Sunteți pe pagina 1din 9

1

ANESTEZIA LOCALA

AL reprezint injectarea de anestezic direct n locul unde urmeaz a fi efectuat manevra
chirurgical. Uneori anestezicul se injecteaz la mic distan de viitoarea incizie, pe laturile unui
romb care ncadreaz zona. Cnd intervenia se adreseaz pielii sau grsimii subcutanate, este
sufiecient injectarea anestezicului n sau imediat sub tegument, esutul adipos fiind practic lipsit
de receptori pentru durere. Cnd tietura va trece prin mai multe planuri (fascii, muchi), atunci
AL se face strat cu strat. n cazul degetelor, injectarea de anestezic se face la baza lor, pe ambele
fee laterale, chiar dac leziunea de tratat se afl la vrf.
Substane folosite pentru anestezia local
Anestezicul trebuie s blocheze eficient transmiterea impulsurilor provenind de la receptorii
durerii. Cel mai frecvent se utilizeaz xilina (lidocain), n concentraie de 1%. ntruct xilina
dilat capilarele i trece rapid de la locul injectrii n circulaia sangvin, se poate folosi
adrenalin n concentraii infinitezimale pentru a contracta capilarele, prelungind astfel durata
anesteziei. Alte anestezice bupivacaina (Marcain), ropivacaina (Naropin) rezist mai mult la
locul injectrii, dar sunt scumpe. n cazul acestora, injectarea de adrenalin nu este necesar.
Timpul de actiune a AL
Depinde de tipul, cantitatea i concentraia anestezicului, de locul injectrii lui, de vascularizaia
local etc. Pentru xilin, efectul anestezic trece dup un interval care variaz de la un sfert de or
la dou ore. Intervalul este mai scurt dac prin manevra chirurgical este favorizat scurgerea
lidocainei de la locul injectrii, n AL efectuate n zone bine vascularizate (mn, fa) sau
puternic inflamate. Bupivacaina asigur absena durerii pe o perioad mai mare ca xilina,
analgezia atingnd chiar 6-8 ore pentru ropivacain. Dup trecerea efectului AL, durerile sunt n
general suportabile i se amelioreaz prompt la administrarea oral de antialgice uzuale
(ibuprofen etc).
Unele substane descrcate local n infecii irit terminaiile nervoase periferice (aa se explic de
ce zona inflamat doare continuu). Ca atare, este nevoie de cantiti i concentraii mai mari de
anestezic pentru a obine analgezie. n plus, infeciile provoac deschiderea capilarelor din zon
(de unde culoarea roie i senzaia de pulsaie local). Prin urmare, sngele spal mai rapid
anestezicul de la locul injectrii, durata efectiv a anesteziei scznd semnificativ. Prin injectarea
anestezicului la periferia zonei inflamate se evit de regul toate aceste neajunsuri.
Indicatii
AL se practic n cazul celor mai multe leziuni ale pielii i esutului subcutanat: tieturi, abcese,
tumori (cu excepia melanomului malign, unde este contraindicat). Chistele sebacee, panariiile
degetelor, lipoamele, hematoamele pot fi operate cu AL. Paracenteza abdominal (extragerea de
lichid prin puncie), toracocenteza i pleurostoma (introducerea unui dren n torace, pentru
evacuarea de aer ori lichid), anumite manevre mici pe rinichi, ficat sau glanda mamar, montarea
de catetere n vase sau a cateterelor de dializ peritoneal se fac de regul cu AL. AL poate fi
folosit i n interveniile mai mari apendicetomie sau cura herniei inghinale, de exemplu dar
numai n situaii excepionale.

