu, Clinciu, 1982).

Conform tabelului 3.6, avem toate elementele de calcul ale volumului de aluviuni de pe rețea și le

înlocuim, după cum urmează:

23

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

= 0.9 212.4 1.21 = 231.30 3

(3.16)

Deoarece, analizând între ele cele 10 u.s.h.-uri care intră în componența bazinetului, se observă discrepanțe mari între categoriile de cartare hidrologică în care se încadrează acestea, W aa calculat în relația (3.16) necesită o corectare cu un coeficient calculat drept raportul dintre suma suprafețelor cu procese erozionale peste medie și suprafața totală a bazinului.

Rezultă, din 3.16 si 3.17:

=

37.56

=

67.18

= 0.55

(3.17)

= = 129.31 ~130 3 (3.18)

După cum s-a menționat, diferența dintre volumul de aluviuni de pe versanți și cel de pe albie este semnificativă, ceea ce conduce la concluzia că atenția în procesul de ameliorare a bazinului trebuie acordată amenajării talvegului principal.

Volumele de aluviuni provenite din:

150

100

50

0

Volumele de aluviuni provenite din: 150 100 50 0 Wav Waa Wav Waa

Wav

Waa

WavVolumele de aluviuni provenite din: 150 100 50 0 Wav Waa Waa

WaaVolumele de aluviuni provenite din: 150 100 50 0 Wav Waa Wav

Figura 3.5 Diferențele volumelor de aluviuni provenite din W av si W aa

3.2.3. Volumul de aluviuni mediu anual În vederea atingerii scopului evaluării potențialului de ameliorare a lucrărilor hidrotehnice propuse, după cum s-a menționat, este necesară cunoașterea volumului de aluviuni mediu anual. Pentru calculul acestui volum se folosește metoda propusă de R. Gaspar și A. Apostol, care constă în rezolvarea relației:

= + = 150.84 3

24

(3.19)

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

3.2.4 Volumul de aluviuni in aterisament

În cazul barajelor de până la 6.0m și pentru pante ale albiei de cel puțin 3%, se recomandă, pentru

estimarea orientativă a volumului de aluviuni care ar putea forma anual aterisamente, următoarea formulă:

,unde

= +

(3.20)

A si B – coeficienți selectați in funcție de diametrul aluviunilor de pe versant, respectiv albie.

= 0.20 20.84 + 0.80 130 = 108.16 3 (3.21)

Analizând împreună valorile (1)volumului de aluviuni în aterisament cu cele ale (2)volumului de

aluviuni mediu anual, putem ajunge la o serie de date care ilustrează posibilitatea, în cazul în care lucrările

hidrotehnice transversale sunt amplasate optim, de ameliorare a bazinului și micșorarea transportului de

aluviuni care sunt eliberate către obiectivele protejate. Scopul proiectării și amplasării în teren a acestor

lucrări este atât de retenție a aluviunilor desprinse în urma eroziunii pluviale, cât și de ameliorare a albiei,

astfel încât această eroziune să fie diminuată.

Posibilitatea de ameliorare a transportului de aluviuni 200 150 W anual 100 W ater Diferenta
Posibilitatea de ameliorare a transportului de aluviuni
200
150
W
anual
100
W
ater
Diferenta
50
0
W anual
W ater
Diferenta

Figura 3.6 Posibilitatea de micșorare a volumului de aluviuni eliberat catre obiectivele protejate

3.2.5 Transportul de aluviuni la o ploaie torențială

Definiția, acceptată în cazul prezentului studiu, unei ploi torențiale este ploaia cu intensitatea medie a

celei calculate (2.50mm/min) și durata egală cu durata de concentrare a scurgerii de pe bazin în secțiunea

de calcul. Astfel, stabilim intensitatea și durata, ploii torențiale pentru calculul transportului de aluviuni, la

valorile de i = 2.50mm/min, respectiv T=15.32. În acest caz, și în vederea calculelor următoare, aflăm

cuantumul acestei ploi ca fiind:

P=i*T=38.3

25

(3.22)

