Enigma Otiliei

-roman realist balzacian-

Spre deosebire de contemporanul sau, Camil Petrescu, G. Calinescu este adept al realismului
balzacian cu deschideri spre romantism si modernism. In articolul "Romanul romanesc fata cu
Proust", Calinescu respinge proustianismul si isi manifesta inclinatia pentru Balzac deoarece maniera
de a scrie a acestuia este mai apropiata de gustul publicului interbelic.
Capodopera sa, "Enigma Otiliei" a fost publicata in 1938 si se inscrie in realismul balzacian
atat prin temele abordate, precum si prin personajele tipic care sunt urmarite in mediul lor de viata.
Tot de balzacianism tin si fixarea actiunii in timp si spatiu, ca si descrierile detaliate ale exterioarelor
si interioarelor ce au rolul de a sugera caracterul locatarilor.
In ceea ce priveste geneza operei, autorul marturiseste ca a fost impresionat de o intamplare
in care urmasii unor vecini au scotocit prin casa dupa moartea acestora, "dibuin si luand lacom din
ei". Despre Otilia spune ca a fost o ruda indepartata care i-a fascinat copilaria si s-a transformat
dealungul timpului intr-un irdeal de feminitate.
Perspectiva narativa este obiectiva si apartine unui narator omniscient si omniprezent,
viziunea fiind "dindarat" si focalizarea zero. Uneori insa, perspectiva ii apartine lui Felix care devine
personaj-narator.
Actiunea se desfasoara atat prin inlantuirea episoadelor, cat si prin alternanta de la un plan
narativ la altul. Incipitul are valoarea expozitiva si este realizat in maniera realist-balzaciana prin
fixarea actiunii in timp si spatiu si prin descrierile arhitectonice detaliate. Firul epic incepe intr-o seara
din vara anului 1909 cand tanarul orfan Felix Sima din Iasi vine la unchiul si tutorele sau, Costache
Giurgiuveanu pentru a studia medicina. Naratorul omniscient descrie cu lux de amanunte casele de
pe strada Antim, copii modeste ale unor cladiri italice. In casa unchiului, Felix, devenit personaj-
narator, este intampinat de Otilia si ii cunoaste pe Leonida Pascalopol, prieten de familie, precum si
pe o parte din cei din familia Tulea: Aglae, Aurica si Simion.
Conflicul esential al operei se bazeaza pe confruntarea dintre cele 2 familii generata de
mostenirea lui Costache. Felix devine un obervator atent si isi da seama ca Aglae si Aurica o urasc pe
Otilia deoarece fata il fascineaza pe Pascalopol care ii satisface toate capriciile. Din familia Aglaei mai
fac parte si Titi, un retardat, si Olimpia, care nu se poate casatori cu Stanica Ratiu pentru ca Simion
nu o recunoaste ca pe fiica lui si nu vrea sa-i dea zestre. Mos Costache este un batran avar, iar Otilia
intervine de multe ori pentru a obtine bani pentru Felix. Cu timpul, tanarul se simte tot mai atras de
Otilia si impreuna cu ea il viziteaza pe Pascalopol atat in Bucuresti, cat si la mosia din Baragan. Gelos
pe Pascalolop, Felix ii cere Otiliei sa nu il mai vada, ceea ce va genera o disctuie sincera intre cei doi
barbati, dar va conduce si la conturarea unui conflict erotic.
Desi o iubeste pe Otilia, fiica celei de-a doua sotii, Mos Costache ezita sa o infieze de teama
Aglaei care considera ca ea este singura urmasa a fratelui si averea acestuia trebuie sa-i revina doar
ei. Otilia accepta invitatia lui Pascalopol si pleace impreuna la Paris, iar in lipsa ei, dezamagit, Felix o
cunoaste pe Georgeta, intretinuta unui general cu are are si o prima experienta erotica. Dupa ce se
intoarce de la Paris, Otilia reia prietenia cu Felix, iar mos Costache incepe sa adune materiale de la
demolari pentru a-i construi fetei lui o casa solida. Din cauza efortului si a caldurii sufera un accident
cerebral, iar familia Tulea, inclusiv Stanica, ii ocupa casa sub pretextul supravegherii si al ingrijirii.
Avar si neincrezator in banci, Costache tinea banii sub dusumea apoi sub saltea amanand de
mai multe ori sa-i dea bani lui Pascalopol pentru Otilia. Dupa un al doilea atac, Stanica, cel care il
urmarise pe batran descoperindu-i ascunzatoarea, face in asa fel incat ramane singur cu el si ii fura
banii provocandu-i moartea. CAsa ii ramane Aglaei, Otilia nu primeste nimic, iar Stanice de desparte
de Olimpia si se castorest cu Georgeta lansandu-se in politica.
Dupa toate aceste intamplari dramatice, Otilia pleaca la Paris si se casatoreste cu Pascalopol
bluversandu-l total pe Felix. Acesta isi continua studiile si ajunge medic si profesor universitar.
Dupa mai multi ani, se intalneste in tren cu Pascalopol, de la care afla ca s-a despartit de
OTilia deoarece fata se plictisea langa el. Prinvind o fotografie a Otiliei, Felix nu o mai recunoaste pe
adolescenta imprevizibila de alta data si otaraste sa viziteze din nou strada Antim, locul unde cu ani
in urma fusese intampinat de mos Costache cu replica: "Aici nu sta nimeni".