Anestezicul local este eliminat prin urina.
Examenul preanestezic se efectueaza la fel ca la orice anestezie.
Premedicatia si pregatirea preoperatorie:
- consimtamantul bolnavului
- pregatire psihologica,
- gimnastica respiratorie,
- explicarea tipului de anestezie,
- oprirea consumului de alimente solide, permitandu-i alimente lichide, iar cu 6 ore
preoperator se opreste orice fel de ingestie alimentara,
- golirea tubului digestiv si a vezicii urinare preoperator,
2

- administrarea unui sedative, seara (fenobarbital 100mg per os plus prometozina 50 mg
per os),
- sedativul se va repeta dimineata, iar daca bolnavul este labil psihic se poate recurge si la
un analgetic major tip petidina 50-100 mg i.m.,
- administrarea de atropina pentru combaterea bradicardiei si a varsaturilor,
- administrarea unui antiemetic tip metoclopramid i.v. sau i.m.

Pregatirea tehnicii anestezice
1. Instrumentarul:
Trusa standard cu urmatorul continut:
- o seringa de 5 ml,
- o seringa de 10 ml,
- o seringa de tuberculina sau insulina,
- ace intradermice pentru anestezia locala,
- ace pentru aspiratia substantei anestezice,
- ace Pitkin. De obicei, acele pentru punctie rahidiana au un diametru de 0,08 mm si
lungime de 80 mm.;
- patru campuri chirurgicale,
- pensa porttampon si comprese pentru dezinfectia locala a tegumentelor,
- substante anestezice

2. Anestezice folosite:
- xilina 4-5% 2 ml,
- xilina 1% pentru anestezia locala,
- procaina 8-10%,
- tetracaina 1% + glucoza 10% = solutie 0,5%,
- glucoza 7,5-10% sau dextran 70 (pentru prepararea solutiei hiperbarE),
- apa distilata pentru prepararea solutiei hipobare,
- adrenalina 1:200000.
Pentru a prelungi actiunea substantelor anestezice si pentru a preintampina socul anafilactic
in caz ca nu s-a facut testarea anestezicului local se foloseste epinefrina (adrenalina) solutie
1:200000.
Pentru anestezia locala a tegumentului si a tesutului adipos se foloseste xilina solutie 1% in
diza de 2-5 ml.
Masurile de asepsie si antisepsie vor fi respectate strict:
- spalarea mainilor intocmai ca si chirurgul,
- imbracarea de halat steril;
- masca, manusi sterile, in caz ca exista talc pe manusi acesta se va indeparta cu alcool in
caz contrar exista riscul meningitei septice.












3

ANESTEZIA PERIDURALA (EPIDURALA)

Reprezinta tehnica de anestezie locoregionala ce consta in injectarea unei solutii de anestezic in
spatiul peridural (intre vertebre si duramater, invelisul meningean cel mai exterior).
Ea poate fi realizata in regiunea cervicala, dorsala, lombara sau sacrala.
Indicatii
In regiunea lombara, peridurala este indicata in cursul operatiilor ginecologice, ale cailor urinare
sau alemembrelor inferioare, mai rar ale cailor digestive (apendicectomia, de exemplu). Ea este
utilizata, de asemenea, la pacientii debilitati, pentru a diminua durerile postoperatorii in
urmatoarele doua zile dupa operatie si, in cursul nasterilor, pentru atenuarea durerilor unei nasteri
pe cai naturale sau pentru a realiza o cezariana. Peridurala cervicala sau dorsala permite
practicarea operatiilor de tiroida, ale organelor otorinolaringologice, ale arterelor carotide si ale
sanului.
Contraindicatii
Contraindicatiile absolute sunt tulburarile de coagulare si luarea de medicamente anticoagulante,
hipovolemia (diminuarea volumului sangvin) si hemoragia.
Contraindicatiile relative sunt febra si orice stare infectioasa in momentul
anesteziei, malformatiile coloanei vertebrale, precum si unele boli cardiace.
Tehnica
Produsul injectat impregneaza radacinile nervoase si anesteziaza nervii care conduc senzatia
dureroasa. Numarul nervilor blocati depinde de cantitatea de lichid injectat. O peridurala este
convenabila pentru operatii cu durata maxima de 2-3 ore; dupa acest rastimp, pacientului ii vine
greu sa suporte imobilizarea si reclama un sedativ. In schimb, atunci cand dozele sunt mai mici
(nastere pe cai naturale sau analgezie postoperatorie), peridurala poate dura mai multe ore, chiar
una sau doua zile.
Desfasurare
Pozitia pacientului este aleasa in functie de starea sa si de obiceiurile anestezistului: pentru a
primi injectia, pacientul poate sa se afle fie in pozitie sezand, fie lungit pe o parte, cu gambele
aduse la barbie. La femeile in curs de a naste, peridurala se aplica in momentul in care
dilatatia colului uterin a ajuns intre 3 si 5 centimetri. Este necesara o dezinfectie riguroasa a
locului pe care va fi punctul de injectare, urmata de o anestezie locala care sa permita
insensibilizarea pielii. lnjectia este realizata dupa amplasarea unei perfuzii intravenoase si sub
controlul tensiunii arteriale si ritmului cardiac.
Efecte secundare
O peridurala poate declansa o scadere a tensiunii arteriale si/sau frisoane in timpul interventiei,
precum si o retentie tranzitorie a urinei dupa interventie, ceea ce necesita adesea o sondare
vezicala. de asemenea poate determina cefalee. Durerile de cap, rare, se trateaza cu analgezice si
odihna. Hematomul peridural eveniment exceptional daca contraindicatiile nu sunt respectate,
poate antrena o paralizie a membrelor inferioare. Necesita tratament chirurgical de urgenta.