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Pentru calculul volumului de aluviuni transportat prin secțiunea de calcul, se va folosi următoarea

formulă:

,unde

1% = 50 ∗ ∗ ∗ ∗ 1%

(3.23)

b – coeficient adimensional ale cărui valori sunt selectate în funcție de panta generală a albiei principale și de procentul pe care-l ocupă terenurile excesiv degradate

c

– coeficientul de scurgere

P

1% - înălțimea stratului de precipitații (cuantumul ploii) în mm

F – suprafața bazinului in km 2

Valorile parametrilor necesari pentru selectarea coeficientului b sunt deja cunoscute ca ∑F ie , respectiv

I a . În urma selecției, coeficientul a fost stabilit la b=6.

Deoarece toate celelalte elemente de calcul sunt cunoscute, se poate recurge la rezolvarea ecuației

pentru W al 1% .

1% = 50 6 0.41 0.67 38.3 = 3156.3 3 (3.24)

Din considerente de simplificare, trecerea de la probabilitatea de referinţă (p=1%) la probabilitatea de

calcul si cea de verificare (p=2% ;0.5%) care interesează în continuare, se face prin intermediul

coeficentului de corecţie K0,5% si K2%, valorile caruia au fost precizate la punctul 3.1.3.

volumul de aluviuni care ar putea fi antrenat din bazin, în urma unei ploi torenţiale a cărei probabilităţi de

depăşire este egală cu probabilitatea de verificare, este următorul:

Prin urmare

% = % 1% (3.25)

2% = 2% 1% = 2461.91 3

0.5% = 0.5% 1% = 3882.24 3

26

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Cap.4 Soluţii tehnice de amenajare

Privind prin prisma cunoștințelor interdisciplinare, amenajarea bazinelor hidrografice torențiale caută soluții pentru întreaga suprafață, de la pajistele de la limita superioară a pădurii, până la confluența cu pârâul colector, cât mai diversificate și specific adoptate, pentru fiecare problemă întâlnită în parte. Astfel, cunoștințe bine întemeiate din domenii variate, împăduriri, silvotehnică și ameliorații silvice, vin în ajutorul și, de ce nu, completarea celor de amenajare propriu-zisă a formațiunilor torențiale. În cadrul acestui capitol se va face uz de toată gama de cunoștințe menționate pentru a oferi o soluție tehnică completă și cât mai bine pliată pe situațiile întâlnite în B.H. Bazinul lui Soare.

pe situațiile întâlnite în B.H. Bazinul lui Soare. Figura 4.1 Pajiștea și cumpăna apelor din partea

Figura 4.1 Pajiștea și cumpăna apelor din partea superioară a bazinului (fotografie proprie)

4.1 Măsuri si lucrari pe versanții bazinului

După o evaluare în detaliu a condițiilor naturale și social-economice în care s-au declanșat procesele torențiale, precum și a dinamicii probabile a dezvoltării acestor procese, soluțiile tehnice de amenajare pe versanții bazinului vor fi diferențiate și vor urmări următoarele obiective:

1. Ameliorarea gradului în care pădurile din cuprinsul bazinului își pot îndeplini funcțiile de protecție, atribuite în amenajament, prin îmbunătățirea structurii arboretelor sub raportul compoziției, consistenței, etajării. 2. Refacerea și îmbunătățirea calității covorului vegetal din cuprinsul pajiștilor, precum și exploatarea

27

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

rațională a lor, astfel încât protecția hidrologică și antierozională a terenurilor să se amelioreze în viitor.