RAHIANESTEZIA

Reprezint injectarea de anestezic n interiorul canalului rahidian. Anestezicul nu se injecteaz
n mduv, ci n lichidul cefalorahidian (LCR) din jur. De fapt, nici nu poate fi injectat n
mduva spinrii, pentru c acul prin care se realizeaz manevra se introduce mai jos de cea de-a
doua vertebr lombar, unde se termin de fapt mduva. La nivelul la care se face de regul
rahianestezia, prin canalul medular trec numai nervi spinali.
Tehnica
Pacientul ia pozitia spate de pisica (st n ezut, cu umerii aplecai, ct mai cocoat cu putin,
pentru a orizontaliza i deschide spaiile dintre vertebre). Tegumentele spatelui sunt dezinfectate,
4

apoi medicul care efectueaz anestezia introduce un ac subire i foarte lung pn n spaiul pe
unde circul LCR, prin care injecteaz doza necesar de anestezic. Dup retragerea acului, un
simplu pansament este aplicat local, pentru cteva ore. Acele moderne sunt att de subiri, nct
fac inutil anestezia local, pacientul simind ceva mai puin de o pictur fin.
Efecte secundare
Este una dintre cele mai bine tolerate manevre anestezice, putnd fi efectuat inclusiv la pacieni
cardiaci, vrstnici cu afeciuni relativ severe, la care anestezia general ar fi fost contraindicat.
Sigur, condiia este ca intervenia chirurgical care urmeaz s poat fi efectuat sub
rahianestezie.
Cefaleea postrahianestezie nu e o raritate, dar intensitatea ei este mult exagerat. I se atribuie mai
multe cauze, niciuna incriminat exclusiv. Imobilizarea capului pn la dispariia anesteziei,
utilizarea acelor foarte fine pentru injectarea anestezicului, anestezicele moderne, care permit
dozaje de finee, hidratarea corect reduc la minim riscul de cefalee postrahianestezie.
Imediat postoperator pot aprea dificulti n eliminarea urinei, dar funcionarea rinichilor nu este
afectat. Reluarea miciunilor spontane este ntrziat datorit anestezierii nervilor vezicii urinare
i sfincterului vezical. Apare mai frecvent la brbai, n special la cei cu afeciuni prostatice.
Rezolvarea este simpl, vezica plin golindu-se printr-o sond urinar, care se ndeprteaz dup
cteva ore.
Contraindicatii
La pacienii cu tulburri severe de coagulare sau tratament anticoagulant cronic, datorit riscului
major de sngerare intrarahidian; hematomul format poate comprima mduva sau nervii
rahidieni. La pacienii cu tumori intracraniene sau orice alt cauz de tensiune intracranian
crescut. Atunci cnd, din diferite motive, circuitul normal al LCR este perturbat (unturi, tumori
ventriculare etc). Cnd nu este posibil accesul n poriunea lombar a canalului vertebral:
vertebre sudate, intervenii chirurgicale pe coloana lombar cu implante metalice locale etc.
Pregatirea pacientului
Pacientul nu are voie s consume alimente solide cu minim 6 ore i nici s bea lichide cu minim
2 ore nainte de manevr. Ct timp este efectuat manevra propriu-zis (de regul sub un minut),
pacientul trebuie s stea perfect nemicat. Pentru a diminua riscul cefaleei postrahianestezie,
flectarea capului spre piept este contraindicat pe toat durata analgeziei. Sunt permise n schimb
micrile laterale. Cnd nu exist contraindicaie chirurgical, alimentarea se reia progresiv, la
nceput cu lichide, apoi cu solide, de ndat ce efectul anesteziei a trecut.
Durata efectului rahianesteziei depinde de tipul anestezicului i de doza injectat. De regul,
pacientul nu va putea mica membrele inferioare i nu-i va simi jumtatea inferioar a corpului
timp de 2-4-6 ore. Firesc, dac se preconizeaz o intervenie de mic amploare, cantitatea de
anestezic va fi mai mic i implicit durata anesteziei mai scurt.
Indicatii
Rahianestezia standard asigur dispariia temporar a sensibilitii n jumtatea inferioar a
corpului, aproximativ de la ombilic n jos. Herniile ombilicale necomplicate, care nu presupun
manevre n poriunea superioar a abdomenului, herniile inghinale, toate interveniile la nivelul
membrelor inferioare (varice, amputaii, intervenii vasculare sau ortopedice), boala pilonidal,
interveniile n regiunea perianal (fistule, abcese ischioanale, hemoroizi, rupturi de perineu etc.)
i la nivelul organelor genitale (varicocel, hidrocel, tumori vulvare), precum i majoritatea
interveniilor pentru afeciuni genitale benigne la femei pot fi efectuate sub rahianestezie.
1. Indicatii diagnostice:
- pentru a putea face deosebire dintre durerea de tip periferic si cea de tip central,
- pentru diagnosticul unor boli neurologice.
2. Indicatii terapeutice:
- anestezie in ocluzii arteriale prin spasm sau tromboze,
- dureri puternice rezistente la analgeticele majore,
- in anurii produse de mecanisme imune,
5

- la bolnavi cu scleroemfizem pulmonar si bolnavii astmatici,
- interventiile chirurgicale in etajului abdominal,
- insuficienta cardiaca congestiva prin scaderea rezistentei periferice.
Contraindicatiile rahianesteziei
- in discrazii sanguine si alterarea morfologiei sangelui,
- hemoragii masive,
- hipotensiune arteriala,
- starile preterminale,
- in unele boli neurologice (poliomielite, boli degenerative ale sistemului nervos),
- afectiuni abdominale care cresc presiunea intraabdominala (ocluzie intestinala,
sarcina, obezitate, etc.),
- artrite si spondilite,
- bolnavul anxios (cu o premedicatie mai puternica se poate efectua tehnica),
- refuzul bolnavului de a primii o anestezie de conducere.
Efectele rahianesteziei
Rahianestezia se foloseste cu un anestezic local introdus in L.C.R. aceasta provoaca:
1. simpatectomie preganglionara reversibila. Paralizia unei fibre simpatico- preganglionare
provoaca un raspuns simpatic difuz, nesegmentar si se extinde in raport cu nivelul
punctiei spinale;
2. paralizie senzoriala dupa ce s-a produs simpatectomia sunt paralizate fibrele sensibilitatii
dureroase.
Ordinea de disparitie a sensibilitatii este:
a. sensibilitatea dureroasa,
b. sensibilitatea terminca (pentru frig, caldurA),
c. sensibilitatea tactila,
d. sensibilitatea pentru presiune.
Ordinea de revenire este inversa.
Modificari produse de rahianestezie pe aparate
Aparatul cardio-vascular
Hemodinamica este modificata prin paralizia simpatica care provoaca vasodilatatie arteriolara cu
micsorarea rezistentei periferice hipotensiune arteriala. Se produce o venodilatatie care devine
rezervor al depozitarii si stagnarii unei cantitati mari de sange care este sustras din circuitul
sistemic. Apare si relaxarea musculaturii striate. In functie de pozitia bolnavului si gradul
paraliziei venoase cantitatea de sange imobilizat ajunge la 800-1000 ml.
In interventiile pe abdomen in aceasta anestezie presiunea abdominala scade si odata cu acesta se
accentueaza si mai mult intoarcerea venoasa. Se ajunge la o ischemie tisulara si scaderea
debitului cardiac. Pentru preintampinarea acestor efecte negative ale anesteziei se evita aceasta
anestezie la hipovolemici, deshidratati.
In preanestezie se administreaza atropina ca vagolitic pentru preintampina bradicardia,
vasopresoare (efedrina pentru combaterea vasodilatatiei periferice), reechilibrare volemica cu
substituenti coloidali sau sange. Asupra miocardului apar modificari prin scaderea debitului
cardiac, bradicardie. Fluxul coronarian scade odata cu instalarea hipotensiunii arteriale.
Modificari asupra SNC
Scade fluxul cerebral.
Modificari asupra aparatului respirator
Sunt in functie de inaltimea paraliziei motorii toracice. In rahianesteziile de inaltime medie
capacitatea inspiratorie scade cu 20%,ventilatia de repaus practic ramane nemodificat. Volumul
expirator de rezerva scade cu 40-50%.
Modificari ale tubului digestiv
- creste peristaltica intestinala,
- sfincterele se relaxeaza,
6

- cand se practica tractiune pe viscere in timpul actului chirurgical se produce greata,
varsaturi, bradicardie si hipotensiune,
- in hipotensiune mai accentuata se produce o scaderea a irigatiei arteriale a ficatului cu
pierderea glicogenului prin hipoxie.
Modificari metabolice - rahianestezia are efect hipometabiloziant, cu scaderea necesarului
e oxigen al organismului.
Modificari ale aparatului renal - intervin numai cand tensiunea arteriala scade sub 70
mmHg, cand se produc modificari de filtrare, - peristaltica ureterului scade.