4.1.1 Măsuri și lucrări pentru ameliorarea hidrologică și antierozională a pădurilor Mijlocul cel mai important pentru combaterea torentialitatii este pădurea, deoarece regularizează în cel mai înalt grad scurgerea pluvială, stabilizeaza, ameliorează și protejează solul. Implicit, redresarea regimului hidrologic din cuprinsul pădurii este posibilă doar prin asigurarea unei stări mulțumitoare a acesteia. În cazul de față, protecția hidrologică și antierozională având caracter prioritar, iar arboretele cu

eficientă hidrologica mijlocie și scăzută ocupă împreună un procent însemnat din suprafața bazinului, adică 56%, măsurile promovate vor fi cele care să conducă către realizarea unor structuri cât mai adecvate funcției hidrologice și antierozionale. Următoarele aspecte se impun:

a. Măsuri silvotehnice ce se pretează a fi aplicate

- să se menţină prevederea amenajamentului de a se constitui subunităţi de protecţie absolută, în care

să nu se aplice tratamente, dar suprafaţa acestora să crească şi să cuprindă staţiunile de versanţi cu pante de peste 35°

- în aplicarea tratamentului tăierilor succesive şi combinate să se interzică cu desăvârşire executarea

tăierii definitive în parchetele neregenerate, astfel încât terenul să nu rămână complet sau aproape complet dezgolit. În acest sens, apare foarte important ca tăierile de insămânţare să fie executate numai în anii de fructificaţie abundentă şi în conformitate cu doctrina tratamentelor, iar tăierea definitivă numai după ce seminţişul a pus integral şi definitiv stăpânire pe sol

- tot în legatură cu instaurarea unei gospodăriri mai judicioase şi care să asigure o mai eficientă

protecţie, considerăm oportună reducerea cotelor de tăieri sub posibilitatea fixată prin amenajament şi

respectarea riguroasă a amplasării masei lemnoase, a mărimii parchetelor, a timpului de revenire cu tăieri în parchete alăturate, în conformitate cu tehnica tratamentelor şi cu prevederile instrucţiunilor în vigoare

- executarea lucrărilor de completare a regenerării, atât înainte de executarea tăierii definitive, cât şi după aceasta, urmărindu-se ca solul să fie în permanenţă acoperit cu vegetaţie

- evitarea, pe cât posibil, a folosirii tractoarelor în procesul tehnologic de colectare a masei lemnoase.

- împădurirea golurilor, mai ales către şi deasupra limitei superioare actuale a pădurii şi mai ales unde

eroziunea a fost mai activă; în astfel de situaţii, lucrările trebuie să se execute pe benzi care să avanseze treptat până la limita naturală a pădurii

b. Lucrările de împădurire prezintă următoarele caracteristici:

- realizarea de completări prin plantaţii în parchete parcurse cu tăieri de regenerare naturală

- lucrările de împădurire ce se execută în amestecurile de fag cu răşinoase, în funcţie de calitatea

regenerărilor, în cazul în care seminşişul natural utilizabil este instalat în proporţie ridicată de formula de împădurire, problema se rezolvă relativ simplu prin completarea cu puieţi de răşinoase a porţiunilor

28

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

neregenerate

- prin lucrările de împădurire se urmăreşte realizarea unei capacităţi ridicate de protecţie a mediului înconjurător

c. Alte măsuri

- interzicerea pasunatului in padure

- efectuarea tăierilor de igienă în subunitatea de protecţie absolută, pentru instaurarea şi menţinerea unei stări fitosanitare cât mai bune

- pentru a servi cât mai bine interesele unei gospodării raţionale şi judicioase, aşa cum pretind noile funcţiuni atribuite, va fi necesar să se majoreze suprafaţa parcursă anual cu operaţiuni culturale

4.1.2 Măsuri și lucrări pentru ameliorarea hidrologică și antierozională a pajiștilor Cel mai important aspect de care trebuie ținut cont este, pe lângă valoarea hidrologică și antierozională scăzută a pajiștilor, pericolul de accentuare a eroziunii în viitor. Următoarele măsuri sunt propuse:

a. Suprainsamantari cu amestecuri de ierburi pe pajiștile din bazin

- se recomandă amestecuri de ierburi perene

b. Organizarea și proiectarea pășunatului rațional

- respectarea unei succesiuni anuale, pentru toate ciclurile de pășunat

- se va evita pășunatul pe timp ploios sau când solul este prea umed, pentru a evita degradarea pășunii Perioada de practicare a pășunatului se înscrie, în general, în intervalul 10 mai-15 septembrie.