TEHNICA RAHIANESTEZIEI
Se pozitioneaza bolnavul. Exista doua pozitii: sezanda si in decubil lateral. Pozitia sezanda se
foloseste cand bolnavul este cooperant. Aceasta pozitie evidentiaza mai bine spatiile
interspinoase. Bolnavul sezand pe marginea mesei propteste piciorul pe un scaunel sau atarnate
liber, cu capul flectat in piept si cu bratele incrucisate in fata si coloana vertebrala cifotica (in
spate de pisica).
Din momentul cand bolnavul s-a urcat pe masa este insotit si sprijinit de asistentul medical
pentru a nu cadea de pe masa. Daca bolnavul da semne de ameteala va fi culcat imediat in pozitie
dorsala. Aceasta pozitie este indicata la obezi, gravide, fracturi intratrohanteriene. Pozitia de
decubit lateral drept sau stang consta in flectarea puternica a genunchilor pe abdomen si capul
flectat pe piept, asistentul il sustine de ceafa si spatiile poplitee. Bratul dedesubt face un unghi
drept cu corpul iar cel de deasupra sta intins pe piept. Pozitia de decubit ventral este foarte rar
folosita. Pentru aceasta pozitie masa de operatii trebuie fixata in asa fel incat picioarele si capul
bolnavului sa atarne.
Urmeaza reperarea spatiului unde dorim sa facem punctia sau unde este necesara pentru a
satisface cerintele impuse de operatie:
- apofiza spinoasa a vertebrei cervicale C7,
- linia ce uneste varful omoplatilor trecand prin corpul vertebrei T7,
- coasta a XII-a in dreptul T12,
- linia ce uneste crestele iliace si traverseaza vertebra L4 sau spatiul lombar 4.
Apoi numaram dinspre craniu spre caudal spatiul intervertebral cel ne intereseaza. Locul punctiei
rahidiene se alege in functie de zona de interventie chirurgicala si anume:
- pentru interventiile chirurgicale in regiunea perineala spatiul L3 L4,
- pentru interventiile chirurgicale in regiunea abdomenului inferior si membrele inferioare
spatiul L1 L2,
- pentru interventiile chirurgicale in regiunea abdominala inferioara si medie spatiul T12
L1,
- pentru interventiile chirurgicale in regiunea abdominala superioara spatiul T9 T10,
- pentru interventiile chirurgicale in regiunea toracica medie spatiul T5- T6.
Inaintea de efectuarea punctiei rahidiene se vor face urmatoarele manevre:
- controlarea tensiunii arteriale,
- montarea unei flexule si adaptarea la o perfuzie cu solutie cristaloida (de obicei ser
fiziologic),
- pregatirea unei perne pentru asezarea capului.

Punctia spinala
- se controleaza sterilitatea trusei de rahianestezie (bandeleta cu data),
- medicul anestezist dupa ce s-a spalat pe maini imbraca manusi sterile si halat si masca,
- efectueaza asepsia pielii cu alcool si betadina,
7

- efectueaza anestezia intradermica folosind 0,3 0,5 cm3 xilina 1% in ligamentul
interspinos,
- se introduce acul trocar de punctie (19 22 G) perpendicular pe tegumente fiind bine
tinut de medic intre medius si index iar policele sa fie sprijinit pe capul mandrenului.
Straturile pe care le strabate acul sunt:
1. piele
2. tesut celular subcutan
3. ligament supraspinos
4. ligament galben
5. spatiul peridural
6. dura mater
7. spatiul subdural
8. arahnoida
9. spatiul subarahnoidian
10. piamater
Acul de punctie va invinge trei rezistente: ligamentul supraspinos, ligamentul galben si
dura mater. Ligamentul galben este reperul cel mai usor de identificat prin rezistenta ce o opune
dand senzatia de rezistenta cea mei mare. Strabatere duramaterului se insoteste de o senzatie de
pocnet, urmata de o rezistenta scazuta cand acul de punctie patrunde usor.
Urmeaza retragerea usoara a mandrenului din acul de punctie, iar odata acesta scos pe
acul de punctie se scurge L.C.R. distanta pe care o strabate acul de la tegument pana la L.C.R.
este de 4 cm in regiunea lombara, 7- 8 cm la obezi si 2 cm la copii.
Exista situatii cand lumenul acului este blocat de duramater sau de radacina nervului
spinal si in aceste conditii dupa ce s-a scos mandrenul nu curge lichid. In aceste situatii se roteste
acul de punctie cu aproximativ 180 fara mandren. Cand acul sete in spatiul peridural se va
impinge usor acul fara mandren pana la scurgerea L.C.R.
Exista situatii cand la punctie se intalneste un obstacol osos. In aceste situatii se retrage
acul si se dirijeaza cu cativa mm caudal.
Alte situatii care duc la ingreunarea si prelungirea tehnicii anestezice este cand varful
acului ia o bucatica din duramater si astfel fiind obstruat nu mai curge L.C.R. prin el. Se scoate
acul se verifica introducerea mandrenului pastrat steril si se repeta punctia. Dupa punctie L.C.R.
se scurge liber. Daca se scurge lichid sangvinolent si dupa trei patru picaturi nu se limpezeste se
va face punctia la alt nivel. Daca si la aceste nivel este tot sangvinolent se va renunta la punctie si
se va recurge la alta tehnica anestezica.
Bizoul acului se poate dirija cranial sau caudal dupa cum dorim sa dirijam anestezicul
local. Anestezicul local se introduce (se injecteaza ) dupa ce s-a eliminat o cantitate de lichid
cefalorahidian aproximativ egal cu cantitatea de anestezic ce o introducem. Ritmul de injectare
este de 0,5 1 ml pe secunda. La sfarsitul injectarii anestezistul aspira 0,3 0,5 ml de lichid pe
care il reinjecteza acesta confirmandu-i pozitia corecta a acului. Se va opri injectarea de anestezic
daca bolnavul acuza durei mari locale.
Dupa terminarea tehnicii anestezice se retrage acul de punctie si se aseaza bolnavul in
pozitia necesara ca sa se obtina analgezia dorita. Se va monitoriza permanent T.A. Dupa
anestezie se va controla cu un ac sau o pensa instalarea blocului prin intepare sau ciupire.
Blocul spinal se instaleaza intre 5 20 minute de la introducerea anestezicului in functie
de substanta folosita.
Blocul spinal dupa 20 min. nu se mai poate extinde in inaltime. In caz ca dupa 30 min.
blocul nu s-a instalat se poate repeta tehnica dar numai cu 1/3 sau din doza initiala pentru a nu
se produce cumul de substante. Pe tot parcursul anesteziei se va administra intermitent la 10
minute O2 sau continuu deoarece orice tip de bloc duce la stagnarea sangelui prin vasodilatatie
deci produce hipoxie. Se ca monitoriza permanent T.A., pulsul, culoarea si temperatura
tegumentelor si respiratia.
8