4.2 Lucrări pe rețeaua torențială din bazin

Necesitatea și oportunitatea proiectării și amplasării lucrărilor hidrotehnice pe rețeaua torențială din bazin sunt justificate, după cum s-a demonstrat în capitolele anterioare, prin studii ale cadrului natural, studii morfometrice și studii hidrologice, de dinamica dezvotarii a proceselor torențiale, amplasarea terenurilor surse de aluviuni dar și de importanța obiectivelor periclitate. Trebuie ineles că obiectivele stabilite în cadrul acestui tip de lucrări nu pot fi îndeplinite odată cu executarea acestora. Pentru a putea îndeplini toate funcțiile atribuite prin proiectare, de regularizare, retenție, consolidare și de atenuare, lucrările vor urmări atât obiective pe termin scurt, cât și obiective pe termen lung. Pe termin scurt, obiectivele urmărite sunt:

- reducerea scurgerii torențiale, eroziunii torențiale și transportului torențial până la valori care pot fi tolerate din punct de vedere economic și social, adia până la limite comparabile cu valorile înregistrate de aceste mărimi în bazine hidrografice fără caracter torențial;

29

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

- consolidarea, în principal pe cale forestieră, a terenurilor surse de aluviuni, atât de pe versanți, cât și de pe rețea;

- protejarea obiectivelor interceptat sau periclitate de viituri Pe termin lung, țelul final urmărit este:

- restabilirea echilibrului hidrologic în bazin

- integralitatea acestui echilibru pe întreaga gamă de situații din cuprinsul bazinului

- complexitatea soluției tehnice să fie îndeplinită, astfel încât măsurile și lucrările aplicate în cuprinsul

bazinului să fie reciproc integrate între ele din punct de vedere al funcționalității. Cunoscută fiind importanța obiectivelor periclitate, se propune că soluția de amenajare a rețelei torențiale din bazin să cuprindă un sistem de mai multe lucrări hidrotehnice transversale. Pentru amplificarea efectului hidrologic și antierozional, toate lucrările hidrotehnice din acest sistem vor fi îmbinate printr-o bogată vegetație forestieră, ce urmează a fi instalată pe terenurile sursă de aluviuni de pe patul albiei, dar și de pe cele două maluri aferente ei.

4.2.1 Optimizarea amplasării lucrărilor hidrotehnice transversale În cadrul punctului 3.2.4 am menționat și concluzionat, în urma analizei a două valori ale volumelor de aluviuni (mediu anual și în aterisament), posibilitatea de micșorare a volumului de aluviuni eliberate către obiectivele protejate, în condițiile în care amplasarea lucrărilor se face într-un mod optim. Aceast optim de amplasare nu a putut fi determinat de pe baza planului și a amenajamentului cu care s-a lucrat, până în prezent, pentru alți parametri, ci au fost necesare observații și măsurători topografice în teren, pe rețeaua hidrografică a bazinului. În continuare vor fi detaliate etapele care au condus la întocmirea planșelor care demonstrează amplasarea optimă a lucrărilor hidrotehnice transversale.

amplasarea optimă a lucrărilor hidrotehnice transversale. Figura 4.2 Autorul prezentului studiu, în timpul

Figura 4.2 Autorul prezentului studiu, în timpul efectuării măsurătorilor topografice (fotografie proprie)