Timp de 20 minute se va mentine un contact verbal cu bolnavul care poate sa isi relateze
starile in care se afla.
Anestezia de conducere cand este incompleta sau este necesara o discutie de consult intre
colegi sau bolnavul doreste sa doarma se poate completa cu diazepam 10 mg i.v., tiopenthal 50
150 mg, midazolam 5 10 mg in perfuzie pana cand bolnavul adoarme. Completarea se mai
poate face si cu un analgetic major tip petidina 50 60 mg, fentanyl 0,1 mg. Anestezia de
conducere subarahnoidiana poate si completata si cu anestezie generala superficiala pentru
abolirea reflexelor nocive prin blocajul nervilor vagi si frenici.
Riscul punctiei spinale
De multe ori un medic experimentat avand mii de cazuri efectuate nu reuseste sa execute
tehnica din mai multe motive:
- indicatii gresite (deformari ale coloanei vertebrale, osificari, pozitii vicioase, ajutor
neexperimentat, etc.),
- bolnav agitat care nu colaboreaza cu cei care efectueaza tehnica,
- daca spatiul intervertebral nu se poate repera pe linia mediana se incearca patrunderea cu
acul pe partea laterala a coloanei la aproximativ 1,5 2 cm de linia mediana, cu varful
acului orientat spre medial care trece prin lamina vertebrale,
- daca dupa trei incercari nu se reuseste se renunta si se alege alta tehnica pe moment,
- exista unele persoane la care a-a efectuat corect anestezia dar aceasta este ineficienta si
manevrele chirurgicale nu se pot efectua. Acestea sunt persoane refractare la acest tip de
anestezie.





