30

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

1) Măsurători, în teren, cu ajutorul stației totale, pe o lungime de aproximativ 180m, ale tronsonului aval al albiei principale, în vederea construirii a 10 secțiuni transversale prin albie; 2) Trasarea profilului longitudinal, pentru tronsonul care conține secțiunile, pe planșă (la scară H 1:100 ; L 1:500); 3) Reprezentarea secțiunilor măsurate pe o planșă (scară 1:100); 4) Calculul grafic al suprafeței în secțiune, la înălțimile de 1,2, respectiv 3 metri, folosind planșa pe care s-au reprezentat (la scară 1:100) acestea; 5) Întocmirea graficului care redă, la scară, suprafețele fiecărei secțiuni, la 1,2, respectiv 3 metri; 6) Trasarea profilului virtual pentru toate variantele posibile de amplasare a lucrărilor hidrotehnice transversale (baraje) și a aterisamentelor create de fiecare; 7) Măsurarea grafica a distanțelor dintre fiecare două LHT consecutive aflate pe profilul virtual și numerotarea acestora; 8) Transpunerea, sub formă de drepte verticale, păstrând distanțele dintre ele, a barajelor, de pe planșa cu profilul virtual, pe cea cu graficul care redă suprafețele fiecărei secțiuni; a rezultat un grafic care redă, pentru fiecare baraj virtual posibil, pe verticală, suprafața în secțiune transversală a posibilului aterisament, iar pe orizontală, variația acestei suprafețe pentru distanța pe care se întinde în spatele barajului, până la valoarea 0; 9) Măsurarea, pe cale grafică, de pe planșa cu graficul suprafețelor secțiunilor, a volumelor aterisate de fiecare baraj virtual în parte 10) Notarea volumelor măsurate la pct. 9, pe planșa cu profilul virtual al barajelor, în dreptul fiecărui baraj, pe partea stânga a corpului acestuia. 11) Notarea, pe linia aterisamentului fiecărui barajfiecare aterisament posibil creat, sumei dintre volumul aterisat propriu și volumul notat pe aterisamentul barajului pe care se sprijină (cel din urmă reprezentând tot o sumă, calculată în același mod) 12) În urma analizei volumelor posibile de aterisat de fiecare baraj virtual, pentru înălțimi de 1, 2, respectiv 3 metri, alegerea profilului optim de amplasare a lucrărilor. După cum s-a explicat, prin această metodă s-a ales profilul optim de amplasare a lucrărilor, cu următorul rezultat: pentru aterisarea unui volum maxim de aluviuni, se adoptă 7 baraje, 6 dintre acestea cu paramentul amonte de 3 mentri înălțime, și unul cu paramentul amonte de 1 metru înălțime. Astfel, pe profilul longitudinal al albiei principale, începând de la pichetul nr. 1, se vor amplasa următoarele lucrări transversale: 3 baraje cu înălțimea de proiectare Y m =3m, urmate de un baraj cu Y m =1m și apoi alte 3 tot cu Y m =3m. Această amplasare este evidențiată pe planșa atașată drept anexa nr. 2.

4.2.1.1 Elemente care intervin în procesul de proiectare al barajelor În urma adoptării profilului optim de amplasare a lucrărilor, a rezultat volumul aterisat de acestea. Cele 7 lucrări propuse vor aterisa împreună un volum de aluviuni de 1131m3. Volumul aterisat prin amplasarea optimă a lucrărilor este folosit în stabilirea perioadei de

31

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

amenajare, împreună cu volumul de aluviuni în aterisament anual. Astfel, perioada de amenajare se

consideră perioadă necesară formării aterisamentului de nivel și pantă dorite pentru toate lucrările

hidrotehnice transversale propuse. Prin raportarea volumului aterisat de lucrări la volumul de aluviuni în

aterisament anual, se calculează, prin rotunjire, numărul de ani care vor constitui perioada de amenajare.

Prin efectuarea calculului, s-a adoptat o perioadă de amenajare de 10 ani.

Trebuie menționat faptul că, în urma observațiilor făcute în teren dar și pe graficele care redau

suprafața secțiunilor și volumele aterisamentelor barajelor virtuale (menționate la 4.2.1), albia nu poate

susține dimensionarea lucrărilor astfel încât să poată aterisa și volumul de aluviuni provenit de la o ploaie

torențială. Acest volum de aluviuni ar putea restrânge perioada de amenajare la sub un an, în cazul

producerii unei ploi torențiale în primul an de exploatare a lucrărilor.

În parcurgerea celor 12 pași pentru alegerea profilului optim de amplasare a lucrărilor, după cum s-a

menționat la pasul 6, s-a folosit pentru trasarea aterisamentelor panta probabilă de aterisare. Această s-a

calculat, pentru fiecare tronson dintre 2 picheți consecutivi, în funcție de panta albiei, cu o formulă stabilită

de către R. Gaspar, în urmă studiului a peste 200 de aterisamente din diferite zone ale țării.

,unde

= 0.11∗

0.2 (

+10)

0.2

0.04

(4.1)

i at - panta probabilă de aterisare i a panta albiei principale pe secțiunea pe care se întinde aterisamentul W a – transport de aluviuni mediu anual F – suprafața bazinului l a lățimea albiei în zona de amplasare a lucrărilor

Deoarece panta albiei principale variază în zona de amplasare a lucrărilor, s-au calculat două pante de

aterisare diferite, după cum urmează: lucrările cu numărul 1, 5, 6 și 7 vor forma aterisamente probabile cu

pantă de i at = 0.01, iar cele cu numarul 2,3 si, aterisamente cu panta i at =0.02.

Un alt element care interesează în calculele de proiectare este adâncimea de fundare. Potrivit

normativului de proiectare, această adâncime se diferențiază în raport cu înălțimea utilă a lucrării

transversale. Această se calculează conform formulei:

= 1.0 + 0.2( 0.2)

= 1,56

(4.2)

Menționam că, pentru Y f =1,56m, este îndeplinită condiția:

,unde

+

(4.3)

Y i adâncimea maximă de îngheț = 1m i a – panta albiei in aval de barajul in calcul

Tipul de baraj si materialul de constructie; barajele adoptate în proiect sunt baraje trapezoidale cu

fruct mărit, dimensionate în ipoteza dezvoltării de eforturi de întindere pe paramentul din amonte al acestei

32

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

lucrări. Barajul cu fruct mărit este barajul cu λ≥0.3. Propunem construirea acestor baraje din zidărie de piatră cu mortar de ciment, având în vedere că această soluţie constructivă poate asigura o rezistenţă sporită la şocuri, vibraţii şi eroziuni. Piatra necesară pentru construcţie se poate procura chiar din cuprinsul bazinului Tărlung, spre exemplu Valea Babarunca, unde exista mari rezerve de piatra accesibila la drum forestier.

4.2.2 Împăduriri pe rețeaua torențială din bazin Instalarea sau reinstalarea vegetației forestiere constituie o operație extrem de dificilă, uneori chiar imposibilă fără executarea unor lucrări de consolidare, din motivul condițiilor staționale foarte eterogene din cuprinsul terenurilor surse de aluviuni de pe mal sau din cuprinsul depozitelor torențiale de pe rețea. Datorită acestor condiții, nu se pot instala decât culturi forestiere de tip provizoriu care să fie alcătuite din specii rustice, capabile să reziste la condiții de instabilitate pronunțată a terenului, la dezrădăcinări temporare și la acoperiri parțiale cu materiale de sol și rocă. În cazul terenurilor degradate de pe maluri, criteriile de cartare în seamă de subzone de vegetație,

natură substratului litologic, gradul de stabilizare al taluzurilor de mal și modul de formare al taluzurilor de mal. Încadrarea în funcție de aceste criterii conduce la următorul tip de stațiune: RC3rn, unde:

- R – terenuri ravenate

- C – subzonă fagului și amestecului de fag cu rășinoase

- 3 – alternanțe de gresii, marne, argile, șisturi argiloase

- r – soluri predominante in rocă

- n – terenuri nestabilizate

În cazul depozitelor de aluviuni de pe rețea, tipul de stațiune este: AC2, unde:

- A – terenuri cu aluviuni

- C – stațiuni din subzonele fagului și amestecului de fag cu rășinoase

- 2 aluviuni predominant grosiere

1. În cazul malurilor, soluția tehnică pentru împădurire este:

- specia: anin alb (Alnus incana) in cultură pură

- schema de împădurire: 1x1m (10000puieti/ha)

- procedeu de plantare: in despicatură

2. Pentru împădurirea depozitelor de pe rețea și a conului de dejecție:

- specia: anin alb (Alnus incana) in cultură pură

- schema de împădurire: 2.5x1m (4000puieti/ha)

- procedeul de plantare: gropi mari (50x50x50)

33

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Cap.5 Breviar de calcule

În capitolul ce urmează se vor calcula elementele care compun lucrările hidrotehnice transversale, raportându-le la dimensiunile stabilite pentru primul baraj din sistemul hidrotehnic, deoarece pentru 6 dintre aceste lucrări înălțimea totală Y nu variază.