9

ANESTEZIA GENERALA

Suspendare a ansamblului de sensibilitati ale organismului, anestezia generala este utilizata pe
scara larga in timpul interventiilor chirurgicale. Se mai recurge la ea in vederea anumitor
examene de durata sau dureroase, cu scopul de a imbunatati confortul pacientului si a asigura o
calitate tehnica suficienta. Ea se obtine multumita utilizarii diferitelor anestezice administrate pe
cale respiratory, digestiva sau parenterala (venoasa) care antreneaza o pierdere completa a starii
de consienta.
AG asociaza trei tipuri de actiune:
- narcoza (sau pierderea constientei, ori somn profund), cauzata de administrararea unui
agent anestezic, fie prin inhalare (candva de eter, azi de protoxid de azot sau de agenti
halogenati), fie pe cale intravenoasa (barbiturice, ketamina, etomidat si, mai recent,
diprivan);
- analgezia (disparitia durerii) care este obtinuta multumita substantelor morfinomimetice
ca fenoperidina sau fentanilul;
- curarizarea (folosirea unei substante paralizante), care permite relaxarea musculara
necesara unei bune desfasurari a interventiei.
Desfasurare:
I naintea operatiei, este esentiala o consultare a medicului anestezist cu pacientul. Ea da
posibilitatea medicului sa stabileasca un contact psihologic cu pacientul (sa inlature eventual
temerile acestuia, explicandu-i desfasurarea interventiei), sa cunoasca antecedentele sale medico-
chirurgicale si familiale (reactii la anesteziile suferite anterior de catre pacient sau de membrii
familiei sale, tratamente in curs, alergii, intoxicatie alcoolica etc.), precum si sa efectueze un
examen clinic complet. Acestei consultari i se adauga uneori examene complementare ca
masurarea ureei si glicemiei in sangele recoltat de la pacient, cautarea zaharului si albuminei in
urina, electrocardiograma si radiografia pulmonara. Cu o seara inainte, pacientul este lasat pe
nemancate pentru a evita vomatul in timpul interventiei. Cu o ora sau doua inaintea anesteziei,
pacientului i se administreaza adesea un sedativ si un derivat de beladona care da posibilitatea sa
se evite reactiile stanjenitoare (hipersalivatie, incetinire cardiaca sau voma).
I n timpul operatiei, adormirea (sau inductia anesteziei) este realizata prin administrarea unui
agent anestezic, cel mai des in prezent prin injectare intravenoasa decat prin inhalarea unui
anestezic gazos. Anestezia prin inhalare consta in aplicarea pe fata pacientului a unei masti legate
la un balon ce contine un amestec gazos de oxigen (30% minimum) si protoxid de azot (70%
maximum) asociate cu un anestezic volatil (halotan). Anestezia prin injectie intravenoasa consta
in introducerea in circulatia sangvina a unui agent hipnotic anestezic caruia i se adauga, in
principal, un preparat curarizant (care suprima actiunea nervilor motori asupra muschilor) si un
preparat analgezic de tip morfinic atunci cand este necesar sa fie diminuata durerea. Mentinerea
anesteziei intravenoase se efectueaza fie prin reinjectarea periodica a agentilor anestezici
intravenosi, fie prin inhalarea unui anestezic volatil. Anestezia generala necesita o supraveghere
permanenta a functiilor vitale, respiratorii si circulatorii ale pacientului pe toata durata
interventiei. Anestezistul controleaza presiunea arteriala si intreprinde, daca este necesar, o
perfuzie adaptata. Ei supravegheaza profunzimea somnului, care trebuie sa ramana la stadiul
chirurgical, adica cu respiratie regulata si cu relaxare musculara.
Dupa operatie, pacientul este condus intr-o sala specializata numita "sala de trezire".
Supravegherea trezirii este foarte importanta deoarece se intampla adesea ca in acest moment sa
se produca accidente anestezice (inghitirea limbii) sau legate de actul operator. Bolnavul nu este
readus in camera sa decat atunci cand si-a regasit o stare normala a constientei si reflexe
suficiente. Totusi, utilizarea anumitor calmante ca benzodiazepinele provoaca adesea o amnezie
postoperatorie, iar pacientul nereamintindu-si de aceasta prima trezire, are impresia ca nu s-a
trezit decat in camera sa. Este necesar un ragaz de cateva ore inainte ca pacientul sa poata incepe
sa bea, apoi sa manance.