= +

(5.1)

= 3 + 1.56 = 4.56

5.1 Calculul deversorului

Potrivit normativului de proiectare în vigoare deversoarele barajelor care funcţioneaza ca prize de canale,se dimensionează în mod acoperitor,adică luând în considerare debitul lichid maxim care corespunde probabilităţii de verificare (p = 0,5%). In cazul de fata, acest debit are valoarea de:

= ,0.5% = 14.13 3

(5.2)

Se consideră pentru proiectare

un deversor de formă trapezoidală, având umerii înclinaţi la 45°.

Elementele de calcul sunt prezentate în figura următoare:

Elementele de calcul sunt prezentate în figura următoare: Figura 5.1 Elementele de calcul pentru deversor Deoarece

Figura 5.1 Elementele de calcul pentru deversor

Deoarece avem de-a face cu un deversor ce prezintă contracţie laterală, pentru calcul va fi aplicată formula:

,unde

3

= 1.77 (+ 0.8 ) (5.3)

2

Q – debitul maxim lichid ce trebuie evacuat de deversor [m 3 /s]

34

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

b – lungimea crestei deversorului [m]

ε – coeficientul contractiei laterale

H – sarcina in deversor [m]

H 0 – sarcina totala a deversorului [m]

Pentru H 0 , vom avea:

2

0 = + 0 0

2∗

(5.4)

,unde

α 0 coeficientul lui Coriollis (1.1)

g – acceleratia grafitationala (9.8m/s 2 )

V 0 viteza de acces a apelor in deversor [m/s]

Din considerente de ordin economic (reducerea volumului barajului şi înscrierea acestuia în

topografia văii cu un volum cât mai redus de săpătură ) valorile b şi H care definesc geometria deversorului

vor fi alese cu respectarea următoarelor condiţii:

1.Sarcina H a deversorului să aibă valoarea cea mai mică posibilă în condiţiile date fără ca ea să

coboare sub 0,5 m .

2.Deschiderea deversorului la partea superioară (b+2H) să nu depăşească lăţimea patului albiei în

zona de amplasare a barajului ,adică 5.6 m.

Pentru găsirea unei soluţii care se apropie de soluţia optimă din punct de vedere economic în tabelul

dat mai jos sunt examinate mai multe variante de proiectare şi s-a luat decizia în ceea ce priveşte soluţia ce

va fi aplicată în cazul de faţă:

Tabelul 5.1 Adoptarile valorilor b si H

 

b =

Q

1.77 H

0

3/ 2

0.73

H

1

ε

Q = 14.13 m 3 /s

 

V 0 =

m/s

 

α 0 V 0 2 /2g =0,07

α 0 = 1,1

ε = 0,9

H

H

0

H

0 3/2

 

b

 

b + 2H

Lăţimea

Soluţia

[m]

[m]

 

[m]

 

[m]

albiei [m]

adoptată

0.5

0.505

0.358

   

12.15

   

12.40

 

b = 4.57m

1.0

1.005

1.007

   

7.54

 

8.04

5.6

 

1.4

1.405

1.665

   

4.57

 

5.27

H = 1.4 m

35

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

5.2 Calculul static al barajului

Potrivit prevederilor normativelor de proiectare se consideră un tronson de baraj cu lungimea de 1m, amplasat în zona deversată. Întrucât secţiunea transversală este trapezoidală, calculul static al barajului se reduce de la o problemă în spaţiu, la una în plan, si se reduce la calculul profilului trapezoidal al barajului. Prin urmare, va fi prezentată în continuare schema de sarcini şi vor fi efectuate calcule de dimensionare şi verificare.

5.2.1 Schema de sarcini

Fiind vorba de un baraj trapezoidal cu fruct mărit, acesta se va dimensiona în mod acoperitor adică în ipoteza în care presiunea apei şi a aluviunilor submersate se exercită pe întreaga înălţime a paramentului amonte al barajului. Sarcina în deversor este în cazul de faţă H>0. Detalierea forţelor din acestă schemă care constituie cazul curent în proiectare se prezintă în cele ce urmează:

curent în proiectare se prezintă în cele ce urmează: Figura 5.2 Schema de sarcini 5.2.2 Calculul

Figura 5.2 Schema de sarcini

5.2.2 Calculul de dimensionare

Se aplică în mod curent o metodă de dimensionare care este bazată pe expresia coeficientului de stabilitate la răsturnare (metoda K R ). Pentru schema de sarcini adoptată, s-a dedus următoarea ecuație adimensională în λ:

36

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

2 + 3 + 1.5 2 0.5 (1 + 3 ) 0.5 = 0

,unde

λ - fructul parametrului aval al barajului

a’ =

a

Y

=

4.71 = 0.16

0.8

-grosimea relativă la coronament a barajului

H’ =

H

Y

=

1.1

4.71 = 0.23

-sarcina relativă a deversorului

γ’ = γ = 0,4

γps =

γ

γ λ

z

ps

a

γ

z

=0,154

-greutatea specifică relativă a apei

-greutatea specifică relativă a pământului submersat

Alte notaţii şi semnificaţiile lor:

Y

= Ym+Yf = 3+1.56=4.56 m

-înălţimea totală a barajului în zona submersată

H

= 1.4 m

-sarcina în deversor

a

= 0,73 m

-grosimea barajului la coronament în zona deversată. Se adoptă funcţie de Y şi H ,aplicând formula:

a=0,45+0,1•H+0,02•Y=0,73

γ = 10 kN/m3 γ ps = 11,55 kN/m3

- greutatea volumetrică a apei -greutatea specifică a pământului submersat

n

- coeficient de porozitate (n = 0,3),

λ a = tg2(45°-φ/2) = 0,33

-coeficient de împingere activă a pământului submersat

φ =30° γz = 25 kN/m3 K R n = 1,20

- unghiul de frecare interioară - greutatea volumetrică a zidăriei cu mortar - coeficient de siguranţă admisibil la răsturnare

Ecuaţia de gradul doi în λ şi rezolvarea ei:

Se formează şi se rezolvă ecuaţia de mai sus adoptându-se soluţia pozitivă pentru λ.

2 + 3 + 1.5 2 0.5 (1 + 3 ) 0.5 = 0

2 + 0.480.51 = 0

Δ = 2 4

= 2.27

λ = 0.21

Cu fructul λ de mai sus se poate calcula lăţimea barajului la nivelul inferior al fundaţiei:

b = a +λ•Y = 0.73+0.21*4.56=1.68 ≈ 1.7 m

5.2.3 Calculul de verificare

Se întocmeşte un tabel al forţelor, al braţelor şi al momentelor forţelor în schema de sarcini. Fiindcă

metoda de dimensionare se bazează pe coeficientul de stabilitate la răsturnare, se vor calcula momentele

forţelor faţă de punctul A (extremitatea aval a tălpii barajului). Formulele de calcul, împreună cu valorile

rezultate, sunt prezentate in tabelul urtor:

37

Universitatea ‘Transilvania’ Brașov

Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere

Tabelul 5.2 Braţe, forţe si momente

Nr.

 

Forţe

   

Braţe

 

Momente

Crt.

[kN]

   

[m]

[kN·m]

   

G 1 =

γ z a Y

   

L G1 = a/2+λ⋅Y

   

1

G 1 =25۰0,73۰4,56=83.22

L G1 = 0.73/2+0,21۰4,56=2.72

M G1 = G 1 L G1 = 226.42

2

 

G 2 = 1/2 γ z λ Y 2

   

L G2 = 2/3 λ⋅Y

 

M G2 = G 2 L G2 = 210.89

G 2 =1/2۰25۰0,21۰20,79=134.28

L

G2 =2/3۰0,21۰4,56=1.57